The Archive of the Romanian Revolution of December 1989

A Catch-22 December 1989, Groundhog-Day Production. Presenting the Personal Research & Scholarship of Richard Andrew Hall, Ph.D.

Ioan Petre Culianu, “Jormania Libera,” si decembrie 1989 (II)

(purely personal view as always)

https://romanianrevolutionofdecember1989.com/ioan-petre-culianu-jormania-libera-si-decembrie-1989-i/

Below is an interview (pp. 40-43) conducted in December 1990, and published in April 1991 in 22, and can be found here:  https://monoskop.org/images/0/01/Culianu_Ioan_Petru_Pacatul_impotriva_spiritului_1999.pdf.  It captures beautifully the lack of awareness and caring of a category of talented Romanian intellectuals as to 1) what others–especially interested parties–think about a particular event, and 2) why it should matter, since they consider their own views, whether they actually are or not, organic.  Not even Gabriela Adamesteanu can let pass Culianu’s “speculation” (though delivered with conviction) that what happened in December 1989 was a KGB coup, pointing out rightly, that this is exactly what Romania Mare argues!  Culianu deflects from addressing that reality in his response.

Inlăuntrul Uniunii Sovietice, K.G.B.-ul pierde teren sau studiază scenarii foarte neliniştitoare

I.P.C.: Da. Numai că acest scenariu fusese studiat foarte bine. S-a spus că a fost cea mai reuşită şi spectaculoasă opera­ţiune K.G.B. după retragerea armatelor din Afganistan. Evident, K.G.B.-ul are o tradiţie destul de serioasă de succese, mai ales în străinătate. înlăuntrul Uniunii Sovietice se pare că sau cam pierde teren, sau studiază scenarii foarte… neli­niştitoare.

G.A.: Totuşi, lumea a ieşit spontan în stradă. Şi aceasta este şi teza României Mari: că nu a existat o revoluţie.

I.P.C.: Nu ştiu care sunt concluziile pe care le trage România Mare. Eu trag concluzia că România Mare există tocmai pentru că nu a fost o revoluţie. Dacă ar fi fost o revoluţie, România Mare n-ar fi existat. Sigur că lumea a ieşit în stradă, numai că şi asta era prevăzut în scenariu. Cred că din punctul de vedere al desfăşurării scenariului a fost o mare reuşită. Dar, cum pe urmă corespondenţii occidentali au început să sesizeze incongruenţele, pornind de la victimele care nu erau victime, ci erau morga şi…

G.A.: Dar au murit peste o mie de oameni…

I.P.C.: Da, dar cum au murit unii este foarte curios. Deşi Securitatea se dăduse de partea Guvernului provizoriu, auto­buze de securişti erau trimise în sprijinul armatei, armata deschidea focul şi tot autobuzul cădea. Din câte am înţeles, foarte multe dintre victime au fost sau inutile sau gândite dia­bolic, ca să creeze sânge. Este planul cel mai teribil care se putea studia şi duce la îndeplinire.

G.A.: Dar de ce trebuia făcut cu atâta sânge?

I.P.C.: Nu ştiu. O fi specificul naţional. Dacă dictatura lui Ceauşescu formează specificul românesc, atunci ceva sânge sigur că era necesar. Dar acestea sunt doar ipoteze.

G.A.: Sunt puţin jignită când pui totul pe seama K.G.B.-ului. Cum, Securitatea română nu putea organiza şi singură totul?

I.P.C.: Prostia Securităţii române este epocală, de o pro­funzime nemaivăzută.

G.A.: De ce trebuia o tranziţie atât de spectaculoasă, când în toate celelalte ţări din Est nu a existat nici un mort?

I.P.C.: Eu nu ştiu acum câte victime au fost prevăzute, cred doar că o anume vărsare de sânge era prevăzută. Dacă nu aveai sânge, trebuia să-l faci să curgă. Doar alte ţări din Est n-au avut nici un Ceauşescu. Luxul acesta numai ro­mânii şi l-au permis.

G.A.: Cât a putut fi de mare puterea reală a lui Ceau­şescu, dacă într-o singură zi dintr-un dictator atotputernic a ajuns un autostopist?

I.P.C.: Asta arată că întreaga Securitate l-a lăsat baltă. El se ducea în redutele lui, la Târgovişte, şi acolo găsea armata instalată, dar nimeni nu-1 primea. Dorin Tudoran tocmai a scris un articol foarte frumos, în care spune că de fapt tot ce se întâmplă (nu e ipoteza lui), în Uniunea Sovietică şi în ţările satelite, este pur şi simplu un plan al K.G.B.-ului. Probabil că la un moment dat K.G.B.-ul, lucrând pe super-computere (sunt nişte maşini care costă zeci de milioane de dolari şi pot să-ţi facă un model al lumii pentru câteva zeci de ani sau chiar mai mult) – în timpul lui Andropov – a văzut că modelul nu ducea nicăieri. Si atunci, si-au dat seama că fără9’a trece la o economie de piaţă, pierderile vor fi mai mari decât câştigul. Ei au dărâmat zidul, ei au început, evident, toate mişcările în ţările satelite.

G.A.: Dar nu ţi se pare că acum ţările satelite scapă?

I.P.C.: îţi spun drept, nu mi se pare deloc. Germania este lovitura cea mai spectaculoasă dată de sovietici. Germania întreagă iese acum, pentru un timp, din consorţiul vest-eu- ropean: acesta va fi preţul plătit pentru anexarea Germaniei de Est. Preţul politic, nu cele şase miliarde de dolari, cadou făcut Uniunii Sovietice ş.a.m.d. Dar politic, chiar dacă va rămâne în N.A.T.O., iese complet de sub umbrela occidentală, iar N.A.T.O. se va schimba complet. Deci e o foarte mare victorie sovietică, cu Germania de Vest ieşită din programul politic comun al ţărilor din Europa de Vest din cauza Ger­maniei de Est, din cauza partidului socialist. Se pare, în momentul de faţă, că K.G.B.-ul nu domină situaţia în Uniunea Sovietică. O fi aşa, n-o fi aşa, nu ştiu. Poate există din nou un plan diabolic.

 

Of course, it is worth quoting the nodding heads of Romanian intellectual friends (backed by Ion Pacepa, whose answer most of the time, to everything is…the KGB did it…) as they “clarify” Culianu’s death for the public:

A month before he died, a wide-ranging interview with Culianu appeared in the Romanian dissident magazine 22. “He gave the most devastating indictment of the new union of far left and far right in Romania,” says Vladimir Tismaneanu, a University of Maryland political science professor and author of Reinventing Politics: Eastern Europe from Stalin to Havel. At first reluctant to talk, Culianu went on to call Securitate a force “of epochal stupidity and yet unseen profundity.” Asked about Romania’s free elections and press, he replied that the main benefactors were newly free fascists. The professor antagonized not only far left and far right but even the interviewer, calling the revolution a “tragic waste” dictated by the KGB. “It was his death sentence,” says Ion Pacepa, a former chief of the Romanian Foreign Intelligence Serice who defected in 1978 and is now hiding in America.

(Ted Anton, The Killing Of Professor Culianu, September/October 1992, http://linguafranca.mirror.theinfo.org/9209/culianu.html )

I tend to think there was a political connection,” said Andrei Codrescu, an author and radio commentator who knew Culianu. He noted that in a recent interview published in an opposition newspaper in Romania, the professor “expressed the opinion that the Romanian revolution was a coup d’etat started by the Securitate (secret police), with help from the KGB.”

That idea isn’t new, Codrescu said, but “there was something new in his tone. He was challenging the Securitate.”  https://www.latimes.com/archives/la-xpm-1991-06-30-mn-2463-story.html

 

Indeed, Andrei Codrescu was right in this much:  what Culianu was saying was not new.  An example (the KGB responsible for the collapse of communist regimes in Eastern Europe, including Romania) below:

from a 2005 article:

FOREIGN FORUM, ROMANIAN CONTEXT

It is difficult to pinpoint the exact first mention of “the tourists” and their alleged role in the Revolution, but it appears that although the source of the claim was Romanian, the publication was foreign.  James F. Burke, whose name is unfortunately left off the well-researched and widely-consulted web document “The December 1989 Revolt and the Romanian Coup d‘etat,” alludes to the “Romanian filmmaker” who first made these allegations (Burke, 1994).  The claims are contained in an article by Richard Bassett in the 2 March 1990 edition of “The Times (London).”  According to Bassett,

“Mr. [Grigore] Corpacescu has no doubt that the revolution here was carefully stage-managed—as was the case in Prague and East Berlin—by the Russians…According to Mr. Corpacescu a party of Soviet ‘tourists,’ all usually on individual visas, arrived in Timisoara two days before the first demonstration outside Mr. [i.e. Pastor] Tokes’ house.  Police records trace them reaching Bucharest on December 20.  By the 24th, two days after Ceausescu fled by helicopter, the Russians had disappeared.  No police records exist to indicate how they left the country. (“The Times (London),” 2 March 1990)

But Bassett’s interlocutor, Mr. Corpacescu, says some strange things.  Bassett is not clear but it appears that Corpacescu suggests that the post-Revolution Interior Minister Mihai Chitac, who was involved in the Timisoara events as head of the army’s chemical troops, somehow purposely coaxed the demonstrations against the regime because the tear-gas cannisters his unit fired failed to explode—the failure somehow an intended outcome.  But beyond this, Corpacescu, who is at the time of the article filming the recreation of Ceausescu’s flight on the 22nd—using the same helicopter and pilot involved in the actual event—makes the following curious statement:

“The pilot of this helicopter is an old friend.  I have many friends in the police, Timisoara was not started by the Hungarian pastor, the Reverend Laszlo Tokes [i.e. it was carefully stage-managed…by the Russians].” (“The Times (London),” 2 March 1990)

The pilot of the helicopter was in fact Vasile Malutan, an officer of the Securitate’s V-a Directorate.  What kind of a person would it have been at that time—and how credible could that person have been–who has the pilot as an old friend and “many friends in the police?”  And it would have been one thing perhaps two months after the revolution to talk about the presence of foreign agents “observing” events in Timisoara, but to deny the spontaneity of the demonstrations and denigrate Tokes’ role at this juncture is highly suspicious.  I have been unable to unearth additional information on Mr. Corpacescu, but his revelations just happen to serve his friends extremely well—particularly at at time when the prospect of trials and jail time, for participation in the repression in Timisoara and elsewhere during the Revolution, still faced many former Securitate and Militia [i.e. police] members.

https://romanianrevolutionofdecember1989.com/2014/11/29/schachmatt-strategie-einer-revolution-susanne-brandstatter-the-1989-romanian-revolution-as-geopolitical-parlor-game-brandstatters-checkmate-documentary-and-t/

https://romanianrevolutionofdecember1989.com/comparing-romanian-and-czech-revisionism-in-1990/

Advertisements
 
%d bloggers like this: