ORDINUL 2600 in Revolutia din decembrie. Dialog-marturie cu general (r) Nicolae Militaru. Interviu realizat de Corneliu Antim.  Romania Libera (17 decembrie 1992) (xerox, Library of Congress July 1995)

Dar cu generalul Tudor, caruia i se dadeau pe mina teroristii si dupa cercetari sumare li se dadea drumul, ce ne puteti spune?

— Lucrurile n-au fost chiar asa.  Generalul Tudor is se pun in spate prea multe.  Situatia era cam asa pina atunci.  M. I. era peste tot.  O parte din ei lucrau chiar in Ministerul Apararii.  Era vorba de compartimentul contrainformatiilor militare.  Armata n-a avut niciodata asemenea organisme, carora sa le predai oamnei, pe care sa-i ancheteze.  Si atunci, ce s-a facut?  Ceea ce se facea intotdeauna:  cind prindeau pe cite ceva, ii predau contrainformatorului.  Cine era acesta, in fond?  Nu era tot securist?…Mai mult decit atita, ca trebuie s-o spunem si pe asta:  procurorii, pina atunci, cu cine actionasera–nu cu securistii?  De ce se pling acum procurorii?  Ei n-au fost obisnuiti sa faca anchete de detaliu.  N-au facut asta niciodata.  Lor le veneau dosarele, fie de la Militie, fie de la Securitate.  Instrumentarea dosarelor acolo se facea, iar procuratura, ceac-pac, le inainta Tribunalului.  Ei, procurorii, intotdeauna au colobarat cu militienii si securistii.  Ce vreti acum, hodoronc-tronc, sa faca ce n-au facut toata viata?  Pai, el, procuror, cind avea cite un ‘terorist’ in fata, ce sa faca:  “Dom’le, te cunosc foarte bine, ce sa-ti fac acum?  Fugi de aici cit mai repede!”  Il facea scapati.  Momentele erau tulburi atunci, cine sa stie cu precizie in ce parte se va inclina balanta.…