The Archive of the Romanian Revolution of December 1989

A Catch-22 December 1989, Groundhog-Day Production. Presenting the Personal Research & Scholarship of Richard Andrew Hall, Ph.D.

Basescu (aka “Petrov”), the Securitate, and the Investigations of December 1989 (V)

(purely personal views as always; not for reproduction or reuse without author’s permission)

https://romanianrevolutionofdecember1989.com/basescu-aka-petrov-the-securitate-and-the-investigations-of-december-1989-iv/

https://romanianrevolutionofdecember1989.com/basescu-aka-petrov-the-securitate-and-the-investigations-of-december-1989-iii/

https://romanianrevolutionofdecember1989.com/basescu-aka-petrov-the-securitate-and-the-investigations-of-december-1989-ii/

https://romanianrevolutionofdecember1989.com/basescu-aka-petrov-the-securitate-and-the-investigations-of-december-1989-i/

It is, frankly, important to go beyond the start provided by Bogdan C. Enache and Lavinia Stan in exploring Traian Basescu’s Securitate ties. For that we have to go back to the initial sources, including Mugur Ciuvica, former President Emil Constantinescu, and especially Marius Oprea (whose name as a source in the above is inexplicably obscured to a great extent). Here I will put some of it in Romanian for the time being (I will translate some relevant portions in future posts, because Vladimir Tismaneanu and his supporters have long exploited the absence of translation of the allegations into English to ignore their existence when writing in the West). Remember: for Tismaneanu and others, allegations of Basescu’s role as a Securitate informant were “denigration”…only now, many years later, CNSAS has demonstrated that they were true. It should only be natural then, to explore the other allegations regarding Basescu’s Securitate ties, because it raises the possibility that they too may be true.

Much of the following was originally published in Observatorul Cultural in 2010. It is worth noting here that at one time Tismaneanu used to taunt Oprea for being unable to find a publishing house that would allow him to get his message out (in other words, championing the attempts to silence the truth, he calls “denigration”).

https://www.observatorcultural.ro/articol/umbrele-trecutului-colaborarea-lui-traian-basescu-cu-securitatea-i/
https://www.observatorcultural.ro/articol/umbrele-trecutului-colaborarea-lui-traian-basescu-cu-securitatea-ii/
https://www.observatorcultural.ro/articol/umbrele-trecutului-colaborarea-lui-traian-basescu-cu-securitatea-iii/
https://www.observatorcultural.ro/articol/umbrele-trecutului-colaborarea-lui-traian-basescu-cu-securitatea-iv/

Below, Oprea’s synthesis of the above regarding Basescu’s Securitate ties

https://www.observatorcultural.ro/articol/complicii-turnatorului-basescu-de-la-securitate-la-cnsas/

Complicii turnătorului Băsescu – de la Securitate la CNSAS

Colaborarea lui Traian Băsescu cu Securita­tea, revelată abia acum de investigațiile făcute de un angajat al Consilului Național pentru Stu­dierea Arhivelor Securității, a fost subiectul unor lungi și aprinse polemici, cît și al unui proces, intentat de el lui Mugur Ciuvică, directorul Gru­pului de Investigații Politice, proces pierdut de acesta din urmă. Această colaborare a avut trei etape: mai întîi, racolarea lui Băsescu ca informator al Securității, pe cînd era student în anul II la Institutul de Marină „Mircea cel Bătrîn“ din Con­stanța, mai apoi prin „preluarea“ sa ca „sursă“, după terminarea facultății și încadrarea în marina comercială, și, la final, trimiterea „în misiune“ la Anvers. Nici una dintre cele trei etape ale colaborării lui Traian Băsescu cu Securitatea nu a fost, pînă acum, oficial recunoscută.

Primele dezvăluiri

Povestea a început demult. În 18 februarie 1992, ziarul constănţean Telegraf începea publicarea în serial a unor nume de informatori ai Securităţii, provenind, după cum s-a lămurit ulterior, dintr-un registru special al evidenţei aprobărilor date de conducerea locală de partid, la solicitarea Inspectoratului Judeţean de Securitate, pentru a folosi ca informatori anumiţi membri de partid. Ea privește cea de-a doua „etapă“ a colaborării lui Băsescu cu Securitatea, odată cu intrarea acestuia în Partidul Comunist. Acestea erau uzanţele, după ce Nicolae Ceauşescu a interzis, la începutul anilor ’70, ca membrii PCR să mai fie racolaţi sau urmăriţi de poliţia secretă comunistă fără avizul conducerii locale de partid, de la nivel judeţean. „Lista cu informatorii Securităţii“, extraşi din acest Registru cu persoanele din rîndul membrilor PCR pentru care s-a dat aprobarea să sprijine munca de Secu­ritate, a fost deschisă de la primul număr al serialului din Telegraf de „Băsescu Traian — Ministru al Transporturilor“. Au urmat, în epi­soadele următoare, şi alţii – notabilităţi locale, dar şi personalităţi vizibile, puternic mediatizate atunci, precum senatorul FDSN (viitorul PDSR) Gheorghe Dumitraşcu, fost profesor de istorie înainte de 1989. În debutul serialului, care a tulburat nopţile multor constănţeni de vază, ziarul publica poziţia 19 din registru, unde se afla numele Băsescu Traian, data sa de naştere, menţionarea locului de muncă la vremea în care a fost racolat (IEFM NAVROM Constanţa), cu menţiunea că este „sursă“ din data de 5 noiembrie 1977, ceea ce presupunea, deci, racolarea sa la mai bine de un an de la terminarea Institutului de Marină, cînd deja era ofiţer navigator.

