The Archive of the Romanian Revolution of December 1989

A Catch-22 December 1989, Groundhog-Day Production. Presenting the Personal Research & Scholarship of Richard Andrew Hall, Ph.D.

“În raportul Parchetului Militar totul este o minciună” (I)

(purely personal views as always, based on more than two decades of prior research and publications)

http://www.formula-as.ro/magazine/attachments/897/1604_1260990239-large.jpg

Grigore Haidău, tatăl eroului martir de la Revoluția din 1989, Cătălin Haidău, este revoltat pe justiția din România, în urma unei decizii luate de parchetul militar: „Supărarea este și mai mare, după ce am citit concluziile la care a ajuns Parchetul Militar în ceea ce privește modul în care a murit Cătălin și împrejurările în care s-a întâmplat nenorocirea. Dacă noi nu știm sigur cine, când și unde l-au împușcat pe Cătălin, știm sigur ceea ce am văzut cu ochii noștri în momentul când l-am găsit la Spitalul Militar Brașov și când l-am adus acasă pe Cătălin. În raportul Parchetului Militar totul este o minciună. Parchetul spune că «împușcat pe o direcție dinapoi înainte și de la stânga la dreapta». În realitate, Cătălin a fost împușcat în tâmpla dreaptă față, glonțul ieșind în spatele craniului, făcând o spărtură pe o porțiune foarte mare, și nu de 3-4 centimetri așa cum se spune în raport. Cătălin a fost împușcat din față în spate. Nu se amintește de faptul că avea piciorul drept retezat din genunche, ținându-se doar într-o pieliță“.

http://gorjexclusiv.ro/ce-veste-teribila-a-primit-tatal-eroului-martir-catalin-haidau/

Many accounts about the investigations of December 1989 treat prosecutors and their findings as impartial and objective.  There are both teleological and partisan components to this–i.e. as time goes by, the truth triumphs, especially when the prosecutors come from the right part of the political spectrum. (For an account that demonstrates such an approach to prosecutors and the justice system with regard to December 1989, see, for a textbook example,  Raluca Grosescu and Raluca Ursachi, https://www.academia.edu/10786052/Transitional_Trials_as_History_Writing._The_Case_of_the_Romanian_December_1989_Events) As analysis, this approach bears many similarities to the prevailing approach to the Romanian media:  media and the justice system are viewed as potential are real “fourth estates,” generally independent, or trending towards greater independence, and apart from politics.

But as Grigore Haidau, whose son was killed in the violence in Romania following 22 December 1989, makes apparent this view of the Military Procuracy is not shared by many touched directly by the Romanian Revolution of December 1989.  Such accounts plainly ignore or are ignorant of the devastating criticism of the alleged impartiality and objectivity of these military prosecutors, as can be seen by several examples below.

 

Bucuresti, Spitalul Coltea

Prof. univ. dr. Nicolae (Nae) Constantinescu, membru al Academiei de Medicina si al Academiei Oamenilor de Stiinta. Medic chirug la Spitalul Coltea.

Ce s-a intamplat cu cartusele extrase chirurgical din ranile pacientilor? Erau niste probe care ar fi putut lamuri anumite aspecte…
– Pe data de 1 sau 2 ianuarie 1990 a aparut la spital un colonel Chircoias, de la Interne cred. Acest Chircoias a fost judecat si condamnat mai tarziu intr-un proces la Timisoara in legatura cu revolutia.
Chircoias, care sustinea sus si tare ca ar conduce nu stiu ce sectie criminalistica din Directia Securitatii Statului, a cerut gloantele extrase. Acestea, vreo 40 la numar, i-au fost date de un medic care era secretar de partid la IMF. Tin minte ca erau gloante de diverse forme, de diferite dimensiuni.

