The Archive of the Romanian Revolution of December 1989

A Catch-22 December 1989, Groundhog-Day Production. Presenting the Strictly Personal Research and Scholarship of Richard Andrew Hall, Ph.D.

Posts Tagged ‘nicolae ceausescu 1989’

Braila in zilele revolutiei (II)

Posted by romanianrevolutionofdecember1989 on October 20, 2014

image0-001

Maistrul Mihai Cruceanu, de la “Laminorul”:  Pe 23 seara eram in Laninorul 4.  La un moment dat am auzit serii scurte de arma cu automata, de pe acoperisul laminorului.  Se vad si acum urmele gloantelor in gardul unitatii si in peretii cladirilor cazarmii dinspre laminor.  Pocnetele armei pareau diferite de cele ale armelor de calibru 7,62 mm.  Erau seci.  De altfel am adunat de pe linga gard gloante de o facatura deosebita.  Ricosasera din placile de beton ale imprejmuirii unitatii.  Erau din metal alb, aveau capul tronconic.  Le-am masurat cu sublerul.  Aveau diametrul de 5,6 milimetri.

image0-003

http://romanianrevolutionofdecember1989.com/2014/10/18/braila-in-zilele-revolutiei-i/

Posted in decembrie 1989, raport final | Tagged: , , , , , , , , | Leave a Comment »

Braila in Zilele Revolutiei (I)

Posted by romanianrevolutionofdecember1989 on October 18, 2014

image0-001

Locotenent-colonel Ionita Ioan:

Interesant e, ca aparitia pe ecranele radiolocatoarelor a proiectiei unor tinte aeriene neidentificate a fost dublata de ivirea pe cerul Brailei a unor luminite rosii pilpiitoare, care se deplasau dinspre Insula Mare a Brailei.  Se vedeau cu ochiul liber.  Pareau a fi beculete de semnalizare ale unor elicoptere….

Ne-am dat seama ca sintem supusi unei actiuni sistematice de dezinformare.  Scopul?  A provoaca deruta, panica, a dispersa unitatile militare, pentru a nu mai reactiona cu intreaga capacitate de lupta in cazul unei interventii straine…

image0-003

Posted in decembrie 1989, raport final | Tagged: , , , , , , | 1 Comment »

Declarations of Alexandru Kos (aka Alexandru Koos, aka Koos Sandor) from Timisoara in December 1989

Posted by romanianrevolutionofdecember1989 on October 12, 2014

(purely personal views as always, based on two decades of prior research and publications)

From the 630 am broadcast of Kossuth Radio on 23 December 1989 (Hungarian Monitoring transcripts of Radio Free Europe in Munich, Germany) http://storage.osaarchivum.org/low/c5/b8/c5b829b1-9021-414f-a83b-c90d3e5739c3_l.pdf :

Sandor Koos discusses in an interview (presumably performed on the evening of 22 December 1989 before nightfall based on the discussion of coming nightfall) from Timisoara how he and civilians found 9 Securitate members on the property of the Hotel Timisoara next to the Opera building in the center of Timisoara, took their guns and turned them over to the Timisoara military garrison. (p. 1752)

image0-005

image0-007

http://romanianrevolutionofdecember1989.com/2013/12/17/dosarele-revolutiei-de-la-timisoara-si-procesul-de-la-timisoara-cateva-documente/

Alexandru Kos’s declaration for the military prosecutor, from 14 January 1990:

“[pe 23 decembrie 1989] am fost impuscat…cu o arma de calibru mare si probabil cu gloante dum-dum”

[on 23 December 1989 I was shot by a high caliber weapon probably with dum-dum bullets]

After discussing the exact incident mentioned above in the interview from 22 December 1989 about rounding up Securitate personnel on the grounds of Hotel Timisoara, where he says they had been for several days, he continues:  “I saw two of those who shot at me, one in a blue uniform with a white helmet, the other dressed in black with something white on his head.” [in other words, no stupidity here about the Army shooting into itself  and into civilians in the confusion of it all...]

imaginea 207
imaginea 208

IMG_0207

IMG_0208

http://romanianrevolutionofdecember1989.com/2011/10/25/procesul-de-la-timisoara-xi-dupa-22-decembrie-teroristii-martorii-alexandru-koos-ion-flocioiu-si-herlea-floarea/

From this site http://www.banaterra.eu/romana/procesul-de-la-timisoara-1990-1991-vol-v ].  The following are from Volume V.  Alexandru Koos’ courtroom testimony during the so-called Timisoara trial (date of his testimony appears to be 3 October 1990).  Koos discusses all of the above incidents in detail, and also the specifics of those detained during these days.

Alexandru Koos who was wounded on the night of 22-23 December 1989 also was treated in Austria however, where both doctors and experts confirmed that the bullet in question was a dum-dum bullet. (p. 600)

http://romanianrevolutionofdecember1989.com/2011/10/02/procesul-de-la-timisoara-iv-martorii-adrian-kali-ioan-musca-traian-orban-si-alexandru-koos/

Alexandru Koos:

Posted in decembrie 1989, raport final | Tagged: , , , , , , , , | Leave a Comment »

Sorin said that on the eve of the revolution…people in civilian clothes and carrying heavy bags began arriving [at the Hotel Parc in Arad] from Bucharest. “We knew they were police and that they were bringing guns…In the end that was where the sniping was from. (Harvey Morris, “Changing of the Guard for Doina Cornea,” The Independent (London), 15 January 1990) (II)

Posted by romanianrevolutionofdecember1989 on October 5, 2014

(purely personal views as always, based on two decades of prior research and publications)

Sorin said that on the eve of the revolution…people in civilian clothes and carrying heavy bags began arriving [at the Hotel Parc in Arad] from Bucharest. “We knew they were police and that they were bringing guns…In the end that was where the sniping was from. (Harvey Morris, “Changing of the Guard for Doina Cornea,” The Independent (London), 15 January 1990) (I)

image0

Sorin said that on the eve of the revolution they were working over at the Park Hotel [Arad] which has a clear field of fire towards the army barracks.  People in civilian clothes and carrying heavy bags began arriving from Bucharest.  “We knew they were police and that they were bringing guns and we told the army but they took no notice.  In the end that was where the sniping was from.  The Manager of the Park was in on it.  She’s called Sanda Kern and she took holidays every year in West Germany and had a foreign car.  Her husband’s a barman at the airport.  Do you know what she is doing now?  She’s a member of the Arad National Salvation Front.”

Harvey Morris, “Changing of the Guard for Doina Cornea,” The Independent (London), 15 January 1990, p. 12.

 http://www.transira.ro/bb3/download/file.php?id=95617

 The Securitate and Militia terrorists–as in Sibiu http://romanianrevolutionofdecember1989.com/2013/08/16/final-boarding-call-for-taroms-special-rombac-service-from-bucuresti-to-sibiu-would-the-large-party-of-suspicious-soviet-tourists-please-report-to-the-gate-immediately-iv/ –preferred to travel by TAROM ROMBAC 111’s!  And where did Generals Nuta and Mihalea–and the 29 cadre traveling with them–head fleeing their role in the repression of demonstrators in Timisoara:  why the Hotel Parc, of course!  And, as we know, the hotel had already been prepared for them, as in other towns!

image0-003

image0-001

image0-005

image0-007

Maiorul Alexandru Chis, ” 22-24 decembrie 1989″ Armata Poporului, nr. 11 14 martie 1990, p. 3.

image0-009

And of course as elsewhere, the Securitate terrorists left their calling card:  exploding dum-dum bullets.

23 decembrie 1989: Tot la Arad “n-au existat gloante dum-dum”

Posted by romanianrevolutionofdecember1989 on December 21, 2009

Iată cum descrie această tragedie supravieţuitorul Ovidiu Păiuş: ”După ce am trecut de jumătatea Podului „Decebal” s-a început să se tragă bestial asupra noastră. Parbrizul camionului a fost dintr-o dată dezintegrat, fiind împroşcaţi cu mii de cioburi de sticlă, care mi-au intrat în gură, nas şi urechi, simţind însă o durere mai mare în palma stângă. Ulterior aveam să aflu că un glonţ „dum-dum” a explodat lângă capul meu! Norocul meu a fost că în clipa respectivă palmele mâinilor îmi acopereau faţa, schijele intrând în mâna stângă. Atât eu cât şi Andrei Safaleru ne-am lăsat pe spate, între scaune. Am deschis ochii, eram speriat că am orbit. Am reuşit să-l văd pe şoferul Ciumedean Dănuţ căzut peste volan, curgându-i sângele din gură. Mai târziu am aflat că un glonţ ieşit prin gură, i-a rupt patru dinţi. Speriat mi-am întors capul în cealată parte, tocmai când mandibula lui Doru Miclea a fost străpunsă de un glonţ. Dintr-o dată mandibula „i-a sărit” câţiva centimetri în faţă şi un şuvoi de sânge i-a ţâşnit pe gură! Atunci Andrei Safaleru a făcut o greşeală capitală, s-a ridicat în fund, după care s-a aruncat pe burtă. În noua sa poziţie l-au străpuns 17 gloanţe! Unul i-a intrat în plămân, iar restul, până la 17 gloanţe, în bazin şi în rinichi! Tot atunci, un glonţ „dum-dum” m-a lovit în laba piciorului. În momentul exploziei, adidasul mi-a fost smuls din picior! Apoi cabina basculantei s-a rabatat înainte şi am căzut de pe pod între malul râului Mureş şi intrarea în Ştrand! După circa 40 – 50 de minute am fost adunaţi de militarii care au inspectat zona, să vadă pe cine au împuşcat!” („Întrebătorul din Agora”, vol.I, p. 268 – 278).
Eveniment
printeazatrimite e-mail

22 – 25 DECEMBRIE’89

20 decembrie 2009 23:04

Declanşarea diversiunii în Arad
În seara zile de 22 decembrie se încheie cea de-a doua etapă a Revoluţiei din Decembrie 1989 la Arad, respectiv „revoluţia de catifea”, nonviolentă, şi începe cea de-a treia etapă, pe care am numit-o violentă, „revoluţia de sânge”, care durează până după 25 decembrie 1989, când au fost executaţi soţii Ceauşescu, însă ultimele focuri de armă s-a auzit până în 28 decembrie.
La scurt timp după preluarea puterii de către Comitetul Frontului Democratic Român, în după-amiaza zilei de 22 decembrie a început o diversiune concentrată, care a luat prin surprindere pe toată lumea. Analizând evenimentele din decembrie 1989 de la Arad am constatat că întreaga diversiune s-a desfăşurat pe mai multe paliere. Primul palier a fost la nivelul înspăimântării populaţiei, apoi, al doilea pentru intimidarea primei structuri de putere create de revoluţionarii care au intrat în sediul fostului Comitet judeţean de partid, iar al treielea palier a fost la nivelul structurilor militare, de apărare, care au primit o serie de informaţii şi ordine contradictorii. Toate cele trei nivele de diversiuni au fost foarte bine orchestrate de cineva care a acţionat din umbră, fără să mai poată fi depistat până în prezent.
La circa două ore de la preluarea puterii au început să apară primele zvonuri alarmante că există forţe ascunse care îl vor apăra pe Ceauşescu. Lumea începea să vorbească despre trupe de comando speciale, respectiv despre „terorişti”.
La ora 15,20 a apărut zvonul că apa este otrăvită în Arad! Avertismentul a fost rostit de la balconul Consiliului, de unde, cu puţin timp în urmă, liderul revoluţiei din acest oraş a declarat Aradul oraş liber, apoi s-au perindat la microfon o mulţime de vorbitori. „După un timp, după ce a apărut zvonul că apa este otrăvită, nu ştiu exact cât timp a trecut – ne-a mărturisit revoluţionara Ofelia Călugăru –  când tocmai aveam eu microfonul în mână, a venit o informaţie care ne-a liniştit. S-a apropiat de mine un domn, care mi-a spus:”Mă numesc Trifa Ioan şi am venit să vă anunţ că apa nu este otrăvită în Arad, personal vin de la laborator, unde mi s-a confirmat acest lucru!”.
Temuţii generali Nuţă şi Mihalea de la Timişoara sosesc la Arad
În seara şi noaptea zilei de 22. decembrie 1989 Aradul a fost teatrul de desfăşurare a unei ample acţiuni de diversiune psihologică, care a născut şi întreţinut o psihoză teroristă în rândul populaţiei şi a creat suspiciune şi confuzie între forţele care trebuiau să menţină stabilitatea. Psihoza a fost amplificată odată cu sosirea la Arad a doi generali M.I., Nuţă Constantin şi Mihalea Velicu cu mai mulţi „colaboratori”. Având în vedere densitatea evenimentelor întâmplate în cursul nopţii de 22 spre 23 decembrie 1989, vom prelua, pentru autenticitatea relatării, această secvenţă din Raportul Comisiei Senatoriale, menţionat mai sus.
În ziua de 17 decembrie 1989, cei doi generali au fost trimişi la Timişoara din ordinul lui Nicolae Ceauşescu. Ei au făcut parte din grupa operativă, alături de alţi generali din armată şi ofiţeri superiori, trimişi de Ceauşescu pentru organizarea lichidării „tulburărilor”.
„După fuga soţilor Ceauşescu, cei doi generali, intenţionând să revină la Bucureşti, s-au urcat în avionul care făcea cursa regulată Timişoara – Bucureşti, dar care în 22 decembrie 1989, din lipsa de pasageri suficienţi, a suplinit şi cursa Arad – Bucureşti, astfel că avionul a făcut o escală la Arad. Cursa a avut o mare întârziere, trebuia să plece din Arad la orele 17,50, dar a aterizat abia după orele 21,00. Era un „RomBac 111”, din care au coborât iniţial pasagerii pentru Arad. După ce la Bucureşti, gl. Zărnescu, comandantul aviaţiei civile, a interzis continuarea zborului, pasagerilor rămaşi în avion li s-a comunicat că datorită condiţiilor meteorologice avionul nu mai poate pleca la Bucureşti, că vor continua zborul a doua zi şi se va asigura transportul acestora la gară sau la hotel. Cei doi generali au plecat de la aeroport spre hotel cu autoturismul şefului compartimentului antiterorist (M.I.).
În acelaşi avion era şi un grup de 5 revoluţionari din Timişoara, în frunte cu Lorin Fortuna, care doreau să ajungă la Bucureşti, la Televiziune şi la FSN. Acest grup s-a întors la Timişoara încă din seara respectivă.
Pasagerii pentru Bucureşti, în număr de 29, au fost cazaţi la hotelul „Parc”.
În cursul serii, de la Bucureşti, în numele gl. Guşe, s-a trimis armatei, din nou, alarma de luptă generală. Gl.lt. Călinoiu a ordonat deplasarea la Arad a efectivelor de la Lipova. Mr. Diaconescu a şi pornit spre municipiu cu 300 militari, 20 TAB-uri şi 10 tancuri. La UM 01380 din Cetate s-a primit indicativul „Fanfara”, ceea ce însemna luarea măsurilor necesare împotriva unui atac iminent asupra Aeroportului. Blindatele au fost dispuse circular în jurul pistei de aterizare.
La sediul consiliului, pe la ora 20, a sunat pe telefonul operativ Ion Iliescu, s-a interesat de situaţia existentă în Arad. A spus să se ia legătura cu Timişoara, pentru că are informaţii că se trage în Piaţa Operei. Judecătorul Trifa Ioan, care a fost cooptat în conducerea Comitetului Frontului Democratic Român din Arad, s-a interesat la Timişoara, apoi a mai apucat să vorbească cu Bucureştiul, să confirme că, într-adevăr, se trage în Timişoara, după care telefonul operativ s-a întrerupt.
Pe celelalte telefoane, au apărut şi răspândit în continuare fel de fel de ştiri alarmante, potrivit cărora elicoptere inamice care zboară la mică înălţime se apropie de Valea Mureşului spre Arad, a fost minat podul CFR peste Mureş, o coloană de 30-40 de autovehicule pline de securişti vin de la Timişoara spre Arad. La întâmpinarea acestora au fost trimise 7 tancuri la staţia PECO din Aradul Nou, dar ulterior, motivând că nu rămân forţe de rezervă suficiente, aceste tancuri au fost retrase.
De la cercetarea prin radiolocaţie a parvenit ştirea potrivit căreia dinspre Deva se apropie o formaţie de elicoptere.
La ora 19,40, la UM 01380, din Cetate, s-a primit informaţia că la sediul Inspectoratului M.I. se trage, apoi că a fost atacată Poşta centrală. Toate s-au dovedit a fi informaţii false. În jurul orei 22,30, generalii Nuţă şi Mihalea au sunat de la hotelul Parc la sediul Miliţiei, întrebând de ofiţerii Cioflică, Răşină, Sălceanu sau Văduva (locţiitorul lui Cioflică), dar niciunul nu se găsea acolo. În personalul de miliţie şi securitate a intrat panica, cei doi generali fiind cunoscuţi ca şefi cu un comportament foarte dur faţă de subordonaţi.
În UM Cetate, ofiţerii Statului Major, împreună cu mr. Bădălan şi Său, de la Marea Unitate din Oradea, pregăteau pe hărţi sistemul de apărare al Unităţii Militare şi al oraşului. S-a discutat problema capturării celor doi generali, suspectaţi de genocid săvârşit la Timişoara. Mr. Marcu a pornit spre Consiliu, pentru a consulta şi revoluţionarii.
După ora 23 au fost trase primele focuri de armă. Mr. Marcu afirmă că primul cartuş a fost tras cu aprobarea sa de către cpt. Memetea, ca avertisment, pentru a se face linişte la sediu. Atunci, ca răspuns,
s-a tras asupra Consiliului Judeţean. S-au stins luminile şi s-a executat foc masiv şi prelungit din clădire în afară. Alţi martori afirmă că prima dată au fost trase focuri răzleţe asupra consiliului din diferite clădiri din jurul pieţii.
În piaţă, mulţimea continua să cânte „Ole, ole, ole, Ceauşescu nu mai e!”
Pe la ora 24 s-a deschis foc din hotelul „Parc” şi dinspre Ştrandul „Neptun” asupra UM din Cetate, de unde s-a răspuns cu foc masiv. Un ziarist englez şi un corespondent de la Radio Budapesta au reuşit să pătrundă în clădirea întunecată şi „asediată” a Consiliului.
La Aeroport, după orele 0,00 (23.12. 1989), s-a primit un ordin de la lt.col. Drăghicescu Nicolae (comandantul regimentului de aviaţie de la Timişoara) să fie blocată pista de aterizare pentru că se prevede un atac aerian iminent asupra Aeroportului. Când au ieşit cele trei autovehicule (autobuz, cisterna şi maşina PSI) din remiza auto cu care trebuia blocată pista şi au ajuns aproape de pistă şi au aprins farurile, dintr-un TAB aflat în dispozitivul de apărare s-a deschis foc asupra autovehiculelor. Focul s-a înteţit, s-a tras din toate părţile, au fost avariate autovehiculele, turnul de control, avionul RomBac 111 care staţiona.
S-au tras rafale de pistol-mitralieră din aerogară spre pistă şi de pe acoperişul clădirii aeroportului. S-a tras, de asemenea, spre şi dinspre Secţia de carotaj, unde exista un depozit de materiale explozive şi radioactive şi un pichet de pază militară. Au fost grav răniţi un soldat şi şoferul de pe vehiculul PSI, care abia dimineaţa au fost transportaţi la spital.(Din „Raportul Comisiei Senatoriale”)
Împuşcăturile au continuat cu intermitenţe toată noaptea, atât în jurul hotelului „Parc” – unde erau cazaţi generalii Nuţă Constantin şi Mihalea Velicu – şi în jurul Unităţii Militare din Cetate, cât şi la Consiliu şi la Aeroport.
Primele victime
la Podul „Decebal”
Colonelul Liviu Stranski, comandantul Gărzilor Patriotice, cel care a împărţit arme civililor din Consiliu, în momentul în care a constatat că muniţia este pe terminate, a luat o hotărâre la fel de nefericită ca aceea de a împărţi arme şi muniţie revoluţionarilor, respectiv de a trimite cinci persoane din Consiliu cu o basculantă RABA de 16 tone a I.J.T.A. la UM.01380 din Cetate pentru muniţie. În acest sens au fost trimişi şoferul Ciumedean Dănuţ, maistrul militar Gheorghe Dupţa şi civilii Doru Miclea, Ovidiu Păiuş şi Andrei Safaleru.
La plecarea din Consiliu, „echipajul” a fost asigurat că totul a fost rezolvat telefonic la UM.01380, că militarii de la Podul „Decebal” din faţa intrării principale în UM Cetate au fost anunţaţi de sosirea lor cu basculanta pentru muniţie. În ciuda acestei asigurări date de col. Stranski, în momentul în care au ajuns pe Podul „Decebal” militarii care alcătuiau „ambuscada” de la piciorul podului au deschis focul asupra basculantei RABA de 16 tone! Primul rănit a fost şoferul Ciumedean Dănuţ şi maistru militar Gheporge Dupţa, apoi Doru Miclea şi Ovidiu Păiuş, iar tânărul Andrei Safaleru a fost împuşcat mortal, ciuruit cu 17 gloanţe, în vreme ce basculanta RABA s-a răsturnat de pe pod pe porţiunea dintre râul Mureş şi intrarea în Ştrandul „Neptum”. Iată cum descrie această tragedie supravieţuitorul Ovidiu Păiuş: ”După ce am trecut de jumătatea Podului „Decebal” s-a început să se tragă bestial asupra noastră. Parbrizul camionului a fost dintr-o dată dezintegrat, fiind împroşcaţi cu mii de cioburi de sticlă, care mi-au intrat în gură, nas şi urechi, simţind însă o durere mai mare în palma stângă. Ulterior aveam să aflu că un glonţ „dum-dum” a explodat lângă capul meu! Norocul meu a fost că în clipa respectivă palmele mâinilor îmi acopereau faţa, schijele intrând în mâna stângă. Atât eu cât şi Andrei Safaleru ne-am lăsat pe spate, între scaune. Am deschis ochii, eram speriat că am orbit. Am reuşit să-l văd pe şoferul Ciumedean Dănuţ căzut peste volan, curgându-i sângele din gură. Mai târziu am aflat că un glonţ ieşit prin gură, i-a rupt patru dinţi. Speriat mi-am întors capul în cealată parte, tocmai când mandibula lui Doru Miclea a fost străpunsă de un glonţ. Dintr-o dată mandibula „i-a sărit” câţiva centimetri în faţă şi un şuvoi de sânge i-a ţâşnit pe gură! Atunci Andrei Safaleru a făcut o greşeală capitală, s-a ridicat în fund, după care s-a aruncat pe burtă. În noua sa poziţie l-au străpuns 17 gloanţe! Unul i-a intrat în plămân, iar restul, până la 17 gloanţe, în bazin şi în rinichi! Tot atunci, un glonţ „dum-dum” m-a lovit în laba piciorului. În momentul exploziei, adidasul mi-a fost smuls din picior! Apoi cabina basculantei s-a rabatat înainte şi am căzut de pe pod între malul râului Mureş şi intrarea în Ştrand! După circa 40 – 50 de minute am fost adunaţi de militarii care au inspectat zona, să vadă pe cine au împuşcat!” („Întrebătorul din Agora”, vol.I, p. 268 – 278).
Tragediile au continuat toată noaptea la Podul „Decebal”. O autosanitară de la UM. 01380, după ce a transportat la Spitalul judeţean o angajată civil căreia i s-a făcut râu în UM Cetate, la întoarcere nu a mai fost recunoscută de militarii care alcătuiau „ambuscada” de la Podul „Decebal” şi au deschis un foc necruţător asupra ei. Autosanitara a avut aceeaşi soartă ca basculanta RABA, fiind ciuruită de gloanţe. În urma focului şoferul autosanitarei – soldatul Adrian Victor Puşcău – a fost împuşcat mortal, iar medicul, mr. dr. Aurel Chiş, a fost rănit cu un glonţ în picior. De asemenea a fost rănit şi cpt. Prodan Liviu, care se afla în autosanitară alături de medic.
Tot în acea noapte fatală de 22 spre 23 decembrie 1989, cetăţeanul maghiar Toth Şandor, care a venit în România din Ungaria cu un convoi cu autocamioane, pline cu ajutoare (alimente şi medicamente) la Spitalul din Arad, după ce a descărcat a fost solicitat să facă un transport până în Cetate. A fost de acord, dar la apropierea de podul de peste Mureş a fost întâmpinat cu foc de către militarii care apărau UM. Cetate, fiind împuşcat mortal.
În cursul nopţii telefoanele Unităţilor Militare au fost intoxicate cu informaţii false, cu zvonuri alarmante despre presupuse atacuri teroriste: că au aterizat trei elicoptere la Combinatul chimic, că vin „teroriştii” din Timişioara, că la Întreprinderea de strunguri miliţenii trag în oameni, că un tir cu nr.BH6729, plin cu „terorişti”, vine de la Oradea, că la Campingul din Aradul Nou sunt „terorişti” arabi.
Aceste zvonuri şi ştiri false au fost întărite cu acţiuni reale de diversiune. S-a executat foc real sau cu simulatoare de foc automat, sporadic sau succesiv, din locuri diferite. Astfel, s-a tras, ori s-a simulat tragerea asupra  sediului Consiliului din podul Palatului cultural, din clădirea Liceului sanitar, din turnul restaurantului „Mureşul”, ori dinspre parc şi faleza Mureşului. S-a observat foc la gura ţevii ce îşi schimba poziţia şi din UM Cetate. Apărea când pe faleza Mureşului, când în parcarea de la Hotel „Parc”, când pe str. Teiului, de lângă malul Mureşului. Iar în dispozitivul de apărare al UM.01380 Cetate a fost împuşcat mortal soldatul t.r. Almen Werner! „Cartea Revoluţiei Române – Decembrie’89”, p. 355 – 356).
In Arad, Major Suciu of the USLA, who had been sent out on 23 December to help with the arrest of Militia Generals Nuta and Mihalea and the others who were shooting (“terrorists”) from the “Hotel Parc”—an unsuccessful mission—was arrested at noon on 24 December along with other Interior Ministry people, including USLA, probably in relation to an “accidental” confrontation involving an ABI.[133]
[133] Codrescu et. al., Armata Romana in Revolutia din Decembrie 1989, pp. 209-213.  Vasile Surcel, “19 oameni au murit la Arad in zilele Revolutiei,” Jurnalul National, 29 October 2004, online edition.

19 oameni au murit la Arad in zilele Revolutiei

29 Oct 2004 – 00:00

SPECIAL

19 morti si 38 de raniti. Acesta este tributul de sange platit de locuitorii Aradului in zilele Revolutiei din decembrie 1989. Victimele au aparut abia dupa fuga lui Ceausescu, in luptele duse cu “teroristii”. Bilantul tragic este privit acum si cu alte conotatii in urma numirii generalului Eugen Badalan la conducerea Armatei, ofiterul participand, potrivit unor marturii, la represiunea impotriva manifestantilor anti-ceausisti. Presedintele Romaniei, Ion Iliescu, a afirmat ieri ca “la Arad nu au existat confruntari si pierderi de vieti omenesti”. Realitatea, mult prea dramatica si complexa pentru a putea fi descrisa in aceste cateva cuvinte, este insa cu totul alta: la Revolutia din Decembrie 1989, in Arad au murit 19 oameni si alti 38 au fost raniti. Iar aceste victime au aparut acolo doar dupa fuga Ceausestilor.

VASILE SURCEL
Click pentru a mari imaginea
FATA IN FATA. La inceput, civilii si militarii s-au aflat in “tabere” diferite. Dupa fuga lui Ceausescu, toti s-au unit in lupta contra “teroristilor”

In “Raportul Comisiei Senatoriale privind actiunile desfasurate in Revolutia din Decembrie 1989 in municipiul Arad”, publicat in anul 1997, se afirma ca maiorul Dumitru Marcu ar fi recunoscut ca primele focuri de arma trase in Arad, dupa fuga cuplului Ceausescu, s-au inregistrat in noaptea de 22/23 decembrie, putin dupa ora 23:00. Fostul comandant al UM 01380 a sustinut ca primul glont s-a tras, cu aprobarea sa, in Consiliul Judetean. Fara a se gandi prea mult la consecinte, el a dispus aceasta masura pentru a face liniste in sediul in care toata lumea vorbea, dar nimeni nu mai asculta pe nimeni. Ca raspuns la acea prima salva, in scurt timp a inceput sa se traga, din exterior, asupra cladirii. In aceasta situatie, crezandu-se asediati de “teroristi”, cei din interior, militari, dar si civili care fusesera inarmati la voia intamplarii au stins luminile si au executat foc intens si prelungit asupra cladirilor din zona. Din fericire, acest prim incident s-a incheiat fara nici o victima. AU EXISTAT “SIMULATOARE”? Poate ca totusi ordinul de a se trage acea prima rafala nu a fost dat chiar intamplator. Actorul Valentin Voicila ne-a declarat ca dupa catva timp, cand situatia s-a mai calmat, cativa dintre oamenii care au participat la acel incident au observat ca, desi in acea noapte avusesera impresia ca sunt atacati cu foc sustinut, din exterior, in zidurile cladirii nu exista nici o urma de glont. O situatie oarecum asemanatoare cu cea inregistrata in Capitala, la sediul CC, unde, in aceeasi noapte, “teroristii superinstruiti” au tras ca disperatii asupra cladirii, dar nu au reusit sa tinteasca nu celebrul “balcon” iluminat ca in miezul zilei, dar nici macar fatada imobilului. Aceasta situatie ciudata i-a facut pe multi aradeni sa creada ca si in orasul lor au existat “simulatoare”, al caror rol “tactic” a fost sa creeze panica si sa provoace raspunsuri haotice, cu focuri de arma reale. Revolutionarul Pintea Mos afirma chiar ca “la unitatea din Gai, pe copertinele de la intrare au fost gasite simulatoare de tragere”. Nimeni nu mai stie insa ce s-a intamplat ulterior cu aparatele. Oricum ar fi, la auzul rafalelor, in tot orasul s-a instaurat panica. Unii dintre oamenii aflati la fata locului s-au imprastiat speriati, in timp ce altii au venit chiar si din cartiere mai indepartate ca sa afle ce se intampla. In cursul aceleiasi nopti, dinspre Hotelul “Parc”, unde erau cazati generalii Nuta si Mihalea, dar si dinspre strandul din apropiere s-a deschis focul asupra UM 01380-Cetate. La randul lor, militarii de acolo au raspuns cu focuri de arma intense. Insa nici de asta data nu s-au inregistrat victime. MOARTEA REVOLUTIONARULUI GRUBER. Primul om care si-a pierdut viata la Arad a fost in noaptea de 23/24 decembrie revolutionarul Gheza Gruber. Moartea lui este considerata si acum unul dintre misterele Revolutiei de la Arad. Gruber s-a aflat pe strazile orasului, inca de la inceput. Apoi, dupa fuga cuplului Ceausescu si ocuparea sediului Consiliului Judetean de Partid a intrat si el inauntru. Pana in momentul in care a fost impuscat, a stat in biroul lui Oancea, fostul primar al Aradului, la telefonul “TO”, care asigura inca legatura cu exteriorul, pe “firul scurt”. De acolo a “monitorizat” toate legaturile telefonice si toate mesajele primite in acea perioada. Revolutionarii care au fost impreuna cu el sustin ca Gruber a avut un registru in care si-a notat continutul tuturor convorbirilor, precum si numerele de la care s-a sunat. Valentin Voicila isi aminteste ca, la un moment dat, Gruber l-a strigat spunandu-i ca are sa-i comunice ceva deosebit de important. Ocupat, actorul a amanat pentru mai tarziu acea discutie, care nu a mai apucat sa aiba loc, pentru ca, peste doar cateva minute, Gruber a fost impuscat. Oficial s-a spus ca el ar fi fost impuscat mortal in cap, cu un singur glont, in zona fetei. Cei care au fost de fata contrazic insa aceasta “varianta” si sunt convinsi ca, in realitate, moartea lui Gruber a fost provocata de un al doilea glont, care l-a lovit din spate, in zona inimii. Revolutionarul Ofelia Calugaru afirma chiar ca ar fi gasit in incapere tubul unui cartus de mic calibru, care nu ar fi avut ce cauta acolo daca victima ar fi fost impuscata din strada. Dupa ce a fost impuscat, Gruber a fost intins pe o saltea, cu fata in sus. Colegii lui afirma ca, atunci cand a fost ridicat de pe saltea, aceasta era patata cu sange exact in zona inimii. Ei mai sustin ca, in acele momente, in camera in care fusese impuscat Gruber s-au mai aflat inca doua persoane, doi militari. Ei sunt si acum convinsi ca glontul care le-a ucis prietenul nu a venit pe geam, de pe strada, ci a pornit chiar din interiorul acelei incaperi. Misterul mortii lui Gruber este intarit de un fapt ciudat, inca neelucidat: registrul in care acesta isi notase toate convorbirile telefonice a disparut in scurt timp, fara urma. Revolutionarii cred ca informatia a carei aflare l-a costat viata pe Geza Gruber – pe care voia sa o comunice si celorlalti revolutionari – nu-i era destinata personal, provenea de la Bucuresti de la un inalt esalon militar, si se referea la faptul ca, pana dimineata, toti civilii veniti in sediu din strada trebuia sa fie “curatati”. Acum, la 14 ani de la acea tragedie, nu se mai poate sti cu precizie daca acea informatie a fost una adevarata sau doar o alta diversiune menita sa aduca haosul asupra orasului. Cea de-a doua victima inregistrata in Arad a fost Toth Sandor, soferul unui camion venit din Ungaria, plin cu ajutoare aduse pentru locuitorii Aradului. El a fost ucis in apropierea podului “Decebal”. “LANTUL” DIVERSIUNILOR CRIMINALE. Multi aradeni cred si acum ca haosul existent in acea perioada in toate zonele orasului ar fi fost provocat de “teroristii” sositi in oras impreuna cu generalii Nuta si Mihalea. Pana acum nu s-a putut afla mare lucru despre activitatea acelor “teroristi”. La fel cum nu s-a putut afla daca acest haos nu a fost cumva provocat de incompetenta si lipsa de comunicare ce a existat intre diversele componente ale fortelor militare dislocate acolo. Cert este ca, incepand cu noaptea de 22 decembrie, Aradul a devenit un fel de “poligon” in care zvonurile au venit de peste tot si au fost imprastiate pe toate canalele posibile. Unii martori afirma ca in noaptea de 22 decembrie, in jurul orelor 21:00, dinspre Hotelul “Parc” si din directia strandului s-a deschis focul asupra UM 01380-Cetate. La randul lor, militarii de acolo au deschis si ei focul catre “obiective”. In noaptea de 22/23 decembrie, dupa orele unu, lt. col. Nicolae Draghicescu (comandantul Regimentului de Aviatie Timisoara) a ordonat ca pista de aterizare a Aeroportului Arad sa fie blocata, pentru ca se prevedea un atac masiv al teroristilor. In acest scop, un autobuz, o cisterna si o masina de pompieri au fost scoase din remiza auto, pentru a fi deplasate in capatul pistei. Nu au mai apucat sa ajunga acolo, pentru ca dintr-un TAB inclus in dispozitivul de aparare al aeroportului a inceput sa se traga asupra lor. Apoi, focul s-a generalizat si a inceput sa se traga din toate directiile, fara nici un fel de coordonare. In urma acelor canonade, avionul ROMBAC 111, care ii adusese in oras pe generalii Nuta si Mihalea, a fost avariat destul de grav.

Click pentru a mari imaginea
TEHNICA DE LUPTA. “Armata e cu noi!” Cu tot cu TAB-uri si cu tancuri

