Rugbistul Bogdan Serban Stan (mama lui, Elena Bancila, 1991)
(purely personal views as always, based on over two decades of prior research and publications)
“Un alt lucru, deosebit de important pe care mama acestui tinar cazut in Revolutie ni-l semnaleaza, este dimensiunea glontului cu care el a fost impuscat. ,Mergind la Spitalul Vitan-Birzesti, unde fiul meu a decedat pe masa de operatie, am vazut fisa medicala in care era descrisa operatia facuta fiului meu, precum si patru clisee radiografice, reprezentind rana prin impuscare de la sold, clavicula stinga fracturata de al doilea glonte, care i-a perforat plaminul sting, oprindu-se in vertebra T 9 a coloanei vertebrale. De fapt, al treilea cliseu arata tocmai glontele ramas in sire spinarii, intrerupind fascicolul de maduva. Ultimul cliseu reprezenta toracele, unde se distingea, foarte vag, doar plaminul drept, restul fiind o imensa pata produsa de puternica hemoragie interna care se declansase la patrunderea…glontului. De ce v-am povestit toate aceste lucruri? Pentru ca in fisa medicala am citit, si aceasta se poate demonstra si pe baza cliseului, ca diametrul orficiului produs in vertebra T9 avea diametrul de 6 mm, ceea ce demonstreaza clar ca arma folosita pentru asasinarea fiului meu a avut calibrul sub 6 milimetri. Deci, daca cel putin oficial, trupele MAN aveau in dotare amre de calibru 7,62 mm, iar trupele MI–arme cu calibrul de 9 mm, cine si cu ce fel de arma a tras, atunci, in fiul meu. Mai exact in dotarea cui se aflau arme cu calibrul sub 6 mm in seara zilei de 22 decembrie 1989?”
Cristina Balint si Nicolae Tone, “Eu nu pot fi cumparata,” Tineretul Liber, 22 septembrie 1991.
,Am insistat la dl. procuror Mugurel Florescu sa se faca ancheta, sa se vada cine a admis folosirea unei astfel de arme, cae este de productie romaneasca. Mi s-a raspuns ca o sa se ancheteze, dar sa am rabdare. Nici pina azi, iata, nu mi s-a dat raspuns, nu s-a facut nici o cercetare in privinta aceasta…’ Bineinteles, afirmatiile d-nei Bancila trebuie verificate. Un raspuns in aceasta directie al organelor de ancheta trebuie sa fie dat fara intirziere. De ce el nu a fost, oare dupa luni si luni de zile, inca formulat? Sa fie, apoi, o legatura directa intre refuzul anchetarilor de a efectua o cercetare atenta a depozitiei mamaei tinarului impucat in decembrie si faptul, iarasi dubios, ca in clipa de fata nu se stie care este soarta celor patru radiografii facute lui Serban Bogdan Stan in scurta perioada de spitalizare de dinainte de deces? ,Nimeni nu stie ce s-a intimplat cu aceste clisee, ne spune nedumerita d-na Elena Bancila. Am sesizat Procuratura, aceste radiografii, care au termen de pastrare de cel putin 15 ani, fiind foarte importante. In special cea care face dovada ca glontele oprit in vertebra T9 a coloanei vertebrale este de un calbiru mai mic de 6 mm. Este cu totul incredibil ceea ce se intimpla….”
Cristina Balint si Nicolae Tone, “Daca altfel nu se poate, voi cere deshumarea fiului meu,” Tineretul Liber, 24 septembrie 1991.
“…Ma primeste dl. Tatulici plin de amabilitate si incepe sa ma chestioneze, sa vada ce stiu, cit stiu daca pot sau nu dovedi ceva din ceea ce spun…I-am spus doar atit, ca Bogdan a fost impucat cu arma sub 6 mm. ,De unde stiti aceasta?’ m-a intrebat. ,Pai daca orificiul din sira spinarii, din vertebra T 9, este de 6 mm, i-am raspuns automat obiectul care a produs perforarea trebuie sa fie mai mic decit 6 mm.’ I-am spus si faptul ca am aflat ca arma respectiva abia dupa Revolutie a aparut in dotarea armatei. Si mi-a pus atunci o intrebare: ,Puteti sa-mi dovediti ca aceasta arma nn era in dotarea armatei pe 22 decembrie?’ La care i-am raspuns: ‘Dar d-ta poti sa-mi dovedesti mie ca aceasta arma era in dotarea armatei, ca sa pot sa acuz armata de asasinarea copilului meu?”
Si apoi tergiversarea cercatorilor legale pe acest dosar, disparitia celor patru radiografii, nelamurirea in nici un fel a faptului daca armele cu calibrul sub 6 mm au fost sau nu folosite–si daca da de catre cine–in zilele lui Decembrie 1989….
Cristina Balint si Nicolae Tone, “De ce domnule Tatulici?” Tineretul Liber, 25 septembrie 1991.
articolul din Tineretul Liber invocat era despre Bogdan Serban Stan, jucator de rugby, impuscat cu un glont “vidia 6 mm” (Elena Bancila, Trage lasule!, p. 94)
One of the particularly moving stories of the December events is that of Bogdan Serban Stan, 21 years old and one of three members of the under-22 Rapid Bucuresti rugby team who perished in the events. Bogdan’s mother, Elena Bancila, was determined not to let the memory of her son be forgotten with his tragic death. Bogdan had demonstrated on the night of 21-22 December in University Square and returned to fight at Television where on the night of 23 December at 3:50 am he was shot by an assailant in civilian clothes: “The path of the ‘6 mm vidia’ cartridge blew a hole through his lung and ‘passed through’the T9 section of his spine, coming to a rest vertically in the bone marrow.”[45]
[45] Elena Bancila, Trage Lasule! (Bucuresti: Editura Victor Frunza, 1990), pp. 65-66 (from Adevarul, 13 January 1990), and quote from pp. 94-95. Bancila also claimed that a hospital nurse had told her some of those killed appeared to have been the victims of “exploding bullets” (see the series by Cristina Balint and Nicolae Tone in Tineretul Liber in September 1991, particularly part XI “Eu nu pot fi cumparata [I can’t be bought],” and part XII “Daca altfel nu se poate, voi cere deshumarea [If there is no other way, I’ll ask for his body to be exhumed], 22 and 24 September 1991 respectively). In this series, the bullet that killed her son is referred to as “under 6 mm.”
The Archive of the Romanian Revolution of December 1989 