The Tismaneanu Commission’s Final Report, Television, and the Terrorists (II)
(purely personal views as always, based on over two decades of prior research and publications)
In episode one, Nicolae Stefan Soucoup related the capture and interrogation of terrorist suspect Silviu Dutu, a sergeant major from UM 0530 Rosu, a Securitate special unit (in this respect, readers may recall the references in December 1989 and in the initial months thereafter according to which the “terrorists” were members of Securitate “special units”). Far from a unique case, Dutu was to later escape prosecution based on the medical diagnosis of having “exercised poor judgment” as a result of “shock”: https://romanianrevolutionofdecember1989.com/the-tismaneanu-commissions-final-report-television-and-the-terrorists-i/
see, in relation to this topic, from 2008 and 2009: The Romanian Revolution for Dum-Dums (Part I) by Richard Andrew Hall ; The Romanian Revolution for Dum-Dums (Part II) by Richard Andrew Hall; The Romanian Revolution for Dum-Dums (Part III) by Richard Andrew Hall; The Romanian Revolution for Dum-Dums (Part IV) by Richard Andrew Hall; Bullets, Lies, and Videotape: The Amazing, Disappearing Romanian Counter-Revolution of December 1989 (by Richard Andrew Hall)
Prin televiziune s-au făcut majoritatea diversiunilor, cea mai eficientă fiind reprezentată de „pericolul de moarte” omniprezent întruchipat de „teroriştii fideli dictatorului Ceauşescu”; acesta a fost arestat în 22 decembrie, într-o unitate militară din Târgovişte. Pericolul părea total credibil întrucât în perioada 22-27 decembrie au fost înregistraţi 942 de morţi şi mii de răniţi. Majoritatea au fost ucişi şi răniţi pe străzile din centrul capitalei şi al altor oraşe martirizate ca urmare a acestei diversiuni. Ulterior nu a fost acuzat şi judecat nici un terorist….Potrivit declaraţiilor generalului-magistrat Dan Voinea…„În decembrie 1989 scopul era deturnarea caracterului anticomunist al revoluţiei şi preluarea puterii prin teroarea instalată”17. [pp. 623-624]
The 2006 Final Report of the Presidential Commission for the Study of the Communist Dictatorship in Romania (also known as the Tismaneanu Report, after its Chairman, Professor Vladimir Tismaneanu) stridently alleges that Romanian Television and those who appeared on it beginning the afternoon of 22 December 1989 were intentionally responsible for creating the “majority of the diversions” through which 942 people died in the days which followed (versus 162 before 22 December under orders from Nicolae and Elena Ceausescu) by claiming that “terrorists loyal to the Ceausescu dictatorship” posed a lethal threat. The authors of the Report then add, as if to confirm their contention that the “terrorists” were an invention of those who took power in December 1989: “Later not a single terrorist was charged or tried.” To bolster their argument, they invoke the findings of Military Prosecutor General Dan Voinea [who led the investigation of the December 1989 events for much of the post-communist era], who states “In December 1989, the goal was to divert the anticommunist character of the revolution and to seize power through the terror they had installed.”
The Tismaneanu Report misunderstands and misrepresents both the “terrorists” and the role of Romanian Television. In fact, not only does it get the “terrorists” wrong overall, it doesn’t even manage to get right what happened in and around the Television building itself. Here’s why:
Nicolae Stefan Soucoup relates here the places from which the “terrorists” fired on the TV building and that they used infrared weapons whose light could be seen in the night. He then goes on to talk about the third front of battle from which the terrorists fired–from within the ranks of those defending the Television building. “Infiltration” was indeed a feature of the urban guerilla warfare in the “lupta de rezistenta” of the “terorists” (details to which I shall return at a later date). Soucoup then relates the tragic death of the well-known rugby star Bogdan Serban Stan, whom Soucoup claims told him: “I was shot by a civilian near me,” in Soucoup’s estimation, one of the terrorists who had infiltrated into the ranks of the defenders. In Soucoup’s account in the 1990 volume Revolutia romana in direct (pp. 133-134; posted below), he mentions the unusual caliber and type of bullet with which some of those in the vicinity of Television were killed or wounded.
(Nicolae Stefan Soucoup, interview by Nicolae Tone, Tineretul Liber, 21 decembrie 1991, page 3; xerox from Library of Congress)
–Si aici am vazut acea luminita rosiatic-violacee, luminita zarita prima oara in Piata Dorobanti. Militarii de profesie mi-au confirmat ca este vorba despre o luneta cu infrarosii. Fiind noapte, nu aveam tinta decit aceste luminite ,plimbatoare’. Spun ,plimbatoare’ pentru ca ea aparea la intervale diferite in diverse locuri, ceea ce m-a determinat sa cred ca nu erau prea multi tragatori inauntru. Erau putini, dar nu trageau niciodata din acelasi loc….Eram asezati in spatele cabinei de la intrarea de pe Calea Dorobanti, fiind prinsi intre trei tiruri de gloante. Se tragea din fata noastra, de pe strada Pangratti, cit si din lateral, din imobile de pe Dorobanti, strada Teheran, strada Pictor Rosenthal….(–Si al treilea tir de unde venea?)–Al treilea tir venea dinspre curtea Televiziunii si din blocul Turn al Televiziunii, dar ne tintea pe noi, care aparam institutia, cit si pe manifestanti, si nu pe cei care ne atacau. Acest tir apartinea celor infiltrati printre noi, dar care, in realitate, erau de cealalta parte a baricadei. (–Va rog sa-mi explicati mai pe larg aceste afirmatii.)–Va pot da un exemplu, foarte cunoscut deja. In dimineata zilei de 23 Decembrie, pe la orele 4, la o mica distanta de mine, respectiv, linga grupul statuar din fonta, a fost impuscat un tinar, Stan Bogdan Serban, despre care chiar dv. ati scris pe larg. Adus pe subtiori de doi revolutionari, acesta ne-a spus cu vocea stinsa: ,Am fost impuscat de un civil de linga mine!’ Aceste cuvinte ale lui nu le pot uita. Mi-este foarte clar ca Bogdan Serban a fost victima tocmai a ,teroristilor’ infiltrati printre noi.
Nicolae Stefan Soucoup: Intre orele 5,00 si 7,00 [23 decembrie 1989] trageri intense. La un moment dat, dintr-una din cladiri se trage asupra sa cu arma cu infrarosu, calibru 5,6 mm (retine glontul)….In ziua de 24 decembrie ora 7 tir puternic spre casa scarii de la pasarela (din cladirea Studiourilor); gloantele care ricosau erau d calibrul 5,6 mm.
Below, the details provided by Elena Bancila, the mother of Bogdan Serban Stan, who relates that she read Bogdan Serban’s medical file at the Vitan-Birzesti Hospital which suggested that he was killed with a bullet smaller than 6 milimeters, something which was not standard ammunition, particularly not for the Army itself.
“Un alt lucru, deosebit de important pe care mama acestui tinar cazut in Revolutie ni-l semnaleaza, este dimensiunea glontului cu care el a fost impuscat. ,Mergind la Spitalul Vitan-Birzesti, unde fiul meu a decedat pe masa de operatie, am vazut fisa medicala in care era descrisa operatia facuta fiului meu, precum si patru clisee radiografice, reprezentind rana prin impuscare de la sold, clavicula stinga fracturata de al doilea glonte, care i-a perforat plaminul sting, oprindu-se in vertebra T 9 a coloanei vertebrale. De fapt, al treilea cliseu arata tocmai glontele ramas in sire spinarii, intrerupind fascicolul de maduva. Ultimul cliseu reprezenta toracele, unde se distingea, foarte vag, doar plaminul drept, restul fiind o imensa pata produsa de puternica hemoragie interna care se declansase la patrunderea…glontului. De ce v-am povestit toate aceste lucruri? Pentru ca in fisa medicala am citit, si aceasta se poate demonstra si pe baza cliseului, ca diametrul orficiului produs in vertebra T9 avea diametrul de 6 mm, ceea ce demonstreaza clar ca arma folosita pentru asasinarea fiului meu a avut calibrul sub 6 milimetri. Deci, daca cel putin oficial, trupele MAN aveau in dotare amre de calibru 7,62 mm, iar trupele MI–arme cu calibrul de 9 mm, cine si cu ce fel de arma a tras, atunci, in fiul meu. Mai exact in dotarea cui se aflau arme cu calibrul sub 6 mm in seara zilei de 22 decembrie 1989?”
Cristina Balint si Nicolae Tone, “Eu nu pot fi cumparata,” Tineretul Liber, 22 septembrie 1991.
,Am insistat la dl. procuror Mugurel Florescu sa se faca ancheta, sa se vada cine a admis folosirea unei astfel de arme, cae este de productie romaneasca. Mi s-a raspuns ca o sa se ancheteze, dar sa am rabdare. Nici pina azi, iata, nu mi s-a dat raspuns, nu s-a facut nici o cercetare in privinta aceasta…’ Bineinteles, afirmatiile d-nei Bancila trebuie verificate. Un raspuns in aceasta directie al organelor de ancheta trebuie sa fie dat fara intirziere. De ce el nu a fost, oare dupa luni si luni de zile, inca formulat? Sa fie, apoi, o legatura directa intre refuzul anchetarilor de a efectua o cercetare atenta a depozitiei mamaei tinarului impucat in decembrie si faptul, iarasi dubios, ca in clipa de fata nu se stie care este soarta celor patru radiografii facute lui Serban Bogdan Stan in scurta perioada de spitalizare de dinainte de deces? ,Nimeni nu stie ce s-a intimplat cu aceste clisee, ne spune nedumerita d-na Elena Bancila. Am sesizat Procuratura, aceste radiografii, care au termen de pastrare de cel putin 15 ani, fiind foarte importante. In special cea care face dovada ca glontele oprit in vertebra T9 a coloanei vertebrale este de un calbiru mai mic de 6 mm. Este cu totul incredibil ceea ce se intimpla….”
Cristina Balint si Nicolae Tone, “Daca altfel nu se poate, voi cere deshumarea fiului meu,” Tineretul Liber, 24 septembrie 1991.
“…Ma primeste dl. Tatulici plin de amabilitate si incepe sa ma chestioneze, sa vada ce stiu, cit stiu daca pot sau nu dovedi ceva din ceea ce spun…I-am spus doar atit, ca Bogdan a fost impucat cu arma sub 6 mm. ,De unde stiti aceasta?’ m-a intrebat. ,Pai daca orificiul din sira spinarii, din vertebra T 9, este de 6 mm, i-am raspuns automat obiectul care a produs perforarea trebuie sa fie mai mic decit 6 mm.’ I-am spus si faptul ca am aflat ca arma respectiva abia dupa Revolutie a aparut in dotarea armatei. Si mi-a pus atunci o intrebare: ,Puteti sa-mi dovediti ca aceasta arma nn era in dotarea armatei pe 22 decembrie?’ La care i-am raspuns: ‘Dar d-ta poti sa-mi dovedesti mie ca aceasta arma era in dotarea armatei, ca sa pot sa acuz armata de asasinarea copilului meu?”
Si apoi tergiversarea cercatorilor legale pe acest dosar, disparitia celor patru radiografii, nelamurirea in nici un fel a faptului daca armele cu calibrul sub 6 mm au fost sau nu folosite–si daca da de catre cine–in zilele lui Decembrie 1989….
Cristina Balint si Nicolae Tone, “De ce domnule Tatulici?” Tineretul Liber, 25 septembrie 1991.
articolul din Tineretul Liber invocat era despre Bogdan Serban Stan, jucator de rugby, impuscat cu un glont “vidia 6 mm” (Elena Bancila, Trage lasule!, p. 94)
From my September 2006 article:
One of the particularly moving stories of the December events is that of Bogdan Serban Stan, 21 years old and one of three members of the under-22 Rapid Bucuresti rugby team who perished in the events. Bogdan’s mother, Elena Bancila, was determined not to let the memory of her son be forgotten with his tragic death. Bogdan had demonstrated on the night of 21-22 December in University Square and returned to fight at Television where on the night of 23 December at 3:50 am he was shot by an assailant in civilian clothes: “The path of the ‘6 mm vidia’ cartridge blew a hole through his lung and ‘passed through’the T9 section of his spine, coming to a rest vertically in the bone marrow.”[45]
[45] Elena Bancila, Trage Lasule! (Bucuresti: Editura Victor Frunza, 1990), pp. 65-66 (from Adevarul, 13 January 1990), and quote from pp. 94-95. Bancila also claimed that a hospital nurse had told her some of those killed appeared to have been the victims of “exploding bullets” (see the series by Cristina Balint and Nicolae Tone in Tineretul Liber in September 1991, particularly part XI “Eu nu pot fi cumparata [I can’t be bought],” and part XII “Daca altfel nu se poate, voi cere deshumarea [If there is no other way, I’ll ask for his body to be exhumed], 22 and 24 September 1991 respectively). In this series, the bullet that killed her son is referred to as “under 6 mm.”
The Archive of the Romanian Revolution of December 1989 