Am–luat legatura si cu alti parinti din Bucuresti ai caror copii au fost ucisi.  Familiile Datcu, Oprea, Stanciu, alte familii din Bucuresti si din tara, cauta cu totii sa se faca dreptate.

Iata citeva adevaruri de la care trebuie sa porneasca ancheta: 

• copiii celor de mai sus sint toti impuscati in cap.  Tinarul Stanciu a mai trait 2 ore la Spitalul Balotesti, timp in care doctorul declara ca a putut afla de la el locul de munca al mamei (fiind chemata la spital), cit si faptul ca au fost impuscati de superiorii lor, incrucit au refuzat sa excute ordinul si nu au tras in oamenii din Piata Palatului in ziua de 22.12.1989 (cei care au vazut rana au fost de parere ca este impuscat cu pistolul);
• soldatul Datcu a fost impuscat in obraz (rana ce nu-i putea pricinui moartea), iar o alta impuscatura o are in inima;
• soldatul Oprea i-a fost perforat maxilarul.  Florin Vaduva este impuscat in timpla;
• nu se cunoaste exact situatia celorlalti [nota RAH:  mi se pare cam 4]

Din declaratiile parintilor ce se aflau la Cimpina in ziua de 02.01.1990, soldatii care au supravietuit masacrului sint traumatizati de cind au revenit in unitate.  Li se reproseaza ca nu au fost instruiti (pentru ce oare, pentru a trage in oamenii de la miting?).  Trebuie, asadar, cercetat:  cum au murit acesti soldati, cine a tradat dintre comandantii lor, daca a tradat cineva; daca au fost impuscati la Baneasa sau pe drum, in camioane, de catre comandanti?; daca in primul camion care se spune ca fost distrus total se aflau militari impuscati si au ajuns astfel pe aeroport; au fost transportati la spital ranitii, dar cei morti au ramas la Otopeni? De ce?…

Lt.-Col. Alexandru Bodea, “Adevaratii Vinovati,” Armata Poporului, nr. 45 (noiembrie 1990), p. 3.

(from my work at the BAR (Biblioteca Academiei Romane) in 1994)