(purely personal research and views as always; NOT for republication without author’s prior consent)

Well, the harvest of articles and analysis on this important anniversary of the unlawful overthrow of Romania’s first popularly elected post-communist government has been underwhelming and predictably poor. In fact, about the only new thing we learn, that we didn’t realize before this anniversary, is that Romanian tennis sensation Simona Halep was born on 27 September 1991. These articles continue in the Achilles’ heel tradition of Romanian historiography, in particular of more recent events: CUI BONO? as the strategy of analysis. In other words, see who benefited, who profited from an event and work your way back and you will discover who or what caused it. Unfortunately, you get a lot of “false positives” this way. Anyway, here are the articles found to date.

https://www.dcnews.ro/30-de-ani-de-la-caderea-lui-petre-roman-chifu-detalii-de-la-mineriada-din-91-s-au-ridicat-toti-ca-la-un-semnal-si-au-inceput-sa-atace-guvernul_839159.html

https://www.fanatik.ro/secretele-mineriadei-din-septembrie-1991-miron-cozma-manipulat-de-securitate-l-a-detronat-pe-petre-roman-in-folosul-lui-ion-iliescu-19757775

https://www.bursa.ro/o-adiere-de-prezidentialism-42183442

——————
and yet…and importantly…what was reported at the time in terms of against whom the miners directed their wrath?

from the 26 September 1991 edition of Adevarul, thus during the initial stages of the rioting, “Ziua in care a triumfat din nou violenta” the slogans were “Iliescu, Roman, vrem sa intre subteran,” “Petre bisnitarul ne-ai umplut paharul” and “Jos Iliescu” as well as “Jos Roman”…indeed, Iliescu appears to have been on his heels as much as Roman, in the face of the miners’ wrath (and this would be important too, for it probably influenced, his efforts to force Roman out, as a sacrificial lamb to satisfy the demonstrators and send the miners home, turning Roman’s return of his mandate as PM–to form a new government–into Roman’s resignation”). Significantly in this 26 September 1991 article, Roman’s ally, Adrian Severin, was saying “este vorba de un puci neocomunist.”

https://www.nytimes.com/1991/09/26/world/miners-rally-in-romania-stirs-riots.html

According to Romanian television, the miners had come from the western cities of Tirgu Jiu and Petrosani, where they hijacked two trains that carried them to Bucharest. When they arrived, they marched to the Government building, demanding to meet with officials. When they received no response, the violence began.

President Iliescu went on Bucharest radio to make an appeal for law and order, saying he hoped patriotic feelings would prevail.

“I address all those reasonable and responsible forces and people in the country and appeal for understanding, rational behavior and patriotic feeling,” Mr. Iliescu said in the statement, according to Reuters. Premier Assails Violence

“We must not let passions dominate us. The actions we take must conform with the law. We must not lose what we won with difficulty.” Prime Minister Roman condemned the violence and said all necessary means would be used to stop it.

—————-
for unfinished research that may be of interest and that attempts to trace the evolution of what happened in September 1991, through actual research!, please see here: https://romanianrevolutionofdecember1989.wordpress.com/excerpts-from-caught-in-the-headlamps-the-pessimists-guide-to-romanias-original-democracy-and-the-september-1991-miners-rebellion/

in addition, excerpts from old research notes (2003-2004) that haven’t been digested/integrated into anything yet…

La Rimnicu Vilcea a luat fiinta Agentia nationala particulara de investigatii si securitate economica. Scopul agentiei este de a proteja persoanele fizice care desfasoara activitati cu caracter economic secret–inventii, inovati, procese tehnologice…relatii suplimentare…16601 interior–Hotel Alutus din Rimnicu Vilcea (Europa, anul 2, nr. 41, Septembrie 1991, p. 8)

Curierul National, 9 Octombrie 1991, p. 2. Late July 1991 Geza Domokos was contacted by Gelu Voican Voiculescu about the blacklist on which Domokos was listed; Voican Voiculescu talked about links between a group in Cluj and in one Bucharest (apparently behind the list); it mentioned unsettled scores. (Paul Lacatus, Cristian Trepcea article)

Libertatea, 26/27 Septembrie 1991, “Intilnire secreta?” p. 1. Phone call received (my note: presumably given publication date, on 25 September) saying a new government would be formed with Lucian Cornescu (I believe “Partidul Social Democrat–Traditional” at the time) as prime minister, Traian Dudas (former ambassador to the USSR) as deputy prime minister, Miron Cosma as Minister of Industry, Ilie Neacsu (“Europa”) over Interne, and Radu Grigore in charge of SRI (my note: this was published days before GVV’s address in parliament)

(from same issue) “Pescarus pro si contra Ambidextru,” Ilie Verdet and Ilie Neacsu at a restaurant meeting later on Tuesday 24 September (restaurant denies)…many civilians present who ‘just two years before had been wearing uniforms of diverse colors’ (my note, thus a likely reference to Securitate, the Militia, and the military).

Azi, 2 Octombrie 1991, pp. 4. “Vals Sereist,” Corina Cretu. Virgil Magureanu had said in parliament that from July he had information about the preparation of “actiuni de forta” in September.

Cuvintul, nr. 33 August 1991, p. 6 Valeriu Mangu. Domnul Lucian Cornescu vrea sa fie prim-ministru.

Cuvintul, nr. 37 Septembrie 1991, p. 5 Doina Baesu w/ Sergiu Nicolaescu. ‘Acum doua saptamini, PSM-ul credea ca a venit timpul sa actioneze.’ Nicolaescu also claims to be on the blacklist.

(same issue) p. 1 Ioan Buduca, “Jos Comunismul, Sus Comunismul!” Claims PSM planned to kill 300 (presumably related to the blacklist) if the Moscow coup had succeeded in August.

Cuvintul, nr. 104 Ianuarie-Februarie 1992. Mircea Iovan, “Razboiul Roman-Iliescu,” p. 3. Intilnirile conspirative de la revista Europa, Popa fost col. Dir I DSS, son, and Manea M.I., Popa recruits in Sector I for FSN or PSM.

“Dublul joc al fostilor ofiteri de securitate care s-au pus in serviciul FSN-ului a devenit triplu: CONTRA-ROMAN, PRO-ILIESCU, DAR SI PRO-VERDET. Dar ofiterii care lucreaza pentru PSM nu se sfiesc sa contacteze ofiteri activi ai SRI-iului. Si invers.“

Reactivating networks of informers and collaborators. Nicolae Plesita’s son in the SRI.

“In Bucuresti, generalul in rezerva Plesita–al carui fiu este ofiter activ in cadrul SRI–recruteaza cadre active ale SRI-ului pentru filarea demnitarilor actuali…10,000 de lei [pentru] informatie…”

Cuvintul, nr. 46 Noiembrie 1991, pp. 1; 6, 7 Traian Calin Uba.

Gheorghe Simionica (avocat, CORD): “In primul rind, cei doi poli ai puterii au hotarit sa tainuaisca orice informatie privind participarea fortelor oculte de care dispuneau fiecare din ei, si in special acolitilor PSM-ului.”

…

additionally, in support of some of the above, I have been able, through a lot of internet work, to unearth the following:

https://www.amosnews.ro/arhiva-2012-2020/remember-26-septembrie-1991-presa-acum-25-de-ani-2016-09-26

Întilnire secretă?

Conform unui telefon primit la redacţie, ieri seară ar fi avut loc o întrunire secretă în cadrul căreia a fost întocmită lista unui nou guvern. Printre titulari, Lucian Cornescu — prim-ministru, vice-prim-ministru Traian Dudaş; ministrul industriei — Miron Cosma; ministru de interne — Ilie Neacşu; şeful SRI — Radu Grigore.       Unde ne sînt minţile…   Ce se întîmplă? Unde ne sînt minţile? Cele autentice, româneşti… Evenimentele, de sub ochii noştri ne situează Ia răscrucea civilizaţiei, iar istoria a dovedit de atitea ori cît de nefastă poate deveni pentru un popor, pentru o naţiune, pentru o tară reîntoarcerea timpului în ungherele urgiei şi întunericului. Politicienii care n-au reuşit să-şi dea mîna vor parcă fiecare să o încleşteze pe clanta uşii ce le-ar deschide culoarul adeziunii electoratului… Cît îi mai lipseşte celui ce a oferit creştineşte pîinea — aşteptăm şi peştii, domnule! — să pretindă că înfăptuieşte minunea refacerii haosului în minunata grădină a Edenului? Dar celorlalţi grăbiţi să îmbrăţişeze cauza unor oameni înegriţi de confuzii, pentru a o preface pe nesimţite în aureolă partinică?
La adevăratele consecinţe nu se gîndeşte chiar nimeni?   Roxana COSTACHE  

GURA LUMII

(INFORMATII PENTRU CARE NU BAGAM MINA IN FOC   Pescăruş pro şi contra   Un cititor al ziarului nostru, om, se vede, cu mulţi bani, ce-şi poate permite să-şi petreacă timpul prin locante de lux, ne informează că vestea despre intenţia minerilor de a face o excursie în Capitală i-ar fi surprins pe d-nii Ilie Verdeţ şi llie Neacşu tocmai la restaurantul “Pescăruş”, unde domniile lor serveau masa. După aflarea ştirii, dl. Verdeţ ar fi trecut urgent la organizarea, în aceeaşi seară, la domiciliul său, a unei mici agape oolegiale, Ia care au fost convocaţi telefonic diverşi amici. Se pare că nu a fost vorba de o întrunire cu iz politic, deoarece marea majoritate a invitaţilor nu erau membri ai PSM. E drept, fiind seară, anonimul nostru observator ar fi putut să se înşele asupra identităţii oaspeţilor domnului Verdeţ. Mai ales că, după cum ne-a precizat el, pe mulţi dintre invitaţi i-a fost foarte greu să-i recunoască “in civil”, aceştia, pînă în urmă cu un an doi purtind, de obicei, uniforme de diverse culori. Corespondentul nostru ad-hoc nu ştie nici ce s-a servit nici ce s-a discutat la serata cu pricina. Mai mult ca sigur — îşi dă cu presupusul ca tot omul — invitaţii şi parda s-au distrat, vorbind de una şi de alta cum se întîmplă în asemenea situaţii. Poate s-a şi bîrfit cum fac de obicei românii. Poate că cineva şi-a exprimat îndoparea faţă de zvonurile rău voitoare care circulă cum că, PSM-ul, aflînd de sosirea minerilor, ar fi mobilizat o mulţime de aderenţi, asa, pentru orice eventualitate. Oricum a fost — zice omul nostru — o seară plăcută şi instructivă.   N.R. O altă sursă de mîna a doua a acestei rubrici susţine cu energie că marti restaurantul “Pescărus” ar fi fost închis. Doamne, în cine oare poti să te mai încrezi în ţara asta?…   AMBIDEXTRU  

MINERIADA A-IV-A ÎMPOTRIVA PUTERII

• După distrugerea gărilor din Petroşani şi Craiova, asaltul Palatului Victoria • Minerii vor capul primului ministru • Morţi şi răniţi, mari pagube materiale • Centrul Bucureştiului —devastat • Poliţia şi jandarmeria din nou incapabile, ordinea de drept din nou umilită • Teroare iacobină pe străzile Bucureştiului •”Golanii”, si minerii îşi dau mina • Consiliul Suprem al Apărării, convocat de urgenţă, lansează chemări la ordine • Vom avea un Guvern al Văii Jiului? • Noi “batalioane cu lămpase” sosesc în Capitală. Cîteva sutei dintre ei vorbesc ungureşte • “Cotrocenii” anunţă demersuri pentru un guvern de deschidere naţională…  

Ultima oră

Demisia premierului Roman!

Puţin înainte de închiderea ediţiei aflăm că premierul Roman şi-a înaintat cererea de demisie • La prînz grupul parlamentar FSN s-a întrunit pentru analizarea acestei cereri • Ienicerii de ieri ai Guvernului Roman îşi mazilesc foştii favoriţi • “Politica” răngii înrăutăţeşte imaginea României în exterior.   

TEROARE… la Craiova 

MINERII erau pregătiţi pentru DIALOG CU BÎTE ŞI SECURI • HAIDUCIE IN GARA DE CĂLĂTORI, GENERALUL MARIN ILIE ESTE “CAPTURAT” • PRIMA VICTIMĂ:PREFECTUL DE DOLJ

Oră 5,56. Soseşte acceleratul 244 în care se găseau 3—400 de mineri amestecaţi cu călătorii obişnuiţi. Aceştia au făcut primele presiuni asupra şefului coordonator al staţiei Craiova, domnul Octavian Papa de a nu da undă verde acceleratului pînă cînd nu vin şi celelalte garnituri de la Petroşani, care îl aduceau pe liderul Cosma. “Am încercat să le explic ce probleme de trafic implică acest fapt”. (Octavian Papa).   Ora 8.03. Intră în gară prima garnitură suplimentară cu mineri (13 vagoane).   Ora 8.08. Soseşte şi a doua garnitură de 7 vagoane. Numărul minerilor prezenţi în gara Craiova este estimat la 6—7000.   Ora 8.45. Acceleratul 244 pleacă spre Bucureşti doar cu călătorii plătitori.   Ora 9.00. Apărea propunerea de la Bucureşti de a se purta tratative cu minerii la Craiova. Şeful gării se înţelesese foarte bine pînă atunci cu liderul Cosma, căruia îi explicase că trenurile vor pleca spre BUcureşti, dar trebuie să se respecte regulile de trafic. “Înşişi mecanicii din Petroşani care au condus garniturile au cerut însoţitori întrucît nu cunoşteau reţeaua spre Bucureşti” (un operator de la cabina-turn). Vestea tratativelor la Craiova a produs însă nemulţumire minerilor, amplificată şi de prezenţa generalului maior de la comenduirea Craiova, care le-a propus oficial tratativele. Imediat a apărut zvonul fatal că, liderul Cosma ar fi fost arestat de armată, zvon, colportat printre miile de mineri din jurul gării, care nu puteau asista la discuţiile din biroul şefului de gară. “Nu, a fost nici o intenţie de arestare a lui Cosma” (dl. colonel Popa, comandantul poliţiei TF Craiova); Vestea arestării conducătorului lor şi neînţelegerea motivelor de întîrziere au împins minerii la barbarii de nedescrisi toate geamurile gării au fost sparte, monitoarele color, ceasurile, casele de bilete distruse total. Ceferiştii au fost alergaţi şi agresaţi. Cum s-a văzut această furie: “Mi-au zburat pietrele pe la urechi, n-am ce să spun mai mult” (bufetieră); “Am şapte copii acasă. Mi-am dezbrăcat uniforma şi am fugit din gară” (un ceferist); “Data trecută le-am dat de la gură pline şi salam şi acum ne-au alergat cu bitele prin gară” (o ceferistă); “Deodată mi-au invadat biroul, au spart geamurile şi au răsturnat mesele. Pe generalul Ilie Marin l-au înghesuit într-un colt împreună cu cei doar 2—3 Ofiţeri care-l însoţeau. Prefectul judeţului, dl. Ilie Ştefan s-a ales cu capul spart, iar eu am fost ameninţat să dau drumul la trenuri. Tot coşmarul, a durat 10—15 minute. Erau foarte iritaţi, obosiţi şi nu ne mai puteam înţelege cu ei. Am văzut că aveau şi securi”‘ (Octavian Papa, şeful gării). După ce au “terminat” gara, au trecut şi la rezolvarea problemei privatizării: la început băteau cu lanţuri în tejghelele de metal ale chioşcurilor din zonă pentru a fi serviţi cu băuturi şi ţigări, după care au trecut la “autoservire” odată cu distrugerea chioşcurilor. Poliţia, luată, ca de obicei, prin surprindere de viteza desfăşurării vandallsmelor nu a acţionat în zonă. “Efectivele noastre sînt oricum foarte mici. N-am fi făcut altceva decît să-i provocăm, dacă interveneam” (colonelul Popa, Poliţia TF).   Orele 9.40 şi 10.03. Cele două garnituri pleacă spre Bucureşti. “Din punct de vedere al circulaţiei pe căile ferate, deplasarea acestor garnituri a fost absolut ilegală şi obţinută prin presiuni asupra noastră” (şeful gării).   Răzvan MITROI  

şi în Bucureşti

După cacealmaua de la Gara de Nord, cînd celebrul accelerat 244 a sosit, după aproape 71 ore întîrziere, fără a aduce nici picior de miner, un oficial binevoitor ne sfătuieşte să ne îndreptăm spre gara Băneasa. Într-adevăr, la ora 13.19, aici soseşte primul tren — 244 A (13 vagoane cu minerii), urmat, după o jumătate de oră, de cel de-al doilea. După toate probabilităţile, cele două trenuri au adus în Bucureşti aproximativ 3.000 de mineri.   Liderul lor, Miron Cosma, cere oamenilor săi de ordine să nu lase pe nimeni să-i depăşească, după care solicită forţelor de ordine din gară un cordon de poliţişti care să-i îndrepte pe ortacii săi spre Palatul, Victoria. Chiar dacă pe drum au strigat “Hoţii, hoţii!” şi “Grevă generală”. În Piaţa Victoriei au ajuns la lozinca “Iliescu şi Roman vrem , să intre-n subteran”, mulţi dintre bucureşteni — care, sîntem siguri nu au uitat cele petrecute cu un an în urmă — i-au întîmpinat cu fuierături dar şi cu aplauze. Totul părea că se îndreaptă spre un sfîrşit fericit. Era ora. 14,50. Aşezîndu-se cuminţi pe caldarîm, minerii au intrat Ia un moment dat intr-un mic conflict cu presa, care nu mai prididea cu fotografiatul şi cu tot felul de întrebări, drept care, asaltat de ziarişti, charismaticul lider al minerilor s-a văzut nevoit a striga în portavoce: “N-am venit să discutăm cu presa, ci cu primul ministru!”. La ora. 16,00, revenind aici se derulază deja o scenă de-a dreptul halucinantă: mineri şi civili, la început izolaţi, apoi în grupuri iau cu asalt clădirea Guvernului, în timp ce, de jur împrejur, explodează tot mai multe bombe cu gaze lacrimogene, făcînd aerul irespirabil. Pietre, geamuri sparte… tot tacîmul. Ca de obicei,mambele tabere se acuză reciproc de declanşarea ostilităţilor. La
ora 16,30 apar primele sticle incendiare. Jumătate de oră mai tîrziu, parterul clădirii Guvernului este în flăcări, dar curînd incendiul este stins. La rîndul lor, minerii înregistrau patru accidentaţi. Un ins strigă lingă mine întărîtat: “Au făcut ce-au făcut anul trecut, la’s să se descurce! Asta-i treaba lor!” Unii îl aprobă, alţii il condamnă, amintindu-şi de greutăţile traiului de zi cu zi. O maşină lasă mai bine de 60 de navete cu pîine ce este devorată în cîteva minute. Dintr-o cisternă militară, se împarte apă celor însetaţi.   Spre ora 18,00, un generator de electricitate, amplasat lîngă aripa stingă a clădirii Guvernului este incendiat. Scutierii se văd realmente asaltaţi de valuri de pietre, ripostînd continuu cu gaze Iar   basculanta se opinteşte de mal multe ori, patinează şl în cele din urmă odgonul se rupe   •18,55 — încercarea forţelor de ordine de a ocupa un aliniament în faţa spaţiului verde de la intrare eşuează şi ea.   •19,00 — printr-o acţiune concertată, scutierii reuşesc, dispersîndu-se radial, în mare viteză, pe Kiselelff, Buzeşti, bulevardele Ana Ipătescu şl Aviatorilor..   – Acum teatrul operaţiunilor s-a mutat pe toate aceste străzi. Este ora 20,00, s-a înnoptat, iar la Piaţa Romană, s-au aprins primele focuri. Peste tot străzi blocate, lume alergînd înnebunită. Pînă Ia ora 21,00, în Piaţa Universităţii, se revarsă şiruri de mineri. O luptă fără învingători, dar din care vom ieşi, cu siguranţă, din riou cu toţii învinşi: atit pe plan intern cît, mai ales, pe plan extern.   Din exploatările miniere ale Văii Jiului nu se mal scoate şi nu se mai dă cărbune afectînd grav situaţia şi aşa, precară a beneficiarilor. Se constată de asemenea că pieţele localităţilor din zonă sînt golite de produse alimentare, fiind foarte puţini producători care mai vin aici cu mărfuri. Sîntem informaţi, totodată, că din ordinul ministrului transporturilor, circulaţia pe calea ferată este îptreruptă pe distanţa subcetate — Tg. Jiu.       Nicolae TARCOB
Viorel CHIFU

https://www.amosnews.ro/arhiva-2012-2020/remember-1-octombrie-1991-presa-acum-25-de-ani-2016-10-01

GELU VOICAN VOICULESCU, ÎN ROL DE KAMIKADZE, FACE DESTĂINUIRI SENZATIONALE ROMAN POLIŢIST SAU NOTĂ INFORMATIVĂ?   In urma gravelor evenimente petrecutae în ţarăr şi in Capitală în zilele de 21—28 septembrie, propun instituirea de îndată a unei comisii parlamentare de anchetă care sa examineze cauzele producerii lor, stabilind cine a fost la originea lor. Susţin aceastaca pentru că in luna iulie 1991, sînt in posesia unor informaţii semnificative, iar în aceste zile, după cum s-a vizat am lipsit de la Senat, urmărind îndeaproape desfăşurarea acţiunilor. M-am deplasat în majoritatea zonelor acute şi fără a fi recunoscut am fost în priză directă cu Realitatea, în numeroase împrejurări. Pentru a întelege sensul acesţei lovituri de forţă, care viza răsturnarea tuturor instituţiilor democratiei şi lichidarea rezultatelor Revoluţiei din decembrie 1989, permiteţi-mi să mă întorc puţin în trecut. Deşi o să vă reţin puţin mai mult atenţia, vă previn că propunerea mea este totuşi lacunară. Nu am toate datele, îmi asum însă răspunderea pentru cele prezentate aici. Voi intra în unele detalii pentru a evidenţia rădăcinile adînci ale celor întîmplate încă din luna iulie 1991 au apărut informaţii care dovedeau clar existenţa unei subversiuni organizate, vizînd înlăturarea actualului regim democratic. Am încredinţat aceste date comandantului uneia din cele trei organe de stat, cu atribuţii în domeniul siguranţei naţionalei iar mai apoi şi ministrului de interne după revenirea acestuia din vacanţă. S-ar părea că organizaţia clandestină a luat fiinţă în martie 1990. Iniţial activitatea s-a conjugat cu cea a Partidului Socialist al Dreptăţii, avînd ca organ publicaţia Glasul. Grupul iniţial a fost condus de col. (r) Cazacov de la Direcţia I a securităţii. Ei au fost amestecaţi în evenimentele din iunie 1990, pe care grupul le-a pregătit încă din mai 1990. Scopul acelor acţiuni a fost împiedicarea debutului unei vieţi democratice, pe baze parlamentare, precum şi compromiterea în Occident a proaspătului regim. Acţiunea avea o finalitate revanşardă, vizînd pe revoluţionarii din decembrie 1989, care au răsturnat dictatura lui Ceauşescu şi care erau în noua echipă conducătoare. Col. Cazacov a deschis o firmă de import-export sovieto-română prima şi singura de acest gen, banii provenind în exclusivitate de Ia Moscova. Obiectivul principal asupra căruia se concentrau atacurile erau primul ministru cu echipa sa şi programul de reformă. S-au creat mai multe centre de activitate împotriva liderilor Revoluţiei din decembrie 1989, stabilindu-se un ampla program, ce tindea la compromiterea şi discreditarea lor sistematică. S-au infiltrat ofiţeri pe la diferite ziare, iar România Mare şi Europa înfiinţate cam prin vara anului trecut, au devenit chiar propriile organe de presă şi implicit de propagandă. Mr. (r) Nicu Silvestru era consilierul Europei, în timp ce col. (r) Petrişor se ocupa de România Mare. Evident că în organizaţia clandestină respectivă au fost atraşi şi numeroşi activişti de partid. De pildă, Ilie Neacşu, redactorul şef al Europei, fost secretar cu propaganda în judeţul Vîlcea a devenit unui din factorii importanţi ai acestei grupări, constituite în general din foşti ofiţeri de securitate pensionari sau trecuţi in rezervă. Nu vreau ca prin afirmaţiile de mai sus să dau naştere Ia generalizări abuzive. Nu înseamnă că învinuiesc în bloc pe toţi foştii securişti. Rămîn consecvent cu poziţia de la începutul an lui 1990, cîrtd aflat la comanda departamentului Securităţii statului în urma arestării gen. Vlad, am făcut o distincţie netă intre spiritul acestei instituţii şi lucrătorii ei. Desfiinţînd instituţia, am considerat că foştii securişti sunt recuperabili şi o bună parte din ei au fost încadraţi în noile structuri informative. Am lansat acel sine ira et studio. Am militat apoi pentru încetarea acelor procese politice împotriva foştilor membri c.p.e.x. si a unor vîrfuri din aparatul Securităţii, pledind pentru graţierea celor condamnaţi. Rămîn consecvent şi acum acestei atitudini şi sînt convins că numai o parte din foştii securişti, in special cei mai în vîrstă, aflaţi deja la pensie, au rămas deformaţi împreună cu alţi factori de partid avînd nostalgia puterilor discreţionare avute sub Ceauşescu, pe care le exercitau sub semnul arbitrajului total, nesocotind orice legislaţie, aceşti iremediabil inadaptabili s-au organizat în reţele subversive. Desigur, că în proiectele lor reacţionare şi revanşarde ei vor fi reuşit să atragă şi cîţiva foşti ofiţeri de securitate, astăzi activi în SRI sau M.I., în plasa unor complicităţi vinovaţi. Dar numărul lor este redus şi dovadă că majoritatea nu subscriu la aceste acţiuni retrograde şi conservatoare este însuşi faptul că alţii, toţi foşti securişti s-au simţit datori să furnizeze aceste informaţii pe baza cărora vă înfăţişez acest tablou. închid aici această paranteză explicativă. Reapariţia Partidului Comunist sub masca PSM-ului a impulsionat activitatea acestei reţele clandestine, la conducerea ei impunindu-se persoane cu funcţii mai mari în fosta Securitate şi in acelaşi timp membri ai noului PSM. Între acest par-
tid şi organizaţia clandestina a început o adevărată osmoza. Partidul reprezintă formaţiunea vizibilă, cu aparenţe democratice, pregătită să se angajeze în lupta parlamentară, manifestindu-se public şi deschis, in timp ce organizaţia clandestină cu o structură ierarhică riguroasă şi coerentă, reprezintă o avangardă secretă ce-şi asumă acţiunile violente şi concertarea agresivelor campanii de presa. In acest fel Europa a devenit un oficios al PSM-ului. Concomitent cu acţiunea publicistică defăimătoare, Ilie Neacşu a coordonat reunirea unor primari din judeţele Argeş, Olt şi Vîlcea la o platformă comuna de acţiune. Un oarecare Banu, prim secretar din Drăgăşani a fost omul care a realizat pe teren această iniţiativă, avînd ca obiectiv: — încetinirea aplicării legii fondului funciar; — răspîndirea printre ţărani a unor zvonuri care să acrediteze ideea că toate lipsurile se datorează Guvernului si primului ministru; — întreţinerea de raporturi apropiate cu subofiţeri de poliţie sau chiar cu ofiţerii, partizani ai ideilor răspândite de Europa; — favorizarea în alegerile viitoare locale a PSM-ului Compartimentul ideologic al grupului subversiv şi-a propus din februarie 1991 înteţirea campaniei contra primului ministru şi a iniţiatorilor reformei. În afară de Europa, trebuiau răspîndite articole în diverse alte ziare de mare tiraj. S-a recomandat şantajarea unor ziarişti cu trecutul lor foşti, colaboratori ai Securităţii. Se urmărea în general compromiterea tuturor oamenilor Revoluţiei, şi prin aceasta însăşi ideea de Revolaţie, care trebuia denumită doar prin sintagma evenimentele din decembrie 1989 —. Accentul trebuia pus pe acuzaţia de corupţie la adresa primului ministru, a principalilor artizani ai reformei, considerînd că acestea au impact în public. Intr-o primă etapă preşedintele Iliescu trebuia menajat, pentru că nu se putea a război cu toţi deodată şi pentru faptul că totuşi erau convinşi că se bucură de o largă admiraţie în rîndurile populaţiei. Din mai 1991, fostul agent GRU — Radu Nicolae, ofiţer de marină în rezerva, intrat în solda serviciilor libiene, a antrenat Europa într-o amplă campanie antievreiască. Ea a continuat apoi număr de număr, pînă în prezent, sub semnul naţionalismul şi celui mai primitiv. Se urmărea acreditarea ideii că 5.000 de evrei domină toată societatea noastră, acaparînd posturi cheie înguvern împînzind Camera Deputaţilor şi Senatul şi în general deţinînd principalele posturi de conducere din structurrile administraţiei publice. S-a lansat şi aberantul zvon al colonizării României cu evrei sovietici. Diversiunea antisemită, urma să canalizeze sub sempul urii contra evreilor, principalele nemulţumiri faţă de dificultăţile generate inevitabil de procesul de tranziţie la economia de piaţă. In această campanie a fost implicată şi România Mare de către col. (av.) Radu Theodoru, membru activ al grupului subversiv, prezent şi în recentele evenimente din septembrie. În luna iulie ’91 un grup clandestin constituit în Cluj dintr-un nucleu de membri ai Societăţii Pro-Transiivania, conduşi de un general şi sponsorizat de Iosif Constantin Drăgan, animaţi de o ideologie naţionalistă de stingă au decis asanarea situaţiei actuale prin suprimarea primului ministru, a cîtorva participanţi la Revoluţie, a cîtorva lideri maghiari şi a unor figuri proeminente ale opoziţiei. Grupul subversiv avînd ca oficios Europa, a făcut joncţiunea cu grupul clujean prin col. (r) Ion Grecescu, asumîndu-şi realizarea atentatelor la nivelul calificării unor adevăraţi profesionişti. Aşa a apărut afacerea “listelor negre”, despre care s-a vorbit recent în presă. Organizaţia din Bucureşti, după numeroase variante, a impus “listă” ei. Primul ministru se afla pe primul loc, urmînd cel care au fost la procesul lui Ceauşescu: gen. Stănculescu, eu, col. Mugurel Florescu, Virgil Măgureanu, vinovat şi de concedierea a circa 1.600 securişti din SRI. Trebuia să fim omorîţi chiar la Tîrgovişte, pe locul unde a fost sacrificat “marele erou naţional Nicolae Ceauşescu”. Se sconta că asta ar fi avut un impact decisiv asupra populaţiei. Numărul “candidaţilor” la aceste atentate a variat între 12—14 persoane. Acţiunea trebuia realizată pe fondul unei masive ieşiri în stradă a populaţiei nemulţumite, avînd valoarea unor pedepse exemplare, care ar fi trezit poporul. Se pare că acţiunea a fost instrumentată de forţele conservatoare comuniste sovietice, care au dat lovitura de stat de la Moscova. Agenţiile de presă sovietice a difuzat ştirea că procuratura generală sovietică sechestrînd documentele diverselor servicii secrete implicate în complot a găsit în arhiva lui Pugo (fostul ministru de interne), dovezile unor conexiuni cu o serie de factori din România, unii deţinînd chiar nişte poziţii. În conivenţă cu puciştii de la Moscova, grupul clandestin din Bucureşti urma să treacă la acţiune. S-a intenţionat chiar capturarea primului ministru Petre Roman de pe aeroportul Otopeni, cînd se întorcea la 19 august din străinătate. Motiv pentru care a aterizat pe aeroportul militar Otopeni. La 20 august ’91 a fost proiectată o mare manifestaţie de stradă, cu ieşirea în stradă a marilor uzine în frunte cu Faur şi Vulcan. Se conta pe tulbarări simultane în Tîrgovişte, Piteşti, Cimpina, Braşov, Călăraşi, Olteniţa şi Galaţi. Din toate acestea nu a funcţionat nimic, cu excepţia Galaţiului unde s-a încercat ocuparea Prefecturii. Spre marele ei merit, munci-torimea bucureşteană şi din ceIelalte oraşe nu s-a Iăsat insti-gată în acele momente dramatice, chiar pe plan mondial de către celulele comuniste clandestine ale PSM-ului. Intervenţia sindicatelor Frăţia a fost salutară. In noaptea de 19 august 91 “echipele morţii,” trebuiau sa treacă la lichidarea celor înscrişi pe “Iistă”. La orele 23,00, speriindu-se de poticnelile puciului din URSS, regizorii criminali din Bucureşti au contramandat operaţiunea. Inspiraţia sovietică a acestei acţiuni, dovedită şi de finanţarea regulată a revistei Europa de către agenţia Novosti, denotă falsitatea pretenţiilor patriotarde ale acestei grupări, care de fapt prin activitatea sa antinaţională este trădătoare în cel mai înalt grad. Datorită eşecului puciului de la Moscova, grupul subversiv din Bucureşti a trecut momentan printr-o oarecare derută, după care şi-a revizuit intentiile, planificînd o lovitură de forţă pentru mijlocul lunii septembrie încă de la Congresul PSM, s-a vorbit de intensificarea propagandei în rîndul minerilor. Ilie Verdeţ, el însuşi miner, originar din Văliug, fost prim ministru în timpul grevei din 1977, apoi fost ministru al minelor era bine cunoscut în mediul respectiv. Contactele cu Miron Cosma s-au făcut prin intermediul unui reprezentant craiovean al unui alt partid socialist – democratic. S-a avut în vedere atragerea acestui lider local influent atins de egolatrice decompensată şi fascinat de destinul lui Lech Walesa, promiţîndu-i-se postul de prim ministru. De la 1 septembrie ’91 la Rm. Vîlcea a luat fiinţă agenţia naţională de investigaţii, o societate de detectivi particulari, cu filiale şi birouri în toate oraşele ţării; în special în centrele de judeţ. Sub comanda aparentă a col. (r) Arsene această agenţie oferea un paravan public refacerii structurilor vechii Securităti. Tot la începutul lui septembrie ’91 pe ultima pagină a numărului 41, Europa a publicat un anunţ bizar, care reprezenta o parola codificată pentru declanşarea loviturii forţă ce s-a desfăşurat recent în Bucureşti. Cuvîntul cheie era “Mesagerul”, iar în textul respectiv se făcea referinţă şi la Agenţia natională de investigatii din Vîlcea, dîndu-se diverse numere de telefon. Conducerea Ministerului de Interne a încercat zadarnic să descifreze sensul acestui mesaj codificat. S-a considerat că ar fi nimerit, contrar puciului de la Moscova, să se acţioneze de jos, cu o largă bază de masă, mizîndu-se pe complicitatea unor elemente din S.R.I., M.I. şi chiar M.Ap.N. Se sconta pe adoptarea unor atitudini pasive şi defetiste. Deşi conflictul de munca fusese rezolvat luni, 23 sept., urmînd ca vineri 27 septembrie, după revenirea din Austria a primului ministru Petre Roman, acesta împreună cu preşedintele lon Iliescu sa meargă la Petroşani, minerii au fost totuşi mobilizaţi în ziua de 24 septembrie, şi supralicitîndu-se starea de spirit, au fost îndreptaţi spre Bucureşti. Faptele petrecute pe parcurs sînt cunoscute. Rămîne semnificativă încercarea de distribuire a armelor pentru mineri petrecută la Petroşani. Ilie Verdeţ aflat împreună cu Ilie Neacşu, au instituit un stat major de urgenţii, compus din gen. (r) Nicolae Plesiţă, lon Stănescu, gen. (r) Pele, gen. Oancea, gen. (r) Dumitru, col. (r) Radu Theodoru. Omul de legătură a rămas Ilie Neacşu de la Europa, iar coordonatorul pe teren al acţiunilor minerilor a fost desemnat Radu Grigore, tot colonel în rezervă (de Securitate) actualmente adjunct la Europa. De la centrele ICVA şi magazine s-au asigurat cantităţi de sticle goale pentru cocteil Molotov, punîndu-se totodată la dispoziţie autovehicule pentru transport. S-au activat şi echipele care trebuiau să treacă la lichidarea unor personalităţi politice, pe fondul unor demonstraţii violente în stradă. Lista cu adresele demnitarilor respectivi a fost întocmită personal de Radu Grigore. Activiştii PSM s-au angajat să scoată în stradă muncitorimea din uzine, lucru care nu a reuşit, singurii ce s-au alăturat minerilor fiindcei din lumea interlopă a Capitalei, pegra amatoare din oficiu la orice formă de dezordine! Iniţiativa efectivă şi-au asumat-o Traian Dudaş şi gen. Petruţ, Iile Verdeţ rămînînd pentru orice eventualitate deoparte şi chiar lansînd zvonul că este plecat la Cluj sau la Iaşi. Este limpede acum că Ilie Verdeţ, Traian Dudaş, Vasile Vîlcu aflaţi în CC în 21/22 decembrie 89 urmau să asigure succesiunea lui Ceauşescu cu asentimentul unei mari puteri estice. Dar apariţia lui Ion Iliescu, Petre Roman si a grupului de revoluţionari la TV le-a încurcat socotelile. Este meritul esenţial al Iul Dan Iosif şi al tinerilor revoluţionari din CC de a fi împiedicat preluarea puterii de către Verdeţ şi ceilalţi aşa cum se aşteptau şi cum era posibil, în prima fază şefii de brigadă ai minerilor nu intrau în contact cu civilii din Bucureşti, decît dacă li se adresa o anumită parolă. Minerii au fost imediat încadraţi cu numeroşi activişti ai grupării subversive, în frunte cu Radu Grigore de la Europa, care i-a dirijat permanent, asigurîndu-Ie de manifestanţi frustraţi, conduşi de Doru Marieş. La această acţiune de intoxicare au conlucrat fără să vrea si unele formaţiuni politice de opoziţie care au încercat să speculeze momentul pentru obţinerea unor avantaje politice efemere: Alianţa Civică, PNŢ-c.d., Radu Grigore a avut chiar ideea de a trimite o delegaţie de mineri în frunte cu Miron Cosma la Congresul PNŢ-c.d., tocmai pentru a putea da vina pe acesta. De altfel, o serie de foşti ofiţeri SRI au circulat prin redacţii, răspîndind ştirea că ţărăniştii au organizat venirea minerilor. Col. (r) I. Grecescu aflat în contact permanent cu Nicolae Pleşiţă, s-a angajat să pregătească material de dezinformare pentru presă, aruncînd totul asupra evreilor şi ungurilor. Se pare că va publica ceva în Europa legat şi de francmasonerie. Toată această diversiune a fost înjghebată în disperare de cauză cînd s-a văzut că muncitorimea nu iese în stradă şi M.I. şi armata-sînt hotărite să riposteze cu fermitate. S-a încercat declanşarea unor greve la Reşiţa, Hunedoara si Braşov. Prin Veronica Pătru de la Vîlcea s-a încercat aducerea minerilor din Motru. Fără succes! Vineri, 27 sept. s-a recurs la o soluţie extremă: din dispoziţia lui Radu Grigore, Angela Băcescu a remis 100.000 lei unui fost colonel de securitate pentru organizarea unor grupuri de şoc care să pătrundă în forţă la Cotroceni şi să-I suprime pe preşedintele Ion Iliescu. Deoarece s-a aflat cit această intenţie esţe deja cunoscută, şi S.P.P. a luat măsuri speciale, ceea ce dovedeşte iarăşi nişte scăpări informative, gen. Pleşiţă a considerat că este mai prudent să ordone colonelului la orele 20,00 retragerea grupelor de şoc, deja dispuse în zona Palatului Cotroceni. În final, înregistrînd un eşec, mulţumindu-se doar cu criza de Guvern, organizatorii complotului s-au resemnat să asiste la plecarea ultimilor mineri. Se pare că lui Miron Cosma i-au pus la dispoziţie o maşină. A plecat dezamăgit, apăsat de vinovăţie şi conştient de felul cum a fost folosit. Faţă de cele expuse pină acum, pînă la începerea lucrărilor comisiei, cer Procuraturii Militare arestarea de îndată a lui Miron Cosma pentru atentat la ordinea de stat si atac asupra instituţiilor publice, soldat cu importante pagube materiale; arestarea Doinei Cornea pentru grava instigare la dezordine în momentul acela atît de critic în care se găsea ţara, abuzînd de prezenţa sa în studioul TV; arestarea numiţilor Traian Dudas, Ion Stănescu, Oancea, Radu Theodoru, Radu Grigore, Ilie Neacşu, Ion Grecescu şi a altora care vor rezulta din cercetări, pentru complot împotriva orînduieli de stat. Toţi aceştia şi alţii înca neidentiflcăţi, vor fi audiaţi şi de către comisia parlamentara de anchetă. Totodată, pînă la începerea cercetărilor propun Parlamentului votarea cît mai grabnică a proiectului pentru scoaterea în afara legii a Partidului Socialist al Muncii şi a Partidului România Mare (…)