A military aviation official, Colonel Mircea Budiaci, described the characteristics of the so-called “radio-electronic war” the armed forces faced, as follows:“…we were confronted with a powerful adversary which operated on the basis of long-prepared plans which were centrally directed and permanently adapted to changing conditions.  [They attacked] by radio-electronic means by creating signals on our radar identical to those which represented real targets.  When they reached a distance between 800 and 1500 meters from an object on the ground they would simulate gunfire of various types of weapons.  These two things created the image of an air attack.  They were combined with ground attacks, real or false, with various types of telephone calls by identified or unidentified callers, and with the spreading of rumors…on our operating frequencies there were conversations between what were presumed to be aircraft in flight and base command.  You didn’t know what to make of it, and the confusion was intensified by the fact that they were speaking not only in Romanian, but also in English, Turkish, and Arabic…You can imagine in what a situation we had to perform our duties…” (Colonel Mircea Budiaci, interview by Maior D. Amariei, “NU!  Teroristii n-au avut elicoptere,’ Armata Poporului, 21 March 1990, p. 4.) https://romanianrevolutionofdecember1989.com/2010/10/04/orwellian%E2%80%A6positively-orwellian%E2%80%9D-prosecutor-voinea%E2%80%99s-campaign-to-sanitize-the-romanian-revolution-of-december-1989-part-8-usla-and-friends/

Questioned by a reporter in 1992 if the Television station had ever really been in danger, Militaru responded:

No….You see, not even those of our commanders who were responsible for the defense of such objectives thought through and analyzed well enough exactly whom they were confronting. Because the adversary did not have an extraordinary number of men with which to take an object such as the TV tower by assault. They [the Army commanders] did, however, have to face a very well-equipped, well-prepared, and perfidious enemy. Not having sufficient forces, they [the “terrorists”] resorted to “gunfire simulators” which caused extraordinary confusion. They thus sought to do something completely different: to infiltrate…They succeeded in infiltrating into the TV station…[69]
[69].. Nicolae Militaru, interview by Corneliu Antim, “Ordinul 2600 in Revolutia din decembrie,” Romania Libera, 17 December 1992, 2.

https://romanianrevolutionofdecember1989.com/rewriting-the-revolution-1997-chapter-8-unsolving-december/

Through the years, the Romanian media–and especially former Securitate officers or collaborators in the Romanian media–have been very good about telling us the role of the Army in the event of a foreign invasion–but they have neglected to tell us about the planned role of Securitate units.

In fact, the tactics of the “terrorists” in December 1989 are strikingly similar to what was described in the journal of the Securitate (available on the CNSAS.ro site):

Lt. Colonel Tudor Alexandru si Capitan Nicolae Catana (Securitatea, nr. 85, martie 1989) http://www.cnsas.ro/documente/periodicul_securitatea/Securitatea%201989-1-85.pdf :

Actiunile de lupta desfasurate de formatiunile de rezistenta prezinta citeva caracteristici, altfel:  de regula, sint de scurta durata si violente, avind aspectul unor lovituri fulgeratoare; vizeaza in principal obiective ale inamicului de o dezvoltare mai redusa, dar de mare importanta pentru acesta; au un pronuntat caracter de independenta, ducindu-se in conditiile lipsei unor vecini apropriati si a sprijinului altor forte militare; se desfasoara cu forte relativ putin numeroase; necesita o minutioasa si, uneori, indelungata pregatire a luptatorilor participanti la actiune; impun cunoasterea amanuntita a particularitatilor terenului in care va avea loc actiunea, precum si elaborarea unui plan simplu, usor de aplicat; se desfasoara, de regula, noaptea si in conditii grele de stare a vremii, in momente si locuri in care sa se realizeze surprinderea inamicului…

Members of the Romanian Armed Forces have hinted at their suspicion that in December 1989 Securitate forces were executing attacks and disinformation in conformity with the “lupta de rezistenta” concept…

(Locotenent-colonel Alexandru Bodea, din serialul “Varianta la Invazia Extraterestrilor.  Pe cine interpelam pentru uriasa si ultraperfectionata diversiune psihologica si radioelectronica prin care s-a urmarit paralizarea conducerii armatei in timpul Revolutiei?” Armata Poporului, nr. 22 (“urmare din numarul 21″), 30 mai 1990.  Xerox-ul facut in anul 1994 la Biblioteca Academiei Romane).

Mai mult decit atit, a fost cunoscut si folosit in scop de diversiune inclusiv sistemul de transmisiuni pentru conducerea si instiintarea trupelor de aparare antiaeriana a teritoriului.  In majoritatea cazurilor, pregatirea actiunilor de lupta, aeriana si terestre, s-a desfasurat pe timp de noapte, probabil cu forte si mijloace dispuse din timp in zonele respective, dar si cu altele redislocati pe parcurs.  In aceasta ordine de idei, exista suficiente date si informatii care ne indreptatesc sa afirmam ca toate actiunile aeriene au fost declansate–fie real (cu ajutorul unor mijloace si dispozitive adecvate de creare a tintelor aeriene false), fie imitate (cu o aparatura radioelectronica moderna)–din interiorul tarii si, de regula, din aceleasi zone in raionele unor localitatii pe care, din motive pe care nu este aici cauza sa le explicam, nu le vom divulga.

Am adauga ca, in conceptia doctrinara referitoare la apararea patriei de catre intregul popor, elaborata ‘sub obladuirea fostului comandant suprem’ a existat, atit sub aspect teoretic, metodologic, cit si practic, o sustinuta preocupare, mai ales in ultimii ani, pentru fundamentarea conceptului de ‘razboi de rezistenta’ si de pregatire, inca din timp de pace, a unor formatiuni ‘de rezistenta’ si a unor ‘zone libere’ si raioane de pe teritoriu in care, in cazul ocuparii unor parti din teritoriul national, vor actiona asa-zise ‘grupuri sau detasamente de rezistenta.’

Dar se parea ca ‘serialul nocturn’ al atacurilor teroriste incepe sa-si arate anumite ‘tipicuri’–daca le putem numi asa–care ar fi meritat sa fie mai judicios analizate si luate in calcul pentru luarea unor masuri mai eficiente de contracarare.  Toate atacurile terestre ale teroristilor erau executate exclusiv pe timp de noapte si, de regula, in doua ‘reprize’ a circa o jumatate de ora fiecare, una in prima parte a noptii (aproximativ intre orele 22-23) si alta spre ziua (in jurul 02-03).  Executate de grupuri mici de teroristi–dar niste profesionisti ai luptei de gherila avind un armament de inalta precizie, dotat cu sisteme optice de ochire pe timp de noapte–atacurile nu vizua insa altceva decit intretinirea unei atmosfere stresante, de tensiune, de amenintare permanenta, pentru mentinirea intregului efectiv (pe cit posibil!) in cazarma, intr-o permanenta stare de lupta, pentru a-l uza si a-l determina sa-si iroseasca o cantitate de mai mare din resursele de munitie.

Even the former head of the Securitate, General Iulian Vlad, admitted in a very judiciously worded declaration from 29 January 1990 that the “terrorists” were from the Securitate.  (Significantly, this declaration has never appeared in the Romanian press, and even since its revelation by General Ioan Dan it has been consistently ignored.  It is, to say the least, painful and difficult for the deniers to address.)

General Magistrat (r) Ioan Dan

In aprilie 1990, generalul Ghoerghe Diaconescu a fost destituit din functia de conducere in Directia Procuraturilor Militare.  La plecare, mi-a predat cheia de la fisteul sau, cu mentiunea ca acolo au mai ramas cateva hartii fara importanta. Intrucat, la data respectiva, ma aflam in cea mai mare parte a timpului, in procesul cercetarilor de la Timisoara, mult mai tarziu, am dorit sa pun in respectivul fiset o serie de acte.  Am cercetat ce mai ramasese de pe urma generalului Diaconescu si, spre surprinderea mea, am gasit declaratia olografa a generalului Iulian Vlad, data fostului adjunct al procurorului general, fostul meu sef direct, nimeni altul decat generalul Diaconescu, la 29 ianuarie 1990, cand toate evenimentele din decembrie 1989 erau foarte proaspete.  Repet, este vorba despre declaratia olografa, un text scris foarte ingrijit, pe 10 pagini, din care voi reda acum integral doar partea care se refera expres la “actiunile teroriste in Capitala” (formularea apartine generalului Vlad).

“Analizand modul in care au inceput si s-au desfasurat actiunile teroriste in Capitala, pe baza acelor date si informatii ce le-am avut la dispozitie, consider ca acestea ar fi putut fi executate de:

1) Elementele din Directia a V-a, USLA, CTS si din alte unitati de Securitate, inclusiv speciale.

22. a) Directia a V-a, asa cum am mai spus, avea in responsabilitate paza si securitatea interioara a Palatului Republicii, multe dintre cadrele acestei unitati cunoscand foarte bine cladirea, cu toate detaliile ei.  In situatia creata in ziua de 22.12.1989, puteau sa mearga la Palat, pe langa cei care faceau acolo serviciul si unii dintre ofiterii si subofiterii care se aflau la sediul CC ori la unitate.

Este ca se poate de clar ca numai niste oameni care cunosteanu bine topografia locului ori erau in complicitate cu cei care aveau asemenea cunostinte puteau patrunde in cladire (sau pe acoperisul ei) si transporta armamentul si cantitatile mari de munitie pe care le-au avut la dispozitie.

Tot aceasta Directie dispunea de o baza puternica si in apropierea Televiziunii (la Televiziunea veche).  De asemenea, avea in responsabilitate perimetrul din zona resedintei unde se aflau numeroase case (vile) nelocuite si in care teroristii ar fi putut sa se ascunda ori sa-si faca puncte de sprijin.

Sunt si alte motive care pun pe prim-plan suspiciuni cu privire la aceasta unitate.

1. b) Elemente din cadrul unitatii speciale de lupta antiterroriste care aveau unele misiuni comune cu Directia a V-a si, ca si o parte a ofiterilor si subofiterilor de la aceasta unitate, dispuneau de o mai buna instruire si de mijloace de lupta mai diversificate.
2. c) Elemente din Trupele de Securitate care asigurau paza obiectivilor speciale (resedinta, palat etc.) si, impreuna cu Directia a-V-a, Securitatea Capitalei si Militia Capitalei asigurau traseul de deplasare.
3. d) Ofiteri si subofiteri din Securitatea Capitalei, indeosebi de la Serviciul Trasee, sau dintre cei care au lucrat la Directia a V-a.
4. e) Elemente din alte unitati de Securitate, inclusiv unitatile speciale 544, 195 si 110, precum si din cele complet acoperite, comandate de col. Maita, col. Valeanu, lt. col. Sirbu, col. Nica, col. Eftimie si lt. col. (Eftimie sau Anghelache) Gelu (asa sta scris in declaratie–n.n.).  Aceste din urma sase unitati, ca si UM 544, in ansamblu, si UM 195 puteau dispune si de armament si munitii de provenienta straina, precum si de conditii de pregatire adecvate.

2) Ofiteri si subofiteri din Militie, atat de la Capitala, cat si de la IGM, cu prioritate cei din Detasamentul special de interventie si cei care asigurau traseul.

3) Cred ca s-ar impune verificarea, prin metode si mijloace specifice, a tragatorilor de elita din toate unitatile din Capitala ale Ministerului de Interne, precum si a celor care au avut in dotare sau au indeplinit misiuni folosind arme cu luneta.  N-ar trebui omisi nici chiar cei de la Dinamo si de la alte cluburi sportive.

4) Unele cadre militare de rezerva ale Securitatii, Militiei si Armatei, precum si actuali (la data respectiva) si fosti activisti de partid sau UTC, persoane apropriate tradatorului si familiei sale ori care poseda arme de foc.

Propun, de asemenea, o atenta investigare a celor care au fost in anturajul lui Nicu Ceausescu.  Acest anturaj, foarte divers, cuprindea inclusive unele elemente de cea mai scazuta conditie morala care puteau fi pretabile la asemenea actiuni.

Ar fi bine sa se acorde atentia cuvenita sub acest aspect si fratilor dictatorului–Ceausescu Ilie si Ceausescu Nicolae–care, prin multiplele posibilitati pe care le aveau, puteau organiza asemenea actiuni.

5) Anumite cadre militare sau luptatori din Garzile Patriotice.

6) Straini:

1. Din randul celor aflati la studii in Romania:

– arabi, in general, si palestinieni, in special, inclusiv cei care sunt la pregatire pe linia Armatei (de exemplu, la Academia Militara);

– alte grupuri de straini la studii (iranieni si altii).

1. Special infiltrati (indeosebi din cei care au urmat diverse cursuri de pregatire pe linia MI sau a MAN);
2. Alti straini aflati in tara cu diverse acoperiri, inclusiv diplomatice;
3. Fosti cetateni romani (care ar fi putut intra in tara si in mod fraudulos).

7) Elemente infractoare de drept comun care au posedat armament ori l-au procurat in chiar primele ore din dupa-amiaza zilei de 22 decembrie 1989, cand, din mai multe unitati de Securitate, intre care Directia a V-a si Securitatea Capitalei, s-a ridicat o cantitate mare si diversa de armament si munitie.”