The Archive of the Romanian Revolution of December 1989

A Catch-22 December 1989, Groundhog-Day Production. Presenting the Personal Research & Scholarship of Richard Andrew Hall, Ph.D.

A fost identificată, inclusiv prin probe testimoniale, sursa sunetului cu efect de panică (emis la data de 21 decembrie 1989, în timpul discursului lui Nicolae Ceaușescu) care a contribuit, alături de alte elemente, la dezorganizarea mitingului din Piața Palatului și declanșarea protestelor în București.

(punct de vedere strict personal)

http://www.mpublic.ro/ro/content/c_18-12-2017-11-12

A fost identificată, inclusiv prin probe testimoniale, sursa sunetului cu efect de panică (emis la data de 21 decembrie 1989, în timpul discursului lui Nicolae Ceaușescu) care a contribuit, alături de alte elemente, la dezorganizarea mitingului din  Piața Palatului și declanșarea protestelor în București.

 

Ghici cine s-a interesat foarte mult in asa-zisul vuiet si care l-a dezvaluit in presa (mai precis Jurnalul National)?

https://jurnalul.antena3.ro/campaniile-jurnalul/decembrie-89/vuietul-produs-de-o-masina-a-armatei-70050.html

“Vuietul, produs de o masina a Armatei”

19 Apr 2004 – 00:00

Un ofiter de Securitate cu rang inalt povesteste cum fost creata panica in Piata Palatului, de un vuiet teribil produs de o instalatie amplasata pe o masina a Armatei. Zgomotul si grupurile de agitatori au facut ca mitingul sa scape de sub control, iar manifestantii sa rupa randurile, aruncandu-si pancartele si fugind din piata, sub ochii lui Ceausescu.


Un ofiter cu functie inalta in fosta Directie V sparge tacerea, facand dezvaluiri senzationale despre momentul in care mitingul convocat in Piata Palatului, in dimineata zilei de 21 decembrie ‘89, s-a intors impotriva lui Ceausescu. Sub protect ia anonimatului (la care va renunta la un moment dat), martorul ocular relateaza experient a “provocarii” (cum o numeste el), accentua nd doua aspecte de importanta majora. Unul este zgomotul infernal care a semanat groaza in zecile de mii de ocupant i ai pietei. Al doilea este prezenta unor grupuri de barbati ale caror actiuni au amplificat panica.
MARIUS TUCA


  • Jurnalul National: Unul dintre cele mai importante momente de la acea manifestatie a fost vuietul care s-a auzit si care i-a ingrozit pe oamenii care se aflau in piata si au inceput sa se imbulzeasca. Unde va aflati in acel moment? Ma aflam in fata sediului Comitetului Central sub balconul principal. Zgomotul s-a produs in doua reprize, la intervale scurte de timp. A fost sub forma unui vuiet asemanator lansarii unei rachete. Dar foarte interesant pentru ca frecventa vuietului a fost atat de puternica incat chiar prin masa aceea de oameni simteai cum iti vibreaza stomacul. In nici un caz nu s-a produs in nici una dintre masinile televiziunii. Toate aceste mijloace ale televiziunii fusesera amplasate de-a lungul cladirii CC, pe fatada, foarte aproape de spatiul verde.Erau vreo trei masini. Chiar in dreptul Bibliotecii Universitare a venit, fara sa fie anuntata si fara sa stiu de existenta ei, o masina de la Armata, de marimea unui microbuz tv, deasupra careia se aflau difuzoare de la instalatiile de sonorizare. Era de culoare kaki si cu numar de armata. Numai ca ofiterii care au fost la Biblioteca Universitara, care faceau parte din Comandamentul Bucuresti m-au informat ca zgomotele respective s-au produs de la aceasta masina a Armatei. Deci avea difuzoare deasupra.
  • Ati mai vazut inainte astfel de masini ale Armatei?Cand avea loc un miting in afara de mijloacele acestea de la televiziune, obligatoriu solicitam sprijin, daca era nevoie, si de la Armata, dar si prin mijloacele noastre. Noi aveam un Mercedes pe care era montata o statie de un kilowat. Masina aceasta ulterior i-am dat-o lui Dan Iosif de-a dus-o in piata si s-a laudat ca a capturat-o de la Securitate.

