Reşedinţa Ambasadorului Britanic, TVR, şi Teroriştii (Updated w/ British Foreign Office Records)
(purely personal views as always, thanks)
My thanks to Peter Banyai for alerting me to the following article https://atlatszo.ro/velunk-elo-tortenelem/romaniai-forradalom-bongesszunk-egykor-bizalmas-diplomaciai-uzeneteket/?fbclid=IwAR2z4L2-yilW1XBy7dPuF2bghNBKoWt7upfbV3uGZPKAfeLi1FiTCBG-Nfk and to Canadian journalist Stanley Tomp’s original source document page:
Records on the Romanian Revolution of 1989
Obtained by journalist Stanley Tromp, through the
Freedom of Information (FOI) laws of Great Britain, the United States
and Canada – 2019 http://www3.telus.net/index100/romania?fbclid=IwAR0UOkJ7l-5y7RXqkWgtfboSmeg0WcriTLqySUW-ajwqr5LOs-Z8e7XopWw
The above is from File 5 of Records from British Foreign Office – 109 pages, page 27, from pages 26-28, a cable from Bucharest on the chronology of the Revolution, date 2 January 1990. NOTE: as I have already set out below from a variety of sources, there is no doubt here…the British Residence was occupied by the Securitate. (Significantly, in File 6 from Canada’s External Affairs Department, on p. 88, from 24 December 1989, the Canadian Embassy in Bucharest also talks about the “terrorist” attack on the British Residence.)
—————————————————————————————————————————————
(strictly personal post; punct de vedere strict personal)
My thanks to Adrian Tudor for some probing questions on a previous post, which forced me to go back and do a little research about things I had come across previously on this topic.
Soucoup outlines precisely the field of battle at the TV station, pointing out exactly from what buildings the terrorists fired, claims which corroborate many of the details outlined in military personnel in episode 5 (xeroxes reproduced below).
–Am putea realiza, pe scurt, o ,harta’ a vilelor din care s-a tras in Televiziune?
–Avind in vedere ca am actionat atit afara, cit si in interior, in zona studiourilor, pot sa va spun ca asupra Televiziunii s-a tras din cele 5 vile din strada Pangratii, pe care le vedeam de la cabina poarta din aceasta parte. S-a tras din frontul doi de vile, cele de pe Calea Dorobanti. S-a tras din B-dul Aviatorilor, nr. 72–o casa inalta, care avea unghi de tragere asupra Televiziunii. S-a tras din Consulatul sovietic din Piata Aviatorilor, nr. 2-4. S-a tras din tot frontul de vile de aici, incepind de la nr. 246, pina la 212, cit si din frontul doi de cladiri din spatele lor. S-a tras de pe strada Teheran. S-a tras si din strada Arhitect Cerchez, nr. 16 (vila lui Valentin Ceausescu), precum si din strada Muzeul Zambaccian, aici mai ales din vilele de la numerele 12, 13, 14. S-a tras, de asemenea, din Institutul ,C.I. Parhon’ si din resedinta ambasadorului Angliei (Pangratti, nr. 15)…Acesta a fost frontul general de atac asupra Televiziunii, care s-a conjugat cu accesul prin interior al unor forte bine intruite, care s-au amestecat printre revolutionari.
(Tineretul Liber, interviu luat de Nicolae Tone, 21 decembrie 1991)
But other loyalists, though badly outnumbered, were still putting up a savage struggle that surprised even those who have long viewed them as an extraordinarily ruthless, well-trained and fanatic force.
With the city’s airport still closed and the scene of heavy fighting, the U.S., Canadian, Israeli and Japanese embassies evacuated more than a 150 dependents by car Sunday afternoon to the Bulgarian border.
As if to underscore the need for that evacuation, more than 30 dependents of British officials were forced to abandon their embassy later in the day and seek refuge in the American compound after the British ambassador’s residence, which overlooks some of the heaviest fighting, caught fire. The Britons had chosen not to join the earlier evacuation.
http://articles.latimes.com/1989-12-25/news/mn-702_1_provisional-government
MICHAEL ATKINSON:
I was trapped in the office where I stayed all night trying to find out what was happening in the city and round the TV station. The telephone to the Residence was cut and the only later news was from the French military attache who reported that the situation there “could hardly be worse”. My family told me later that our Residence itself came under particularly direct attack at breakfast time on the 22nd. Windows were broken, the glass panes on pictures were shattered and the building shook much more than on the previous night. They sheltered in the sub-basement cellar but became aware that there were intruders upstairs, firing from there at the revolutionaries at the TV station. They must have been Securitate or special forces who had entered our building stealthily.
During a low in the fighting in the early afternoon there was a knock at the outside door and my son, recognising a German accent, opened it. I shall always be grateful to the West German Minister, Christiane Geissler-Kuss. Her house nearby was more sheltered from the fighting and she had sent a member of her staff to rescue my family. She had them taken later to join other staff and dependants in our Chancery. They arrived there before I returned from a drive to the Residence to find them. Given the great insecurity (there was sporadic shooting near the Chancery) we all worked during the evening in the Registry shredding and burning confidential papers.
On the 23rd Veronica and I returned to the Residence for a brief visit. Soldiers nearby warned us not to stay long as there were snipers about. As the Residence came to sight we saw smoke drifting lazily from the roof. The attic area had been completely destroyed. The fire might have been started by tracer bullets in the roof. I had burned fiercely but slowly in the windless weather. Had it been windy the whole house would surely have been destroyed but as it was the flames and smoke destroyed many of our personal possessions including all my photographs from earlier Posts, our family letters and papers. It was very eerie to enter the ground floor with its ceiling radiating the heating from above. All the food prepared for the staff Christmas Party lay untouched in the kitchen. There had been some looting and a framed picture of myself with Ceaușescu at the presentation of my credentials had been torn in half and his side of the photograph had disappeared!
Rumours of a possible attempt by the Securitate to kidnap some diplomatic personnel had reached London and Washington and it was agreed across the Atlantic that all we Brits could take refuge in the American Embassy which was guarded by armed Marines. We were very glad and grateful to accept this hospitality which gave us some peace of mind for the night. With our temporary hosts arrangements were made for the so-called “non-essential” staff, their dependants and my family to leave for Ruse on the Bulgarian frontier. On their way to the border the convoy of cars flying our two countries’ flags were greeted by people at the roadside who waved and made “V” signs. The party reached Bulgaria safely, and with great help from the staff of the British Embassy in Sofia went on to London.
Acesta povesteşte că, după fuga lui Ceauşescu din piaţă, s-a dus acolo întrucât trebuia să transmită la Londra ce se petrecea în România. “Printre oamenii rămaşi în piaţă era o atmosferă de bucurie şi uşurare încât m-am dus repede la reşedinţă pentru a-mi aduce familia în centru (fiii şi fiica veniseră în vizită de Crăciun). Am fost impresionaţi de liniştea care domnea pe străzi. Nu erau semne de jaf, cu excepţia vitrinelor de la librărie care fuseseră sparte şi materiale de propagandă, în special volumele lui Ceauşescu, ardeau în grămezi pe străzi. Singurul lucru ciudat a fost faptul că demonstranţii din faţa teatrului de pe Magheru îi îndemnau pe toţi să se ducă să apere Televiziunea. Ne-am întrebat: «S-o apere împotriva cui? E vreo farsă studenţească?» A fost singurul indiciu al luptelor care aveau să urmeze”, scrie Atkinson, pe blogul ambasadorului britanic, Paul Brummell, care “găzduieşte” o serie de mărturii ale unor diplomaţi şi oameni de afaceri britanice aflaţi la Bucureşti în decembrie 1989.
Fostul ambasador mai spune că pe 22 decembrie era la ambasadă, timp în care familia sa a trebuit să se ascundă la subsolul reşedinţei deoarece persoane au pătruns în casă de unde trăgeau asupra revoluţionarilor aflaţi la Televiziune. “Trebuie să fi fost de la Securitate sau forţele speciale cei care au intrat în locuinţa noastră pe furiş”, susţine el.
PROFESSOR DENNIS DELETANT:
Some Romanians regarded them as securişti, members of the Securitate, while informed commentators described them more specifically as rogue elements of USLA (Unitate Specială de Luptă Antiteroristă), the anti-terrorist unit of the Securitate, who, until Ceauşescu’s execution on Christmas Day, fought to restore the dictator to power, but who, after his death, gradually faded into the shadows. A team of three or four men who broke into the residence of the British Ambassador opposite the Romanian TV studios on Strada Emil Pangratti and installed a machine-gun on the roof fitted the description of all the above categories. They sprayed the studios for more than an hour before tank-fire reduced the residence to a burned-out shell.[2] The gunmen were never caught.
Lunetiştii [trăgătorii ascunși] din Bucureşti au dat naştere la o mulţime de zvonuri legate de intențiile şi loialitatea lor. Pe stradă şi în presă, lunetiştii [trăgătorii ascunşi] erau numiţi terorişti. Unii români îi considerau securişti, în timp ce alţii, mai informaţi, spuneau că aparţin Unităţii Speciale de Luptă Antiteroristă (USLA), o unitate a Securităţii. Unii membri ai ei, până la execuţia lui Ceauşescu au continuat să lupte pentru revenirea dictatorului la putere. După moartea sa, însă, s-au pierdut în ceaţă. Un grup de trei sau patru persoane care au intrat cu forţa în reşedinţa ambasadorului britanic, aflată vizavi de Televiziunea Română, pe strada Emil Pangratti, şi au instalat o mitralieră pe acoperiş. Erau, probabil, membrii USLA. Au tras în televiziune mai bine de-o oră, până când tancurile au făcut scrum locuinţa cu pricina. Trăgătorii n-au fost prinşi niciodată.”
O.E. – Str. Av. Nicolae Veleseu – „În noaptea de 22 spre 23 am auzit paşi pe lângă casă şi focuri de armă …o parte din cetăţeni au părăsit vilele înainte de evenimente cu circa 2 zile.”
H.C. – Calea Dorobanţi – „S-a tras din vila lui Marin Ceauşescu (str. pictor Rosenthal nr. 2) în data de 21 decembrie locatarii din str. Pictor Rosenthal au părăsit domiciliile.”
În această perioadă în zona Televiziunii au fost observate semnale luminoase ce prezentau imaginea unei balizări şi care marcau începutul sau încetarea atacurilor.
M.V. – U.M. 0800 – În seara zilei de 22 şi 23 decembrie vede focuri de trasoare trăgându-se după str.Grigore Mora, vila a 3-a sau a 4-a de pe partea dreaptă cât şi de pe str. Pangratti din clădirile apropiate celor semnalizate. Posibil chiar în Parcul reşedinţei ambasadorului britanic. În acelaşi timp se auzeau şi rafale scurte de pistol şi mitralieră cât şi focuri sacadate cu zgomot redus care şi pentru el constituiau o raritate. În seara de 23, în jurul orei 2030, observă că din direcţia clădirii părăsite a fostei Şcoli Franceze din Bdul. Aviatorilor se deplasau către TV un grup de 5 persoane care mergeau în coloană puţin aplecaţi şi aveau aspectul unor militari cu raniţe în spate. Semnalele luminoase sesizate în noaptea de 23 decembrie erau date din mansarda vilei a 2-a de pe str. Muzeul Zambaccian către colţ cu aleea paralelă cu Bdul. Aviatorilor. I s-a spus că vila ar aparţine lui Ghizela Vass.
A.G. – Str. Grigore Mora – În zilele de 22 – 24 decembrie de aici s-au tras focuri de armă automată, de la etajele clădirii spre TV. În apartamentul respectiv locuieşte col.(r.) Costingioara Grigore, fost torţionar în sistemul de lagăre de-concentrare al M.I.
Declarantul crede că acesta făcea parte dintr-o reţea de sprijin a D.S.S. deoarece l-a văzut la Universitate în haine de cerşetor precum şi la diferite cozi făcând diversiuni pentru calmarea spiritelor. Pentru anihilarea cuibului de foc de la etaj a intervenit armata.
C. – Str. dr. Grigore Mora – „Din locuinţa gl. M.I. Zagoneanu de la etajul 1, în perioada 22-24 decembrie s-au tras focuri de armă. „
F.A. – Str. dr. Grigore Mora – Confirmă cele afirmate de cetăţeanul C. şi adaugă că în 23 decembrie, în jurul orelor 1130-1200 în timp ce se afla în dreptul imobilului cu nr.18, aude o rafală de armă dinspre reşedinţa ambasadorului britanic de pe str. Pangratti. „Din imobilul ca nr. 14 fam. Răchită s-a tras în 23 şi 24 decembrie. Nora Monica a recunoscut ca s-a tras de la ea din apartament unde a găsit cartuşe goale.”
S.C. – Garda TV – Remarcă că se trage dinspre clădirile ambasadorului britanic cu arme de calibru mic şi foc cu foc. De asemenea, spre Televiziune se mai trăgea din vila lui Valentin Ceauşescu şi din vilele de pe Calea Dorobanţilor. În dimineaţa zilei de 23 decembrie se trăgea din vilele pictorilor cu arme de calibru mic deoarece zgomotul era diferit de cel obişnuit.
(from Revolutia Romana in direct, 1990, pp. 374-376)
A.I.– UM 1290 — ,In 22.12 ne-am deplasat la TV pentru asigurarea sigurantei institutiei…s-a dat ordin pentru distribuirea munitilor si instalarea mitralierelor de campanie…era in jurul orelor 18.00-19.00. Cam dupa 30-60 min. s-a inceput sa se traga asupra noastra dinspre cladirile amplasate pe str. Pangratti si Calea Dorobantilor. Focul armamentului avea ceva neobisnuit fate de armamentul pe care noi il aveam in dotare prezentand un zgomot mai strident. Pe 23.12 s-a tras asupra noastra si cu arme de foc automat cam in jur de ora 10.00-12.00…o parte din gloantele care s-au gasit pe teren erau din otel cu Vidia la varf, celelalte normale…au fost raniti 2 militari in ziua de 23.12…s-a tras in ei din una din vilele aflate pe str. Pangratii…‘
D.V. — UM 0596 — Fiind la Punctul de Control la Poarta Pangratti in ziua de 22.12 in jurul orei 24.00, a inceput sa se traga in zona. Observa trageri dinspre Ambasada Marii Britanii la intervale mari si cu armament usor, dar dupa zgomot nu stie ce fel e si nici ce calibru. Oberserva ca in cladirea de pe colt la poarta Pangratti se auzeau focuri de arma cu un asemenea armament usor.
S.C. — Garda TV — Remarca ca se trage dinspre cladirile ambasadorului britanic cu arme de calibru mic si foc cu foc. De asemenea, spre Televiziune se mai tragea din vila lui Valentin Ceausescu si dn vilele de pe Calea Dorobantilor. In dimineata zilei de 23.12 se tragea din vilele pictorilor cu arme de calbru mic deoarece zgomotol era diferit de cel obisnuit.
The Archive of the Romanian Revolution of December 1989 