The Archive of the Romanian Revolution of December 1989

A Catch-22 December 1989, Groundhog-Day Production. Presenting the Personal Research & Scholarship of Richard Andrew Hall, Ph.D.

“În raportul Parchetului Militar totul este o minciună” (III)

(purely personal views as always, based on more than two decades of prior research and publications)

https://romanianrevolutionofdecember1989.com/in-raportul-parchetului-militar-totul-este-o-minciuna-i/

https://romanianrevolutionofdecember1989.com/in-raportul-parchetului-militar-totul-este-o-minciuna-ii/

Grigore Haidău, tatăl eroului martir de la Revoluția din 1989, Cătălin Haidău, este revoltat pe justiția din România, în urma unei decizii luate de parchetul militar: „Supărarea este și mai mare, după ce am citit concluziile la care a ajuns Parchetul Militar în ceea ce privește modul în care a murit Cătălin și împrejurările în care s-a întâmplat nenorocirea. Dacă noi nu știm sigur cine, când și unde l-au împușcat pe Cătălin, știm sigur ceea ce am văzut cu ochii noștri în momentul când l-am găsit la Spitalul Militar Brașov și când l-am adus acasă pe Cătălin. În raportul Parchetului Militar totul este o minciună. Parchetul spune că «împușcat pe o direcție dinapoi înainte și de la stânga la dreapta». În realitate, Cătălin a fost împușcat în tâmpla dreaptă față, glonțul ieșind în spatele craniului, făcând o spărtură pe o porțiune foarte mare, și nu de 3-4 centimetri așa cum se spune în raport. Cătălin a fost împușcat din față în spate. Nu se amintește de faptul că avea piciorul drept retezat din genunche, ținându-se doar într-o pieliță“.

http://gorjexclusiv.ro/ce-veste-teribila-a-primit-tatal-eroului-martir-catalin-haidau/

Many accounts about the investigations of December 1989 treat prosecutors and their findings as impartial and objective.  There are both teleological and partisan components to this–i.e. as time goes by, the truth triumphs, especially when the prosecutors come from the right part of the political spectrum. (For an account that demonstrates such an approach to prosecutors and the justice system with regard to December 1989, see, for a textbook example,  Raluca Grosescu and Raluca Ursachi, https://www.academia.edu/10786052/Transitional_Trials_as_History_Writing._The_Case_of_the_Romanian_December_1989_Events) As analysis, this approach bears many similarities to the prevailing approach to the Romanian media:  media and the justice system are viewed as potential are real “fourth estates,” generally independent, or trending towards greater independence, and apart from politics.

But as Grigore Haidau, whose son was killed in the violence in Romania following 22 December 1989, makes apparent this view of the Military Procuracy is not shared by many touched directly by the Romanian Revolution of December 1989.  Such accounts plainly ignore or are ignorant of the devastating criticism of the alleged impartiality and objectivity of these military prosecutors, as can be seen by several examples below.

 

This is what Parchetul Militar says about the Haidau case:

193. Haidău Grigore Cătălin (Braşov-Vol. 27 Victime Braşov) – decedat
Conform raportului de constatare medico-legală nr. 482/Aut/1989, moartea numitului Haidău Grigore Cătălin a fost violentă şi s-a datorat traumatismului cranio-cerebral cu hemoragie şi dilacerare cerebrală produse prin gloanţele unei arme militare. Arma a fost descărcată în afara factorilor suplimentari ai împuşcării, glonţul pătrunzând în craniu pe o direcţie dinapoi-înainte şi de la stânga la dreapta.
Haidău Grigore Cătălin, fost elev militar la Şcoala de Ofiţeri Leontin Sălăjan Braşov (UM 01932 Braşov) a fost împuşcat, în seara zilei de 23.12.1989, de către elevul militar Şerban Adrian, din cadrul aceleaşi unităţi militare, sub imperiul temerii că sunt atacaţi de terorişti, în contextul în care elevul Şerban Adrian se afla pe holul pavilionului în care erau cazaţi elevii şcolii iar victima a ieşit brusc din garsoniera sa.
Prin rezoluţia nr 844/P/1995, din data de 26.04.1999, Parchetul Militar de pe lângă Tribunalul Militar Teritorial a dispus neînceperea urmăririi penale faţă de elev caporal Şerban Adrian, reţinându-se că în cauză sunt incidente disp. art. 51 C.pen, privind eroarea de fapt.
La data de 07.05.2007, Haidău Grigore, tatăl victimei Haidău Grigore Cătălin, a solicitat tragerea la răspundere penală a persoanelor vinovate de uciderea fiului său şi s-a constituit parte civilă în cauză.

https://mariusmioc.wordpress.com/2015/03/06/cercetarile-parchetului-in-dosarul-revolutiei-82-brasov-alte-victime-3/

https://romanianrevolutionofdecember1989.com/2014/11/16/video-si-articole-despre-revolutia-din-decembrie-la-brasov/

By contrast, this is what Catalin’s father says:

Cazul Cătălin Grigore Haidău

G.H.: Nu. Nici la această oră noi nu ştim unde a murit Cătălin. Ce ştim este doar că medicul a declarat că fiul nostru a fost împuşcat în cap cu glonţ dum-dum care la intrare a pătruns printr-un orificiu mic în tâmplă iar la ieşire a produs o gaură atât de mare că am fost nevoiţi să-l bandajăm cu tifon pentru a nu-i ieşi creierii prin ţeastă. În schimb asupra morţii lui Cătălin ni s-au servit mai multe variante. Că l-a împuşcat un coleg, atunci unde este colegul? Că a fost împuşcat pentru că nu a respectat un ordin, ce ordin? Că a fost împuşcat la consiliul popular pentru că plutonul lui a fost scos, din data de 20 până pe 23, pentru a păzi Consiliul Judeţean Braşov de elemente care ar fi vrut să destabilizeze ţara, alături de ei erau şi militarii de la vânătorii de munte. O variantă este că, pe data de 22, când a fugit Ceauşescu, Cătălin şi alţi doi colegi au ieşit să arboreze drapelul românesc, acela decupat, moment în care din Modarom s-a tras asupra lor şi au fost împuşcaţi mortal. Ultima variantă în ceea ce priveşte locul în care a fost împuşcat Cătălin a fost aceea că ar fi fost împuşcat în şcoală.

Adriana PERŞA
adriana.persa@graiu-gorjului.ro

http://www.graiu-gorjului.ro/index.php?option=com_content&view=article&id=719%3Agrigore-haidu-nu-mai-am-ateptri-dar-vreau-s-cred-c-fiul-meu-i-cei-asemenea-lui-nu-au-murit-in-van&Itemid=37

We know that in November 1987 and on 21 December 1989, those who took up sniper positions in the Modarom, were Securitate personnel:
Cine cunoaşte derularea evenimentelor din decembrie 1989 din centrul Braşovului, mai ţine minte cum înregistrau securiştii din clădirea Modarom şi cum în mulţime se aflau securişti, la fel ca în noiembrie 1987.
Pe 19 si 20 decembrie 1989 acest plan a fost pus pe curat in cinci exemplare pe harta orasului Brasov.  Pe 7 februarie 1990 aceste planuri i-au parvenit generalului Florea din partea lui Zagoneanu.  Urmau sa fie distruse.  Pe 18 decembrie avea loc o intilnire intre Gheorghe Pana, delegat al CC al PCR Petre Preoteasa, prim-secretar, si Zagoneanu, in care se discuta planul de interventie.  In cladirea “Modaromului” s-au dispus tragatori de elita la mai multe niveluri.  Pe 21 decembrie echicpele de interventie au ocupat posturile de lupta obligatorii.
Nor was Catalin Haidau, the only one shot in the vicinity of the Modarom building with exploding dum-dum bullets:

Cazul Dorin Gheorghe Mitroi

În tot acest timp, la mormintele eroilor au vegheat rudele lor. „Am fost alături de el pe 22 decembrie. Eram amândoi la Modarom, când deodată a dispărut. S-a tras de sus, de pe clădire. Când l-am găsit era mort. A fost împuşcat cu gloanţe explozive, care I-au ciopârţit corpul. A lăsat în urmă o soţie îndurerată şi o fetiţă care avea numai opt luni. A murit în floarea vârstei, avea numai 25 de ani. Era un tânăr dornic de libertate, dornic de o viaţă mai bună. De atunci, la noi sărbătorile vin cu durere şi suspine, pentru că ne plângem morţii” a mărturisit Victor Zoica, un pensionar venit cu familia la mormântul eroului Dorin Gheorghe Mitroi, ginerele acestuia.

What does Parchetul Militar say about the case of Vasile Nedeclu?

107. Nedelcu Vasile (Braşov-Vol. 11 Victime Zona Consiliului Judeţean) – decedat)
Conform raportului medico legal nr. 514/Aut/04.05.1990, moartea numitul[ui] Nedelcu Vasile (cu ultimul domiciliu în Zărneşti …, jud. Braşov) a fost violentă şi s-a datorat hemoragiei interne şi externe după plăgi împuşcate ale toracelui. Leziunile au fost produse prin pătrunderea în torace a două gloanţe ale unei arme de foc după direcţii diferite, dinapoi înainte şi dinainte înapoi.
Fiind audiat la data de 27.04.2006, Nedelcu Vasile, a precizat că fiul său a fost împuşcat în noaptea de 22/23.12.1989 în timp ce se afla în zona Consiliului Judeţean.

https://mariusmioc.wordpress.com/2014/12/18/cercetarile-parchetului-in-dosarul-revolutiei-75-brasov-zonele-consiliul-judetean-harmanului-toamnei-spitalul-judetean-calea-bucuresti/

By contrast this is what his family says in the following tribute from Youtube:

BRASOV 22/23 Decembrie 1989

În revolutia din Brasov 22/23 Decembrie 1989, pe lângà cei ràpusi de gloante cu dublà explozie, a fost întreruptà si viata tânàrului Vasile Nedelcu, Sportiv de performantà, Student la a doua Facultate, Academia de Stiinte Economice Bucuresti. 

Those who fought in and around Brasov or had loved ones wounded or killed there, continue to allege the use of dum-dum bullets, despite the fact that in no case in Brasov does Parchetul Militar admit or identify the use of such ammunition in Brasov in December 1989.

http://www.mytex.ro/stiri-brasov/brasov-conducatorii-erau-de-cealalta-parte-a-baricadei-la-revolutie_337336.php

„Sunt foarte mulţi, chiar şi printre conducătorii ţării, care susţin că în 1989 în România nu a fost o Revoluţie îndreptată împotriva unui regim politic, ci doar o revoltă pornită nemulţumirile legate de nivelul de trai, ba chiar că ar fi fost o lovitură de stat. Probabil că ei erau atunci de cealaltă parte a baricadei!”, a acuzat Vasile Mardare, vicepreşedintele ALRUE Braşov.

200 de morţi, nici un vinovat

„Acum 23 de ani, pe 23 decembrie, chiar pe aceste locuri (Cimitirul Eroilor-Martiri, cuprins între Poştă, Prefectură, Teatru, dar şi porţiunea dintre Prefectură şi Modarom, Liceul Unirea – n.red) revoluţionarii au fost prinşi în mijlocul unui foc încrucişat. Atunci s-au înregistrat cei mai mulţi morţi şi răniţi. Vrem să spunem cu tărie că în 1989 în România a avut loc o revoluţie anticomunistă, împotriva dictaturii ceuşiste, pe care cei care îi erau fideli lui Ceauşescu au sperat s-o oprească, înăbuşind-o în sânge. S-a tras cu gloanţe dum-dum, care explodau după ce pătrundeau în corp, gloanţe interzise şi în război. La Braşov, din statisticile oficiale rezultă că au murit 87 de persoane, dar în mod real numărul morţilor de la Braşov se ridică la circa 200. Şi totuşi, nici un vinovat“, a mai spus Mardare.

De cealaltă parte, rămân semnele de întrebare ale revoluţionarilor, legate de muniţia folosită şi de numărul mare de victime împuşcate cu precizie în cap. „Civilii primeau arme de proastă calitate, însă în morga spitalului Judeţean au fost găsite persoane ucise cu gloanţe Dum-Dum, care nu au fost distribuite revoluţionarilor”, a povestit Vasile Mardare.De altfel, el a reamintit şi de episodul petrecut la sfârşitul lunii decembrie, când în spatele actualului Grup Şcolar Industrial „Astra”, se pare că ar fi fost rănit un terorist. „Acolo am găsit urme de sânge, dar persoana împuşcată de noi a dispărut”, a mai spus acesta.

Radu COLŢEA

La 20 de ani de la Revoluţia din Decembrie 1989, braşovenii şi-au comemorat, marţi, eroii căzuţi începînd cu noaptea de 22/23 decembrie. Comemorarea a avut loc în Cimitirul Eroilor din faţa Prefecturii, oficialităţile, asociaţiile de revoluţionari şi partidele politice depunînd coroane de flori. Un sobor de preoţi militari a săvîrşit slujba de pomenire a eroilor. „Din păcate, nu avem o imagine clară a ceea ce s-a întîmplat în timpul Revoluţiei. Este de datoria noastră să rememorăm evenimentele din DEcembrie 1989, faptele eroilor căzuţi în acele zile nu trebuie să se piardă în ceaţa istoriei. În faţa Eroilor ne plecăm capetele şi pentru ei trebuie să dăm dovadă că sacrificiul lor nu a fost inutil“, a spus la coemmorare, prefectul Ioan Gonţea. Urmaşii eroilor căzuţi în decembrie ’89, îşi plîng şi azi morţii şi nu pot uita faptul că încă nu au aflat cine le-a ucis copiii, părinţii sau fraţii. „Dacă în 20 de ani nu am aflat ce s-a întîmplat, nici nu mai sper ca cineva să-mi spună cine mi-a ucis soţul în 23 decembrie, el fiind unul dintre cei împuşcaţi cu gloanţe explozive. Am avut şansa să-l mai prind în viaţă, dar după zece zile s-a stins, iar eu, împreună cu cei doi copiii ai noştri am rămas să-l plîngem. Sper din tot sufletul că sacrificiul lui nu a fost inutil“, a spus soţia unuia dintre eroii căzuţi pentru victoria Revoluţiei.

de: H.O.

http://www.monitorulexpres.ro/?mod=ultima_ora&p=ultora_local&a=citeste&s_id=84036

http://www.monitorulexpres.ro/?mod=monitorulexpres&a=citeste&p=actualitate&s_id=84062

Finally, even foreign medical personal identified the use and damage done by dum-dum bullets during the fighting in Brasov:

The Dutch Nurse, Sister Roza, thinks Mr. Beres, who was shot in the foot on the night of 22 December 1989 in Brasov, was hit by a hollow-nosed dum dum bullet because of the nature of the wound (Harvey Morris, “When the workers of Romania said no,” The Independent (London), 13 January 1990)

https://romanianrevolutionofdecember1989.com/2014/10/01/the-dutch-nurse-sister-roza-thinks-mr-beres-who-was-shot-in-the-foot-on-the-night-of-22-december-1989-in-brasov-was-hit-by-a-hollow-nosed-dum-dum-bullet-because-of-the-nature-of-the-wound-harvey/

Advertisements
 
%d bloggers like this: