The Romanian Revolution of December 1989

A Catch 22 December 1989 Groundhog Day Production. Presenting the Strictly Personal Research and Scholarship of Richard Andrew Hall, Ph.D.

Archive for August, 2009

Daca n-au existat teroristi in decembrie 1989…cum se explica actiunile lui Colonelul Nicolae Ghircoias “de la Interne” la spitalele bucurestene?

Posted by romanianrevolutionofdecember1989 on August 26, 2009

[thanks to V & J for turning me on to this...

shanepdonnelly is the one who put this great video together with it]

(English) Cited in The Romanian Revolution for Dum-Dums

Dr. Nicolae Constantinescu, surgeon at Coltea Hospital: “I remember that on 1 or 2 January ’90 there appeared at the [Coltea] hospital a colonel from the Interior Ministry, who presented himself as Chircoias. He maintained in violent enough language that he was the chief of a department from the Directorate of State Security [ie. Securitate]. He asked that all of the extracted bullets be turned over to him. Thus were turned over to him 40 bullets of diverse forms and dimensions, as well as munition fragments. I didn’t hear anything back from Chircoias or any expert. Those who made the evidence disappear neglected the fact that there still exist x-rays and other military documents that I put at the disposition of the [Military] Prosecutor.”

( http://www.romanialibera.ro/a113826/revolutia-5-000-de-victime-nici-un-vinovat.html)

Professor Andrei Firica at the Bucharest “Emergency Hospital” apparently also was paid a visit by Colonel Chircoias (aka Ghircoias), see fn. 4. He claims that he “made a small file of the medical situations of the 15-20 suspected terrorists from [i.e. interned at] the Emergency Hospital,” but as he adds “of course, all these files disappeared.” Firica reports that a Militia colonel, whom he later saw on TV in stripes as a defendant in the Timisoara trial [i.e. Ghircoias], came to the hospital and advised him “not to bring reporters to the beds of the terrorists, because these were just terrorist suspects and I didn’t want to wake up one day on trial for having defamed someone” (!) The colonel later came and loaded the wounded terrorist suspects into a bus and off they went. (Professor Andrei Firica, interview by Florin Condurateanu, “Teroristii din Spitalul de Urgenta,” Jurnalul National, 9 March 2004, online edition.) Cited in Hall, “Orwellian…Positively Orwellian” http://homepage.mac.com/khallbobo/RichardHall/pubs/Voineaswar091706.html.

—————————————————

Bucuresti, Spitalul Coltea:  “Pe data de 1 sau 2 ianuarie 1990 a aparut la spital un colonel Chircoias, de la Interne cred”

Prof. univ. dr. Nicolae (Nae) Constantinescu, membru al Academiei de Medicina si al Academiei Oamenilor de Stiinta. Medic chirug la Spitalul Coltea.

Dosarele revolutiei -  "Nici acum nu-mi dau seama cum am putut sa operez nonstop timp de trei zile"

- Ce s-a intamplat cu cartusele extrase chirurgical din ranile pacientilor? Erau niste probe care ar fi putut lamuri anumite aspecte…
- Pe data de 1 sau 2 ianuarie 1990 a aparut la spital un colonel Chircoias, de la Interne cred. Acest Chircoias a fost judecat si condamnat mai tarziu intr-un proces la Timisoara in legatura cu revolutia.

Chircoias, care sustinea sus si tare ca ar conduce nu stiu ce sectie criminalistica din Directia Securitatii Statului, a cerut gloantele extrase. Acestea, vreo 40 la numar, i-au fost date de un medic care era secretar de partid la IMF. Tin minte ca erau gloante de diverse forme, de diferite dimensiuni.

Procurori timorati

- Ati sesizat Parchetul Militar? Ati cerut sa se faca o ancheta in legatura cu cei impuscati la revolutie?
- Bineinteles, am anuntat Parchetul, am cerut o ancheta. De exemplu, cand le-am aratat apartamentul de unde s-a tras la revolutie, de la etajul 4, de la cinematograful “Luceafarul”, procurorii mi-au zis ca au facut verificarile si au depistat ca acolo era o locuinta conspirativa a Securitatii si atat. In anul 1992 am semnat alaturi de alti medici, profesori universitari, chirurgi de renume, un memoriu pe care l-am adresat Parchetului General si prin care am solicitat sa se faca o ancheta cu privire la ranitii si mortii prin impuscare. Neprimind nici un raspuns, dupa sase luni m-am dus la Parchet sa intreb ce se intampla. Mi s-a raspuns ca se lucreaza, mi-au aratat doua-trei avize puse pe colturile cererii si atat. Unul dintre procurori m-a luat cu el pe un coridor si mi-a spus ca “are copil, are nevasta, e foarte complicat…”. Ma intreba pe mine ce sa mai faca… Am izbucnit, le-am spus ca nu sunt un om care sa fie, asa, aburit cu una, cu doua. Le-am aratat radiografiile celor impuscati, le-am aratat gloante in ficat. Radiografiile existau, nu erau inventiile mele, nu mi se nazarise asa, dintr-o data sa cer ancheta! Le-am spus ca niste oameni doresc sa afle adevarul si ca cei care au semnat memoriul catre Parchet nu sunt niste persoane oarecare, ci medici cu experienta, somitati in materie. Degeaba am solicitat expertize balistice sau alte cercetari, degeaba am prezentat acte, documente, radiografii, lucrari. Nu se dorea sa se faca o ancheta serioasa.

extras din articolul lui Romulus Cristea
Miercuri, 20 Decembrie 2006 Romania Libera
————————————————————————————-
Ce fel de gloante le-ar fi cautat Colonel Ghircoias de la Interne?  Gloante obisnuite, folosite de catre Armata?  Nu prea credem.  In schimb, se poate ca el le a cautat pe gloante de genul acesta (intervalul 1:57 – 3:20)?  Mai probabil…

un film realizat de catre Maria Petrascu, Brasov 2005
——————————————————————-
Sa continuam:
Bucuresti, Spitalul de Urgenta Floreasca: “a venit din nou colonelul acela de militie care ma indemnase sa nu mai duc ziaristii la patul teroristilor si i-a incarcat pe teroristi intr-un autobuz, plecand cu ei.”

Profesorul Andrei Firica, directorul Spitalului de Urgenta Floreasca in 1989, povesteste cum la camera de garda a spitalului au fost aduse, in zilele Revolutiei, mai multe persoane suspectate ca ar fi teroristi. Acestea au disparut apoi fara urma, luate de un colonel de la militie.
Dar, legat de teroristi, lucrurile s-au desfasurat astfel: a venit din nou colonelul acela de militie care ma indemnase sa nu mai duc ziaristii la patul teroristilor si i-a incarcat pe teroristi intr-un autobuz, plecand cu ei. Este exact ce eu doream, facand tot felul de demersuri pentru a fi preluati de Spitalul Jilava, fiindca ei nu aveau rani grave. Peste doua-trei zile am primit un telefon de la genelarul Chitac, deja ministru, care m-a intrebat ce e cu teroristii. I-am relatat cum ei au fost luati de acel colonel de militie si generalul Chitac n-a parut surprins. Chiar parea multumit ca au fost luati de acel colonel de militie. Marea mea surpirza a fost cand pe acel colonel de militie l-am revazut in zeghe, la televizor, in boxa acuzatilor, la procesul de la Timisoara. De altfel, l-am rugat pe fiul meu, care a facut Facultatea de Teatru si Film, sa-i filmeze pe acei teroristi prinsi cu catuse de paturile spitalului si am dat copii dupa aceasta caseta la Procuratura. Fiul meu filmase si desfasurarea Revolutiei pe strazi.

“Teroristii din Spitalul de Urgenta,” Jurnalul National
FLORIN CONDURATEANU
————————————————————————————–

Si inapoi la Spitalul Coltea:  “Colonelul Ghircoias, fost sef al directiei cercetari penale a Securitatii i-a adunat pe toti individzii care erau acuzati ca sint teroristi facandu-i disparuti.”

“In perioada 21-26 decembrie 1989 la spitalul Coltea au fost internati o serie de indivizi prinsi ca teroristi, printre care un anume plutonier de militie Tripon Cornel.

Confirm afirmatiilor medicului chirurg Nicolae Constantinescu, sus numitul Tripon Cornel a fost ranit prin impuscare in zona hotel ‘Negoiu’ din Bucuresti. Medicii de la spitalul Coltea au solicitat Procuraturii instrumentarea acestor cazuri. Colonelul Ghircoias, fost sef al directiei cercetari penale a Securitatii i-a adunat pe toti individzii care erau acuzati ca sint teroristi facandu-i disparuti. Astfel Procuratura n-a mai avut obiect de cercetara pe linga disparitia banuitilor invocind ii decretul de amnistie dat de presedintele (pe atunci al C.P.U.N.) Ion Iliescu, in luna ianuarie 1990.

Florin Mircea Corcoz si Mircea Aries, “Terorist ascuns in Apuseni?” Romania Libera, 21 August 1992, p. 1

—————————————————————————

despre “ispravile” Colonelului Nicolae Ghircoias in intregul timp al revolutiei, vedeti

Cine a organizat furtul cadavrelor din morga spitalului judetean?

Nicolae Ghircoias, wikipedia

—————————————–

in legatura cu declaratia lui doctorului Constantinescu:  “In anul 1992 am semnat alaturi de alti medici, profesori universitari, chirurgi de renume, un memoriu pe care l-am adresat Parchetului General si prin care am solicitat sa se faca o ancheta cu privire la ranitii si mortii prin impuscare.”


AMFITEATRUL FACULTATII DE MEDICINA

“Decembrie 1989, in spitalele din Bucuresti”

Mihail Lechkun, Romania Libera, 10 februarie 1994, p. 2

“In decembrie 1989 a fost o disponsibilitate pentru bestialitate, pe care nu am crezut-o capabila la poporul care fac parte, ” a declarat dl. conf. dr. Nicolae Constantinescu (Spitalul Coltea), in cadrul conferintei care s-a desfasurat marti seara in Amfiteatrul Mare al Facultatii de Medicina din Bucurest, avand ca subiect “Decembrie 1989, in spitalele din Bucuresti”.  Printre invitatii Ligii Studentilor in Medicina, organizatorul acestei conferinte, s-au numarat:  dl. prof. dr. Petre Andronescu, prorector, dl. dr. Constantin Antofie, dl. prof. dr. Marian Ciurel, dl. prof. conf. dr. Dan Niculescu, dl. conf. dr. Nicolae Constantinescu, dl. prof. conf. dr. Ilie Pavelescu, dl. dr. Eduard Geambasu, toti medici chirurgi din Capitala care au fost confruntate cu fluxul de raniti din decembrie 1989.  “Documentia pe care am avut-o, nu o mai avem,” a spus dl. prof. dr. Marian Ciurel (Spitalul de Urgenta) amintind totusi faptul ca au fost inregistrate date intr-o lucrare de doctorat.  “Putini dintre cei raniti au fost socati psihic,” isi aminteste prof. dr. Petre Andronescu (Spitalul Colentina).  Revolutionari si raniti au primit acelasi tratament, “stim doar ca la o parte din bolnavi s-au schimbat catusi” isi aminteste dl. prof. dr. Marian Ciurel.  Peste 60 la suta din ranitii adusi la Spitalul Coltea erau impuscati lateral sau din spate.  S-a tras si asupra oamenilor care au stat ghemuiti, acestia suferind astfel leziuni complexe.  Pe langa datele statistice prezentate, medicii prezenti au atras atentia asupra naturii leziunilor care, in numar mare, au fost cazate de munitie al carie efect a fost mai mult distrugerea, mutilarea decat scoaterea din lupta.  In acest sens, deosebit de interesante au fost datele prezentate din lucrarea de diploma, a medicului M. Briciu:  “S-a tras cu gloante explozive”. Concluziile ce se pot trage din faptul ca cei adusi in spitale, in intervale de timp distincte, prezentau leziuni corespunzatoare anumitor portiuni din corp, demonstreaza existenta unor ordine asupra locului unde trebuia ochit.  “Cred ca Romania va fi capabila sa constituie acel ecran care sa protejeze de acum inainte natia de asemenea manifestari,” a spus dl. conf. dr. Nicolae Constantinescu, remarcand aspectul benefic al unor astfel de conferinte.


Posted in raport final, Uncategorized | Tagged: , , , , , , , , , , , , , , | 6 Comments »

Teroristii morti. Decembrie ’89

Posted by romanianrevolutionofdecember1989 on August 19, 2009

(English) From The Romanian Revolution for Dum-Dums

See the signed testimony to the contrary by Ion Lungu and Dumitru Refenschi dated 26 December 1989, reproduced in Ioan Itu, “Mostenirea teroristilor,” Tinerama, no. 123 (9-15 April 1993), p. 7. I translated the important parts of this document in Hall, “Orwellian…Positively Orwellian” http://homepage.mac.com/khallbobo/RichardHall/pubs/Voineaswar091706.html. Significantly, according to this document, Dr. Belis had access to the dead terrorists:

Dead Terrorists. Although their existence is vehemently denied by all official institutions, we are able to prove that they existed and have sufficient details to identify them.…We continue with some excerpts of the declaration of Ion Lungu, head of the group of fighters who guarded the ‘Institute of Legal Medicine’ [IML, the main Bucharest morgue], beginning from the evening of 22 December 1989:

“Starting from the 23rd, there were brought, in succession, more ‘special’ corpses. They were brought only by military vehicles and were accompanied by officers. They were all dressed the same: kaki uniforms, with or without military insignia, fur-lined boots, cotton underwear. All the clothes were new. The established procedure at that point was that when the bodies were unloaded from the trucks, at the ramp to the back of the IML, to be disrobed and inspected. The documents found were released to Prosecutor Vasiliu and criminology officers. The weapons and munitions we found and surrendered—on the basis of a verbal procedure—to the officer on duty from UM 01046. Weapons and ammunition were found only on those ‘special’ corpses. Those who brought them said that they were terrorists. I turned over to this military unit five pistols (three Stecikin and two Makarov—all 9 mm caliber), two commando daggers and hundreds of 9 mm and 7.62 mm cartridges (compatible with the AKM machine gun). They were held separately from the other corpses, in a room—I believe that it used to be the coatroom—with a guard at the door.…

Access to the room with the terrorists was strictly forbidden. Only Prosecutor Vasiliu, criminologist officers, Dr. Belis, and the chief of autopsies could enter. On top of them, next to the arms, there were personal documents, passports (some blank), all types of identity cards—one of them was clearly false, it stated that the dead terrorist was the director at Laromet (at that plant no director died)—identity cards that were brand new, different service stamps in white. All had been shot by rifles (one was severed in two) and showed evidence of gunshots of large caliber. Some had tattoos (they had vultures on their chests), were young (around 30 years old), and were solidly built. I believe that their identity was known, since otherwise I can’t explain why their photographs were attached to those of unidentified corpses. They were brought to us in a single truck. In all, there were around 30 dead terrorists. [The document is signed by Ion Lungu and Dumitru Refenschi on 26 December 1989]”


——————————————————————————————————————————–

3.  Teroristii morti. Desi existenta lor este vehement negata de toate institutiile oficiale, noi sintem in masura sa dovedim ca au existat, si sint suficiente date pentru identificarea lor.

Redam, in continuare, citeva fragmente semnificative din declaratia lui Ion Lungu, seful grupului de luptatori care a asigurat paza Institutului de Medicina Legala incepind din seara zilei de 22 decembrie 1989:

“Cind am preluat paza, pe la ora 20, in morga erau peste 200 de cadavre (cifra oficiala a victimelor represiunii din Bucuresti–pina la inceperea diversiunii teroristilor–este, conform Procuraturii, de numai 50).  Impuscati, taiati, zdrobiti.  Am si acum in fata ochilor chipul unei tinere de 18 ani in craniul careia ramasese o adincitura in care se potrivea perfect patul unui pistol mitraliera.  La IML exista deja o echipa criminalistica formata din procurorul Eugen Vasiliu si cinci ofiteri de militie care se ocupau de cadavre.  Aceasta echipa fotografia mortii neidentificati si afisa pozele la intrare pentru a fi recunoscuti de familii.  Permanent soseau masini care aduceau morti, atit militari cit civili.  Incepind din ziua de 23, au fost adusi, in citeva rinduri, si morti mai ‘speciali’.  Erau adusi numai de masini militare si insotiti de ofiteri.  Toti erau imbracati la fel:  combinezoane de culoare kaki, fara grade sau alte insemne militare, bocanci imblaniti, lenjerie din bumbac.  Toate efectele erau noi.  Procedura stabilita atunci era ca in momentul cind erau descarcati din masini, la rampa de acces din spatele IML, sa fie dezbracati si perchezitionati.  Aceste gasite se predau procurorului Vasiliu si ofiterilor criminalisti.  Armele si munitiile le preluam eu si le predam–pe baza de proces verbal–ofiterului de serviciu de la UM 01046.  Arme si munitii s-au gasit numai asupra acestor morti ‘speciali’.  Cei care ii aduceau spuneau despre ei ca sint teroristi.  Am predat la acea unitate militara cinci pistolete (trei Stecikin si doua Makarov–toate de calibru 9 mm), doua pumnale tip comando si citeva sute de cartuse de 9 mm si 7,62 mm (folosibile la pistolul mitraliera AKM).  Au fost tinuti separat de ceilalti morti, intr-o camera–cred ca inainte fusese garderoba–si cu paza militara la usa.  Mai exista paza militara numai la frigidere, unde era corpul lui Milea.  in camera teroristilor accesul era strict interzis.  Intrau numai procurorul Vasiliu, ofiteri criminalisti, prof. dr. Belis si seful autopsierilor.  Asupra lor, pe linga arme, s-au gasit si acte personale, pasapoarte (unele in alb), tot felul de legitimatii–una din ele era in mod cert falsa, scria ca teroristul mort ar fi fost director la Laromet (de la acea intreprindere nu a murit nici un director)–buletine de identitate noi-noute, diverse ordine de serviciu stampilate in alb.  Toti erau impuscati de rafale (unul era chiar rupt in doua) si prezentau orificii produse de gloante de calibru mare.  Unii din ei aveau tatuaje (unul avea pe piept un vultur), erau tineri (in jur de 30 de ani) si bine facuti fizic.  Cred ca identitatea lor era cunoscuta, altfel nu imi explic de ce fotografiile lor nu erau afisate la panou ca ale celorlalti morti neidentificati.  O data au fost adusi noua intr-o singura masina.  In total, au fost circa 30 de teroristi morti.”

Iata acum si textul unui proces-verbal incheiat intre dl. Ion Lungu si un ofiter de la UM 01046:

Proces verbal

Incheiat astazi 26.12.89 la UM 01046 intre noi Relenschi Dumitru si Lungu Ion, G.P. sector 4,

procedind primul la primirea si secundul la predarea urmatoarelor materiale gasite asupra teroristilor de la morga.

1 Pistol cal. 9 mm cu seria DL 7163/63

2 (doua) incaracatoare de 9 mm

12 cartuse 9 mm; an fabricatie 78/38

72 cartuse 7,62 si gloante an fab. 71/22

Drept pentru care am incheiat prezentul proces-verbal in doua exemplare, unul la primitor si altul la predator:

(semnaturi)

Dupa cum se poate observa este specificata si seria armei.  Ar fi foarte usor, pentru Procuratura Militara, sa afle cine o detinea in decembrie 1989.  Ar trebui sa mai existe, de asemenea, si fotografiile teroristilor morti.  Cadavrele lor au disparut de la IML.  Nu se stie unde.  Poate la Straulesti, poate prin cimitirile eroilor martiri ai Revolutiei.  Pentru ca nu au reusit sa gaseasca nici un terorist, toti procurorii au fost avansati.

Ioan Itu, “Mostenirea teroristilor,” Tinerama, nr. 123 (9-15 aprilie 1993), p. 7.

Citeva observatii despre documentul acesta prezentata de catre Ioan Itu in 1993:

1) In alte locuri, mai multi oameni–chiar printre ei fosti securisti ca Generalul Iulian Vlad–au admis ca singurii posesori oficiali in decembrie ’89 a pistoalelor Stecikin si Makarov au fost ofiteri din Securitatea Directia a V-a si USLA.

2) Pistole Stecikin si Makarov au fost gasite mai ales in locuri legate cu ceausistii si securitatea…de exemplu:

In cabinetul 2, in camera de lucru a tovarasei de viata a celui mai iubit fiu, in lada unei canapele era un adevarat arsenal:  24 pistoale mitraliera cu pat rabatabil si teava scurta, 22 pistolete Carpati, 2 Stecikin, 4 carabine cu luneta, semiautomate, doua pusti mitraliera, grenade de mina si la fund lazi metalice cu munitie de lupta–gloante incendiare, trasoare, perforante, explozive, numai din cele normale–nu. Si deasupra trona ca o culme a ridicolului o prastie cu cracan si linga ea o cutie cu bile de rulment.  Pe capacul interior al canapelei era o list cu denumirea “lada de armament si munitii nr. 2″.  Urma inventarul si continua cu–raspunde plt. adj.–cutare, nu am retinut numele.  Deci lada nr. 2.  Dar unde este nr. 1?  Citiva metri mai incolo–o canapea asemanatoare.  Ne-am repezit asupra ei si am deschis-o.  Continutul era identic, mai putin prastia.  Puteam inarma un regiment.  Oare de ce tinea “savanta” in cabinetul ei atita armament si munitie?  Dar prastia?  Asta chiar ca punea capac la toate!

Mircea Boaba, “Gloante, nestemate si singe.  Ziua I:  Comoara lui Ali Baba,”  Strict Secret, nr. 48 26 martie – 1 aprilie 1991, pp. 4-5.

3) Exista mai multe cazuri ale oamenilor impuscate cu gloante de 9 mm,  inainte (de exemplu, la Tirgu Mures) de 22 decembrie 1989 si dupa (mai ales in jurul sediului M.Ap.N. in Bucuresti).

4) Cred ca dezvaluirea aceasta de mai sus este destul de importanta:

“Unii din ei aveau tatuaje (unul avea pe piept un vultur), erau tineri (in jur de 30 de ani) si bine facuti fizic. Cred ca identitatea lor era cunoscuta, altfel nu imi explic de ce fotografiile lor nu erau afisate la panou ca ale celorlalti morti neidentificati.  O data au fost adusi noua intr-o singura masina.  In total, au fost circa 30 de teroristi morti.

(Capitanul Romanescu Marian (fost cadru USLA) si Dan Badea, “USLA, Bula Moise, teroristii, si ‘Fratii Musulmani’,” Expres nr. 26 (75), 2-8 iulie 1991, pp. 8-9)

COMANDOURILE USLAC

Cei care au avut si au cunostinta despre existenta si activitatea fortelor de soc subordonate direct lui Ceausescu, au tacut si tac in continuare de frica, sau din calcul.  S-au spus multe despre indivizii imbracati in combinezoane negre, tatuati pe mina stinga si pe piept, fanaticii mercenari care actionau noaptea ucigind cu precizie si retragindu-se cind erau incoltiti in canalele subterane ale Bucurestiului.  S-au spus multe, iar apoi au tacut ca si cind nimic nu s-ar fi intimplat.

Suprapuse Directiei a V-a si USLA comandourile USLA erau constituite din indivizi care “lucrau” acoperiti in diferite posturi. Erau studenti straini, doctoranzi si bastinasi devotati trup si suflet dictatorului.  Foarte multi erau arabi si cunosteau cu precizie cotloanele Bucurestiului, Brasovului si ale altor orase din Romania.  Pentru antrenament aveau la dispozitie citeva centre de instruire subterane:  unul era in zona Brasovului, iar altul–se pare–chiar sub sediul fostului CC-PCR, poligon care au dat–din intimplare citiva revolutionari in timpul evenimentelor din Decembrie.

Deci, in fine, cred ca “teroristii morti” la morga IML-ului au fost lotul autohton dintre uslac-ii.

Posted in Uncategorized | Tagged: , , , , , , , , , , , | 4 Comments »

Gloante atipice din decembrie 1989: marturii ofiterilor

Posted by romanianrevolutionofdecember1989 on August 18, 2009

O alta pista de negare a existentei si a folosirii gloantelor atipice de tip dum-dum sau vidia in decembrie 1989 este ideea ca cei care “au vazut” sau pomenesc despre aceste gloante “magice” au fost medici civili sau raniti care habar n-aveau despre balistice.  Cum am spus deja, faptul ca acesti oameni au facut o deosebire intre gloantele pe care i-au lovit, de acest gen, una normal 7,62 mm, alta exploziva (vedeti de exemplu cazul lui Adrian Kali la Timisoara sau cazurile lui Petre Georgescu si al lui Marian Manolache), spune in schimb ca nu sunt asa de prosti si neinstruiti.  Oricum, sa trecem la martuirii militarilor, oameni care stiau cite ceva despre balistice…

1) E elocvent si lamuritor faptul ca chiar dupa 2 si un fel de an dupa decembrie 1989, Colonelul (r) Ilie Stoleru, a spus asa despre ceea ce s-a intimplat in Bucuresti:

Colonel Ilie Stoleru (r), cu Mihai Galatanu, Flacara, 22 iulie 1992, p. 7.

Ilie Stoleru:   Aveau arme cu amortizoare, cu mecanisme cu luneta, pentru lupta pe timp de noapte (in ,infrarosu’), gloante cap-vidia. Armament foarte modern. Comisiile civile si militare nu si-au dus treaba (de elucidare) la capat. Cu mine cel putin, comisia trebuia neaparat sa stea de vorba, dar cu mine n-a vorbit nimeni. In fata comisiei lui Nicolaescu nu m-am dus fiindca, va spun drept, am avut retineri. Toate casele (locuintele) din preajma C.C.-ului trebuiau luate pe liste de la I.C.R.A.L. si verificate.

2) Un alt militar, Lt. Col. Petre Ghinea a spus cam acelasi lucru despre ceea ce s-a intimplat in 1990:

“O lupta cu fortele raului,” Orizont (Timisoara), nr. 5 (2 februarie 1990), p. 5.

Iosif Costinas: Care este opinia ta despre felul cum au actionat securistii-teroristi?

Lt. Col. Petre Ghinea: Spre deosebire de militarii nostri, ei au fost foarte bine pregatiti pentru lupta in oras. Dispuneau de armament modern, special (inclusiv simulatoare de foc). De pilda, la automatele lor rabatabile, cu gloante videa [vidia] sau gloante explozive [dum-dum], nu se putea vedea flacara la gura tevii….

3) La Brasov, chiar Generalul Nicolae Spiroiu a asistat in iunie 1990 la dezhumarea unor morti din decembrie 1989…

Romulus Nicolae, “Au ars dosarele procuratorii despre evenimente din decembrie,” Cuvintul, nr. 32 august 1991, pp. 4-5.

In iunie 1990, dupa o convorbire intre Generalul Spiroiu, citiva ofiteri, si ziaristi din publicatia locala Opinia, au fost dezhumati morti din decembrie 1989.

CE S-AU GASIT?

“S-AU GASIT IN SPECIAL GLOANTE DE CALIBRUL 5,6 MM CARE NU SINT IN DOTAREA ARMATEI.”

4) Stim din povestea lui Dinel Staicu, USLA, la Craiova ca in timpul evenimentelor  era “Implicat si in cercetarea cauzelor din care se tragea in perioada aceea in Valea Rosie (cartier secerat metru cu metru de gloante), silit de catre fostul comandant al militiei, colonelul Langa, sa-i dau dreptate generalului Rosu, referitor la existenta unor gloante vidia in urma condamnarii la domiciliu…”

CRAIOVA: Dinel Staicu, USLA

Dinel Staicu: „Misiunea mea a fost sa-l infiltrez pe Sandu in prefectura“

Ca fost comandant al grupei a II-a de patrundere si capturare din cadrul Militiei doljene, Dinel Staicu a fost bagat pina la briu in evenimentele din „22“. Cind a plecat din politie, in ’92, a luat cu el multe secrete. Dar nu a lepadat uniforma, pina nu a dezvaluit ce rol a avut el pe scena miscarilor revolutionare de la Craiova. Reproducem, mai jos, parte din marturiile livrate de ex-capitanul Dinel Staicu, pe 8 aprilie 1992, revistei craiovene Cartel.

Dinel Staicu a circulat in zilele acelea fara oprelisti, intrind si iesind in prefectura, de fiecare data fiind inarmat, in ciuda perchezitiilor care i se faceau. Interesant daca in scriptele unitatii din acea perioada figureaza ridicarea armei sale, pentru ca, daca nu, inseamna ca, de acum, fostul ofiter poate sa posede si in prezent arme de foc. Dupa ce a fost consemnat la domiciliu timp de sase zile, pentru portul armei in evenimente, el si-a reluat misiunea: „… De data asta reusesc, il infiltrez atit de bine pe domnul Sandu, imi era doar sef si sefii trebuie sa stea in fata“.
Implicat si in cercetarea cauzelor din care se tragea in perioada aceea in Valea Rosie (cartier secerat metru cu metru de gloante), silit de catre fostul comandant al militiei, colonelul Langa, sa-i dau dreptate generalului Rosu, referitor la existenta unor gloante vidia in urma condamnarii la domiciliu, Dinel Staicu incearca o diversiune pentru inlaturarea celor care luasera conducerea (Nisipeanu, Popa), montind studentii aflati pe pozitii in Casa Studentilor. Actiunea lui de atunci a dat gres. La citva timp dupa aceasta, un alt grup de interes din prefectura n-a mai ratat. El poate fi admirat si astazi in fruntea judetului. La ora aceea, militia facea inca politica. Desi a stat inca in cazarma, securitatea (col. Gheorghe) „a imprumutat d-lui D. Staicu doua TAB-uri si citiva oameni din plutonul USLA al Securitatii (nu cel al militiei), desi cei de la Securitate primisera ordin sa nu mai ridice armament. Dar dl Staicu venea din partea Frontului…
In urma cercetarilor facute de el in Valea Rosie, Staicu sustine ca n-au fost teroristi (desi el insusi este un contraexemplu), pregatirea lui de baza (comandant al grupei a 2-a USLA) fiind si pentru diversiune, si pentru dezinformare. Parerea lui este ca armata a tras milioane de cartuse si ca, peste tot unde au fost unitati militare, pamintul s-a umplut de treburi. Numai ca il contrazice unitatea militara din Craiovita unde nu s-a tras. (…)
Dinel Staicu se considera singurul implicat cu adevarat in evenimentele din decembrie „singurul care-i capacitasem pe toti,… si totul a fost cum am vrut eu“. De aici sa intelegem ca artizanul „Revolutiei“ craiovene a fost un locotenent de militie?

http://www.gds.ro/print/13885

5) si, de sigur, exista printre forumisti oameni care stiu ceva despre balistica…

(Duminică, 23 decembrie 2007, 11:33)

Istoric [anonim]

Cu repectul cuvenit fatza de cei omoriti in decembrie 1989,civili si militari,in calitate de rezervist al armatei Romane,indraznesc sa intreb si eu :

Cine avea in Romania anului 1989,munitie tip NATO, 5.5 mm calibru, in plus “crestata” - lucru interzis de Conventia de la Geneva,stiut fiind faptul ca Armata Romana avea la vremea aceea calibrul Pactului de laVarsovia ,pentru armamentul usor,adica 7,62 mm…..La vremea aceea chiar campionul olimpic la proba de pistol viteza, Sorin Babii, isi exprima nedumerirea….Eu am avut in mina citeva mostre din aceste cartuse :mici,negre,cu o spirala in virf,sau cu 4 muchii (cei ce cunosc putina balistica si medicina legala isi vor da seama de rolul devastator al acestor modoficari…

Astept si acum raspuns la intrebarile mele…poate ca totusi cineva se vagasi sa rupa tacerea…II multumesc anticipat !

http://www.hotnews.ro/stiri-esential-2121712-ultimele_zile_revolutiei_romane.htm

6) si ce s-a intimplat cu gloantele ramase dupa evenimentele…uslasii pactizati cu frontul le au cules “pentru identificare” cum i-au spus lui

Ing. Dan Iliescu, Muzeul de Arta

“S-a tras din Muzeu permanent. Aveam impresia ca se trage de la parter, de la arta feudala….Armele lor sunau altfel. Aveau o cadenta sanatoasa. A doua zi si in zilele urmatoare am gasit gloante in Muzeu. Nu erau gloante obisnuite. Aveau un virf tesit. Pareau imbracate intr-o camasa de plumb. Era un calibru intre cinci, cinci si ceva. N-au vrut uslasii [ USLA] sa ne lasa nici un glont. I-am rugat sa ne lasa macar de amintire. N-au vrut! Au zis ca au nevoie pentru identificare. Au notat de unde le-au ridicat.”

Ion Zubascu, “Misterioasa revolutie romana,” Flacara, 19 decembrie 1990, p. 11.

7) dar si acesti USLAsi au vorbit despre arme si gloante ale mercenarilor (ale USLAC-ului)

“Ulterior au fost ‘curatate’ , ‘periate’ , vilele din jurul Televiziunii, precum si cele situate pe Calea Doboranti, pina la piata.  Din toate acestea nu s-a mai tras.  Cu acest prilej s-a descoperit ca de pe case scarii, in zilele precedente, se executase foc asupra locuintei unui scriitor.  Specialistii unitatii [se pare ca e vorba de subunitate sub comandantului Ene Zaharia]  au ajuns la concluzia ca s-a folosit pistol Heckler-Koch, cal. 5,6 mm, cu tub cartus cu ardere completa, ceea ce confera gloantelor o mare putere de patrundere [deci atentie, nu e vorba de o arma normala cu efecte normale]…

Maior Mihai Floca, “Reportaj La U.S.L.A.,” Tineretul Liber, 5 ianuarie 1990, p. 4.

si in fine

“Un capitol aparte privind mijloacele folosite il constituie cartusele cu care s-a tras in Revolutie, multe gloante gasite fiind cel putin ciudate, de provenienta straina. Intr-o ampla ancheta, “Tineretul Liber” incearca sa elucideze misterul gloantelor “ciudate” apelind la maiorul Ion Stefanut, inginer specialist in armament si munitie la M.Ap.N. [nota mea: nu este mentionat aici dar e destul de important: in decembrie 1989 Stefanut a fost cadru...USLA]

Cartuse de tip “Kynoch-Magnum” s-au gasit la Buzau, dar si in zona Televiziunii si se pare ca o “mostra” a mai fost depistata si in zona fostului c.c. Este produs de firma “Kyondi”, celalalt cuvint “Magnum” fiind o unitate de masura. Acest cartus are calibrul 9,5 mm sau 0,375 toli. Este un cartus de vinatoare pentru vinat mare si poate fi tras cu orice tip de carabina sau puscaa de calibru 9,5 care are o camera destinata unui astfel de gen de incarcatura. Este un cartus de mare putere, caracteristicele lui permitind ca un bun tintas sa loveasca perfect si mortal la o distanta de 1000 m, viteza initiala a glontului este de circa 850 m/s. Pulberea din cartus este, intr-adevar mai neobisnuita, dar deloc noua, avind in vedere ca se fabrica din anii 70. Este vorba de o pulbere sub forma de…macaroane, cu ardere constanta, care imprima glontului o viteza marita, determinind si o mica uzura a tevii. “Macaroanele” sint facute din nitroceluloza plastificata cu nitroglicerina. Glontul este de tip “Softnosed”, ceea ce in traducere ar insemna, “cu nasul moale”, adica la impactul cu tinta, virful glontului se deformeaza radial, ceea ce determina producerea de rani grave la intrare. Nu este un glont penetrant raminind pe loc, dar provocind o lovitura de categoric mortala. Glontul este un miez de plumb acoperit intr-o camasa de tombac, un aliaj pe baza de cupru.

Apartia cartuselor de acest tip dovedeste ca si la noi exista asemenea arme de vinatoare. In dotarea fortelor noastre armate nu exista o astfel de arma.

Cartusele “Kynoch-Magnum” ramin stranii, prin aparitia lor insolita pe strazile Capitalei, alaturi de intreaga “colectie” de gloante adunata de echipele militare care au curatat subteranele Bucurestiului [dupa Voinea, nici acestea n-au existat] si casele din care s-a tras….”

extras din Aurel Perva si Carol Roman, Misterele Revolutiei Romane, 1990, pp. 103-104

Posted in raport final, Uncategorized | Tagged: , , , , , , | Leave a Comment »

gloante explozive/DUM-DUM dupa 22 decembrie 1989 la Bucuresti: cazurile Marian Manolache si Petre Georgescu

Posted by romanianrevolutionofdecember1989 on August 15, 2009

“I-am vazut pe teroristi!”

“Se tragea cu arme cu cadenta mare, se tragea ca-n filme.  Ceea ce e ciudat e ca nimeni nu a fost impuscat in cadrul schimburilor de focuri, ci in momente de acalmie, prin trageri izolate si de precizie”.  Dl. MARIAN MANOLACHE, 43 de ani, metrolog, a fost ranit la TVR (pe atunci si Libera), in dimineata zilei de 23 decembrie 1989.  Comanda o grupa de soldati care fusesera la munci, pe santierele Capitalei.  Dl. Marian Manolache a fost impuscat cu doua gloante care, printr-un noroc fantastic, i-au trecut printre doua vertebre.  Un alt glonte l-a muscat de pulpa piciorului.  Era un glonte exploziv.  Cazut in “terenul nimanui” aflat intre cele doua tabere, dl. Marian Manolache a trebuit sa stea ranit si fara nici un ajutor timp de o ora si jumatate.  Cind a fost recuperat de soldatii, dl. Marian Manolache a fost legat de o usa si dus la spital.  Operat, metrologul s-a chinuit 365 de zile prin concedii medicale si recuperari.  mai are in preajma vertebrelor inca 10 schije de care nici un chirurg nu are curajul sa se apropie.  O lunecare cit de mica a bisturiului poate fi fatala pacientului.

In mod sigur “cei care ne-au impuscat au fost teroristi, declara dl. Manolache.  I-am vazut in spital.  Nu erau romani.  Aveau fete de mongolezi.”

Dl.  Manolache glumeste amar:  Nu i-am intilnit in asociatia ranitilor, domnule!

“Asasinul era printre noi”

Si dl. PETRE GEORGESCU este victima apelurilor iresponsabile lansate prin Televiziunea Romana Libera in zilele Revolutiei.  Dinsul este unul dintre acei nefericiti care au fost mutilati cu gloante dum-dum.  A fost impuscat in localul Circumscriptiei financiare a sectorului 6, aflata linga radio.  Asasinul a tras de la 1 metru distanta, dupe ce mai inainte cazuse mort, tot de glont, un pusti care-si rupea camasa in fisii, pentru a face un fitil.  Dl. Petre Georgescu a ajuns la radio cu un gind precis:  sa salveze aceasta venerabila institutie din ghearele teroristilor.  Numai ca teroristii nu erau musai in Radio, ci chiar printre cei veniti sa lupte de partea Revolutiei.  O faceau si ei pe revolutionarii si, din cind in cind scoteau pistolul din buzunar si trageau la nivelul soldului.  Impuscat in bazin, loc in care glontele dum-dum face ravagii, dl. Petre Georgescu ajungea la spital.  In delir, ore in sir, il roaga pe doctor sa-l omoare.  Dureri teribile il macinau pe dinauntru.  Dureri il macina si-acum, dar traieste.  Traieste si patimeste.

P.S. Si domnul Petre Georgescu a fost in 21 decembrie 1989 la Inter.  Poate c-a fost filmat.  Si pedepsit.

Oltea Mutulescu, E. Mihaescu, “Daca jertfa nu e, nimic nu e!Flacara, nr. 9-10 (6 martie 1991), pp. IV-V.

Posted in raport final | Tagged: , , , , , | Leave a Comment »

22 decembrie 1989: ce s-a gasit in Cabinetul Unu (Nicolae Ceausescu) si Cabinetul Doi (Elena Ceausescu)

Posted by romanianrevolutionofdecember1989 on August 12, 2009

In ziua aceasta, am (re)gasit-o pe marturia lui Mircea Boaba din revista-ziar Strict Secret (trustul Romania Libera) din 1991 (intre nr. 46 3/12-18/1991 si nr. 50 4/10-15/1991).  Apare un Mircea Boaba pe lista BNR Mircea Boaba, Blocul National al Revolutionarilor, si apare un (Viorel) Mircea Boaba pe lista de necolaborare a lui CNSAS aicea Mircea Boaba, adeverinata de necolaborare cu fosta Securitate, nr. 4762.

Chiar daca fosti securisti au dezvaluit ca cadre USLAC–mercenarii ai lui Ceausescu–au folosit gloante explozive in decembrie 1989, si chiar daca militari care au intrat in sediul Directiei a V-a in perioada 22-24 decembrie 1989 au povestit cum au descoperit gloante explozive (dum-dum) acolo, nu e deajuns unora gloante explozive la revolutie?…dupa aproape doua deceni de reviZioniZmul securist subit si la vedere.

Totusi, iata ce spune revolutionarul Mircea Boaba, participant la evenimentele din Piata Universitatii pe noaptea insangerata de 21-22 decembrie 1989 (noaptea cea mai lunga) si unul dintre cei care au pentrat intii in C.C.-ul pe 22 decembrie 1989.  (Serialul merita sa fie citita in intregimea sa.)

In aceea camera am inceput sa stringem toate obietele de valoare gasite prin celelalte incaperi.  Asa a luat nastere primul “tezaur” din C.C.  Inauntru s-a incuiat nea Tarchila cu un pistol mitraliera si sint sigur ca ar fi fost in stare sa impuste pe oricine ar fi incercat sa deschida usa daca n-ar fi fost insotit de noi.  Noroc ca nu a fost cazul.  Intre timp ni se aduceau de peste tot arme si munitii.

Armele erau de toate felurile:  pistolete Carpati, Beretta, Makarov, T.T., Stecikin, unele mici si plate cum nu mai vazusem niciodata, in tocuri de piele special construite cu compartimente aparte pentru box si cutit cu buton, adevarate pumnale cu lama foarte subtire si fina, lunga de 15-20 ce tisnea din miner (nu erau in nici un caz destinate pentru curatatul cartofilor la popota); pistoale mitraliera AKM cu pat de lemn sau cu pat rabatabil…mitraliera, pusti semiautomate cu luneta de tipul celei cu care ma fuduleam eu; mitraliere de campanie, un aruncator de grenade antitanc; grenade de mina, munitie de toate tipurile si calibrele, ce mai nu ne lipsea decit un tun, in rest aveam de toate.

Venit din cabinetul 1, Doru Haraga isi da cu parerea ca ar trebui sa le transportam intr-un colt al incaperii si pentru a le separa de restul camerei incercam sa delimitam spatiul cu o canapea.  Lunga de 2 m nu se lasa umita din loc, parca era batuta in cuie, inciduati, am inceput sa mesterim ia ea.  Am desfacut-o si am ramas perplecsi.  In cabinetul 2, in camera de lucru a tovarasei de viata a celui mai iubit fiu, in lada unei canapele era un adevarat arsenal:  24 pistoale mitraliera cu pat rabatabil si teava scurta, 22 pistolete Carpati, 2 Stecikin, 4 carabine cu luneta, semiautomate, doua pusti mitraliera, grenade de mina si la fund lazi metalice cu munitie de lupta–gloante incendiare, trasoare, perforante, explozive, numai din cele normale–nu. Si deasupra trona ca o culme a ridicolului o prastie cu cracan si linga ea o cutie cu bile de rulment.  Pe capacul interior al canapelei era o list cu denumirea “lada de armament si munitii nr. 2″.  Urma inventarul si continua cu–raspunde plt. adj.–cutare, nu am retinut numele.  Deci lada nr. 2.  Dar unde este nr. 1?  Citiva metri mai incolo–o canapea asemanatoare.  Ne-am repezit asupra ei si am deschis-o.  Continutul era identic, mai putin prastia.  Puteam inarma un regiment.  Oare de ce tinea “savanta” in cabinetul ei atita armament si munitie?  Dar prastia?  Asta chiar ca punea capac la toate!

Mircea Boaba, “Gloante, nestemate si singe.  Ziua I:  Comoara lui Ali Baba,”  Strict Secret, nr. 48 26 martie – 1 aprilie 1991, pp. 4-5.

In timp ce urcam scara, vrind sa incarc carabinaa, am avut surpriza sa descopar ca gloantele din cele doua incarcatoare erau cu virful bont.

nr. 47 18-25 martie 1991, pp. 4-5.

Las automatul si ma duc in tezaur unde nea Tarchila tropala, nestiind ce se intimpla.  Ii explic in doua cuvinte si iau dintr-o cutie lunga de lemn comoara care pentru mine avea atunci cea mai mare importanta.  O pusca semiautomata nou-nouta, cu luneta de noapte in infrarosu cu baterii si petru incarcatoare cu gloante explozive.

nr. 50, 10-15 aprilie 1991, p. 4.

Posted in raport final | Tagged: , , , , , , , , , , , , , | 1 Comment »

USLA si USLAC

Posted by romanianrevolutionofdecember1989 on August 7, 2009

Sediul U.S.L.A , pe 25 decembrie 1989 in jurul orelor 18…

Pe 25 decembrie in jurul orelor 18, dupa executarea dictatorilor, col. Ardeleanu Gh. a adunat cadrele unitatii intr-o sala
improvizata si le-a spus: “Dictatura a cazut! Cadrele unitatii se afla in slujba
poporului. Partidul Comunist Roman nu se desfiinteaza! Trebuie sa ne regrupam in
rindul fortelor democratice din P.C.R.–continuatorul idealurilor nobile ale
poporului ai carui fii sintem ! (…) Au fost gasite cadavre, indivizi avind
asupra lor legitimatii de acoperire USLAC (Unitatea Speciala de Lupta
Antiterorista si Comando) si legitimatii cu antetul 0620–USLA, legitimatii care
nu se justifica in posesia celor asupra carora au fost gasite…” A ordonat apoi
sa fie predate in termen de 24 de ore legitmatiile de serviciu, urmind ca
tuturor sa le fie eliberate altele cu antetul M.Ap.N.

(capitanul Romanescu Marian, cu Dan Badea, “USLA, Bula Moise, teroristii si
‘Fratii Musulmani’,” Expres nr. 26 (75), 2-8 iulie 1991, 8-9)

La putinele adunari mai de amploare organizate in armata, imediat dupa fuga
dictatorului, am luat cunostinta de unele aspecte deosebit de importante pentru
felul cum se gandea atunci in problema teroristilor.

In vederea preluarii Securitatii in structurile armatei s-a efectuat o
convocare, in felul ei mai putin obisnuita, unde s-a dat citire Decretului
C.F.S.N., s-au facut precizari privind modalitati si termene de executie a prevederilor decretului,
precum si importante cometarii asupra situatiei militare din 26 decembrie 1989,
convocare condusa de noul ministru de atunci al Apararii.

Cu aceasta ocazie, ca si in presa acelor zile, Securitatea era considerata drept
organ de represiune, unde ne se mai stapaneau lucrurile, compartimentele ei erau
scapate din mana, se pierduse sentimentul de mila, isi omoara fratele, colegul
lovea mortal, nu ranea, se bucura cand omora etc. Infiintarea U.S.L.A. ar fi
avut la baza un scop nobil, dar aceasta se transformase intr-o unitate terorista
si avea in compunere si persoane straine. Existenta U.S.L.A. in cadrul
Ministerului de Interne a fost ascunsa, sublinia in continuare noul ministru, a
trebuit sa se aduca dovezi ca exista. Or, care era scopul acestei tainuiri? se
intreba el retoric. Revolutia invinsese, trebuia sa muncim impreuna, sa nu ne
batem unul cu altul. Se dorea o reconciliere deplina intre cadrele M.Ap.N. si
M.I., si acest lucru parea la un moment dat ca s-a inteles, ca a doua seara sa se reia lupta. Se statea
prin podurile caselor la panda. Vrem sa uitam trecutul, sa avem organe pe care
sa poti conta, spunea noul m
inistru se incheia cu rugamintea catre cei implicati in genocid: sa-l oprim!
Caci in asemenea momente deosebit de grele nu trebuia sa mai facem si noi
presiuni asupra poporului. Din discursul sa era evident ca, printre alte forte,
actiona sigur U.S.L.A., pregatita pentru aceasta de zeci de ani, si nu se mai
stia cati bani costase pregatirea ei!

Colonelul Ardeleanu, comandantul U.S.L.A., a facut destul de palid observatia ca
nu ei sunt cei care trag, ci ca se actioneaza in numele U.S.L.A., dar
interventia sa a trecut neobservata.

(General de divizie (r) ing. Tiberiu Urdareanu, 1989–Martor si Participant,
Bucuresti: Editura Militara, 1996, 136-137)

U.S.L.A.C.

Sergiu Tanasescu (medicul echipei de fotbal Rapid Bucuresti) = S.T.
Ion K. Ion (ziarist, Cuvintul) = I.I.

I.I.: S-a vinturat prin presa ideea prezente unor teroristi straini…

S.T.: Imi veti ingadui sa nu ma priveasca aceasta problema ea tine de competenta
istoriei. De acord?

I.I.: O.K.

S.T.: Pe un terorist l-am prins chiar eu, mina mea. Avea 26 de ani si doua
legitimatii, una de student in anul IV la Drept si alta data de Directia a V-a
U.S.L.A.C. Unitati Speciale de Lupta Antiterorista si Comando. Era drogat. Am
gasit asupra lui si a altor teroristi un fel de cicolata, tipul “Pasuma” si
“Gripha”. Era un drog extraordinar de puternic ce dadea o stare de euforie,
axata insa pe agresivitate si distrugere, si o independenta fata de somn de cel
putin 10 zile. Aveau un armament supersofisticat, cu infrarosii, cu sistem de
auzire la distanta etc. Am capturat o arma din asta si am tras trei gloante
intr-o tinta aflata la vreo suta de metri. Arma n-avea nici un recul si,
controlind apoi, am constatat ca toate cele trei gloante se infipsesera unul in celalalt. Ne-am facut si
noi treaba apoi cu pusca asta pina s-a terminat munitia.

I.I. : Ce se intimpla cu teroristii prinsi?

S.T.: Noi i-am predat organelor de procuratura militara. Pe foarte multi i-am
prins in primele zile, identitatea lor fiind stabilita de mai multi, de
colonelul Octavian Nae, Constantin Dinescu (unchiul lui Mircea), Guse, dar mai
ales Vlad care strig la prinsii astia ca de ce nu i-au ascultat ordinul sa se
predea, ei faceau pe sfintii, dar teava armei era inca destul de calda de la
ispravile lor. Dupa ce suportau interogatoriul acesta sumar, celor mai multi li
se dadea drumul.

I.I.: De ce?

S.T. Asa ordona Vlad. Pe 22 decembrie am prins un maior de securitate care a
fost dezarmat si pus in libertate, a doua zi l-am prins din nou, i-am luat
armamentul si munitia si iarasi Vlad a garantat pentru el, numai ca a treia zi
l-am prins din nou. Ne-am enervat si atunci i-am arestat pe toti, inclusiv pe
Vlad si pe colonelul Nae, cu atit mai mult cu cit pe ultimul il surprinsese o fata de a noastra la subsol I,
unde era Termoficarea, transmitind nu stiu ce la un aparat de emisie-receptie.

I.I.: Cum si cind au fost descoperite buncarele?

S.T.: Destul de tirziu, in orice caz dupa 24 decembrie. Unele intimplator, cele
mai multe insa datorita insa a doi indivizi….

(Sergiu Tanasescu, cu Ion K. Ion, “Dinca si Postelnicu au fost prinsi de pantera
roz!” Cuvintul, nr. 9 29 martie 1990, p. 15.)

Unde sint teroristii? PE STRADA, PRINTRE NOI (I)

DIVERSIUNE SI INTIMIDARE.

Nu ne vine sa credem! Desi a trecut peste o jumatate de an de la consumarea
evenimentelor, oamenii sint speriati. Este vorba de locatarii celor trei
blocuri–A1, A2, B3–dispuse in fata Centrul de Calcul al M.Ap.N. In urma cu
citeva saptamini, erau deschisi, raspundeau la orice intrebare, relatau faptele,
imprejurarile extrem de grele prin care au trecut, iar acum sint prudenti, retinuti, tematori. Mai mult, o doamna–cu mina pe inima si vocea tremurinda–ne
sfatuieste sa o lasam balta, ca riscam prea mult…

Ce s-a intimplat de fapt? In ultima vreme, pe la usile unor apartamente, au
batut citeva…persoane de bine, care, cu destula discretie–si
subtitlitate–s-au straduit sa le explice oamenilor cum s-au petrecut, cu
adevarat, lucrurile in perioada 22-25 decembrie 1989. De exemplu, in blocul A.1,
apartamentul 27, o doamna–banuitaj de a fi avut, in trecut, relatii cu
securitatea de trist renume–le a sugerat gazdelor cum sa interpreteze ,corect’
incidentul cu cele doua A.B.I.-uri din noaptea de 23/24 decembrie.

Alti vizitatori n-au avut nici macar inspiratia de a-si disimula identitatea
(sau poate ca chiar asta au facut). Domnilor, mie sa nu-mi dati numele la ziar,
ne roaga alt locatar. Am avut destule necazuri cu securitatea. In 21 mai, a fost
la mine un maior de politie, Popescu zicea ca-l cheama. S-a interesat despre
teroristii care au tras din blocul nostru. I-am spus ca, daca vrea sa loveasca in armata, nu are nici o sansa: au tot adevarul ii voi
spune. In final mi-a adresat o rugaminte: sa nu stie cei de la armata de vizita
lui… A revenit peste 2-3 zile, dar mi-a fost frica sa-i mai deschid…”

Cine-o fi misteriosul maior si de ce pastreaza atita discretie? Se pare insa ca
persoanele cu pricina manifesta un mare interes pentru blocul B.3. Domnul Stancu
Varzan are mai mult curaj.

–Dumneavoastra nu stiti ce nopti de cosmar am trait noi: se tragea si din fata
si din spate, de la gunoaie. Totul a inceput in 22 decembrie, pe la orele 22.00:
la inceput sa auzeau focuri izolate. Apoi–ca la razboi. Numai in baie ne
simteam oarecum in siguranta. La un moment dat, am si ris. Fata mea a plecat
pina la bucatarie si, cind s-a intors, ne-a spus sa fim linistiti ca, de sus, de
pe bloc, trage o mitraliera si ne apara! Era vorba, de fapt, de o
pusca-mitraliera, care executa foc spre Centrul de Calcul…Si de pe casa
scarilor s-a tras, in aceasi directie. Teroristii au incercat sa intre la mine in apartament, dar noi avuseseram grija sa blocam usa cu un cuier
greu. Sint bolnavi astia care vor sa ne convinga ca a tras armata in noi si ca,
de fapt, nici nu au existat teroristi. Dar i-am auzit discutind precipitat,
tropaind: in jurul blocului, pe scari, pe acoperis.

In acelasi bloc, stam de vorba si cu sotii Florica si Gheorghe Petrut. Sint
revoltati.

–Au fost la noi doi civili, spune doamna. Ne-au fluturat pe sub nas niste
legitimatii, din care am retinut ca sint de la militia din Turnu-Severin. Cind
noi am intrebat cine a tras, ei ne-au informat: “armata a tras.” Bine, dar in
armata cine a tras?–am continuat noi–doar in parcul din fata blocului au fost
impuscati studenti militari. “Au tras unii in altii”–ni s-a raspuns.

Si in incheiere, gazdele noastre ne avertizeaza:

–Fiti cu mare bagare de seama, domnilor ofiteri. Astia au tot interesul sa va
compromita!!!

Deci ,baietii’ lucreaza. Fara voie ne gindim la povestea cu lupul care se
intoarce la locul unde a mincat o oaie. Si a criminalului care se intoarce la locul faptei…

(Maior Mihai Floca si Capitan Victor Stoica, “Armata Poporului,” 13 iunie 1990,
p. 3)

Posted in Uncategorized | Tagged: , , , , , , | 8 Comments »

Arme Disparute in Decembrie ’89

Posted by romanianrevolutionofdecember1989 on August 6, 2009

Nr. 1620 de duminica, 24 octombrie 1999 Arhiva Pagina de start Redactia
Cauta un articol :
Dezvaluiri

sumar »
In Romania, posibile corpuri delicte din decembrie ’89 si iunie ’90 au disparut
fara urma La Sibiu, in evidente s-au descoperit “capturi de razboi” Arme de-a
valma, disparute fara urma
Actiunea “Arme”, cod “Parasutistul”

– Aceasta actiune strict secreta a fost declansata in urma cu doi ani de Parchetul General, Sectia Parchetelor Militare, care lucreaza cu
politia pentru identificarea si recuperarea armamentului disparut, sustras sau
pierdut in timpul evenimentelor sus-mentionate * Este vorba de 1897 de arme *
Pana acum au fost recuperate 1576 de arme * La cele ramase de descoperit se
adauga si arme furate si pierdute la nivel national, pe raza inspectoratelor
judetene de politie
Pana astazi, subiectul “arme disparute in decembrie ’89″ nu a fost deschis de
nimeni. Grupul care a preluat puterea dupa caderea lui Ceausescu nici nu avea,
de fapt, vreun interes, preferand ca timpul sa stearga orice urma care ar fi
putut conduce la o pista probatorie in ce priveste lovitura de stat din
decembrie ’89. Se stie ca, la acea vreme, in bulibaseala generala, o serie de
arme au incaput, din ordine aberante, pe mainile Garzilor Patriotice, altele,
care au fost folosite de catre militari in aprigele lupte cu “teroristii” (in
fapt, diversionistii) au disparut dupa ce trupurile multora dintre cei ucisi au ramas pe caldaram pana cand au ajuns prin diverse cimitire. Pe langa
toate acestea, mai exista si arme care au fost sustrase sau pierdute pur si
simplu atat in timpul evenimentelor din decembrie ’89, dar si in timpul
mineriadei din 1990. Importanta descoperirii acestor arme este extrem de mare.
In primul rand, pentru ca pe tragaciul multora dintre aceste arme au apasat si a
sasini care au ucis cu sange rece, care nu au fost depistati nici dupa zece ani,
in al doilea rand, pentru ca acestea s-ar putea sa mai fi fost folosite in cine
stie ce alte actiuni infractionale, si nu in ultimul rand, pentru ca detinatorii
lor ar putea sa recurga oricand, in momente de criza, la actiuni paramilitare.

Actiunea de identificare a armamentului disparut, sustras si pierdut in
evenimentele din decembrie ’89 si iunie ’90, codificata “Parasutistul”, a fost
declansata la data de 25 aprilie 1997, in strict secret, de catre organele de
politie sub indrumarea si coordonarea Parchetului General de pe langa Curtea
Sprema de Justitie, dupa ce s-a constatat ca in urma evenimentelor din decembrie ’89 si
iunie ’90 a rezultat lipsa unui numar de 1897 arme militare din cadrul
unitatilor militare: MI -1586 si MApN – 311. Pana la data la care a fost
demarata actiunea “Parasutistul” fusesera recuperate 1576 de arme, MI ramanand
lipsa cu 285, iar MApN, cu 36.

Dupa o munca asidua a cadrelor Directiei arme, explozivi, substante toxice si a
procurorilor implicati in desfasurarea acestei ample anchete in debutul careia
existau doar firave indicii legate de fiecare arma in parte si modul in care
aceasta a disparut, un an mai tarziu, in aprilie ’98, s-au mai descoperit 38 de
arme, 30 din cele incluse in raportul de baza gasindu-se depozitate fara
documente legale in diferite unitati ale MApN din Capitala si de pe raza
judetelor Sibiu, Harghita, Dambovita si Prahova, dupa cum urmeaza: 15 pistoale
mitraliera cu pat normal, calibrul 7,62 mm cu seriile aferente, 12 pistoale
CARPATI, calibrul 7,65 mm, model 1974, un pistol MAKAROV cu seria TC-1620, o pusca model 1898 MAUSER, calibrul 7,92 mm, seria AH-592 si o pusca de
vanatoare IJ, calibrul 12. Au mai fost descoperite 3 pistoale mitraliera si cate
un pistol STECIKIN, MAKAROV, BERETTA, WALTER si 1650 cartuse de vanatoare, care
nu erau incluse pe lista armelor disparute.

Evidenta actuala releva ca ramase disparute 91 de arme militare. Cele mai multe
sunt mentionate pe raza Capitalei – 119, urmeaza Sibiu, cu 67, Harghita, cu 60,
Covasna, cu 22 si alte cateva judete ce figureaza cu un numar mult mai mic. Este
important de subliniat ca in unele cazuri, cum ar fi cel al unitatii 01512
Sibiu, unde a fost comandant col. Aurel Dragomir (inculpat in dosarul “Sibiu
’89), armele introduse in unitate in decembrie ’89 erau mentionate ca fiind
“captura de razboi”.

Verificarile si investigatiile s-au axat in mod deosebit pe cercetarile din
dosarul penal 1147/91, inca nefinalizat, care cuprinde peste 3500 de persoane
civile, militari si reprezentanti ai Garzilor Patriotice care au participat la
evenimente si au folosit arme. Conform strategiei procurorilor, vor fi audiate si cercetate
persoanele care si-au procurat armament si l-au folosit in timpul evenimentelor,
pentru a se stabili cu exactitate ce arme au detinut, dar si persoanele care au
strans armamentul de la populatie, raniti sau decedati in punctele Radio,
Televiziunea Romana, gurile de Metrou, spitale, fostul sediu al CC, pe raza
Capitalei, iar la Sibiu, aceleasi activitati sunt extinse asupra punctelor Piata
Republicii, strazile limitrofe U.M. 01512, sediile fostei Militii si
Securitatii. In documente ce vizeaza aceste actiuni se mentioneaza ca actiunea
comporta un grad sporit de dificultate, din cauza numarului mare de persoane ce
urmeaza a fi identificate si apoi audiate.

Una dintre informatiile interesante se refera la garnizoanele Bucuresti,
Harghita, Covasna si Sibiu, care ar fi primit arme ce nu le apartineau, arme cu
care au si participat la evenimente.

Ca masura foarte importanta, inserata in anumite documente, mentionam dispunerea
inventarierii armelor aflate in dotarea unitatilor apartinand MApN. Recuperarea
armelor disparute sau sustrase este si la aceasta ora o problema complexa in
care se asteapta colaborarea serviciilor de contrainformatii militare. Pana
acum, anumite raspunsuri ale MApN vizand acest subiect au omis date de
importanta majora in efectuarea anchetei, cum ar fi persoana care a avut in
dotare o anumita arma, la data la care a disparut fara urma. Situatia armelor
furate se intinde, actualmente, pe 22 de pagini. Redam cele mai semnificative
arme mentionate ca furate si pierdute la nivel national pe raza inspectoratelor
de politie judetene, aflate in cea mai recenta evidenta la Inspectoratul General
al Politiei:

Browning, seria 1437, calibrul 12, detinator Tamas Laurentiu, decedat; MAKAROV,
9 mm, detinator lt. col. … din fosta Directie a V-a, domiciliu Aleea IOR nr.1;
MAKAROV, 9 mm, seria DK 7117, USPP Bucuresti; doua WALTER de la Muzeul Militar
Bucuresti, panoplie, seriile 235942 si 719041, calibre 7,65 mm si 6,35 mm; Winchester, N 1096835, calibrul 12, IJ 27E, cal. 12 mm, BUHAG, cal.12, si doua
U.M.C. cal. 5,6 mm, detinator Draganita Cezar, toate cinci furate din atelierul
de reparat arme al Poligonului Filimon Sarbu Bucuresti in 1993; MAKAROV, seria
EL, cal. 9 mm, detinator plt. maj. Berbecaru Mihai din trupele BAOLP; STECIKIN ,
cal.9 mm, detinator plt. Stefan Radu (BAOLP); doua pistoale BROWNING, cal. 12,
detinator Petru Vasile, Calea Mosilor, sector 2; BRIGADIER, cal. 9 mm, seria
035327, cal.9 mm, detinut de Busca Florian; MINI PARA, seria 00012067, cal. 9
mm, detinut de Stanculescu Cornel ; MAVERIC, seria 69383-D, cal.12 si un WALTER,
cal. 9 mm, detinute de Lu Xian Xin, Bucuresti,
str. Parincea; cinci arme MD 74, cal.7,65, detinute de Corpul Gardienilor
Publici Bucuresti; BERETTA, cal.12, detinut de Goane Stere, Bucuresti; DOUBLE
EAGLE, seria E 030226, cal. 9 mm, detinut de Costea Ionel, Bucuresti; MAUSER,
seria 3879, cal.7,62 mm, detinut de Iacob Constantin, Bucuresti; U.M.C., seria
8816, cal.5,6 mm, detinut de Rusu Sorin, Darasti-Ilfov; SAUER WESSON, seria UBE 960, cal.5,6 mm, detinator
Kocatas Abdulah, str. Barbu Lautaru, Bucuresti; MOSBERG, seria L 676982,
calibrul 12, detinator Yasser Mohamen-Lakkis, sos, Stefan cel Mare; EXPLORER,
seria A 276655, cal.5,6, detinut de Horlea Ilie Danut, Alexandria-Teleorman; ME
800, seria 2296213, 8 mm, detinator Miscuta Sorinel, Arad; KRUPP, seria 5514,
cal.16, Rada Stefan, Arad; Z.B., furat in 1972 de la Ocolul Sivic Pecica, seria
26837, cal. 16 si T.T., seria DZ 924, cal. 7.62 mm, arma disparuta de la Mateut
Simion, fost ofiter la IJP Arad; pistol automat, seria BZ 0680, cal.7,62 mm,
disparut in 1983 de la UM 01261-Pi
testi; KRUPP, cal.16, detinator Corneliu Olteanu, Arges; Md 1974 seria AF 2366,
cal.7,65 mm, disparut in 1988, detinator Ion Mocanu, subofiter Bacau; U.M.C,
cal.26 mm, disparut din Batalionul Jandarmi Oradea; Md.1980, seria BB 5446,
cal.7,62 mm, detinator Cornel Dobarceanu, fost militar la UM 0865 Campina, arma
sustrasa in 1987 etc.

Aceasta situatie cuprinde 238 de arme, furate sau disparute inainte si dupa decembrie ’89, ceea ce agraveaza
fenomenul cercetat de politie, dar si de procurori, pentru ca cele sustrase
inainte de ’89 sau iunie ’90 ar fi putut fi folosite de diversii posesori ai
acestora si in evenimentele mentionate. Cat priveste armele disparute la nivel
de unitati militare ale MApN in decembrie ’89 sau iunie ’90, multe dintre
acestea au fost scazute din evidente, fiind foarte greu de reperat la aceasta
ora.

Adina ANGHELESCU

Posted in Uncategorized | Tagged: , | Leave a Comment »

Decembrie 1989, USLA la Timisoara

Posted by romanianrevolutionofdecember1989 on August 5, 2009

Virgil Burla
Marti, 06 Mai 2008

Generalul in rezerva Victor Stanculescu a depus la dosarul Revolutiei de la Timisoara mai multe documente declasificate care demonstreaza, in viziunea aparatorilor sai, ca, in urma
cu 19 ani, la Revolutie au participat persoane neidentificate, dotate cu echipamente de lupta sofisticate.

Personajele misterioase, impreuna cu fosti ofiteri USLA, ar fi tras in demonstranti. Conform avocatilor, persoanele neidentificate ar fi folosit armament diferit de cel al soldatilor Ministerului Apararii, fapt ce rezulta din declasificarea

jurnalelor de lupta ale Ministerului Apararii. Cel care ar fi solicitat desecretizarea ar fi chiar Victor Stanculescu, pentru a demonstra ca nu se poate stabili clar cine e de vina pentru faptele petrecute la Timisoara. Senatorul Ioan Talpes, fost sef al Serviciului de Informatii Externe (SIE), argumenteaza ca la revolutia de la Timisoara au participat si cetateni straini care au creat diversiuni. “Din cunostintele mele, au existat straini care au fost prezenti la Timisoara. Daca s-ar desecretiza jurnalele Ministerului Apararii (MAp) si ale unitatilor Securitatii, s-ar vedea ca au fost consemnate acele situatii… Totul de acolo a fost organizat de personaje si de infiltrati”, crede fostul sef al spionajului autohton.
Procurorul Dan Voinea, cel care s-a ocupat ani de zile de dosarele Revolutiei, spune ca nu a intalnit niciodata un strain implicat in reprimarea demonstrantilor de la Timisoara. “Avocatii pot sa spuna ca au fost si martieni la Timisoara… Ne prostituam cu succes in aceasta poveste. Nu avem nici un document, nici un martor din depozitia caruia sa rezulte ca au existat straini care au deschis focul in 17 decembrie la Timisoara. De victime nu intreaba nimeni nimic si luam apararea infractorilor”, ne-a declarat Dan Voinea. Procurorul mai sustine ca jurnalele actiunilor de lupta s-au intocmit ulterior evenimentelor si, cel mai probabil, au fost clasificate chiar de generalul Stanculescu, ultimul ministru al Apararii numit de Nicolae Ceausescu. “Cu siguranta, tragatorii nu au fost straini. Este o incercare de mistificare”, completeaza magistratul.
Aparatorul victimelor de la Timisoara sustine ca a cerut aceste documente (depuse ieri de partea adversa) de nenumarate ori, dar judecatorii nu le-au considerat necesare pentru elucidarea acestui dosar. “Dupa ce au fost acceptate, am solicitat actul prin care au fost desecretizate aceste jurnale de lupta. Se pune problema: cine le-a secretizat in 1990, cand Ceausescu era mort, si din ordinul cui au fost desecretizate acum? La aceste acte nu a avut acces nici Parchetul, lucru care mi se pare foarte grav”, ne-a declarat avocata Liliana Poenaru.
Generalii (r) Victor Stanculescu si Mihai Chitac au fost condamnati de judecatorii instantei supreme la cate 15 ani de inchisoare si degradare militara pentru rolul jucat in evenimentele de la Timisoara. In urma macelului din decembrie 1989, au rezultat 72 de morti si 253 de raniti grav.

SECRETOMANIE
» MAPN tine la secret documentele Revolutiei
Avocatul lui Stanculescu sustine ca documentele depuse astazi la instanta provin de la Ministerul Apararii. “Am facut o cerere la MApN, am indicat documentele care ma intereseaza. Initial mi s-a spus ca sunt clasificate, dupa care am cerut sa fie facute publice. Dupa o luna, m-am dus si le-am ridicat”, ne-a declarat aparatorul Alice Draghici. Avocatul sustine ca in documentele respective apar persoane care nu au fost identificate sub aspectul numelui sau al provenientei. “Din documente nu rezulta ca ar fi romani sau straini”, sustine Draghici.

“Jurnalul de luptă” al Revoluţiei de la Timişoara, desecretizat (Galerie Foto)


loadFLV (‘articleMainVideoPlayer’, ‘http://storage0.dms.mpinteractiv.ro/media/1/1/1688/2767638/8/revolutie.flv’, ‘http://storage0.dms.mpinteractiv.ro/media/1/1/1688/2767638/9/revolutie-1989.jpg?width=284′, ”, 290,243, ‘false’, ”) » “Jurnalul de luptă” al Revoluţiei de la Timişoara, desecretizat (Galerie Foto)

function largeSmallFont() {
var cssClass = document.getElementById(‘textstire’).className;
if(cssClass==”textstire”) {
document.getElementById(‘textstire’).className = “textStireLarge”;
}
if(cssClass==”textStireLarge”) {
document.getElementById(‘textstire’).className = “textStireSmall”;
}
if(cssClass==”textStireSmall”) {
document.getElementById(‘textstire’).className = “textStireLarge”;
}
}

BUCUREŞTI / 23:23, 9.07.2008
Trupe de Securitate, Miliţia, Securitatea în civil şi Trupele USLA au acţionat, alături de militari, pentru oprirea manifestaţiilor de la Timişoara, din decembrie 1989, potrivit “Jurnalului de luptă” depus la dosarul Revoluţiei de la Timişoara de la instanţa supremă.

Jurnalul arată că regimul s-a folosit de ofiţeri de securitate şi de trupe speciale, infiltraţi printre manifestanţi, pentru a “arunca vina pe seama armatei”.

GALERIE FOTO

“Includerea în mai multe locuri fierbinţi a unităţilor militare în cadrul unor dispozitive mixte, împreună cu forţele de ordine (trupe de securitate, miliţie, USLA, grăniceri), specializate în acţiuni represive, de forţă, infiltrarea printre rândurile manifestanţilor a unor persoane, aparţinând Securităţii care acţionau cu deosebită abilitate, trăgând acoperit împotriva manifestanţilor, a fost deliberat folosită ca stabilirea responsabilităţii pentru împuşcarea unor oameni să devină practic imposibilă, şi a arunca pe seama armatei vina pentru o bună parte din tot ce s-a întâmplat în acele zile la Timişoara”, este una dintre concluziile unui raport înaintat Parlamentului României de Ministerul Apărării Naţionale, în 1990, inclus în Jurnalul depus la instanţa supremă.

Un alt raport de Informare al Ministerului Apărării Naţionale, întocmit de comandantul Marcu Dumitru din Arad, arată că acesta a semnalat “efective militare necunoscute” printre militarii săi.

“Între efectivele noastre au fost semnalate efective de militari necunoscuţi care aveau în dotare lanterne foarte puternice şi care îndreptau fascicolul luminos spre balcoane, iar după aceea trăgeau asupra acestora – cazuri semnalate pe calea Girocului – îmbrăcaţi civili. Au fost semnalate efective ale Securităţii şi Miliţie în toate punctele unde am avut efective. Nu cunoaştem misiunile pe care le aveau de îndeplinit aceşti indivizi”, raporta comandantul.

De asemenea, colonelul Nicolae Predonescu raporta că “oraşul Timişoara, în timpul revoluţiei, perioada 16-20 decembrie 1989, a fost caracterizat printr-o totală necunoştere a situaţiei reale, amplificată de o evidentă provocare a armatei, miliţiei şi securităţii, efectuată de forţe necunoscute nouă, concretizate în grupuri de turbulenţă cu atac direct la persoane“.

Nota cu privire la activitatea desfăşurată la Timişoara, în perioada 17- 22.12.1989, întocmită de generalul-maior Dumitru Ionescu, relevă aceeaşi stare de confuzie.

“Datorită acţiunilor unor grupuri de oameni drogaţi, organizate şi dotate cu mijloace incendiare, arme de foc, cuţite, pietre, mijloace de înjunghiere prin aruncare de la distanţă etc., şi conduse de indivizi cu deosebită autoritate şi pregătire în domeniu, au creat o situaţie ce cu greu poate fi descrisă şi tot atât de greu de înţeles: flăcările devastatoare, furturile, zvonurile, teroarea, haosul, anarhia, exploziile, avariile şi moartea aveau să stăpânească populaţia şi unităţile militare, cu unele intermitenţe, până în dimineaţa zilei de 19.12.”

Totodată, colonelul relatează în nota sa că în 17 decembrie, la ora 15.00, generalul Vasilea Milea i-a comunicat telefonic că are informaţii potrivit cărora “grupuri de indivizi înarmaţi ar intenţiona să atace unităţile militare.

“Ordonă să se ia măsuri de apărare cu orice preţ. Focul, dacă va fi nevoie, să fie executat, potrivit prevederilor legale: somare, foc în aer, foc la picioare”.

În “Jurnalul de luptă” există şi elemente care arată că “tulburările au fost provocate de elemente teroriste aservite intereselor ţărilor capitaliste”.

Astfel, în urma analizei felului în care s-au desfăşurat evenimentele din 16 şi 17 decembrie, s-a tras concluzia că, în Timişoara, “au acţionat numeroase elemente străine, specializate în acţiuni de diversiune şi terorism. Pentru a putea obţine mai multe informaţii despre aceste elemente s-au chemat grupe specializate din batalionul de cercetare şi al Direcţiei Informaţii din Marele Stat Major”.

Totodată, la Timişoara au fost chemate mii de persoane din Gărzile Patriotice din Olt şi Dolj. Cei care au ajuns cu trenul în gara Timişoara-Est nu au coborât din tren şi s-au întors, iar cei care au coborât în gara Timişoara Nord au fraternizat cu manifestanţii.

Astfel, la ora 10.30, în 21 decembrie, “căpitanul Benescu raportează că în gara Timişoara-Est a sosit un tren cu câteva mii de luptători din Gărzile Patriotice din judeţele Olt şi Dolj, aduşi la cererea organelor superioare de partid pentru a reprima «manifestările agresive» ale unor grupuri de cetăţeni din Timişoara. Luptătorii nu au coborât din tren, garniturile înapoindu-se în localităţile de unde au venit. Plutonierul major Bulgescu Stelian raportează că în gara Timişoara- Nord au sosit garnituri cu luptători din Gărzile Patriotice care au coborât din trenuri, au fraternizat cu manifestanţii şi s-au deplasat împreună spre Piaţa Operei”, se precizează în Jurnal.

O parte dintre ofiţerii de securitate infiltraţi în rândurile manifestanţilor au fost deconspiraţi. Este şi cazul de la Fabrica 6 Martie, unde un grup de muncitori tineri, cu vârste între 13-18 ani, au atacat militarii.

La 6 martie, plutonierul major Buligescu Stelian a fost deconspirat şi predat la Securitate de general major Macri, care, după ce l-a legitimat, i-a permis înapoierea la bază. La întreprinderea de autoturisme, soldatul Viorel T. a fost prins de muncitorii din incintă, predat ofiţerului de securitate care l-a trimis la bază, potrivit Jurnalului, la ora 9.00 în 19 decembrie.

Jurnalul cuprinzând toate operaţiunile militare desfăşurate în perioada 16-21 decembrie 1989 la Timişoara a fost depus la dosarul în care generalii Stănculescu şi Chiţac sunt judecaţi pentru genocid, la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.

În 4 aprilie 2007, un complet de trei judecători al instanţei supreme a hotărât condamnarea la câte 15 ani de închisoare a celor doi generali în rezervă şi degradarea militară a lor, pentru acuzaţiile de omor deosebit de grav, în dosarul revoluţiei de la Timişoara. Cei doi au făcut recurs împotriva hotărârii de condamnare a lor.

Magistraţii instanţei supreme l-au condamnat pe Victor Athanasie Stănculescu la 15 ani de închisoare pentru omor deosebit de grav şi la cinci ani de interzicere a unor drepturi. Totodată, el a mai primit şapte ani şi şase luni de detenţie pentru tentativă la omor deosebit de grav, pedeapsa fiind asociată cu patru ani de interzicere a unor drepturi. Prin contopire, Stănculescu va executa pedeapsa cea mai grea, de 15 ani, la care se va adăuga şi pedeapsa degradării militare.

Tot la 15 ani de detenţie şi cinci ani de interzicere a unor drepturi a fost condamnat şi generalul Mihai Chiţac, pentru săvârşirea infracţiunii de omor deosebit de grav. La această pedeapsă s-a adăugat şi cea privind degradarea militară.

Totodată, instanţa a admis în parte plata de către cei doi, în solidaritate cu Ministrerul Apărării Naţionale, de despăgubiri civile cerute de părţile civile din proces.

Instanţa supremă a decis, în 4 aprilie, ca peste 200 de persoane să fie despăgubite în total cu mai mult de un milion de euro, în procesul revoluţiei de la Timişoara.

Magistraţii Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie au decis despăgubirea, în parte, a 74 de părţi civile. Aceste persoane au primit în total aproximativ 700.000 de lei noi cu titul de daune morale, acelaşi cuantum fiind stabilit şi cu titlu de daune materiale. Astfel, instanţa a decis să despăgubească cele 74 de părţi civile în total cu peste 1,5 milioane de lei noi.

În procesul revoluţiei de la Timişoara, magistraţii Secţiei penale au decis despăgubirea, în totalitate, a 143 de părţi civile, cu aproximativ 2,5 milioane de lei noi. Astfel, cele 143 de persoane au primit în total aproximativ 1,15 milioane de lei noi cu titul de daune morale, iar cu titlu de daune materiale a fost acordată o sumă similară.

Concret, valoarea despăgubirilor acordate de magistraţi în procesul revoluţiei de la Timişoara este de aproximativ patru milioane de lei noi, adică peste un milion de euro, potrivit minutei de marţi seară a magistraţilor care au judecat acest dosar.

În acelaşi dosar, magistraţii Secţiei penale au respins acordarea de daune pentru peste 250 de persoane, instanţa constatând că sumele au fost plătite de către partea responsabilă civilmente -Ministerul Apărării.

Pentru alte 50 de persoane, instanţa a constatat că cererile de despăgubiri civile sunt nefondate sau inadmisibile. Cererile de despăgubiri pentru peste 70 de părţi civile au fost respinse de magistraţi ca tardive.

În 22 martie 2004, Secţiile Unite ale Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie au decis – la 14 ani de la revoluţie – rejudecarea generalilor Victor Athanasie Stănculescu şi Mihai Chiţac, acuzaţi de reprimarea timişorenilor. Instanţa supremă a motivat că nu a fost respectat dreptul la apărare, în 1999, atunci când cei doi au fost condamnaţi la câte 15 ani de detenţie.

Cei doi au obţinut rejudecarea după ce le-a fost admis, de către fostul procuror general al României, Joiţa Tănase, memoriul privind promovarea unui recurs în anulare. Fostul procuror general al României susţinea că hotărârile Curţii Supreme de Justiţie prin care generalii Victor Athanasie Stănculescu şi Mihai Chiţac au fost condamnaţi, în 15 iulie 1999, la câte 15 ani de închisoare pentru omor deosebit de grav şi la câte opt ani de detenţie pentru tentativă la omor deosebit de grav sunt netemeinice şi nelegale.

Acţiunea judiciară favorabilă generalilor era motivată, printre altele, prin faptul că expertiza medico-legală psihiatică privitoare la inculpatul Victor Atanasie Stănculescu nu a fost efectuată în condiţiile prevăzute de lege (deşi internarea celui în cauză era obligatorie, acest lucru nu a fost respectat); actele de constatare a serviciilor medico-legale nu au fost examinate şi avizate de Comisia de control şi avizare a actelor medico-legale, iar actele medico-legale privitoare la Stănculescu nu au fost efectuate în condiţiile prevăzute de lege.

În 2 noiembrie 2005, judecătorii instanţei supreme au admis efectuarea unei expertize psihiatrice cu internare a lui Victor Athanasie Stănculescu, fapt ce a stârnit reacţii negative din partea părţilor civile şi vătămate prezente în sala de şedinţă, care au susţinut că, după atâţia ani de la producerea evenimentelor, o astfel de probă nu ar mai fi utilă.

În 30 ianuarie 2006, expertiza medico-legală efectuată lui Athanasie Stănculescu, la Institutul Naţional de Medicină Legală “Mina Minovici” din Bucureşti, la cererea instanţei, arăta că generalul nu are tulburări de natură a-i modifica capacitatea psihică, situaţie în care acesta poate răspunde penal pentru faptele sale.

Posted in Uncategorized | Tagged: , , , | 1 Comment »

Bucuresti, Hunedoara, Arad, Lugoj: Decembrie 1989, Teroristii, si Gloante Explozive sau Gloante Speciale (romana)

Posted by romanianrevolutionofdecember1989 on August 4, 2009

Bucuresti

În seara zilei de 27 decembrie 1989, Eugen Mareşi, în vârstă de 20 de ani, militar în termen, a fost trimis să organizeze un filtru rutier pe şoseaua Chitilei, la intrarea în Bucureşti. Nu a mai apucat să se întoarcă acasă, unde îl aşteptau părinţii să serbeze împreună Revelionul. Asupra grupei de 25 de soldaţi s-a abătut o ploaie de gloanţe, trase din turla unei biserici. Eugen a fost singurul împuşcat. Colegii lui l-au tras din stradă şi au încercat să îi acorde primul ajutor. ‘Medicii mi-au spus că singurul meu copil a fost împuşcat cu gloanţe explozive. Schijele i-au spart toate organele interne’, spune cu lacrimi în ochi Dumitru Mareşi, tatăl eroului severinean. ( Drobeta Turnu Severin)

http://2003.informatia.ro/Article42788.phtml

Hunedoara

Un alt tânăr de 20 de ani, Gheorghe Nicolosu, a fost împuşcat în picior, la intrarea pe strada Lipscani, pe lângă Grădiniţa ICSH. După ce a fost operat, s-a stabilit că glonţul cu care a fost împuşcat nu figura în dotarea Armatei Române. Nicolosu a fost operat în prima fază la Hunedoara, apoi a ajuns în Italia, unde a suferit încă o intervenţie. Tot în zona aceea, pe Lipscani, a fost împuşcat, în stomac, tot cu muniţie care nu aparţinea armatei, Cristea Valeriu, de 36 de ani. El a decedat câteva ore mai târziu, medicii încercând să-i salveze viaţa, dar glonţul exploziv i-a perforat intestinele. Un alt tânăr, care a fost rănit în spate, în incinta UM 01933, a fost împuşcat cu muniţie care nu aparţinea armatei. Este vorba despre Ion Gherasim, de 18 ani. Misterele Revoluţiei de la Hunedoara nu au fost desluşite nici astăzi.

http://www.replicahd.ro/images/replica216/special2.htm

Florin Ghiuzela îsi aminteste astazi: „Nu stiu de unde a venit informatia ca se trage din casa lui Raceanu. Nu s-a tras de acolo, asta e sigur, dar focul a fost deschis de undeva din zona. Mai târziu, dupa ce Gheorghe Nicolosu a fost operat, am aflat ca glontul cu care a fost împuscat nu figura în dotarea Armatei Române. De altfel, medicii mi-au spus ca e vorba despre un cartus exploziv. Nicolosu a fost operat în prima faza la Hunedoara, apoi a ajuns în Italia, unde a suferit înca o interventie chirurgicala efectuata de medicul care l-a operat si pe celebrul fotbalist Paolo Rossi.

http://www.replicahd.ro/images/replica165/special5.htm

ARAD

“Noaptea se auzeau focuri de armă. Ni se spunea că se trage cu gloante speciale, a căror învelis se topeste. Se auzea cum se lovesc de pereti, de poarta de metal. Soldatii nostri ripostau si ei. Se zăreau lumini pe clădirea Fabricii de Vagoane si la unele case din fata tipografiei. La un moment dat, când focurile de armă au stat, unul dintre militarii care păzeau intrarea dinspre service-ul de la UTA, a adormit pe hol si din greseală a apăsat pe trăgaci, producând panică printre noi. Ne-am aruncat unul pe celălalt, a fost o nebunie, mai ales că se tot vorbea despre teroristi” – spune Dorel Pintea.

http://www.observator.info/cutenews/arhiva.php?subaction=showfull&id=1135121929&archive=1135207455&start_from=&ucat=22& Arad

LUGOJ

Poligrafia Timişoara – 4 decembrie 1989
relatări telegrafice – delegaţie serviciu

- contact cu membrii opoziţiei ceauşiste – Tökes – totul este periculos – teamă de a nu eşua – se forţează evacuarea – să amână evacuarea – ieşim pe străzi se ne asigurăm documentarea externă, lăsând cel puţin o urmă în caz că dispărem – Informaţii de la Bucureşti: se duce lupta pentru putere în cadrul C.C. – Bucureştiul întârzie – Timişoara : să avem curaj, vom fi mai mulţi – Timişoara (delegaţie) studenţii, UMT-ul , revoluţionarii se formează – se discută când ? cine va avea curajul să înceapă ? – multe întrebări, suspiciuni, securitatea lucrează (bine) – unii dispar – se rup legături – Tökes, da – acolo vom începe – activez prietenii – suntem gând la gând, zilnic devenim mai mulţi – Bucureştiul – linişte – Timişoara – în clocot – clerul reformat împotriva nedreptăţirii lui Tökes – apel prin “Panorama” privind cauza preotului – s-a început – în jurul clădirii tot mai mulţi stau şi se opun – “ băieţii” bat şi arestează din nou – unii dispar – se ucide în Timişoara – pierd legătura (au fost ucişi) – am rămas izolaţi – cine, când şi cum va începe şi în Lugoj – Într-un târziu aflu … la 20 decembrie ora 18, se porneşte la Lugoj – Nu, în 21 decembrie ora 8 – Pornirea demonstraţiei paşnice I.U.R.T., I.U.P.S., I.P.C. – “Mondial”, I.T.L. “A” şi “B”, Timişul – Vernisajul Galeriei PROARTE, aspect sumbru – Apar primele manifeste aruncate în centru – Tinerii răspund acţiunii – O scurtă discuţie în atelier – Vine ajutorul – aveam două arme : una găleată, una bidinea, de inscripţionat falezele de-a lungul Timişului – Ecouri – Ne tremurau mâinile, ne băteau inimile. Frică? – Demonstraţie în faţa consiliului municipal de partid – Triţoiu dorea parlamentare, culmea, după ce tinerii au fost ucişi şi răniţi – În consiliu se mişună – “potârnichile au fost speriate” – Nu intraţi ! – intrăm! – Dezastrul incendiului era de aşteptat – Păcat că au ars unele urme – S-au dat telefoanele necesare pentru salvarea potârnichilor – Poporul a intrat prin faţă. Capii şi “căpiţele” au fugit prin uşa din dos şi chiar pe ferestre – Zaharia a plătit pentru Basica – Slugarii au fost pe fază. Au reuşit să-i salveze – Tineretul se răzbună … ora 21,40, zboară, zboară Ceauşescu (tabloul), zboară, zboară stema p.c.r., zboară televizoare, zboară tot ceea ce este semn şi însemn – Simultan ia foc totul – S-a ajutat la incendiere şi de către “slugari” – în stânga consiliului , miliţia se retrage – Miliţia avea de lucru la U.M. – Lugoj şi Timişoara – Sarcină – fotografierea evenimentelor – Execut clişeele, sânt atacat – noroc în cel ce m-a apărat … El a fost … Bîrdan Ovidiu, arestat ulterior – Un elicopter în P.O. – Martirii sânt transportaţi la spital – Încercări de salvare a acestora – Oamenii se retrag cu violenţă – Valeriu Rosada este scos din spital – Intervenţie chirurgicală pentru salvarea lui Daniel Brocea – Rănit mai uşor, Stoica, de frica spitalului, se tratează singur – Erau clipe grele – Incendiul cuprinde clădirea primăriei – La locul revoluţiei apar pompierii şi armata – Aşteaptă … – Baioneta la armă – Cordon de soldaţi – Ameninţări de la distanţă – Fotografierea interzisă – În oraş miliţia arestează pe stradă – … chiar şi la domiciliu – Informatorii îşi făceau ultimele servicii – Cei arestaţi: maltrataţi, ameninţaţi … – … şi transportaţi spre destinaţie necunoscută – (mai târziu aflu spre Deva ) – Lovituri – Focuri de armă ( în aer ) – … pe când cei rămaşi în dubă tremurau de frică – Din declaraţiile celor arestaţi – Printre alţii, tinerii de la Căminul I.U.R.T. – Noapte albă şi fierbinte – Dimineaţa – 21 decembrie 1989 – Pregătesc DRAPELUL ţării – Ora 9 – Începe demonstraţia – I.U.R.T. – I.U.P.S. – I.P.C. Mondial – Coloane de oameni – Se scandează pentru Timişoara – Împotriva tiraniei – În faţa U.M., unde au căzut eroii noştri, s-a dat onorul noului drapel – Trecem prin Micro IV – Micro III – Micro I – şi Micro II – La podul de beton – joncţiunea cu textiliştii – El e român – celălalt german – eu maghiar – suntem lugojeni – bănăţeni … – Demonstraţia continuă -Tineri şi vârstnici se ataşează demonstranţilor – “Libertate !” – “Jos tiranul !” – “Clopote !” Incredibil, eram gând la gând – Coloana se-ndreaptă spre domiciliul eroilor noştri – Drapele îndoliate pentru Timişoara, pentru Lugoj – Lacrimi de durere şi de spaimă – Durerea părinţilor – cutremurătoare ! – Piaţa din faţa consiliului e plină – Se propagă ideile revoluţiei – Maiorul Căpăţînă, maiorul Grama se prezintă în ideea sprijinirii Revoluţiei – Spiritul ei intră în toate inimile (sufletele) – Ne cunoaştem, nu ne cunoaştem, suntem cu toţi revoluţionari – Frică şi suspiciune – Cine este el ? Cine este ea ? Cine sunt ceilalţi ? – “Rămâi cu noi” – A doua noapte fierbinte şi albă – Unde vom sta la noapte ? – Toţi se gândesc la familiile lor – După două zile aflu că am fost căutat acasă de 3 indivizi – Am rămas singuri – Nici nu ne cunoaştem – Săndulescu Mihai mă numesc. Îmi pare bine, Kovacs Iosif ; Cipi şi Adi – Unde dormim ? – Ce ne fac copiii ? – Întrebări simultane – La Valentin vom fi în siguranţă – Părinţi îndoliaţi, prieteni – Bucureştiul a pornit – Se ucide în toată ţara – Spaima este în toate familiile. – Un somn de trei ore în zona Ţesătorilor – O dimineaţă de iarnă rece, însă fierbinte în suflete – Totul îndoliat, drapelul şi câţiva dintre noi – Ora 10 – Oameni în Piaţa Libertăţii – De la balcon se vorbeşte – Bune şi nebune – Pornim spre unităţile militare – Se scandează “Armata e cu noi !”; “Şi voi sunteţi români !” – Oprim demonstraţia înainte de a ajunge în faţa unităţi-lor – Delegaţie pentru tratative – Totul era pregătit – Se aştepta comunicatul de la Bucureşti – “Armata e cu noi ! “ – Victorie, dar nu deplină – Preaslăviţii nu erau încă arestaţi – Nici teroriştii – prinşi – Cine sunt teroriştii ? – Păreau pe atunci un fel de “bau-bau” cu cartuşe “dum-dum” – Securitatea era marele semn de întrebare – Miliţia de asemenea - Informaţii – zvonuri – spaimă – În două cuvinte: haos, degringoladă – A treia noapte albă şi fierbinte – Gărzile şi armata veghează pe străzi şi obiective – Comitetul ad hoc veghează şi coordonează situaţia – Prima legătură telefonică se obţine cu Caransebeşul – Apoi cu Deva – Radio Timişoara răspunde într-un târziu şi el – Se anunţă situaţia din Lugoj – Telefonul sună în permanenţă – Lumea fierbe – Diversiunea s-a înfiltrat şi între noi – Informaţiile şi dezinformaţiile propagate de unii făceau ca oamenii din oraş să trăiască o frică înspăimântătoare – Cutremurător zgomot se auzea la ora 2 (noaptea) dinspre sud-est – …

Aceste dezvăluiri au fost publicate în ziarul DRAPELUL: nr. 11 (sâmbătă 10 februarie 1990); nr.13 (sâmbătă 24 februarie 1990); nr. 17 (sâmbătă 24 martie 1990); nr. 19 (2-8 aprilie 1990).

http://www.revolutialugojeana.org/capitol-istoric/iosif-kovacs.html


Săptămâna 21 – 27 decembrie 2006, numărul 216

SPECIAL


Oraş martir


Monalise Hihn

La Hunedoara au murit, împuşcate, şase persoane, iar alte 19 au fost rănite, în perioada 22-25 decembrie 1989. Abia după 12 ani de la acele evenimente, în 2001, Parlamentul României a adoptat cu majoritate de voturi, Legea nr. 572, prin care municipiul Hunedoara a fost declarat Oraş Martir al Revoluţiei din Decembrie 1989, recunoscând astfel contribuţia Hunedoarei la victoria Revoluţiei din Decembrie 1989. Cele mai multe dintre victime au fost ucise sau rănite la UM 01933. Prima persoana care a murit împuşcată la Hunedoara, în data de 22 decembrie 1989, în jurul orei 19-19.30, a fost plutonierul major Dumitru Merticaru, de 38 de ani, la unitatea militară din Hăşdat. Sublocotenentul post-mortem a fost împuşcat în cap şi în piciorul drept. Apoi, a fost ucis căpitanul (maior post-mortem) Ioan Mircea Stângă, 35 de ani, împuşcat în cap. Zilele următoare, sunt împuşcaţi mortal la aceeaşi unitate militară soldaţii Cotvas Aurel Marinel,18 ani, şi Lazăr Rotaru, 21 de ani. Ion Maruneac, de 21 de ani, a şasea persoană care şi-a pierdut viaţa, a fost împuşcat în cap, în zona bazinelor de apă din pădurea Chizid. Un alt tânăr de 20 de ani, Gheorghe Nicolosu, a fost împuşcat în picior, la intrarea pe strada Lipscani, pe lângă Grădiniţa ICSH. După ce a fost operat, s-a stabilit că glonţul cu care a fost împuşcat nu figura în dotarea Armatei Române. Nicolosu a fost operat în prima fază la Hunedoara, apoi a ajuns în Italia, unde a suferit încă o intervenţie. Tot în zona aceea, pe Lipscani, a fost împuşcat, în stomac, tot cu muniţie care nu aparţinea armatei, Cristea Valeriu, de 36 de ani. El a decedat câteva ore mai târziu, medicii încercând să-i salveze viaţa, dar glonţul exploziv i-a perforat intestinele. Un alt tânăr, care a fost rănit în spate, în incinta UM 01933, a fost împuşcat cu muniţie care nu aparţinea armatei. Este vorba despre Ion Gherasim, de 18 ani. Misterele Revoluţiei de la Hunedoara nu au fost desluşite nici astăzi. În prima jumătate a anului 1990, Procuratura Militară din Timişoara a verificat toate dosarele privind „Cazul U.M. 01933”. Rezultatele acestei anchete nu au fost comunicate niciodată. Toată arhiva Biroului Comitetului Revoluţionar (strânsă din decembrie 1989 şi până în iulie 1990) a dispărut în împrejurări necunoscute. Cele patru caiete în care s-au consemnat toate întâmplările din timpul Revoluţiei au fost duse la Deva, de unde au dispărut. În plus, câteva dintre documente au ars într-o magazie de la Primăria Hunedoara. Au fost singurele hârtii care au fost mistuite de flăcări din acea magazie.

Săptămâna 21 – 27 decembrie 2006, numărul 216


Săptămâna 22 – 28 decembrie 2005, numărul 165

SPECIAL


Morti si raniti la Hunedoara


de Monalise Hihn

În municipiul Hunedoara, spre deosebire de alte localitati din judet, Revolutia din Decembrie ’89 a facut victime. Sase persoane au fost ucise si alte 19 ranite. Dupa 16 ani de la evenimente pluteste înca misterul asupra celor care au tras în populatia Hunedoarei. Chiar daca în trupul celor ucisi sau raniti s-a gasit munitie ce nu era în dotarea armatei, dosarul revolutiei de la Hunedoara ramâne învaluit în ceata. Nimeni nu a platit pentru vietile celor sase eroi ai Hunedoarei. În urma lor a ramas doar întrebarea: pentru ce au murit eroii nostri?


Prima persoana care a murit împuscata la Hunedoara, în data de 22 decembrie 1989, în jurul orei 19 – 1930, a fost plutonierul major Dumitru Merticaru, de 38 de ani, la unitatea militara din Hasdat. Sublocotenentul post-mortem a fost împuscat în cap si în piciorul drept. Apoi, a fost ucis capitanul (maior post-mortem) Ioan Mircea Stânga, 35 de ani. Si acesta a fost împuscat în cap. Unul dintre participantii la evenimentele din decembrie, profesorul Ion Dinis, declara: „Pentru mine ramâne un mare mister cum a fost posibil ca un ofiter si un subofiter din Armata Româna sa fie împuscati în cap, într-o unitate militara, când deja afara era întuneric. Nu pot sa-mi explic nici astazi ce s-a întâmplat acolo”. Zilele urmatoare, sunt împuscati mortal la aceeasi unitate militara soldatii Cotvas Aurel Marinel,18 ani, si Lazar Rotaru, 21 de ani. În total, în Hunedoara, au fost sase oameni ucisi si 19 raniti. Misterul ramâne si în cazul unui tânar de 20 de ani, Gheorghe Nicolosu, împuscat în picior, la intrarea pe strada Lipscani, pe lânga Gradinita ICSH. Gheorghe Nicolosu a fost împuscat ziua. Din informatiile pe care ni le-au furnizat revolutionarii reiese ca o echipa de oameni înarmati s-a dus pe strada Lipscani, dupa ce au existat informatii ca teroristii ar trage din casa fostului vicepresedinte al Sfatului Popular, Viorel Raceanu. Florin Ghiuzela îsi aminteste astazi: „Nu stiu de unde a venit informatia ca se trage din casa lui Raceanu. Nu s-a tras de acolo, asta e sigur, dar focul a fost deschis de undeva din zona. Mai târziu, dupa ce Gheorghe Nicolosu a fost operat, am aflat ca glontul cu care a fost împuscat nu figura în dotarea Armatei Române. De altfel, medicii mi-au spus ca e vorba despre un cartus exploziv. Nicolosu a fost operat în prima faza la Hunedoara, apoi a ajuns în Italia, unde a suferit înca o interventie chirurgicala efectuata de medicul care l-a operat si pe celebrul fotbalist Paolo Rossi. Ce m-a mâhnit cel mai tare a fost faptul ca am fost nevoiti sa intervenim pe la diverse cunostinte, care sa-l ajute pe Gheorghe Nicolosu sa ajunga în Italia. Banii din „Fondul Libertatea” nu s-au mai gasit. Macar atât puteau face pentru un om care si-a riscat atunci viata”. Tot în zona aceea, pe Lipscani, a fost împuscat, în stomac, tot cu munitie care nu apartinea armatei, Cristea Valeriu, de 36 de ani. El a decedat câteva ore mai târziu, medicii încercând sa-i salveze viata, dar glontul exploziv i-a perforat intestinele.


Un alt tânar, care a fost ranit în spate, în incinta UM 01933, a fost împuscat cu munitie care nu apartinea armatei. Este vorba despre Ion Gherasim, de 18 ani. Florin Ghiuzela spune ca: „Gherasim a fost operat la Hunedoara, dar luni în sir rana nu i se închidea. Cu acea rana în spate, tânarul s-a angajat în combinat, unde lucra la cuptoare industriale. L-am cautat dupa câteva luni de la Revolutie. Rana supura în continuare. Am reusit sa-i fac rost de un bilet pentru Campionatul Mondial de Fotbal din Italia, în speranta ca acolo va reusi sa ajunga la un doctor care sa îl poata trata. Si a avut noroc. Impresionat de suferinta tânarului, primarul din Telese Terme l-a ajutat. A chemat un doctor, care l-a facut bine. Întors în tara, românii au considerat ca Ion Gherasim poate sa-si satisfaca stagiul militar si l-au încorporat la parasutisti. A avut din nou probleme cu rana. Dupa câteva luni, l-au lasat la vatra. Fostul primar Maris i-a dat apoi o locuinta”. Ion Maruneac, de 21 de ani, a sasea persoana care si-a pierdut viata, a fost împuscat în cap, în zona bazinelor de apa din padurea Chizid.



Săptămâna 22 – 28 decembrie 2005, numărul 165

Posted in Uncategorized | Tagged: , , , , , , , , , | 1 Comment »

Decembrie 1989, Medici, si Gloante Extrase (romana)

Posted by romanianrevolutionofdecember1989 on August 2, 2009

“Imi aduc aminte ca in 1 sau 2 ianuarie ’90 a aparut la spital un colonel de la Ministerul de Interne, care s-a prezentat cu numele de Chircoias. Sustinea, destul de violent in limbaj, ca ar conduce o sectie din cadrul Directiei Securitatii Statului. A cerut sa-i predau toate gloantele extrase. Au fost predate acestuia 40 de gloante de diverse forme si dimensiuni, precum si fragmente de munitie. Nu am mai aflat nimic dupa aceea nici de Chircoias, nici de vreo expertiza. Cei care au facut pierdute probele au omis faptul ca mai exista radiografii si alte documente militare pe care le-am pus la dispozitia Parchetului”, a declarat dr. Nicolae Constantinescu, chirurg la Spitalul Coltea.
Prima pagina » Campaniile Jurnalul » Decembrie 1989 – Revolutia Romana » Teroristii din Spitalul de Urgenta

Teroristii din Spitalul de Urgenta  Decembrie 1989 – Revolutia Romana Jurnalul RSS

09/03/2004

“Unii nu vorbeau, iar altii povesteau fantasmagorii”

In zilele cu mister, gloante si sange ale Revolutiei, profesorul Andrei Firica era directorul singurului Spital de Urgenta din Bucuresti, cel din Calea Floreasca. In spital au fost adusi si raniti din randul populatiei iesita pe strazi, dar au fost internati si raniti suspecti, considerati la acea ora teroristi. FLORIN CONDURATEANU

Si ce s-a intamplat pana la urma cu acesti suspectati de terorism, legati cu catuse de paturile Spitalului de Urgenta?

Incepuse sa se si traga asupra spitalului. Nu mai vorbesc de invazia de reproteri straini, care vizau doua obiective: s-o vada pe mama Elenei Ceausescu, batrana fiind adusa in zilele Revolutiei la spital de ministrul Sanatatii, Ciobanu, si, in plus, curiozitatea ziaristilor se indrepta si spre acei teroristi prinsi cu catuse de pat. De altfel, imi amintesc o secventa: eu trebuiea sa fac si oficiile de gazda cu presa straina, fiind directorul spitalului, si ma aflam cu o echipa de jurnalisti straini la patul fetei aceleia care vorbea mult si zicea ca a incarcat arme din magazinul de stofe. In acel moment a aparut un colonel de militie, nu-i mai tin minte numele, au trecut 14 ani de-atunci, care mi-a dat un sfat ce la prima vedere parea logic: sa nu mai duc ziaristi la patul teroristilor, fiindca acestia sunt doar suspecti de terorism si s-ar putea sa ma trezesc mai tarziu dat in judecata ca am stricat imaginea unor oameni. Cum incepuse tirul asupra Spitalului de Urgenta, eu m-am aflat dand telefoane la Ministerul Sanatatii s-o ia pe mama Elenei Ceausescu, dar si pe teroristi. Credeam ca cei ce trag asupra spitalului vor s-o recupereze pe mama Elenei Ceausescu. Cu batrana s-a rezolvat mai repede si a fost mutata. Nici nu stiu unde. Dar, legat de teroristi, lucrurile s-au desfasurat astfel: a venit din nou colonelul acela de militie care ma indemnase sa nu mai duc ziaristii la patul teroristilor si i-a incarcat pe teroristi intr-un autobuz, plecand cu ei. Este exact ce eu doream, facand tot felul de demersuri pentru a fi preluati de Spitalul Jilava, fiindca ei nu aveau rani grave. Peste doua-trei zile am primit un telefon de la genelarul Chitac, deja ministru, care m-a intrebat ce e cu teroristii. I-am relatat cum ei au fost luati de acel colonel de militie si generalul Chitac n-a parut surprins. Chiar parea multumit ca au fost luati de acel colonel de militie. Marea mea surpirza a fost cand pe acel colonel de militie l-am revazut in zeghe, la televizor, in boxa acuzatilor, la procesul de la Timisoara. De altfel, l-am rugat pe fiul meu, care a facut Facultatea de Teatru si Film, sa-i filmeze pe acei teroristi prinsi cu catuse de paturile spitalului si am dat copii dupa aceasta caseta la Procuratura. Fiul meu filmase si desfasurarea Revolutiei pe strazi.

Inainte de asta era sa uit niste lucruri. Am facut cate un mic dosar cu situatia medicala a celor 15-20 de banuiti teroristi din Spitalul de Urgenta. Ei bine, toate aceste dosare au disparut.

http://www.jurnalul.ro/articole/71729/teroristii-din-spitalul-de-urgenta

"Macelarii"

“--Cine?

--Doctorul Florin Stanescu, de la Institutul de Medicina Legala!…

--Ce vrea?

--Nu stiu! Va cauta pe dumneavoastra!…E pe linia doi!…

--Bine! Iau eu legatura!…Alo!…Procurorul Vasiliu!…

--Domnul Eugen Vasiliu?…Va salut!…

--Salut!…

--Domnule procuror, vreau sa va aduc niste materiale!…

--Ce materiale?

--Stiti dumneavoastra!…Cu evenimentele din decembrie!…Dosarul…

--Care dosar, dom’le?

--Cel constituit pentru…

--Nu mai e nici un dosar dom’le doctor!…A fost inchis!…Din lipsa de probe!

--Da, dar vedeti, atunci s-a lucrat!…

--Cand?

--Pe 23 decembrie!…Nu a fost sambata libera!…Nu era…

--Se ce-i cu asta?

--Deci, se puteau face autopsii!…

--Si?

--S-ar fi aflat cine a tras, cine sunt teroristii!…

--Lasati, dom’le, povestile!…N-au fost teroristi!…

--Ma rog, cei care au dat ordin sa se traga!…

--Cine?

--Fosta nomenclatura!…

--Exclus!…

--Tot ei au dat ordin sa nu se faca autopsii!…

--Baliverne!…Pai, dom’le doctor, aia erau nebuni sa dea un astfel de ordin? Doar
eu il cunosc de 25 de ani! Aia este o prostie, o minciuna, nu exista un asemenea
ordin!…

--Verbal…

--Nici asa!…Ascultati-ma putin!…Eu, doctor, te tai pe tine, mort si scot un
glont de la tine. Pai, pana nu am arma, pot sa ma cac pe el de glont! Glontul nu
releva nimic! Eu am suficiente gloante din care sa inteleg ce s-a intamplat in
revolutie!…

--Cred ca vorbiti despre proiectile si un despre gloante!…Banuiesc ca sunteti un
profesionist!…Dar, ma rog!…De ce nu continuati?…

--Pai, nu v-am spus ca dosarul e inchis? Din lipsa de probe! Cum dracu’sa
stabilesti care a tras, care a ucis, care a schilodit?…

--Simplu! Prin expertiza balistica corobata cu concluzile medicului legist!…

--Povesti!…Nu se poate asa ceva!…Fapta nu exista!…

--Ba da!…Cum nu exista doi oameni cu aceleasi amprente digitale, nu exista doua
arme de foc care sa creeze pe proiectile expulzat din teava urme identice!…

--Cand veti fi dumneavoastra sef in procuratura, asa sa faceti! Deocamdata, eu
sunt…

--Se pare ca ati ignorat disparitia unui intreg carnet semnat in alb…

--Nu am fost sesizat!…

--Va sesizez eu, acum, desi sunt sigur ca stiti…

--Da, va rog!…Poftiti la registratura, cu buletinul de identitate sa depuneti o
plangere!…

--Adica, va faceti ca nu stiti ca doctorul Belis a sustras carnetul si l-a lasat
in birou la generalul Stanculescu?…

--Doctorul Belis este director! El nu poate fi acuat ca a sustras ceea ce avea
dreptul…Din punct de vedere juridic…

--Tara ma tem ca nu prea va cunoasteti meseria…

--Eu ma tem si mai tare in privinta dumitale!…

--Domnule Vasiliu, lumea vorbeste ca ati fost mana in mana cu colonelul Tudor
Stanica, seful anchetelor…

--Ce-i rau in asta? Caracterul activitatii…

--Lasati, lasati!…Activitatea nu va obliga sa impartiti ciubucurile obtinute de la carciumarii arestati, care stateau
mia mult acasa pe timpul arestului…

--Asta-i o calomnie ordinara!…

--Asa vorbeste lumea!…Iar procesele se terminau totdeauna in coada de peste!…Din
lipsa de probe!…Evident!…Ca si acum!…

--Nu permit sa fiu calomniat!…Va dau in judecata!

--Va rog!…Poate asa mai lamurim cate ceva!…Abia astept! Domnule procuror, exista
si proba veritatii!…Eu o pot trece cu brio!…V-am salutat!…

--Ordonati, dom’ procuror-sef!...

--Bai, fiti mai atenti! Nu mai imi dati legatura cu toti nebunii!…Notati
problemele!…De-astea sunteti acolo!…”

[Ion Costin Grigore, Cucuveaua cu Pene Rosii. Roman-gazeta., Bucuresti: Editura
Miracol, 1994, pp. 70-72.]

Posted in Uncategorized | Tagged: , , , , , , , , | Leave a Comment »