Potrivit Registrului cu persoanele din rîndul membrilor PCR pentru care s-a dat aprobarea să sprijine munca de Securitate, registru care cu­prin­de informatorii Securităţii membri de par­tid din judeţul Constanţa, Traian Băsescu a fost folosit ca „sursă“ de către locotenentul major Mihai Avramides de la Securitatea Port Con­stanţa începînd cu data de 5 noiembrie 1977.

Momentul era unul dificil. Sensibilităţile românilor legate de fosta poliţie politică comunistă erau încă puternice, iar în aceeaşi pe­ri­oadă senatorul ţărănist Constantin Ticu Dumi­trescu începuse bătălia sa publică pentru deconspirarea Securităţii, cu o largă susţinere publică, afirmînd că, atîta vreme cît nu vor fi publicate numele informatorilor, „ţara asta nu  va ieşi din criza morală în care se află“. Ziarul constănţean Telegraf îşi fundamenta demersul publicării numelor de informatori tocmai pe această afirmaţie, iar exemplul ministrului Trans­porturilor era considerat drept grăitor din acest punct de vedere: „forţînd o conjunctură să-i devină favorabilă, călcînd în picioa­re conştiinţe, turnătorul Băsescu se caţără cu repeziciune în crăcile noii stăpîniri“. Aceasta era percepţia timpului şi a celor din oraşul în care locuise atîţia ani asu­pra ascensiunii lui Traian Băsescu – din Con­stanţa, de pe Aleea Zmeurei, la Bucureşti, în Bulevardul Aviatorilor, de la Inspectoratul Na­vigaţiei Civile la Ministerul Transporturilor. Din cauza scandalurilor legate de înstrăinarea flotei, condiţie în care tot mai mulţi marinari îngroşau rîndurile şomerilor, la care se adăuga şi acesta al presupusei sale colaborări cu Securitatea, Traian Băsescu devenea impopular în propriul oraş – ceea ce, probabil, l‑a determinat, atunci cînd a fost cazul, să nu-şi aleagă Constanţa drept circumscripţie electorală la depunerea candidaturii pentru un loc de deputat în Par­lamentul României, ci tocmai judeţul Vaslui.

Nu are nimic să-și reproșeze

Fără îndoială, scandalul public izbucnit în februarie 1992 în legătură cu acest aspect nebulos din propriul lui trecut nu putea să rămînă fără replică. În cele din urmă, după mai bine de o lună de la dezvăluiri, Traian Băsescu a confirmat colaborarea cu Securitatea. La solicitarea unui reporter, „ministrul Băsescu a confirmat că a semnat o serie de note informative, în perioada în care ocupa funcţia de comandant de navă“, arată cotidianul Telegraf la 8 aprilie 1992, ca şi motivul invocat pentru această colaborare, care s-a făcut, după cum afirma Băsescu, „conform prevederilor Legii 23 [privind secretul de stat – n.m.] a regimului ceauşist“. O lună mai tîrziu, răspunzînd la întrebarea „Vă temeţi de publicarea dosarelor dvs. de Securitate?“ pusă de revista Expres Magazin, ministrul Băsescu a afirmat fără echivoc: „Nu am să-mi reproşez nimic […]. Niciodată vreun comandant din flota română nu şi-a pîrît echipajul“. Şi a continuat: „Nu mă tem deloc. Este cel mai frumos lucru care s-ar putea face şi care ar spăla moral această naţiune. Nu mă tem de nimic. Nu am nimic să-mi reproşez, asta în mod cert“.

Jumătăţile de adevăr au învăluit acest caz. În 18 iunie 1998, un nou scandal public privind colaborarea unor politicieni cu Securitatea a aprins, din nou, spiritele (fiind aduse în discuţie cazurile vicepreşedintelui PNŢCD Vasile Lupu şi cel al ministrului sănătăţii, UDMR-istul Francis Barany). Traian Băsescu, pe atunci vicepreşedinte al Partidului Democrat şi ministru al Transporturilor, afirma la o conferinţă de presă a partidului, răspunzînd unei întrebări, că a semnat, în calitate de comandant de navă, rapoarte către Navrom, care ajungeau apoi la Securitate. Băsescu a opinat că dosarul lui de la Securitate nu poate apărea într-un ziar, deoarece a lucrat „12 ani în străinătate“ şi, din această cauză, dosarul „trebuie adus cu camionul“. El a precizat că PD cunoştea activitatea lui de comandant de navă şi că, în opinia sa, acum apar în presă doar dosarele celor care nu mai sînt „utili serviciilor secrete“, dar a refuzat să comenteze cazurile lui Lupu şi Barany, a căror demisie fusese deja solicitată de premierul Radu Vasile. Ce însemna însă „a fi util serviciilor secrete“, Traian Băsescu nu a fost întrebat şi nici nu a spus.

Un proces cîștigat. Cu noi dezvăluri

Episodul colaborării lui Traian Băsescu în calitatea lui de comandant de navă cu Secu­ritatea, racolat fiind de locotenentul Avrami­des de la Securitatea Port Constanța, a fost reluat de Mugur Ciuvică în 14 februarie 2004. După ce a fost readusă în discuţie nota din Registrul cu persoanele din rîndul membrilor PCR pentru care s-a dat aprobarea să sprijine munca de Securitate, care îl menţionează ca „sursă“, Traian Băsescu se vedea din nou confruntat cu umbrele trecutului. În aceeaşi zi, a ieşit în apă­rea sa partidul. Biroul de presă al Parti­dului Democrat declara că „preşedintele PD nu a cunoscut nici un ofiter pe numele Avra­mides. Preşedintelui Traian Băsescu nu i s-a adus niciodată la cunoştiinţă că ar fi fost sursă a Securităţii. Drept urmare, nu acceptă nici un fel de responsabilitate pentru înscrisurile ce se aflau în registrele foştilor prim secretari“.

Traian Băsescu a reacţionat și el prompt, afirmînd: „Nu am fost niciodată informator al Securităţii şi nici nu mi s-a propus să devin aşa ceva […]. Nici un comandant de navă, nici un ofiţer de marină nu şi-a turnat echipajul la organele de Securitate. Ca şi comandant, într‑adevăr, la întoarcerea dintr-o călătorie tre­buia, conform legilor de atunci, să informez sub semnătură pe armator în legătură cu zo­nele unde am fost, persoanele cu care am stat de vorbă, eventualele probleme de ordine şi disciplină din rîndul echipajului, starea tehnică a navei angajate în voiaj. Niciodată rapoartele nu au vizat atitudinea oamenilor faţă de regim“. Pregătindu-și candidatura la președin­ție, Băsescu l-a și dat în judecată pe Ciuvică. Și a cîștigat. În cursul procesului din 2004, în virtutea dreptului la apărare, Mugur Ciuvică a solicitat instituțiilor care dețin arhive ale Secu­rității să lămurească situația de colaborator al Securității a candidatului Băsescu. Con­form unui document care a fost făcut pubic în cir­cumstanţele acestui proces, emis de către Unitatea Militară 01150 (Arhiva) din cadrul Ministerului Apărării Naţionale, Traian Băsescu figura în evidenţele păstrate ca fost „colaborator al Direcţiei de Contrainformaţii Militare“ (Direcţia a IV-a din cadrul Securităţii), pe vre­mea cînd era student la Institutul de Ma­rină „Mircea cel Bătrîn“. Cu alte cuvinte, dacă Băsescu nu intenta acest proces, nu am fi aflat niciodată (fapt confirmat acum) că el era „omul Securității“, turnător încă din anul II de facultate, denunțîndu-și colegii, cu numele conspirativ „Petrov“. La Institutul de Marină funcționa un „ceist“, cum era numit, pres­curtat, ofiţerul de contrainformaţii al unităţii, care monitoriza atît cursanţii, cît şi profesorii Institutului, mai ales cu privire la fidelitatea faţă de regim. În genere, marinarii erau atent urmăriţi din cauza contactelor lor implicite cu străinii, contacte asupra cărora regimul comunist din România devenise de-a dreptul paranoic, pe măsură ce Nicolae Ceauşescu lăsa deoparte orice scrupul în întărirea puterii personale şi instaurarea dictaturii. Cu atît mai mult, încă din faza de pregătire trebuiau controlaţi ofiţerii care aveau să îi comande. A devenit, de acum, cert că studentul Traian Băsescu de la Institutul de Marină a fost un asemenea informator. Chiar de atunci, de cînd Ministerul Apărării Naționale a făcut public documentul prin care se dovedea că acesta colaborase cu securistul de la facultate, ca o primă reacţie, Traian Băsescu, liderul de partid şi candidatul la Preşedinţia României, nu şi-a ascuns furia faţă de publicarea acestor informaţii despre trecutul său.

Apoi, cînd firea sa aprinsă s-a mai liniştit, a venit şi vremea explicaţiilor cumpănite. Traian Băsescu a recunoscut că a fost nevoit ca, în anul al II-lea de facultate, la prima ieşire pe mare, să „dea cu subsemnatul“ în faţa „ceistului“ unităţii, dar că nu şi-a turnat vreun coleg, ci doar a răspuns unor întrebări benigne, care priveau mai degrabă propria viaţă şi „orientare“, precum şi atmosfera de acasă, din familie, aşa cum, spunea el, toţi colegii săi au fost siliţi să o facă. Nu a fost confirmat atunci de vreunul dintre ei, iar în lista „colaboratorilor“ Securităţii, racolaţi cu acel prilej, al verificării studenţilor din anul al II-lea de la Institutul de Marină, figura doar numele său. Iar de acum, după cum arată dezvăluririle de pe site‑ul Europei Libere (romania.europalibera.org), au ieșit la iveală atît coperțile dosarului său de informator, cît și două note informative despre colegii de la Institutul de Marină. Două, pînă acum.

Securitatea veche și nouă – în apărarea președintelui

Colaborarea lui Traian Băsescu cu Securi­tatea a rămas în penumbra în care oamenii cu un trecut compromis și-l ascund, atîta vreme cît el i-a putut într-un fel sau altul recompensa pe cei care ar fi putut face lumină în legătură cu aceasta. Încă de cînd a apărut în 1992, în Registrul cu persoanele din rîndul membrilor PCR pentru care s-a dat aprobarea să sprijine munca de Securitate, Băsescu a fost protejat atît de ofițerul care-l recrutase, cît și de instituțiile Statului.

Pe 29 noiembrie 2005, o echipă a televiziunii Antena 3 a stat de vorbă cu fostul locotenent major de securitate Mihai Avramides, pensionat din fosta Direcție a Penitenciarelor. El a negat că ar fi fost cel care l-a recrutat pe Băsescu şi a susţinut că s-a întîlnit cu Traian Băsescu „doar de vreo două ori, la sfîrşitul anilor ’70“. Mihai Avramides, ofițer de contrainformații penitenciare, recunoştea că a fost și ofiţer de Securitate în portul Constanţa, dar afirma că singura lui misiune era aceea de a strînge informaţii tehnice, susţinînd că a po­vestit telefonic aceste detalii inclusiv membrilor Colegiului Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii. Mihai Avramides a declarat pentru reporterii Antenei 3 că „este scos la înaintare din răzbunare“, că şefii lui din acea vreme „ştiau mai multe despre activitatea lui Traian Băsescu, dar nu sînt întrebaţi“. În fond, declaraţia lui contrazicea afirmaţia lui Băsescu, potrivit căreia nu l-a cunoscut niciodată pe ofiţerul de securitate Avramides.

Cît despre „şefii“ din Securitate despre care pomenea Avramides, ei au tăcut. După 1989, Dumitru Nicuşor şi Constantin Decu, de la fosta Securitate din Constanța, cei care l-au „preluat“ ca „sursă“ pe Traian Băsescu după ce Avramides a plecat prin transfer de la Securitate la Direcția Penitenciare, au avut toate motivele să tacă. Primul a ajuns general și şeful SRI Ialomiţa, iar cel de-al doilea, Decu, fost coleg de la Şcoala de ofiţeri a Ministerului de Interne cu Avramides, a fost pînă în 1997 şeful SRI Constanţa. S-au găsit și ofiţeri din fosta Se­curitate care să-i ia direct apărarea lui Traian Băsescu. În 6 octombrie 2005, Gheorghe Dinu a declarat că, din poziţia sa de fost şef Serviciu Contraspionaj al Inspectoratului Judeţean de Securitate de la Constanta, ştie că „Băsescu nu a fost informatorul meu sau al subalternilor mei“, fără să precizeze însă dacă Securitatea Portului Constanţa i se subordona sau dacă, încălcînd principiul conspirativităţii muncii, ofiţerii îi raportau asupra fiecărui informator racolat. În schimb, fostul securist lăsa să se înţeleagă că alta ar fi fost situaţia lui Traian Băsescu la Anvers, căci „în toată lumea, numai ambasadorii, dar foarte rar, nu au fost ofiţeri acoperiţi“.

Serviciul Român de Informații (moştenitorul arhivei Securităţii) a căutat să ascundă orice posibilă urmă spre descîlcirea ițelor colaborării lui Traian Băsescu cu Securitatea. De pildă, cu privire la ofițerul de securitate Avra­mides din Portul Constanța, SRI habar n-avea de activitatea acestuia în UM 0757 între 1977 și 1982, perioada în care Băsescu colaborase cu securistul, nici măcar atunci cînd trebuia să furnizeze date unei alte instituții a Statului. În 2001, la o adresă a penitenciarului Brăila, pe care am extras-o din dosarul de cadre al lui Mihail Avramides de la Arhiva Administrației Penitenciarelor, cu nr. G-S/2096 din 02.02.2001, prin care penitenciarul cerea UM 0764 Con­stanţa – SRI să-i comunice adeverinţele cu încadrările în grupele de muncă ale lui Avramides, SRI Constanţa răspundea cu ur­mă­toarea notă: „Vă comunicăm că din verificările efectuate de către noi, rezultă că acesta a fost cadru activ al unităţii noastre, probabil [s.m.] în perioada menţionată de dumneavoastră în adresă“. Dar dosarul de cadre de la penitenciare al lui Avramides, pe care l-am găsit în arhiva Administraţiei Naţionale a Peniten­ciarelor, confirmă că acesta era, în perioada în care Traian Băsescu figurează ca „sursă“ a Securității, cu acordul partidului, „ofiţer operativ principal la Serviciul de Securitate al portului Constanţa (UM 0757), lucrînd în cadrul colectivului «navigatori români» şi ocupîndu-se îndeosebi de «navele petroliere»“.

Toți securiștii care puteau cunoaşte epi­soade sensibile din trecutul lui Traian Băsescu au gravitat, cît acesta a fost ministru și mai apoi președinte al României, în cercul său de apropiaţi, pe care-i proteja. Printre aceștia, nu numai foștii securiști constănțeni, ajunși șefi în Serviciul Român de Informații, cît mai ales foștii securiști care-i cunoșteau trecutul de la Anvers, unde a condus reprezentanța comercială a Navromului și de unde provenea „ca­mionul de rapoarte“ despre care Băsescu pome­nea în derîndere.

Băsescu, sub „brațul de acoperire“ al foștilor spioni

Calitatea relațiilor lui Traian Băsescu cu Securitatea la Anvers a depășit-o cu mult pe aceea a unui informator cu angajament al Securității, pe care o avusese ca student, sau „sursă“, în calitatea lui de comandant de navă. Ştefan Andrei, fostul ministru de Externe şi al Comerţului Exterior, afirma, într‑un interviu acordat unui post de televiziune, că nimeni nu putea să fie trimis într-un post în străinătate decît cu acordul Securităţii. Ştefan Andrei a mai spus că avizul pentru plecarea la orice post în străinătate era dat de o comisie din secţia de cadre a PCR, condusă de Elena Ceauşescu, dar că această comisie era, de fapt, subordonată Securităţii. Excepţie de la această procedură, spunea el, nu a făcut nici trimiterea la Anvers a lui Traian Băsescu. Dată fiind protecția de care s‑au bucurat din partea lui toți cei care l-au cunoscut pe fostul președinte atunci, nici unul nu a spus nimic despre ce a făcut, de fapt, Băsescu la Anvers.

Mai întîi, îl pomenim pe Silvian Ionescu, fost ofiţer de Securitate care, după propriile declaraţii, răspundea, în ultimii ani ai regimului Ceauşescu, de reţelele de spionaj ale României socialiste în vestul Europei, fiind tocmai şeful Serviciului I (Belgia-Olanda-Luxemburg) din cadrul departamentului extern al Securităţii. Despre apropierea dintre Silvian Ionescu și Traian Băsescu nu trebuie să mai intru în detalii – ea a fost una de notorietate.

Al doilea, Marin Antonescu, a fost şeful sub acoperire al rezidenţei Securităţii de la Bruxelles. El nu a ascuns că l-a întîlnit direct pe Traian Băsescu, în perioada în care acesta se afla în post la Anvers. Acesta spunea despre relaţiile cu Traian Băsescu de atunci că amîndoi au fost acolo, „ca să zic aşa, contemporani“: „Ne întîlneam frecvent şi profesional, pe linie consulară, dar şi ca şi colegi, ca români în Belgia“. Trecînd de la PDSR la PD, odată cu ascensiunea politică a lui Traian Băsescu, Marin Antonescu a devenit vicepreşedinte al Organizaţiei Dîmbo­viţa şi consilier judeţean pe listele PD.

Al treilea ofiţer cu misiune în Belgia, Vasile Stanciu, cu „acoperirea“ de consilier I al Amba­sa­dei Republicii Socialiste România la Bruxelles şi gradul de locotenent-colonel de Securitate, a fost „cooptat“ în Serviciul Român de Informaţii și a avansat pînă la funcţia de şef de „unitate specială“, în spatele acestei denumiri ascunzîndu-se faptul că el coordona ofiţerii acoperiţi ai serviciului. Băsescu l-a recunoscut la o întîlnire cu cadrele de conducere ale SRI, care a urmat instalării sale ca preşedinte al României. Cu acea ocazie, le-a spus celor prezenţi că, dacă cineva doreşte să afle mai multe despre el, să-l întrebe pe colonelul Stanciu, pe care îl văzuse în sală. Îl cunoştea pe acesta cu gradul său vechi, neştiind că Stanciu fusese făcut general de către Iliescu în 2003.

Adrian Isac, cel de-al patrulea personaj din „careul de aşi“ al Securităţii în Belgia, a lucrat în spionajul României socialiste în mai multe posturi, sub acoperire diplomatică. Ca semn al încrederii pe care i-o arăta, dar și ca recompensă, preşedintele Traian Băsescu l-a însărcinat pe fostul spion român în Belgia cu organizarea eliberării ostaticilor români răpiţi în 2005 în Irak. La începutul lunii aprilie 2006, Ovidiu Ohanesian a relatat o discuţie pe care a avut‑o cu preşedintele Traian Băsescu, referitoare la împrejurările eliberării ziariştilor răpiţi. „L-am întrebat pe preşedinte de ce l-a trimis să ne elibereze tocmai pe generalul Isac Adrian. Acum știu că Isac Adrian l-a însoţit împreună cu Silvian Ionescu (agenţi DIE) pe Traian Băsescu la Agenţia României de la Anvers în perioada 1987-1989. Au fost şi au rămas buni prieteni de familie şi de afaceri, cei doi fiind recompensaţi imediat după ce Băsescu a ajuns preşedinte“.

Nu doar securiștii care l-au cunoscut în exterior, ci și foștii șefi ai lui Băsescu de la NAVROM au fost recompensați de acesta. Cornel Idu, fostul director Navrom, inculpat în dosarul „Flota“ pentru înstrăinarea frauduloasă, după 1989, a celei mai mari părţi a flotei comerciale româneşti pe care o gestionase în anii construirii socialismului, a fost beneficiarul a două prescrieri, scăpînd de orice răspundere penală. La începutul mandatului de preşedinte al lui Traian Băsescu era deja unul dintre cei mai bogaţi operatori de nave, averea sa fiind estimată la 60-65 de milioane de dolari, cît şi al unor contracte extrem de avantajoase încheiate cu marina militară. Una din firmele sale a primit în 2005 con­tracte de reparaţii pentru cîteva nave, printre care şi bricul „Mircea“, care se ridicau la peste 100 de miliarde de lei vechi. Contractele i-au fost atribuite prin încredinţare directă de către Gheorge Marin, comandantul flotei militare, un protejat al preşedintelui Băsescu.

Un alt apropiat al lui Traian Băsescu din anii petrecuți la Anvers, fostul ofiţer de marină Laurenţiu Mironescu, a ajuns deputat de Constanţa al fostului Partid Democrat Liberal, partidul prezidenţial. Cît despre „ultimul de pe listă, cu voia dumneavoastră“, Theodor Stolo­jan, „dragă Stolo“, fostul șef al Unității de Aport Valutar Special, șeful cel mare al unității din Securitate pentru care lucra Băsescu și unde se vărsa valuta făcută de acesta la Anvers, chiar nu trebuie să mai vorbesc….

https://grupul.ro/documentele-care-dovedesc-colaborarea-lui-traian-basescu-cu-securitatea/

Documentele care dovedesc colaborarea lui Traian Băsescu cu Securitatea

De-a lungul timpului, GIP a publicat mai multe documente referitoare la colaborarea lui Traian Băsescu cu Securitatea. Iată aceste documente:

1. Registrul cu persoanele din rîndul membrilor PCR Constanţa pentru care s-a dat aprobarea să sprijine munca de Securitate
Pentru membrii PCR care erau racolaţi de Securitate era obligatorie aprobarea din partea primului secretar PCR Constanţa. Acestă procedură se datora poziţiei privilegiate pe care membrii de partid o aveau faţă de Securitate. Calitatea de membru de partid îţi dădea posibilitatea de a refuza să devii turnător. Nu este cazul lui Traian Băsescu, care, deşi avea posibilitatea să refuze, a intrat de bună voie în slujba Securităţii.
În Registrul cu membrii PCR Constanţa pentru care s-a dat aprobarea să sprijine munca de Securitate figurează, la poziţia 19 de la litera B, Băsescu Traian, născut la 4.11.1951, în comuna Basarabi, judeţul Constanţa, care lucra ca ofiţer II la întreprinderea de Exploatare a Flotei Maritime (IEFM) Constanţa. Celelalte rubrici ale tabelului ne arată în ce calitate era folosit Traian Băsescu de Securitate, cînd a fost trecut în Registru (probabil data la care a devenit membru de partid) şi cine era securistul căruia îi raporta. Traian Băsescu a fost trecut în Registrul  cu membrii PCR Constanţa pentru care s-a dat aprobarea să sprijine munca de Securitate în data de 9.09.1978, şi era folosit ca sursă în Portul Constanţa de către locotenentului major de Securitate Mihai Avramidis (Avramides).

2. Registrul Jurnal pentru evidenţa reţelei informative  din Judeţul Constanţa
În 1972, general-maior Pavel Constandache, şeful Centrului de Informatică şi Documentare al Securităţii, a trimis către fiecare dintre inspectoratele judeţene de Securitate un ordin prin care cerea ca toţi informatorii Securităţii din judeţul respectiv să fie trecuţi într-un „Registru Jurnal” pentru evidenţa reţelei informative.  Registrul Jurnal pentru evidenţa reţelei informative este practic lista tuturor informatorilor din fiecare judeţ.


În Registrul Jurnal pentru evidenţa reţelei informative din judeţul Constanţa,  figurează cu numărul de înregistrare 17592 din data de 25.02.1977, Băsescu Traian, născut la 4 noiembrie 1951. Documentul arată că Traian Băsescu era colaborator al Securităţii şi, în această calitate, avea dosarul personal numărul 3990. Documentul mai arată că, la data de 03.08.1978, dosarul personal de colaborator al lui Traian Băsescu a fost primit la arhiva Securităţii cu adresa de însoţire numărul 0043467. Dosarul personal numărul 3990 al lui Traian Băsescu figurează ca distrus pe baza procesului verbal cu numărul 58212 din 15.08.1979.

3. Documente ale MApN referitoare la colaborarea lui Traian Băsescu cu Securitatea
– Adresa nr. DGZ- S/92 din 28 iulie 2004, trimisă de generalul locotenent Gheorghe Rotaru, şeful Direcţiei Generale de Informaţii a Apărării (DGIA), generalului de brigadă dr. Gheorghe Nicolaescu, şeful Direcţiei Siguranţă Militară. Prin această adresă se solicită identificarea în arhiva MApN a documentelor care privesc colaborarea lui Traian Băsescu cu Securitatea.
– Raportul olograf al şefului Departamentului Arhivă din cadrul Direcţiei Siguranţă Militară, Marin Deaconu, cu privire la identificarea documentelor referitoare la colaborarea lui Traian Băsescu cu Securitatea.
– Adresa nr. 0860 din 16 august 2004, trimisă de generalul de brigadă dr. Gheorghe Nicolaescu, şeful Direcţiei Siguranţă Militară, generalului locotenent Gheorghe Rotaru, şeful DGIA. Adresa confirmă colaborarea lui Traian Băsescu cu Direcţia a IV a Securităţii (Contrainformaţiile Militare).
Din aceste documente reies următoarele:
1. Traian Băsescu a fost recrutat în 1973, în perioada în care era student la Institutul de Marină, cu dosarul de colaborator nr. 3990/09.11.1973. Traian Băsescu a fost colaborator al Direcţiei a IV a Securităţii (Contrainformaţiile Militare).
2. In arhiva Direcţiei Siguranţă Militară de la Piteşti, exista “Registrul-jurnalul pentru evidenţa reţelei informative a Comandamentului Marinei Militare Constanţa”, din care reiese că Traian Băsescu a fost colaborator al Direcţiei a IV a Securităţii.
3. In arhiva Direcţiei Siguranţă Militară de la Piteşti, exista adresa nr. 00151392 din 29.09.1976 prin care dosarul personal de colaborator al Securităţii nr. 3990/09.11.1973 al lui Traian Băsescu a fost transferat la Inspectoratul judeţean Constanţa al Ministerului de Interne (Securitatea Constanţa).

4. Decizia CNSAS referitoare la colaborarea lui Traian Băsescu cu Securitatea
În septembrie 2006, CNSAS a primit de la SRI şi de la Direcţia Siguranţă Militară din Ministerul Apărării Naţionale documentele care dovedesc că Traian Băsescu a fost colaborator al Securităţii. Aceste documente sînt:
– Registrul inventar – arhivă al fondului reţea Constanţa, în care se regăsesc toţi colaboratorii Securităţii din judeţul Constanţa
– Registrul Jurnal pentru reţea informativă  al U.M. 02150 Mangalia, în care se regăsesc toţi colaboratorii Securităţii de la Institutul de Marină.
– Procesul verbal de distrugere al dosarului nr. 3990/1973, dosarul de colaborator al Securităţii al lui Traian Băsescu.

Pe baza acestor documente, CNSAS a emis Decizia nr. 310/26.09.2006. Pentru că nu a primit nici o notă informativă semnată de Traian Băsescu, CNSAS a decis că acesta „nu a colaborat cu Securitatea ca poliţie politică”.

La punctul 23 al acestei Decizii se arată că CNSAS a primit “adresa de răspuns a SRI nr. S/113959/19.09.2006, prin care s-au transmis către CNSAS în conformitate cu decizia Comisiei Mixte din data de 18.09.2006, următoarele documente:
– Registrul inventar – arhivă al fondului reţea păstrat la Constanţa, volumul 5, coperta şi fila 118 (copie autentificată de SRI), în care apare menţionat la poziţia 17592 numele domnului Traian BĂSESCU, cu datele de identificare, cu numărul de înregistrare a dosarului personal nr. 3990 cu următoarea menţiune: «Dosar personal distrus cu procesul-verbal nr. 58212/15.08.1979»,
– Procesul-verbal de distrugere  nr. 0058212/15.08.1979 (copie autentificată de SRI), încheiat în data de 15 august 1979 de I. J. Constanţa”
.

La punctul 26 al Deciziei se spune că CNSAS a primit “Adresa de răspuns a MApN – Direcţia Siguranţă Militară nr. I 872/25.09.2006, prin care s-a transmis, la solicitarea CNSAS, o copie xerox a filelor 64 verso şi 65, declasificate, din «Registrul Jurnal pentru reţea informativă, al U.M. 02150 Mangalia», în care figurează domnul Traian BĂSESCU în calitate de colaborator, fără nume conspirativ, cu dosarul nr. 3990/1973, ce a fost transferat la Inspectoratul Judeţean Constanţa al M.I cu nr. 00151392/29.09.1976”.

Documentele citate în Decizia nr. 310/26.09.2006 a Colegiului CNSAS demonstrează că:
– Traian Băsescu a fost colaborator al Securităţii.
– Traian Băsescu a avut dosarul personal nr. 3990/1973.
– Traian Băsescu a fost racolat de Direcţia a IV-a a Securităţii în 1973, pe vremea cînd era student la Institutul de Marină.
– Numele lui Traian Băsescu se regăseşte în Registrul Jurnal pentru reţea informativă al U.M. 02150 Mangalia, registru care cuprindea toţi colaboratorii Securităţii de la Institutul de Marină.
– După ce Traian Băsescu şi-a terminat studiile, dosarul său de reţea cu nr. 3990 a fost transferat la Securitatea Constanţa, în 1976, cu adresa nr. 00151392/29.09.1976.
– Numele lui Traian Băsescu se regăseşte în Registrul inventar – arhivă al fondului reţea Constanţa, registru care cuprindea toţi informatorii Securităţii din judeţ.
– Dosarul de colaborator nr. 3990/1973 al lui Traian Băsescu a fost distrus în 1979 cu Procesul-verbal de distrugere  nr. 0058212/15.08.1979.

Documentele care dovedesc colaborarea lui Traian Băsescu cu Securitatea sînt:

1. Registrul cu persoanele din rîndul membrilor PCR pentru care s-a dat aprobarea să sprijine munca de Securitate

2. Registrul Jurnal pentru evidenţa reţelei informative  din Judeţul Constanţa

3. Documente ale MApN referitoare la colaborarea lui Traian Băsescu cu Securitatea

4. Decizia CNSAS referitoare la colaborarea lui Traian Băsescu cu Securitatea

Mugur Ciuvică: Da, asa este la solicitarea Colegiului CNSAS, pentru a le prezenta mai multe informaţii cu privire la materialul prezentat în conferinţa de duminica referitor la colaborarea lui Traian Băsescu cu Securitatea în calitate de informator, am fost audiat astăzi (n.r. ieri). Le-am prezentat o lista cu documentele pe care dînşii urmează sa le solicite deţinătorilor arhivelor fostei securităţi. Am cerut adresele şi documentele biroului de securitate al Portului Constanta din perioada ’78-’87, dosarul de supraveghere informativa al intreprinderii de exploatare a flotei maritime, Navrom Constanta din perioada ’78-’89, dosarele de supraveghere informativa a navelor pe care a activat Traian Băsescu în perioada 78-87 şi dosarul de supraveghere informativa a agenţiei Navrom din Anvers din perioada 87-89. Şi aici le-am prezentat o informaţie noua pentru noi, aceea ca Traian Băsescu a fost, după doi sau trei ani de colaborare cu Securitatea , activat ca ofiţer acoperit, într-o prima faza într-un departament intern al Securităţii judeţului Constanta iar din 87 a fost transferat la CIE cum se numea pe atunci, Centru, nu ştiu exact, de informaţii Externe, din Direcţia Securităţii Statului, calitate în care a lucrat la Anvers. Şi am introdus şi informaţia primita tot în urma cu cîteva zile că domnul Silvian Ionescu, ofiţer de Securitate pe-atunci, în biroul “Europa” din cadrul CIE a fost persoana de legătura cu Traian Băsescu, domnul Ionescu ocupîndu-se direct de agenţia din Anvers.

https://grupul.ro/ofiterul-de-securitate-silvian-ionescu-despre-relatia-sa-cu-traian-basescu/

THE DATE AND THE PUBLICATION IN WHICH THE BELOW APPEARED IS IMPORTANT: early 2004, before Basescu became a viable presidential candidate, and in Revista 22, the publication of Grupul pentru Dialog Social (GDS)…but that was then…it is almost unimaginable that after GDS through in their lot with Basescu that something such as this could get published (and that indeed tended to be the case)

24 aprilie 2004

Nota: Textul reprezinta transcrierea emisiunii 100% realizata de Robert Turcescu, la data de 24 martie 2004.

Multumim postului Realitatea TV pentru acordarea dreptului de reproducere.

In vremea in care erati presedintele Romaniei peste un guvern de coalitie, stiati ca d-l Basescu, asa cum acuza in momentul de fata d-l Ciuvica, colegul dvs. de partid, ar fi avut oarecare legaturi cu Securitatea? Cunosteati, erati in posesia acestor informatii la vremea aceea?
Nu. Caietul despre care este vorba, care este un caiet in care sunt trecuti cei care au fost recrutati de Securitate in calitate de “sursa” sau de “gazda”, mi l-a adus in urma cu doua luni o persoana care in timpul revolutiei, in 22 decembrie, a intrat in sediul Comitetului Judetean de Partid la Constanta.

De ce ati lansat in acest moment aceste acuzatii la adresa d-lui Basescu?
Pentru ca…

Cineva ar putea spune: opozitia din Romania si asa este schioapa, iata-i ca se mai si cearta, se mai si acuza intre ei.
Nu ca cineva “ar putea” spune, cineva chiar spune. Aceasta a fost si replica pe care au dat-o nu numai cei in cauza. Aceasta a fost replica pe care au dat-o intelectuali de buna-credinta si multi oameni de buna-credinta. Numai ca raspunsul meu este foarte clar. Din punctul meu de vedere, al celor care sunt in jurul meu in Actiunea Populara, pentru ca de data aceasta vorbesc in numele unui grup de oameni in care am incredere, este urmatorul: nu putem imparti coruptii in coruptii PSD-ului si PRM-ului, care sunt rai, si coruptii opozitiei, care sunt buni. Nu putem imparti in securistii PSD, care sunt securistii rai, si securistii PNL-PD, care sunt securistii buni. O data cu declansarea acestei informatii, care n-a fost contestata, nimeni nu a contestat documentul respectiv, el prima oara a fost contestat, pentru ca fusese folosit la Constanta, pana acum, numai pentru santaj. Deci anumite persoane erau anuntate ca se va publica un fragment si erau folosite. O buna parte din mafia din Constanta s-a construit prin aceste santaje. In primul rand vreau sa va spun ca l-am eliberat pe d-l Basescu. Deci, primul serviciu pe care i l-am facut a fost sa-l eliberam de povara santajului. Deci, dansul poate, actionand in justitie, sa dovedeasca ca nu e adevarat sau ca e adevarat. Deci, si intr-un caz sau altul… Dar lucrurile sunt mult mai interesante. Este ca inceputul unei integrame, al unui careu de cuvinte incrucisate, unde ai cateva litere, apoi ai un cuvant pe verticala, unul pe orizontala. In momentul in care a aparut aceast caiet si noi l-am afisat, au inceput sa sune foarte multi oameni interesati si am inceput sa vedem care sunt pozitiile celorlalti. Si apoi am aflat, a intervenit in discutie…

Au venit elemente noi despre d-l Basescu?
Despre toata lista. Acuma, despre d-l Basescu sigur ca au venit elemente noi si au venit elemente noi de unde nu te asteptai. Fara sa-l cheme cineva, a aparut d-l Silvian Ionescu, ofiter de Securitate din 1974, care a raspuns in Belgia de zona Belgia, unde d-l Basescu conducea reprezentanta Romaniei.

Si ce a spus?
Am aflat in primul rand care a fost traseul acestui ofiter de Securitate. In 1989, in calitate de ofiter de Securitate activ, participa la revolutie si obtine certificat de revolutionar. Dupa care el ne spune ca a fost unul dintre cei 7 membri fondatori ai FSN, ca a fost secretar general organizatoric al FSN si a stabilit structura FSN. Dupa care, in momentul in care FSN s-a spart, a plecat cu d-l Basescu. Apare un al doilea personaj acum, in relatie, care a lucrat in acelasi serviciu cu d-l Silvian Ionescu, d-l Darie. Cine a fost d-l Darie? A fost secretar general organizatoric al PD si consilier personal al d-lui Basescu, care a plecat odata cu d-l Basescu si la FSN, odata cu d-l Basescu si cand Roman a plecat cu gruparea Basescu. Ce se intampla acum cu d-l Darie?

Unde e d-l Silvian Ionescu acum?
D-l Silvian Ionescu e in continuare secretar executiv al PD si seful sectorului 3 Bucuresti.

Si d-l Darie?
Foarte ciudat si foarte interesant, d-l Darie a devenit, de doua luni, din consilier personal al d-lui Basescu, consilier personal al d-lui Nastase. Deci au un circuit. Ei lucrau in birou si cu Ristea Priboi. Mi-ati spus ca numai generali am citat. Pentru ca generalii erau trimisi in rezerva prin ordin al presedintelui, pe cand ceilalti, ca d-l Ristea Priboi, au fost eliberati inca din ianuarie 1990. Unde ii regasim acum? Exact in aceste structuri. Si acum descoperim ca, de fapt, in PD, persoanele care fac politica de cadre, pentru ca d-l Darie l-a numit pe d-l Silvian Ionescu, si amandoi au organizat tot sistemul Basescu…

https://revista22.ro/opinii/constantinescu-turcescu/100-emil-constantinescu-in-dialog-cu-robert-turcescu

 
<span>%d</span> bloggers like this: