Perfectul acrobat

Cînd se strică menajul, ies la iveală caracterele. În contextul presiunilor pentru îndepărtarea/susţinerea lui Marius Oprea la şefia Institutului de Investigare a Crimelor Comunismului din România, îşi face apariţia prin culise şi umbra lui Vladimir Tismăneanu. Care ar fi exercitat presiuni pentru mazilirea incomodului investigator şi acapararea institutului, prin inter-mediul unor sateliţi. Nu atît lupta (feroce) dintre două personalităţi mă interesează aici, cît amprenta unui stil. Marius Oprea face publice manevrele de captare ale lui Tismăneanu, de pe vremea alianţelor cointeresate. Aflăm astfel despre sforăriile omului din Washington – citate dintr-un mail de-al său –, pentru a se cocoţa în vîrful topurilor de popularitate: “Dacă nu s-a făcut, pe site la IICCR aş dori să puneţi drept carte a lunii Perfectul acrobat, volumul despre Răutu, scris de mine şi Cristi Vasile”. Iar indicaţiile preţioase, incluzînd şi laturile financiar-contabile ale traficului de influenţă (căci obrazul scump cu cheltuială se ţine), continuă cu seninătate: “Aş dori mult ca IICCR să achiziţioneze şi să distribuie circa 200 de exemplare din Raportul final şi să facă acelaşi lucru, poate mai multe exemplare, din volumul de exemplare care va apărea la Humanitas”. Rezultatul? Conducătorul IICCR a executat directivele şi a achiziţionat volumele indicate, astăzi mărturisind cu obidă: “Mi se cere să cumpăr atîtea exemplare din Raportul final, dar eu nu am putut să cumpăr mănuşi ca să umblăm între coastele morţilor, pentru că nu avem fonduri”.

Tot în aceste zile, profesorul Michael Shafir şi-a exprimat, pe căi informale, stupoarea în legătură cu metodele balcanice îmbrăţişate de polito-logul Tismăneanu. Noua poveste, pe scurt: invitat în decembrie 2008, de către Lavinia Stan şi Lucian Turcescu, să răspundă la un şir de întrebări legate de realităţile social-politice est-europene, Shafir şi-a permis să amintească, într-un colţ de frază, nemulţumirea sa legată de unele detalii din Raportul final coordonat de Tismăneanu. Şi cu ce s-a ales? După ce cartea “urmînd a vedea lumina tiparului la o respectabilă editură ieşeană” (cin’ să fie? cin’ să fie?) a fost“ revăzută” de însuşi washingtonianul menţionat, lui Shafir i s-au oferit două versiuni: fie îşi elimină criticile, fie îşi retrage textul. Autorul a ales ultima variantă, neuitînd să amintească: “Nu este prima oară cînd dl. Tismăneanu exercită de la distanţă acelaşi rol pe care Monica Lovinescu l-a exercitat după 1989: cel de cenzor neoficial (vezi cazul Norman Manea şi demisia «protestatară» din colegiul revistei 22)”. Între cenzură (de la distanţă, prin interpuşi), trafic de influenţă sau campanie forţată de imagine, Perfectul Acrobat îşi deschide calea – fără scrupule – în cultura şi politica românească.