Procurori timorati

– Ati sesizat Parchetul Militar? Ati cerut sa se faca o ancheta in legatura cu cei impuscati la revolutie?
Bineinteles, am anuntat Parchetul, am cerut o ancheta. De exemplu, cand le-am aratat apartamentul de unde s-a tras la revolutie, de la etajul 4, de la cinematograful “Luceafarul”, procurorii mi-au zis ca au facut verificarile si au depistat ca acolo era o locuinta conspirativa a Securitatii si atat. In anul 1992 am semnat alaturi de alti medici, profesori universitari, chirurgi de renume, un memoriu pe care l-am adresat Parchetului General si prin care am solicitat sa se faca o ancheta cu privire la ranitii si mortii prin impuscare. Neprimind nici un raspuns, dupa sase luni m-am dus la Parchet sa intreb ce se intampla. Mi s-a raspuns ca se lucreaza, mi-au aratat doua-trei avize puse pe colturile cererii si atat. Unul dintre procurori m-a luat cu el pe un coridor si mi-a spus ca “are copil, are nevasta, e foarte complicat…”. Ma intreba pe mine ce sa mai faca… Am izbucnit, le-am spus ca nu sunt un om care sa fie, asa, aburit cu una, cu doua. Le-am aratat radiografiile celor impuscati, le-am aratat gloante in ficat. Radiografiile existau, nu erau inventiile mele, nu mi se nazarise asa, dintr-o data sa cer ancheta! Le-am spus ca niste oameni doresc sa afle adevarul si ca cei care au semnat memoriul catre Parchet nu sunt niste persoane oarecare, ci medici cu experienta, somitati in materie. Degeaba am solicitat expertize balistice sau alte cercetari, degeaba am prezentat acte, documente, radiografii, lucrari. Nu se dorea sa se faca o ancheta serioasa.

Interviu cu prof. dr. Nicolae Constantinescu

Romulus Cristea

Miercuri, 20 Decembrie 2006

 

https://romanianrevolutionofdecember1989.com/doctorul-andrei-firica-si-spitalul-de-urgenta-in-decembrie-1989/

Teroristii din Spitalul de Urgenta

Articol de:
Publicat in: Decembrie ’89
Publicat la date de: 09 Mar 2004 – 00:00
Profesorul Andrei Firica, directorul Spitalului de Urgenta Floreasca in 1989, povesteste cum la camera de garda a spitalului au fost aduse, in zilele Revolutiei, mai multe persoane suspectate ca ar fi teroristi. Acestea au disparut apoi fara urma, luate de un colonel de la militie.

“Unii nu vorbeau, iar altii povesteau fantasmagorii”In zilele cu mister, gloante si sange ale Revolutiei, profesorul Andrei Firica era directorul singurului Spital de Urgenta din Bucuresti, cel din Calea Floreasca. In spital au fost adusi si raniti din randul populatiei iesita pe strazi, dar au fost internati si raniti suspecti, considerati la acea ora teroristi. FLORIN CONDURATEANU

Si ce s-a intamplat pana la urma cu acesti suspectati de terorism, legati cu catuse de paturile Spitalului de Urgenta?

Incepuse sa se si traga asupra spitalului. Nu mai vorbesc de invazia de reproteri straini, care vizau doua obiective: s-o vada pe mama Elenei Ceausescu, batrana fiind adusa in zilele Revolutiei la spital de ministrul Sanatatii, Ciobanu, si, in plus, curiozitatea ziaristilor se indrepta si spre acei teroristi prinsi cu catuse de pat. De altfel, imi amintesc o secventa: eu trebuiea sa fac si oficiile de gazda cu presa straina, fiind directorul spitalului, si ma aflam cu o echipa de jurnalisti straini la patul fetei aceleia care vorbea mult si zicea ca a incarcat arme din magazinul de stofe. In acel moment a aparut un colonel de militie, nu-i mai tin minte numele, au trecut 14 ani de-atunci, care mi-a dat un sfat ce la prima vedere parea logic: sa nu mai duc ziaristi la patul teroristilor, fiindca acestia sunt doar suspecti de terorism si s-ar putea sa ma trezesc mai tarziu dat in judecata ca am stricat imaginea unor oameni. Cum incepuse tirul asupra Spitalului de Urgenta, eu m-am aflat dand telefoane la Ministerul Sanatatii s-o ia pe mama Elenei Ceausescu, dar si pe teroristi. Credeam ca cei ce trag asupra spitalului vor s-o recupereze pe mama Elenei Ceausescu. Cu batrana s-a rezolvat mai repede si a fost mutata. Nici nu stiu unde. Dar, legat de teroristi, lucrurile s-au desfasurat astfel: a venit din nou colonelul acela de militie care ma indemnase sa nu mai duc ziaristii la patul teroristilor si i-a incarcat pe teroristi intr-un autobuz, plecand cu ei. Este exact ce eu doream, facand tot felul de demersuri pentru a fi preluati de Spitalul Jilava, fiindca ei nu aveau rani grave. Peste doua-trei zile am primit un telefon de la genelarul Chitac, deja ministru, care m-a intrebat ce e cu teroristii. I-am relatat cum ei au fost luati de acel colonel de militie si generalul Chitac n-a parut surprins. Chiar parea multumit ca au fost luati de acel colonel de militie. Marea mea surpirza a fost cand pe acel colonel de militie l-am revazut in zeghe, la televizor, in boxa acuzatilor, la procesul de la Timisoara. De altfel, l-am rugat pe fiul meu, care a facut Facultatea de Teatru si Film, sa-i filmeze pe acei teroristi prinsi cu catuse de paturile spitalului si am dat copii dupa aceasta caseta la Procuratura. Fiul meu filmase si desfasurarea Revolutiei pe strazi.

Deci, in momentele acelea pline de ceata ati reusit sa chemati autoritatile si sa scapati de teroristi. Mai stiti ce s-a intamplat cu unii dintre ei?

Nu, dar va voi povesti totusi o intamplare de semnificatie. A fost adus batut mar un barbat, ce s-a aflat ascuns intre peretii dubli din aripa Muzeului de Arta din Palatul Regal. Cand a inceput sa se traga cu tancuri din piata, acest barbat a iesit fluturand o batista alba, dar aproape a fost linsat de multime. El sustinea ca este ofiter de securitate si se afla acolo cu misiunea de a pazi tablourile din muzeu. Am anuntat Procuratura despre cazul acesta si, peste doua-trei zile, un procuror i-a dat drumul, ca nu e terorist. Ca sa aflu ca, peste doua-trei zile, acesta statea intr-un restaurant cu sotia si cu un prieten si a fost chemat afara si injunghiat in Gradina Icoanei. Va dati seama ca daca a fost omorat era ceva neclar din punct de vedere al terorismului. Dar fara doar si poate au existat teroristi. In Spitalul de Urgenta vedeam oameni impuscati cu precizie in frunte, unii manifestanti spuneau ca au fost impuscati in timpul demonstratiilor de cineva chiar din randul manifestantilor.

 

Declaratia dle Jean Constantinescu, 22 December 2008:

Am avut două întîlniri cu reprezentanţii parchetului. Primul procuror m-a vizitat acasă, la circa două luni de la evenimente, a ascultat şi notat cu atenţie relatarea mea şi, ca o concluzie personală, informală, mi-a spus ceva de genul „cunoaştem deja mare parte dintre trăgători, aceştia sînt în măsură să plăteasca şi daune civile, puteţi să vă declaraţi parte civilă şi să solicitaţi daune consistente”. După o ezitare, am adăugat şi o astfel de pretenţie, la sfîrşitul scurtei declaraţii scrise, pe care am semnat-o. Al doilea procuror, ajuns mai tîrziu să conducă instituţia, m-a invitat după cîteva luni la parchetul situat pe lîngă Piaţa Rosetti. La sfîrşitul convorbirii, acesta încerca să mă convingă că ne-am împuşcat între noi.

https://romuluscristea.wordpress.com/2009/04/21/cautari-dupa-20-de-ani/#more-2603

 

“Cuvinte pentru Gloante III (Sibiu),” Colonel Gh. Vaduva, nr. 21 (76) 22-28 mai 1991, “Armata Romaniei”
dupa 15:00 22 decembrie 1989
“S-a mai tras?”
Cpt. Cristian Teodorescu:
Nu. Dar in momentul cind noi am tras focul de avertisment au fost raniti doi tinerei. In nici un caz de focurile noastre. Gloantele au venit din spate, nu din directia noastra si nici de sus. Unuia dintre ei i-a explodat in umar. Veneau oameni la mine si imi spuneau ‘La mine in pod este cineva de doua zile. Mi-a fost frica sa urc sa vad ce-i acolo.”
Dan Mititi, elevul:
S-a tras din toate punctuale asupra scolii…Eu am adunat plutonul din coada care se retrasera in cazarma, au trecut pe platou (?) unde erau retinuti trei indivizi in salopete si cu cite doua pistole si mi-am dus cu elevii in dormitor. Nu s-a tras intimplator, ci ochit si foarte precis.
In batalion am avut un mort si 14 raniti. Din fericire, cei raniti au fost recuperati. Se trageau cu un anumit fel de gloante. Am adunat multe gloante din acelea. Le-am dat comisi de procurori. Au disparut. Ca multe alte probe.

https://romanianrevolutionofdecember1989.com/2014/12/30/25-for-the-25th-anniversary-of-the-romanian-revolution-23-fighting-after-the-22nd-bucuresti-brasov-sibiu-craiova/

 

Telefoane de amenintare
Marius si Maria Petrascu au inceput investigatiile imediat dupa Revolutie. Multa vreme Parchetul Militar Brasov
n-a facut nimic, desi aveau probe, declaratii, documente, poze si chiar
gloante atipice aduse de familiile celor ucisi sau raniti.
http://www.portalulrevolutiei.ro/forum/index.php?topic=1.msg214

 

infiltrarea (Duminică, 4 ianuarie 2009, 20:25)
Lucidul [anonim]

Să lămurim odată şi cu infiltrarea aceasta.Nimeni nu a spus, că securiştii, câte unul s-au infiltrat printre militarii în termen.Ceea ce se poate deduce din mărturiile martorilor oculari, este, că militarii în termen erau în dispozitiv, şi trăgeau focuri de avertizare, în sus. Securiştii însă, care erau pe rândul doi, au tras printre aceşti militari (că doar nu era dispozitivul compact, ermetic), şi de pe cuiburile de tragere instalate pe clădirile din jur, direct în demonstranţi. Scenariul a fost acelaşi peste tot, şi la Timişoara, şi la Bucureşti, Sibiu, Braşov, Cluj, Târgu Mureş etc. Ochitori speciali, dotaţi cu puşti cu lunetă, îmbrăcaţi de obicei în combinezoane negre, din cadrul forţelor speciale ale Securităţii, erau plasaţi în etajele superioare sau pe acoperişurile clădirilor înalte care înconjurau piaţa centrală a fiecărui oraş.

Aceste echipă de comando câteodată soseau în provincie deghizaţi în sportivi, erau cazaţi în hotelurile să zicem luxoase pe ultimul etaj, de unde nici n-au trebuit să iasă afară. Nu-i întâmplător că în acele zile, dar mai ales în noaptea de 22 spre 23 focurile de armă veneau dinspre hoteluri (de ex. la Braşov: Hotel Negoiu). Când au văzut că balanţa nu se înclină în favoarea lui Ceauşescu, datorită – hai să spunem clar – trecerii armatei de partea revoluţiei, băieţii ăştia s-au evaporat. S-au întors la slujbele lor acoperite ca civili, sau la unităţile securiste unde erau încadraţi. Iar noi, nu reuşim să le dăm de urmă nici după 19 ani. (Ce-i drept, procurorii nici nu s-au omorât să facă investigaţii serioase. Îia prinşi au fost lăsaţi să plece liber. Cică, au executat un ordin, şi asta se respectă între militari.)

http://www.hotnews.ro/stiri-esential-3506099-jurnalul-revolutiei-timisoara-fost-desecretizat-securitatea-tras-manifestanti.htm

 

Col. (r) Ilie Stoleru, interviu luat de Mihail Galatanu, Flacara, (nr. 29, 22 iulie 1992), p. 7.

La ce fapte ati fost martor si ati participat in noaptea de 22 spre 23 decembrie?

I.S.:  […Cu o masinaARO am plecat sa verific cele 11 obiective avute in grija…] Am incercat, in jurul orei 1,30 (noaptea), sa verific dispozitivile.  Masina in care ma aflam a primit o rafala trasa dintru-un ARO civil alb.  Pe o straduta care da spre Antiaeriana am primit (ma aflam intru-un ARO al armatei) o alta rafala de pistol automat, care a taiat crengile copacilor din fata noastra, iar ele au cazut pe capota din fata masinii.

Nu putea veni de la o alta formatiune a armatei?

I.S.:  Nu putea veni, deoarece eu cunoastem amplasamentrul trupelor din zona….

Ce armament aveau in dotare formatiunile numite teroriste?

I.S.:  Aveau arme cu amortizoare, cu mecanisme cu luneta, pentru lupta pe timp de noapte (in ,infrarosu’), gloante cu cap-vidia.  Armament foarte modern.  Comisiile civile si militare nu si-au dus treaba (de elucidare) la capat.  Cu mine ce putin, comisia trebuia neaparat sa stea de vorba, dar cu mine n-a vorbit nimeni.  In fata comisiei lui Nicolaescu nu m-am dus fiindca, va spun drept, am avut retineri.  Toate casele (locuintele) din preajma C.C.-ului trebuiau luate pe liste de la I.C.R.A.L. si verificate….

https://romanianrevolutionofdecember1989.com/col-r-ilie-stoleru-1992/

Advertisements
 
%d bloggers like this: