Cine a spus adevarul despre Iulian Vlad?: Vladimir Tismaneanu sau Silviu Brucan (III)
Generatia Irosita, (1992), pp. 244-245…
Linia trasata de generalul Vlad in scrisoarea sa din 30 ianuarie 1990 [sic., 1991] va deveni ulterior tema favorita a intregului aparat din presa, radio si televiziune de care dispunea faimoasa Directie a Dezinformarii din cadrul Departamentului Securitatii Statului. Nu e nevoie de listele agentilor informatiori si dezinformatori a Securitatii care se mai afla sau nu se mai afla in miinile S.R.I.-ului. Luati colectia publicatiilor din 1991, stringeti semnaturile celor care in presa, la radio si TV au sustinut tezele forumlate de generalul Vlad si veti avea in fata, in carne si oase, reteaua de dezinformatori ai Securitatii!
S-a vorbit mult despre meritele pe care si le-a cistigat Directia Dezinformarii in serviciul Ceausistilor. Dar cea mai mare performanta a ei a fost atinsa dupa revolutie, cind a reusit sa raspindeasca o confuzie totala in jurul chestiunii teroristilor, incit sa nu mai stie nimeni nimic.–Silviu Brucan
I translated this passage in an article that appeared in the British Journal, The Journal of Communist Studies and Transition Politics, in December 1996. The article was written in March 1996, when I was just beginning to make sense of what I had pieced together the previous two years or so.
Who was right about General Iulian Vlad, the Securitate, December 1989, and the historiography of December 1989…after December 1989?
Vladimir Tismaneanu, who only wrote about Sorin Rosca Stanescu as former Securitate informer, after Stanescu attacked him in the press in 2006?
Tismaneanu did not question or even seem to care about Stanescu’s background until he was personally attacked. I know, as in the 1990s I raised repeatedly the issue of how Stanescu’s revealed links to the Securitate’s USLA during the Ceausescu era might be influencing what he wrote about December 1989–namely, that he didn’t suspect the USLA of any responsiblity for the 22 December 1989 bloodshed…
SRS was only one of the more blatant examples, where Brucan turned out (despite imprecision and painting with a broad brush…there were those who imbibed of the firehose of Securitate revisionism and disseminated it with little realization what they were doing…and among the former Securitate and their informers and collaborators, it did not make a great lot of difference what Directorate they been associated with, they did not have to formally have links to the Securitate’s Disinformation Department) to be right.
There were many others, however. I will end here with a memorable example: in 1995, both Tismaneanu and Maria Bucur suggested I read Cornel Ivanciuc about December 1989. (Sadly, there are those like Maria Bucur, who cites a former Securitate officer!, published in the daily run by Dan Voiculescu!, as a credible source to explain what happened at the rally on 21 December 1989!!! https://romanianrevolutionofdecember1989.wordpress.com/re-being-there-heres-why/ )
Why? Well, of course, because the series was being published in the flagship of the then anti-communist, anti-Ceausescu, anti-Iliescu intellectual opposition, the weekly 22.
I had already read Ivanciuc, and had my suspicions…suspicions that years later that proved to be right: https://romanianrevolutionofdecember1989.wordpress.com/2009/10/04/decembrie-89-citeva-indoieli-stirnite-de-un-articol-din-revista-22-cazul-ivanciuc-si-teza-turistilor-sovietici/
https://www.hotnews.ro/stiri-arhiva-1147456-cornel-ivanciuc-turnat-fost-platit-securitate.htm
Această teorie şi-a găsit loc şi în presa de opoziţie. Cornel Ivanciuc [fost informator plătit al Securităţii, deconspirat în 2006[12], după ce domnul Hall îşi scrisese teza], care în 1995 a scris unul din cele mai influente articole de până atunci despre fosta Securitate pentru săptămânalul „22”, susţine că sovieticii şi-au atins scopurile în Decembrie 1989 prin intermediul aşa-numiţilor „turişti-incursionişti”, a căror activitate în timpul Revoluţiei a fost identică cu cea a trupelor Speţnaz de cercetare-diversiune ale GRU (Serviciile Secrete ale Armatei Sovietice).[13] Două luni după depoziţia în instanţă a generalului Iulian Vlad, Sorin Roşca Stănescu, unul din cei mai proeminenţi critici ai regimului Iliescu şi ai KGB-ului, a prezentat un interviu în ziarul principal de opoziţie, „România Liberă”, cu un ofiţer KGB anonim, care trăia în Paris şi care a susţinut un scenariu asemănător[14]. Ofiţerul KGB a susţinut că a intrat în România în 14 decembrie, ca parte a unui plan KGB de a deschide focul şi a crea confuzie. El ar fi fost în Timişoara în timpul evenimentelor, dar a sugerat că niciodată nu a primit ordinul anticipat de a deschide focul şi a părăsit ţara în 26 decembrie. Roşca Stănescu le reaminteşte cititorilor „zvonurile insistente care au circulat referitor la existenţa pe teritoriul românesc a 2000 de autoturisme Lada cu numere de înmatriculare sovietice şi câte doi bărbaţi în fiecare maşină…”[15]. Roşca Stănescu, de fapt, deja răspândise această teorie. În iunie 1990 a scris: „(…) în armată, din ce în ce mai insistent, se vorbeşte despre peste 4000 de autoturisme LADA cu câte doi oameni în maşină, care au călătorit pe diferite rute în zilele de dinaintea revoluţiei şi apoi au dispărut…”[16]. La acea vreme, se poate susţine că Stănescu nu cunoştea versiunea Securităţii. E greu de spus acelaşi lucru despre comentariul său din aprilie 1991. Stănescu încheie întrebându-şi cititorii: „Ce ştiau soţii Ceauşescu, dar nu au putut să zică? De ce este generalul Vlad ţinut în acest joc de şah ambiguu?… Este Iliescu apărat de KGB?”
Intenţiile lui Stănescu sunt puse sub semnul întrebării de faptul că anume acest articol a fost citat pozitiv de foşti ofiţeri de Securitate în scrierile lor. Colonelul Filip Teodorescu de la Directoratul de contraspionaj al Securităţii, ofiţerul de Securitate al doilea în grad din Timişoara în perioada reprimării Revoluţiei şi trimis la închisoare pentru rolul său în aceste evenimente, citează pe larg şi favorabil exact din acest articol al lui Stănescu într-o carte despre evenimentele din Decembrie[17]. Pavel Coruţ, de asemenea, invocă interviul lui Sorin Roşca Stănescu în susţinerea argumentelor sale[18]. Comentariile dubioase ale lui Roşca Stănescu fac relevantă problema fostei sale colaborări (cunoscută şi recunoscută) cu unitatea USLA din cadrul Securităţii[19].
The Archive of the Romanian Revolution of December 1989 