The Archive of the Romanian Revolution of December 1989

A Catch-22 December 1989, Groundhog-Day Production. Presenting the Personal Research & Scholarship of Richard Andrew Hall, Ph.D.

Cazul Ovidiu Craciun Falk (aka “Teroristul Giisus Craist”)

You have to love the partial truths emitted about the Revolution.  Almost anytime you read about Ovidiu Craciun Falk, the part of his story that is presented is about how he was mistakenly taken for a “terrorist” in December 1989…Those who do this–including Romulus Cristea below–present his story largely out of context, with the intent of suggesting that because he was mistakenly believed to be a terrorist that this is proof that there actually were no real “terrorists” in December…they were “invented” or “imagined” (see especially Ruxandra Cesereanu).  Yes, Ovidiu Craciun Falk, who would become a member of the 21 December Association after 1989, was wrongly suspected of being a terrorist…but two key facts emerge when you do more research…Craciun claims to have been injured by explosive dum-dum bullets (which, despite all the absurdities presented over the years, see especially Marius Mioc, did indeed exist and which, not surprisingly Ceausescu and the Securitate would never have left in the hands of the Romanian military) which the “terrorists” used AND he himself has stated his belief in the existence of the “terrorists” in December 1989.

Below, the typical presentation of Ovidiu Craciun Falk, as mistakenly suspected terrorist, but then accounts acknowledging he was shot with dum-dum bullets, and Craciun’s own claim that the “terrorists” existed…

https://romanialibera.ro/special/reportaje/nimeni-nu-mi-a-comunicat-vreodata-ca-as-fi–suspect—81453

Nimeni nu mi-a comunicat vreodata ca as fi “suspect”

Unul dintre “suspectii” din decembrie 1989, Octavian Craciun Falk, a declarat ca niciodata nu i s-a comunicat oficial ca este banuit ca ar fi terorist. In urma ranii provocate de glont pe durata revolutiei, a suferit nu mai putin de 9 operatii …

Share

Rl online 0 comentarii

23.12.2006 – 00:00

Unul dintre “suspectii” din decembrie 1989, Octavian Craciun Falk, a declarat ca niciodata nu i s-a comunicat oficial ca este banuit ca ar fi terorist. In urma ranii provocate de glont pe durata revolutiei, a suferit nu mai putin de 9 operatii dificile. In prezent, este membru al Asociatiei “21 Decembrie 1989” si are titlul de ranit in revolutie. Octavian Craciun ne-a acordat un interviu.

– Cand ati aflat ca sunteti suspectat de terorism?
– Ma pufneste rasul ori de cate ori aud asta. Niciodata, nimeni nu mi-a spus, oficial, ca am fost banuit de asa ceva. Acum privesc cu mare detasare toata aceasta poveste. Mor de ras. Prin 1991, cand am auzit, pe ici, pe colo ca se tot vorbeste ca as fi fost “terorist”, sotia mea s-a dus la Parchet si i s-a dat o hartie din care reiese ca “nu exista niciun dosar impotriva mea si ca nu am fost urmarit pentru asa ceva”.

– Dar a existat un dosar in care aparea numele dvs., se aduceau si argumente in favoarea faptului ca erati banuit, erati suspect…
– Am aflat si eu, pe cai ocolite. Repet, nimeni nu a indraznit sa-mi spuna direct asemenea aberatii. Mor de ras. Pai, se spunea ca “suspectul”, adica eu, as fi fost orfan, eram barbos, aveam maini fine si ingrijite, si nu paream sa fiu sudor. Nu mi-e rusine sa spun, nu am facut studii superioare, insa mi-a placut sa citesc si sa discut cu oameni civilizati. In plus, recunosc, eram tanar, imi placeau femeile si nu ma puteam duce la intalniri sau pe mijlocele de transport in comun fara sa ma spal sau cu haine murdare. Mi-a placut tot timpul sa fiu ingrijit, sa port haine curate, elegante. Se mai zice ca aveam manichiura facuta. Da, asa e. Si acum, daca e cazul, la trei saptamani ma duc sa-mi ingrijesc mainile daca simt nevoie. Doar imi curat pielea de la unghii, nu ma dau cu lac. Iar, cand munceam, purtam manusi din piele ca sa ma protejez. Cat priveste problema ca as fi fost orfan (in perioada revolutiei, orfanii erau banuiti ca faceau parte din trupele lui Ceausescu, n.n.), nu mi-am ales eu asta. Asa a fost… Eram orfan de mama, tata traia, dar am fost crescut de bunici, asa cum trebuie, nu am stat la casa de copii. Ma pufneste rasul, nu ma pot abtine… asemenea aberatii…
– Cum ati fost tratat in spital? Doar erati considerat “terorist”?
– Nu am nimic de reprosat cadrelor sanitare. Medicii m-au tratat si mi-au acordat toata atentia, au facut toate eforturile sa ma ingrijeasca. In spital, doar in gluma mi s-a spus ca sunt banuit, ca as fi suspect. M-au respectat in calitatea de pacient si eu m-am purtat la fel. Intr-adevar, am ridicat tonul la unele asistente, insa va rog sa retineti ca se punea problema amputarii piciorului, eram imobilizat la pat, facusem chiar o depresie. Speriat ca raman fara picior, atunci preferam sa mor. Mai tarziu, peste un an, am adus un transport de ajutoare din Germania, ca sa le arat oamenilor ca sunt recunos-cator. Si-au cerut scuze, chiar si numai pentru motivul ca au gandit despre mine ca as fi fost “suspect”. Acum privesc cu mare detasare toate aceste lucruri.

Teroristul “Giisus Craist”

Incepand cu 22 decembrie 1989, in principalele localitati ale tarii unde s-au desfasurat lupte de strada, peste 1.200 de persoane, banuite ca ar fi teroristi, au fost retinute si incarcerate, pe perioade de timp mergand de la cateva ore, zile si …

Share

Romulus Cristea 0 comentarii

27.12.2006 – 00:00

Incepand cu 22 decembrie 1989, in principalele localitati ale tarii unde s-au desfasurat lupte de strada, peste 1.200 de persoane, banuite ca ar fi teroristi, au fost retinute si incarcerate, pe perioade de timp mergand de la cateva ore, zile si chiar luni. Cei mai multi “teroristi” au fost la Bucuresti si Sibiu. “Vanatoarea” de suspecti a durat pana in primele zile ale lui ianuarie 1990, fiind vizati atat cetateni romani, cat si straini (studenti, rezidenti etc.). In majoritatea cazurilor retinerea acestora s-a facut ilegal, nefiind intocmite documente justificative conform legii. Persoanele vizate, barbati si femei, proveneau din diverse categorii: ofiteri, muncitori, studenti, profesori, oameni ai strazii, pensionari etc. Nu au scapat nici minorii, nici cei internati in spitale cu rani grave sau bolnavii psihic de la balamuc.

In Bucuresti, la Spitalul Municipal, trei pacienti au fost suspectati si anchetati de politie si armata pe motivul ca purtau barbi, stiau limbi straine, aveau manichiura facuta, iar medicilor si asistentelor li se parea ca “au priviri sticloase”, “patrunzatoare”.
Retinerea suspectilor se facea pe strada, in institutiile ocupate de revolutionari, in intrerprinderi, in unitatile cu regim militar, pe baza delatiunilor sau pur si simplu pentru ca asa li se nazarea unor civili-revolutionari sau ofiteri. Suspectii erau dusi, de obicei, pentru a fi anchetati in unitati militare. Ancheta in cazul catorva sute de retinuti “pentru terorism” (majoritatea fosti ofiteri de Securitate, dar si de Militie sau Armata) a durat pana la sfarsitul anului 1993, cand procurorii au pus pe dosar rezolutia de neincepere a urmaririi penale.

Se vaita… in engleza

Valerian Moldovanu a fost adus la Spitalul Municipal in ziua de 24 decembrie 1989 cu o rana impuscata in piciorul drept. A declarat ca a fost ranit in timp ce urmarea cu militarii un terorist in zona parcului Moghioros. La spital, Moldovanu avea asupra lui un binoclu obisnuit, uzat si un cutit, dar insa ceea ce a atras atentia cadrelor sanitare a fost imbracamintea: “Avea o scurta groasa, matlasata, cu multe buzunare, culoare maro spre kaki, nu era din postav, dar foarte usoara, model deosebit cu o cusatura speciala”. In plus, ranitul avea cunostinte de limba engleza si ceva germana. Intr-una din zile, ranitul s-a vaitat in limba engleza, a spus oftand, asa cum s-a consemnat in declaratiile de la Parchetul Militar, “Giisus Craist”. Noroc ca in zona era o asistenta medicala, cunoscatoare a limbii engleze care “si-a dat seama cu cine au de-a face” si a instiintat imediat autoritatile.
In declaratia unui medic, un cunoscut specialist de la acest spital, se mentiona: “Bizara mi s-a parut si vestimentatia. Este agresiv, brutal, isi domina colegii de salon. Retine atentia ca este cunoscator de limbi straine si, in general, acelasi dezacord dintre nivelul intelectual, aspect ingrijit de maini si profesia declarata (muncitor, n.n.)”.
“Se vaita pronuntand numele lui Isus Cristos in limba engleza. Era la a treia interventie chirurgicala, s-a facut o grefa de piele si anestezicul nu si-a facut efectul. Spunea “Giisus Crais”, lucru foarte curios la un muncitor. Simtea nevoia sa se roage in limba engleza. Am auzit foarte clar cand se ruga in limba engleza. Sunt cunoscatoare de limba engleza si nu ma pot insela. Aceste lucruri mi s-au parut foarte bizare”, a declarat asistenta Cati Marin, de la salonul operator-ortopedie.

“Studia cu coada ochiului”, in timp ce era operat

Aberatiile debitate de asistente si chiar medici reputati cu ocazia anchetei de la Parchet nu se opresc aici. Pacientul, asa cum reiese din marturia consemnata a altei asistente, “studia cu coada ochiului, chiar in timpul operatiei”. “Statea tot timpul intr-o stare de veghe Ð parca prindea ceva… dar voia sa lase impresia ca doarme”, de aceea a fost necesar sa fie pazit, un timp, de cineva din garzile patriotice. Un alt medic spunea: “Era extrem de agitat. Avea ochi sticlosi ca de bolnav febril, insa starea lui nu justifica aceasta privire ciudata”.
Intr-una din zile, o echipa a televiziunii suedeze a venit sa-i filmeze pe ranitii si asa-zisii “teroristi” din spital. Culmea, pacientul Moldovanu “se conversa in engleza si germana cu reporterii”, iar asistenta Vichi si o infirmiera au tras cu urechea, insa nu au putut sa dea amanunte anchetatorilor in legatura cu discutia purtata.
Medicul care il ingrijea a mai remarcat ca “pacientul avea buletin, legitimatie (cu poza lipita si fara stampila) si carnet de sindicat si PCR, dar toate fotografiile semanau intre ele, dar persoana din fotografie nu semana cu el”. Ulterior, s-a mai facut o “descoperire”: ranitul avea asupra lui si “un anunt mic, decupat dintr-un ziar si o lista cu telefoane de la femei”. Un medic transformat in Sherlok Holmes a verificat unul din telefoane si a aflat ca unul din telefoane apartinea unei telefoniste. Surprinzator, pacientul avea “izmene dintr-un material fin, deosebit si 3-4 tricouri care au fost furate ulterior din spital”.

Retea “pulbere cu fum”

Filip Iulian, din Bacau, a fost alt “suspect” tratat la Spitalul Municipal Bucuresti. Se pare ca omul avea unele probleme de natura psihica. Medicul care l-a tratat a declarat: “Avea 22 de ani, tatal lipsea din buletin. Avea urme de fum. S-a gasit la el o reteta “pulbere cu fum-pulbere fara fum”. A fost la mine la sectie, dupa care l-am transferat la chirurgie. S-a gasit asupra lui o adeverinta ADAS, se pare cu seria MAI (asigurare de viata!). Era afumat pe maini si pe fata, de unde s-a banuit ca a tras cu arma mai mult. Nu povestea nimic de locul unde a fost ranit sau imprejurarile incidentului. La camera de garda a fost primit de dr. Mircea Cinteza. Avea o rana impuscata in regiunea fesiera. A venit la spital in noaptea de 23/24 decembrie , in jurul orei 2. Am cerut in mod repetat verificarea lui pentru ca la ochiul drept parea sa aiba o echimoza care s-a dovedit urma de afumare.
Un alt medic care l-a ingrijit pe Iulian a precizat in declaratia sa de la Parchetul Militar: “Era zvelt, musculos. Nu prea justifica ce e cu el. Se eliberase de vreo patru luni din armata. Avea o prostie asupra lui – “reteta de pulbere””.
Nu au scapat prilejul sa revina cu declaratii nici infirmierele sau asistentele: “Era suspect, aceeasi privire sticloasa, patrunzatoare. Vorbea putin si nu oferea amanunte nici despre viata personala, nici despre imprejurarile in care a fost ranit. Nu a oferit informatii despre locul unde a fost impuscat si nici nu ne-a spus cu cine mai era cand a fost ranit. A avut un comportament ciudat, suspect. Ne privea cu coada ochiului, ca si ceilalti suspecti din salon”.

Falk avea “mainile fine si manichiura facuta”

Craciun Falk Octavian a fost adus la Spitalul Municipal cu o rana foarte grava, fiind impuscat in bazin cu un glont despre care medicii au afirmat ca ar putea fi “de tipul dum-dum”. Fusese ranit in sediul CC-PCR, pe durata noptii.
De la inceput, Octavian Craciun a devenit suspect pentru ca “era barbos”. Un medic care l-a tratat a adaugat si alte amanunte care, in opinia lui, erau demne sa atraga atentia: “Am retinut un dezacord intre statura sa, statutul social declarat (sudor) si infatisare (aspect ingrijit al mainilor). Asta ca sa nu ma mai refer la faptul ca tinuta sa intelectuala depasea nivelul de cunostinte ce trebuia sa le posede. Acest dezacord mi-a retinut atentia din primul moment”. Intervine cu declaratii la Parchet si infirmiera Vichi, care a afirmat: “Purta barba si era o fire mai retrasa, mai retinuta si uneori vorbea urat, ridica tonul la asistentele medicale. Era vizitat des de sotie. Intr-o noapte, sotia acestuia a aprins lumanari la fereastra in care era pacientul operat”.
Alte precizari de la dosarul de “suspect” a lui Craciun: “Maini ingrijite, fine, manichiura facuta. Era ingrijit si avea un bagaj de cunostinte bogat. Insa, vorbea uneori vulgar cu asistentele. Nu parea sa fi muncit vreodata. In ultimele luni a facut o psihoza depresiva (datorita faptului ca fusese anuntat ca exista pericolul sa-i fie amputat un picior, n.n.). In rana operata medicii au gasit un soi de fragmente de tabla elicoidala, nu proveneau de la un proiectil de armata. Fiind in stare grava, la recomandarea medicilor care l-au tratat, urmeaza sa fie trimis pentru operatie in strainatate”.

image0-005
Ovidiu Craciun, doua dum-dum-uri

Traian Calin Uba, “Noi amintiri in alb,” Dreptatea, nr. 138 (24 iulie 1990), p. 3.  http://www.corneliu-coposu.ro/u/p/image/ziarul-dreptatea/dreptatea-nr138-1990-0724.pdf

and, finally,

Bucharest, ROMPRES, 14/12/1992–Romania’s General Prosecutor’s Office published a 42-page synopsis that tries to compress an enormous amount of inquest material collected in the three years of investigation since the revolution of 22 December 1989 that toppled Nicolae Ceausescu’s regime…

Ovidiu Craciun, member of the same association [the 21 December Association, led by Ovidiu Popescu at the time], is disappointed at the figures the report gives and at the information about the terrorists captured or killed:

“Nobody can say there were no terrorists.  Many of them were killed.  I shot one myself.  Their bodies vanished, but those in the former headquarters of the Central Committee of the Romanian Communist Party, those I saw with my own eyes and shot at them…That is where the report is lying.”

Advertisements
 
%d bloggers like this: