loctiitorul de la acea vreme al sefului Militiei Judetene Cluj, Vasile Pintea, a amintit ca in mijlocul luptelor de strada din Piata Libertatii a fost detasata si o trupa speciala antitero a Securitatii, fara sa poata preciza insa daca soldatii din acest pluton au facut sau nu uz de arma. In ce priveste acest element “trecut” initial cu vederea de catre Mihalache, fostul ofiter de Securitate a recunoscut ca, intr-adevar, printre militari s-au aflat si securisti, care erau imbracati in uniforme asemanatoare cu cele ale cadrelor MApN, insa a negat ca acestia ar fi tras in manifestanti.
loctiitorul de la acea vreme al sefului Militiei Judetene Cluj, Vasile Pintea, a amintit ca in mijlocul luptelor de strada din Piata Libertatii a fost detasata si o trupa speciala antitero a Securitatii, fara sa poata preciza insa daca soldatii din acest pluton au facut sau nu uz de arma. In ce priveste acest element “trecut” initial cu vederea de catre Mihalache, fostul ofiter de Securitate a recunoscut ca, intr-adevar, printre militari s-au aflat si securisti, care erau imbracati in uniforme asemanatoare cu cele ale cadrelor MApN, insa a negat ca acestia ar fi tras in manifestanti.
Nr. 2001 de marti, 16 ianuarie 2001
http://www.ziua.ro/display.php?data=2001-01-16&id=56652
| Un fost ofiter de Securitate acuza Armata de crimele din decembrie ’89 |
|
Fostul comandant al Brigazii 60 de Securitate, unitate care a activat in Ardeal inainte de ’89, a afirmat, ieri, in procesul crimelor din decembrie ’89 de la Cluj, ca singurii care au deschis focul asupra demonstrantilor anticomunisti au fost militarii din Ministerul Apararii Nationale. “Nu au tras nici cadrele Securitatii, nici ale Militiei! Ofiteri de informatii mi-au raportat de pe ‘teren’ ca Armata s-a precipitat si a tras fara sa se mai gandeasca la consecinte!”, a precizat martorul Vasile Mihalache. Pe de alta parte, loctiitorul de la acea vreme al sefului Militiei Judetene Cluj, Vasile Pintea, a amintit ca in mijlocul luptelor de strada din Piata Libertatii a fost detasata si o trupa speciala antitero a Securitatii, fara sa poata preciza insa daca soldatii din acest pluton au facut sau nu uz de arma. In ce priveste acest element “trecut” initial cu vederea de catre Mihalache, fostul ofiter de Securitate a recunoscut ca, intr-adevar, printre militari s-au aflat si securisti, care erau imbracati in uniforme asemanatoare cu cele ale cadrelor MApN, insa a negat ca acestia ar fi tras in manifestanti. (A.A.)
4 ianuarie 1990, comandantul Dumitru Marcu: “Între efectivele noastre au fost semnalate efective de militari necunoscuţi care aveau în dotare lanterne foarte puternice”
[as always, purely personal views based on purely personal research and publications over the past two decades] Thanks to Miodrag Milin (and ASOCIAŢIA MEMORIALUL REVOLUŢIEI 16-22 DECEMBRIE 1989, TIMIŞOARA), the tapes of the Timisoara trials of 1990-1991 have been transcribed and made available to the public. These transcripts are highly valuable for the researcher of the December 1989 Romanian Revolution. To my knowledge, much of this information has never made it into the public domain, and much of the most important information has definitely not. [Are these court documents available at the website of the IICCMER? Or the website of Asociatia 21 decembrie 1989? No! Thankfully, however, they are available on this site: http://www.banaterra.eu/romana/files/procesul_de_la_timisoara_volumul_IV_cuprins_0.pdf and http://www.banaterra.eu/romana/procesul-de-la-timisoara-1990-1991-vol-v ] The following are from Volumes IV and V.] Emblematic of post-Ceausescu Romania and the legacy of disinformation spread by the former Securitate and Ceausescu’s apologists in the 1990s (to understand, see https://romanianrevolutionofdecember1989.wordpress.com/the-uses-of-absurdity-romania-1989-1999/) was the July 2008 public release of declassified excerpts of Romanian Army documents from immediately after the December 1989 Revolution. The focus of journalists and forumisti was not upon researching to see if there was independent, confirmatory information to substantiate/corroborate the details contained in the Army documents, but upon how the documents were being used (thereby ignoring the possibility that two things were true at the same time: the documents were being used, but they also revealed the truth–which is exactly what was happening). Thus was lost yet another critical opportunity for understanding December 1989 as the testimonies from the Timisoara trials make clear. ADEVĂRUL DESPRE REVOLUŢIA DE LA TIMIŞOARAAutor: Roxana Dumitru Trupele de Miliţie, Securitatea în civil şi luptători ai USLA au acţionat, alături de militari, pentru oprirea manifestaţiilor de la Timişoara, din decembrie 1989. Informaţiile apar în “Jurnalul de luptă” al Ministerului Apărării, din perioada 16-22 decembrie. Acesta a fost azi făcut public de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie. Documentul a fost desecretizat în urma solicitării avocaţilor din dosarul în care generalii Victor Atanasie Stănculescu şi Mihai Chiţac sunt acuzaţi de omor deosebit de grav, respectiv tentativă de omor deosebit de grav. 1 /4. Din documentul desecretizat azi, care conţine descrierea pe ore a evenimentelor petrecute la Revoluţia de pe Bega, reiese că trupe ale Securităţii, Miliţiei şi Unităţii Speciale de Luptă Antiterorism s-au infiltrat printre soldaţi. Aceşti militari ar fi tras asupra manifestanţilor, în special în momentele în care armata trăgea focuri de avertizare. Un raport de informare al Ministerului Apărării Naţionale, întocmit de comandantul Marcu Dumitru din Arad, arată că acesta a semnalat “efective militare necunoscute” printre militarii săi. “Între efectivele noastre au fost semnalate efective de militari necunoscuţi care aveau în dotare lanterne foarte puternice şi care îndreptau fascicolul luminos spre balcoane, iar după aceea trăgeau asupra acestora – cazuri semnalate pe calea Girocului – îmbrăcaţi civili. Au fost semnalate efective ale Securităţii şi Miliţie în toate punctele unde am avut efective. Nu cunoaştem misiunile pe care le aveau de îndeplinit aceşti indivizi“, raporta comandantul.
Citiţi mai mult: ADEVĂRUL DESPRE REVOLUŢIA DE LA TIMIŞOARA > EVZ.ro http://www.evz.ro/detalii/stiri/adevarul-despre-revolutia-de-la-timisoara-811631.html#ixzz1bGxzbelF “Rezulta ca, in perioada 16 – 21 decembrie 1989, la Timisoara, printre soldati au fost infiltrate diverse persoane. Astfel, au fost persoane imbracate in uniforma kaki si care detineau armament foarte sofisticat. Era armament de lupta de provenienta straina, care nu era in dotarea Armatei si cu care s-a tras inclusiv chiar si in soldati. Va dau un singur exemplu. Pe 17 decembrie au fost depistate cinci persoane straine care atacau masini de lupta ale armatei. Atunci cand au fost depistate, acele persoane care erau imbracate in uniforma specifica armatei au fugit. Spatiul aerian era survolat de niste aparate de zbor mici, despre care nu s-a stabilit nici pana in prezent de unde proveneau. Au fost impuscati multi soldati, s-au atacat tancuri ale armatei. Documentele depuse de noi la dosar arata ca printre persoanele infiltrate in randul celor de la Timisoara se aflau oameni din Unitatea Speciala de Lupta Antiterorism si din Securitate”, a declarat Avocata lui Victor Stanculescu, Alice Draghici. Video “Jurnalul de luptă” al Revoluţiei de la Timişoara, desecretizat (Galerie Foto)Trupe de Securitate, Miliţia, Securitatea în civil şi Trupele USLA au acţionat, alături de militari, pentru oprirea manifestaţiilor de la Timişoara, din decembrie 1989, potrivit “Jurnalului de luptă” depus la dosarul Revoluţiei de la Timişoara de la instanţa supremă. Jurnalul arată că regimul s-a folosit de ofiţeri de securitate şi de trupe speciale, infiltraţi printre manifestanţi, pentru a “arunca vina pe seama armatei”. “Includerea în mai multe locuri fierbinţi a unităţilor militare în cadrul unor dispozitive mixte, împreună cu forţele de ordine ( trupe de securitate, miliţie, USLA, grăniceri), specializate în acţiuni represive, de forţă, infiltrarea printre rândurile manifestanţilor a unor persoane, aparţinând Securităţii care acţionau cu deosebită abilitate, trăgând acoperit împotriva manifestanţilor, a fost deliberat folosită ca stabilirea responsabilităţii pentru împuşcarea unor oameni să devină practic imposibilă, şi a arunca pe seama armatei vina pentru o bună parte din tot ce s-a întâmplat în acele zile la Timişoara”, este una dintre concluziile unui raport înaintat Parlamentului României de Ministerul Apărării Naţionale, în 1990, inclus în Jurnalul depus la instanţa supremă. Un alt raport de Informare al Ministerului Apărării Naţionale, întocmit de comandantul Marcu Dumitru din Arad, arată că acesta a semnalat “efective militare necunoscute” printre militarii săi. “Între efectivele noastre au fost semnalate efective de militari necunoscuţi care aveau în dotare lanterne foarte puternice şi care îndreptau fascicolul luminos spre balcoane, iar după aceea trăgeau asupra acestora – cazuri semnalate pe calea Girocului – îmbrăcaţi civili. Au fost semnalate efective ale Securităţii şi Miliţie în toate punctele unde am avut efective. Nu cunoaştem misiunile pe care le aveau de îndeplinit aceşti indivizi”, raporta comandantul. infiltrarea (Duminică, 4 ianuarie 2009, 20:25) Lucidul [anonim] Să lămurim odată şi cu infiltrarea aceasta.Nimeni nu a spus, că securiştii, câte unul s-au infiltrat printre militarii în termen.Ceea ce se poate deduce din mărturiile martorilor oculari, este, că militarii în termen erau în dispozitiv, şi trăgeau focuri de avertizare, în sus. Securiştii însă, care erau pe rândul doi, au tras printre aceşti militari (că doar nu era dispozitivul compact, ermetic), şi de pe cuiburile de tragere instalate pe clădirile din jur, direct în demonstranţi. Scenariul a fost acelaşi peste tot, şi la Timişoara, şi la Bucureşti, Sibiu, Braşov, Cluj, Târgu Mureş etc. Ochitori speciali, dotaţi cu puşti cu lunetă, îmbrăcaţi de obicei în combinezoane negre, din cadrul forţelor speciale ale Securităţii, erau plasaţi în etajele superioare sau pe acoperişurile clădirilor înalte care înconjurau piaţa centrală a fiecărui oraş.Aceste echipă de comando câteodată soseau în provincie deghizaţi în sportivi, erau cazaţi în hotelurile să zicem luxoase pe ultimul etaj, de unde nici n-au trebuit să iasă afară. Nu-i întâmplător că în acele zile, dar mai ales în noaptea de 22 spre 23 focurile de armă veneau dinspre hoteluri (de ex. la Braşov: Hotel Negoiu). Când au văzut că balanţa nu se înclină în favoarea lui Ceauşescu, datorită – hai să spunem clar – trecerii armatei de partea revoluţiei, băieţii ăştia s-au evaporat. S-au întors la slujbele lor acoperite ca civili, sau la unităţile securiste unde erau încadraţi. Iar noi, nu reuşim să le dăm de urmă nici după 19 ani. (Ce-i drept, procurorii nici nu s-au omorât să facă investigaţii serioase. Îia prinşi au fost lăsaţi să plece liber. Cică, au executat un ordin, şi asta se respectă între militari.) ———————————————————————————————————————————————————————————————————————————— Yet what is significant is the number of testimonies in court during the trials of Timisoara attesting exactly to that: the presence of well-armed civilians, clearly older than the standard military recruits who surrounded them, who opened fire on demonstrators. [Below, from testimonies previously shared in other parts of this series] Procesul de la Timisoara (VI): Impuscati dintr-un ARO…Al cui apartinea ARO-ul? Some excerpts: P.C.: Ati dat o declaratie? Po. I. : Da P.C.: O mentineti? Po. I. Da (p. 827) P.C.: “Inteleg sa fiu audiat in cauza ca parte civila”, da? V-as ruga sa faceti putin liniste! “Mentin declaratia de la Procuratura si…” (p. 833) Po. I.: …Da [am fost ranit]. Si dupa aceea a venit unul dintre trei [civili mai in varsta] dupa mine, m-a tarat pana la masina si la masina, acolo, am luat o bataie…ca n-am putut doua saptamani nici sa mananc nimica. M-a lovit cu patul de arma in falca si cu bocancii in cap. Si m-au dus, m-au dus la Garnizoana. La Garnizoana m-au aruncat din masina si a venit ofiterul de serviciu. Au venit si acestia trei a spus lu’ ofiterul de serviciu, cica: “Luati-l si duceti-l la arest.” Atata retin foarte bine minte, ca ofiterul a spus, cica: “Nu, voi trageti cu dum-dum-uri si dupa aia Armata raspunde. Voi omorati oameni si raspunde Armata dupa aceea.” Asta tin minte precis. Si de acolo mi-am dat seama ca nu poate sa fie soldati aceia. (p. 830)
Perhaps most interesting are the words of Traian Orban, commenting on the release of the Army documents in July 2008, but comparing it to his court testimony in 1990–when he clearly laid emphasis on the role played by these older civilians amongst the soldiers… Generalii vor să scape de puşcărieÎnsemnările desecretizate din „Jurnalul de luptă“ din perioada 17-22 decembrie 1989, aflat la MApN, încearcă să acrediteze ideea că victimele de la Timişoara trebuie trecute în seama lucră torilor de Securitate, Miliţie şi USLA, infiltraţi printre militarii forţelor armate. Prin urmare, Armata nu s-ar face vinovată de cei 72 de morţi şi cei peste 350 de răniţi. Afirmaţiile sunt contrazise de răniţii de acum 18 ani. Potrivit lor, generalii în rezervă Stănculescu şi Chiţac, condamnaţi la 15 ani de închisoare în dosarul „Revoluţiei de la Timişoara“, vor să folosească jurnalul desecretizat al acţiunilor de luptă din MApN ca să scape de puşcărie şi nicidecum pentru a scoate la lumină un adevăr istoric. Stănculescu şi Chiţac sunt complici cu aşa-zişii „infiltraţi“, pe care i-au tăinuit timp de 18 ani, mai spun ei.„Există numeroase mărturii în care participanţi la evenimentele de atunci, unii dintre ei răniţi, au declarat că au văzut cu ochii lor militari în termen şi cadre militare aparţinând MApN trăgând în demonstranţii de la Timişoara. Eu am fost împuşcat în Piaţa Libertăţii şi asupra noastră s-a tras, fără somaţie, atât de la nivelul trotuarului, cât şi din balconul Diviziei 18 Mecanizate Timişoara. Militari înarmaţi cu pistolete şi cu AKM-uri au ieşit din Garnizoana Militară şi au tras în noi tot fără somaţie. La noi, la Memorialul Revoluţiei, sunt sute de astfel de declaraţii care spun că armata a tras în populaţia paşnică. Interesant este faptul că Victor Atanasie Stănculescu foloseşte abia acum, în procesul pe care revoluţionarii timişorenii l-au intentat, astfel de însemnări.Stănculescu şi Chiţac au fost la vremea respectivă persoanele cu cel mai înalt grad prezente la Timişoara şi care au coordonat reprimarea violentă a demonstranţilor. Dacă Stănculescu ştia că lucrători din Securitate, miliţieni şi uslaşi au fost infiltraţi printre militari şi au omorât oameni, atunci este tot atât de vinovat, fiind complice cu infiltraţii, pentru că nu i-a deconspirat şi nu i-a predat justiţiei militare pentru a fi judecaţi. Putea să facă acest lucru imediat după Revoluţie, când a devenit ministru al apărării, iar Chiţac ca ministru de interne. Din contră, ei au stopat cercetă rile, în calităţile pe care le aveau, legate de revolta de la Timişoara“, a declarat Traian Orban, rănit în Revoluţie şi preşedinte al Memorialului Revoluţiei de la Timişoara. Citiţi mai mult: Securiştii şi miliţienii spun că n-au tras în decembrie ’89 > EVZ.ro http://www.evz.ro/detalii/stiri/securistii-si-militienii-spun-ca-n-au-tras-in-decembrie-89-811877.html#ixzz1bELDJoU9
EVZ.ro 
Erik Hauer
Cristian Rusu: Pe 8 ianuarie audiat de procuror: …A venit o masina Dacia 1300 combi, culoare glabui, au coborat trei indivizi in civil, care au mers in spatele cordonului si au ordonat foc. S-a tras cu gloante “dum-dum.”
Cristian Rusu: “Si de la baietii cu care am fost internat in spital, si de-acolo cu care m-am intilnit, si de la care au mai venit pe la mine pe la spital, si de la baietii care ne pazeau, militarii, de la ei am aflat ca sunt gloante ‘dum-dum’.” What can we learn from Dosarele Revolutiei de la Timisoara (II)Posted by romanianrevolutionofdecember1989 on December 19, 2012 [Documentary evidence in support of the publication entitled: Bullets, Lies, and Videotape: The Amazing, Disappearing Counter-Revolution of December 1989 ] On 1 December 2012, Doru Teodor Maries and Asociatia 21 decembrie 1989 made images of many of the official files investigating the events of December 1989 in Timisoara available on the Internet at http://dosarelerevolutiei.ro/ . Among the copies available are testimonies from victims of the repression of the communist regime of Nicolae Ceausescu, witnesses of the repression, relatives of the victims of the repression, and members of regime forces that either participated in the repression or were witnesses to it. These documents allow researchers the ability to confirm or infirm claims made in the Romanian media or accounts published since December 1989. Doru Sciadei’s statement, 27 January 1990 “O persoana dintre militari a luminat cu o lanterna, iar altii 3-4 p(ersoane?) au tras (d)in casa (scarilor)” [pagina 1 e greu de citit]
“In urma radiografiei facute la Spitalul Judetean au spus ca am 2 schije in picior…consemnat de medicul radiolog si chirurg, care m-au consultat. Convingerea mea este ca in acest atac (pe ?) Calea Girocului, asupra unor oameni pasnici si (?) s-au folosit cel putin doua tipuri de gloante, convingerea intirita de glontul scos din coapsa (?) si schijele din piciorul meu, care cred ca provin de un glonte exploziv. …Se trage sistematic si concomitent cu tragerea de lumina de catre unul din ei cu o lanterna.”
Doru Sciadei’s recollections are similar to those of Dorina Aparaschivei, whose husband, Valentin, was shot at the same location on Calea Girocului in Timisoara on 17 December 1989: Pe 17 decembrie 1989, duminică seara, toată Calea Girocului a fost cuprinsă de febra revoltei. Mii de locuitori au ieşit pe stradă să îşi arate nemulţumirea faţă de sistem. Pe fondul izbucnirii conflictelor între manifestanţi şi soldaţi, s-a format un grup de 40 de militari sub comanda lt.col. Constantin Caraivan, care aveau misiunea de a restabili ordinea. „În jurul orei 23, când au început să tragă, am decis să ne retragem spre casă. Am fost şi noi la baricade. Soţul meu spunea că se trage cu gloanţe de cauciuc, voia să mă liniştească”, a spus Dorina Aparaschivei.
Ca în filmele de acţiune Cordoanele de militari înaintau pe de o parte şi de alta a trotuarului, iar în mijloc se deplasa un tanc. „Noi ne-am băgat în scara de bloc unde erau peste 20 de persoane. Valentin era de mână cu cei doi copii, care aveau 12 şi 15 ani. La un moment dat am văzut o lumină puternică, moment în care au început să tragă”, a mai adăugat femeia. Au fost cinci gloanţe trimise către casa scării, iar unul dintre ele a trecut prin geam şi l-a nimerit în piept pe Valentin Aparaschivei. În acel moment, un bătrân a ieşit în genunchi şi a strigat „Măi militarilor, de ce aţi împuşcat un om nevinovat?”. I s-a răspuns: „Bagă capul că te împuşc şi pe tine!”.
Salvarea a sosit în scurt timp, însă medicii nu au putut să mai facă nimic. „Avea o gaură mare în piept, cât o gură de pahar. Se spunea că erau gloanţe explozibile. L-am dus în casă cu pătura şi l-am pregătit pentru înmormântare. A doua zi au venit patru oameni în albastru, cu un sicriu şi l-au luat”, a mai povestit Dorina Aparaschivei. [my emphasis inserted in this sentence] Criminali cu lanterne În aceea seară şi în noaptea care a urmat, în zonă au acţionat pe lângă militari persoane necunoscute, care aveau în dotare lanterne foarte puternice. Îndreptau fasciculul luminos către balcoane şi scări, după care trăgeau. Au acţionat de asemenea, şi securişti şi miliţieni în civil. Pe toată Calea Girocului, de la intersecţia cu strada Albac până la intersecţia cu Liviu Rebreanu au fost 11 victime prin împuşcare şi 26 de răniţi. |
The Archive of the Romanian Revolution of December 1989 