 

  • Difuzorele pentru miting unde erau?Erau si in fata CC si de o parte si de alta incat sa acopere toata piata. Erau multe. Dar toate erau dirijate de carele de reportaj si de masinile de sonorizare. De la ei este exclus sa se fi produs vuietul.
  • Dupa vuiet ce s-a intamplat?Nu se crea busculada numai din cauza vuietului. Ulterior am aflat, dupa ce s-a evacuat piata, ridicandu-se obiectele care au ramas in piata (lozici rupte, obiecte de imbracaminte), cei care au fost pe latura dinspre Consiliul de Stat, la semnalul care s-a primit al zgomotului respectiv au scos suportii lozincilor si am gasit aproape o suta de astfel de mijloace, un gen de furci. Suportul de lemn si partea de sus tepi. Au intepat indeosebi femeile care erau prin apropiere, ele au tipat, s-a creat busculada si in felul acesta s-a produs dezordinea din piata. S-au aruncat si doua petarde pe latura dinspre Magazinul „Muzica”. Imediat cum a inceput sa se evacueze oamenii din piata, masina aceasta cu numar de Armata a disparut foarte repede.
  • Ati gasit dupa miting magneti pe la boxe, pentru ca s-a vehiculat si aceasta varianta pentru producerea vuietului?Nu, nici vorba de asa ceva. Zgomotele care s-au produs erau ca suieratul unei rachete.Ne-am uitat pe cateva fotografii de-atunci si nu apare masina aceea cu numar de Armata.
  • Cand credeti ca a disparut?La putin dupa vuiet. Era chiar in fata Bibliotecii, pe latura dinspre piata.
  • Ofiterii Directiei pe care o conduceati au facut fotografii, au luat imagini de la miting?Da, am inregistrat pe camere video tot mitingul, dar dupa evenimente imaginile au disparut. Mai mult, vreau sa va precizez ca Directia a V-a a fost luata in paza Armatei la 22 decembrie, la ora 14:00. Ulterior, desi era sub paza, la 23 decembrie s-a tras in ea. In acea zi, cei de la Armata au venit cu camioanele si au luat toate fisetele din Directie si apoi sediul a fost incendiat.
  • Pe imaginile dumneavoastra se vedea aceasta masina?Sigur ca da. Le-am urmarit imediat dupa miting si le-am examinat cu atentie, dar au disparut, cum v-am spus, toate, precum si alte bunuri. Cu toate ca sediul era luat in paza, de acolo s-au distribuit munitie si armament.
  • La ce ora s-au auzit vuietele si petardele?Zgomotul s-a auzit la aproximativ 20-25 de minute de la inceperea mitingului. S-au aruncat si cele doua petarde in momentul in care a inceput sa se creeze busculada. Ca sa mareasca amploarea busculadei s-au aruncat cele doua petarde. Vuietul a constituit semnalul si pentru cei care trebuiau sa actioneze cu furcile.

Deci se pare ca acest fost ofiter de Securitate vrea sa sugereze ca vuietul, petardele (in realitate lansate tocmai de USLA), si tipetele erau partea unei diversiuni intentionate impotriva regimului lui Ceausescu…

Cat de nepotrivita si rupt de realitate este varianta aceasta se explica dl. Hodor mai jos…

Că Ilie Ceauşescu era convins că „duş­ma­nii externi“ îi puseseră gând rău fratelui său este de înţeles, dar problema este că le-a transmis „viziunea“ sa şi subor­do­na­ţilor. Care subordonaţi erau şi pe 21 de­cembrie 1989 în piaţa unde se desfăşura m­itingul. Dacă cineva ar fi avut curio­zi­tatea să citească până la capăt Ordonanţa 692/C2/2016 a procurorului Bogdan Licu, prim-adjunct al procurorului general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Secţia Parchetelor Mi­litare, ar fi putut să producă titluri mai interesante decât „S-a redeschis Dosarul Revoluţiei!“.

 

După o introducere tehnică (motiv pentru care cred că nimeni nu s-a ostenit să par­curgă restul documentului), se trece la sub­capitolul intitulat Cronologia eveni­men­telor. Aici este prezentată o declaraţie a martorului Ionel Dumitrescu, colonel inginer, ofiţer I la UM 02348 (Secţia de în­zestrare cu materiale tehnice a Consiliului Politic Superior al Armatei) „având ca atribuţii asigurarea cu tehnică de pro­pa­gandă la inamic a UM 02487 (război psihologic şi asigurarea cu tehnică de pro­pagandă şi cultură – televizoare, apa­rate radio, amplificatoare de putere, mag­netofoane – pentru întreg Ministerul Apă­rării Naţionale )“.

 

Ce aflăm din ea? Anume că „la data de 21 decembrie 1989 de la unitatea mea au fost trimise mai multe autospeciale care au avut rolul de a amplifica sunetul (res­pectiv de a dubla sistemul celor de la Radiodifuziunea Romînă). Autospecialele trimise au fost sub comanda loco­te­nen­tului-major Grumaz Alexandru, care în prezent ocupă funcţia de consul general al României la Shanghai [la data decla­raţiei, n.n.]. Autospecialele au fost sursa sunetului auzit atunci când adunarea populară organizată în piaţa palatului s-a dezorganizat, iar participanţii au înc­e­put să fugă“.

 

Iată sfârşitul misterului. Crezând, după ex­plozia grenadei, ca şi cei de la Se­cu­ri­tate, că sediul CC-ului urmează să fie ata­cat în forţă de „diversionişti“, oamenii lui Ilie Ceau­şescu au primit ordin să pună pe am­plificatoarele din piaţă benzile lor de pe simulatoarele de „război psihologic“. Ceea ce explică precis vuietul care a pro­dus acea senzaţie de panică (asta şi trebuia să pro­du­că!) care a făcut ca mulţimea să fugă şi să se calce în picioare, urmărită de „tan­curi“ şi „avioane“. De ce au recurs la aceas­tă mă­sură radicală? Pentru a elibera rapid pia­ţa şi a permite forţelor din jurul peri­me­trului să se concentreze în jurul sediu­lui pentru „a-l apăra pe Tovarăşul Ste­jaruI“ (numele de cod al lui Nicolae Ceau­şes­cu în planurile şi comunicaţiile Se­curităţii).

 

Ironia supremă este că singurul care a avut capacitatea de a analiza corect si­tuaţia de fapt şi care a blocat un şir de ac­ţiuni ce ar fi condus la un plauzibil măcel a fost tocmai Stejarul. Poate şi pentru că avea posibilitatea să vadă ce se întâmplă de fapt în piaţă de la înălţimea balconului, Nicolae Ceauşescu şi-a dat seama că nu există un pericol iminent, a refuzat suges­tiile de a „intra în sediu“ şi a anulat ipo­teza panicardă a atacului cu un scurt „Ho, bă!“. Care a avut exact sensul primar, pentru că rotiţele planului în desfăşurare s-au oprit imediat.

 

Oamenii lui Neagoe şi Vlad şi-au pus pie­dicile la arme şi au rămas pe poziţii până când cordoanele de ordine i-au recuperat pe fugari de pe străzile laterale şi i-au îm­pins, împreună cu cei care se refugiaseră în preajma intrării în CC, la loc în piaţă. I-au aşezat, cu chiu, cu vai, cât să dea im­presia că nu sunt aşa de puţini, şi au ape­lat şi la forţele de rezervă ale Direcţiei a V-a şi SMB din interiorul Bibliotecii Na­ţionale ca să completeze rândurile rărite.

 

Nicolae Ceuaşescu şi-a reînceput discursul, dar toată lumea văzuse deja ce era de văzut. „Poporul“ (chiar şi „loialiştii“ aduşi cu forţa) nu mai era cu ei ca în 1968.

 

Trebuiau să se bazeze doar pe Armată şi Securitate ca să „reziste“.

 

Totuşi, deşi încă aveau tancuri, mitraliere şi oameni care să tragă cu ele, cel mai im­portant moment, cel psihologic, fusese de­ja pierdut. Se văzuse la televizor că le era frică…

https://revista22.ro/70259089/mitingul-din-21-decembrie-1989-epitaful-unui-alt-episod-al-loviturii-de-stat.html

Advertisements
 
%d bloggers like this: