The Archive of the Romanian Revolution of December 1989

A Catch-22 December 1989, Groundhog-Day Production. Presenting the Personal Research & Scholarship of Richard Andrew Hall, Ph.D.

Posts Tagged ‘nicolae ceausescu 1989’

25 for the 25th Anniversary of the Romanian Revolution: #23 Fighting after the 22nd (Bucuresti, Brasov, Sibiu, Craiova)

Posted by romanianrevolutionofdecember1989 on December 30, 2014

(purely personal views as always, based on two decades of prior research and publications)

BUCURESTI:

From Bullets, Lies, and Videotape by Richard Andrew Hall

(PERHAPS) ONLY IN ROMANIA!:  Twenty Years Later Romanianists and Romanians Continue to Deny the Existence of Atypical Munitions in December 1989…Even Though Clear Video Evidence Exists to Confirm Their Presence!

DUM-DUM MUNITIONS OF THE SECURITATE’S ELITE SNIPERS (above); VIDIA BULLETS (below)

Holland & Holland (London) magnum bullets found in Securitate V-a building

VIDIA bullets (Bucuresti, zona TVR) below– individual demonstrates how much smaller they are than Army’s standard 7,62 mm munitions

http://www.dailymotion.com/video/xn2ggt_revolutia-romana-ccpcr-tvr-22-23-dec-1989-3_news

Bucuresti CC

Fullscreen capture 1292011 60804 PM

http://romanianrevolutionofdecember1989.com/2014/12/23/25-for-the-25th-anniversary-of-the-romanian-revolution-16-eyewitness-accounts-from-inside-the-central-committee-cc-ul-building/

image-11

Radu Anton Roman, “Batalia pentru Bucuresti,” Romania Literara, anul 23, nr. 3, 18 ianuarie 1990, pp. 14-15.

http://romanianrevolutionofdecember1989.com/2011/08/21/radu-anton-roman-batalia-pentru-bucuresti-romania-literara-anul-23-nr-3-18-ianuarie-1990-pp-14-15/

“Aveau un armament foarte divers.  Gloante 5, 6, N.A.T.O. lungi, cu cap de otel de foarte mare viteza si forta de penetratie ce provoaca dezastre anatomice.  Cartuse explozive Dum-Dum care n-au fost folosite impotriva oamenilor decit de fascisti in 1941 la Odessa.  Dar si ei au renuntat, cind rusii le-au raspuns cu acelasi calibru.  Lunete cu infrarosii, amortizor de zgomot si obturator de flacara la gura tevii.”

image0-3

image-7

image-6

“In biroul domnului ministru al Apararii Nationale, generalul Victor Stanculescu, am avut ocazia sa vad cinci gloante extrase din corpul unor victime ale revolutiei.  ‘Armata romana nu are asemenea gloante in dotare’ mi-a spus domnia sa.”

“Am intrebat cu o naivitate din care eu insumi nu puteam sa inteleg decit doua lucruri:  ori a tras securitatea, ori a tras populatia.  ‘Inseamna ca a fost pus in aplicare planul ‘Z/Z’?’  Domnul general a raspuns:  ‘Nu am auzit niciodata de acest plan ‘Z/Z’.’

http://romanianrevolutionofdecember1989.wordpress.com/2009/12/24/bullets-lies-and-videotape-the-amazing-disappearing-romanian-counter-revolution-of-december-1989-part-vii-conclusion-those-who-told-us-the-truth-by-richard-andrew-hall/

full pdf file

blv 111909tk6

din filmul lui Spiru Zeres (sau asa se pare, dupa un reportaj japonez nhk http://www.youtube.com/watch?v=tXPr6bpekfw, din nenorocire care nu mai este disponsibil pe internet)

http://romanianrevolutionofdecember1989.wordpress.com/december-1989-2009-bullets-lies-and-videotape/

Revolutia Romana 22 Dec 1989 cd5

(posted by Alexandru2006 at http://www.dailymotion.com/video/x7rojm_revolutia-romana-22-dec-1989-cd5_shortfilms) , the sequence from roughly 1:20 to 2:50 shows civilians in the bowels of the CC building in Bucharest—the focal point of the December events, from where Nicolae Ceausescu gave his famous “final speech” on 21 December and from which Front leaders addressed crowds on 22 December and after—showing the munitions found in the Archives of the PCR’s CC.  The “dum-dum” bullets of “the elite shooters/commandos”—he mentions they are of West German manufacture—are identified for the camera, as are smaller, special bullets—which appear, based on other video, photos, and accounts, to be “vidia” bullets.  [Following the two screen captures below is an article from 31 December 1989, “Cu ce trag teroristii?” (With What are the Terrorists Shooting), in which the journalist discusses having a West German-manufactured (RWS firm) “dum-dum” bullet in his hand, as well as the “unfortunately now-famous small bullets of 5,62 mm caliber” (vidia bullets). click to see in this version here:  Cu ce trag teroristii]

from Orwellian Positively Orwellian Part III a fistful of bullets

Bucharest: Stanculescu’s unexpected revelation prompted a participant in the Revolution to challenge Stanculescu’s claim to ignorance as to the source of the bullets.  Ironically, while this challenge suggests Stanculescu may have being playing coy and not telling everything he knew, it does not contradict Stanculescu’s claim that the ammunition was not the Army’s, but rather buttresses it:

Balasa Gheorghe:  I am very intrigued by the interview given by General Stanculescu to the newspaper ‘Tineretul Liber,’ an interview in which he avoids the truth.

From [Securitate] Directorate V-a, from the weapons depot, on 23-24 December 1989, DUM-DUM cartridges, special cartridges that did not fit any arm in the arsenal of the Defense Ministry were retrieved.  Three or four boxes with these kinds of cartridges were found.  The special bullets were 5-6 cm. in length and less thick than a pencil.  Such a cartridge had a white stone tip that was transparent.  All of these cartridges I personally presented to be filmed by Mr. Spiru Zeres.  All the special cartridges, other than the DUM-DUM [ones] were of West German [FRG] make. From Directorate V-a we brought these to the former CC building, and on 23-24 December ’89 they were surrendered to U.M. 01305.  Captain Dr. Panait, who told us that he had never seen such ammunition before, Major Puiu and Captain Visinescu know about [what was turned over].

In the former CC of the PCR, all of those shot on the night of 23-24 December ’89 were shot with special bullets.  It is absurd to search for the bullet in a corpse that can penetrate a wall….[44]

image-8image-7

S-a vorbi mult in perioada crimelor din Decembrie ’89 despre gloante speciale cu care erau ucisi tineri si virstnici, gloante care–zice-se nu se aflau in dotarea unitatilor noastre militare. S-a vorbit mult pina s-a tacut si dupa ce s-a facut suficient s-a redeschis discutia de la “nu exista asa ceva!” Gloante speciale n-au existat!–s-au grabit sa spuna mai marii nostri. Dovezi!–cerea Elena Ceausescu intr-o anume situatie. Dovezi!–cere procurorul general M.U.P. Cherecheanu. Dovezi!–se alatura domnul general A. Stanculescu.

Pentru a cauta dovezi este nevoie de putina munca pe care organele in drept nu sint dispuse a o efectua. Se platesc lefuri grase ca sa se taca mai mult decit sa se faca. Bunaoara, la citeva saptamini dupa ce am predat Procuraturii dosarul cu furturile din C.C., procurorul care preluase ancheta de la subsemnatul, intrebat fiind daca a avansat cu ceva, mi-a spus ca nu si ca sa-l sprijin eu ca…Altfel spus, noi scriem–noi rezolvam. Va trebui pina la urma sa cerem adoptarea unei legi prin care sa ni se subordeneze Politia (sau S.R.I.-ul) ca sa-i spunem noi ce si cum sa faca. Pina atunci insa, ne vom limita la dovezi-marturii pe care oamenii le dau, le semneaza si raspund pentru ele.

Consemnam mai jos doua astfel de marturii despre gloante speciale dar si despre altele, marturii ale unor revolutionari din Decembrie ’89…

“UN ASTFEL DE CARTUS AVEA IN VIRF O PITRA ALBA, TRASPARENTA”

BALASA GHEORGHE: Sint foarte intrigat de interviul acordat de dl. general Stanculescu ziarului “Tineretul Liber”, interviu in care acesta ocoleste adevarul.

Din Directia a V-a, din depozitul de munitie, au fost scoase pe 23-24 decembrie 1989 cartuse DUM-DUM, cartuse speciale care nu se potriveau la nici o arma din dotarea M.Ap.N. S-au gasit trei-patru cutii cu astfel de cartuse. Gloantele speciale, erau lungi de 5-6 cm si putin mai groasa decit un creion. Un astfel de cartus avea in virf o piatra alba, transparenta. Toate aceste cartuse i le-am prezentat personal, spre a fi filmate, d-lui Spiru Zeres. Toate cartusele speciale, in afara de DUM-DUM era de provenienta RFG-ista. Din Directia a V-a au fost predate U.M. 01305. Capitan doctor Panait, care a spus ca pina atunci nu vazuse astel de munitie, maior Puiu si captian Visinescu stiu de ele.

In fostul sediu C.C. P.C.R., toti cei impuscati in noaptea de 23 spre 24 decembrie ’89 au fost impuscati cu gloante speciale. Un glont care trece prin zid e absurd sa-l cauti in trupul celui impuscat. Dar s-au mai gaist si altele in Directia a V-a, si anume:

armele de vinatoare ale lui Ceausescu. Erau vreo 5 arme unicat cu infrarosii:

–pistoale de salon cu teava lunga pentru antrenament;

–generator de inalta frecventa pentru tortura;

–statii de emisie-receptie;

–aparatura de foto de ultimul tip;

–dosarul de pregatire al celor de la USLA. Era un dosar de aproximativ 25 cm grosime si cit am stat acolo, sa pazesc, am rasfoit aproape jumatate din el;

–dosarul cu toate tunelurile de sub Bucuresti, cu iesiri si evacuari din cladiri importante, cum sint: C.C., Cotroceni, Casa Poporului, Primaverii (cu vilele din imprejurimi si insula din lac). Pe aceste scheme se arata exact sistemul de comunicare intre ele;

–buletine de identitate cu biletul inauntru pe care scria: “disparut in timpul anchetei”;

–casetele cu toate filmele facute cu vizitele lui Ceausescu;

–trei fisete cam de 1 m fiecare, pline cu pasapoarte. De exemplu erau trei pasapoarte cu aceeasi fotografie dar cu nume diferite;

–un dosar in care erau trecute diverse persoane aflate sub supravegherea anumitor ofiteri USLA.

–Impreuna cu mine, in cladirea CC PCR–corp. B. au mai fost si cunosc acestea urmatorii: ing. Minea Radu, Catalin Constantin, Varban Viorel, Catalin Crosu, Costel Ciuhad, Neagu George, Stoica Florin, maior Puiu si capitan Visinescu–de la regimentul de garda, capitan doctor Panait de la U.M. 01305 Bucuresti. Toate cele gasite au fost filmate de catre Spiru Zeres, iar apoi predate si transportate la U.M. 01305 Bucuresti pe 23 si 24 decembrie 1989.

“S-AU GASIT LAZI INTREGI, CONTININD DE LA GLOANTE SPECIALE, PINA LA GLOANTE DE VINATOARE”

Ing. MINEA RADU (cel care s-a ocupat de primirea pazirea si predarea celor gasite in Directia a V-a):

“S-au adus din Directia a V-a in incaperea aleasa de noi la parterul C.C.-ului, urmatoarele:

–extrem de multa munitie, lazi intregi de la gloante speciale pina la gloante de vinatoare sovietice, occidentale;

–foarte multe pasapoarte, pasapoarte diplomatice, pasapoarte in alb, legitimatii de serviciu. Printre legitimatii am gasit-o pe cea a lui ADALBERT COMANESCU–seful de Stat Major al generalului Neagoe. Legitimatia asta era formata din trei parti. Functie de situatie se arata pe partea corespunzatoare, datele din interior fiind codificate: era intr-un plastic albastru, special, cred ca era magnetic, iar fotografia era color;

–o multime de lazi pe care nu le-am desfacut;

–documente secrete carate cu paturile. Printre ele erau programate de actiune pentru situatii deosebite, cu nume de cod de calculator, pentru pregatirea ofiterilor de securitate. Erau de exemplu, moduri de actiune pentru dispersarea si anihilarea grupurilor mici. Mai erau moduri de actiune in intreprinderi fara ca ofiterii respectivi sa se deconspire. La sfirsitulul unor astfel de documente era o lista cu cursanti si cu semnaturile lor. In foarte multe din listele astea preponderenta era feminina: circa trei sferturi erau femei. Din ce-am citit despre dispersarea grupurilor mari, se recomanda ca niciodata sa nu se incerce direct aceasta, ci, mai intii, sa se desfasoare actiuni pentru spargerea lor in grupuri mai mici si acestea sa se anihileze separat;

–dozimetre, contoare Geiger, osciloscoape multispot, truse electronice de depanare, calculatoare, aparatura foto;

–truse chimice de teren;

–o ladita cu obiecte de valoare (farfurii de argint masiv, grele, foarte vechi, datind de prin 1700);

–gheme intregi de sirma de platina pentru filigran;

–un stilou dozimetru, de care multi s-au speriat; era de provenienta sovietica, nichelat si gradat in multiroentgen;

codor pentru transmisiii U.K.V. Despre acesta s-a spus la TV ca ar fi o bomba pentru a arunca in aer subsolul. S-a aflat, de fapt, de ce nu interceptam noi ceea ce transmiteau ei prin statii. Aceasta fiindca se lucra pe o frecventa putin deasupra frecventei acordate si cu aceste codoare-decodoare se lucra pentru a transmite-receptiona. Daca nu le aveati si intrai intimplator pe frecventa, nu intelegeai nimic;

–masina de codat, cu calculatoare afisate pe ea. Masina asta am predat-o cu multa grija armatei, a fost pusa numai ea intr-un TAB si transportata l adapost pe 24 decembrie 1989;

–pustile de vinatoare ale lui Ceausescu. Cineva mi-a spus ca o pusca de acel tip valora cit trei Mercedes-uri. Si acestea, impachetate separat in paturi, au fost predate armatei;

–niste truse pistoale foarte ciudate;

–seturi intregi de fiole cu substante neoparalizante, de productie occidentala;

–in sala de mese de la subsolul C.C.-ului s-au gasit doua caiete, gen condici cu numele ofiterilor de securitate care luau masa acolo;

–o lista tiparita cu intreprinderile din Bucuresti, care continea in plus numerele de telefon si camerele unde puteau fi gasiti ofiterii de securitate din intreprinderile respective. Toate acestea au fost predate actualuli maior Puiu si unui locotenent-colonel:

–agende ale fostilor demitari in care erau trecute numele si numerele de telefon ale femeilor cu care aveau legaturi amoroase. In dreptul unor astfel de nume era trecut si ce le dadusera acestora in schimb: pantofi, fustele de piele, haine, caciuli de blana etc. Intr-o dimineata l-am surprins pe Varban Viorel sunind la o astfel de femeie si incercind sa o santajeze….

Cu toate cite s-au gasit exista caseta video facuta de dl. Spiru Zeres inainte de a le fi predat armatei.

Sint in cele doua declaratii de mai sus, suficiente elemente pentru o ancheta a Politiei sau Procuraturii. Adresele celor doi nu trebuie neaparat publicate. Acestea deoarece, din cite stim, toti cei care au pus piciorul in fostul sediu C.C. au…dosare gata facute.

[Dan Badea, “GLOANTE SPECIALE SAU CE S-A MAI GASIT IN CLADIREA DIRECTIEI A V-A,” Expres, 16-22 aprilie 1991]

http://romanianrevolutionofdecember1989.com/2013/08/25/tvr-chirurgi-si-reportaje-despre-gloante-explozive-dum-dum/

Trying to reconstruct the timeline of reporting on the use of exploding dum-dum bullets and other unusual munitions used solely by the Securitate “terrorists” during the Romanian Revolution of December 1989 is not easy.  Unfortunately, we must rely in the public domain on transcripts and diaries from the time, as demonstrated below.  Clearly, it is emerging:  there was discussion at the beginning.  A watershed event that should have then and should now spark great interest and further investigation–a press conference by surgeons (including military doctors) in early March 1990 that as far as I can tell was only ever reported on in depth in French by AFP (see below)–has all but been ignored and forgotten as if it had never taken place.  Highly damning too is the documentary evidence by the wounded themselves, relatives, army officers, and doctors in Timisoara (attesting to the use of these munitions both before and after 22 December 1989).  The overall evidence is overwhelming as to the use of exploding dum-dum bullets and other unusual munitions in December 1989; the alibis and mechanisms of denial are transparent:  just because they existed doesn’t mean they were used; perhaps the army had them too; perhaps the bullets ricocheted and split apart; doctors and army officers (even military doctors) what would they know about dum-dum bullets?; on and on, etc. etc.

http://elenatomaxxl.blogspot.com/2013/06/sorin-m-radulescu-revolutia-ca_24.html

 

Sâmbata 30 decembrie 1989

Reportaj la Spitalul Militar Central: se relateaza despre modul dramatic în care au fost efectuate operatiile (chirurgicale) din ziua de 22 decembrie 1989. „Noapte alba sau zi neagra” spune doctorul pe buna dreptate. Armele teroristilor, a securistilor au împroscat multimea cu gloante explozive, care au avut ca efect plagi si leziuni gigantice.  
Emotionant! Dramatic! Dureros!

 

luni, 24 iunie 2013

SORIN M. RĂDULESCU – REVOLUŢIA CA SPECTACOL, Miercuri 27 decembrie, 1989 – Revolutia -3 –

REVOLUŢIA CA SPECTACOL
(ÎNSEMNARILE UNUI SOCIOLOG ÎN PERIOADA SEPTEMBRIE 1988-IULIE 1992)
 

Miercuri 27 decembrie 1989
Primesc telefon de la Vasilica P., care îmi descrie cu lux de amanunte atmosfera din Centrul de Sociologie, care a devenit un fel de ,,dipecerat” al sociologilor bucuresteni. Ma deplasez imediat acolo ca sa fiu prezent la desfasurarea evenimentelor.

/ Teroriştii .Mărturii (22 27dec.’89 )

22 apr. Notez cu R –revoluţionarii, al căror nume nu-l pot şti

– R 1: Generalul Tudor, pe care aş vrea să nu-l mai văd!

 El a eliberat teroriştii suspecţi prinşi de noi!

– R 2: Asupra lor am găsit agende, bancnote însemnate.

 Ce a făcut g-ral Tudor cu ei, noi nu ştim!

– R 3 :Eu am păzit camera suspecţilor .Erau 9. Din ordinul g-ralului Tudor li s-a dat drumul

– R 4. Dorobanţu Marin: Un terorist trăgea dintr-o vilă vecină; o maşină cu copertină

din care cca 15 persoane au fugit din vila din faţă; am prins o salvare cu un terorist ;

era şi o maşină inflamabilă pe care am aprins-o; în spatele ei au ieşit 3 terorişti .

A fost un foc foarte puternic.

– Ofiţer paraşutist: aici se lupta, cum s-a spus …

– R 5: Teroriştii au atacat mult TVR. Pe 24 decembrie, din două taburi, cu steag,

 au coborît mulţi militari şi au deschis foc asupra noastră .

 S-au retras apoi pe străzi, în spatele maşinilor.

– R 6: Pe 24 decembrie s-a zvonit că mîncarea adusă este otrăvită. Am aruncat-o.

 Nu aveam nici lumină şi apă .

– R 7: Parola noastră – ” Cine eşti ?”

– Reporter: Cine a tras în voi?

– Ofiţer: G-ral Tudor a eliberat mulţi suspecţi. Nici atunci, nici pe urmă, n-am înţeles

 de ce a făcut-o

– R 2: Arestaţii terorişti aveau dolari, staţie de emisie, unul era chiar străin;

 au fost eliberaţi – nu ştiu de ce!

– R 6: Au fost şi zvonuri pentru a face panică. Unele au fost false. Altele reale .

 Pe 26 sau 27 decembrie a fost prins un civil ( ing. electronist la Tg. Mureş ). La control cpt. Epure i-a găsit o schiţă cu centrul Bucureştiului, pe care era marcat hotelul Modern. Aş vrea să ştiu ce este cu acest terorist?

– Reporter: Da, am vrea să ştim cine a tras în noi?

– Alt reporter ( arătînd la o uşă ): Cum a fost?

– Lct X: teroriştii trăgeau în balamale şi broaşte cu gloanţe cu cap vidia.

Asemenea arme nu sunt în dotarea armatei.

– Lct mj. Diţiu: invită la sediul clubului “TV’22 “, ca să mai afle cum a fost.

http://www.procesulcomunismului.com/marturii/fonduri/cdandara/agende/agenda4/docs/jurnal4_6.htm

In early March 1990, AFP reported the declared findings of surgeons in Bucharest, attesting to the fact that many of those wounded on 21-22 December 1989 in Bucharest had been shot with exploding bullets, DUM-DUM bullets.  This is a critical article (and description of an event that I believe has gotten almost no coverage inside or outside Romania).  Lt. Gnl. Traian Oancea, chief of surgery in part of the Central Military Hospital in Bucharest, and Dr. Nicolae “Nae” Constantinescu, chief of surgery at the Coltea Hospital, discussed this at a meeting of the Society of Surgeons in Bucharest.

This was also discussed by Bucharest medical personnel at a 1994 conference:

AMFITEATRUL FACULTATII DE MEDICINA

“Decembrie 1989, in spitalele din Bucuresti”

Mihail Lechkun, Romania Libera, 10 februarie 1994, p. 2

“In decembrie 1989 a fost o disponsibilitate pentru bestialitate, pe care nu am crezut-o capabila la poporul care fac parte, ” a declarat dl. conf. dr. Nicolae Constantinescu (Spitalul Coltea), in cadrul conferintei care s-a desfasurat marti seara in Amfiteatrul Mare al Facultatii de Medicina din Bucurest, avand ca subiect “Decembrie 1989, in spitalele din Bucuresti”.  Printre invitatii Ligii Studentilor in Medicina, organizatorul acestei conferinte, s-au numarat:  dl. prof. dr. Petre Andronescu, prorector, dl. dr. Constantin Antofie, dl. prof. dr. Marian Ciurel, dl. prof. conf. dr. Dan Niculescu, dl. conf. dr. Nicolae Constantinescu, dl. prof. conf. dr. Ilie Pavelescu, dl. dr. Eduard Geambasu, toti medici chirurgi din Capitala care au fost confruntate cu fluxul de raniti din decembrie 1989.  “Documentatia pe care am avut-o, nu o mai avem,” a spus dl. prof. dr. Marian Ciurel (Spitalul de Urgenta) amintind totusi faptul ca au fost inregistrate date intr-o lucrare de doctorat.  “Putini dintre cei raniti au fost socati psihic,” isi aminteste prof. dr. Petre Andronescu (Spitalul Colentina).  Revolutionari si raniti au primit acelasi tratament, “stim doar ca la o parte din bolnavi s-au schimbat catusi” isi aminteste dl. prof. dr. Marian Ciurel.  Peste 60 la suta din ranitii adusi la Spitalul Coltea erau impuscati lateral sau din spate.  S-a tras si asupra oamenilor care au stat ghemuiti, acestia suferind astfel leziuni complexe.  Pe langa datele statistice prezentate, medicii prezenti au atras atentia asupra naturii leziunilor care, in numar mare, au fost cazate de munitie al carie efect a fost mai mult distrugerea, mutilarea decat scoaterea din lupta.  In acest sens, deosebit de interesante au fost datele prezentate din lucrarea de diploma, a medicului M. Briciu:  “S-a tras cu gloante explozive”. Concluziile ce se pot trage din faptul ca cei adusi in spitale, in intervale de timp distincte, prezentau leziuni corespunzatoare anumitor portiuni din corp, demonstreaza existenta unor ordine asupra locului unde trebuia ochit.  “Cred ca Romania va fi capabila sa constituie acel ecran care sa protejeze de acum inainte natia de asemenea manifestari,” a spus dl. conf. dr. Nicolae Constantinescu, remarcand aspectul benefic al unor astfel de conferinte.

NOR WERE THESE THE ONLY DOCTORS AND MEDICAL PERSONNEL–FOREIGN OR DOMESTIC–WHO ATTESTED TO THE USE OF DUM-DUM EXPLODING AND OTHER ATYPICAL, UNUSUAL MUNITIONS USED DURING THE EVENTS OF DECEMBER 1989

http://romanianrevolutionofdecember1989.com/2011/08/08/doctors-and-dum-dum-bullets-in-romania-in-december-1989-i-dr-manuel-burzaco-medecins-sans-frontieres/

http://romanianrevolutionofdecember1989.com/2011/08/10/doctors-and-dum-dum-bullets-in-romania-in-december-1989-ii-trimisi-in-strainatate-italia-franta-austria-anglia-si-germania-pentru-tratament/

http://romanianrevolutionofdecember1989.com/2011/08/11/doctors-and-dum-dum-bullets-in-romania-in-december-1989-iii-ce-spun-medici-romani/

Dr. Manuel Burzaco from “Doctors without Borders” was part of a team of doctors from that group who visited hospitals in Bucharest, Ploiesti, Brasov, Buzau and Braila in late December 1989 and early January 1990.  This report from the Madrid daily El Pais touches upon the women and children gravely injured by the exploding “dum dum bullets used by the Securitate.”

Other reports from Bucharest and Timisoara hospitals during the events:

“At Bucharest’s main emergency hospital, doctors said that Securitate snipers, apparently using infra-red telescopic sights and exploding dum-dum bullets, had been firing throughout Saturday night and they shot many civilians, with bullets striking foreheads and hearts.  The morgue at the hospital was stacked with 90 bodies at noon today, almost all of them civilians dead of gunshot wounds.”

Blaine Harden, “In Bucharest, Tears and Prayers for the Fallen,” The Washington Post, 25 December 1989, p. A1; A40.

Rebeca Doina Cercel cu Traian Calin Uba, “1.500.000 dolari–C.C.–Emanatii ‘Revolutiei'” Contrast (Constanta), nr. 9 (49) 8-14 martie 1991, pp. 4-5.

image0-002

si Viorel Ringhilescu, prezent si el in cladirea CC PCR, spune ca el a vazut documente USLA in limba araba…

‘USLAT-externe’ (“Pe partea din stanga a hartiei era scris in limba araba, probabil echivalentul lingvistic al aceste nume de trupe.”…”Toate erau batute la masina de scris si numele care se aflau notate acolo erau numai de provenienta araba” O Revolutie Originala, Bucuresti 2008)

http://romanianrevolutionofdecember1989.files.wordpress.com/2011/08/image012.jpg

http://romanianrevolutionofdecember1989.files.wordpress.com/2011/08/image012.jpg?w=573&h=789

 

http://romanianrevolutionofdecember1989.com/2014/12/06/misterele-revolutiei-la-bucuresti-planul-zz-intra-in-actiune-si-cazul-medias-istoria-unui-securist-care-a-antrenat-teroristi-palestinieni-in-romania-colonelul-iana-a-disparut-fara-urma-revista/

image0-001

Cezar Andreescu si Mircea Iovan, “Misterele revolutiei.  La Bucuresti.  Planul ZZ intra in actiune,” Cuvintul, nr. 1 (101) ianuarie 1992, p.3.

http://romanianrevolutionofdecember1989.com/2013/11/27/dumitru-mazilu-si-mircea-dinescu-despre-revolutia-romana/

http://romanianrevolutionofdecember1989.com/foreign-intervention/

image0

fotografiile lui Ion Laurentiu, CC-ul PCR-ului, in noaptea de 23-24 decembrie 1989.

https://plus.google.com/photos/109794872578116972195/albums/5417438035204009089

George Arun, “Cazul Medias–istoria unui securist care a antrenat teroristi palestinieni in Romania.  Colonelul Iana a disparut fara urma,” Cuvintul, nr. 7 (107), februarie 1992, p.3.

image0-003

image0-006

Afirmatiile sale (Dinca) din ultimul cuvint la care a avut dreptul, ne-au lasat cu gura cascata. Planul ,Zet-Zet’, care insemna de fapt ,sfirsitul sfisitului’ si reprezenta o intelegere intre ceausescu si sefii a cinci state de a interveni in caz de puci militar, ramine o enigma. Iar faptul ca ar mai fi vrut sa releve alte amanunte interesante, dar procurorii i-au interzis sa vorbeasca despre ele, intriga.
6 februarie 1990, Emil Munteanu, Romania Libera
image0-008
In discutie a intervenit frecvent si problema ,planului ZZ’ sau ‘sfirsitul sfirsitului.’ A existat sau nu un asemenea plan disperat de salvare in extremis a familiei dictatoriale prin reprimarea totala a unei revolte populare? La proces, I. Dinca a aruncat ,bomba’ existentei acestei diabolice conspiratii internationale, promitind dezvaluiri. Dar dezvaluirile nu s-au produs. Condamnatul ne-a relatat ca a aflat de existenta acestui plan la un interogatoriu la care a fost supus in miez de noapte de fostul procuror general N. Popovici si de un numar de alti sase anchetori, cind a fost intrebat despre ,ZZ’. Acest ,ZZ’–ne-a spus I. Dinca–reprezenta un acord incheiat de dictator cu cinci guverne, prin care acestea se obligau sa intervina reciproc cu trupe specializate in cazul unor tulburari care sa ameninte existenta guvernelor respective.
I. Socaciu, 3 martie 1990
image0-010
Dan Ioan (fost procuror militar), Teroristii din ’89Dan Ioan: Un militian care locuia in acelasi bloc cu mine mi-a spus ca, la Militia Capitalei, au fost retinuti ca teroristi si cetateni straini, pe care ii descria ca persoane atletice, si care erau siguri ca nu li se va intampla nimic. Mai retin ca, in fisetul fostului adjunct al procurorului general, au gasit si o lista care cuprindea cca 10 persoane cu nume araba, fara nicio explicatie. Daca ne amintim faptul ca primul avion strain de pasageri sosit la Otopeni a fost din Libia, care ar fi adus ajutoare, putem sa credem si varianta, care circula, ca acel avion i-a recuperat pe libienii vii sau morti si i-a dus in Libia. Putem, de asemenea, sa emitem versiunea ca cel mai bun prieten al lui Nicolae Ceausescu, in persoana fostului dictator libian Muammar Gaddafi, i-a trimis in ajutor luptatori de gherila sau ca acestia erau deja la studii, in special la Scoala Militara a Ministerului de Interne de la Baneasa. Dupa disparatia cuplului Ceausescu, luptatorii respectivi au trebuit sa fie retrasi, evident, cu ajutorul autoritatilor romane din acel moment. Departe de mine, insa, a crede ca teroristii au fost numai cetateni straini. Daca realmente au existat asemenea teroristi, aciea nu puteau actiona decat incadrati intr-un sistem organizat de acele structuri ale statului totalitar roman a caror singura ratiune de a fi consta in apararea regimului comunist si a conducatorilor lui.

image0-001

http://romanianrevolutionofdecember1989.com/2014/01/10/nicolae-ceausescu-securitatea-libieni-cincufagarasbrasov-si-revolutia-romana/

Revolutia ne-au furat-o altii. Noi generatia in blugi si adidasi am inceput aceasta revolutie impotriva tiranului am invins si am fost dati la o parte de altii. Unde sunt teroristii libieni? Eu personal am vazut doi prinsi dezarmati de arme necunoscute noua si arestati de militarii romani. Vorbeau stricat romaneste cu accent arab. Cui i-au fost predati?
Am fost la televiziune… Cine a tras asupra noastra si cine vroia sa cucereasca postul national de televiziune? De ce se spune acum ca nu au existat ofiteri de securitate fanatici care au luptat si au fost loiali dictatorului?
De ce se spune acum ca nu au existat teroristi? Nu contest ca au fost si situatii nefericite cand datorita dezinformarii militarii au tras unii in altii… Dar astea au fost cazuri izolate.
Am avut noroc ca Armata Romana ni s-a alaturat la indemnul nostru “ARMATA E CU NOI”, altfel varsarea de sange ar fi fost mai mare.
Si acum dupa 20 de ani se ascunde adevarul despre REVOLUTIA ROMANA…
Am fost acolo… am vazut tot… pe mine nu ma poate prosti nimeni…
DUMNEZEU SA-I ODIHNEASCA IN PACE PE TOTI EROII NOSTRII DIN 89…

http://www.ligamilitarilor.ro/eroii-neamului/recunostinta-eroilor-revolutiei-din-%E2%80%9989-timisoara/

—————————————————————————————-

Au fost teroristi!!!!! 11:49:22, 22 Dec 2010

Stefan : Cateva intrebari: 1. Care a fost primul diplomat strain care a aparut la TVR, nu cumva ambasadorul libian….dupa aceasta interventie au disparut din spitale, etc toate persoanele care trebuiau sa dispara (au fost transportati cu masini utilizate pentru transportul painii) si dusi la Otopeni. Dupa aceasta data au incetat si luptele….O parte din teroristi ( in special libieni, palestinieni, etc.)erau din taberele de antrenament de la Cincu unde erau coordonati si antrenati de ofiteri romani contra cost in special pentru lupte de comando si in schimbul unoor tratate speciale cu tarile arabe.

http://www.cotidianul.ro/nu-au-existat-teroristi-in-decembrie-89-132724/

—————————————————————————————–

“AM DAT NAS IN NAS CU ARABII”Si inainte de 1989 am fost un mare pasionat al muntelui. Asa i-am cunoscut pe cei de la statia meteo de pe Tarcu. Ei mi-au dat caseta cu inregistrarile acelea din zilele revolutiei. Am incercat o traducere cu studentii mei de la Facultatea de Medicina. In mare parte, am reusit sa dezleg misterul, dar, din pacate, mai exista pasaje pe care inca nu am reusit sa le deslusesc. Pot doar sa va spun, cu toata convingerea, ca teroristi arabi au existat, in Timisoara, in perioada decembrie 1989. I-am vazut cu ochii mei langa fosta Policlinica cu plata. In plus, imediat dupa evenimentele de atunci, in pasul Sercaia, in timp ce faceam fotografii, am dat nas in nas cu indivizi ce aveau alura de arabi, imbracati in haine militare romanesti. Cred ca acolo era o tabara de antrenamentdr. Adrian Siniteanu 

http://jurnalul.ro/special-jurnalul/libienii-pe-frecventa-revolutiei-la-timisoara-53715.html

——————————————————————————————-

02:23 Pompiliu Alămorean:  …Teroriştii libieni. Teroriştii libieni au plecat cu 2 avioane de pe Otopeni, în 27 decembrie 1989, ă, ’90. Teroriştii sirieni şi alţi arabi erau printre noi şi majoritatea au rămas printre noi. Erau studenţi, cum spunem noi, cu acoperire. Conserva. Teroriştii interni. Teroriştii interni au fost în primul rînd trupele speciale ale lui Ceauşescu, care îl şi purtau pe Ceauşescu la gît. Unul dintre ei este celebrul mort în revoluţie, care acuma îmi scapă numele, care pe masa de operaţie, sub narcoză spunea: “Unde-i tătucul să-mi dea gloanţe să trag?” Da, mă rog, acuma…

V.P. Spune:

august 5, 2010 at 1:33 pm Interesant ca langa cadavrul lui Iosif Costinas au gasit ambalaj de la diazepam, asa cum s-au gasit si in cazul enoriasului lui Tokes, a carui cadavru a fost descoperit intr-o padure de langa Timisoara, cu cateva luni inainte de decembrie 1989. Oare cu adevarat s-au sinucis amandoi, sau mai degraba au fost ‘sinucisi’? Iar despre teroristii libieni sau arabi care au plecat de la Otopeni, mai multi martori sustin ca asa a fost….Normal ca ambasadorul Siriei sau Libiei, sau al nu stiu carei tara a avut pe-acolo teroristi ar da in judecata Romania daca s-ar spune ceva oficial in legatura cu asta…Ca doar n-o fi prost ca sa sustina ca oamenii lor au fost implicati atat de bine in ‘evenimentele’ din Romania… http://mariusmioc.wordpress.com/2010/07/07/culisele-revolutiei-6/

————————————————————————–

26 – In decembrie 1989, la Revolutie, in Brasov, unii dintre acesti libieni s-au aflat printre cei care au tras de la ultimele doua etaje ale hotelului Capitol in brasovenii manifestanti;

27 – Desi prinsi de catre Armata, acei tragatori libieni au fost uterior eliberati;

28 – Cetatenii brasoveni cunosc aceste situatii;

http://www.amosnews.ro/arhiva/ioan-ghise-contesta-decizia-lideralilor-ii-retrage-sprijinul-politic-29-08-2006

—————————————————————————————-
61. teroristi la Focani in arest 10:16 | 20 Iulie
luul

teroristi in combinezon negru au fost retinuti inclusiv in arestul unuitatilor militare din Focsani. ne cereau tigari de dupa gratii si erau calmi si nu stiau limba romana. noi, simpli soldati le aratam cartusele din incarcator in locul tigarilor. asta e adevarul. apoi s-au volatilizat la ordin “de sus”.

http://www.romanialibera.ro/exclusiv-rl/investigatii/au-recunoscut-ca-au-tras-la-revolutie-142447.html

—————————————————————————————-

Chiar erau terorişti?

M-am uitat la ei – da, erau… terorişti! Aveau tenul foarte măsliniu, nu vorbeau româneşte. Erau libieni – eu aşa cred. Şi îi legasem fedeleş şi îi păzeam cu coada de mătură. Le ziceam: „Dacă mişti, îţi dau cu asta în cap!” Ăia cu mătura… au dispărut a doua zi. I-a luat colonelul Oană pe toţi şi i-a dus, asta se ştie. Probabil că Gaddafi din Libia a zis că dacă mi-i împuşcaţi, vă împuşc şi eu vreo 300 de români în Libia, la mine! De-aia nici nu se putea spune nimic. Dar oamenii aceia au existat! Asta este teoria mea! Dacă lucrurile ar fi decurs altfel, dacă oamenii care aveau puterea ar fi decis să fie de partea lui Ceauşescu, eram oale şi ulcele, bătrâne! Păi, când a tras colonelul Oană salva de tun, am simţit că genunchii s-au tăiat şi am căzut la pământ imediat. Am ieşit în curte, era soare, frumos, şi deasupra – cu ochii mei, ţi-o spun, Andrei – am văzut, la o înălţime cam de o mie de metri, un elicopter şi unii cu o puşcă-mitralieră trăgeau în noi. Cum mă vezi şi cum te văd! Stupefiant! Cine era ăla? De ce trăgea în Televiziune? Incredibil! Erau atâtea evenimente că nu se poate spune, pe care să le ţii minte mai abitir?

http://www.adevarul.ro/actualitate/Dumitru_Graur_a_pazit_teroristi-_-Erau_libieni_0_607139601.html

—————————————————————————————

Căderea lui Gadaffi ar putea lămuri unele mistere din 1989

Întrebat ce părere are despre revoluționarii care cer indemnizații mai mari, Dinescu a spus tranșant că sunt niște profitori, la fel ca Grigore Cartianu. ”Acest individ trăiește din sângele Revoluției, ceea ce este tot o formă de a profita de sacrificiul unor oameni. Este o rușine pentru istorici, că nu s-a găsit altul care să lămurească lucrurile. Știm câte țiitoare a avut Ștefan cel Mare și  nu știm ce s-a întâmplat în 21-22 decembrie 1989… De pildă, s-a spus că au fost libieni, îmbrăcați în salopete. După căderea lui Gadaffi ar trebui să se solicite date din arhive. Erau sute de militari libieni la antrenament în România, exact cum s-au folosit, acum, mercenari străini în Libia. Și au fost răniți, există mărturii din spitalele de urgență. Gadaffi a amenințat că dacă nu le dă drumul, îi arestează pe cei 10.000 de români care lucrau în Libia, în acel moment. Așa că un avion cu soldați libieni a plecat în decembrie la Tripoli. Aștept ca istoricii să afle adevărul, să nu mai vină toți amatorii cu scorneli despre Revoluție”.

http://www.dcnews.ro/2011/12/dinescu-ii-cere-lui-patriciu-demiterea-lui-cartianu-%E2%80%9Dun-profitor-al-revolu%C8%9Biei%E2%80%9D/

O voce din sală: 

Dar despre împuşcarea în halul ăla a lui Ceauşescu, ce spuneţi?

 

Mircea Dinescu:

Păi cum!? O împuşcare mai suavă? (râsete ) Trebuia proces de-a adevăratelea, da, dar, s-a crezut, s-a spus că „n-o să mai tragă teroriştii” Şi italienii l-au spânzurat rapid pe Musolinni… Ce să cred? Din pricina lui Ceauşescu au murit mulţi, ei nu mai pot vorbi. Femei gravide, pe masa de operaţie, bătrâni care nu erau luaţi de salvare, că erau ca pe moarte, bestial, nu? Limita pentru asta era cea de 7o de ani, cea biblică, ce vreţi mai mare cinism? Au murit foarte-foarte mulţi oameni cu zile. Şi acum e aproape tot aşa. Dispreţul faţă de om, de semeni.

 

Altă voce din sală:

Dar terorişti au existat?

 

Mircea Dinescu:

Au existat, da! Există! Eu am văzut şi simulatoare electronice, astea erau împânzite în tot Bucureştiul, erau planuri vechi, pentru eventualitatea unor invazii, atacuri, etc.

 

Eugen Evu:

Acelaşi scenariu, peste tot unde s-a tras în oameni. Şi la Hunedoara, jur că s-a tras asupra mea, eram în faţa Poştei, cu o doamnă de la sindicate… Urma, gaura de glonţ vidia, alături de una normală, a stat mult timp în geamul intrării poştei, s-a tras asupra mea, eram de mult urmărit de securişti şi de unii de la miliţie, care mă arestau periodic, m-au anchetat şi penal, căci îi scrisesem lui Ceauşescu şi nu am vrut să recunosc! (ibidem,n.2006) În actuala Hunedoară, o biserică cu hramul martirilor prin împuşcare (şase la număr), stagnează de ani buni fără fonduri a se isprăvi. Pare un stigmat. Predicile se aud în oraş unele sunt de-a dreptul patetice, cu apeluri disperate, dar enoriaşii n-au bani, iar cei ce au nu prea se-apleacă. (ibid).

 

Mircea Dinescu:

De când erau în Cehoslovacia… Simulatoarele imitau mitralierele, soldaţii trăgeau uşurel, cu gloanţe în infraroşu, eu am văzut, erau împuşcaţi numai în frunte, aşa: în C.C., în întuneric! Numai acolo-ntr-o oră au fost împuşcaţi şaişpe inşi. Numai pe lumină stinsă, în frunte, doar erau profesionişti, erau băieţi care… aveau arme speciale cu lunetă! A existat şi o echipă specială care-l păzea pe Ceauşescu şi erau Arabi. Erau de-ai lui Araffat. Erau libieni, care au fost arestaţi de ai noştri, dar în acea vreme lucrau în Libia lui Gadaffi vreo zece mii de români. Ăla, terorist de rang mondial, a ameninţat că dacă nu li-se dă drumul imediat, ne împuşcă compatrioţii! A apărut şi la televiziunea lor, se ştie… Vă daşi seama ce ieşea? Şi le-a dat drumul înapoi, şi gata.

mai mult despre subiecte alaturate…

http://www.agero-stuttgart.de/REVISTA-AGERO/JURNALISTICA/Dialog%20Evu%20Dinescu%20de%20EE.htm

——————————————————————————–

revolutia mea (2) (Miercuri, 21 decembrie 2011, 21:09)

gigi marga [anonim]

(continuare)2 – Cred ca era pe 23… “teroristii straini activau”; Cineva m-a rugat sa merg sa-l intalnesc undeva in centru Brasovului, dincolo de primarie. Cand am ajuns langa un mic cimitir acolo (langa cimitirul actual al eroilor) soldatii tocmai reusisera sa prinda un individ care semanase panica in zona cu un PSL (pusca luneta) si se ascundea in cimitir. L-au scos de acolo si ii trageau bocanci peste tot pana cand a venit un ofiter/locotenent parca, moment in care eram si eu aproape. M-am uitat bine la “prizonier” – avea figura de arab, nu vorbea deloc desi cred ca stia/intelegea romaneste, era bine echipat, camuflaj, bine facut parea un mercenar. Ofiterul in cauza a incercat sa-l interogheze fara succes, dupa ce a anuntatse captura la superiori, dar in scurt timp a venit un camion in care s-au suit si l-au dus la “cazarma”; ei stiu unde.
In zilele urmatoare am tot asteptat sa vad/aud/citesc cine era individul/teroristul in cauza!? Am asteptat eu mult si bine pana mi s-au lungit urechile ca la iepuri si atunci m-am hotarat relativ subit ca e momentul sa trag cortina, sa ma duc si sa-mi traiesc viata in pace pe meleaguri mai “normale” (asa am visat eu mereu si visul nu ti-l poate lua nimeni!)Un Craciun Fericit!
la toata lumea (exclus teroristii, ucigasii, hotzii, pungashii si probabil politicienii)http://www.hotnews.ro/stiri-10999290-.htm?nomobile

———————————————————————————-

5. Arabii- teroristii din crama cetate

Inainte de revolutie, se
sarbatorea Sf Nicolae si erau mese organizate la crama cetate. La una din mese
erau si niste arabi, mai multi care se antrenau la Cincu. La un moment dat a
izbucnit un scandal intre unii dintre romanii de la o masa si arabii respectivi.
Pentru asta puteti sa-i cereti detalii tot consilierului Contiu care a fost si
implicat in scandal fiind invitat la ziua d-nului Tibi Popa. Acolo la cheful
respectiv erau mai multe mese organizate si se aflau si alte persoane, inclusiv
politisti. Din cauza scandalului, arabilor li s-a ordonat de catre securitate sa
se retraga la cincu.

Ca garzile patriotice au primit si armament de la unitatea
militara ESTE O MINCIUNA SFRUNTATA!

Multi fac doar presupuneri sau bazandu-se
pe niste informatii eronate sau partiale, vin acum si fac pe eroii.
Ca povestea
in care teroristul arab se cinstea in crama de la cetate. :)) Pai daca era
terorist se ducea sa bea ca tampitul si sa faca scandal sa-l ia toti in vizor?

Sau ca militarul in termen care asculta convorbirile! :))

Adevarul il detin
insa oameni care au fost implicati direct atunci si inca mai traiesc!

Pentru
cei ce mint cu atata nerusinare, sa va fie rusine!

——————————————————————-

Liviu Valenas, “Lovitura de Palat:  Capii Complotului Se Dezvlauie,” Baricada, nr. 32, p. 3 Unii “teroristi” au fost evident straini.  Nu este intimplator ca pe 25 decembrie 1989, primul avion sosit cu ajutoare a venit din Libia.  El insa a plecat plin inapoi, incarcat cu persoane.  In haosul aproape total care domnea atunci, Noua Putere nu a stiut de incarcatura, spre Libia a avionului respectiv (care a decolat de pe Otopeni, cind inca aeroportul era inchis pentru trafic).”

Constantin Vranceanu, “Planul Z-Z si telefonul rosu,” Romania Libera, 28 septembrie 1990. Dupa citeva saptamini presedintele unei tari direct implicate a amenintat guvernul roman ca va recurge la represalii impotriva celor citeva mii de cetateni romani aflati cu contract de munca in tara respectiva daca nu vor fi returnati teroristii straini, vii sau morti.  Santajul respectiv si-a facut efectul si un avion romanesc a efectuat o cursa mai putin obisnuita catre un aeroport polonez, de unde o “incarcatura” mai putin obisnuita constind in persoane valide, raniti si cosciuge a fost transferata pe un alt avion, plecand intr-o directie necunoscuta.  In ziua aceea se stergeau orice urme ale planului “Z-Z

More details emerged about this flight late in 1994.

Robert Cullen, “Report from Romania:  Down with the Tyrant,” The New Yorker, 2 April 1990. Late the next night, Romanian television showed Ceausescu’s corpse, lying in a pool of blood.  After that, the Securitate resistance wilted, although sporadic sniping continued for a week or so.  It turned out that not all of the Securitate fighters were Romanian.  A ranking member of the National Salvation Front told me that about a hundred of them, including some who fought the longest, were from Syria, Iraq, Libya, and other countries with histories of involvement in terrorism.  They had come to Romania ostensibly as exchange students, but had in fact received commando training.  In return, they agreed to serve the Securitate for several years.  As these foreigners were captured, and rumors–accurate ones–about their origins began to spread, the Front publicly denied that any Arabs had been involved with the Securitate.  It did so because it wished to avoid any trouble in relations with the Arab world, the Front official explained.  I asked what would become of the captured Arab commandos, and he responded by silently drawing his index finger across his throat.

pasaport libian…

Romanian Army Rankled by Interference;Defector Cites Long-Standing Friction Between Military and State Security Forces

The Washington Post
December 24, 1989 | Dan Morgan

The violence that has erupted in Romania between the army and state security forces loyal to deposed president Nicolae Ceausescu is rooted in long-standing friction between the two institutions that has sharpened dramatically recently, a high-level Romanian defector said yesterday.

Lidiu Turcu, who worked with the foreign intelligence branch of the Department of State Security, known as the Securitate, until his defection in Austria last January, said a special directorate monitored the loyalty of top army officers. As Ceausescu’s paranoia increased, he appointed his brother Ilia as first deputy minister of defense and chief of the political directorate in the army.

The military deeply resented that interference, he said. Also angering the military was the removal several years ago of two high-ranking generals denounced by Securitate informers for cultivating connections at the Soviet Embassy in Bucharest, he said. There have been reports that the two were killed and dumped into the Black Sea from a helicopter, but Turcu said he could not confirm the story.

The well-equipped and dreaded security forces appear to number about 45,000 to 50,000 men, including 25,000 troops who live in barracks on the outskirts of major cities and 20,000 officers, technical personnel, and specialists, he said. That figure is far less than the up to 700,000 reported in recent days in other accounts from the region.

The officers and specialists were drawn from universities until several years ago. But in the 1980s, Turcu said, Ceausescu’s wife, Elena, ordered that recruitment of university students be stopped and that less-educated factory personnel be selected instead.

The uniformed force of fighters includes many young men who were taken from orphanages at an early age. These security soldiers, educated and trained at special schools, have no family loyalties and were indoctrinated to view Ceausescu as a father figure, Turcu said.

As Ceausescu’s fear of an internal threat to his security grew, he reportedly turned to a new “Directorate 5″ in the Securitate that had the responsibility for “defense of the leadership of the party.” Presumably this is the force involved in some of the recent fighting.

Growing evidence of atrocities perpetrated by the security forces against unarmed demonstrators-shooting into crowds in Timisoara and Bucharest-has raised questions about whether foreign mercenaries may be involved. Turcu said the massacres go against Ceausescu’s dictum of “no martyrs,” which was often repeated to his inner circle.

Turcu said he talked yesterday with a friend in Bucharest who reported being forced to evacuate his apartment complex by armed Arab commandos.

The former intelligence official said he was aware of a secret agreement between Ceausescu and Palestine Liberation Organization chairman Yasser Arafat that allowed PLO groups to use Romanian territory for “logistical support.” He said Interior Minister Tudor Postelnicu, who oversaw the security forces, was present at a recent meeting between Ceausescu and Arafat.

Romanian cooperation with the PLO began in the late 1960s, Turcu said, but intensified in the past three years. He said rival PLO groups coexist within Romanian territory, but the agreement forbade clashes between these groups and prohibited their possession of arms. One job of the Securitate was to ensure that the PLO factions were obeying the agreement, Turcu said.

In addition to the PLO factions, he said, Syrian, Libyan, Iraqi and Iranian military or special operations units have been trained at a camp near Buzau, in the Carpathian foothills.

Contrary to reports that the security forces lived lavishly, Turcu said that except for higher salaries, most ordinary officials did not have access to special restaurants and stores stocked with Western electronic goods. He suggested that security officials resorted to corruption and abuse of office to satisfy their needs, which exacerbated the public’s hatred and fanned the fury that burst over the past week.

For verification of some of Turcu’s claims (in particular, the less-discussed participation of Iraqis from Saddam Hussein’s Iraq, see here:  http://romanianrevolutionofdecember1989.com/foreign-intervention/)

CONTACT WITH QADDAFI Tripoli Voice of Greater Arab Homeland – A telephone contact took place between the brother leader of the revolution (Qaddafi) and Ion Iliescu, President of the People’s Committee for National Salvation in Rumania in order to set his mind at rest with regard to the progress of the popular revolution there. The President of the People’s Committee for National Salvation reassured the brother leader of the revolution regarding the successful progress of the popular revolution in Rumania. The President of the People’s Committee for National Salvation saluted the attitudes of the great Al-Fatih revolution and the Libyan Arab people to the people of Rumania and its revolution. President Iliescu informed the brother leader of the revolution that the popular revolutionary leadership does not believe the rumors about the participation of Arabs in the fighting against the popular revolution and said that those rumors were spread by enemies in order to influence our morale, the progress of the popular revolution, and our friendship with the Arabs. President Iliescu confirmed to the brother leader of the revolution that authority will be that of the people because the popular revolution was carried out by the whole Rumanian people. President Iliescu expressed his thanks for and appreciation of the Libyan Arab people for the urgent humanitarian assistance provided by air to the Rumanian people. http://www.nytimes.com/1989/12/29/world/upheaval-in-the-east-news-reports-excerpts-from-broadcasts-and-a-press-dispatch.html Angela Bacescu with the Libyan ambassador to Romania Abu Ghula, Europa (Est/Vest), no. 94, September 1992, pp. 14-15 The Libyan ambassador discusses how on 25 or 26 December 1989 the then Libyan ambassador went on Romanian television to deny the rumors of Libyans fighting.  “What is more, he called for the delivery of any Libyan terrorirsts [!]“  On 29 or 30 December, Colonel Khadaffi addressed the Romanian people by satellite.  “Libya sent 4 planes with humanitarian aid (food, beds, medicine) that landed at Otopeni airport, were unloaded and then returned empty to Libya [interesting that he should have to specify that they returned empty to Libya].”
Former Securitate member and head of its successor agency, the Romanian Information Service (SRI) from 1990 to 1997 not only admits in this French documentary that Libyans and other “Arab insurgents,” including Palestinians, were trained at bases in Romania, but admits specifically that they were trained by the Securitate’s anti-terrorist unit, the USLA–just as former Securitate whistleblowers (including Roland Vasilevici and Marian Romanescu among others had told us)
image-18image-17image-16image-15
“Operatiunea ‘Deghizarea’ (IV),” Romania Libera, 19 martie 1992, p. 5a.  Generalul Militaru: “Va sfatuiesc sa cercetati un detaliu privind vizita lui Ceausescu in Iran:  colonelul Ardeleanu, seful de la USLA, i-a insotit la plecare.  La intoarcere a venit cu o zi mai tirziu, aterizind cu un avion, incarcat cu persoane pe aeroportul Kogalniceanu.  Pe de alta parte, in ziua de 29-30 decembrie, de pe aeroportul Baneasa s-au luat zborul mai multe avioane libiene.  Cu oameni imbarcati.!

We also know from Romanescu and a second source that USLA commander Gheorghe Ardeleanu (Bula Moise) addressed his troops as follows:

“On 25 December at around 8 pm, after the execution of the dictators, Colonel Ardeleanu gathered the unit’s members into an improvised room and said to them:

‘The Dictatorship has fallen!  The Unit’s members are in the service of the people.  The Romanian Communist Party [PCR] is not disbanding!  It is necessary for us to regroup in the democratic circles of the PCR—the inheritor of the noble ideas of the people of which we are a part!…Corpses were found, individuals with USLAC (Special Unit for Antiterrorist and Commando Warfare) identity cards and identifications with the 0620 stamp of the USLA, identity cards that they had no right to be in possession of when they were found…’  He instructed that the identity cards [of members of the unit] had to be turned in within 24 hours, at which time all of them would receive new ones with Defense Ministry markings.” [7] [8]

In other words, a cover-up of a now failed attempt at counter-revolution—having been cut short by the execution of the Ceausescus, the object of their struggle—had begun.  In the days and weeks that were to follow, the Securitate, including people such as the seemingly ubiquitous Colonel Ghircoias discussed in the opening of this article would go about recovering those “terrorists” who were unlucky enough to be captured, injured, or killed.  By 24 January 1990, the “terrorists” of the Romanian Counter-Revolution of December 1989, no longer existed, so-to-speak, and the chances for justice and truth about what had happened in December 1989 would never recover.[9]

http://romanianrevolutionofdecember1989.com/2009/12/12/u-s-l-a-in-stare-de-hipnoza-dan-badea-expres-1991/

http://romanianrevolutionofdecember1989.com/2009/12/10/decembrie-1989-usla-bula-moise-teroristii-si-fratii-musulmani-dan-badea-marian-romanescu-expres-iulie-1991/

Sediul U.S.L.A , pe 25 decembrie 1989 in jurul orelor 18…

Pe 25 decembrie in jurul orelor 18, dupa executarea dictatorilor, col. Ardeleanu Gh. a adunat cadrele unitatii intr-o sala
improvizata si le-a spus: “Dictatura a cazut! Cadrele unitatii se afla in slujba
poporului. Partidul Comunist Roman nu se desfiinteaza! Trebuie sa ne regrupam in
rindul fortelor democratice din P.C.R.–continuatorul idealurilor nobile ale
poporului ai carui fii sintem ! (…) Au fost gasite cadavre, indivizi avind
asupra lor legitimatii de acoperire USLAC (Unitatea Speciala de Lupta
Antiterorista si Comando) si legitimatii cu antetul 0620–USLA, legitimatii care
nu se justifica in posesia celor asupra carora au fost gasite…” A ordonat apoi
sa fie predate in termen de 24 de ore legitmatiile de serviciu, urmind ca
tuturor sa le fie eliberate altele cu antetul M.Ap.N.

(capitanul Romanescu Marian, cu Dan Badea, “USLA, Bula Moise, teroristii si
‘Fratii Musulmani’,” Expres nr. 26 (75), 2-8 iulie 1991, 8-9)

image-15

(Capitanul Romanescu Marian (fost cadru USLA) si Dan Badea, “USLA, Bula Moise, teroristii, si ‘Fratii Musulmani’,” Expres nr. 26 (75), 2-8 iulie 1991, pp. 8-9)

COMANDOURILE USLAC

Cei care au avut si au cunostinta despre existenta si activitatea fortelor de soc subordonate direct lui Ceausescu, au tacut si tac in continuare de frica, sau din calcul.  S-au spus multe despre indivizii imbracati in combinezoane negre, tatuati pe mina stinga si pe piept, fanaticii mercenari care actionau noaptea ucigind cu precizie si retragindu-se cind erau incoltiti in canalele subterane ale Bucurestiului.  S-au spus multe, iar apoi au tacut ca si cind nimic nu s-ar fi intimplat.

Suprapuse Directiei a V-a si USLA comandourile USLAC erau constituite din indivizi care “lucrau” acoperiti in diferite posturi. Erau studenti straini, doctoranzi si bastinasi devotati trup si suflet dictatorului.  Foarte multi erau arabi si cunosteau cu precizie cotloanele Bucurestiului, Brasovului si ale altor orase din Romania.  Pentru antrenament aveau la dispozitie citeva centre de instruire subterane:  unul era in zona Brasovului, iar altul–se pare–chiar sub sediul fostului CC-PCR, poligon care au dat–din intimplare citiva revolutionari in timpul evenimentelor din Decembrie.

image-13

Further related reading:

http://romanianrevolutionofdecember1989.com/2014/11/16/video-si-articole-despre-revolutia-din-decembrie-la-brasov/

BRASOV:

În revolutia din Brasov 22/23 Decembrie 1989, pe lângà cei ràpusi de gloante cu dublà explozie, a fost întreruptà si viata tânàrului Vasile Nedelcu, Sportiv de performantà, Student la a doua Facultate, Academia de Stiinte Economice Bucuresti. 

Ilieanna NedelcouIlieanna Nedelcou   BRASOV 22/23 Decembrie 1989

The late journalist Maria Petrascu also knew:

Acum 20 de ani, în 21 Decembrie, `89, braşovenii, câteva sute, au ieşit în stradă pentru că nu mai voiau comunism. În 22 Decembrie au prins curaj mult mai mulţi, zeci de mii, şi li s-au alăturat. Puterea a reacţionat, fără excepţie, în forţă, punând la “treabă” tot aparatul de represiune : activul PCR, Securitatea, Armata. La  Timişoara, şi apoi la Bucureşti, se “contabilizau” deja  morţi: împuşcaţi sau călcaţi de tab-uri. La Braşov, măcelul a început în noaptea de 22 spre 23 Decembrie. După ce cuplul dictatorial al Ceauşeştilor fugise! Au fost peste 300 de morţi! Statisticile oficiale consemnează însă doar vreo 70 de victime la Braşov… Bărbaţi şi femei în putere, vârstnici, tineri şi tinere, adolescenţi şi chiar copii au fost asasinaţi mişeleşte. Cu gloanţe normale, cu gloanţe cu cap vidia, cu gloanţe explozive. Mulţi au fost împuşcaţi in frunte, cu puşti cu lunetă. Unora, nu puţini, proiectilele criminale le-au sfârtecat picioarele şi abdomenele. Alte victime au supravieţuit şi au murit mai tîrziu iar cei care mai trăiesc astăzi sunt mutilati pe viaţă. Familiile şi-au recuperat morţii sau au ajuns la răniţii lor cu greu. Morgile erau încuiate! Spitalele inaccesibile! Asasinii, adică teroriştii, nu de afară, inventaţi,  ci autohtoni, dispăruseră! Iliescu şi  FSN-ul său au ieşit public cu MAREA MINCIUNĂ:  “ Românii s-au împuşcat între ei, ca proştii !”.  De atunci au trecut 20 de ani. Iar MAREA MINCIUNĂ s- a perpetuat.

http://romanianrevolutionofdecember1989.com/2009/12/21/maria-petrascu-brasov-ireconciliere-cu-eroii-din-decembrie-89/

Vedeti si ascultati secventa 1:57 – 3:20–filmat pe 23 ianuarie 1990–in care vorbeste un medic brasovean despre cum au murit patru din sase soldati, impuscati cu gloante penetrante (cu alte cuvinte se pare:  gloante vidia)

Fullscreen capture 10182009 112904 AM

Fullscreen capture 10182009 113003 AM

un film de Maria Petrascu, Brasov partea 7-a Intervalul 1:58-3:17 gloante penetrante vidia

http://romanianrevolutionofdecember1989.com/2009/10/08/brasov-gloante-atipice-vidia-si-revolutia-romana-din-decembrie-1989/

“Misterele revolutiei, la Brasov. Dupa nopti de groaza si tortura, toti teroristii sint liberi.” Adrian Socaciu, Cuvintul, nr. 1-2 ianuarie 1991

http://romanianrevolutionofdecember1989.com/2014/08/02/misterele-revolutiei-la-brasov-dupa-nopti-de-groaza-si-tortura-toti-teroristii-sint-liberi-adrian-socaciu-cuvintul-nr-1-2-ianuarie-1991/

image0-001

Afirmatia ca in decembrie 1989 brasovenii ar fi tras unii in altii este atribuita de numerosi localnici generalului Florea:  se pare ca, intre timp, a intrat in folclorul local.  Dovedeste un umor macabru, in ton cu lozinca scandata prin Piata Universitatii:  21-22, noi am tras in noi!.  In realitate, afirmatia ar vrea sa insemne, de fapt, ca in orasul de sub Timpa n-au existat teroristi.  Cei 68 (cifra oficiala) sau peste o suta de morti, militari si civili, in majoritatea tineri, ar fi victima confuzilor sau a imprecisiei coordonari a operatiunilor.  Fireste, in asemena momente sint posibile si astfel de nefericite greseli.  S-au petrecut, si la Brasov, si prin alte parti.  Dar brasovenii nu se indoiesc ca, in orasul lor, cei pe care ne-am obisnuit sa-i numim teroristi au existat, au actionat dupa un plan dinainte pus la punct, au actionat in locuri bine alese, cu vizibilitate spre zonele cheie ale orasului.  Au existat acele arme speciale pe care unii le-au vazut, iar altii pastreaza si acum gloante inexistente in dotarea armatei romane, de calibru special, cu cap vidia sau exploziv.  In rindurile care urmeaza, vom incerca sa prezentam marturii ale unor localnici implicati in evenimente.  In jur de doua sute de persoane suspecte, unele capturate in lupta, cu arma asupra lor, au fost predate la fostul Consilu Judetean, la Politie, la Comisariat, la unele unitatii militare.  Nici macar unul nu a ajuns in fata instantei–sau daca totusi vor fi fost cazuri, au fost eliberati din lipsa de probe.  In Brasov, nimeni n-a fost condamnat pentru moartea atitor tineri si schilodirea altora.  Unii din cei contactati se tem inca, nu-s siguri ca fosta securitate a disparut cu adevarat….

image0-003

Intre orele 3,30-4,30, intr-un moment in care amindoi, Gheorghe Iosif si soldatul, aveau sub observatie fereastra, in cadrul aceasta au aparut doua miini, una purtind o arma care, in slaba lumina ce venea de-afara, parea scurta dar cu doua tevi, sau cu un tub de evacuare a gazelor, plasat lateral.  Apoi s-au ivit capul individului si umerii; era imbracat in negru si se pregatea sa sara inauntru.  Cum era clar ca nu-i militar si n-avea de ce sa intre cineva pe acolo in cladire, in vreme ce afara tirul era in toi, soldatul a tras doua focuri in plin, in fata individului….

Gloante explozive sau de calibru special

Cornel Vasile Macrinean, care a condus impreuna cu un prieten operatiunile la o baricada pe strada Lunga, isi aminteste si el cite ceva din acele zile.  Intii, ca primii civili care au sosit la Comisariatul Militar pentru a solicita arme–toti aveau stagiul militar indeplinit–au primit ZB-uri, arme depasite inca de pe vremea celui de-al doilea razboi mondial.  Aceasta se petrecea in noaptea de 22-23 decembrie, pe la ora 4,00.  Mai tirziu, dupa ora 6,00, la baricada au aparut adolescenti, unii sub 18 ani, cu arme automate AKM.

In noaptea urmatoare, pe la ora 1,00-1,30 pe strada Lunga trecea o masina cu numar de Italia.  Inauntru, un domn mai in virsta, cu cei doi fii ai sai.  Aflat pe bancheta din spate, tatal a fost lovit de un glont care a ricosat in omoplat, sfisiindu-i carnea pina in dreptul gulerului, apoi s-a oprit in tavanul masinii. D-l Macrinean a cercetat glontul:  calibrul curent 7,62, dar mai scurt si “inflorit” la virf.  Dupa aspectul ranii si al glontului, domnia sa e de parere ca acesta a fost exploziv:  unul normal gaureste, nu sfisie, iar la ciocnirea cu un corp dur (tavanul masinii) se tur*este (?) sau se indoaie, nu plezneste in *vantai (?).  Spre norocul italianului, e de parere dl. Macrinean, glontul c-a explodat la contactul cu parbrizul.  Altfel, putin probabil ca acela sa fi scapat cu o simpla rana.

Pe 24 decembrie, in jurul prinzului (orele 12.00-13.00), dl Macrineanu se afla la Comisariat, dupa munitie.  A asistat la sosirea a patru teroristi, romani (unul injura cit se poate de neaos), tineri, in jur de 18-19 ani, imbracat in civil, cu caciuli de schi prinsi, dupa cum declarau militarii care i-au adus, la Fabrica de Piine, dupa lupte, cu arme asupra lor.

Tot pe 24, dar seara, domnia sa a condus un grup de militari la o locuinta de pe strada Horea, nr. 65, asupra careia s-a tras.  Au gasit in ferestre gauri mici, iar in zid gloantele:  subtiri, cam de grosimea unui creion, de culoarea aluminiului, usoare si scurte.  Pe cind isi satisfacea stagiul militar, dl. Macrineanu a facut trageri cam cu toate armele din dotarea infanteriei.  Nu-si aminteste sa fi vazut ceva care sa semene, macar, cu acele gloante.

image0-006

In aceeasi declaratie e consemnat momentul cind, de la Consilul Judetean, cinci suspecti (trei arabi si doi romani) au fost expediati spre Politie, unde n-au ajuns.

http://romanianrevolutionofdecember1989.com/2014/08/09/misterele-revolutiei-la-brasov-au-ars-dosarele-procuraturii-despre-evenimentele-din-decembrie-romulus-nicolae-cuvintul-nr-32-august-1991/

http://romanianrevolutionofdecember1989.com/2014/08/06/misterele-revolutiei-la-brasov-dupa-ce-au-tras-teroristii-au-abandonat-armele-adrian-socaciu-nr-4-ianuarie-1991/

http://romanianrevolutionofdecember1989.com/2014/08/02/misterele-revolutiei-la-brasov-dupa-nopti-de-groaza-si-tortura-toti-teroristii-sint-liberi-adrian-socaciu-cuvintul-nr-1-2-ianuarie-1991/

http://www.mytex.ro/stiri-brasov/brasov-conducatorii-erau-de-cealalta-parte-a-baricadei-la-revolutie_337336.php

„Sunt foarte mulţi, chiar şi printre conducătorii ţării, care susţin că în 1989 în România nu a fost o Revoluţie îndreptată împotriva unui regim politic, ci doar o revoltă pornită nemulţumirile legate de nivelul de trai, ba chiar că ar fi fost o lovitură de stat. Probabil că ei erau atunci de cealaltă parte a baricadei!”, a acuzat Vasile Mardare, vicepreşedintele ALRUE Braşov.

200 de morţi, nici un vinovat

„Acum 23 de ani, pe 23 decembrie, chiar pe aceste locuri (Cimitirul Eroilor-Martiri, cuprins între Poştă, Prefectură, Teatru, dar şi porţiunea dintre Prefectură şi Modarom, Liceul Unirea – n.red) revoluţionarii au fost prinşi în mijlocul unui foc încrucişat. Atunci s-au înregistrat cei mai mulţi morţi şi răniţi. Vrem să spunem cu tărie că în 1989 în România a avut loc o revoluţie anticomunistă, împotriva dictaturii ceuşiste, pe care cei care îi erau fideli lui Ceauşescu au sperat s-o oprească, înăbuşind-o în sânge. S-a tras cu gloanţe dum-dum, care explodau după ce pătrundeau în corp, gloanţe interzise şi în război. La Braşov, din statisticile oficiale rezultă că au murit 87 de persoane, dar în mod real numărul morţilor de la Braşov se ridică la circa 200. Şi totuşi, nici un vinovat“, a mai spus Mardare.

The Dutch Nurse, Sister Roza, thinks Mr. Beres, who was shot in the foot on the night of 22 December 1989 in Brasov, was hit by a hollow-nosed dum dum bullet because of the nature of the wound (Harvey Morris, “When the workers of Romania said no,” The Independent (London), 13 January 1990)

http://romanianrevolutionofdecember1989.com/2014/10/01/the-dutch-nurse-sister-roza-thinks-mr-beres-who-was-shot-in-the-foot-on-the-night-of-22-december-1989-in-brasov-was-hit-by-a-hollow-nosed-dum-dum-bullet-because-of-the-nature-of-the-wound-harvey/

Cine cunoaşte derularea evenimentelor din decembrie 1989 din centrul Braşovului, mai ţine minte cum înregistrau securiştii din clădirea Modarom şi cum în mulţime se aflau securişti, la fel ca în noiembrie 1987.
MODAROM SI HOTEL CAPITOL

http://romanianrevolutionofdecember1989.com/2011/05/23/brasov-decembrie-1989-zona-modarom-hotel-capitol-in-decembrie-1989/

Brasov.

Cazul Cătălin Grigore Haidău

G.H.: Nu. Nici la această oră noi nu ştim unde a murit Cătălin. Ce ştim este doar că medicul a declarat că fiul nostru a fost împuşcat în cap cu glonţ dum-dum care la intrare a pătruns printr-un orificiu mic în tâmplă iar la ieşire a produs o gaură atât de mare că am fost nevoiţi să-l bandajăm cu tifon pentru a nu-i ieşi creierii prin ţeastă. În schimb asupra morţii lui Cătălin ni s-au servit mai multe variante. Că l-a împuşcat un coleg, atunci unde este colegul? Că a fost împuşcat pentru că nu a respectat un ordin, ce ordin? Că a fost împuşcat la consiliul popular pentru că plutonul lui a fost scos, din data de 20 până pe 23, pentru a păzi Consiliul Judeţean Braşov de elemente care ar fi vrut să destabilizeze ţara, alături de ei erau şi militarii de la vânătorii de munte. O variantă este că, pe data de 22, când a fugit Ceauşescu, Cătălin şi alţi doi colegi au ieşit să arboreze drapelul românesc, acela decupat, moment în care din Modarom s-a tras asupra lor şi au fost împuşcaţi mortal. Ultima variantă în ceea ce priveşte locul în care a fost împuşcat Cătălin a fost aceea că ar fi fost împuşcat în şcoală.

Adriana PERŞA
adriana.persa@graiu-gorjului.ro

http://www.graiu-gorjului.ro/index.php?option=com_content&view=article&id=719%3Agrigore-haidu-nu-mai-am-ateptri-dar-vreau-s-cred-c-fiul-meu-i-cei-asemenea-lui-nu-au-murit-in-van&Itemid=37

Cazul Dorin Gheorghe Mitroi

În tot acest timp, la mormintele eroilor au vegheat rudele lor. „Am fost alături de el pe 22 decembrie. Eram amândoi la Modarom, când deodată a dispărut. S-a tras de sus, de pe clădire. Când l-am găsit era mort. A fost împuşcat cu gloanţe explozive, care I-au ciopârţit corpul. A lăsat în urmă o soţie îndurerată şi o fetiţă care avea numai opt luni. A murit în floarea vârstei, avea numai 25 de ani. Era un tânăr dornic de libertate, dornic de o viaţă mai bună. De atunci, la noi sărbătorile vin cu durere şi suspine, pentru că ne plângem morţii” a mărturisit Victor Zoica, un pensionar venit cu familia la mormântul eroului Dorin Gheorghe Mitroi, ginerele acestuia.

http://www.bzb.ro/html/print.php?id_stire=11051

De cealaltă parte, rămân semnele de întrebare ale revoluţionarilor, legate de muniţia folosită şi de numărul mare de victime împuşcate cu precizie în cap. „Civilii primeau arme de proastă calitate, însă în morga spitalului Judeţean au fost găsite persoane ucise cu gloanţe Dum-Dum, care nu au fost distribuite revoluţionarilor”, a povestit Vasile Mardare.De altfel, el a reamintit şi de episodul petrecut la sfârşitul lunii decembrie, când în spatele actualului Grup Şcolar Industrial „Astra”, se pare că ar fi fost rănit un terorist. „Acolo am găsit urme de sânge, dar persoana împuşcată de noi a dispărut”, a mai spus acesta.

Radu COLŢEA

La 20 de ani de la Revoluţia din Decembrie 1989, braşovenii şi-au comemorat, marţi, eroii căzuţi începînd cu noaptea de 22/23 decembrie. Comemorarea a avut loc în Cimitirul Eroilor din faţa Prefecturii, oficialităţile, asociaţiile de revoluţionari şi partidele politice depunînd coroane de flori. Un sobor de preoţi militari a săvîrşit slujba de pomenire a eroilor. „Din păcate, nu avem o imagine clară a ceea ce s-a întîmplat în timpul Revoluţiei. Este de datoria noastră să rememorăm evenimentele din DEcembrie 1989, faptele eroilor căzuţi în acele zile nu trebuie să se piardă în ceaţa istoriei. În faţa Eroilor ne plecăm capetele şi pentru ei trebuie să dăm dovadă că sacrificiul lor nu a fost inutil“, a spus la coemmorare, prefectul Ioan Gonţea. Urmaşii eroilor căzuţi în decembrie ’89, îşi plîng şi azi morţii şi nu pot uita faptul că încă nu au aflat cine le-a ucis copiii, părinţii sau fraţii. Dacă în 20 de ani nu am aflat ce s-a întîmplat, nici nu mai sper ca cineva să-mi spună cine mi-a ucis soţul în 23 decembrie, el fiind unul dintre cei împuşcaţi cu gloanţe explozive. Am avut şansa să-l mai prind în viaţă, dar după zece zile s-a stins, iar eu, împreună cu cei doi copiii ai noştri am rămas să-l plîngem. Sper din tot sufletul că sacrificiul lui nu a fost inutil“, a spus soţia unuia dintre eroii căzuţi pentru victoria Revoluţiei.

de: H.O.

http://www.monitorulexpres.ro/?mod=ultima_ora&p=ultora_local&a=citeste&s_id=84036

http://www.monitorulexpres.ro/?mod=monitorulexpres&a=citeste&p=actualitate&s_id=84062

Procuratura Militara si Brasov…

“Misterele revolutiei, la Brasov. Au ars dosarele procuraturii despre evenimentele din decembrie.” Romulus Nicolae, Cuvintul nr. 32 august 1991

image0-007

In luna iunie, anul trecut [1990], s-a deplasat la Brasov domnul general Nicolae Constantin Spiroiu insotit de cinci ofiteri.  Au contactat grupul “Opinia” si alte persoane pentru a alfa cine ancheteaza evenimentele din decembrie 1989.  La sediul grupului “Opinia” domnul general Spiroiu a discutat mai bine de cinci ore cu Adrian Moruzi, Viorel Boeru, Viorel Nitescu, Alexandru Popescu si Katarina Peter.

Pe 14 iunie 1990 seara, generalul Spiroiu l-a sunat pe Adrian Moruzi interesindu-se ce se intimpla la Brasov.  S-a procedat la o deshumare a mortilor din decembrie 1989.  Totul s-a facut cu participarea Procuraturii care a prelevat gloantele ucigase.  S-au gasit in special gloante de calibrul 5,6 mm care nu sint in dotarea armatei.  Recent la sediul Procuraturii din Brasov s-a produs un incendiu devastator.  Au ars mai multe documente legate de Revolutie.  Incendiul a fost atit de puternic incit s-a calcinat peretii.  Ar fi interesant de aflat ce material inflamabil a putut produce o astfel de putere calorica.  –Romulus Nicolae

 

General Magistrat (r) Ioan Dan, Teroristii din ’89 (Lucman, 2012)

In dosarele intocmite de comisia de ancheta condusa de colonelul magistrat Anton Socaciu, pe atunci sef adjunct al Procuraturii Militare Brasov, care, ulterior–la propunerea mea–a fost numit sef, in ciuda incercarilor disperate din partea celor de la Ministerul de Interne de a impiedica aceasta promovare, invocand chiar si originea lui etnica, nu tocmai ‘pur romaneasca.’

image0

[martie 1990] In realitate, masa a fost orgaizata de seful Militiei; au participat doi sau trei ofiteri de Militie din conducerea Inspectoratului.  Acestia, foarte direct, mi-au cerut ca nu cumva sa fie numit sef al Procuraturii Militare din Brasov colonelul Anton Socaciu.  Aceasta interventie mi-a intarit convingereaca Socaciu trebuie numit sef….

image0-001

La un moment dat, procurorul militar sef de la Brasov mi s-a plans ca ‘treaba nu merge’, pentru ca cei doi subalterni ai sai sunt ‘dinamovisti.’  Aceasta era expresia folosita in cazul celor cunoscuti ca sustinatori ai fostei Securitati.  Ulterior, s-a mai incadrat un procuror militar la Brasov si am incercat sa-l consolez pe sef ca macar va exista egalitate, doi dinamovisti si doi stelisti.  Nu a trecut multa vreme si acelasi procuror militar sef mi s-a plans ca atunci avea trei dinamovisti.  Cred ca aceasta era proportia, din trei procurori militari, cel putin doi erau ‘dinamovisti’.

image0-002

SIBIU:

decembrie 1989, CC-ul, si Sibiu: Dan Voinea, Corneliu Pircalabescu, si Ilie Ceausescu v. Aurel Dragomir si Victor Stanculescu

http://romanianrevolutionofdecember1989.com/2013/12/20/colonel-ion-baciu-pe-20-12-89-la-orele-1010-la-crematoriu-a-venit-lt-col-voinea-danpe-care-l-cunosc-intrucit-inaintea-lucrat-la-departmentul-securitatii-statului-directia-cercetar/

By far, some of the worst, most disgusting (Securitate-inspired or Securitate-serving) revisionism is in connection, not by accident, with Sibiu, Nicu Ceausescu’s fiefdom.  An admittedly, below, scattershot compendium of my previous writings/posts on Sibiu (apologies for the dezordine si haos!)!

Both of the previous two above videos posted on youtube by Tioluciano

“Cuvinte pentru Gloante III (Sibiu),” Colonel Gh. Vaduva,  nr. 21 (76) 22-28 mai 1991, “Armata Romaniei”

dupa 15:00 22 decembrie 1989

“S-a mai tras?”

Cpt. Cristian Teodorescu:

Nu.  Dar in momentul cind noi am tras focul de avertisment au fost raniti doi tinerei.  In nici un caz de focurile noastre.  Gloantele au venit din spate, nu din directia noastra si nici de sus.  Unuia dintre ei i-a explodat in umar.  Veneau oameni la mine si imi spuneau ‘La mine in pod este cineva de doua zile.  Mi-a fost frica sa urc sa vad ce-i acolo.”

Dan Mititi, elevul:

S-a tras din toate punctuale asupra scolii…Eu am adunat plutonul din coada care se retrasera in cazarma, au trecut pe platou (?) unde erau retinuti trei indivizi in salopete si cu cite doua pistole si mi-am dus cu elevii in dormitor.  Nu s-a tras intimplator, ci ochit si foarte precis.

In batalion am avut un mort si 14 raniti.  Din fericire, cei raniti au fost recuperati.  Se trageau cu un anumit fel de gloante.  Am adunat multe gloante din acelea.  Le-am dat comisi de procurori.  Au disparut.  Ca multe alte probe.

 

Dan Badea, “Secretele Revolutiei,” Expres, nr. 22 (7-13 iunie 1994), pp. 8-9

“Secretele Revolutiei” (Dan Badea, Expres, 7-13 iunie 1994)

from Orwellian…Positively Orwellian (2006)

Lt. Col. Aurel Dragomir, former commander of the “Nicolae Balcescu” Military Officers School in Sibiu, described in 1994 those killed as “terrorists” in Sibiu in December 1989:

…On the morning of 22 December…I was informed that on the rooftops there were some suspicious persons.  I saw 2-3 people in black jumpsuits.  The Militia told me that they weren’t their people.  At noon there appeared 10 to 15 people in black jumpsuits who opened massive gunfire on the crowds and soldiers. I ordered them to respond with fire.  I headed to the infirmary—the reserve command site, and col. Pircalabescu [head of the Patriotic Guards] called and asked me “why was there gunfire?”  I told him we were being attacked.  He told me to cease fire.  Ilie Ceausescu [Ceausescu’s brother, and an Army General] told me to surrender.  I slammed the telephone down.  Then [Army General] Stanculescu called.  I told him that we are under attack. Stanculescu said to me:  ‘Defend yourselves!’….The attackers had on black jumpsuits under which they had on civilian clothes….Weapons and ammunition that weren’t in the arsenal of the Army were found, guns with silencers were found, that aren’t in the Army’s arsenal….After the events declarations given to the investigating commissions disappeared, notebooks filled with the recordings of officers on duty (ofiterii de serviciu), and a map that noted from which houses gunfire came. The dead who were in jumpsuits and had several layers of clothing were identified:  they were cadre from the Sibiu Interior Ministry (Militia and Securitate)…. (“black jumpsuits” emphases and “weapons and ammunition…” emphasis added; rest in original)[57]

Armata Poporului, “Sub tirul incrucisat…(II)” interviu cu Aurel Dragomir, nr. 46, noiembrie 1990 p. 3.

Finally, in this context, the comments of a Codrut H. in July 1990 about what he and other civilians found when they occupied Securitate headquarters in Brasov on the night of 22 December:  “What appeared suspicious to me was that the Securitate there appeared to have been prepared [for something]….  Out front of the building there was a white ARO [automobile] in which there were complete antiterrorist kits [emphasis added].” What else did the civilians find there?…combinezoane negre. [58]

Sibiu, 19-22 December 1989

In Sibiu, Siani-Davies tells us:

Controversy also continues to surround a commercial TAROM flight, which is alleged to have brought up to eighty USLA troops from Bucharest to Sibiu on December 20, 1989.  It is not clear if the USLA forces were actually on the airplane, or, even if they were, what they actually did in Sibiu…[Serban] Sandulescu (c1996), 57-58…suggests they were not members of USLA but the DIA [Army’s Intelligence Unit].[151]

From the standpoint of Siani-Davies’ unsuspecting reader such a conclusion may seem not only credible, but judicious.  But one of Siani-Davies’ habits—identified negatively by even those who praise the book—is his tendency to draw negative equivalencies:  i.e. there is about as much evidence to support x as there is to support y, in order to disprove or discount both propositions.  In a review, Doris Mironescu writes:

“Very common are claims such as the following:  ‘Finding the proof to sustain such an explanation of the events [that the Army’s Intelligence arm, the DIA simulated the “terrorist diversion,” to permit the Front’s takeover and a possible Warsaw Pact invasion of the country] is as difficult as proving that special units of the securitate took up arms against the revolution’ (p. 154).  Mutually contradictory hypotheses are invoked in order to negate each other, not so much because of the weight of the claims, but through the ideological similarity of both.”[152]

This tendency definitely affects Siani-Davies’ analysis of the “terrorists” and its accuracy.  To begin with, in the very book (Sandulescu) invoked by Siani-Davies, the head of the DIA (Battalion 404 Buzau), Rear Admiral Stefan Dinu, is quoted as having told the Gabrielescu commission investigating the December events (of which Sandulescu was a member) that “we hardly had 80 fighters in this battalion.”[153] It is known that 41 of them were in Timisoara from the morning of 18 December and only returned to their home base in Buzau on 22 December.[154] This makes it highly unlikely that they were on the 20 December TAROM flight to Sibiu that is in question.[155]

Contrast this with the signs that exist pointing to the mystery passengers as having been from the Securitate/Interior Ministry, in particular the USLA.  Nicu Silvestru, chief of the Sibiu County Militia, admitted in passing in a letter from prison that on the afternoon of 19 December 1989, in a crisis meeting, Nicolae Ceausescu’s son, Nicu, party head of Sibiu County, announced that he was going to “call [his] specialists from Bucharest” to take care of any protests.[156] Ceausescu’s Interior Minister, Tudor Postelnicu, admitted at his trial in January 1990 that Nicu had called him requesting “some troops” and he had informed Securitate Director General Iulian Vlad of the request.[157] If they were, indeed, DIA personnel, why would Nicu have called Postelnicu, and Postelnicu informed Vlad of the request—would such a request not have been relayed through the Defense Minister?

The first two military prosecutors for Sibiu, Anton Socaciu and Marian Valer, identified the passengers as USLA.  Even Nicu Ceausescu admits that this was the accusation when he stated in August 1990:

“…[T]he Military Prosecutor gave me two variants. In the first part of the inquest, they [the flight’s passengers] were from the Interior Ministry. Later, however, in the second half of the investigation, when the USLA and those from the Interior Ministry began, so-to-speak, to pass ‘into the shadows,’ – after which one no longer heard anything of them – they [the passengers] turned out to be simple citizens…”[158]

Beginning, at least as early as August 1990, with the allusions of Major Mihai Floca, and later seemingly indirectly confirmed by former USLA officer Marian Romanescu, it was suggested that when USLA Commander Ardeleanu was confronted at the Defense Ministry on the night of 23/24 December 1989, Ardeleanu reportedly admitted that “30 were on guard at [various] embassies, and 80 had been dispatched to Sibiu with a Rombac [aircraft] from 20 December 1989 upon ‘orders from on-high’.”[159] Finally, and along these lines, we bring things full circle—and recall our “phantoms in black” again in the process—with the testimony of Army officer Hortopan to the same Serban Sandulescu at the Gabrielescu Commission hearings:

Sandulescu:  About those dressed in black jumpsuits do you know anything, do you have any information about whom they belonged to?

 

Hortopan:  On the contrary.  These were the 80 uslasi sent by the MI [Interior Ministry], by General Vlad and Postelnicu to guard Nicolae Ceausescu [i.e. Nicu].  I make this claim because Colonel Ardelean[u] in front of General Militaru, and he probably told you about this problem, at which I was present when he reported, when General Militaru asked him how many men he had in total and how many were now present, where each of them was:  out of which he said that 80 were in Sibiu based on an order from his commanders.  Thus, it is natural that these are who they were.[160]

Bringing us up to the morning of 22 December 1989, and setting the stage for what was to come, Lt. Col. Aurel Dragomir told the Army daily in November 1990:

Dragomir:  Events began to develop quickly on 22 December.  In the morning some of the students posted in different parts of the town began to observe some suspect individuals in black jumpsuits on the roofs in the lights of the attics of several buildings.

 

Reporter:  The same equipment as the USLAsi killed out front of the Defense Ministry…

 

Dragomir:  And on the roof of the Militia building there were three or four similar individuals…[161]

Of course, the fact that these individuals were posted on the top of the Militia building on this morning, speaks volumes in itself about their affiliation.  Indeed, in a written statement dated 28 January 1990, Ioan Scarlatescu, (Dir. Comm. Jud. Sibiu), admitted that he was asked by the Army on that morning if the unknown individuals “could be from the USLA?”[162]

Armata Romaniei, “N-am nimic de ascuns,” nr. 22 (233), 1-7 iunie 1994, p. 7.

http://romanianrevolutionofdecember1989.wordpress.com/2010/11/19/les-souterrains-de-bucarest-ja2-20h-27121989-01min55s/

 

related:

http://romanianrevolutionofdecember1989.com/2014/11/22/the-myths-of-a-revolution-it-is-said-that-these-enemy-elements-the-securisti-have-poisoned-the-water-in-sibiu-in-timisoarathe-water-must-be-boiled-before-being-consumed-apa-este-o/

http://romanianrevolutionofdecember1989.com/2013/08/16/final-boarding-call-for-taroms-special-rombac-service-from-bucuresti-to-sibiu-would-the-large-party-of-suspicious-soviet-tourists-please-report-to-the-gate-immediately-iv/

http://romanianrevolutionofdecember1989.com/2013/08/14/final-boarding-call-for-taroms-special-rombac-service-from-bucuresti-to-sibiu-would-the-large-party-of-suspicious-soviet-tourists-please-report-to-the-gate-immediately-ii-2/

http://romanianrevolutionofdecember1989.com/2013/08/11/final-boarding-call-for-taroms-special-rombac-service-from-bucuresti-to-sibiu-would-the-large-party-of-suspicious-soviet-tourists-please-report-to-the-gate-immediately-ii/

http://romanianrevolutionofdecember1989.com/2013/08/10/final-boarding-call-for-taroms-special-rombac-service-from-bucuresti-to-sibiu-would-the-large-party-of-suspicious-soviet-tourists-please-report-to-the-gate-immediately-i/

 

IATA DE CE N-A INTELES GORBACIOV PROVOCAREA ‘SUBTILA’ SI ‘MINUNATA’ A LUI GRIGORE CARTIANU DE LA ADEVARUL…DOVADA CLAR CA HABAR N-ARE NICI NASUL DE LA BASE1TV RADU MORARU NICI GRIGORE CARTIANU DESPRE IDENTITATEA REALA A ‘TURISTILOR RUSI’ IN DECEMBRIE 1989

http://www.adevarul.ro/actualitate/eveniment/Nasul-_Intrebari_incomode_pentru_Gorbaciov_0_244176088.html

http://www.adevarul.ro/grigore_cartianu/Iliescu_si_Gorbaciov_7_244245575.html

http://www.adevarul.ro/actualitate/eveniment/O_enigma-_-Avionul_ROMBAC_0_244176081.html

Revine in actualitate faimoasa, mult-vestita “geanta diplomat” cu pistolul gasita in Sibiu in decembrie 1989…ha ha ha, fraieri, spun majoritatea romanilor–sau asa se pare–TVR-ul, armata, si ziarele de atunci au facut mare caz de aceasta misterioasa “geanta diplomat” pentru a intari “dezinformarea” cruda despre “asa-zisii teroristi” care toata lumea cu bunul simt stie acum n-au existat deloc…totul a fost diversiune…si in plus “s-a dovedit” ca “pistolul din geanta diplomat” a fost tras numai o singura data si nu in decembrie 1989…si, in sfarsit, problema este ca nu mai exista “proba” aceasta la procuratura militara (nici documentele despre cazul)…care insemna ca nu exista oficial…si, de aceea, poate ca n-a existat niciodata, dle…

Bine, deci sa incepem cu cea mai noua mentiune a cazului de fata:

http://www.adevarul.ro/actualitate/eveniment/Revolutia_de_la_Sibiu-_goana_dupa_teroristi_0_240576502.html

Pentru a scăpa cu viaţă, cadrele MI rămase în cele două sedii se adăpostiseră la subsolul Miliţiei, ­abandonându-şi armamentul şi muniţia în fişetele din birouri. Imediat după încetarea focurilor (în jurul orei 16.30), mai mulţi civili aflaţi în zonă au pătruns în sediul Miliţiei, unde au devastat birourile şi ­s-au înarmat cu pistoalele-mitralieră pe care le-au găsit în res­pectivele încăperi. „Dintr-un dulap tip rastel eu am luat o geantă diplomat în care se afla un mecanism cu pistol”, a declarat Frohlich Adolf Horst, unul dintre civilii pătrunşi în incintă, atunci când a fost audiat de Procuratura Militară pentru „Dosarul Revoluţiei”.

http://www.jurnalul.ro/stire-decembrie-89/enigmele-neelucidate-ale-revolutiei-sibiene-528001.html

ANCHETA
La scurt timp după restabilirea liniştii, cercetarea evenimentelor de la Sibiu a fost preluată de anchetatorii Parchetului Militar Braşov, conduşi de către procurorul Socaciu. Revoluţionarul Ioan Nemeş ne-a declarat că în acea perioadă a adunat tot felul de gloanţe din zidurile caselor în care s-a tras, precum şi părţi componente ale unor puşti cu lunetă, găsite prin poduri. Alţi localnici afirmă că mai multe simulatoare de foc, găsite în imobilele amplasate în jurul unor unităţi militare, au fost predate comisiei de anchetă, conduse de acelaşi Socaciu.

Tot acolo s-a predat şi o ciudată geantă diplomat în interiorul căreia era mascat un revolver cu care se putea deschide focul în mod discret. Imaginea acelui dispozitiv a apărut în mai multe ziare. După doi ani, anchetatorii au anunţat că toate aceste probe, alături de mai multe declaraţii de martor, au dispărut fără urmă şi nu au mai fost găsite niciodată.

NUMAI CA E FOARTE INTERESANT SA NE AMINTIM CINE AU CALATORIT CU SI AU ADUS IN SIBIU “GENTI DIPOMATI” IN ACESTE ZILE:  USLASII (“turisti rusi”) COMANDATI DE CATRE PRINTISORUL, NICU CEAUSESCU, CARE AU VENIT CU ROMBAC-UL IN SEARA DE 20 DECEMBRIE 1989:

Monica N. Marginean:  Sa revenim la datele concrete ale regiei de care vorbeam anterior.  Cum arata, de pilda, povestea atit de dezbatuta la procesul lui Nicu Ceausescu a cursei ROMBAC, daca o privim din perspectiva Comisiei de ancheta?

fostul procuror Marian Valer:  In mod normal, cursa de avion Bucuresti-Sibiu trebuia sa decoleze de pe aeroportul Baneasa, la orele 17,10 folosindu-se pe acest traseu avioane marca Antonov.  In dupa-amiaza zilei de 20 decembrie, insa, in jurul orelor 17, deci in apropierea orei prevazute pentru decolarea cursei obisnuite, pasagerii pentru Sibiu au fost invitati si dusi la Aeroportul Otopeni unde au fost imbarcati intr-un avion marca ROMBAC care a decolat in jurul orelor 18,30 si a aterizat pe aeroportul Sibiu in jur de ora 19.  Fac precizarea ca in dupa-amiaza aceleiasi zile, cu aproape 2 ore inaintea decolarii acestei curse, a aterizat pe aeroportul Otopeni avionul prezidential cu care Ceausescu s-a reintors din Iran. Conform datelor furnizate de agentia TAROM Bucuresti, in avionul respectiv spre Sibiu au fost imbarcati 81 pasageri.  In radiograma cursei sint consemnate domiciile doar la o parte din pasageri, cu mentiunea ca unele sint incomplete, lipsind fie localitatea, fie strada, fie numarul, iar la restul pasagerilor figureaza doar mentiunile ,rezervat’ sau Pasaport RSR.  In urma investigatiilor efectuate, au putut fi identificati doar 44 de pasageri, majoritatea avind domiciliul in municipul si judetul Sibiu, stabilindu-se ca au fost persoane trimise in delegatie la foruri tutelare din capitala, sau studenti plecati in vacanta, iar citiva domiciliati in judetul Alba.  Mentionez ca asupra acestor persoane nu planeaza nici un dubiu.  Dubiile sint create insa in primul rind de faptul ca mai multi pasageri figureaza cu domiciliul in municipiul Bucuresti, dar in realitate nu domiciliaza la adresele consemnate, iar la unele adrese sint intreprinderi.  Un alt element creator de dubii il constituie prezenta in avionul respectiv a unui inspector de la Departmentul Aviatiei Civile, cu numele de Nevrozeanu, care nu figureaza pe lista pasagerilor si cu privire la care s-a stabilit ca, in trecut, se deplasa cu avionul in cazuri speciale doar pe relatia Moscova, fiind un bun cunoscator al limbii ruse.  Mai multi pasageri sustin ca in partea dreapta din fata a avionului au sesizat un grup de barbati, mai inalti, atletici, imbracati sportiv, multi dintre ei fiind blonzi, grup care li s-a parut suspect.  Aceste afirmatii se coroboreaza cu faptul ca in zona respectiva a avionului nu a stat nici unul din pasagerii identificati.  Mai mult, verificindu-se la hotelurile din municipiul Sibiu persoane care aveau numele celor 37 de persoane neidentificate, s-a constatat ca doar un pasager neidentificat care figureaza pe listele TAROM-ului cu domiciliul in municipiul Bucuresti, care nu exista la adresa respectiva din localitate, a fost cazat la hotelul Bulevard, dar in registrul de evidenta figureaza cu un alt domiciliu din Bucuresti.  Ambele domicilii, si cei din diagrama TAROM si cel de la hotel sint false.  Cu ocazia acelorasi verificari s-a constatat ca in perioada respectiva in hotelurile din Sibiu au fost cazati multi turisti sovietici, in special la Imparatul Romanilor, Continental, si Bulevard, situate in zona centrala a municipiului.  Fac mentiunea ca din hotelurile respective s-a tras asupra manifestantilor si a armatei. Am omis sa precizez ca pe aeroportul Otopeni, in avionul ROMBAC au fost incarcate sute de colete identice ca format, dimensiuni si culoare, de marime apropriata unei genti diplomat, precum si ca, cu citeva minute inaintea decolarii cursei spre Sibiu, de pe acelasi aeroport au decolat curse ROMBAC spre Timisoara si Arad. Consider ca, in legatura cu pasagerii neidentificati, sint posibile doua versiuni, respectiv sa fie au fost luptatorii U.S.L.A. trimisi in sprijinul lui Nicu Ceausescu, fie au fost agenti sovietici trimisi sa actioneze in scopul rasturnarii regimului Ceausescu.

Monica N. Marginean:  Ce alte demersuri a facut Comisia de ancheta pentru elucidarea misterului celor 37 de pasageri neidentificati?

Marian Valer:  Am luat contact cu unul din loctiitorii comandamentului trupelor U.S.L.A. din capitala, caruia i-am solicitat sa-mi puna la dispozitie pe cei trei insotitori U.S.L.A. ai avionului ROMBAC.  Loctiitorul mi-a spus ca acestia au fost audiati de un procuror militar si nu mai este de acord sa fie audiati inca o data.

Monica M. Maginean:  “MARIAN VALER:  Asistam la ingroparea Revolutiei,” Expres nr. 33, septembrie 1990, p. 2.


 

Monica N. Marginean, “MARIAN VALER:  Asistam la ingroparea Revolutiei,” Expres, nr. 33 (septembrie 1990), p. 2.

Sa continuam dialogul inceput acum citeva saptamini prin limpezirea unor aspecte din evenimentele lui decembrie 1989 la Sibiu, aspecte pe care dubla calitate de procuror si membru al Comisiei de ancheta va impiedicau sa le dati publicitatii.  Deci, de fapt, ce a putut afla, in ciuda obstructiilor si piedicilor de tot felul, fostul procuror Marian Valer, despre implicarea unor elemente ale fostei securitati si militii in evenimentele singeroase din Sibiu?

In urma anchetelor desfasurate la Sibiu, rezulta ca la data evenimentelor din decembrie 1989, organele Ministerului de Interne aveau adoptate doua planuri de actiune in cazul aparitiei unei defectiuni antiregim sub forma revoltei sau manifestatiei anti-ceausiste ale populatiei, ori sub forma unei tentative de lovitura de stat militara.  Astfel, in primul rind, pe baza ordinului ministrului de interne nr. 02600/1988, la data respectiva functia sus mentionata fiind detinuta de Tudor Postelnicu, ordin emis ca urmare a manifestatiilor anticeausiste de la Brasov, din 15 noiembrie 1987, s-a adoptat la nivelul Inspectoratului judetean Sibiu al M.I. un plan unic de actiune si interventie in cazul unor manifestatii, in care urmau sa fie implicate securitatea, militia, trupele de securitate si cele de pompieri din cadrul Ministerului de Interne.  Intr-o asemenea eventualitate, un rol deosebit urmau sa detina plutoane de interventie special constituite, respectiv plutoantele Scutul, Soimii si U.S.L.A.  In al doilea rind, in urma investigatiilor efectuate a rezultat ca organele M.I. mai aveau un plan secret de actiune impotriva unitatilor Ministerului Apararii in cazul unei tentative de lovitura de stat militara sau a altei atitudini antiregim a armatei.  Probabil ca acest plan era in conexiune cu planul Z-Z, la care facea referire Ion Dinca in cazul procesului sau si care consta in acorduri secrete incheiate de Ceausescu cu 5 state arabe pentru acordarea de asistenta militara directa in cazul unui puci militar in Romania.  In acest sens, in timpul evenimentelor din decembrie 1989 din Sibiu, armata a gasit o harta cu casele conspirative ale Securitatii din jurul unitatilor militare din municipiu, in care urmau sa fie plasate cadre de securitate care sa actioneze impotriva  acestora, in eventualitatea dezicerii armatei de regimul ceausist.  In urma investigatiilor efectuate, s-a constatat ca din asemenea case s-a actionat cu foc asupra unor unitati militare, incepind cu dupa-amiaza zilei de 22 decembrie 1989, deci dupa rasturnarea dictaturii.  S-a mai constatat ca, in general, in casele respective locuiau foste cadre de securitate sau militie, care se pensionsera sau trecusera in rezerva, sau informatori al securitatii, precum si ca, dupa inceperea manifestatiilor anticeausiste la Sibiu, la casele respective au intrat autoturisme care aveau numere de inmatriculare din alte judete, de exemplu Constanta, Iasi, Bacau.  Astfel asupra U.M. 01512, s-a tras din imobilul nr. 7 din str. Stefan cel Mare, situat vis-a-vis de pavilionul central ai acesteia, in care locuiau familii ale unui fost comandant al securitatii din Sibiu si un informator al securitatii, precum si din imobilele situate in str. Moscovei, paralela cu unitatea militara.  Asupra U.M. 1606, s-a tras din imobilul cu nr. 47 de pe str. Moldoveanu, in care locuiau un fost sef al militiei judetului Sibiu, iar asupra U.M. 01080 s-a tras din vila Branga, de pe Calea Dumbravii, in care locuia cu familia un mare crescator de oi, precum si din vila unui medic.  A mai rezultat ca locatarii imobilelor respective au lipsit de la domiciliu in timpul evenimentelor, parasindu-le cu citeva zile in prealabil, precum si ca in unele din aceste case nu s-au gasit urme de mobilier sau de obiecte casnice.  Harta caselor conspirative ale securitatii si militiei a ajuns in posesia locotenent-colonelului Dragomir, comandantul garnizoanei Sibiu, dar acesta, fiind solicitat sa o depuna la comisia de ancheta, a motivat ca nu o mai gaseste.

UN REVOLUTIONAR SIBIEN DESPRE ISPRAVA USLASILOR IN ZILELE ACESTE:

Re: @ REVOLUTIA SIBIU 1989 @
« Reply #623 on: March 11, 2010, 14:16:55 PM »

Acesti emanati, aceste lichele, nu-si puteau face jocurile, acapararea puterii totale, precum si inaintasii lor Dej si Ceausescu, decat prin forta represiunii armate. Parte din armata a reactionat pasnic, datorita onor ofitzeri care au dovedit mai multa logica, parte din armata a jucat rolul de dusman al romanilor. La Sibiu, avem tot mai multe date care intaresc teoria ca Dragomir a fost teroristul Nr. 1 in acele zile, ajutat si de grupul USLA trimis de la Bucuresti la Sibiu, pentru protectia lui NC, si care s-au reantors la “locul faptei” dupa ce l-a pus pe Nicu in siguranta. Ei au fost aceia care au comis executiile din Piatza Mare in ziua de 21 decembrie ora 11,45 cu primele victime ucise sau ranite. Au fost repartizati in patru puncte ale pietii: In podul Casei Albastre, in podul actualei Primarii, in podul de deasupra Tunelului Generalului si in podul de deasupra magazinului Moda. De aici, au deschis foc inspre demonstranti. Au deschis foc si pe data de 22 decembrie inspre hotelul Imparatul Romanilor din acelasi pod de deasupra Tunelului Generalului care avea corespondent cu celelalte poduri dinspre magazinul Covorul. Aceste grupe ale USLA nu aveau insemne de grad sau arma, nu purtau boneta militara si aveau la dispozitie doua microbuze ale unitatii 01512 care i-a transportat in tot acest timp. Un grup al USLA era incepand din ziua de 21 decembrie ora 07 la sediul Judetenei de partid, ocupand garajul din curtea din sapate cu munitie si armament special. Se poate descoperi foarte repede, numele persoanelor care au fost trimise la SIBIU cu Rombacul in dupa-amiaza zilei de 20 decembrie, ca urmare a convorbirilor indelungate purtate de Nicu si Bucuresti, despre demonstratia anuntata pentru dimineata zilei de 21 decembrie de la Mag Dumbrava. In timpul convorbirii telefonice, in biroul lui Nicu se afla Traian Popsa, fostul director de la IJIM Sibiu, maiorul Dragomir, seful Garzilor judetene Pescaru, secretar al CJPCR Sibiu si Niculae Hurubean, prim secretar la Alba care se afla in trecere prin Sibiu. Aceste trupe USLA au purtat alternativ, combinezoane negre, uniforma militara sau haine civile…
Lovitura de stat cu spectatori, cum zice Cornel Dinu, a functionat atata timp cat au avut nevoie pentru a pune mana pe putere acesti derbedei bolsevici-kaghebisti.
Interesant, si semnificativ, chiar daca saitul acesta (http://securitatea.100free.com/documente/diplomat.htm) incearca sa-i scapa pe securisti basme curate  , recunoaste ca geanta dipomat a fost…folosita de catre USLA “in misiune de insotire”:

Celebra “arma secreta” a securitatii din Sibiu, de care au facut atata caz inclusiv cei de la procuratura militara, era de fapt un simplu pistolet introdus intr-o geanta tip diplomat, folosit de catre cei de la USLA in misiuni de insotire. “Inventie” pur romaneasca, pistoletul avea adaptat un mecanism, care il facea utilizabil printr-o simpla apasare intr-un anume loc al manerului.

 

Cazul SIBIU

Monica N. Marginean, “MARIAN VALER:  Asistam la ingroparea Revolutiei,” Expres, nr. 33 (septembrie 1990), p. 2.

Sa continuam dialogul inceput acum citeva saptamini prin limpezirea unor aspecte din evenimentele lui decembrie 1989 la Sibiu, aspecte pe care dubla calitate de procuror si membru al Comisiei de ancheta va impiedicau sa le dati publicitatii.  Deci, de fapt, ce a putut afla, in ciuda obstructiilor si piedicilor de tot felul, fostul procuror Marian Valer, despre implicarea unor elemente ale fostei securitati si militii in evenimentele singeroase din Sibiu?

In urma anchetelor desfasurate la Sibiu, rezulta ca la data evenimentelor din decembrie 1989, organele Ministerului de Interne aveau adoptate doua planuri de actiune in cazul aparitiei unei defectiuni antiregim sub forma revoltei sau manifestatiei anti-ceausiste ale populatiei, ori sub forma unei tentative de lovitura de stat militara.  Astfel, in primul rind, pe baza ordinului ministrului de interne nr. 02600/1988, la data respectiva functia sus mentionata fiind detinuta de Tudor Postelnicu, ordin emis ca urmare a manifestatiilor anticeausiste de la Brasov, din 15 noiembrie 1987, s-a adoptat la nivelul Inspectoratului judetean Sibiu al M.I. un plan unic de actiune si interventie in cazul unor manifestatii, in care urmau sa fie implicate securitatea, militia, trupele de securitate si cele de pompieri din cadrul Ministerului de Interne.  Intr-o asemenea eventualitate, un rol deosebit urmau sa detina plutoane de interventie special constituite, respectiv plutoantele Scutul, Soimii si U.S.L.A.  In al doilea rind, in urma investigatiilor efectuate a rezultat ca organele M.I. mai aveau un plan secret de actiune impotriva unitatilor Ministerului Apararii in cazul unei tentative de lovitura de stat militara sau a altei atitudini antiregim a armatei.  Probabil ca acest plan era in conexiune cu planul Z-Z, la care facea referire Ion Dinca in cazul procesului sau si care consta in acorduri secrete incheiate de Ceausescu cu 5 state arabe pentru acordarea de asistenta militara directa in cazul unui puci militar in Romania.  In acest sens, in timpul evenimentelor din decembrie 1989 din Sibiu, armata a gasit o harta cu casele conspirative ale Securitatii din jurul unitatilor militare din municipiu, in care urmau sa fie plasate cadre de securitate care sa actioneze impotriva  acestora, in eventualitatea dezicerii armatei de regimul ceausist.  In urma investigatiilor efectuate, s-a constatat ca din asemenea case s-a actionat cu foc asupra unor unitati militare, incepind cu dupa-amiaza zilei de 22 decembrie 1989, deci dupa rasturnarea dictaturii.  S-a mai constatat ca, in general, in casele respective locuiau foste cadre de securitate sau militie, care se pensionsera sau trecusera in rezerva, sau informatori al securitatii, precum si ca, dupa inceperea manifestatiilor anticeausiste la Sibiu, la casele respective au intrat autoturisme care aveau numere de inmatriculare din alte judete, de exemplu Constanta, Iasi, Bacau.  Astfel asupra U.M. 01512, s-a tras din imobilul nr. 7 din str. Stefan cel Mare, situat vis-a-vis de pavilionul central ai acesteia, in care locuiau familii ale unui fost comandant al securitatii din Sibiu si un informator al securitatii, precum si din imobilele situate in str. Moscovei, paralela cu unitatea militara.  Asupra U.M. 1606, s-a tras din imobilul cu nr. 47 de pe str. Moldoveanu, in care locuiau un fost sef al militiei judetului Sibiu, iar asupra U.M. 01080 s-a tras din vila Branga, de pe Calea Dumbravii, in care locuia cu familia un mare crescator de oi, precum si din vila unui medic.  A mai rezultat ca locatarii imobilelor respective au lipsit de la domiciliu in timpul evenimentelor, parasindu-le cu citeva zile in prealabil, precum si ca in unele din aceste case nu s-au gasit urme de mobilier sau de obiecte casnice.  Harta caselor conspirative ale securitatii si militiei a ajuns in posesia locotenent-colonelului Dragomir, comandantul garnizoanei Sibiu, dar acesta, fiind solicitat sa o depuna la comisia de ancheta, a motivat ca nu o mai gaseste.

Monica Marginean: Intr-o convorbire telefonica de saptamina trecuta, va plingeati de unele afecte nedorite ale demisiei dumneavoastra. De fapt, despre ce este vorba?

Marian Valer: Am simtit la scurt timp dupa publicarea demisiei ca beneficiez de serviciile organizatiei domnului Virgil Magureanu….Revin ca sa arat ca la Satu Mare am fost urmarit in modalitati mai mult sau mai putin insidioase, de asemenea, in primele zile, la domiciliul parintilor mei s-au deplasat in mai multe rinduri indivizi care s-au interesat de soarta mea.

(”Asistam la ingroparea Revolutiei” Expres, nr. 33 septembrie 1990, p. 2)

“Dupa evenimente au disparut niste declaratii date la comisiile de ancheta, au disparut caietele brute de inregistrare de la ofiterii de serviciu, plus o harta in care am insemnat casele de unde s-a tras.  Mortii care erau in combinezoane si aveau mai multe haine dedesubt i-am identificat:  erau cadre ale M.I. din Sibiu (Militie si Securitate)….S-au gasit arme si munitii care nu sint in dotarea armatei, s-au gasit pistoale cu amortizor, care nu sint in dotarea noastra etc.”

(Aurel Dragomir cu Dan Badea, “Secretele Revolutiei,” Expres, nr. 22 ( 7-13 iunie 1994), pp. 8-9.)

SIBIU, 21 decembrie 1989

Doua autoturisme ARO si un autoturism Dacia au inconjurat grupul Piata Mare, facand arestari. Militienii din ARO albastru au facut 3 arestari, placand in viteza. Autoturismul 1-SB-3634 a demarat in viteza printre oameni, solicitand respectarea linistii si ordinei publice. ARO cu numarul 1-SB-1425 a fost intors cu rotile in sus si a fost incendiat de o tanara.

http://apcemrdec1989sb.portalulrevolutiei.ro/index.php?cat=1989.

SIBIU

PROCESUL DE LA SIBIU

La locuinta lui Nicu Ceausescu din Sibiu

Astfel, din adresele numărul 68 000 07 din 7 ianuarie 1990 şi numărul 68000171 din 28 februarie 1990 ale Serviciului Independent Arme-Muniţie şi Substanţe Toxice din cadrul Inspectoratului general al Poliţiei rezultă că, inculpatul figurează în evidenţa deţinătorilor legali de arme, cu pistolul marca STAR calibrul 7,85mm şi 12 cartuşe acelaşi calibru. Pentru celelalte arme găsite în locuinţa din Sibiu şi anume:pistolul mitralieră AKM , calibrul 5,6 mm, pistolul SCHMIDT, carabină automatic marca G ARM, calibrul 5,5mm, carabina 7 x 64 SAKO, carabină BROWING şi puşcă de vânătoare cu alice, semiautomată,calibrul 12 mm, cât şi pentru muniţia:6 cartuşe –357 MAGNUM, 214 cartuşe calibul 12 mm , 66 cartuşe-300 V.I.N. , 140 cartuşe-7×64mm şi 506 cartuşe.

http://www.memorialulrevolutiei.ro/baza_de_date/procese/sibiu/Sedinta%201.doc

23 decembrie 1989

Ion Neata:  “…Avea cartus inauntru, l-am extras imediat si am inceput sa studiez arma, stiti, eu sint la maistri militari, specialitatea armament.  Mi-au trecut multe pusti prin mina, dar asa ,bijuterie’ inca nu am vazut.  Este vorba de un Browning de mare precizie, calibru 5,6 mm de productie belgiana….Controlindu-l am gasit asupra sa urmatoarele:  buletin de identitate pe numele Fanea Nicolae, legitimatie de serviciu, pe acelasi nume, din care rezulta ca este inginer la I.P.A.S….si o statie de emisie-receptie de tipul celor de la militie.”

[“On 23 December 1989 in Sibiu, a soldier participated in the capture of one Fanea Nicolae who was carrying a Belgian-made 5.6 mm Browning and “a radio transmitter-receiver of the type used by the Romanian ‘Militia’.

Ion Neata, interview by Major Mihai Floca, “Unde sint teroristii?,” Armata Poporului, no. 30 (25 July 1990), p. 3.”

http://homepage.mac.com/khallbobo/RichardHall/pubs/Voineaswar091706.html.]

BUCURESTI

PROCESUL DE LA SIBIU

La locuinta lui Nicu Ceausescu din Bucuresti

De asemenea, la locuinţa inculpatului situată în Bucureşti,strada Cosmonauţilor nr.2-4, a fost găsit un pistol cu aer comprimat calibrul 4,5 mm , 23 cartuşe calibrul 7×64mm, un cartuş 300 V.I.N., 44cartuşe-357 MAGNUM, 3 cartuşe calibrul 12 mm, 498 cartuşe-calibrul 5,6mm, 50 cartuşe-calibrul 9mm lung, 27 cartuşe-calibrul 6,35mm, două cutii cu diaboluri –calibrul 4,5mm pentru care nu a posedat autorizaţie legală, aşa cum prevede articolul 2,litera f din decretul numărul 367/1971.

http://www.memorialulrevolutiei.ro/baza_de_date/procese/sibiu/Sedinta%201.doc

La locuinta lui Nicolae Andruta Ceausescu din Bucuresti

“arma cu luneta si 695 gloante calibru 5,6 mm”

[Victor Dinu, Romania Libera, 12 April 1990, p. 2.

During the trial of Nicolae Ceausescu’s brother, Nicolae Andruta Ceausescu, head of the Securitate’s Baneasa training academy, it was disclosed that at his home “a gun with an infra-red scope and 695 cartridges of 5.6 mm bullets were found.”

http://homepage.mac.com/khallbobo/RichardHall/pubs/Voineaswar091706.html. ]

Nicu Ceausescu, Arme de 5,6 mm, Directia V-a a Securitatii, si Decembrie 1989

Posted by romanianrevolutionofdecember1989 on January 5, 2009

http://www.memorialulrevolutiei.ro/baza_de_date/procese/sibiu/Sedinta%202.doc.

Şedinţa a doua

Continuare –declaraţia inculpatului Nicu Ceauşescu

Pr.-În legătură cu cea de a doua învinuire şi anume deţinerea, fără drept sau în condiţii nelegale, a mai multor arme de foc şi a muniţiei aferente acestora, a muniţiei în general, ce aveţi de spus? Deci aţi deţinut, şi câte astfel de arme, în ce condiţii?

In.-Da.

Pr.-Ce aveţi de relatat vizavi de această învinuire ?Deci, în primul rând, ce arme aţi deţinut la locuinţele dumneavoastră?

In.-Domnule preşedinte , acuma trebuie, ţin să specific acelaşi lucru-armele nu au fost găsite la locuinţa mea din Sibiu.Nici armele, nici muniţia. Armele au fost găsite la Centrul de Dresaj-Câini.

Pr.-Da.

In.-Armele erau proprietatea tatălui meu pe care le foloseam şi eu.

Pr.-Deci, care sunt aceste arme?

In.-Poftiţi?

Pr.-Care sunt aceste arme? Să-ncepem unde le-aţi deţinut şi cu ce titlu, să ne spuneţi.

In.-Aşa. Aceste  arme, deci-nu ştiu exact denumirile…

Pr.-Citind rechizitoriul, aţi citit rechizitoriul?

In.-Da.

Pr.-Cele din rechizitoriu corespundeau, ca să putem să vă facilităm…

In.-Da,da,da.

Pr.-Atunci aţi posedat un pistol mitralieră,fără serie, confecţionat tip CUGIR…

In.-Da.

Pr.-de 5,6 calibru?

In.-Da.

Pr.-Unde s-a aflat acest …

In.-Acest pistol mitralieră s-a aflat o perioadă la taică-miu, o perioadă la mine, o perioadă la Şcoala de câini.

Pr.-Când anume, de ce a ajuns la Şcoala de Câini?

In.-Păi, la Şcoala de Câini a ajuns în ziua de 22, când am spus, existând pericolul…

Pr.-Deci, până în 22, unde a fost?

In.-Păi,la…depinde de când?

Pr.-Deci, de-atuncia…

In.-Bun. La Sibiu ,deci, de 2 ani de zile ca să nu mai…la mine!

Pr.-Era al dumneavoastră?

In.-Nu!

Pr.-Dar?

In.-Era al lui taică-miu, io-l foloseam. De fapt, ar…ăăă…regimul era în felul următor(puţin mai complicat),deci în fosta Direcţie 5 a fostului Departament al Securităţii Statului avea, din câte cunosc eu, toate armele înregistrate. Ea se ocupa de înregistrarea lor, deci,practic trecerea lor în registru sau în … asta de port-armă, muniţie, întreţinere, toate celelalte probleme. Am avut două discuţii, în legătură cu aceste arme, cu fostul şef al Direcţiei a 5-a ,respectiv fost general sau actual general-Marin Neagoe.

Şi l-am întrebat: toate armele sunt normale?(armele care erau în posesia mea). Mi-a spus:„Nu e nici o problemă, toate armele sunt trecute în evidenţa miliţiei şi există un permis general pe ele).

Pr.-Deci aţi auzit că există un permis general pe aceste arme?

In.-Pe fiecare, adică toate sunt trecute pă un singur permis.

Pr.-Aparţinând cui?

In.-Aşa.

Pr.-Deci există un permis ! Ce fel de permis?

In.-Un permis de arme în care sunt trecute toate armele care există în casă…

Pr.-Un permis pe numele cui? Sau pentru cine?Sau al cui?

In.-Această întrebare n-am pus-o.

Pr.-Nu vi se pare nefiresc că n-aţi pus-o?

In.-Nu!

Pr.-Şi că v-aţi mulţumit?…Da.

In.-Nu mi se … ştiţi de ce? Să vă spun foarte sincer –datorită faptului că era Departamentul Securităţii Statului.

Pr.-Acest pistol-mitralieră, de tip CUGIR, calibrul 5,6, de cât timp se află în detenţia dumnea, în deţinerea dumneavoastră?

In.-Doi ani jumate.

Pr.-„Am deţinut un pistol mitralieră-calibrul 5,6, tip Cugir, primit în  urmă cu circa doi ani, de la tatăl meu…”. Pistolul SCHMIDT,  unde l-aţi avut, tot la Sibiu? Pistol Schmidt?

In.-Pe care aveam permis de port-armă sau…?

Pr.-Pistolul SCHMIDT  ca atare, şi pe urmă cu permisul…

In.-Păi, nu ,dar nu ştiu care este, vă rog să mă scuzaţi, da’ io nu ştiu exact, după denumire, cum arată, asta e partea mai…ăăă…

Pr.-Problema aceasta de tip de arme militare sau nu şi de mărci , nici nouă nu ne este foarte familiară, dar…

In.-În rechizitoriu spune că io-am avut permis de port –armă cu un singur pistolet.

Pr.-Câte pistoale aţi avut atunci? Câte pistoale,pistolete aţi deţinut?

In.-SCHMIDT? Păi, dacă-i aici e…tot de 2 ani de zile.

Pr.-Ca număr vă întreb.

In.-Păi, câte sunt în rechizitoriu.

Pr.-Nu, nu! Câte aţi avut dumneavoastră? Nu ştiaţi câte arme?

In.-Nu!

Pr.-„Nu pot preciza câte pistolete am deţinut…”

Dar, la Bucureşti, câte v-au fost găsite în maşină?

„…dar,la Bucuresti, au fost găsite în maşina cu care călătoream 2 pistolete,…”. Vă aparţineau acestea ?

In..-Da.

Pr.-„…care îmi aparţineau .” Câte carabine aţi avut?

In.-Două.

Pr.-Două sau trei?

In.-Două puşti de vânătoare şi două de 5,6 fiindcă şi…

Pr.-Deci două? Două cu lunetă şi două fără?

In.-Da.

Pr.-„Am mai deţinut 2 carabine cu lunetă şi 2 puşti de vânătoare”. Toate acestea la Sibiu, ce-am discutat?…

Pr.-Toate acestea la Sibiu, ce-am discutat până acuma?

In.-Da.

Pr.-„Toate acestea în locuinţa mea, din Sibiu, până la data de 22 decembrie…”

Cine a dispus să fie duse la Şcoala de Câini? Când,înainte de a pleca spre aeroport?

In.-Nu! Dimineaţa la şapte.

Pr.-„…când, dimineaţa, eu am dispus să fie transportate la Şcoala de Creştere şi Dresaj-Câini”. În locuinţa din Cosmonauţilor aţi deţinut un pistol de tip aer comprimat?

In.-Cred că da. Da!

Pr.-„Am deţinut la locuinţa din Bucureşti, strada Cosmonauţilor, un pistol de tir, cu  aer comprimat, marcă germană”.

Contestaţi muniţia şi tipul de muniţie şi numărul din procesele verbale, care le-aţi văzut la dosar?

In.-Nu,păi…

Pr.-Că s-ar fi găsit la locuinţa dumneavoastră, că vă aparţineau?

In.-A, tot ce se poate! Acuma, singurul lucru, care pot să spun io , e că n-am văzut procesul verbal de percheziţie, da’, merg pe bună credinţă, înseamnă că aşa e.

Pr.-Da, atuncia ne puteţi dumneavoastră spune câte anume?

In.-Nu!Nu.

Pr.-„Am deţinut muniţie atât la locuinţa mea din Sibiu,…

In.-La Sibiu toată a fost dusă la…

Pr.-…care a fost, şi ea, transportată, la Centrul de Creştere şi Dresaj-Câini…”

La Bucureşti aţi avut muniţie? În Cosmonauţilor?

In.-Cred că da. Dacă spun c-am avut …

Pr.-„…şi cred c-am avut muniţie şi la locuinţa din Bucureşti”.

In.-Am înţeles că s-a găsit un cartuş, două cartuşe,mă rog.

Pr.- „Nu pot reda numeric şi, ca tip, muniţia deţinută , dar consider reale menţiunile din actele de la dosar”. Acestea v-au fost,în parte, date de tatăl dumneavoastră sau le-aţi primit dumneavoastră personal,sau cum? Aceste arme : carabine,  puşti cu lunetă,  pistoale?

In.-Da. Adică, am încercat de la început să explic un lucru. Deci nu numai astea le-aveam. Aveam la Direcţia 5-a mai multe.

Pr.-Nu. Asupra dumneavoastră şi-n locuinţele dumneavoastră?

In.-Bun!Asupra mea s-a găsit un pistol.

Pr.-Aşa.

In.-Dar…ăăă…problema care e – ei se ocupau de toate problemele astea.

Pr.-De unde aţi primit acestea despre care am vorbit?

In.-Aa, bun! O parte, de exemplu, o parte le-am primit şi eu, o parte erau de la tată-miu.

Pr.-„O parte din aceste arme le primisem de la tatăl meu , altele le primisem în mod direct.”

In.-Aşa. De exemplu, pistol…

Pr.-„Cert este că generalul Neagoe îmi comunicase că, pentru toate aceste arme există înregistrări legale , precum şi un permis general, iar eu nu am cerut alte precizări.”

Consideraţi că le deţineţi legal,practic?Consideraţi că sunteţi în deţinerea legală a acestor arme şi a acestor muniţii?

In.-Foarte greu de spus.Adică, domnule preşedinte, vă daţi seama că, în funcţia pe care o aveam io, ca să deţin permis, adică să obţin permis de port-armă şi muniţie aferentă era un lucru foarte simplu.Era, practic îl chemam pe cel de la…

Pr.-În funcţia în care…

In.-Era…

Pr.-…aţi deţinut-o, multe probleme le puteaţi rezolva foarte simplu,dar, aicea, este altă problemă.

In.-Bun, io-am…

Pr.-Tocmai în funcţia pe care o deţineaţi, eraţi dator să cunoaşteţi dispoziţiile legilor şi legislaţiei române.

In.-…am plecat de la buna…

Pr.-Vizavi de această legislaţie…

In.-Da?

Pr.-…dumneavoastră vă consideraţi un om cu studii superioare şi cu o anumită…deci, din acest punct de vedere consideraţi legală, privitor la legea română ?

In. -Am de făcut 2 precizări: nu cunosc legea din ` 71 privind regimul armelor …

Pr.-Deci  nu cunoaşteţi această lege?

In.-Da.Aşa.  Şi…ăăă…la momentul respectiv, consideram legal, dacă era vorba de…

Pr.-„Nu cunosc legea, actul normativ din 1971, privind regimul armelor şi muniţilor…”

In.-Da’ , acuma cunoscând, ştiu că nu-i legal.

Pr.-Şi deci, atunci, apreciaţi că sunteţi în cadrul unei deţineri legale?

In.-Nu,acuma…

Pr.-Nu acuma. Atunci ?

In.-Atuncia? Atuncia da, fiind…

Pr.-„…şi am considerat, în permanenţă, că mă aflu într-o deţinere legală a armamentului şi muniţiei, abia acum realizând că am încălcat dispoziţiile legale.”

Aţi avut,totuşi, un permis de port-armă ?

In.-Da.

Pr.-Şi la acest permis de port-armă, ce armă era trecută?

In.-Un pistol .

Pr.-Cine, de ce vi s-a dat? L-aţi solicitat dumneavoastră sau…?

In.-Nu! Era singura armă care nu provenea de la Direcţia 5.

Pr.-Da.

In.-Şi provenea direct de la Postelnicu. Şi-atuncia, când am zis , mi-au dat arma…

Pr.-Nu vi s-a părut normal că pentru acest pistol aveţi permis de port-armă, iar pentru toate celelalte-şi pe numele dumneavoastră categoric-?

In.-Dupa-ceea. Ăsta a fost şi motivul pentru care l-am întrebat pe Neagoe.

Pr.-E clar!

„Eu am primit un pistolet de la…direct de la Tudor Postelnicu şi un permis pentru acest pistolet, şi atunci  l-am întrebat pe generalul Neagoe despre situaţia celorlalte arme, aflând despre ceea ce am numit un permis general”. În legătură cu aceste probleme, legate de învinuirea , în legătură cu armamentul şi muniţia mai aveţi ceva de declarat?

In.-Nu. Nu.

Pr.-În conformitate cu dispoziţiile legale, dacă aţi relatat tot ceea ce-aţi avut de relatat în legătură cu învinuirea, Instanţa vă va adresa câteva întrebări.

Decembrie 1989, gloante de calibru 5, si teroristii: Dupa Sibiu si Bucuresti (Piata Palatului), astazi Brasov, Braila, si zona Televiziunii (Bucuresti)

Decembrie 1989: Si totusi forumistii stiu cite ceva. Sibiu, Bucuresti, munitie atipica, si teroristii

from “Orwellian…Positively Orwellian”

http://homepage.mac.com/khallbobo/RichardHall/pubs/Voineaswar091706.pdf.

Did the black-suited ones have any affiliation to any institution? After all, is it not odd that so many of them would appear to be dressed in the same garb? In 1990, an engineer, Mircea Georgescu, expressed his frustration about the post-December disappearance of the “terrorists” in Sibiu, Nicu Ceausescu’s fiefdom, as follows:

“Who fired from the attics of Sibiu on 21-22 December 1989? Who are the so-called terrorists? Where are their guns with scopes and unmistakable cadence? Silence on all fronts:…

c) A fighter from the guards, along with his brother, captured in these days (23-25 dec.) some 8 securisti among whom: one about 45-50 years old, at the State Theater Sibiu, we surrendered him to the Commander at the Army House. He was taken under guard by 4 civilian fighters (one in front had a club in his hand) and by a soldier with a gun at his side. He was dressed in a vest (like a smith’s) and a pant-suit (combinezon) that was black or a very dark grey…brown with short hair, well-built and 1,70-1,75 m tall….What, nobody knows anything about this guy either?…[emphases added]”[56]

Lt. Col. Aurel Dragomir, former commander of the “Nicolae Balcescu” Military Officers School in Sibiu, described in 1994 those killed as “terrorists” in Sibiu in December 1989:

…On the morning of 22 December…I was informed that on the rooftops there were some suspicious persons. I saw 2-3 people in black jumpsuits. The Militia told me that they weren’t their people. At noon there appeared 10 to 15 people in black jumpsuits who opened massive gunfire on the crowds and soldiers. I ordered them to respond with fire. I headed to the infirmary—the reserve command site, and col. Pircalabescu [head of the Patriotic Guards] called and asked me “why was there gunfire?” I told him we were being attacked. He told me to cease fire. Ilie Ceausescu [Ceausescu’s brother, and an Army General] told me to surrender. I slammed the telephone down. Then [Army General] Stanculescu called. I told him that we are under attack. Stanculescu said to me: ‘Defend yourselves!’….The attackers had on black jumpsuits under which they had on civilian clothes….Weapons and ammunition that weren’t in the arsenal of the Army were found, guns with silencers were found, that aren’t in the Army’s arsenal….After the events declarations given to the investigating commissions disappeared, notebooks filled with the recordings of officers on duty (ofiterii de serviciu), and a map that noted from which houses gunfire came. The dead who were in jumpsuits and had several layers of clothing were identified: they were cadre from the Sibiu Interior Ministry (Militia and Securitate)…. (“black jumpsuits” emphases and “weapons and ammunition…” emphasis added; rest in original)[57]

According to the Army’s semi-official account of the December events, in the area of the Cernica and Pustnicu forests and the Brick Factory in Bucharest (apparently in the vicinity of vilas of Postelnicu and Valentin Ceausescu), a tank unit under the command of Captain Ion Anghel “engaged in battle with terrorist elements that were on foot and in ABIs,” the latter being a vehicle exclusively belonging to the USLA, as was noted earlier.[134]

Sibiu, 19-22 December 1989

In Sibiu, Siani-Davies tells us:

Controversy also continues to surround a commercial TAROM flight, which is alleged to have brought up to eighty USLA troops from Bucharest to Sibiu on December 20, 1989. It is not clear if the USLA forces were actually on the airplane, or, even if they were, what they actually did in Sibiu…[Serban] Sandulescu (c1996), 57-58…suggests they were not members of USLA but the DIA [Army’s Intelligence Unit].[151]

From the standpoint of Siani-Davies’ unsuspecting reader such a conclusion may seem not only credible, but judicious. But one of Siani-Davies’ habits—identified negatively by even those who praise the book—is his tendency to draw negative equivalencies: i.e. there is about as much evidence to support x as there is to support y, in order to disprove or discount both propositions. In a review, Doris Mironescu writes:

“Very common are claims such as the following: ‘Finding the proof to sustain such an explanation of the events [that the Army’s Intelligence arm, the DIA simulated the “terrorist diversion,” to permit the Front’s takeover and a possible Warsaw Pact invasion of the country] is as difficult as proving that special units of the securitate took up arms against the revolution’ (p. 154). Mutually contradictory hypotheses are invoked in order to negate each other, not so much because of the weight of the claims, but through the ideological similarity of both.”[152]

This tendency definitely affects Siani-Davies’ analysis of the “terrorists” and its accuracy. To begin with, in the very book (Sandulescu) invoked by Siani-Davies, the head of the DIA (Battalion 404 Buzau), Rear Admiral Stefan Dinu, is quoted as having told the Gabrielescu commission investigating the December events (of which Sandulescu was a member) that “we hardly had 80 fighters in this battalion.”[153] It is known that 41 of them were in Timisoara from the morning of 18 December and only returned to their home base in Buzau on 22 December.[154] This makes it highly unlikely that they were on the 20 December TAROM flight to Sibiu that is in question.[155]

Contrast this with the signs that exist pointing to the mystery passengers as having been from the Securitate/Interior Ministry, in particular the USLA. Nicu Silvestru, chief of the Sibiu County Militia, admitted in passing in a letter from prison that on the afternoon of 19 December 1989, in a crisis meeting, Nicolae Ceausescu’s son, Nicu, party head of Sibiu County, announced that he was going to “call [his] specialists from Bucharest” to take care of any protests.[156] Ceausescu’s Interior Minister, Tudor Postelnicu, admitted at his trial in January 1990 that Nicu had called him requesting “some troops” and he had informed Securitate Director General Iulian Vlad of the request.[157] If they were, indeed, DIA personnel, why would Nicu have called Postelnicu, and Postelnicu informed Vlad of the request—would such a request not have been relayed through the Defense Minister?

The first two military prosecutors for Sibiu, Anton Socaciu and Marian Valer, identified the passengers as USLA. Even Nicu Ceausescu admits that this was the accusation when he stated in August 1990:

“…[T]he Military Prosecutor gave me two variants. In the first part of the inquest, they [the flight’s passengers] were from the Interior Ministry. Later, however, in the second half of the investigation, when the USLA and those from the Interior Ministry began, so-to-speak, to pass ‘into the shadows,’ – after which one no longer heard anything of them – they [the passengers] turned out to be simple citizens…”[158]

Beginning, at least as early as August 1990, with the allusions of Major Mihai Floca, and later seemingly indirectly confirmed by former USLA officer Marian Romanescu, it was suggested that when USLA Commander Ardeleanu was confronted at the Defense Ministry on the night of 23/24 December 1989, Ardeleanu reportedly admitted that “30 were on guard at [various] embassies, and 80 had been dispatched to Sibiu with a Rombac [aircraft] from 20 December 1989 upon ‘orders from on-high’.”[159] Finally, and along these lines, we bring things full circle—and recall our “phantoms in black” again in the process—with the testimony of Army officer Hortopan to the same Serban Sandulescu at the Gabrielescu Commission hearings:

Sandulescu: About those dressed in black jumpsuits do you know anything, do you have any information about whom they belonged to?

Hortopan: On the contrary. These were the 80 uslasi sent by the MI [Interior Ministry], by General Vlad and Postelnicu to guard Nicolae Ceausescu [i.e. Nicu]. I make this claim because Colonel Ardelean[u] in front of General Militaru, and he probably told you about this problem, at which I was present when he reported, when General Militaru asked him how many men he had in total and how many were now present, where each of them was: out of which he said that 80 were in Sibiu based on an order from his commanders. Thus, it is natural that these are who they were.[160]

Bringing us up to the morning of 22 December 1989, and setting the stage for what was to come, Lt. Col. Aurel Dragomir told the Army daily in November 1990:

Dragomir: Events began to develop quickly on 22 December. In the morning some of the students posted in different parts of the town began to observe some suspect individuals in black jumpsuits on the roofs in the lights of the attics of several buildings.

Reporter: The same equipment as the USLAsi killed out front of the Defense Ministry…

Dragomir: And on the roof of the Militia building there were three or four similar individuals…[161]

Of course, the fact that these individuals were posted on the top of the Militia building on this morning, speaks volumes in itself about their affiliation. Indeed, in a written statement dated 28 January 1990, Ioan Scarlatescu, (Dir. Comm. Jud. Sibiu), admitted that he was asked by the Army on that morning if the unknown individuals “could be from the USLA?”[162]

Gheorghe Cocos povesteste cum el si sotia sa au fost impuscati cu gloante DUM-DUM “care se spune ca nu exista, dar totusi exista”

Vedeti clip-ul 4:55-6:23

posted by tioluciano on youtube on 22 December 2009 cu cuvintele aceste

“Documentarul “SIBIU 1989″ LDTV(comprimat 15,4 MB, format WMV, 212kbps, 384 x 288 pixels,13 fps)

Documentar lansat într-o proiectie publica in data de 21 decembrie 2009, de la ora 18.00, la Casa de Cultura a Sindicatelor Sibiu, Sala STUDIO
Producator versiune originala : Octavian Repede ( sibiuvideo@gmail.com , sau Octavian Repede-0747/990495)

———————————————————————-

mai mult despre gloantele DUM-DUM in decembrie 1989:

http://romanianrevolutionofdecember1989.wordpress.com/2009/12/24/bullets-lies-and-videotape-the-amazing-disappearing-romanian-counter-revolution-of-december-1989-part-vii-conclusion-those-who-told-us-the-truth-by-richard-andrew-hall/

full pdf file

blv 111909tk6

from Orwellian, Positively Orwellian (2006)

MEN IN BLACK:  The Recurring Theme of “Black Jumpsuits”

Part of the great riddle of the “terrorists” concerns their clothing.  In Brasov, it was noted the individual arrested on 23 December firing a 5.65 mm Thomson automatic was wearing a “black jumpsuit.”  The descriptions go by different names—“combinezoane negre,” “salopete negre,” or “de culor inchis,” for example—but they all note the black or dark outfits of many of those suspected of being “terrorists.”

It is critical to note that we have evidence that the focus on the black clothing of those identified as “terrorists” occurred among participants at the time, and is not merely some ex post facto artifact.  Major A.D. of Directorate V-a (probably Major Aurel David) recounted in early 1991 that while under arrest on 27 December 1989, the Army soldiers guarding him asked “If” as Major A.D. had sought to convince them, “it isn’t Ceausescu’s guard [i.e. V-a]” who was firing, “then who are the black-shirted ones [emphasis added]?”[52] The report of the SRI [the Securitate’s institutional successor] on Timisoara indirectly confirms Army suspicion when alleging that Army Colonel Constantin Zeca gave the order after 22 December 1989, to shoot at anybody “in a blue, navy blue, or black jumpsuit.”[53] Why this clothing in particular, and why the suspicion then?

Some of those shot as “terrorists” turn out to have been wearing “black jumpsuits.”  Bucking the hegemony of official, elite interpretations denying the very existence of the “terrorists,” a poster calling himself “Danka” posted the following on the Jurnalul National web forum in April 2006:

“22 decembrie 1989, military unit 010_ _ at the edge of the Branesti forest.

The Branesti forest houses one of the largest munitions depots around the capital.  It is said that an explosion at this depot would destroy the Pantelimon neighborhood from the beginning of the no. 14 tram [route].  Towards evening gunfire opened on the unit from the railroad.  Everything was a target, [and] small caliber arms and semi-automatic weapons were being used [emphasis added; note:  possible reference to 5 mm weapons].  Based on the flashes from the gun-barrels it appeared that there were 3 persons hiding among the tracks who opened fire with the goal of creating panic.  The soldiers came out of their barracks and set up in the car-park under trucks.  They couldn’t stay inside the buildings, “the terrorists” were shooting the windows [out].  Even though an alert had been given earlier in the day, nobody was prepared to respond except those on duty.  A group of soldiers with officers and n.c.o.s equipped with AK-47s, and TT pistols launched an attack from the surrounding area.  All reached their destined locations without problem by nightfall, in part because the intruders were preoccupied with maintaining a continuous gunfire on the unit.  At a given moment, the soldiers opened fire, the gunfight lasted less than 10 minutes.  Their little UZIs weren’t equipped for long-distance and thus could not stand up to the renowned AK 47.  One of the terrorists was shot in the head, while the other two were wounded when they tried to flee through a field leading away from the military unit.  The three were transported to the guard post where the lights were turned on (until then the unit had been in complete darkness) and we realized that one of the two survivors was in fact a woman.  All three were olive-skinned, clothed in black jumpsuits [emphasis added] and the two wounded survivors struggled to say something in Arabic.  After a half hour an ARO [vehicle] of the Army arrived saying they had come from the Chief of Staff’s Division and they took all three.  After a few days all the soldiers who participated in the activities of that night were made to sign a declaration pledging not to divulge anything about what had happened.  All of this is true and can easily be verified.”[54]

 

Another small group of people wearing “black jumpsuits” held a military convoy under fire near the city of Buzau. On the evening of 23 December 1989, a military convoy from Piatra Neamt en route to Bucharest reached the community of Maracineni near Buzau.  Members of the local military unit told the soldiers from Piatra Neamt that

…the unit had been attacked by two people, a civilian and Militia NCO, who disappeared with an Oltcit [car] and an ABI vehicle [an armored transport used exclusively by the Securitate’s USLA].  Shortly after [being told] this, gunfire opened on the convoy.  And gunfire reopened on the local military unit….those from the unit fired back with ordinance that lit the sky, in this way enabling them to observe a group of 3-4 armed people, wearing black jumpsuits (“salopete negre”) who were shooting while constantly changing position.  At the same time, on the radio frequencies of the convoy, they received messages about coming devastating attacks, and even Soviet intervention.  All of these proved to be simple disinformation.  The next day, in a moment of calm, villagers brought the soldiers food, and related how the terrorists had occupied attics of their houses.  They said they [the occupiers] were Romanians and that in a few words they had ordered [the villagers] to let them into the attics of their houses….In general, they shot at night, but on 25 December the cannonade continued during the day…. Curiously, the ‘fighting’ in Maracineni continued until 30 December.  Who and for whom were they trying to impress? [emphasis added][55]

Indeed, there are three key aspects here:  1) this was not a heavily populated area, thereby undermining arguments about “operetta-like” fake warfare to impress the population, 2) it is difficult to explain this episode as the result of “misunderstandings” between units, and 3) the gunfire lasted well over a week, a fact that is difficult to ascribe to confusion.

Did the black-suited ones have any affiliation to any institution?  After all, is it not odd that so many of them would appear to be dressed in the same garb?  In 1990, an engineer, Mircea Georgescu, expressed his frustration about the post-December disappearance of the “terrorists” in Sibiu, Nicu Ceausescu’s fiefdom, as follows:

“Who fired from the attics of Sibiu on 21-22 December 1989?  Who are the so-called terrorists?  Where are their guns with scopes and unmistakable cadence?  Silence on all fronts:…

c) A fighter from the guards, along with his brother, captured in these days (23-25 dec.) some 8 securisti among whom:  one about 45-50 years old, at the State Theater Sibiu, we surrendered him to the Commander at the Army House.  He was taken under guard by 4 civilian fighters (one in front had a club in his hand) and by a soldier with a gun at his side.  He was dressed in a vest (like a smith’s) and a pant-suit (combinezon) that was black or a very dark grey…brown with short hair, well-built and 1,70-1,75 m tall….What, nobody knows anything about this guy either?…[emphases added]”[56]

Lt. Col. Aurel Dragomir, former commander of the “Nicolae Balcescu” Military Officers School in Sibiu, described in 1994 those killed as “terrorists” in Sibiu in December 1989:

…On the morning of 22 December…I was informed that on the rooftops there were some suspicious persons.  I saw 2-3 people in black jumpsuits.  The Militia told me that they weren’t their people.  At noon there appeared 10 to 15 people in black jumpsuits who opened massive gunfire on the crowds and soldiers. I ordered them to respond with fire.  I headed to the infirmary—the reserve command site, and col. Pircalabescu [head of the Patriotic Guards] called and asked me “why was there gunfire?”  I told him we were being attacked.  He told me to cease fire.  Ilie Ceausescu [Ceausescu’s brother, and an Army General] told me to surrender.  I slammed the telephone down.  Then [Army General] Stanculescu called.  I told him that we are under attack. Stanculescu said to me:  ‘Defend yourselves!’….The attackers had on black jumpsuits under which they had on civilian clothes….Weapons and ammunition that weren’t in the arsenal of the Army were found, guns with silencers were found, that aren’t in the Army’s arsenal….After the events declarations given to the investigating commissions disappeared, notebooks filled with the recordings of officers on duty (ofiterii de serviciu), and a map that noted from which houses gunfire came. The dead who were in jumpsuits and had several layers of clothing were identified:  they were cadre from the Sibiu Interior Ministry (Militia and Securitate)…. (“black jumpsuits” emphases and “weapons and ammunition…” emphasis added; rest in original)[57]

 

Finally, in this context, the comments of a Codrut H. in July 1990 about what he and other civilians found when they occupied Securitate headquarters in Brasov on the night of 22 December:  “What appeared suspicious to me was that the Securitate there appeared to have been prepared [for something]….  Out front of the building there was a white ARO [automobile] in which there were complete antiterrorist kits [emphasis added].” What else did the civilians find there?…combinezoane negre. [58]

Sibiu, 19-22 December 1989

In Sibiu, Siani-Davies tells us:

Controversy also continues to surround a commercial TAROM flight, which is alleged to have brought up to eighty USLA troops from Bucharest to Sibiu on December 20, 1989.  It is not clear if the USLA forces were actually on the airplane, or, even if they were, what they actually did in Sibiu…[Serban] Sandulescu (c1996), 57-58…suggests they were not members of USLA but the DIA [Army’s Intelligence Unit].[151]

From the standpoint of Siani-Davies’ unsuspecting reader such a conclusion may seem not only credible, but judicious.  But one of Siani-Davies’ habits—identified negatively by even those who praise the book—is his tendency to draw negative equivalencies:  i.e. there is about as much evidence to support x as there is to support y, in order to disprove or discount both propositions.  In a review, Doris Mironescu writes:

“Very common are claims such as the following:  ‘Finding the proof to sustain such an explanation of the events [that the Army’s Intelligence arm, the DIA simulated the “terrorist diversion,” to permit the Front’s takeover and a possible Warsaw Pact invasion of the country] is as difficult as proving that special units of the securitate took up arms against the revolution’ (p. 154).  Mutually contradictory hypotheses are invoked in order to negate each other, not so much because of the weight of the claims, but through the ideological similarity of both.”[152]

This tendency definitely affects Siani-Davies’ analysis of the “terrorists” and its accuracy.  To begin with, in the very book (Sandulescu) invoked by Siani-Davies, the head of the DIA (Battalion 404 Buzau), Rear Admiral Stefan Dinu, is quoted as having told the Gabrielescu commission investigating the December events (of which Sandulescu was a member) that “we hardly had 80 fighters in this battalion.”[153] It is known that 41 of them were in Timisoara from the morning of 18 December and only returned to their home base in Buzau on 22 December.[154] This makes it highly unlikely that they were on the 20 December TAROM flight to Sibiu that is in question.[155]

Contrast this with the signs that exist pointing to the mystery passengers as having been from the Securitate/Interior Ministry, in particular the USLA.  Nicu Silvestru, chief of the Sibiu County Militia, admitted in passing in a letter from prison that on the afternoon of 19 December 1989, in a crisis meeting, Nicolae Ceausescu’s son, Nicu, party head of Sibiu County, announced that he was going to “call [his] specialists from Bucharest” to take care of any protests.[156] Ceausescu’s Interior Minister, Tudor Postelnicu, admitted at his trial in January 1990 that Nicu had called him requesting “some troops” and he had informed Securitate Director General Iulian Vlad of the request.[157] If they were, indeed, DIA personnel, why would Nicu have called Postelnicu, and Postelnicu informed Vlad of the request—would such a request not have been relayed through the Defense Minister?

The first two military prosecutors for Sibiu, Anton Socaciu and Marian Valer, identified the passengers as USLA.  Even Nicu Ceausescu admits that this was the accusation when he stated in August 1990:

“…[T]he Military Prosecutor gave me two variants. In the first part of the inquest, they [the flight’s passengers] were from the Interior Ministry. Later, however, in the second half of the investigation, when the USLA and those from the Interior Ministry began, so-to-speak, to pass ‘into the shadows,’ – after which one no longer heard anything of them – they [the passengers] turned out to be simple citizens…”[158]

Beginning, at least as early as August 1990, with the allusions of Major Mihai Floca, and later seemingly indirectly confirmed by former USLA officer Marian Romanescu, it was suggested that when USLA Commander Ardeleanu was confronted at the Defense Ministry on the night of 23/24 December 1989, Ardeleanu reportedly admitted that “30 were on guard at [various] embassies, and 80 had been dispatched to Sibiu with a Rombac [aircraft] from 20 December 1989 upon ‘orders from on-high’.”[159] Finally, and along these lines, we bring things full circle—and recall our “phantoms in black” again in the process—with the testimony of Army officer Hortopan to the same Serban Sandulescu at the Gabrielescu Commission hearings:

Sandulescu:  About those dressed in black jumpsuits do you know anything, do you have any information about whom they belonged to?

 

Hortopan:  On the contrary.  These were the 80 uslasi sent by the MI [Interior Ministry], by General Vlad and Postelnicu to guard Nicolae Ceausescu [i.e. Nicu].  I make this claim because Colonel Ardelean[u] in front of General Militaru, and he probably told you about this problem, at which I was present when he reported, when General Militaru asked him how many men he had in total and how many were now present, where each of them was:  out of which he said that 80 were in Sibiu based on an order from his commanders.  Thus, it is natural that these are who they were.[160]

Bringing us up to the morning of 22 December 1989, and setting the stage for what was to come, Lt. Col. Aurel Dragomir told the Army daily in November 1990:

Dragomir:  Events began to develop quickly on 22 December.  In the morning some of the students posted in different parts of the town began to observe some suspect individuals in black jumpsuits on the roofs in the lights of the attics of several buildings.

 

Reporter:  The same equipment as the USLAsi killed out front of the Defense Ministry…

 

Dragomir:  And on the roof of the Militia building there were three or four similar individuals…[161]

Of course, the fact that these individuals were posted on the top of the Militia building on this morning, speaks volumes in itself about their affiliation.  Indeed, in a written statement dated 28 January 1990, Ioan Scarlatescu, (Dir. Comm. Jud. Sibiu), admitted that he was asked by the Army on that morning if the unknown individuals “could be from the USLA?”[162]

Specialistii lui Nicu…


Nicu Silvestru, chief of the Sibiu County Militia, admitted in passing in a letter from prison that on the afternoon of 19 December in a crisis meeting, Ceausescu’s son announced that he was going to “call [his] specialists from Bucharest” to take care of any protests (“Baricada,” no. 45, 1990).  Ceausescu’s Interior Minister, Tudor Postelnicu, admitted at his trial in January 1990 that Nicu had called him requesting “some troops” and he had informed Securitate Director General Iulian Vlad of the request (“Romania Libera,” 30 January 1990.)

The rewriting of the story of the Revolution, the “tourists,” and the “terrorists” was already in full swing, when in August 1990, Nicu wryly observed:

“…[T]he Military Prosecutor gave me two variants. In the first part of the inquest, they [the flight’s passengers] were from the Interior Ministry. Later, however, in the second half of the investigation, when the USLA and those from the Interior Ministry began, so-to-speak, to pass ‘into the shadows,’ — after which one no longer heard anything of them — they [the passengers] turned out to be simple citizens…” (interview with Nicu Ceausescu in “Zig-Zag,” no. 20, 21-27 August 1990).

Re: @ REVOLUTIA SIBIU 1989 @
« Reply #623 on: March 11, 2010, 14:16:55 PM »

Acesti emanati, aceste lichele, nu-si puteau face jocurile, acapararea puterii totale, precum si inaintasii lor Dej si Ceausescu, decat prin forta represiunii armate. Parte din armata a reactionat pasnic, datorita onor ofitzeri care au dovedit mai multa logica, parte din armata a jucat rolul de dusman al romanilor. La Sibiu, avem tot mai multe date care intaresc teoria ca Dragomir a fost teroristul Nr. 1 in acele zile, ajutat si de grupul USLA trimis de la Bucuresti la Sibiu, pentru protectia lui NC, si care s-au reantors la “locul faptei” dupa ce l-a pus pe Nicu in siguranta. Ei au fost aceia care au comis executiile din Piatza Mare in ziua de 21 decembrie ora 11,45 cu primele victime ucise sau ranite. Au fost repartizati in patru puncte ale pietii: In podul Casei Albastre, in podul actualei Primarii, in podul de deasupra Tunelului Generalului si in podul de deasupra magazinului Moda. De aici, au deschis foc inspre demonstranti. Au deschis foc si pe data de 22 decembrie inspre hotelul Imparatul Romanilor din acelasi pod de deasupra Tunelului Generalului care avea corespondent cu celelalte poduri dinspre magazinul Covorul. Aceste grupe ale USLA nu aveau insemne de grad sau arma, nu purtau boneta militara si aveau la dispozitie doua microbuze ale unitatii 01512 care i-a transportat in tot acest timp. Un grup al USLA era incepand din ziua de 21 decembrie ora 07 la sediul Judetenei de partid, ocupand garajul din curtea din sapate cu munitie si armament special. Se poate descoperi foarte repede, numele persoanelor care au fost trimise la SIBIU cu Rombacul in dupa-amiaza zilei de 20 decembrie, ca urmare a convorbirilor indelungate purtate de Nicu si Bucuresti, despre demonstratia anuntata pentru dimineata zilei de 21 decembrie de la Mag Dumbrava. In timpul convorbirii telefonice, in biroul lui Nicu se afla Traian Popsa, fostul director de la IJIM Sibiu, maiorul Dragomir, seful Garzilor judetene Pescaru, secretar al CJPCR Sibiu si Niculae Hurubean, prim secretar la Alba care se afla in trecere prin Sibiu. Aceste trupe USLA au purtat alternativ, combinezoane negre, uniforma militara sau haine civile…

25 for the 25th Anniversary of the Romanian Revolution: #1 The Securitate Deny Foreign Instigation of the Timisoara Uprising

25 for the 25th Anniversary of the Romanian Revolution: #2 Shattered Glass: Securitate Vandalism to Justify Timisoara Crackdown

25 for the 25th Anniversary of the Romanian Revolution: #3 “Anti-terrorism” and Regime Repression

25 for the 25th Anniversary of the Romanian Revolution: #4 Timisoara Demonstrators Injured and Killed by Dum-Dum Bullets

25 for the 25th Anniversary of the Romanian Revolution: #5 Timisoara (Podul Decebal) Evidence Suggests only the Securitate Had Dum-Dum Bullets

25 for the 25th Anniversary of the Romanian Revoluion: #6 The Securitate Sends a Coded-Message to Its Undercovers in the Field (“Citeva sfaturi pentru cei aflati in aceste zile la mare,” Scinteia Tineretului, 18 December 1989)

25 for the 25th Anniversary of the Romanian Revolution: #7 Nicolae Ceausescu Leaves on a Less-than-spontaneous Trip to Iran (18 December 1989)

25 for the 25th Anniversary of the Romanian Revolution: #8 Romania closes its borders to almost all foreigners…except Russian tourists returning from shopping trips to Yugoslavia (18-19 December 1989)

25 for the 25th Anniversary of the Romanian Revolution: #9 Ceausescu Regime Officials Involved before 22 December in Covering up Timisoara Repression…Remain Active after 22 December

25 for the 25th Anniversary of the Romanian Revolution: #10 The Protesters Conquer Timisoara as the Army Withdraws to Maintain Institutional Command and Control

25 for the 25th Anniversary of the Romanian Revolution: #11 Ceausescu Returns from Iran…and Apparently Not Empty-Handed

25 for the 25th Anniversary of the Romanian Revolution: #12 Ceausescu’s Fatal Mistake: A Pro-Regime Rally, Televised Live

25 for the 25th Anniversary of the Romanian Revolution: #13 The Bloody Repression of Demonstrators at Piata Universitatii/Intercontinental

25 for the 25th Anniversary of the Romanian Revolution: #14 Flight of the Ceausescus

 

http://romanianrevolutionofdecember1989.com/2014/09/26/dinel-staciu-fost-usla-craiova-si-decembrie-1989/

CRAIOVA:

Ion Spanu, “Un ofiter de militie vorbeste despre ostateteci ai revolutionarilor,” Expres nr. 28 (179), 13-19 iulie 1993.

image0

http://ro.wikipedia.org/wiki/Dinel_Staicu

Dinel Staicu: „Misiunea mea a fost sa-l infiltrez pe Sandu in prefectura“

Ca fost comandant al grupei a II-a de patrundere si capturare din cadrul Militiei doljene, Dinel Staicu a fost bagat pina la briu in evenimentele din „22“. Cind a plecat din politie, in ’92, a luat cu el multe secrete. Dar nu a lepadat uniforma, pina nu a dezvaluit ce rol a avut el pe scena miscarilor revolutionare de la Craiova. Reproducem, mai jos, parte din marturiile livrate de ex-capitanul Dinel Staicu, pe 8 aprilie 1992, revistei craiovene Cartel.Dinel Staicu a circulat in zilele acelea fara oprelisti, intrind si iesind in prefectura, de fiecare data fiind inarmat, in ciuda perchezitiilor care i se faceau. Interesant daca in scriptele unitatii din acea perioada figureaza ridicarea armei sale, pentru ca, daca nu, inseamna ca, de acum, fostul ofiter poate sa posede si in prezent arme de foc. Dupa ce a fost consemnat la domiciliu timp de sase zile, pentru portul armei in evenimente, el si-a reluat misiunea: „… De data asta reusesc, il infiltrez atit de bine pe domnul Sandu, imi era doar sef si sefii trebuie sa stea in fata“.
Implicat si in cercetarea cauzelor din care se tragea in perioada aceea in Valea Rosie (cartier secerat metru cu metru de gloante), silit de catre fostul comandant al militiei, colonelul Langa, sa-i dau dreptate generalului Rosu, referitor la existenta unor gloante vidia in urma condamnarii la domiciliu, Dinel Staicu incearca o diversiune pentru inlaturarea celor care luasera conducerea (Nisipeanu, Popa), montind studentii aflati pe pozitii in Casa Studentilor. Actiunea lui de atunci a dat gres. La citva timp dupa aceasta, un alt grup de interes din prefectura n-a mai ratat. El poate fi admirat si astazi in fruntea judetului. La ora aceea, militia facea inca politica. Desi a stat inca in cazarma, securitatea (col. Gheorghe) „a imprumutat d-lui D. Staicu doua TAB-uri si citiva oameni din plutonul USLA al Securitatii (nu cel al militiei), desi cei de la Securitate primisera ordin sa nu mai ridice armament. Dar dl Staicu venea din partea Frontului…
In urma cercetarilor facute de el in Valea Rosie, Staicu sustine ca n-au fost teroristi (desi el insusi este un contraexemplu), pregatirea lui de baza (comandant al grupei a 2-a USLA) fiind si pentru diversiune, si pentru dezinformare. Parerea lui este ca armata a tras milioane de cartuse si ca, peste tot unde au fost unitati militare, pamintul s-a umplut de treburi. Numai ca il contrazice unitatea militara din Craiovita unde nu s-a tras. (…)
Dinel Staicu se considera singurul implicat cu adevarat in evenimentele din decembrie „singurul care-i capacitasem pe toti,… si totul a fost cum am vrut eu“. De aici sa intelegem ca artizanul „Revolutiei“ craiovene a fost un locotenent de militie?
Referitor la activitatea de atunci a sefilor lui, Staicu declara: „In zilele de dupa erau: Langa, Vaduva, Velicu, Sandu… Erau prezenti mai mult cu fizicul, in rest erau absenti total. Cam asta a fost aportul lor. Erau un fel de ostatici… Atunci, ceea ce puteai sa lucrezi era cam ceea ce am facut eu. Sa-i organizez pe studenti, sa linistesc starea de spirit“.
In ceea ce priveste vinovatii pentru victimele din decembrie ’89, pentru ca s-a tras in Craiova, Staicu e de parere ca „sint vinovati cu intentie si vinovati fara intentie, adica vinovati din culpa, asa-zisii incompetenti. Ca au fost generali sau au fost plutonieri, nu are importanta doar daca au avut capacitate de decizie“.
La intrebarea daca in Craiova evenimentele ar fi putut sa se desfasoare fara varsare de singe, ni se raspunde: „Cu o conditie, daca in Craiova n-ar fi existat unitati militare“.
Si iata ca, dupa atita osteneala, lt. maj. Staicu Dinel nici macar nu a fost avansat, de aceste binefaceri beneficiind „unii care n-au avut nici in clin, nici in mineca cu Revolutia“. Intr-un tirziu a fost totusi inaintat la gradul de capitan, ocazie cu care a avut urmatoarea conversatie cu colonelul (de-acum, generalul de miine? Asta ne-ar mai lipsi – n.r.) Sandu: „Ba, eu te-am facut capitan la exceptional. Imi pare rau, cam ai dreptate, dar de ce-mi strigi chestia asta? „…Dumneavoastra ati inceput“. In ceea ce priveste institutia in care a lucrat capitanul Staicu, relativ la „curatirea“ personalului, dl Staicu este drastic: „Este imposibil sa faca asa ceva, pentru ca ar trebui sa lichidezi 80-90% din efective, ceea ce nu se face peste noapte, se face in timp“.
Iata ca, pe masura ce trece timpul, capitanul isi pierde prietenii, care uita ca au fost avansati la exceptional datorita lui si incep sa-l marginalizeze. (Dl Sandu, pe care-l consideram… zice: „Mai putin Staicu – de la arme – referitor cu participarea la o sedinta“). Simtind aceasta marginalizare, Staicu, orientat deja spre zona afacerilor (deschisese chiar un gratar impreuna cu un amic de-ai sai, care i-a creat baza economica a „viitorului om de afaceri“, inca din anul 1990), ca orice politist care se respecta s-a apucat de cu totul altceva decit ii lasa dreptul legea, avind in vedere ca inca era functionar public. In virtutea experientei cu negustorii in general pentru ca „Eram anchetator la cercetare penala, in general lucram la dosare economice, de comert. D-aia ma pricep acum la afaceri, ca am invatat de la negustori“.
Si cum militia este „casa negustorilor“, a avut de unde invata.

http://www.gds.ro/print/13885

http://romanianrevolutionofdecember1989.com/2011/10/18/episodul-gloante-vidia-sau-uite-si-eu-am-o-mostra-din-martie-aprilie-1991/

from one of my publications, Hall 2006

Craiova: Finally, there is the case of one of the big personalities of the post-Ceausescu era, Dinel Staicu, a one-time soccer club mogul and owner of a kitschy Ceausescu nostalgic restaurant and park/museum.[48] Apparently, he “shot 63 bullets during the events,” but “according to him ‘only 11 to 13 stupid people died”[49]:

“Dinel Staicu moved about in those days unhindered, entering and exiting the prefecture, each time being armed, despite the interrogations to which he had been subject.  It would be interesting to know if the seizure of his weapons was recorded because, if not, it means, he still possesses them [the article dates from 1992].  After he was confined to his home for six days, for carrying an arm during the events, he resumed his mission:  ‘This time I succeeded to infiltrate Mr. Sandu, since he was my boss and bosses must stay at the helm.’  Implicated during this period in the policing of Valea Rosie (a neighborhood that had been raked by gunfire), forced by the former Militia commander, Colonel Langa, to verify to General Rosu [Army], the existence of vidia bullets following his confinement to his home, Dinel Staicu attempted a diversion in order to replace those who had seized power (Nisipeanu, Popa), …Although [technically-speaking] it was still confined to barracks, the Securitate (col. Gheorghe) ‘lent Mr. D. Staicu two TAB vehicles and some men from the Securitate’s USLA platoon (not from the Militia), even though the Securitate had been ordered not to carry arms.  But Mr. Staicu came on behalf of the Front…’

Following the inspection he performed in Valea Rosie, Staicu maintained that there were no terrorists (despite the fact that he himself is an example that contradicts such a denial), his basic training (Commander of Group 2-a USLA) being both for diversion and disinformation.  His opinion is that the Army fired millions of cartridges and that anywhere there was a military unit, the earth filled up with them.  Only that the military unit from Craiovita where there was no firing disputes this (…)[50]

In other words, a member of the USLA denies the existence of vidia bullets and “terrorists”….

http://romanianrevolutionofdecember1989.com/2010/09/29/%E2%80%9Corwellian%E2%80%A6positively-orwellian%E2%80%9D-prosecutor-voinea%E2%80%99s-campaign-to-sanitize-the-romanian-revolution-of-december-1989-part-iii-a-fistful-of-bullets-unregistered-atyp/

image0-003

image0-005

image0-007

“Antimafia”–un Armagedon de Craiova, Adevarul, 3 mai 2002

image0-009

 

http://statu.wordpress.com/2010/12/23/aniversare-speciala/

Aniversare specială

Posted by statu pe 23 decembrie 2010

Craiova, decembrie 1989, Infirmeria Regimentului 26 mecanizat „Rovine”, cartierul Valea Roşie. În confuzia creată de Ceauşeşti la Timişoara şi apoi în toată ţara, armata, securitatea şi miliţia se învrăjbiseră între ele. Preţ de câteva zile noi soldaţii eram duşmani cu toţi şi duşmanii tuturor. Lipsiţi de orice pregătire tactică şi fizică, soldaţii trăgeau la cel mai mic semn sau anunţ de „teroriştii ne atacă unitatea”. Câţiva camarazi au pierit din cauza focului deschis de tovarăşii lor pentru că nu au stat la consemn. Alţii au făcut pe Rambo şi i-am găsit după câteva zile cu creierii zburaţi pe caldarâm în oraş, unde ieşiseră să facă ei dreptate. Alţii au căzut loviţi de gloanţe DUM-DUM bine plasate prin cască, deşi stăteau liniştiţi în tranşeele dinspre Parcul Poporului. Pe toţi i-am avut la infirmerie şi i-am dus personal cu targa la morga Spitalului Militar din vecinătate. Pentru un raport venit din partea comandantului de atunci căpitan Constantin Neagoe vezi aici. Pentru un raport al acelor zile vezi şi aici.

Am fost privilegiat că eram sanitar la infirmeria Regimentului şi am fost scutit de săpat tranşee sau de acţiuni de luptă. Am fost privilegiat pentru că aici se deşertau desagii cu istorisiri din misiunile ofiţerilor. Am fost privilegiat pentru că aici se tratau emoţional şi fizic oamenii care se luptau cu necunoscutul şi cu necunoscuţii. Privilegiile nu s-au încheiat în noaptea de Ajun când din pricina focului deschis de camarazii noştri de la Divizie împotriva unor duşmani neidentificaţi ne-a sărit în aer depozitul de carburaţi din vecinătatea infirmeriei. Întrucât în apropiere se afla depozitul de materiale şi depozitul de muniţie, s-a decis evacuarea infirmeriei. În noaptea aceea am stat planton lângă materiale şi m-am rugat ca nicicând altcândva pentru viaţa mea. În eventualitatea morţii, mi se închideau toate perspectivele, nu prea multe şi nu prea senzaţionale oricum, dintre care revederea Corneliei (actuala soţie) era cea mai presantă. Am făcut jurăminte şi m-am lăsat pe mâna lui Dumnezeu.

Noaptea a trecut luminată de exploziile butoaielor cu carburanţi într-un schimb de focuri infernal între noi şi „ceilalţi”, despre care nici acum nu ştim cine sunt. Rachete erau lansate pe cer şi explodau întâlnind obiecte cu muniţie sau aparatura electronică la bord. Ofiţerii (cei care nu se ascunseseră pe sub paturi) îşi urlau comenzile către nişte soldaţi în termen cu priviri absente, care le preluau cu întârziere. Haosul începea de regulă dimineaţa pe la 3 când indivizi necunoscuţi deschideau focul soldaţilor din tranşee, lăsându-ne pe noi să ne luptăm cu umbrele lor. Abia difuzarea execuţiei lui Ceauşescu a oprit acest spectacol suprarealist şi lucrurile au început să reintre în normal.

Între timp „eroii” noştri reuşiseră să distrugă sala de operaţii din secţia de Chirurgie a Spitalului militar, în care au intrat literalmente cu tancul, au perforat blocurile din vecinătate, ne-am făcut inutilizabil parterul celor două blocuri ale cazarmei noastre, ne-am distrus depozitul de carburanţi şi ne-am irosit muniţia. Practic aproape ne-am scos singuri din luptă. Apoi au început să sosească ajutoarele în hrană şi medicamente. Ca singurul care ştiam franceză dintre infirmieri am fost obligat să mă reprofilez pe farmacie şi să pun la punct depozitul de medicamente al unităţii. Am început să mâncăm ceva mai bine. Ni s-a promis reducerea perioadei de stagiu militar. Aşa a fost, astfel încât până la urmă am fost eliberat la 12 luni. Cel mai mare lucru dintre toate era că am rămas în viaţa în ciuda confuziei existente atunci în armată şi ni se deschidea perspective mai bune decât sub dictatura lui Ceauşescu. Cel mai dulce dintre toate era că Dumnezeu îmi aducea la mâna mea pe toţi duşmanii: caporalii care îşi bătuseră joc de mine şi de ceilalţi „pufani” în perioada de instrucţie, caporalul de la Contra-informaţii care se jucase cu mine de-a şoarecele şi pisica, subofiţerii şi ofiţerii care încuviinţaseră un regim de prost tratament asupra soldaţilor din motive religioase. Mai devreme sau mai târziu toţi oamenii au nevoie de medicamente şi de îngrijiri medicale. Trebuie doar să aştepţi suficient.

Craiova, decembrie 2010, cartierul „Ethos” din Romaneşti. Locuiesc de şase luni la câteva sute de metri de poligonul de pregătire fizică şi de unitatea militară unde mi-am satisfăcut întreg stagiul militar. Câte o lună lună pentru fiecare dintre cele două petrecute în stagiu militar. Acum nu mai sunt singur, ci împreună cu Cornelia şi cu cele trei fiice pe care ni le-a dăruit Dumnezeu în cei 18 ani de căsnicie. Ca militar în termen nu mi s-au acordat ieşiri în oraş sau permisii acasă.  Acum am venit în Craiova să predic Evanghelia în oraş şi în Oltenia. Pot considera perioada petrecută acum o răscumpărare a timpului pierdut în 1989-90. Din păcate nu mai pot răscumpăra vieţile pierdute. Dumnezeu are şi un simţ al umorului, dar şi un perfect simţ al dreptăţii. După … 21 de ani. Mai sunt puţine zile şi voi face 40 de ani. Să fie un nou început?

——————————————————————————————

http://noradamian.wordpress.com/2010/12/21/gloante-lipsa-din-istoria-patriei/

Posted in decembrie 1989, raport final | Tagged: , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , | 2 Comments »