De asemenea, au fost grav avariate vehiculele trimise sa blocheze pista. Acolo au fost grav raniti soferul de pe masina pompierilor si unul din soldatii aflati in zona. Cam tot in acelasi timp, din strandul despre care se spunea ca este ocupat de “teroristi” si dinspre Hotelul “Parc” s-a tras asupra unei autospeciale sanitare care apartinea UM 01380-Cetate. Aflat in acea masina, capitanul Nicolae Prodan a deschis focul asupra agresorilor nevazuti. Gestul sau a declansat o adevarata reactie in lant: observand ca se trage din acea masina pe care nu au recunoscut-o ca fiind a lor, militarii UM 01380 au deschis focul asupra ei. In acele imprejurari a fost ucis soldatul Adrian Victor Pascau, iar cpt. Niculae Prodan si mr. Victor Adrian au fos raniti. In aceeasi noapte, in jurul orei 2:45 s-a constatat ca revolutionarii din sediul Consiliului sunt pe punctul de a-si termina munitia. In aceasta situatie s-a luat decizia ca “stocul de munitie de lupta” sa fie completat cu alta, adusa de la UM 01380, cu o basculanta RABA de 16 tone, condusa de soferul Danut Ciumendean. Impreuna cu el au mai plecat maistrul militar Gheorghe Dupta si civilii Ovidiu Paius si Miclea Doru si tanarul Andrei Safaleru. La plecarea din incinta Consiliului, “echipajul” a fost asigurat ca vor fi bine primiti la UM 01380, ai carei militari ar fi fost anuntati anterior de sosirea basculantei. In ciuda acestor asigurari, in mod cu totul neasteptat, militarii de la “Cetate” au deschis focul asupra masinii care venea dupa munitie. Primul ranit a fost soferul Ciumendean, apoi toti ceilalti. Ciuruit de gloante, tanarul Andrei Safaleru a murit in scurt timp. Un alt episod dramatic a fost pe 24 decembrie cand s-a decis formarea unor patrule mixte, compuse din revolutionari, militari si militieni, care sa circule cu blindate (ABI sau TAB-uri) in zonele in care se afirma ca exista “teroristi”. Pe Calea Aurel Vlaicu, asupra unui astfel de echipaj s-a deschis focul dintr-un automobil “Dacia 1300″. S-a ripostat si in schimbul de focuri a fost ucis plt. de Militie Gheorghe Clepe, iar alte trei persoane au fost ranite. In scurt timp, un ABI, condus de capitanul de Militie Liviu Ursu, a fost chemat in zona pentru a da ajutor. A sosit insa prea tarziu, cand tragedia era deja consumata. La intoarcere, ABI-ul a fost ajuns din urma de TAB-ul condus de cpt. Dumitru Oprea de la UM 01191 care, crezand ca are in fata niste “teroristi”, a deschis foc de nimicire asupra ABI-ului. In acele imprejurari a fost ucis capitanul Pavel Duma, iar cpt. Ursu si revolutionarul Romeo Popa au fost raniti grav. Ranitii din ABI au fost totusi dusi la spital, unde au fost tinuti sub paza, crezandu-se ca sunt teroristi”. Iar aceste cazuri nu sunt singurele. In urma unor actiuni asemanatoare si-au pierdut viata sau au fost ranite celelalte victime de la Arad. In anii care au trecut de la aceste drame, justitia nu a putut sa descopere nici la Arad, la fel ca in restul tarii, vreun “terorist” adevarat, care sa fie judecat si condamnat sub aceasta acuzatie. CIUDATENII PE CERUL BANATULUI. Un fost ofiter de radiolocatie, care, desi a fost trecut de mult timp in rezerva, se teme si acum sa vorbeasca asumandu-si identitatea reala, ne-a declarat ca in timpul Revolutiei, in zona sa de competenta au existat cateva situatii in care s-a manifestat “razboiul radioelectronic”. “Pe ecranele uneia dintre statiile radar apareau grupuri de impulsuri care pareau sa apartina unor avioane sau elicoptere aflate in zbor. Erau grupuri care se repetau dand impresia unei invazii in valuri. Aparent, ele pareau ca vin din Ungaria, perpendicular pe granita si apoi dispareau undeva pe directia Deva – Timisoara, Muntii Poiana Rusca – Timisoara si apoi pareau ca se indreapta catre granita cu sarbii”. Ciudatenia relatarii fostului ofiter a aparut abia cand ne-a povestit ca aceleasi tipuri de semnale radar, cu aceeasi viteza si pe aceleasi traiectorii, au fost observate si in lunile septembrie si octombrie, in general, noaptea, intre orele 21:00 si 23:00. Ofiterul are si acum impresia ca acele aparitii au fost un fel de “repetitii”, un fel de antrenamente pentru aparitiile identice observate pe cerul Banatului in zilele si mai ales in noptile Revolutiei. El mai afirma ca, desi le-a raportat esaloanelor superioare, nimeni nu s-a interesat in mod real de natura acelor aparitii. Abia dupa 1990 li s-au cerut informatii despre acele “tinte”. Atunci s-a intocmit un intreg dosar legat de acele aspecte. Dosarul a fost inaintat la Divizia de Timisoara, dar de atunci nu s-a mai auzit absolut nimic despre soarta lui. Astfel ca, la aproape 15 ani de la intocmirea lui, nimeni nu pare curios sa afle cine s-a “jucat” in toamna anului 1989 cu “OZU-uri radioelectronice” pe cerul unei mari parti a Banatului. CE STIAU RUSII DE LA AMBASADA URSS? Acum, la 15 ani de la Revolutia din decembrie ’89, nu mai mira aproape pe nimeni faptul ca, la fel ca in alte cateva zone ale tarii, si la Arad au aparut o multime de “turisti” rusi care s-au plimbat nestingheriti, pe unde au vrut. Sau poate, pe unde au avut ordin. De altfel, rusii au mai aparut la Arad, intr-un mod ciudat, cel putin inca odata. Actorul Valentin Voicila ne-a relatat ca, in primavara anului 1990, pe cand indeplinea functia de primar interimar al Aradului, a avut mai multe contacte oficiale cu Eric Borger, un norvegian care locuia in California, om de afaceri specializat in instalatii de filtrare a apei. Intr-o buna zi, cand acesta se afla in biroul lui Voicila, acolo au venit doi membri ai Ambasadei URSS, intr-o vizita oficiala. La scurt timp de la venirea lor, Botger a plecat. Dupa iesirea lui din birou, unul dintre rusi l-a intrebat curios pe Voicila: “Dar ce cauta americanul aici?”. De altfel inca de la inceput actorul isi daduse seama, din comportamentul lor ca, desi straini unul de celalalt, musafirii sai se cunosteau. Ceva mai tarziu, in cursul discutiilor, rusii care vorbeau foarte bine romaneste i-au spus ca unul dintre colegii lor a fost impuscat in mana pe cand se afla la Bucuresti. Ceea ce-si mai aminteste Voicila este ca la un moment dat, in cursul discutiilor, unul dintre oaspeti i-a spus pe neasteptate “Vreti Basarabia, pierdeti Transilvania”. Dupa aceasta afirmatie, despre care Voicila afirma ca l-a inspaimantat, discutia lor nu a mai atins absolut deloc acest subiect. Stiau ceva acei rusi ciudati? Nu vom sti niciodata.

ARAD

“Noaptea se auzeau focuri de armă. Ni se spunea că se trage cu gloante speciale, a căror învelis se topeste. Se auzea cum se lovesc de pereti, de poarta de metal. Soldatii nostri ripostau si ei. Se zăreau lumini pe clădirea Fabricii de Vagoane si la unele case din fata tipografiei. La un moment dat, când focurile de armă au stat, unul dintre militarii care păzeau intrarea dinspre service-ul de la UTA, a adormit pe hol si din greseală a apăsat pe trăgaci, producând panică printre noi. Ne-am aruncat unul pe celălalt, a fost o nebunie, mai ales că se tot vorbea despre teroristi” – spune Dorel Pintea.

http://www.observator.info/cutenews/arhiva.php?subaction=showfull&id=1135121929&archive=1135207455&start_from=&ucat=22& Arad

 

http://romanianrevolutionofdecember1989.com/2009/12/23/numai-din-saptamana-aceasta-cazuri-de-gloante-dum-dum-si-vidia-folosite-in-decembrie-89-mentionate-in-presa-romana-disponsibila-pe-internetul/

Posted in decembrie 1989, raport final | Tagged: , , , , , , , , , | Leave a Comment »

Sorin said that on the eve of the revolution…people in civilian clothes and carrying heavy bags began arriving [at the Hotel Parc in Arad] from Bucharest. “We knew they were police and that they were bringing guns…In the end that was where the sniping was from. (Harvey Morris, “Changing of the Guard for Doina Cornea,” The Independent (London), 15 January 1990) (I)

Posted by romanianrevolutionofdecember1989 on October 4, 2014

(purely personal views as always, based on two decades of prior research and publications)

The Dutch Nurse, Sister Roza, thinks Mr. Beres, who was shot in the foot on the night of 22 December 1989 in Brasov, was hit by a hollow-nosed dum dum bullet because of the nature of the wound (Harvey Morris, “When the workers of Romania said no,” The Independent (London), 13 January 1990)

image0

Sorin said that on the eve of the revolution they were working over at the Park Hotel [Arad] which has a clear field of fire towards the army barracks.  People in civilian clothes and carrying heavy bags began arriving from Bucharest.  “We knew they were police and that they were bringing guns and we told the army but they took no notice.  In the end that was where the sniping was from.  The Manager of the Park was in on it.  She’s called Sanda Kern and she took holidays every year in West Germany and had a foreign car.  Her husband’s a barman at the airport.  Do you know what she is doing now?  She’s a member of the Arad National Salvation Front.”

Harvey Morris, “Changing of the Guard for Doina Cornea,” The Independent (London), 15 January 1990, p. 12.

 http://www.transira.ro/bb3/download/file.php?id=95617

image0-005

image0-004

The circumstance of firing from hotels into surrounding buildings and of individuals with obvious or likely “police” (i.e. active or former Securitate or Militia) ties carrying heavy bags to apartments or hotel rooms in December 1989 was not at all limited to Arad, as the example of Brasov makes clear:

http://romanianrevolutionofdecember1989.com/2011/05/23/brasov-decembrie-1989-zona-modarom-hotel-capitol-in-decembrie-1989/

image0-008

Alin Alexandru, “Brasov:  Linistea dinaintea macelului,” si “Ajutati-ma sa mor de moarte buna,” Expres, 1990.

image0-010

http://romanianrevolutionofdecember1989.com/2010/12/14/iasi-14-decembrie/

Iesenii isi amintesc–cum pot sa uite?!–ca in zilele de 13 si 14 decembrie, toate caile de penetratie in Piata Unirii erau pazite de acele grupe de comando, care–s-a aflat–aveau si mitraliere, si tunuri de apa.  S-a mai aflat, apoi, ca in podul Hotelului Traian erau montate alte mitraliere, iar baietii de la ‘Dinamoviada’  erau masati la etajele 1 si 2 din Hotelul Unirea.  Cu lunete si pistoale-mitraliera.  Generalul Olteanu, fostul secretar cu propaganda al C.C. venise la Iasi cu ofiteri superiori din Departmentul securitatii pentru anchete.  Revoltator este ca anchetorii si batausii securitatii sint libera astazi…. (Vasile Iancu, “Sa nu uitam!,” Romania Libera, 14 decembrie 1990).

Posted in decembrie 1989, raport final | Tagged: , , , , , , , , , | 1 Comment »

“Doi revolutionari, doua destine…” “1.500.000 dolari–C.C.–Emanatii Revolutiei” si alte articole despre Rebeca Doina Cercel si Revolutia din 1989

Posted by romanianrevolutionofdecember1989 on September 27, 2014

(purely personal views as always, based on two decades of prior research and publications)

“In noaptea de 23 se reintorc in framintate zona a fostului cc.  In corpul A. Rebeca este impuscata in ambele picioare.  Este transportata la Spitalul Municipal.  I se extrase unul dintre gloante si revine in acele locuri tulburi.  In fata Directii a 5-a.  Eugen Cercel este impuscat cu doua gloante explozive care i-au zdrobit bazinul si picioarele.  Este invalid pe viata, si in carutul sa, se afla la mama sa in Moldova...”

Emil Munteanu, “Doi revolutionari [Rebeca Doina Cercel si Cazimir Benedict Ionescu], doua destine…” Romania Libera, 20 februarie 1992, p. 1.

image0

image0-003

http://romanianrevolutionofdecember1989.com/2014/09/25/rebeca-doina-cercel-revolutionar-cc-pcr-decembrie-1989-erau-intr-adevar-dosare-pe-care-era-scris-strict-secret-si-in-care-am-vazut-ca-erau-mentionate-bazele-de-antrenament-antiterorist/

Rebeca Doina Cercel cu Traian Calin Uba, “1.500.000 dolari–C.C.–Emanatii ‘Revolutiei’” Contrast (Constanta), nr. 9 (49) 8-14 martie 1991, pp. 4-5.

image0-005

image0-007

image0-009

image0-012

 http://romanianrevolutionofdecember1989.com/2013/07/07/after-the-ceausescus-were-executed-the-counter-revolution-is-disappeared-26-december-1989-24-january-1990/

11 January 1990

Mai tirziu in 11 ianuarie [1990], cind toata lumea spunea iarasi ‘civili sa predea armele’ impreuna cu Cercel Doina Rebeca am intrat in buncarul subteran din CC si am mai prins inca opt insi.  Au tras–daca nu era Rebeca era a treia oara cind muream….

Mihai Barbulescu, “Teroristi infiltrati in rindurile revolutionarilor,” Expres Magazin, nr. 21, 1991, p. 11.

http://romanianrevolutionofdecember1989.com/2014/09/06/before-the-narratives-of-december-1989-consolidated-slight-return-looking-through-the-272-issues-of-the-pntcds-dreptatea-newspaper-from-1990/

Posted in decembrie 1989, raport final | Tagged: , , , , , , , , , | Leave a Comment »

25 Years Ago: East German Exodus Continues and Things Start Getting Serious (Press from the Time)

Posted by romanianrevolutionofdecember1989 on September 20, 2014

Relatedhttp://romanianrevolutionofdecember1989.com/2014/08/16/the-light-and-guns-of-19-august-media-accounts-and-video-about-an-important-day-in-the-fall-of-european-communism-in-1989-featuring-hungary-poland-and-romania/

PURELY PERSONAL VIEWS AS ALWAYS.  As my own collection of copies of the Washington Post from the time suggests:  things began to really gather pace in the former communist Eastern Europe in September 1989.  On 11 September 1989–yes 11 September, the accidental historian thus drawing together other famous 11 Septembers (Allende’s overthrow in Chile in 1973 or al-Qa’ida’s horrific attacks of 11 September 2001)–the Hungarians essentially formalized their laissez-faire attitude toward East Germans using their country as a transit point for going West.  To the wrath of the East German regime of Erich Honecker–but also to the other members of the so-called Gang of Four rejectionists in Czechoslovakia, Bulgaria, and perhaps especially Nicolae Ceausescu’s Romania–the Hungarian regime released the pressure of the build-up of East German refugees in their country, opening the flood gates not only for future refugees but for the momentous collapse of the rejectionist communist regimes which followed in quick succession during October, November, and December 1989.  Mark Kramer of  Harvard University’s Cold War Studies Project lays out in excellent detail the dynamics and ramifications of these events in Mark Kramer, “The Demise of the Soviet Bloc.” The Journal of Modern History 83:4 (December 2011): 788-854, available online here (see pages 227-234):  http://www.ustrcr.cz/data/pdf/seminare/2013/kramer/demise-of-the-soviet-bloc.pdf

image0-001

24 September 1989

image0-004

image0-006

Note first article by Blaine Harden, “Move Intensifies Split in Bloc as Only Poles Back Hungary”

image0-008

image0-010

Posted in decembrie 1989 | Tagged: , , , , , , , | 1 Comment »

Before the Narratives of December 1989 Consolidated (Slight Return): Looking through the 272 Issues of the PNTCD’s “Dreptatea” Newspaper from 1990

Posted by romanianrevolutionofdecember1989 on September 6, 2014

(purely personal views as always, based on two decades of prior research and publications)

Thanks to the Fundatia Corneliu Coposu site at http://www.corneliu-coposu.ro/sectiune/index.php/239-ziarul-dreptatea/ copies of the PNTCD’s daily Dreptatea from the early 1990s are available to the public.  I have looked through the first 200 editions, from early February 1990 to early October 1990.  Many fascinating aspects of Romanian politics and life jump out at the reader.  For our purposes here, the most interesting aspect is the details that make their way into articles about December 1989.  This was at a time when, although beginning to consolidate, narratives of December 1989 remained somewhat fluid, focusing on what happened and less on how it did or did not fit into competing narratives.  It would not be long before these competing narratives would become not just descriptions of what had happened but increasingly political and ideological lenses to view and interpret what had happened–thus leading to the exclusion, knowingly or unknowingly, of details that contradicted or did not “fit” the narrative in question.  New theories and even new memories or perhaps better put, lapses in memory or amnesia, would displace earlier memories and details.

It is therefore almost surreal to read the details of December 1989 in the pages of the National Christian-Democratic Peasant Party’s daily Dreptatea, a party and a paper whose opposition to the National Salvation Front and the former communist nomenklatura, was unquestionable at the time and comes through clearly in the pages of this publication–including when it was not published for several days in June 1990 because miners at the behest of the Front’s leaders devastated the offices of the party and the daily….And yet, in articles about December 1989, journalists relayed details which today their political and ideological heirs consistently deny or seek to explain away or wouldn’t be caught dead including in any article about December 1989.  Most importantly, that the terrorists of December 1989 existed, that their core was provided by the Securitate and included Arabs from countries friendly to the dictatorial communist regime of Nicolae Ceausescu, and that the terrorists possessed and used atypical and highly destructive munitions that no other forces in Romania possessed:  in particular, exploding DUM-DUM bullets that are outlawed by an international convention of which Romania was a signatory.

——————————————————————————————————————–

Two recent finds to add to the original tranche:

Florin Oprea Salceanu, “Unde sint teroristii, domnule Iliescu?” Dreptatea (nr. 224) 1 noiembrie 1990, p. 3.

Adincurile noptii erau zguduite de vaietele ranitilor si suierul gloantelor dum-dum, de trasoare, de vidia.  Teroristii ocrotiti de noapte, in pozitiile cheie, impuscati fara mustrare de constiinta.

image0

Virginia Stanescu si Gabriel Stanescu, “Ce facem pentru eroii revolutiei?” Dreptatea (nr. 230), 8 noiembrie 1990, p. 1

Tinarul de 20 de ani, Marcel Ungureanu, ranit la 23 decembrie 1989 la Aeroportul Otopeni, facea parte din Unitatea Militara 01370 Focsani….Totul s-a petrecut intr-o clipita si Marcel s-a trezit la Spitalul nr. 9, impuscat in git si coloana, la sectia reanimare.  Din pacate, atentia acordata de cadrele medicale a fost de asa natura incit a ajuns in Italia [la Centrul Toscana-Ortopedie din Florenta] cu ranile infectate…Cei doi ramasi, Marcel si Mugur (acesta din urma impuscat cu gloante dum-dum care au explodat in corp distrugindu-i ficatul si rinichii) continua sa fie vizitati si ajutati de familii italiene.

 

image0-004

——————————————————————————————————————–

http://romanianrevolutionofdecember1989.com/2014/06/14/before-the-narratives-of-december-1989-consolidated-looking-through-the-first-200-issues-of-the-pntcds-dreptatea-newspaper/

 

image0-011

Niculae Lucian, 30 ani, 21 decembrie 1989, Intercontinental (Bucuresti), piciorul distrus de gloantele dum-dum (also mentioned in http://romanianrevolutionofdecember1989.com/2014/05/18/surgeons-from-bucharests-main-hospitals-discuss-their-experiences-in-december-1989-lt-gnl-traian-oancea-dr-nicolae-nae-constantinescu-dr-dan-gavriliu-dr-nicolae-angelescu/)

G.L. [Gilda Lazar], “Pentru un erou al Revolutiei,” Dreptatea, nr. 52 (6 aprilie 1990), p. 2. http://www.corneliu-coposu.ro/u/p/image/ziarul-dreptatea/dreptatea-nr52-1990-0406.pdf

image0-001

Aurelian Lazu, “REMEMBER,” Dreptatea, nr. 96 (1 iunie 1990), p. 2. http://www.corneliu-coposu.ro/u/p/image/ziarul-dreptatea/dreptatea-nr96-1990-0601.pdf

image0-015

soldat Eugen Mardare, glont dum-dum s-a explodat in abdomen

Raluca Gabriel Mocanu, “Eroii Tragici,” Dreptatea, nr. 100 (6 iunie 1990), p. 4. http://www.corneliu-coposu.ro/u/p/image/ziarul-dreptatea/dreptatea-nr100-1990-0606.pdf

image0-005

Ovidiu Craciun, doua dum-dum-uri

Traian Calin Uba, “Noi amintiri in alb,” Dreptatea, nr. 138 (24 iulie 1990), p. 3.  http://www.corneliu-coposu.ro/u/p/image/ziarul-dreptatea/dreptatea-nr138-1990-0724.pdf

image0-003

Ilie Costache, “Accident? [despre cazul avionului TAROM AN-24 prabusit pe 28 decembrie 1989], Dreptatea, nr. 36 (17 martie 1990), p. 3. http://www.corneliu-coposu.ro/u/p/image/ziarul-dreptatea/dreptatea-nr138-1990-0724.pdf

http://romanianrevolutionofdecember1989.com/2014/01/10/nicolae-ceausescu-securitatea-libieni-cincufagarasbrasov-si-revolutia-romana/

 

image0-013

gloantele cu virful taiat

Odette Hanganu si Remus Agatinei, “Si Braila e oras martir.  Cind se va afla adevarul?,” Dreptatea, nr. 69 (28 aprilie 1990), p. 4. http://www.corneliu-coposu.ro/u/p/image/ziarul-dreptatea/dreptatea-nr69-1990-0428.pdf

http://romanianrevolutionofdecember1989.com/2010/09/29/%E2%80%9Corwellian%E2%80%A6positively-orwellian%E2%80%9D-prosecutor-voinea%E2%80%99s-campaign-to-sanitize-the-romanian-revolution-of-december-1989-part-iii-a-fistful-of-bullets-unregistered-atyp/

 

image0-008

gloante cu cap vidia

Tudor Barbu, “Trei momente din decembrie si semnele lor de intrebare,” Dreptatea, nr. 36 (17 martie 1990), p. 3. http://www.corneliu-coposu.ro/u/p/image/ziarul-dreptatea/dreptatea-nr36-1990-0317.pdf

http://romanianrevolutionofdecember1989.com/2013/12/06/vina-de-neiertat-a-tvr-a-contribuit-decisiv-la-victoria-revolutiei-iii/

http://romanianrevolutionofdecember1989.com/2013/08/25/tvr-chirurgi-si-reportaje-despre-gloante-explozive-dum-dum/

 

image0-017

Sibiu, ROMBAC, 80 de specialisti din capitala

Cristina Mladin, “Inexactitati,” Dreptatea, nr. 101 (7 iunie 1990), p. 3. http://www.corneliu-coposu.ro/u/p/image/ziarul-dreptatea/dreptatea-nr101-1990-0607.pdf

http://romanianrevolutionofdecember1989.com/2013/08/16/final-boarding-call-for-taroms-special-rombac-service-from-bucuresti-to-sibiu-would-the-large-party-of-suspicious-soviet-tourists-please-report-to-the-gate-immediately-iv/

 

Posted in decembrie 1989, raport final | Tagged: , , , , , , , , , , , , , , | 1 Comment »

The Tragic Death of Photojournalist Ian Parry: Romanian Media on the Shootdown of TAROM AN-24 Bucharest-Belgrade

Posted by romanianrevolutionofdecember1989 on September 3, 2014

image0-001

image0-003

Horia Tabau, Criminalii din ‘Triunghiul Bermudelor,’ Expres, octombrie 1991.

image0-005

image0-007

see no. 17

[91] See Liviu Valenas, “Lovitura de palat din Romania:  Capii complotului dezvaluie,” Baricada, no. 32 (21 August 1990), p.3.  The speculation by Ratesh that the “anonymous plotters” were “surely Brucan and Militaru” seems correct; in fact, their photos appear in the center of the article, see Nestor Ratesh, Romania:  The Entangled Revolution (New York:  Praeger, 1991), p. 65. Ion Cristoiu maintained in 1993 that, Gelu Voican Voiculescu, a key figure in the early Front, had then recently told him, that the British photo journalist (Ian Parry) who perished in the still murky incident surrounding the shooting down of an AN-24 on 28 December 1989, “had stayed at the ‘Hotel National’ and discovered, it appears, on a list many Libyans.” See Constantin Iftime, Cu ION CRISTOIU prin infernul contemporan (Bucharest:  Edtirua Contraria, 1993), pp. 31-32.

see http://romanianrevolutionofdecember1989.com/foreign-intervention/

http://romanianrevolutionofdecember1989.com/2014/01/10/nicolae-ceausescu-securitatea-libieni-cincufagarasbrasov-si-revolutia-romana/

http://romanianrevolutionofdecember1989.com/2011/08/23/asta-nu-este-pentru-urechile-publicului-muammar-gaddafi-teroristi-libieni-plan-z-z-si-decembrie-1989-in-romania/

http://romanianrevolutionofdecember1989.com/2014/08/09/misterele-revolutiei-la-brasov-au-ars-dosarele-procuraturii-despre-evenimentele-din-decembrie-romulus-nicolae-cuvintul-nr-32-august-1991/

from Richard Andrew Hall (2006)

“ORWELLIAN…POSITIVELY ORWELLIAN:” PROSECUTOR VOINEA’S CAMPAIGN TO SANITIZE THE ROMANIAN REVOLUTION OF DECEMBER 1989 (Part Seven, Foreign Involvement)

http://romanianrevolutionofdecember1989.com/2010/10/03/%E2%80%9Corwellian%E2%80%A6positively-orwellian%E2%80%9D-prosecutor-voinea%E2%80%99s-campaign-to-sanitize-the-romanian-revolution-of-december-1989-part-seven-foreign-involvement/

——————————————————————————————————

Related:

http://en.wikipedia.org/wiki/Ian_Parry

http://lens.blogs.nytimes.com/2014/09/03/a-legacy-helps-young-photographers/?_php=true&_type=blogs&_r=0

http://www.ianparry.org/

http://ro.wikipedia.org/wiki/Accidentul_aviatic_din_28_decembrie_1989

Posted in decembrie 1989, raport final | Tagged: , , , , , , , , , , , , | 5 Comments »

Fara indoiala…se intimpla ceva. Securitatea nu spune dar sugereaza. “Lasa sa-i scape” mici detalii.

Posted by romanianrevolutionofdecember1989 on August 15, 2014

(purely personal views–to suggest otherwise is to misrepresent me–based on two decades of prior research and publications, not for unauthorized reproduction, thank you)

“Without a doubt…something is going on.  The Securitate doesn’t say but it suggests.  It allows small details to leak out.”

In the seemingly endless discussions of the alleged role of large numbers of Soviet agents (using the cover of being tourists) in the December 1989 overthrow of Nicolae Ceausescu’s communist dictatorship, I am inevitably reminded of this July 1991 quote from Radu Ciobotea that I used in my 2005 article “The Romanian Revolution as Geopolitical Parlor Game.”

(For a recent example, 12 August, of the reappearance of such a claim see: http://cultural.bzi.ro/25-000-de-spioni-kgb-au-stapanit-romania-aproape-un-an-18070 )

from THE 1989 ROMANIAN REVOLUTION AS GEOPOLITICAL PARLOR GAME: BRANDSTATTER’S “CHECKMATE” DOCUMENTARY AND THE LATEST WAVE IN A SEA OF REVISIONISM, Part III (cleared in March 2005)

Reporting in July 1991 on the trial involving many of those involved in the Timisoara repression, Radu Ciobotea noted with what was probably an apt amount of skepticism and cynicism, what was telling in the confessions of those on trial:

Is the End of Amnesia Approaching?…

Without question, something is happening with this trial.  The Securitate doesn’t say, but it suggests.  It let’s small details ‘slip out.’…Increasingly worthy of interest are the reactions of those on trial….Traian Sima (the former head of the county’s Securitate) testifies happily that, finally, the Securitate has been accepted at the trial, after having been rejected by Justice.  Filip Teodorescu utters the magic word ‘diplomats’ and, suddenly, the witness discovers the key to the drawer with surpise and declares, after five hours of amnesia, that in Timisoara, there appeared in the days in question, foreign spies under the cover of being journalists and diplomats, that in a conversation intercepted by a mobile Securitate surveillance unit Tokes was reported as  ‘well,’ and that all these (and other) counterespionage actions that can’t be made public to the mass media can be revealed behind closed doors to the judge….[Timis County party boss] Radu Balan ‘remembers’ that on 18 December at midnight when he was heading toward IAEM, he passed a group of ten soviet cars stopped 100 meters from the county hospital. (It turns out that in this night, in the sight of the Soviets, the corpses were loaded!).” [emphasis in the original] (Flacara, no. 27, 1991, p. 9).

So what is the substance of the most recent popular iteration of the so-called “Soviet tourist” hypothesis as outlined in the 12 August article above?  It is actually from a 23 December 2012 article in the daily Libertatea under the bombastic headline, “25.000 de spioni KGB au stăpânit România aproape un an! Ceauşescu a fost detronat de o armată secretă sovietică, care a stat în ţara noastră în perioada decembrie 1989 – octombrie 1990″ (http://www.libertatea.ro/detalii/articol/25-000-de-spioni-kgb-au-stapanit-romania-aproape-un-an-428106.html#ixzz3APp0Eq5v)

“La expunerea clară, concisă a lui Caraman (Mihai Caraman – n.r.), directorul Centralei de Informaţii Externe, am cerut sovieticilor să-şi retragă comandourile. Era vorba despre aproximativ 25.000 – 30.000 de oameni. S-au retras ca urmare a faptului că Gorbaciov modificase strategia şi spusese că URSS nu mai este jandarm în această zonă”. Declaraţia îi aparţine lui Petre Roman, fostul premier al României în perioada decembrie 1989 – septembrie 1991 şi a fost inclusă într-o carte a istoricului Alex Mihai Stoenescu.

In the same article, Larry L. Watt’s 2010 volume Fereşte-mă, Doamne, de prieteni (the English version entitled With Friends Like These) is invoked.  In the English version, Watts wrote on page 16, with a footnote on page 26:

“It is suggestive that more than 25,000 of the 37,000 “extra” Soviet tourists that deemed Romania a desirable place to visit or transit in the two weeks prior to its revolution in December 1989 chose not to leave until almost a year later, in October 1990, after the Romanian government formally insisted on their departure.90”

90. “Ceauşescu protested the sudden influx of Soviet ‘tourists’ to Moscow at the time, none of whom stayed in hotels. See e.g. Mircea Munteanu, New Evidence on the 1989 Crisis in Romania, e-Dossier no. 5, Washington D.C., Woodrow Wilson International Center for Scholars, December 2001, pp. 3-11, CWIHP. The Romanian Senate’s investigation into the events of December 1989 disclosed the extraordinary jump in Soviet ‘tourists’ from 30,000 in 1988 to 67,000 in 1989 as recorded in customs and border statistics, as well as the unexplained delay in their departure. Mention of this glaring anomaly was qualified as unwarranted “conspiracy theory.” See e.g. Depostion of Petre Roman, Transcript no. 90/8.03.1994, Romanian Senate Archive, Bucharest, pp. 44-45. According to ex-Prime Minister Roman, 30,000 Russians ‘tourists’ remained in Romania for almost a year, until officially requested to leave in October 1990. Allegedly, Caraman’s Foreign Intelligence Service (SIE) informed Roman about them only at that time. However, since at least March, Romanian TV had broadcast news stories of the Russian encampments.”]

Marius Mioc reproduced the Romanian version of the passages as follows (Răstălmăcirile lui Larry Watts şi răstălmăcirile altora despre Larry Watts):

Cel mai important fragment din cartea lui Larry Watts care se referă la revoluţie îl găsim la pagina 55, şi este următorul:

Este sugestiv faptul că peste 25000 din cei 37000 de turişti sovietici care au considerat România locul preferat pentru vizite sau tranzit, în cele două săptămînă anterioare revoluţiei din decembrie 1989, au ales să nu mai plece timp de aproape un an, pînă în octombrie 1990, după ce guvernul român le-a cerut oficial şi insistent să părăsească ţara.

Aici se face trimitere la o notă de subsol în care se scrie:

Ceauşescu a protestat împotriva afluxului brusc de turişti de la Moscova, din care nici unul nu stătea la vreun hotel. Vezi Mircea Munteanu, New Evidence on the 1989 Crisis in Romania, e-Dossier nr. 5, Washington D.C., Woodrow Wilson International Center for Scholars, decembrie 2001, pp. 3-11, CWIHP. Ancheta Senatului României asupra evenimentelor din 1989 menţionează un salt de la 30000 turişti sovietici în 1988 la 67000 în 1989, precum şi o întîrziere inexplicabilă în plecarea acestora. Vezi Depoziţia lui Petre Roman, transcript nr. 90/8.03.1994, Arhiva Senatului României, pp. 44-45. Conform prim-ministrului Petre Roman, 30000 de turişti ruşi au rămas în România peste un an, pînă cînd li s-a cerut oficial să plece, în octombrie 1990. Conform lui Roman, şeful SIE, Caraman, l-a informat numai la acea dată despre aceştia. Totuşi încă din martie televiziunea română relata despre taberele sovietice.

But, as it turns out, Watts’ claim is neither new, nor his own.  It indeed appears to belong to Alex Mihai Stoenescu.  Stoenescu wrote the following in a 2004 volume which I found online here, although unfortunately without the endnotes,  http://hot24.weebly.com/uploads/5/2/3/8/5238782/alex_mihai_stoenescu_-_istoria_loviturilor_de_stat_in_romania_vol_4-1.pdf)

...Asadar, coloanele de „turisti” sovietici se prezentau ca fiind în tranzit spre sau din Iugoslavia, dar nu fãceau tranzitul. Ei au rãmas pe teritoriul României în preajma marilor orase pentru a interveni în cazul esecului diversiunilor care trebuiau sã provoace cãderea lui Ceausescu. Au fost pur si simplu dati afarã din tarã abia în octombrie 1990 de cãtre priniul-ministru Petre Roman: „A mai fost un moment foarte delicat, în octombrie 1990, cînd în tarã se aflau 30 000 de rusi! Cu masinile lor! Eu, cînd am aflat de a-ceasta, în calitate de prim-ministru, de la organul competent, adicã S.I. Externe, am fãcut mare tãrãboi si, mã rog, pînã la urmã am reactionat, au fost scosi din tarã. A mai fost o miscare foarte ciudatã înainte de 19 martie 1990 la Tîrgu-Mures”395. într-o discutie particularã, Petre Roman i-a confirmat autorului cã identitatea acestor „turisti” ca luptãtori ai fortelor speciale sovietice fusese deplin documentatã de SIE. Ce fel de tranzit era acela în care 30 000 de turisti (probabil cã nu toti erau luptãtori ai fortelor speciale sovietice, dar ei ofereau acoperirea) rãmîn pe teritoriul unui stat, prin care se presupune cã trec în maximum 48 de ore, si rãmîn un an de zile! (pp. 189-190)

I have through some searching been able to find the sources for Stoenescu’s claim:  Arhiva Senatului României, Stenograma nr.90/8 martie 1994, Audiere Petre Roman, pp.44-45.
http://internationalfreemedia.wordpress.com/2013/01/14/relatiile-romano-americane-de-la-razboiul-absurd-la-fratia-in-nato/#_ftn7 .  The claim from Stoenescu’s 2004 volume appears to have made its way into the press beginning in 2006 in Evenimentul Zilei, ironically (?) on the eve of the presentation to parliament of the Report by the Presidential Commission for the Analysis of the Communist Dictatorship in Romania (CPADCR) on 18 December 2006, despite the fact that Evenimentul Zilei was/is supposedly the hub of opposition to communist and Securitate revisionism in Romania! (it must be, since Vladimir Tismaneanu, head of the CPADCR, published op-eds there at the time and still does!):  http://www.evz.ro/operatiunea-kgb-decembrie-1989-423201.html.

In other words, Watts’ claim is recycled and originates with Alex Mihai Stoenescu.  Watts likes to point out that because Petre Roman was a former Prime Minister and was testifying under oath to a parliamentary committee, and because Roman claims he received the information from the then head of foreign intelligence that this enhances the credibility of the claim (see his comment on the post Mostenirea Clandestina).  Marius Mioc’s observation thus seems appropriate in light of such an interpretation:

Ceilalţi – Comisia Senatorială “Decembrie 1989″, Alex Mihai Stoenescu, Larry Watts, Grigore Cartianu, Sorin Golea – nu fac decît să repete cele spuse de Petre Roman. Remarc că Comisia Senatorială “Decembrie 1989″ n-a făcut nici minima verificare de a-l contacta şi pe Mihai Caraman, pentru a vedea dacă acesta confirmă spusele lui Petre Roman. Despre căutarea unor documente în arhivele Guvernului României sau ale Ministerului Afacerilor Externe care să ateste cererea făcută către sovietici de a-şi retrage agenţii nici nu mai vorbesc.

(from Răstălmăcirile lui Larry Watts şi răstălmăcirile altora despre Larry Watts)

Moreover, what is the background of the people making such allegations or to whom such allegations are ascribed?  Mihai Caraman was a long-time member of the Securitate’s Foreign Intelligence organization, named the CIE in its latter days.  Thus, Petre Roman’s source for this information is a former high-ranking Securitate official.  As I have argued consistently and repeatedly for over two decades in publications, for the purposes of investigating December 1989 three questions are relevant when it comes to what former Securitate personnel argue:

1) Does what they argue absolve the Securitate as an institution of wrongdoing in December 1989–wrongdoing that can be proved as having been committed by Securitate personnel?

2) Is what they argue similar to what other former Securitate personnel argue and can therefore be interpreted as an institutional view?

3) What was their personal relationship with the Securitate:  did they work for the institution?  Were they informers or collaborators of the institution during the communist era?

For example, Mihai Caraman, the alleged source of former PM Petre Roman’s claim was a longtime member of the Securitate’s foreign intelligence organization, and his claim about the alleged presence and role of numerous Soviet agents in the overthrow has been enunciated by numerous other former Securitate personnel (whether internal or external) from 1990 onward, as this site has demonstrated on numerous occasions.

Likewise, Alex Mihai Stoenescu, who first drew attention to the 1994 Petre Roman statement, has been defintively declared by CNSAS as having collaborated with the Securitate in the 1980s (see http://activenews.ro/decizie-definitiva-iccj-istoricul-alex-mihai-stoenescu-colaborat-cu-fosta-securitate_1829506.html or http://www.avocatura.com/stire/10316/istoricul-alex-mihai-stoenescu-verdict-irevocabil-de-colaborator-al-securitatii.html)

Finally, it has to be stressed that, besides sounding absurd–even if we ignore Petre Roman’s supposed earlier clarification to Stoenescu, according to Stoenescu, that all 30,000 of these Soviet tourists were members of Soviet special forces and estimate “conservatively” that “only” 10 percent were actual Soviet agents, that still leaves 3,000 Soviet agents (an incredible devotion of man power) traversing Romania not in Romanian Dacias so as to not draw attention but instead supposedly in Ladas and Moskovici!!!–THERE IS NO RECORD OF A SINGLE “SOVIET TOURIST” HAVING BEEN ARRESTED UPON SUSPICION OF INVOLVEMENT, LET ALONE ARMED INVOLVEMENT, IN THE UPHEAVAL THAT OVERTURNED THE REGIME OF NICOLAE CEAUSESCU BEFORE OR AFTER 22 DECEMBER 1989!  (And specifically with regard to the beginnings of the uprising in Timisoara, Securitate officials themselves, in the immediate aftermath of the events, confessed that despite being tasked from Bucharest to supply evidence of alleged foreign tourist involvement in the demonstrations and riots against Nicolae Ceausescu and his regime, they were unable to do so! See 25 for 2014: 25 Things You Should Know about the Romanian Revolution on the 25th Anniversary of the Fall of Nicolae Ceausescu’s Communist Regime: #1 The Securitate Deny Foreign Instigation of the Timisoara Uprising)

This then is why as Radu Ciobotea wrote, “The Securitate doesn’t say but it suggests.  It allows small details to leak out.”–precisely because it has no tactical proof of Soviet tourist responsibility for the December 1989 events, its former personnel must appeal to broad, structural, and unverifiable claims, such as the overall number of Soviet tourists in 1989, to suggest that by the mere presence of so many Soviet tourists they must have been involved.

 

Posted in decembrie 1989, raport final | Tagged: , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , | 1 Comment »