Fostul sef al Securitatii din perioada comunista, generalul Iulian Vlad, a fost audiat, la sfarsitul saptamanii trecute, la Parchetul de pe langa Inalta Curte de Casatie si Justitie, de procurorii militari in dosarul Revolutiei Romane.
“Revolutia a fost un capitol mare din istoria noastra si a-l rezuma in cateva cuvinte ar insemna sa comit o impietate. Cred ca adevarul se va afla in cele din urma, trebuie sa avem rabdare. Lucrurile nu sunt simple, iar imprejurarile istorice au fost de natura sa nu poata pune in evidenta de la inceput, cu toata claritatea, acest adevar”, a afirmat Iulian Vlad.
Referindu-se la activitatea sa din perioada Revolutiei din decembrie 1989, el a spus ca intre ordinele date cel mai important a fost acela ca Securitatea sa nu se implice in evenimente, iar ofiterii sa depuna armele si sa ramana in unitatile din care faceau parte.
Intrebat daca a primit vreun ordin de la Ion Iliescu, Iulian Vlad a negat, dar a admis ca acesta in calitatea pe care o avea in acea perioada a fost in masura sa dea ordine.
Iulian Vlad considera ca exista persoane care ar putea sa fie trimise in judecata in dosarul Revolutiei Romane, dar a lasat insa pe seama procurorilor sa demonstreze vinovatia acestora.
In ceea ce-l priveste, Iulian Vlad a dorit sa sublinieze ca ramane un om devotat poporului si tarii. “Aceasta m-a determinat sa fac ceea ce am facut in acele momente tragice si dramatice”, a conchis Vlad. Alaturi de fostul sef al Securitatii, in fata procurorilor militari s-a aflat, intr-o confruntare, presedintele Asociatiei 21 Decembrie 1989, Teodor Maries.
Aceasta procedura a fost folosita de magistrati in conditiile in care, intr-o serie de declaratii separate, aflate la dosar, Iulian Vlad si Teodor Maries s-au mentionat reciproc.
“In seara de 22 decembrie 1989, Iulian Vlad mi-a spus «Mai copile, ati dat jos un dictator si puneti un comunist», dar nu a precizat despre cine este vorba. Astazi, in fata procurorilor, a precizat ca este vorba despre Ion Iliescu”, a afirmat Maries, intr-o declaratie de presa.
In opinia sa, audierea generalului Iulian Vlad reprezinta un pas important al cercetarilor in dosarul Revolutiei Romane.
“Indiferent ceea ce se spune despre Iulian Vlad, faptul ca el nu a dorit un comunist, in calitatea pe care o avea atunci, este relevant”, a conchis Maries.
Teodor Doru Maries (iunie 1991): “Eu sustin ca martor ocular ca [securistii] nu au tras. Ba, mai mult, si-au lasat armele si munitia. Acum inteleg de ce. Probabil ca aveau informatii ca gogorita cu ,teroristii’ o sa fie pusa in spinarea lor.”
(purely personal views, based on more than two decades of prior research and publications; xeroxes from my own personal archive, based on research in Romania as a Ph.D. student in 1994 and 1997)
Doru (Teodor) Maries cu Angela Bacescu, revista Europa (Est-Vest) nr. 31 , iunie 1991, p. 3.
Doru Maries: “Eu sustin ca martor ocular ca [securistii] nu au tras. Ba, mai mult, si-au lasat armele si munitia. Acum inteleg de ce. Probabil ca aveau informatii ca gogorita cu “teroristii” o sa fie pusa in spinarea lor. Au fost bine informati. Nu s-au implicat in conflict, nu au tras. Altfel ar fi fost razboi civil, se omora frate cu frate.”
[Doru Maries: I maintain as an eyewitness that the Securitate did not fire. What is more, they left their weapons and munition. Now I understand why. Probably because they had information that this huge lie with the “terrorists” was going to be blamed on them. They were well-informed. They didn’t get invovled in the conflict, they didn’t shoot. Otherwise there would have been a civil war, with brother killing brother.]
Doru (Teodor) Maries cu Angela Bacescu, revista Europa (Est-Vest) nr. 31 , iunie 1991, p. 3.
Repere din biografia unui şef de asociaţie
Doru Mărieş, în „Europa“, revista securiştilor Doru Mărieş este preşedintele Asociaţiei „21 Decembrie”, poate cea mai cunoscută organizaţie de revoluţionari din ţară.
Asta şi pentru că Mărieş s-a priceput să-şi facă imagine prin cele mai diverse metode: a scos pe piaţă diverse documente prezentate drept dezvăluiri senzaţionale, dintre care unele miroseau de la o poştă a falsuri grosolane; a făcut greva foamei pentru a obţine Dosarele Revoluţiei şi a le pune la dispoziţia opiniei publice, dar după un an a oprit accesul presei, spunând că „voi vreţi să vă faceţi articolele pe foamea mea”; şi-a adjudecat meritul redeschiderii dosarului în 2004, mutare care s-a dovedit, de fapt, o stratagemă pusă în slujba „fabricii” de certificate.
Dincolo de imaginea pe care Doru Mărieş şi-a creat-o pe seama acestor fumigene, rămâne o biografie cel puţin interesantă. Cu toate că în 1989 era portar la o echipă de fotbal din ligile inferioare, Mărieş a participat la Revoluţia din Bucureşti, iar apoi a rămas în Capitală, s-a înscris în Alianţa Civică şi a participat la toate mişcările anti-FSN din prima parte a anului 1990.
După alegerile din 20 mai, când Liga Studenţilor a închis celebrul balcon din Piaţa Universităţii şi s-a retras, pe 24 mai, Mărieş a refuzat să plece din piaţă, alături de câteva zeci de persoane, până în 13 iunie, când au fost „măturaţi” de autorităţi, oferindu-i un pretext lui Ion Iliescu să cheme „în ajutor” minerii.
Mărieş, mediatizat de revista Securităţii
Sunt voci care îl acuză pe Mărieş că a manipulat câţiva naivi să rămână în greva foamei, cu corturi puse în faţa Teatrului Naţional, tocmai pentru a compromite fenomenul Piaţa Universităţii şi, implicit, Opoziţia. „De ce să plecăm din Piaţă? Se terminase lupta? Războiul era pierdut doar pentru laşi”, spune Doru Mărieş, care admite că i-a alimentat pe cei care au rămas în piaţă cu cafea, ţigări şi mâncare.
„Le-am cumpărat cu banii mei, am cheltuit în jur de 80.000 de lei pe care îi aveam pe un carnet de CEC”. Constantin Calancea, fost preşedinte al Asociaţiei „21 Decembrie”, susţine că în spatele acţiunilor lui Doru Mărieş s-au aflat anumite structuri:
„Eu am un amic la SRI şi mă vedeam des cu el. Pentru că şi pe linia SRI a existat mereu un birou special de monitorizare a revoluţionarilor şi a asociaţiilor de revoluţionari. Şi băiatul ăsta de la SRI mi-a spus că Mărieş e din structurile lor„.
Mărieş a avut o strânsă colaborare cu revista „Europa”, care la începutul anilor ’90 era portavocea fostei Securităţi. Revista „Europa” a publicat în 1991 un interviu-serial, în şapte părţi, cu Doru Mărieş. Acesta este prezentat drept primul „deţinut politic” din democraţia lui Iliescu. Mărieş susţinea punerea în libertate a lui Iulian Vlad, fostul şef al Securităţii, în al cărui birou spune că a stat în data de 22 decembrie 1989, după fuga lui Ceauşescu. Acolo, în acel birou, Mărieş i-a cerut lui Vlad să nu-l trădeze, moment în care acesta l-a mângâiat şi l-a liniştit.
Iată cum era prezentat Mărieş în iunie 1991 de revista „Europa”: „Doru Mărieş nu strigă numai «Jos comunismul!», el strigă «Jos tot!», dar susţine că generalul IULIAN VLAD, fostul şef al Departamentului Securităţii Statului, să fie pus în libertate şi lăsat să spună adevărul NAŢIUNII, nu înlăturat fizic”.
„Ce dacă am dat în revista «Europa»? Am dat pentru că alţii nu mă publicau şi voiam să mă descarc. Iar ăştia m-au acceptat, că dădeam un pic de culoare revistei”, se apără acum impostorul Mărieş.
Along with Nicolae Popovici (Nicolae Ceausescu’s last Prosecutor General), Ion Itu (a journalist with an interesting history…for some relevant discussion here, https://romanianrevolutionofdecember1989.com/2009/09/29/romania-december-1989-doublespeak-the-all-too-familiar-tales-of-nicolae-ceausescus-double-by-richard-andrew-hall/), the revolutionary Tudor [sic.] Maries, testified in defense of Securitate General Iulian Vlad (from Romania Libera, 13 June 1991, xerox from Library of Congress, July 1995)
Fostul Sef al Securitatii, generalul Iulian Vlad:”Adevarul despre Revolutie se va afla in cele din urma”
“Revolu
Follow us: @9AM on Twitter | 9AM.ro on Facebook
Confuzia şi aparenţa de dezorganizare ar fi fost create prin diversiuni
“Această comandă unică sub cupola comandamentului militar superior arată cu adevărat caracterul controlat, atât politic, cât şi militar, al tuturor diversiunilor ce a avut loc începând cu seara de 22 decembrie, pentru că nu vorbim de altceva, vorbim de diversiuni”, susţine Mărieş. “A fost terorism de stat, din moment ce era implicată Armata şi puterea politică, folosind toate mijloacele, radio, televiziune, plus toată reţeaua partidului comunist, să nu uităm că PCR a avut peste 2 milioane de informatori, ai partidului, lasă-i pe ăia ai Securităţii.”
Diversiunile ar fi fost create prin zvonistică şi ştiri alarmiste. “Suspiciunea a fost creată prin zvonistica pe care au transmis-o cele două posturi de informare, televiziunea şi radioul. La etajul 11 al televiziunii a fost o comandă de zvonistică (…) De la MAPN alimentau cu zvonistică atât telefoanele din CC, pentru că în CC se suna şi se spunea aşa: Vă atacă şcoala de ofiţeri…”, îşi aminteşte Mărieş care spune că era în clădirea Comitetului central al PCR, preluată de revoluţionari, împreună cu generalul Vlad, şeful Securităţii care trecuse de partea poporului.
Teza diversiunilor este confirmată acum chiar de generalul Iulian Vlad, printr-un discurs la Târgu Jiu ţinut pe 29 octombrie 2015 după ani de tăcere (AICI).
Fostul şef al Securităţii ceauşiste a povestit că ar fi fost planuri ca Armata să se lupte cu Securitatea. Iulian Vlad a dat exemplul masacrului de la Otopeni:
„S-a intenţionat şi ar fi fost o crimă fără precedent, cu urmări nebănuit de mari, cu vărsare de sânge ca niciodată, dacă între Armată şi forţele Securităţii s-ar fi iscat un conflict, dacă trăgeau unii împotriva altora. Încercări s-au făcut, iar unele au fost chiar reuşite, cum ar fi cazul de la Otopeni, în care au murit zeci de copii, de tineri, abia încorporaţi, în luna noiembrie, în Armată. Au fost, pur şi simplu, măcelăriţi. A fost vorba şi de nechibzuinţa unui comandant care răspundea de paza aeroportului, dar cel mai mare rol l-a jucat diversiunea. Imaginaţi-vă ce s-ar fi putut întâmpla dacă această diversiune s-ar fi generalizat. S-au mai încercat şi prin alte locuri şi toate au avut aceleaşi trăsături.”
I will translate into English a critical exchange with journalist Angela Bacescu from the far right of the column of the episode from issue #45 of October 1991.
Angela Bacescu (ziarista revistei Europa): Erai manipulat de cineva, de ce ai facut in nenumarate rinduri afrimatia la microfonul din piata [Universitatii, intre aprilie si iunie 1990] ca securitatea este 80 la suta cu voi? La ce te refereai?
[Angela Bacescu: Were you manipulated by someone, why did you on numerous occasions affirm at the microphone in University Square (April-June 1990) that 80 percent of the Securitate was with you? To what were you referring?]
Doru Maries: Ma bucur pentru aceasta intrebare. Este afirmatia pentru care am fost mult controversat si boicotat, dar va explic acum. Eu nu consider intreaga securitate romana niste criminali cum au fost etichetati in evenimentele din decembrie 1989. Numarul celor vinovati este foarte restrins.
[Doru Maries: I am happy you asked me this question. This statement for which I became very controversial and was boycotted (by other protesters), I will explain for you now. I do not consider the whole Romanian Securitate criminals as they were tarred in the events of December 1989. The number of guilty was very small.]
Angela Bacescu: Dorule, mai sus mi-ai precizat ca tu ai fost dezinformat. De unde aceasta informatie?
[Angela Bacecsu: My dear Doru, earlier you to told me that you had been a victim of disinformation. From where do you have this information?]
Doru Maries: Aceasta informatie si imagine mi-am format-o inca din data de 22 decembrie 1989 dupa discutia cu generalul Iulian Vlad in sediul fostului Comitet Central. Timpul a dovedit ca generalul Iulian Vlad nu si-a tinut in brate degeaba majoritate subalternilor.
[Doru Maries: I have this information and formed this view from 22 December 1989 after a discussion with General Iulian Vlad in the headquarters of the former Central Committee building. Time has demonstrated that General Iulian Vlad did not hold on to the majority of his subordinates in vain.]
Teodor Doru Maries, promoted in the local electoral campaign of February 1992, in the pages of the Ilie Neacsu’s weekly Europa!
(Europa xeroxes from Babes-Bolyai University Library in Cluj, Romania, June 1997)
(Witness my surprise at the time-spring 1997–to find Teodor Doru Maries in the pages of the former Securitate’s de facto mouthpiece)