The Archive of the Romanian Revolution of December 1989

A Catch-22 December 1989, Groundhog-Day Production. Presenting the Personal Research & Scholarship of Richard Andrew Hall, Ph.D.

The Tismaneanu Commission’s Final Report, Television, and the Terrorists (I)

(purely personal views as always, based on over two decades of prior research and publications)

see, in relation to this topic, from 2008 and 2009: The Romanian Revolution for Dum-Dums (Part I) by Richard Andrew Hall ; The Romanian Revolution for Dum-Dums (Part II) by Richard Andrew Hall; The Romanian Revolution for Dum-Dums (Part III) by Richard Andrew Hall; The Romanian Revolution for Dum-Dums (Part IV) by Richard Andrew Hall; Bullets, Lies, and Videotape: The Amazing, Disappearing Romanian Counter-Revolution of December 1989 (by Richard Andrew Hall)

Prin televiziune s-au făcut majoritatea diversiunilor, cea mai eficientă fiind reprezentată de „pericolul de moarte” omniprezent întruchipat de „teroriştii fideli dictatorului Ceauşescu”; acesta a fost arestat în 22 decembrie, într-o unitate militară din Târgovişte. Pericolul părea total credibil întrucât în perioada 22-27 decembrie au fost înregistraţi 942 de morţi şi mii de răniţi. Majoritatea au fost ucişi şi răniţi pe străzile din centrul capitalei şi al altor oraşe martirizate ca urmare a acestei diversiuni. Ulterior nu a fost acuzat şi judecat nici un terorist….Potrivit declaraţiilor generalului-magistrat Dan Voinea…„În decembrie 1989 scopul era deturnarea caracterului anticomunist al revoluţiei şi preluarea puterii prin teroarea instalată”17.  [pp. 623-624]

https://www.wilsoncenter.org/article/the-tismaneanu-commission-presents-the-final-report-romanian-communism

The 2006 Final Report of the Presidential Commission for the Study of the Communist Dictatorship in Romania (also known as the Tismaneanu Report, after its Chairman, Professor Vladimir Tismaneanu) stridently alleges that Romanian Television and those who appeared on it beginning the afternoon of 22 December 1989 were intentionally responsible for creating the “majority of the diversions” through which 942 people died in the days which followed (versus 162 before 22 December under orders from Nicolae and Elena Ceausescu) by claiming that “terrorists loyal to the Ceausescu dictatorship” posed a lethal threat. The authors of the Report then add, as if to confirm their contention that the “terrorists” were an invention of those who took power in December 1989:  “Later not a single terrorist was charged or tried.”  To bolster their argument, they invoke the findings of Military Prosecutor General Dan Voinea [who led the investigation of the December 1989 events for much of the post-communist era], who states “In December 1989, the goal was to divert the anticommunist character of the revolution and to seize power through the terror they had installed.”

The Tismaneanu Report misunderstands and misrepresents both the “terrorists” and the role of Romanian Television.  In fact, not only does it get the “terrorists” wrong overall, it doesn’t even manage to get right what happened in and around the Television building itself.  Here’s why:

Nicolae Stefan Soucoup participated directly in the capture of a fairly well-publicized arrest of someone suspected of “terrorist” actions in the area around the Television building.  Soucoup’s detailed account from 1991 contrasts strongly with the highly-filtered, sanatized, shorthand, and misleading characterizations presented elsewhere in the Romanian media in the years which followed, and in particular, with the claims of the Military Procuracy.  Soucoup talks about where and when the suspect Silviu Dutu was captured and Dutu’s behavior and specific answers during interrogation (Dutu, a sergeant major in a (Securitate) subunit based in Rosu, that he was part of a group of 120 commanded by a Lt. Major Iovanovici, and about the plan of attack against the Television building, including codenames for different objectives and methods of infiltrating the building).  Needless to say, Soucoup’s account has not been reproduced/covered by any other researcher of December 1989.

 image0-003

(Nicolae Stefan Soucoup, interview by Nicolae Tone, Tineretul Liber, 21 decembrie 1991, page 3; xerox from Library of Congress)

Nicolae Stefan SoucoupAm fost martor, tot in 23 Decembrie, la audierea unui cetatean prins in curtea Televiunii si care era ranit in zona toracica stinga.  Era imbracat intr-un combinezon kaki.  Este vorba despre ,celebrul’ Dutu S., care a actionat in Calea Dorobantilor.  El a iesit din casa in flacari de la nr. 228 de pe Calea Dorobantilor, colt cu Teheran.  A traversat strada, a zarit gardul viu si a tras o rafala asupra unui tanc.  A fost anihilat imediat.  Iesind din casa in flacari, avea cenusa in par, cenusa si moloz in rizurile cizmei, arsuri pe combinezon.  A fost legat si dus intr-o camera de montaj la Etajul 1, camera fara ferestre si cu acces doar din hol.  Aici am state de vorba cu el impreuna cu o criminalista de la Procuratura, Rodica Chebeleu, care l-a abordat din punct de vedere juridic.  Eu am depus o munca pe care n-am facut-o niciodata:  am apelat la elementele de suflet dragi fiecariua dintre noi:  “N-ai vazut, erau femei, copii, daca i-ai omorit chiar pe ai tai?”  I-am promis viata, in schimbul informatiilor pe care ni le va oferi….Dupa declaratiile lui era din garda personala a perechii dictatoriale.  Avea gradul de sergent major si era instruit in subunitatea de la Rosu.  Erau circa 120 de oameni comandati de un locotenent major Iovanovici, Dutu fiind ajutorul comandantului de pluton.  N-a recunoscut ca  a tras, dar miinile innegrite, imbracamintea il demascau.  Era socat, dar foarte abil in a face pe obositul, pe extnuatul.  Avea el o poveste pusa la punct, dar in conditiile date probabil ca incerca s-o adapteze.  Facea din cind in cind crize de pierdere a cunostintei.  Consuma foarte, foarte multa apa, probabil datorita starii pricinuite de rana pe care o avea.  Erau momente cind gaseam la el cite o privire cercetatoare, care contrazicea starea de sfirseala pe care o manifesta.  Deci, era instruit sa reziste la orice forma de interogatoriu….De la el am aflat, in final, sistemul de atac asupra Televiziunii.  Cunoscind modul de a actiona, implicit a recunoscut ca a facut patre dintre atacatori.  El asigura dispozitivul numit ,FALEAZA’.  Din declaratiile lui a aparut si modul in care se incercau diversiuni in interiorul Televiziunii.  A amintit de un asa-zis dispozitiv secret ,CUTIILE VERZI’ care dupa mine, nu puteau fi decit cupoletele din curtea Televiziunii inconjurate de vegetatie.  Ventilatiile asigurau si ele controlul, pe verticala si pe orizontla, in toate corpurile Televiziunii.  Am aflat ca prin canalizre, printr-o casa conspirativa din spatele Televiziunii (din strada Zambacian), se putea intra in subsolul institutiei.  De aici, prin gurile de ventilatie se putea iesi oriunde se vroia.  Orice gura de ventilatie era un ochi care isi alegea victima.  Asa se si explica de ce in subsol la corp-studiouri au fost gasiti multi morti.

Silviu Stefan Dutu’s referenced unit was U.M. 0530 Bucuresti (Rosu), Special Unit 1 Securitare Bucharest.

Istoria Unităţii Speciale 70 Jandarmi Protecţie Instituţională Bucureşti este una destul de zbuciumată, trecând rând pe rând prin mai multe etape organizatorice. Dintre cele mai importante putem aminti: în anul 1949, unitatea purta denumirea  Batalionul Securitate Gărzi Capitală (rezultat din transformarea Batalionului Jandarmi Gărzi Capitală) şi ulterior s-a transformat în Regimentul Securitate Gărzi Bucureşti (avea în subordine Batalionul 1 Securitate Gărzi, Batalionul 2 Securitate Gărzi şi Compania Penitenciare), comandantul fiind, atunci, colonelul Gheorghe Sachetti.  Anii au trecut, au avut loc schimbări în structura organizatorică, dar şi de denumire, iar în anul 1984  Batalionul a fost reorganizat, fiind ridicat la rangul de unitate specială, cu denumirea de Unitatea Specială 1 Securitate Bucureşti, dată la care se schimbă indicativul numeric din U.M. 0609 Bucureşti în U.M. 0530 Bucureşti.  După reorganizarea Jandarmeriei Române din 1 septembrie 1990, Batalionul 1 Jandarmi Bucureşti şi-a desfăşurat activitatea în subordinea Brigăzii 17 Jandarmi Bucureşti (din anul 1998 – Comandamentul de Jandarmi Teritorial Bucureşti), până la data de 1 august 2000, când în urma unei alte reorganizări Comandamentul de Jandarmi Teritorial Bucureşti se desfiinţează. Cu această ocazie Batalionul 1 Jandarmi Bucureşti este restructurat, devenind Unitatea Specială 70 Jandarmi Pază Obiective Bucureşti, dar păstrându-şi indicativul numeric. În anul 2005 unitatea şi-a schimbat denumirea în Unitatea Specială 70 Jandarmi Pază şi Protecţie Instituţională Bucureşti. http://www.jandarmeriaromana.ro/RevistaJandarmeriei/Pagini/ArhivaSiteMai2013.html

Here is an account from the Army’s paper in May 1990 about the Silviu Dutu case, entitled already and appropriately “Where are our terrorists?”, since they were already in the course of disappearing from the history of the Romanian Revolution of December 1989:

image0-001

Maior Tudor Petrescu, “Unde ne sint teroristii?” Armata Poporului, nr. 22, 30 mai 1990, p. 3.  (S.D. = Silviu Dutu)

In 1990, Military Prosecutor Silvestru Boeru reported in very sparse terms about Dutu, claiming that the case was still under investigation (the first characterization is from the end of Marius Mioc’s synthesis of the report; the second, the longer version presented in Ioan Dan’s book).

Dintre persoanele suspecte au reţinut atenţia locotenentul colonel Vasiliu de la M[arele] St[at] M[ajor] care, cu un cuţit a intenţionat să-l lovească pe generalul maior (rezervă) Tudor Nicolae, însă l-a rănit grav pe directorul general adjunct al TVR, domnul Traian Puşcaşu. S-a dispus neînceperea urmăririi penale faţă de ofiţerul în cauză deoarece, pe calea unei expertize medico-legale psihiatrice, s-a stabilit că este fără discernămînt. De asemenea, a reţinut atenţia sergentul Duţu Silviu din U.M. 0530 Bucureşti, originar din oraşul Mizil care, cu o armă automată, a tras asupra unui tanc aparţinînd U.M. 01210, pe care se aflau maior Roşca şi plutonier Dobre. Cauza este în curs de cercetare.
 
image0-002
Below, portrayals in the Romanian press of the 1990s from my personal archives.
In 1993, the Military Procuracy’s claim that they lacked “evidence” on those arrested as “terrorists” in December 1989 was ridiculed, particularly in the case of what happened at TVR and in the case of Silviu Dutu.

https://romanianrevolutionofdecember1989.com/2013/12/07/presa-romaneasca-din-anii-nouazeci-despre-cazul-lui-silviu-dutu-suspectat-de-terorism-la-tvr/

image0

Ioan Itu, “Si ei au luptat in Revolutie.  De partea cui?,” Tinerama, 10-16 septembrie 1993, p. 8.

By 1996, Dutu had been declared as having acted out of poor judgment because he had been in a state of shock…and was no longer a “terrorist” (which had long since not existed officially anyway).

image0-002

image0-003

Aura Alexa Ioan (cu Adrian Popescu-Necsesti), “Teroristii Revolutiei au certificat de psihopati!” Tinerama, 8-14 octombrie 1996, p. 8

More discussion of the case and surrounding events from ex-Military Prosecutor General Ioan Dan below:

image0

image0-003

image0-002

image0-003

Advertisements
 
%d bloggers like this: