The Archive of the Romanian Revolution of December 1989

A Catch-22 December 1989, Groundhog-Day Production. Presenting the Personal Research & Scholarship of Richard Andrew Hall, Ph.D.

Petru Clej and Teodor Doru Maries: “In Romania, more often than not, the good guys turn out to be not as good as they seemed.”

(purely personal views, based on two decades of prior research and publications)

Nothing is straight or clear-cut — that’s the problem with Romania. Westerners and Americans especially tend to dislike things that are complex. They want the good guys and the bad guys. In Romania, more often than not, the good guys turn out to be not as good as they seemed.  — Petru Clej, interview by John Feffer, “The State of Romanian Extremism,” 12 January 2015, and

Ah, yes, Petru Clej, an expat Romanian journalist based in the UK, seeks to make light of Americans.  Indeed, I would be curious as to the source of his “good guy/bad guy” dichotomy.  Americans are simpletons when it comes to Romania, according to Mr. Clej.  Yet, let us see how Mr. Clej approaches investigating the Romanian Revolution of December 1989.  In the following article link below, Mr. Clej presents a clearly one-sided picture of Teodor (Doru) Maries as an innocent hero in pursuit of the truth (excerpt below).  Is this the full context for understanding Mr. Maries?  We will explore below.

Teodor Doru Maries, promoted in the local electoral campaign of February 1992, in the pages of the Ilie Neacsu’s pro-Securitate weekly Europa! (I am fairly sure Mr. Clej remembers the weekly Europa!)

(Europa xeroxes from Babes-Bolyai University Library in Cluj, Romania, June 1997)

(Witness my surprise at the time-spring 1997–to find Teodor Doru Maries in the pages of the former Securitate’s de facto mouthpiece)

Daring to question the Romanian Revolution

On 21 and 22 December 1989, Romania’s revolution reached its tipping point. The dictator Nicolae Ceausescu fled. Millions rejoiced. But, as Petru Clej reports, there are still many questions unanswered over what happened next.

“21 – 22, cine-a tras in noi?” (“21 – 22, who shot at us?”) is a question that still haunts Teodor Maries, one of many people in Romania who are convinced that the 1989 revolution was not all that it seemed.

Some say that despite appearances, it was not even a people’s revolution – more a coup d’etat by a powerful elite.

Mr Maries is still eager for the truth to emerge 20 years after the toppling of the communist dictator, Nicolae Ceausescu, in a bloodbath that ended a year of otherwise peaceful revolution in Europe.

Nearly 100 people were killed during the night of 21-22 December, after a desperate attempt by Ceausescu’s henchmen to stave off the tide of protests just a stone’s throw away from the headquarters of the Communist Party’s central committee. There, the beleaguered dictator was holed up with the last of his loyal supporters.

Organised chaos

Mr Maries, 47, is head of the 21 December 1989 association, a group of surviving revolutionaries from that night.

Paradoxically, it is not the events before 22 December – the date when Ceausescu fled the central committee building, only to be caught, put on trial in a kangaroo court and executed three days later – which attracts Mr Maries’ attention, but what happened afterwards.

Of about 1,100 people killed during the revolution, more than 900 died after that date, when the National Salvation Front (FSN), headed by Ion Iliescu, had taken the reins of power.

Teodor Maries is an impostor, he is not a real revolutionary
Ion Iliescu
Former Romanian president

Mr Maries does not accept the official story of those days – that, following the overthrow of the government, “terrorist” members of the Securitate (the communist secret police), were fighting in desperation to save Ceausescu.

For him, the revolution was hijacked, and the bloodshed stirred up by members of the former regime – a form of organised chaos, designed to legitimise their seizure of power.

“Mr Iliescu knows, in my opinion, everything that happened in December 1989 and participated in mind-boggling decisions for a normal person to comprehend. [Some] 900 people were killed after he had taken power and [he] tried to build his own plinth as a revolutionary on 900 bodies,” says Mr Maries.

“Between the 22nd and the 28th, considering there was no war, brother was killing brother.”


Who is/was Teodor Doru Maries?  Let us take a look at some of my research on December 1989 and my then (1997) surprising findings.  Below a series of xeroxes, some where I have translated into English for the reader.  From the early 1990s, Maries had already determined that the Securitate were not responsible for the bloodshed after 22 December 1989.  No, they were innocent scapegoats, according to Mr. Maries.  Of course, Maries had many interesting things to say about and to the (former) Securitate back in the early 1990s.  Only someone dividing the world into “good guys and bad guys” and preferring the simple to the complex would present Mr. Maries without addressing the significance of this key context.  It seems that Mr. Clej would do well to heed his own advice when investigating December 1989…rather than behaving as his American stereotype–we are not, after all, so clueless.

Teodor Maries, was a witness (in fine company, considering the others who testified) for the defense at the trial of Securitate Director General Iulian Vlad in 1991.  Moreover, he told the mouthpiece of the former Securitate Europa and its favorite journalist Angela Bacescu in 1991 that the Securitate were victims of a horrible set-up at their expense (in addition he claimed Laszlo Tokes and others were foreign spies and alleged foreign sources were behind the outbreak of the Revolution).  And, oh yeah, he claimed that 80 percent of the Securitate was behind him in 1990.  Are these statements not somehow relevant to understanding and evaluating Maries’ later claims?  Only a blind partisan would suggest they are not…

Elsewhere, among the many other interesting and signficant things Maries said in this interview, he specified the following (13 June 1991, issue #31, far right column):

Doru Maries:  “Eu sustin ca martor ocular ca [securistii] nu au tras.  Ba, mai mult, si-au lasat armele si munitia.  Acum inteleg de ce.  Probabil ca aveau informatii ca gogorita cu “teroristii” o sa fie pusa in spinarea lor.  Au fost bine informati.  Nu s-au implicat in conflict, nu au tras.  Altfel ar fi fost razboi civil, se omora frate cu frate.”

[Doru Maries:  I maintain as an eyewitness that the Securitate did not fire.  What is more, they left their weapons and munition.  Now I understand why.  Probably because they had information that this huge lie with the “terrorists” was going to be blamed on them.  They were well-informed.  They didn’t get invovled in the conflict, they didn’t shoot.  Otherwise there would have been a civil war, with brother killing brother.]

Procesul Timisoara (iulie 1990): “Sala e arhiplina. Apar cunostinele eterne: Gelu Voican, Doru Maries, Angelica Bacescu a noastra si sereistii.”

Magdalena Amancei, “Martorul Victor Atanasie Stanculescu La propriu in picioare, la figurat, culcat!”  Expres Magazin , nr. ?, iulie ? 1990.


Along with Nicolae Popovici (Nicolae Ceausescu’s last Prosecutor General), Ion Itu (a journalist with an interesting history…for some relevant discussion here,, the revolutionary Tudor [sic.] Maries, testified in defense of Securitate General Iulian Vlad (from Romania Libera, 13 June 1991, xerox from Library of Congress, July 1995)

Angela Bacescu (ziarista revistei Europa):  Erai manipulat de cineva, de ce ai facut in nenumarate rinduri afrimatia la microfonul din piata [Universitatii, intre aprilie si iunie 1990] ca securitatea este 80 la suta cu voi?  La ce te refereai?

[Angela Bacescu:  Were you manipulated by someone, why did you on numerous occasions affirm at the microphone in University Square (April-June 1990) that 80 percent of the Securitate was with you?  To what were you referring?]

Doru Maries:  Ma bucur pentru aceasta intrebare.  Este afirmatia pentru care am fost mult controversat si boicotat, dar va explic acum.  Eu nu consider intreaga securitate romana niste criminali cum au fost etichetati in evenimentele din decembrie 1989.  Numarul celor vinovati este foarte restrins.

[Doru Maries:  I am happy you asked me this question.  This statement for which I became very controversial and was boycotted (by other protesters), I will explain for you now.  I do not consider the whole Romanian Securitate criminals as they were tarred in the events of December 1989.  The number of guilty was very small.]

Angela Bacescu:  Dorule, mai sus mi-ai precizat ca tu ai fost dezinformat.  De unde aceasta informatie?

[Angela Bacecsu:  My dear Doru, earlier you to told me that you had been a victim of disinformation.  From where do you have this information?]

Doru Maries:  Aceasta informatie si imagine mi-am format-o inca din data de 22 decembrie 1989 dupa discutia cu generalul Iulian Vlad in sediul fostului Comitet Central.  Timpul a dovedit ca generalul Iulian Vlad nu si-a tinut in brate degeaba majoritate subalternilor.

[Doru Maries:  I have this information and formed this view from 22 December 1989 after a discussion with General Iulian Vlad in the headquarters of the former Central Committee building.  Time has demonstrated that General Iulian Vlad did not hold on to the majority of his subordinates in vain.]

DORU MARIES (13 iunie 1991, interviu luat de Angela Bacescu, revista Europa):

“Am citit aproape toate interviurile luate de dumneavoastra.  Ati facut lumina prin interviul colectiv luat in penitenciarul din Timisoara prin care a fost demascata activitatea de tradare de tara a lui Laszlo Tokes.”

“Doamna Bacescu, dupa mirarea dumneavoastra ar rezulta ca Ceausescu ar fi avut dreptate:  Agenturile straine…”

“Eu n-am sa-l regret niciodata pe Ceausescu.  Singura calitate pe care i-o atribui este ca a fost UN MARE PATRIOT.  A tinut la granite.  Dar in schimb ne-a tinut in frig, foame, teroare, iar nevasta sa ne ura efectiv.”

“Eu sustin ca martor ocular ca [securistii] nu au tras.  Ba, mai mult, si-au lasat armele si munitia.  Acum inteleg de ce.  Probabil ca aveau informatii ca gogorita cu “teroristii” o sa fie pusa in spinarea lor.  Au fost bine informati.  Nu s-au implicat in conflict, nu au tras.  Altfel ar fi fost razboi civil, se omora frate cu frate.”

Doru Maries:  Atite timp eu am avut acces la balconul Universitatii, vazind ca televiziunea nu arata nimic despre atrocitatiile facute de unguri in ARDEAL (eu sint ardelean) unde s-a desfiintat invatamintul in limba romana si au fost izgoniti romanii, nu arata cum domnul ministru Sora facea reforma invatamintului in timpul trimestrului 1 al anului 1990 (nicaieri in lume nu se face reforma invatamintului in timpul unui trimestru scolar), la televiziune nu se arata ce se intimpla cu granitele, cu furtul si scoaterea din tara a avutiei nationale, era normal ca eu sa vorbesc impotriva televiziune si a executivului care nu se luau nici o masura si despre care acum vorbiti si dumneavoastra de la revista Europa si alte reviste.


“In primul rind in timpul lui Ceausescu nu erau arestati.  Spun acestea pentru ca triplul spion Silviu Brucan, tradatorul neamului romanesc, Laszlo Tokes, si altii sint liberi, si ei sint liberi si acum, inseamna ca atunci tradau tara pusi de catre cei care acum nu-i trag la raspundere cind s-a confirmat vinovatia lor.  In timpul lui Ceausescu daca faceai greva foamei in trei zile venea procurorul militar si rezolva problema.  Dar asta nu-l scuza cu nimic pe Ceausescu.”


and, finally, it is very interesting to read the comments of other former leaders of the 21 December Association about Teodor Doru Maries


Repere din biografia unui şef de asociaţie

Doru Mărieş, în „Europa“, revista securiştilor Doru Mărieş este preşedintele Asociaţiei „21 Decembrie”, poate cea mai cunoscută organizaţie de revoluţionari din ţară.

Asta şi pentru că Mărieş s-a priceput să-şi facă imagine prin cele mai diverse metode: a scos pe piaţă diverse documente prezentate drept dezvăluiri senzaţionale, dintre care unele miroseau de la o poştă a falsuri grosolane; a făcut greva foamei pentru a obţine Dosarele Revoluţiei şi a le pune la dispoziţia opiniei publice, dar după un an a oprit accesul presei, spunând că „voi vreţi să vă faceţi articolele pe foamea mea”; şi-a adjudecat meritul redeschiderii dosarului în 2004, mutare care s-a dovedit, de fapt, o stratagemă pusă în slujba „fabricii” de certificate.

Dincolo de imaginea pe care Doru Mărieş şi-a creat-o pe seama acestor fumigene, rămâne o biografie cel puţin interesantă. Cu toate că în 1989 era portar la o echipă de fotbal din ligile inferioare, Mărieş a participat la Revoluţia din Bucureşti, iar  apoi a rămas în Capitală, s-a înscris în Alianţa Civică şi a participat la toate mişcările anti-FSN din prima parte a anului 1990.

După alegerile din 20 mai, când Liga Studenţilor a închis celebrul balcon din Piaţa Universităţii şi s-a retras, pe 24 mai, Mărieş a refuzat să plece din piaţă, alături de câteva zeci de persoane, până în 13 iunie, când au fost „măturaţi” de autorităţi, oferindu-i un pretext lui Ion Iliescu să cheme „în ajutor” minerii.

Mărieş, mediatizat de revista Securităţii

Sunt voci care îl acuză pe Mărieş că a manipulat câţiva naivi să rămână în greva foamei, cu corturi puse în faţa Teatrului Naţional, tocmai pentru a compromite fenomenul Piaţa Universităţii şi, implicit, Opoziţia. „De ce să plecăm din Piaţă? Se terminase lupta? Războiul era pierdut doar pentru laşi”, spune Doru Mărieş, care admite că i-a alimentat pe cei care au rămas în piaţă cu cafea, ţigări şi mâncare.

„Le-am cumpărat cu banii mei, am cheltuit în jur de 80.000 de lei pe care îi aveam pe un carnet de CEC”. Constantin Calancea, fost preşedinte al Asociaţiei „21 Decembrie”, susţine că în spatele acţiunilor lui Doru Mărieş s-au aflat anumite structuri:

„Eu am un amic la SRI şi mă vedeam des cu el. Pentru că şi pe linia SRI a existat mereu un birou special de monitorizare a revoluţionarilor şi a asociaţiilor de revoluţionari. Şi băiatul ăsta de la SRI mi-a spus că Mărieş e din structurile lor„.

Mărieş a avut o strânsă colaborare cu revista „Europa”, care la începutul anilor ’90 era portavocea fostei Securităţi. Revista „Europa” a publicat în 1991 un interviu-serial, în şapte părţi, cu Doru Mărieş. Acesta este prezentat drept primul „deţinut politic” din democraţia lui Iliescu. Mărieş susţinea punerea în libertate a lui Iulian Vlad, fostul şef al Securităţii, în al cărui birou spune că a stat în data de 22 decembrie 1989, după fuga lui Ceauşescu. Acolo, în acel birou, Mărieş i-a cerut lui Vlad să nu-l trădeze, moment în care acesta l-a mângâiat şi l-a liniştit.

Iată cum era prezentat Mărieş în iunie 1991 de revista „Europa”: „Doru Mărieş nu strigă numai «Jos comunismul!», el strigă «Jos tot!», dar susţine că generalul IULIAN VLAD, fostul şef al Departamentului Securităţii Statului, să fie pus în libertate şi lăsat să spună adevărul NAŢIUNII, nu înlăturat fizic”.

„Ce dacă am dat în revista «Europa»? Am dat pentru că alţii nu mă publicau şi voiam să mă descarc. Iar ăştia m-au acceptat, că dădeam un pic de culoare revistei”, se apără acum impostorul Mărieş.


%d bloggers like this: