The Archive of the Romanian Revolution of December 1989

A Catch-22 December 1989, Groundhog-Day Production. Presenting the Personal Research & Scholarship of Richard Andrew Hall, Ph.D.

“În raportul Parchetului Militar totul este o minciună” (II)

(purely personal views as always, based on more than two decades of prior research and publications)

https://romanianrevolutionofdecember1989.com/in-raportul-parchetului-militar-totul-este-o-minciuna-i/

Grigore Haidău, tatăl eroului martir de la Revoluția din 1989, Cătălin Haidău, este revoltat pe justiția din România, în urma unei decizii luate de parchetul militar: „Supărarea este și mai mare, după ce am citit concluziile la care a ajuns Parchetul Militar în ceea ce privește modul în care a murit Cătălin și împrejurările în care s-a întâmplat nenorocirea. Dacă noi nu știm sigur cine, când și unde l-au împușcat pe Cătălin, știm sigur ceea ce am văzut cu ochii noștri în momentul când l-am găsit la Spitalul Militar Brașov și când l-am adus acasă pe Cătălin. În raportul Parchetului Militar totul este o minciună. Parchetul spune că «împușcat pe o direcție dinapoi înainte și de la stânga la dreapta». În realitate, Cătălin a fost împușcat în tâmpla dreaptă față, glonțul ieșind în spatele craniului, făcând o spărtură pe o porțiune foarte mare, și nu de 3-4 centimetri așa cum se spune în raport. Cătălin a fost împușcat din față în spate. Nu se amintește de faptul că avea piciorul drept retezat din genunche, ținându-se doar într-o pieliță“.

http://gorjexclusiv.ro/ce-veste-teribila-a-primit-tatal-eroului-martir-catalin-haidau/

Many accounts about the investigations of December 1989 treat prosecutors and their findings as impartial and objective.  There are both teleological and partisan components to this–i.e. as time goes by, the truth triumphs, especially when the prosecutors come from the right part of the political spectrum. (For an account that demonstrates such an approach to prosecutors and the justice system with regard to December 1989, see, for a textbook example,  Raluca Grosescu and Raluca Ursachi, https://www.academia.edu/10786052/Transitional_Trials_as_History_Writing._The_Case_of_the_Romanian_December_1989_Events) As analysis, this approach bears many similarities to the prevailing approach to the Romanian media:  media and the justice system are viewed as potential are real “fourth estates,” generally independent, or trending towards greater independence, and apart from politics.

But as Grigore Haidau, whose son was killed in the violence in Romania following 22 December 1989, makes apparent this view of the Military Procuracy is not shared by many touched directly by the Romanian Revolution of December 1989.  Such accounts plainly ignore or are ignorant of the devastating criticism of the alleged impartiality and objectivity of these military prosecutors.

General Magistrat (r) Ioan Dan, Teroristii din ’89, Lucman, 2012.

image0-001

Pentru moment, doresc sa afirm raspicat, transant ca nu sunt de acord cu cei care declara public (din pacate, chiar si procurori) ca nu au existat teroristi.  Unul dintre fostii mei colegi, Dan Voinea, a spus–in cea mai absurda maniera–ca, daca nu a prins vreun terorist, inseamna ca nu au existat teroristi.  Deficitul de logica este evident.  Aceeasi logica  schioapa este adoptata si de autorul faimoasei carti ‘bestseller’ [Grigore Cartianu], ale carui elucubratii ar fi o sursa de umor daca la mijloc nu s-a afla fapte de un tragism extrem, provocat tocmai de adversarii Revolutiei. 

Regret si, in acelasi timp, imi este rusine sa constat ca unii dintre stimabilii mei colegi, care s-au exprimat in sensul mentionat, atat in public, cat si prin cercetarile care le-au fost repartizate, NU AU VRUT sa prinda teroristi si, mai mult, nici macar nu au vrut sa recunoasca teroristii nici in cazurile in care era incontestabila prezenta lor.

image0-003

Astfel, cum am mai aratat, nici Justitia, ca institutie deosebit de importanta a statului, nu a fost neglijata de fosta Securitate.  Multi procurori si judecatori, cu functii importante dupa decembrie 1989, au provenit din personalul fostului Minister de Interne–Securitate si Militie. 

image0-005

https://romanianrevolutionofdecember1989.com/ioan-dan-v-dan-voinea/

General Magistrat (r) Ioan Dan, Teroristii din ’89 (Lucman, 2012)

In dosarele intocmite de comisia de ancheta condusa de colonelul magistrat Anton Socaciu, pe atunci sef adjunct al Procuraturii Militare Brasov, care, ulterior–la propunerea mea–a fost numit sef, in ciuda incercarilor disperate din partea celor de la Ministerul de Interne de a impiedica aceasta promovare, invocand chiar si originea lui etnica, nu tocmai ‘pur romaneasca.’

image0

[martie 1990] In realitate, masa a fost orgaizata de seful Militiei; au participat doi sau trei ofiteri de Militie din conducerea Inspectoratului.  Acestia, foarte direct, mi-au cerut ca nu cumva sa fie numit sef al Procuraturii Militare din Brasov colonelul Anton Socaciu.  Aceasta interventie mi-a intarit convingereaca Socaciu trebuie numit sef….

image0-001

La un moment dat, procurorul militar sef de la Brasov mi s-a plans ca ‘treaba nu merge’, pentru ca cei doi subalterni ai sai sunt ‘dinamovisti.’  Aceasta era expresia folosita in cazul celor cunoscuti ca sustinatori ai fostei Securitati.  Ulterior, s-a mai incadrat un procuror militar la Brasov si am incercat sa-l consolez pe sef ca macar va exista egalitate, doi dinamovisti si doi stelisti.  Nu a trecut multa vreme si acelasi procuror militar sef mi s-a plans ca atunci avea trei dinamovisti.  Cred ca aceasta era proportia, din trei procurori militari, cel putin doi erau ‘dinamovisti’.

image0-002

https://romanianrevolutionofdecember1989.com/2013/11/16/dinamovisti-militieni-si-procuratura-militara-brasov/

image0-001

It took 22 years for the text of Securitate Director General Iulian Vlad’s handwritten declaration of 29 January 1990 to become public knowledge–thanks to former military prosecutor General Ioan Dan.  (Inevitably, there will no doubt be those who will allege that General Vlad was “forced” to write this declaration to save his skin, etc., that this was the “propaganda of the moment” and all a huge lie.  If that were the case, one would have expected Iliescu, Brucan, Militaru, Voican Voiculescu, etc. to have made every effort for Vlad’s declaration to leak to the media.  Instead, for 22 years it was hidden from public knowledge!)

Of Note:  No “Soviet tourists,” no DIA (Batallion 404) troops of the army’s intelligence wing, no “there were no terrorists:  the Army shot into everyone else and into itself”–in other words, none of the spurious claims that have littered the narrative landscape, fueled by the former Securitate over the past two decades plus.  No, Vlad knew who the terrorists of the Romanian Revolution of December 1989 were, because they reported to him!

image0

image0-002

General Magistrat (r) Ioan Dan

In aprilie 1990, generalul Ghoerghe Diaconescu a fost destituit din functia de conducere in Directia Procuraturilor Militare.  La plecare, mi-a predat cheia de la fisteul sau, cu mentiunea ca acolo au mai ramas cateva hartii fara importanta. Intrucat, la data respectiva, ma aflam in cea mai mare parte a timpului, in procesul cercetarilor de la Timisoara, mult mai tarziu, am dorit sa pun in respectivul fiset o serie de acte.  Am cercetat ce mai ramasese de pe urma generalului Diaconescu si, spre surprinderea mea, am gasit declaratia olografa a generalului Iulian Vlad, data fostului adjunct al procurorului general, fostul meu sef direct, nimeni altul decat generalul Diaconescu, la 29 ianuarie 1990, cand toate evenimentele din decembrie 1989 erau foarte proaspete.  Repet, este vorba despre declaratia olografa, un text scris foarte ingrijit, pe 10 pagini, din care voi reda acum integral doar partea care se refera expres la “actiunile teroriste in Capitala” (formularea apartine generalului Vlad).

“Analizand modul in care au inceput si s-au desfasurat actiunile teroriste in Capitala, pe baza acelor date si informatii ce le-am avut la dispozitie, consider ca acestea ar fi putut fi executate de:

1) Elementele din Directia a V-a, USLA, CTS si din alte unitati de Securitate, inclusiv speciale.

a) Directia a V-a, asa cum am mai spus, avea in responsabilitate paza si securitatea interioara a Palatului Republicii, multe dintre cadrele acestei unitati cunoscand foarte bine cladirea, cu toate detaliile ei.  In situatia creata in ziua de 22.12.1989, puteau sa mearga la Palat, pe langa cei care faceau acolo serviciul si unii dintre ofiterii si subofiterii care se aflau la sediul CC ori la unitate.

Este ca se poate de clar ca numai niste oameni care cunosteanu bine topografia locului ori erau in complicitate cu cei care aveau asemenea cunostinte puteau patrunde in cladire (sau pe acoperisul ei) si transporta armamentul si cantitatile mari de munitie pe care le-au avut la dispozitie.

Tot aceasta Directie dispunea de o baza puternica si in apropierea Televiziunii (la Televiziunea veche).  De asemenea, avea in responsabilitate perimetrul din zona resedintei unde se aflau numeroase case (vile) nelocuite si in care teroristii ar fi putut sa se ascunda ori sa-si faca puncte de sprijin.

Sunt si alte motive care pun pe prim-plan suspiciuni cu privire la aceasta unitate.

b) Elemente din cadrul unitatii speciale de lupta antiterroriste care aveau unele misiuni comune cu Directia a V-a si, ca si o parte a ofiterilor si subofiterilor de la aceasta unitate, dispuneau de o mai buna instruire si de mijloace de lupta mai diversificate.

c) Elemente din Trupele de Securitate care asigurau paza obiectivilor speciale (resedinta, palat etc.) si, impreuna cu Directia a-V-a, Securitatea Capitalei si Militia Capitalei asigurau traseul de deplasare.

d) Ofiteri si subofiteri din Securitatea Capitalei, indeosebi de la Serviciul Trasee, sau dintre cei care au lucrat la Directia a V-a.

e) Elemente din alte unitati de Securitate, inclusiv unitatile speciale 544, 195 si 110, precum si din cele complet acoperite, comandate de col. Maita, col. Valeanu, lt. col. Sirbu, col. Nica, col. Eftimie si lt. col. (Eftimie sau Anghelache) Gelu (asa sta scris in declaratie–n.n.).  Aceste din urma sase unitati, ca si UM 544, in ansamblu, si UM 195 puteau dispune si de armament si munitii de provenienta straina, precum si de conditii de pregatire adecvate.

2) Ofiteri si subofiteri din Militie, atat de la Capitala, cat si de la IGM, cu prioritate cei din Detasamentul special de interventie si cei care asigurau traseul.

3) Cred ca s-ar impune verificarea, prin metode si mijloace specifice, a tragatorilor de elita din toate unitatile din Capitala ale Ministerului de Interne, precum si a celor care au avut in dotare sau au indeplinit misiuni folosind arme cu luneta.  N-ar trebui omisi nici chiar cei de la Dinamo si de la alte cluburi sportive.

4) Unele cadre militare de rezerva ale Securitatii, Militiei si Armatei, precum si actuali (la data respectiva) si fosti activisti de partid sau UTC, persoane apropriate tradatorului si familiei sale ori care poseda arme de foc.

Propun, de asemenea, o atenta investigare a celor care au fost in anturajul lui Nicu Ceausescu.  Acest anturaj, foarte divers, cuprindea inclusive unele elemente de cea mai scazuta conditie morala care puteau fi pretabile la asemenea actiuni.

Ar fi bine sa se acorde atentia cuvenita sub acest aspect si fratilor dictatorului–Ceausescu Ilie si Ceausescu Nicolae–care, prin multiplele posibilitati pe care le aveau, puteau organiza asemenea actiuni.

5) Anumite cadre militare sau luptatori din Garzile Patriotice.

6) Straini:

a. Din randul celor aflati la studii in Romania:

— arabi, in general, si palestinieni, in special, inclusiv cei care sunt la pregatire pe linia Armatei (de exemplu, la Academia Militara);

— alte grupuri de straini la studii (iranieni si altii).

b. Special infiltrati (indeosebi din cei care au urmat diverse cursuri de pregatire pe linia MI sau a MAN);

c. Alti straini aflati in tara cu diverse acoperiri, inclusiv diplomatice;

d. Fosti cetateni romani (care ar fi putut intra in tara si in mod fraudulos).

7) Elemente infractoare de drept comun care au posedat armament ori l-au procurat in chiar primele ore din dupa-amiaza zilei de 22 decembrie 1989, cand, din mai multe unitati de Securitate, intre care Directia a V-a si Securitatea Capitalei, s-a ridicat o cantitate mare si diversa de armament si munitie.”

Advertisements
 
%d bloggers like this: