The Archive of the Romanian Revolution of December 1989

A Catch-22 December 1989, Groundhog-Day Production. Presenting the Personal Research & Scholarship of Richard Andrew Hall, Ph.D.

(Re)painting with “Fake News”: the helicopter that hovered over the television station on 23 December 1989 (I)

(as always a strictly personal point of view, based on more than two decades of prior research and publication)

Summary:  According to the latest iteration (nay, revision) of what happened in December 1989, elements of the old regime thought up ingenious ways to invent fictitious enemies and then used the image of a fight against the latter to manufacture for themselves a heroic, revolutionary legitimacy that helped consolidate their power and exonerate themselves of any wrongdoing (once upon a time, Nestor Ratesh called this the “operetta war” theory).  Here in episode 1, we look at the charges against Air Force Commander General Iosif Rus, who, we are told, ordered subordinates to paint “geometric shapes” on helicopters that were then sent to key strategic points, in order to create the image of a non-existent enemy, the “terrorists,” those supporting the ancien regime of Nicolae Ceausescu.  A funny thing happened on the way to “ultimate justice” as one wit put it:  media in the immediate post-December 1989 period, quoting military personnel at the base from which the helicopters departed, and the very pilot of helicopter that hovered at television on 23 December 1989 say that they did indeed paint something on the helicopters–they didn’t hide anything, and are open about it–but that what they painted…was the Romanian tricolo(u)r, the flag of the Romanian state…why?…precisely so they wouldn’t be confused with those who were still supporting the Ceausescu regime…

“Ultimate justice: And so, what appeared to be impossible it’s happening right now in Romania. Truth about the maddening mysteries surrounding the December 1989 upheaval (spontaneous revolution, mass revolt, putsch fomented by the party, military, and Securitate upper echelons, combination between the two, artificially created chaos meant to justify mass massacres) had been consistently covered with lies, legends, and mystifications. It’s been taking a long time, but justice is, finally, on its way…” (a well-known Romanianist)

Nu băieții cu ochi albaștri, ci comandantul aviației, generalul Rus, este cel care a poruncit în 23 decembrie 1989 ca elicopterelor de la Regimentul 61 Elicoptere Boteni să le fie schimbate, prin revopsire, cocardele tricolore de pe fuselaj și înlocuite cu alte însemne, de alt format geometric. Astea-s faptele, care nu trebuie neglijate în cercetare.
http://www.mpublic.ro/content/c_17-04-2018-12-04  
(a well-known, by Romanians, if not so much by Romanianists, researcher of December 1989…who bellows:  “these are the facts…which cannot be ignored in research”)

[Air Force Commander, General Iosif] Rus also allegedly ordered the repainting of some of the air force helicopters to replace the logo with different shapes,

http://www.balkaninsight.com/en/article/romanian-former-journalist-indicted-for-1989-disinformation-04-18-2018

Furthermore, there is evidence that Rus ordered on December 23 to have the tricolor badges of the helicopters of the Boteni 61 Regiment repainted. These were replaced with other badges, of a different geometrical format. The helicopters were sent on various missions across the capital, in the area of the public television or of the Ghencea cemetery, to fight the alleged terrorists. This created confusion and suspicion among the military on the ground, leading to the opening of fire and an intensification of the terrorist psychosis, according to the prosecutors. At the same time, the statements regarding the existence of terrorist elements proved false, the prosecutors noted.

https://www.romania-insider.com/fake-news-1989-revolution/

“These are THE FACTS that can’t be ignored”?  “Ultimate justice”?  NO.  Not even close.  Let’s examine the accusation against General Rus.  At the heart of this accusation is 1) the idea that there was no “other side to the Revolution,” that there was no enemy, no Ceausescu loyalist resistance or remnants, and 2) that Rus was part of a group and actively involved in creating the image of a non-existent enemy, in order to cloak and justify their seizure of power in the wake of Nicolae Ceausescu’s flight from power on 22 December 1989.  Downright diabolical, no?

But do the accusations stand up to closer scrutiny?  In the case of the accusation against General Rus, no source is given in the latest charges.  In fact, to my knowledge, this is the first time that there has ever been a suggestion that Rus ordered the painting of unknown/foreign symbols on the helicopter that came to the television station on 23 December 1989 and, more importantly, the first time that it has ever been alleged that the helicopter had unknown “geometric shapes” painted on it to intentionally deceive and confuse.

It does appear true that the shots fired from the helicopter may have hit and damaged the main television building in downtown Bucharest.  It also does appear true that something had been painted on the helicopter.  But exactly what and the context are important!  In fact, this was no big secret; it was revealed in the press in early 1990, and has been confirmed by none other than the pilot of the helicopter in question!

De la Boteni, insa, nu s-a speriat nimeni si cea mai buna dovada este ca pina si pilotul maior Zamfir pornea la cerere in ziua urmatoare doboririi sale la o noua misiune, cum au pornit si alte elicoptere militare venite in apararea Bucurestiului, de atacurile truperlor teroriste. Atentie, insa, ca sa nu se dea loc la confuzii, pe ‘burta’ elicopterelor si lateral, peste cocarda a fost vopsit tricolorul, iar piloti Botenilor au actionat cu cura impotriva teroristilor din Cimitirul Ghencea, ca si a altora, care trageau in alte zone ale Capitalei, in Floreasca, bunaoara, la una dintre misiuni, s-au localizat pe blocuri teroristi care trageau de pe acoperis, dar faptul ca jos se afla armata impreuna cu garzile patriotice nu a permis actionarea cu foc, pentru a nu periclita viata fortelor revolutionare.

Horia Alexandrescu, “Misterele de la Boteni (IV):  Fata in fata cu ‘Razboiul Electronic’,” Tineretul Liber, 18 martie 1990.

 

Domnule căpitan-comandor (r) Adrian Constantinescu, în decembrie 1989 eraţi pilot militar încadrat la Regimentul 61 Elicoptere, care se afla la Titu-Boteni.

– Dar, dumneavoastră, pe elicopter, ce marcaje aveaţi?

Aveam vopsit tricolorul pe coadă.

http://www.resboiu.ro/povestea-purtatoarei-de-drapel-puma-74-la-revolutie/

 

Let us look then at:

I) the full articles cited above that contain the allegations against General Rus

II) the claim that the television station was fired upon

III) most importantly, the press revelation of early 1990 and the pilot’s interview that give the context to the what of what was painted and why it was painted

—————————————————————————————————————————————————————————————–

Romanian Ex-Journalist Indicted for Disinformation Over 1989 Revolt

A former TV news anchor in 1989 has been charged with crimes against humanity for spreading disinformation during the anti-communist uprising that resulted in deaths.

Ana Maria Luca
BIRN

Bucharest

Military deployment in Bucharest in December 1989. Photo:Denoel Paris and other photographers – “1989 Libertate Roumanie” by Denoel Paris/Wikimedia Commons

Romanian military prosecutors investigating for the fourth time the bloodshed that occurred during the 1989 uprising that ousted communist leader Nicolae Ceausescu on Wednesday indicted a former television news anchor for crimes against humanity.

Investigators said Teodor Brates helped spread false information that led to deaths and violence during the December 1989 uprising that followed Ceausescu’s ousting.

Brates, who was deputy editor-in-chief of the news department of the Romanian Public Broadcaster TVR in December 1989, was summoned by prosecutors on Wednesday to officially receive the notification of his indictment.

Charges say he coordinated the TVR broadcasts on December 22-24 1989, when anti-communist protesters took over the studios of the broadcaster.

Brates went live on television to announce that “terrorists” were shooting at people and that “water has been poisoned.”

The indictment says Brates was “the main factor disseminating fake news, meant to create diversions, thus highly contributing to forming the terrorist psychosis which affected Romania’s entire population (both military and civilians).”

Brates came to the prosecutor’s office but refused to answer any questions from journalists.

Military prosecutors indicted Romania’s former president Ion Iliescu on Tuesday for crimes against humanity during the violent uprising in December 1989.

In the indictment they claim that, as initiator and coordinator of the commanding unit of the uprising, which comprised both political and military members, Iliescu approved military moves that were seen as diversions designed to create panic among the people and which allegedly led to numerous deaths.

The former president also refused to comment on the indictment.

Also on Tuesday, military prosecutors also indicted the former commander of the Air Force in 1989, General Iosif Rus, as well as Admiral Emil Dumitrescu, who was a captain at the time.

Rus will stand trial for allegedly giving orders that confused the security forces and led to a bloody fight at Bucharest International airport between the army and forces of the intelligence service. The battle on December 23, 1989 left 48 dead, including 40 soldiers, and 15 wounded.

Rus also allegedly ordered the repainting of some of the air force helicopters to replace the logo with different shapes, which also led to confusion and more fighting between security forces and the army.

Dumitrescu, who was part of the commanding groups that occupied the Romanian broadcaster, has been charged with spreading false information about alleged terrorists shooting at the people.

 

Romanian prosecutors point to role of fake news in 1989 Revolution diversion

18 Apr 2018
by Ro Insider

The Romanian prosecutors are investigating two military members and a former news anchor for acts that contributed to the diversion created during the days of the 1989 Revolution.

Last year, the prosecutors said they found that there was no power void in Romania during the days of the 1989 Revolution and that a military and political structure took control immediately after dictator Nicolae Ceaușescu and his wife fled Bucharest on December 22. A massive diversion and contradictory orders have led to numerous deaths in the days that followed Ceausescu’s fall, the prosecutors concluded.

The prosecutors have starting investigating Teodor Brateş, an anchor of the public television TVR during the 1989 Revolution, for crimes against humanity. According to the prosecutors, he was “the main factor for the dissemination of false news, of a diversionary character, thus contributing to a large extent to the settling in of the terrorist psychosis that deeply affected the entire population of Romania (military and civilian).”

Brateş is investigated for acts committed in between December 22 and December 31, 1989. At the time, he was the deputy editor in chief of the TVR’s Current Affairs newsroom. The messages he transmitted on air referred to terrorist attacks on military and civilian targets, poisoned water, mined buildings, various abominable conducts of the so-called terrorists, helicopter attacks, or columns of armored vehicles on the move.

“Repeating this kind of misinformation made the terrorist psychosis reach paroxysmal highs and this became the main cause of the numerous losses of human life, injuries and destruction that occurred during the revolutionary events,” the prosecutors say.

A day before the indictment of Brateş, the military prosecutors from the General Prosecutor’s Office decided to continue the investigation for crimes against humanity in the case of two military, namely retired lieutenant general Iosif Rus, at the time of the 1989 Revolution a commander of the Military Aviation and a member of the country’s Superior Military Council, and of retired admiral Emil (Cico) Dumitrescu, then a first degree captain.

In the case of Rus, the prosecutors say he issued orders with a diversionary character. During the evening of December 22, 1989, out of his own initiative and without any right, he insisted for the issuance of an order asking that a sub-unit of the Security troops go help the garrison of the Otopeni International Airport. He had no right to interfere with the security and defense of the airport, and the order he gave led, through the miscommunication it produced, to the death of 48 people and the injury of 15 during the morning of December 23, 1989, the prosecutors say. This happened in a fire exchange between the military forces of the Defense Ministry and those of the Security troops that came in defense.

Furthermore, there is evidence that Rus ordered on December 23 to have the tricolor badges of the helicopters of the Boteni 61 Regiment repainted. These were replaced with other badges, of a different geometrical format. The helicopters were sent on various missions across the capital, in the area of the public television or of the Ghencea cemetery, to fight the alleged terrorists. This created confusion and suspicion among the military on the ground, leading to the opening of fire and an intensification of the terrorist psychosis, according to the prosecutors. At the same time, the statements regarding the existence of terrorist elements proved false, the prosecutors noted.

About Emil (Cico) Dumitrescu, the prosecutors say he launched through TVR false information, of a diversionary character, which led to “the psychosis of the terrorist phenomenon at the level of the entire country.” The loss of numerous lives and injuries were consequences of this. During the days of the revolution, Dumitrescu was part of the military command post at TVR.

Former president Ion Iliescu is also investigated for crimes against humanity, after president Klaus Iohannis green-lighted his prosecution, alongside that of former prime minister Petre Roman and former deputy prime minister Gelu Voican Voiculescu. The prosecutors say Iliescu accepted and made official several military measures, some of which had “a clear diversionary character.” They also say he could have intervened to stop the diversionary phenomena but did not.

More than 1,100 people were killed and over 3,300 were injured during the December 1989 events in Bucharest, Timisoara, and other Romanian cities. Most people lost their lives or were injured in the armed confrontations that followed after Ceausescu fled Bucharest.

1989 Revolution in Romania: Three attempts to kill communist dictator Ceausescu

Romanian president: Too long wait for the 1989 Revolution truth

editor@romania-insider.com

 ———————————————————————————————————————————————————-

Discussions in Romanian of the circumstances under which the helicopter fired upon the TV station:  the fact that they hit the building was clearly unintended.

Acesta a fost şi cazul elicopterului din care s-a tras asupra Televiziunii Române. Generalul Budiaci îşi aminteşte că oameni aflaţi în acel moment în studiourile de la etajele inferioare ale TVR au cerut, imperativ, intervenţia aviaţiei pentru  lichidarea unui grup de terorişti care s-ar fi cocoţat pe acoperişul clădirii. Aparatul a fost trimis, iar militarul înarmat din echipaj a deschis focul. Dar, întrucât chiar şi când evoluează “la punct fix” elicopterul are totuşi uşoară oscilaţie în plan vertical, proiectilele trase atunci au trecut şi prin câteva geamuri de la etajele superioare. Motiv pentru care s-a anunţat pe post că Televiziunea este atacată… de “terorişti”.

http://jurnalul.ro/special-jurnalul/decembrie-1989-teroarea-a-venit-pe-ecranele-radar-563241.html

„Am fost sunaţi apoi de la Televiziune. Cei de aici ne cereau să intervenim deoarece erau atacaţi din vilele din faţă. Noi le-am explicat că nu este bine să atacăm cu elicoptere, în primul rînd că nu poţi avea precizie la o ţintă mică, trăgînd din zbor, pe uşa aparatului. Ni s-a spus însă că trebuie să venim chiar şi numai pentru a arăta că se poate conta pe prezenţa noastră. Am trimis trei aparate, s-a şi tras din acestea. Din greşeală, s-a nimerit şi unul din etajele superioare ale televiziunii şi atunci s-a zis că elicopterele teroriştilor îi atacă pe cei de aici. Nu a fost însă vorba despre aşa ceva, elicopterele fiind ale noastre, trimise la cererea celor care se aflau aici”.

https://mariusmioc.wordpress.com/2009/09/22/adevarul-despre-elicopterul-care-a-tras-la-televiziune-speriindu-l-pe-actualul-procuror-general-adjunct-tiberiu-mihail-nitu/


Not surprisingly in an official declaration from 2009 (such delayed testimonies are always problematic, but nevertheless…), Rus himself mentions nothing of the painting of the helicopter…
see https://mariusmioc.wordpress.com/2017/09/19/iosif-rus-comandant-al-aviatiei-militare-am-fost-nevoit-sa-decolez-elicoptere-pentru-cercetare-si-avioane-pentru-combaterea-tintelor-aeriene-dar-care-a-avut-ca-efect-doborirea-si-lovirea-u/

Elsewhere, Rus claims that any (re)painting that occurred was not ordered by him, but was instead an initiative of the helicopter crew and ground crew:

http://irrd.ro/wp-content/uploads/2014/05/oamenii-revolutiei1.pdf

Immediately after December 1989, there was no effort to cover up what had happened.  In fact, according to one journalist, those at the Boteni air base were proud of what they had done.  The journalist suggests rather clearly at the time that the military had PURPOSELY painted the Romanian tricolor on the helicopter so that anybody on the ground could see that they were WITH THE REVOLUTION AND AGAINST ANYONE WHO MIGHT SUPPORT THE OLD REGIME.  What they attempted to do was not to intentionally confuse those on the ground, but rather to clarify who they supported, precisely so they were not hit by friendly fire!

De la Boteni, insa, nu s-a speriat nimeni si cea mai buna dovada este ca pina si pilotul maior Zamfir pornea la cerere in ziua urmatoare doboririi sale la o noua misiune, cum au pornit si alte elicoptere militare venite in apararea Bucurestiului, de atacurile truperlor teroriste. Atentie, insa, ca sa nu se dea loc la confuzii, pe ‘burta’ elicopterelor si lateral, peste cocarda a fost vopsit tricolorul, iar piloti Botenilor au actionat cu cura impotriva teroristilor din Cimitirul Ghencea, ca si a altora, care trageau in alte zone ale Capitalei, in Floreasca, bunaoara, la una dintre misiuni, s-au localizat pe blocuri teroristi care trageau de pe acoperis, dar faptul ca jos se afla armata impreuna cu garzile patriotice nu a permis actionarea cu foc, pentru a nu periclita viata fortelor revolutionare.

Horia Alexandrescu, “Misterele de la Boteni (IV):  Fata in fata cu ‘Razboiul Electronic’,” Tineretul Liber, 18 martie 1990.

 

Pe ecranele radar apareau, asadar ‘tiinte’ care ie inforau.  Ele anuntau atacul, lupta, prapadul si totul se precipita cu sufletul la gura, mult mai dur si mai apasator ca la antrenamentele de lupta!  Iar ‘tiintele’ veneau si veneau si veneau pe ecranele radar:  dupa viteza lor de deplasare pareau sa fie categoric elicoptere…  inamice, dar pe deasupra nu trecea nimic!  O data, de doua ori, de multe ori.  Stresant, tensionant, jurindu-ti nervii, incercindu-ti rabdarea, incindu-ti calmul de dinaintea ‘furtunii.’  Pe aer, insa, nimic si totusi elicopterul decolat cu misiunea de cercetare este tintit perfect, in nici doua minute, iar ramasitele lui zac si astazi undeva, linga pista, ca o dovada cruda a durerosului adevar.  Misterul pare de nedeslusit si, totusi, valul se ridica incet-incet, acum, cind calmul a revenit.  Se afla despre posibilitatea de aeronave electronice in bezile de frecventa a radiolocatoarelor.  Patrunderi-pirat, care erau ‘tintele’ acelea misterioase, care veneau si se duceau mai departe fara sa…existe, de fapt!  Ele se dovedeau nu numai o eficace arma psihologica, de diversiune, dar si una de ademenire, cum a fost cu elicopterul pilotat de maiorul Zamfir decolat in noapte pentru a fi ‘vinat’ de tintasii ascunsi in imprejurimi.  Citeva dintre urmele teroristilor au fost descoperite ulterior, dar ei au disparut!  Nici macar cartuse goale nu s-au gasit, iar seful de stat major al unitatii avansa posibilitatea ca armele cu care s-a tras sa aiba atasate colectoare de cartuse goale.  Foarte plauzibil, desi, din cite am aflat, la noi nu prea ar exista asa ceva….Intre timp, insa, pe adresa redactiei au inceptu sa ne soseasca diferite gloante si cartuse, dintre cele extrem de ciudate si de dubioase.  Ne vin, de regula, fara adresele expeditorilor, dar ne uimesc si ne grabim sa le prezentam specialistilor, care se arata uimiti la rindul lor.  Un asemenea cartus poarta pe el marca…’Magnum-Kynoch’ arata ingrozitor fie si dezamorsat, impresionindu-ne nu numai prin dimensiuni, dar si prin pulberea tip…care, cu viteza de ardere marita si prin glontul burton, cu briuri directoare!  Ne-a fost trimiis de undeva, de la Buzau, si ni se spune ca asemenea cartuse nu pot fi trase decit din carabine super-sofisticate, pentru mari distante, cu precicii teribile.  Si inca nu stim totul!  Dar unde sint carabinele si unde sint cei care au tras cu ele?  Dar, mai ales, cine sint ei?!  Mister, mister deplin!  Printre asemenea minuni aflam ca, apropo de volatilizarea tuburilor goale, ar exista unele care, dupa percutie, se autodizolva in mod automat si nu mai e nevoie nici de ‘colectorul’ de cartuse.  Subtilitati ultra-moderne, ca si pirateria pe ecranele radar:  comandantul garzioanei, experimentatul pilot care este dl. colonel Ion Suciu, ne lasa resimente de gura cascata, povestindu-ne despre ele.  Si mai aflam ca, totusi, pe deasupra aeroportului s-au semnalat… baloane, probabil telecomandate, in care s-a executat foc antiaerian, dar fara efect!  Treceau mai deaprte, imperturbariile, unele cu luminii intermitente, rosii, sfidind in bezna noptii… Totul aduce a imaginii de science-fiction si insusi, sint adevaruri pure, pentru ca ‘tintele’ de pe ecranul radar n-au fost jocuri pe calculator, iar baloanele teleghidate exista si ele!  Am aflat date concrete dintr-un interesant articol pe aceasta tema semnat in revista ‘Viata armatei’ de colegul nostru Cristian Craciunoiu.  Citam:  “Un aeromodel cu anvergura de 2,5-3 metri este invulnerabil!  Practica a aratat ca in cazul tragerilor directe asupra ‘mini-avioanelor’ teleghidate, aflate la numai citeva sute de metri, efectele sint nule!  I….)  Printre mijoloacele (fortelor teroriste — n.n.) ultramoderne se gasesc si unele din categoria microaviatiei respectiv mini-baloanele libere sau captive pentru inducerea in eroare a statiilor radar.  La bordul unui asemenea minidirijabil se gasescte un puternic reflector radar ce da pe ecran un semnal comparabil cu acela al unui elicopter care se deplaseaza cu viteza foarte mica si dispune de motoare silentioase.  Astfel de dispozitive pot fi depozitate in vecinitatea pistelor de pe aerodrumuri, in conteinere nu mai mari decit o cutie de carton pentru inghetata.  Umflarea se face instantaneu, cu ajutorul unei mini-buielli de marimea unui spray-deodorant…”  Nu simtiti un frison si nu vi se pare ca in noaptea Botenilor s-au miscat silentios asemenea continuturi ale unor ‘cutii de inghetata’ si ca, pe sub deruta semnata de ele, s-au strecurat gloante tintite de ochitori de elita?!  Am vazut cu ochii nostri multe elicoptere ciurite la Boteni si am vaut, mai ales, la unul dintre ele doua urme de glont oprite miraculos chiar in…broastele usilor laterlae.  Doar citiva milimetri mai sus si proiectilele loveau direct capul pilotului sau copilotului, din stinga si din dreapta!!!  De altfel, cum spuneam, si maistrul militar Tirna a fost impuscat direct in cap, elicopterul aflindu-se in zbor!
De la Boteni, insa, nu s-a speriat nimeni si cea mai buna dovada este ca pina si pilotul maior Zamfir pornea la cerere in ziua urmatoare doboririi sale la o noua misiune, cum au pornit si alte elicoptere militare venite in apararea Bucurestiului, de atacurile truperlor teroriste.  Atentie, insa, ca sa nu se dea loc la confuzii, pe ‘burta’ elicopterelor si lateral, peste cocarda a fost vopsit tricolorul, iar piloti Botenilor au actionat cu cura impotriva teroristilor din Cimitirul Ghencea, ca si a altora, care trageau in alte zone ale Capitalei, in Floreasca, bunaoara, la una dintre misiuni, s-au localizat pe blocuri teroristi care trageau de pe acoperis, dar faptul ca jos se afla armata impreuna cu garzile patriotice nu a permis actionarea cu foc, pentru a nu periclita viata fortelor revolutionare.  Mai multe elicoptere au fost lovite si la Bucuresti unele fiind chiar obligate la aterizaj fortat, in marginea de Nord a Capitalei.  Au fost destui, unii chiar foarte grav, in timp ce dintre parasutistii garnizoanei Boteni au cazut la datorie 10 ostasi, nenumarati altii fiind, de asemena, raniti.  Pentru ei si pentru cei care au luptat umar la umar pe frontul Revolutiei, pentru Revolutie, de partea poporului si numai a poporului, ne-am dus la Boteni si am scris acest serial, culegind impresionantele secvente de eroism pe care vi le-am prezentat, dar si o sumedenie de mistere inca nedezlegate.  Cer senin si plecaciune, bravilor ostasi de la Boteni!

But the best rejoinder, the most convincing negation of the accusations against Rus come precisely from the pilot of the helicopter, who also admits that they painted on the Tricolor (the historical Romanian tri colored flag):

– Anticipez puţin: când, a doua zi, aţi executat misiunea de la Televiziune, eraţi nedormit?

– Eram cam nedormit. Mai târziu s- au amenajat nişte tărgi într-un hangar şi mai dormeam pe-acolo.

– A venit ziua de 23 decembrie…

– Da. A venit la mine maiorul Mateiciuc şi mi-a zis: „Avem o misiune deasupra Bucureştiului, mergi?” „Merg!”, i-am răspuns. Era dimineaţă, vizibilitatea era destul de redusă… Am decolat şi am primit misiunea să mergem la Televiziune, că se trăgea, şi să vedem de unde anume. Chiar am zis: „La Televiziune sunt paraşutiştii pe care i-am transportat aseară!”. Mi s-a răspuns: „Da, dar se trage asupra lor din clădirile din jur!”.

– Vă mai amintiţi înmatricularea elicopterului?

– Am decolat la ora 10.10 cu elicopterul IAR 330H nr. 74. Am decolat mai multe elicoptere atunci, cu misiuni diferite. Zburam pe la 150-200 de metri. Şi, cu cât ne apropiam de Bucureşti, la vreo 180 de metri înălţime de sol, era un strat gălbui ca o pâclă, de la cât se trăsese toată noaptea. Acel strat avea o grosime de vreo 30 de metri.

– Mai exact, ce zonă acoperea?

– În mod deosebit în zona 13 Septembrie – Ghencea.

– Venind la Bucureşti, cu cine aţi intrat în legătură?

– La Chitila am fost preluaţi de staţia radio de la Divizia de Aviaţie. Ca punct de navigaţie aeriană pe vremea aceea, era un NDB la Floreşti, la verticala căruia trebuia să zbori înainte de a intra deasupra Bucureştiului. Am zburat pe lângă „Casa Scânteii” şi am mers spre Televiziune. Am coborât la vreo sută de metri şi ni s-a spus prin radio că de pe o vilă din zonă se trage spre curtea Televiziunii.

– De unde, mai exact, vi s-a spus?

– Nu ştiu, putea să fie de la Comandamentul Aviaţiei Militare, putea să fie de la Otopeni, de la Divizie… În orice caz, pe cei de la Boteni nu-i mai auzeam. Am cerut informaţii mai concrete şi ni s-a spus că este o vilă cu acoperiş negru, pe colţ, la o intersecţie vis-à-vis de Televiziune. Anghel Gheorghe, mecanicul de bord, a deschis ambele uşi laterale de la cabina cargo şi s-a instalat la mitraliera din partea dreaptă. A deschis focul şi, vă spun sincer, nici la tragerile din poligon n-am văzut atâta precizie. A tras două rafale exact pe mijlocul acoperişului vilei respective.

– Aţi văzut în cine a tras mecanicul dumneavoastră?

– Sigur, pe acoperiş erau două persoane îmbrăcate în salopete negre. În momentul în care s-a deschis focul au reuşit să intre în vilă, parcă printr-un chepeng.

– Este posibil ca, din cauza distanţei, să vi se fi părut că au fost nişte oameni în salopete negre? Poate erau nişte civili care…

– Nu! Eram la o înălţime de zbor de sub o sută de metri şi, la vârsta pe care o aveam, la vederea pe care o aveam atunci, nu m-am înşelat.

– Dar, de ce nu i-a eliminat un lunetist?

– Nu ştiu, dar pe clădirea înaltă a Televiziunii nu era nimeni. Am văzut paraşutişti doar pe clădirea joasă a Televiziunii. Sunt sigur, pentru că eu eram pe partea dreaptă şi am făcut viraj acolo. Aşa am zburat atunci, pe dreapta, deşi eram pilot secund…

– Aţi insistat, totuşi, să vedeţi dacă sunt şi alte mişcări pe lângă vilă?

– Nu, de acolo am primit ordin să mergem la Ministerul Apărării, că se trage asupra acestuia din cimitirul „Ghencea”. Urma să deschidem foc asupra cimitirului.

– Cine v-a dat acest ordin?

– Tot prin staţia radio, dar nu ştiu exact de unde. Eram pe o frecvenţă unică pe care comunicam cu toate punctele de comandă. Dar pot spune sigur că nu era vocea comandantului Diviziei 70 de la Otopeni, generalul Drăghin… La „Ghencea” era deja un elicopter de la Boteni care avea ordinul să tragă asupra cimitirului cu proiectile reactive nedirijate. Şi am înţeles că a făcut acest lucru. Nu cunosc amănunte… Pilot era Mircea Militaru. La „Ghencea” sau în drum spre Boteni, asupra elicopterului pe care îl pilota s-a deschis foc, iar mecanicul de bord, Florică Târnă, a fost împuşcat în cap, dar nu mortal. Elicopterul acesta a aterizat undeva prin Chitila.

– Traseul dumneavoastră spre Ghencea care a fost?

– De la televiziune am zburat spre Piaţa Victoriei, am trecut pe lângă „Inter”, iar la „Unirea” am făcut viraj dreapta. Am trecut pe lângă „Casa Poporului”, având-o în partea dreaptă, şi maiorul Mateiciuc a zis: „Hai să facem o trecere la verticala cimitirului “Ghencea”, să vedem despre ce este vorba!”.

– La ce distanţă eraţi acum?

– Urcasem la vreo două sute de metri, eram deasupra stratului de pâclă. Şi a început să se tragă în noi…

– De unde?

– Şi dinspre fostul Club „Steaua”, şi dinspre Minister. De ce? Pentru că n-am avut farul aprins! Ulterior am aflat de la un fost vecin, pe atunci paraşutist la Boteni, că ei ştiau că elicopterele amice zburau cu farul aprins. Noi nu ştiam acest lucru atunci, nu ne anunţase nimeni că trebuia să aprindem farul!

– Dar, dumneavoastră, pe elicopter, ce marcaje aveaţi?

Aveam vopsit tricolorul pe coadă.

– Revenim? Ce s-a întâmplat când aţi ajuns la „Ghencea”?

– A început să se tragă în noi… I-am spus domnului Mateiciuc: „Priviţi, din dreapta se trage în noi în draci! Deja au început să ne ia bine în cătare!”. Tirul se concentra din ce în ce mai mult asupra elicopterului. Fiind gloanţe-trasoare, puteai să le vezi.

– Ştiu că elicopterul “Puma” nu avea blindaj…

– Nu. Ne-au ciuruit elicopterul, dar am avut noroc să nu ne lovească vreun glonţ, piloţi şi mecanic. Dar, din rezervoare curgea combustibilul ca prin sită. În mod normal, rezervoarele aveau un strat de protecţie dintr-o soluţie specială, care, după ce trecea glonţul, se solidifica şi astupa gaura. Dar cred că rezervoarele noastre erau simple… Domnul Mateiciuc a zis: „La vale!” Şi am plecat de-acolo, pe la „Drumeţul”, printre blocuri. În mintea noastră era următorul lucru: „Dacă zburăm la nivelul blocurilor, nu vor mai trage în noi, să nu lovească blocurile.”

– Artileria antiaeriană a tras? Mă gândesc că poate aveau aşa ceva la Minister…

– Nu, nu a tras.

– Cum a fost afectat elicopterul?

Grav. Prin partea stângă trecea conducta instalaţiei hidraulice, de grosimea unui creion. A fost spartă de un glonţ foarte subţire, probabil de 5,5 mm. Mă întreb, cine avea pe vremea aceea aşa ceva? Trecusem de locul unde astăzi se află complexul comercial „Billa” când ni s-a aprins hidraulica stângă, ne-am uitat la indicator, am văzut că scade presiunea… Poate ştiţi, foarte mulţi au murit din cauza defectării instalaţiei hidraulice, pentru că atunci comenzile devin foarte rigide. Abia dacă doi inşi pot să le controleze. Şi, pe măsură ce părăseam cartierul „Drumul Taberei”, uşor comenzile elicopterului nostru începeau să se îngreuneze. Ne-am apropiat de locul în care autostrada spre Piteşti se intersectează cu calea ferată care duce la Roşiorii de Vede. Şi am aterizat acolo, cu vreo 200 de metri până în calea ferată. Dar nu în câmp, pe arătură, pentru că veneam perpendicular pe direcţia arăturii şi ar fi existat riscul să ne răsturnăm la afundarea roţilor în arătură. Am venit cu uşoară viteză de înaintare, uşor rulaj, comenzile fiind dificil de stăpânit. Şi am auzit în cască pilotul unui alt elicopter care se îndrepta spre Boteni că se văita că a încasat un glonţ în fesă. Noi l-am rugat să anunţe la unitate despre soarta noastră. După aproximativ o oră, o oră şi jumătate, a venit un elicopter pilotat de Octavian Tudor şi Eugen Suciu, cu o echipă tehnică. Am luat toată muniţia de pe elicopterul nostru şi am plecat la unitate.

– Cu elicopterul pe care l-aţi abandonat ce s-a întâmplat?

– Elicopterul a fost dus la fabrica de la Braşov, pentru reparaţii capitale. Fac o paranteză: la un moment dat, până să plecăm, m-am dus la şosea să opresc o maşină, să rog pe cineva să dea un telefon la unitate şi să anunţe poziţia în care suntem aterizaţi. Singurul care a oprit atunci a fost cel care era atunci primar în Ciorogârla, care ne-a spus că nu s-a mai înţeles cu cei din comună, a închis Primăria şi a plecat acasă, în Bucureşti. Şi tot el ne-a dat o sticlă de vin roşu, de un litru, cum era pe atunci, şi o bucată de şorici. Am împărţit în trei şoriciul şi l-am mâncat cu multă plăcere. Ne era foame! Iar sticla cu vin a rămas în elicopter. A doua sau a treia zi, când a venit echipa tehnică la faţa locului, a găsit elicopterul jefuit, iar sticla de vin, goală.

– Bogdan Movileanu –

Sorin Turturica,
23 decembrie 199. Un elicopter la Televiziune………..72

Un elicopter la Televiziune, în Caietele Revoluţiei Nr.2 (34)/2011, 72 – 77

http://www.sferapoliticii.ro/sfera/182/pdf/182.01.Marcau.pdf

https://www.scribd.com/document/200092336/Caietele-Revolutiei-Nr-2-34-2011

Advertisements
 
%d bloggers like this: