– Vă mai amintiţi înmatricularea elicopterului?

– Am decolat la ora 10.10 cu elicopterul IAR 330H nr. 74. Am decolat mai multe elicoptere atunci, cu misiuni diferite. Zburam pe la 150-200 de metri. Şi, cu cât ne apropiam de Bucureşti, la vreo 180 de metri înălţime de sol, era un strat gălbui ca o pâclă, de la cât se trăsese toată noaptea. Acel strat avea o grosime de vreo 30 de metri.

– Mai exact, ce zonă acoperea?

– În mod deosebit în zona 13 Septembrie – Ghencea.

– Venind la Bucureşti, cu cine aţi intrat în legătură?

– La Chitila am fost preluaţi de staţia radio de la Divizia de Aviaţie. Ca punct de navigaţie aeriană pe vremea aceea, era un NDB la Floreşti, la verticala căruia trebuia să zbori înainte de a intra deasupra Bucureştiului. Am zburat pe lângă „Casa Scânteii” şi am mers spre Televiziune. Am coborât la vreo sută de metri şi ni s-a spus prin radio că de pe o vilă din zonă se trage spre curtea Televiziunii.

– Cu elicopterul pe care l-aţi abandonat ce s-a întâmplat?

– Elicopterul a fost dus la fabrica de la Braşov, pentru reparaţii capitale. Fac o paranteză: la un moment dat, până să plecăm, m-am dus la şosea să opresc o maşină, să rog pe cineva să dea un telefon la unitate şi să anunţe poziţia în care suntem aterizaţi. Singurul care a oprit atunci a fost cel care era atunci primar în Ciorogârla, care ne-a spus că nu s-a mai înţeles cu cei din comună, a închis Primăria şi a plecat acasă, în Bucureşti. Şi tot el ne-a dat o sticlă de vin roşu, de un litru, cum era pe atunci, şi o bucată de şorici. Am împărţit în trei şoriciul şi l-am mâncat cu multă plăcere. Ne era foame! Iar sticla cu vin a rămas în elicopter. A doua sau a treia zi, când a venit echipa tehnică la faţa locului, a găsit elicopterul jefuit, iar sticla de vin, goală.

– Bogdan Movileanu –

---

 

Horia Alexandrescu, “Misterele de la Boteni (IV):  Fata in fata cu ‘Razboiul Electronic’,” Tineretul Liber, 18 martie 1990.

Pe ecranele radar apareau, asadar ‘tiinte’ care ie inforau.  Ele anuntau atacul, lupta, prapadul si totul se precipita cu sufletul la gura, mult mai dur si mai apasator ca la antrenamentele de lupta!  Iar ‘tiintele’ veneau si veneau si veneau pe ecranele radar:  dupa viteza lor de deplasare pareau sa fie categoric elicoptere…  inamice, dar pe deasupra nu trecea nimic!  O data, de doua ori, de multe ori.  Stresant, tensionant, jurindu-ti nervii, incercindu-ti rabdarea, incindu-ti calmul de dinaintea ‘furtunii.’  Pe aer, insa, nimic si totusi elicopterul decolat cu misiunea de cercetare este tintit perfect, in nici doua minute, iar ramasitele lui zac si astazi undeva, linga pista, ca o dovada cruda a durerosului adevar.  Misterul pare de nedeslusit si, totusi, valul se ridica incet-incet, acum, cind calmul a revenit.  Se afla despre posibilitatea de aeronave electronice in bezile de frecventa a radiolocatoarelor.  Patrunderi-pirat, care erau ‘tintele’ acelea misterioase, care veneau si se duceau mai departe fara sa…existe, de fapt!  Ele se dovedeau nu numai o eficace arma psihologica, de diversiune, dar si una de ademenire, cum a fost cu elicopterul pilotat de maiorul Zamfir decolat in noapte pentru a fi ‘vinat’ de tintasii ascunsi in imprejurimi.  Citeva dintre urmele teroristilor au fost descoperite ulterior, dar ei au disparut!  Nici macar cartuse goale nu s-au gasit, iar seful de stat major al unitatii avansa posibilitatea ca armele cu care s-a tras sa aiba atasate colectoare de cartuse goale.  Foarte plauzibil, desi, din cite am aflat, la noi nu prea ar exista asa ceva….Intre timp, insa, pe adresa redactiei au inceptu sa ne soseasca diferite gloante si cartuse, dintre cele extrem de ciudate si de dubioase.  Ne vin, de regula, fara adresele expeditorilor, dar ne uimesc si ne grabim sa le prezentam specialistilor, care se arata uimiti la rindul lor.  Un asemenea cartus poarta pe el marca…’Magnum-Kynoch’ arata ingrozitor fie si dezamorsat, impresionindu-ne nu numai prin dimensiuni, dar si prin pulberea tip…care, cu viteza de ardere marita si prin glontul burton, cu briuri directoare!  Ne-a fost trimiis de undeva, de la Buzau, si ni se spune ca asemenea cartuse nu pot fi trase decit din carabine super-sofisticate, pentru mari distante, cu precicii teribile.  Si inca nu stim totul!  Dar unde sint carabinele si unde sint cei care au tras cu ele?  Dar, mai ales, cine sint ei?!  Mister, mister deplin!  Printre asemenea minuni aflam ca, apropo de volatilizarea tuburilor goale, ar exista unele care, dupa percutie, se autodizolva in mod automat si nu mai e nevoie nici de ‘colectorul’ de cartuse.  Subtilitati ultra-moderne, ca si pirateria pe ecranele radar:  comandantul garzioanei, experimentatul pilot care este dl. colonel Ion Suciu, ne lasa resimente de gura cascata, povestindu-ne despre ele.  Si mai aflam ca, totusi, pe deasupra aeroportului s-au semnalat… baloane, probabil telecomandate, in care s-a executat foc antiaerian, dar fara efect!  Treceau mai deaprte, imperturbariile, unele cu luminii intermitente, rosii, sfidind in bezna noptii… Totul aduce a imaginii de science-fiction si insusi, sint adevaruri pure, pentru ca ‘tintele’ de pe ecranul radar n-au fost jocuri pe calculator, iar baloanele teleghidate exista si ele!  Am aflat date concrete dintr-un interesant articol pe aceasta tema semnat in revista ‘Viata armatei’ de colegul nostru Cristian Craciunoiu.  Citam:  “Un aeromodel cu anvergura de 2,5-3 metri este invulnerabil!  Practica a aratat ca in cazul tragerilor directe asupra ‘mini-avioanelor’ teleghidate, aflate la numai citeva sute de metri, efectele sint nule!  I….)  Printre mijoloacele (fortelor teroriste — n.n.) ultramoderne se gasesc si unele din categoria microaviatiei respectiv mini-baloanele libere sau captive pentru inducerea in eroare a statiilor radar.  La bordul unui asemenea minidirijabil se gasescte un puternic reflector radar ce da pe ecran un semnal comparabil cu acela al unui elicopter care se deplaseaza cu viteza foarte mica si dispune de motoare silentioase.  Astfel de dispozitive pot fi depozitate in vecinitatea pistelor de pe aerodrumuri, in conteinere nu mai mari decit o cutie de carton pentru inghetata.  Umflarea se face instantaneu, cu ajutorul unei mini-buielli de marimea unui spray-deodorant…”  Nu simtiti un frison si nu vi se pare ca in noaptea Botenilor s-au miscat silentios asemenea continuturi ale unor ‘cutii de inghetata’ si ca, pe sub deruta semnata de ele, s-au strecurat gloante tintite de ochitori de elita?!  Am vazut cu ochii nostri multe elicoptere ciurite la Boteni si am vaut, mai ales, la unul dintre ele doua urme de glont oprite miraculos chiar in…broastele usilor laterlae.  Doar citiva milimetri mai sus si proiectilele loveau direct capul pilotului sau copilotului, din stinga si din dreapta!!!  De altfel, cum spuneam, si maistrul militar Tirna a fost impuscat direct in cap, elicopterul aflindu-se in zbor!

De la Boteni, insa, nu s-a speriat nimeni si cea mai buna dovada este ca pina si pilotul maior Zamfir pornea la cerere in ziua urmatoare doboririi sale la o noua misiune, cum au pornit si alte elicoptere militare venite in apararea Bucurestiului, de atacurile truperlor teroriste.  Atentie, insa, ca sa nu se dea loc la confuzii, pe ‘burta’ elicopterelor si lateral, peste cocarda a fost vopsit tricolorul, iar piloti Botenilor au actionat cu cura impotriva teroristilor din Cimitirul Ghencea, ca si a altora, care trageau in alte zone ale Capitalei, in Floreasca, bunaoara, la una dintre misiuni, s-au localizat pe blocuri teroristi care trageau de pe acoperis, dar faptul ca jos se afla armata impreuna cu garzile patriotice nu a permis actionarea cu foc, pentru a nu periclita viata fortelor revolutionare.  Mai multe elicoptere au fost lovite si la Bucuresti unele fiind chiar obligate la aterizaj fortat, in marginea de Nord a Capitalei.  Au fost destui, unii chiar foarte grav, in timp ce dintre parasutistii garnizoanei Boteni au cazut la datorie 10 ostasi, nenumarati altii fiind, de asemena, raniti.  Pentru ei si pentru cei care au luptat umar la umar pe frontul Revolutiei, pentru Revolutie, de partea poporului si numai a poporului, ne-am dus la Boteni si am scris acest serial, culegind impresionantele secvente de eroism pe care vi le-am prezentat, dar si o sumedenie de mistere inca nedezlegate.  Cer senin si plecaciune, bravilor ostasi de la Boteni!