The Archive of the Romanian Revolution of December 1989

A Catch-22 December 1989, Groundhog-Day Production. Presenting the Personal Research & Scholarship of Richard Andrew Hall, Ph.D.

Reteaua R ca structura a Armatei si sursa de teroristi in 1989 (printre sustinatori: Rosca Stanescu, Valentin Vasilescu, Constantin Corneanu, Cornel Ivanciuc…)

[punct de vedere strict personal]

 

 

Reţeaua “R”, un reportaj despre structura ultrasecretă de la Revoluţia din 1989

129,688 views 533 66 Share 

Published on Jan 8, 2016

Oare ce au in comun acesti oameni:  Constantin Corneanu, Cornel Ivanciuc, Rosca Stanescu, Valentin Vasilescu?...

Cornel Ivanciuc:  https://romanianrevolutionofdecember1989.com/2009/10/04/decembrie-89-citeva-indoieli-stirnite-de-un-articol-din-revista-22-cazul-ivanciuc-si-teza-turistilor-sovietici/

https://www.mediafax.ro/social/iccj-cornel-ivanciuc-de-la-catavencii-a-colaborat-cu-securitatea-9695975

https://www.hotnews.ro/stiri-arhiva-1147456-cornel-ivanciuc-turnat-fost-platit-securitate.htm

Această teorie şi-a găsit loc şi în presa de opoziţie. Cornel Ivanciuc [fost informator plătit al Securităţii, deconspirat în 2006[12], după ce domnul Hall îşi scrisese teza], care în 1995 a scris unul din cele mai influente articole de până atunci despre fosta Securitate pentru săptămânalul „22”, susţine că sovieticii şi-au atins scopurile în Decembrie 1989 prin intermediul aşa-numiţilor „turişti-incursionişti”, a căror activitate în timpul Revoluţiei a fost identică cu cea a trupelor Speţnaz de cercetare-diversiune ale GRU (Serviciile Secrete ale Armatei Sovietice).[13] Două luni după depoziţia în instanţă a generalului Iulian Vlad, Sorin Roşca Stănescu, unul din cei mai proeminenţi critici ai regimului Iliescu şi ai KGB-ului, a prezentat un interviu în ziarul principal de opoziţie, „România Liberă”, cu un ofiţer KGB anonim, care trăia în Paris şi care a susţinut un scenariu asemănător[14]. Ofiţerul KGB a susţinut că a intrat în România în 14 decembrie, ca parte a unui plan KGB de a deschide focul şi a crea confuzie. El ar fi fost în Timişoara în timpul evenimentelor, dar a sugerat că niciodată nu a primit ordinul anticipat de a deschide focul şi a părăsit ţara în 26 decembrie. Roşca Stănescu le reaminteşte cititorilor „zvonurile insistente care au circulat referitor la existenţa pe teritoriul românesc a 2000 de autoturisme Lada cu numere de înmatriculare sovietice şi câte doi bărbaţi în fiecare maşină…”[15]. Roşca Stănescu, de fapt, deja răspândise această teorie. În iunie 1990 a scris: „(…) în armată, din ce în ce mai insistent, se vorbeşte despre peste 4000 de autoturisme LADA cu câte doi oameni în maşină, care au călătorit pe diferite rute în zilele de dinaintea revoluţiei şi apoi au dispărut…”[16]. La acea vreme, se poate susţine că Stănescu nu cunoştea versiunea Securităţii. E greu de spus acelaşi lucru despre comentariul său din aprilie 1991. Stănescu încheie întrebându-şi cititorii: „Ce ştiau soţii Ceauşescu, dar nu au putut să zică? De ce este generalul Vlad ţinut în acest joc de şah ambiguu?… Este Iliescu apărat de KGB?”

Intenţiile lui Stănescu sunt puse sub semnul întrebării de faptul că anume acest articol a fost citat pozitiv de foşti ofiţeri de Securitate în scrierile lor. Colonelul Filip Teodorescu de la Directoratul de contraspionaj al Securităţii, ofiţerul de Securitate al doilea în grad din Timişoara în perioada reprimării Revoluţiei şi trimis la închisoare pentru rolul său în aceste evenimente, citează pe larg şi favorabil exact din acest articol al lui Stănescu într-o carte despre evenimentele din Decembrie[17]. Pavel Coruţ, de asemenea, invocă interviul lui Sorin Roşca Stănescu în susţinerea argumentelor sale[18]. Comentariile dubioase ale lui Roşca Stănescu fac relevantă problema fostei sale colaborări (cunoscută şi recunoscută) cu unitatea USLA din cadrul Securităţii[19].

http://www.memorialulrevolutiei.ro/index.php?page=revista-on-line/memorial-10/rescrierea-istoriei-revoluiei

Sorin Rosca Stanescu:

https://romanianrevolutionofdecember1989.com/cornel-mihalache-amnistia-are-calibrul-762-mm-1998-sau-securitatea-a-fost-alba-ca-zapada/

sigur ca mai tirziu fosti colaboratori ai securitatii–de exemplu, Sorin Rosca Stanescu–au facut rost de diversiune aceasta, de exemplu in acest articol din Ziua 23 aprilie 1998;

GROZAVIA DECLARATIEI LUI VICTOR BABIUC

Sorin Rosca STANESCU

Declaratia lui Victor Babiuc, publicata ieri, demonstreaza ca Ministrul Apararii Nationale a ajuns prizonierul DIA. Al Directiei de Informatii a Armatei. Intreg tambalaul din ultimele saptamani este declansat nu fiindca cineva doreste sa discrediteze Armata, printr-o culpabilizare globala, ci din simplul motiv ca un anumit numar de criminali cu rang de ofiteri superiori se bucura de protectia DIA. De cate ori unul dintre acestia este acuzat pentru asasinatele din decembrie ’89, fortele interesate din DIA actioneaza, in asa fel incat Armatei si opiniei publice sa-i fie insinuata convingerea ca Oastea tarii este, ea insasi, tinta unei murdare agresiuni. Este o diversiune care prinde sistematic. De opt ani.

De ce reprezentantii serviciului secret al armatei apara cu atata inversunare libertatea catorva ofiteri? De ce le ofera acestora un cec in alb? De ce, pentru ca o mana de criminali sa fie salvata, este pus in joc, mereu si mereu, prestigiul Armatei? Si cum se face ca Babiuc a ajuns sa scrie declaratii, la dictarea DIA? Acest tip de reactie conduce la o singura concluzie: DIA insasi a fost implicata in evenimentele din decembrie 1989. DIA insasi se face responsabila, atat pentru unele dintre victimele inregistrate pana la plecarea lui Ceausescu, cat si pentru o parte dintre cele o mie de persoane, ucise cu sange rece, in cea de-a doua parte a scenariului. Daca nu ar fi asa, pe ofiterii DIA i-ar lasa rece faptul ca opinia publica reclama insistent anchetarea, judecarea si condamnarea celor cativa vinovati. Cine sunt acestia? Cei care au dat sau au transmis ordine criminale si cei care le-au executat. Pana la fuga lui Ceausescu. Armata a utilizat impotriva manifestantilor milioane de cartuse de razboi. Cu toate acestea, au murit doar cateva sute de oameni. Desi, pretutindeni, ordinul a fost clar: sa se traga in plin. Ce rezulta? Fie se admite ca majoritatea covarsitoare a trupei si a ofiterilor a procedat corect, neexecutand un ordin criminal, si atunci cei care au tras in oameni trebuie sa raspunda. Fie admitem ca cea mai mare parte a Armatei a tradat, fiind putini si demni de toata stima cei care au executat orbeste ordinul si au tras in oameni. A se observa ca si intr-un caz si in celalalt este obligatoriu ca, mai devreme sau mai tarziu, cele doua tabere sa poata fi departajate. Aparand, in mod poate inocent sau poate diversionist, o cauza, imorala, rusinoasa, ministrul Victor Babiuc se prevaleaza de un articol (nr. 7) din “Regulamentul disciplinei militare” dar se face, vai, ca uita ca ostasului ii revine nu numai obligatia de a executa “intocmai si la timp” ordinele primite, dar si de a discerne intre ordinele legale si ordinele vadit ilegale. Adica ordinele criminale. Ignorarea cu buna stiinta a acestui articol din Regulament este o dovada absoluta a relei credinte a celor care i-au bagat lui Babiuc sub nas, la semnat, recenta “Declaratie”. Procedand astfel, implicit “baietii” de la DIA arata ca au ceva de ascuns. Ceva extrem de grav.

Victor Babiuc trebuie sa se pronunte in mod raspicat. Ori sa ceara judecarea si condamnarea sutelor de mii de ostasi si a miilor de ofiteri care au refuzat sa execute orbeste ordinele criminale pe care le-au primit si care, in loc sa traga in tintele umane, au impuscat cerul. (In eventualitatea de mai sus acesti veritabili eroi ai evenimentelor din decembrie ar trebui trimisi dupa gratii. Ei ar fi atat de multi incat Romania s-ar transforma intr-o uriasa si sinistra puscarie.) Ori acelasi Victor Babiuc ar refuza in viitor sa mai semneze declaratii diversioniste si ar solicita pur si simplu o cercetare temeinica a implicarii, in acte si fapte criminale, a unor ofiteri. In aceasta eventualitate, Babiuc ar porni de la un principiu de drept, pe care il cunoaste foarte bine, si anume ca un ordin criminal, nicicand si niciunde, nu poate justifica crima. Iar pentru a nu repeta vechile diversiuni, pentru ca parchetele militare sa nu se mai poata juca de-a ancheta, incurcand in realitate lucrurile, Babiuc ar trebui sa le ceara procurorilor sa inceapa cu inceputul. Adica cu DIA.

In timp ce toata lumea alerga dupa teroristi arabi, teroristi arabi nu s-au prea gasit. La fel, in ceea ce priveste temuta Securitate. Nu ea a tras. Iar daca au existat ucigasi, acestia au fost individuali si extrem de putini la numar. A face responsabili pentru diversiunile din decembrie Politia, sau Garzile patriotice, sau Pompierii, ar fi un simplu act de imbecilitate. Tinta oricarei investigatii serioase trebuie sa se indrepte impotriva acelora care dispuneau de mijloacele si de instructia necesara executarii celor doua diversiuni din decembrie: provocarea, lansata unei populatii profund nemultumite, de a se rascula, si, ulterior, acapararea puterii politice de catre un grupuscul de initiati, actiune realizata pe fondul scenariului cu teroristii. Singura formatiune pregatita sub toate aspectele pentru un razboi de gherila urbana era DIA. Sub adapostul minunatului slogan “Armata e cu noi!”, DIA putea actiona nestanjenita. In baza planurilor uzuale pentru compartimentele ei de executie, bine pregatite si insusite pentru eventualitatea oricarui tip de ocupatie straina, cand semnalul de declansare a rezistentei este dat prin provocare de dezordine si confuzie generala. In aceeasi logica se inscrie faptul ca DIA a fost singura organizatie secreta care a avut in dotarea sa lunete cu infrarosu, simulatoare de zgomote si aparatura de bruiaj radio si antiradar. Nucleul de comunisti, care timp de doua decenii s-a jucat de-a conspiratia, in frunte cu Ion Iliescu si Nicolae Militaru, aveau in vedere pentru capturarea Comitetului Politic Executiv al CC al PCR, tot un grup DIA.

Faptul ca printre vinovatii de actiuni criminale vor fi gasiti mai multi ofiteri DIA, nu inseamna o culpabilizare globala a Armatei. Si nici macar a DIA. Niciunde in lume Armata nu poate fi pusa pe picior de razboi impotriva propriului popor. In decembrie 1989, soldatii si ofiterii, spre cinstea lor, au inteles natura criminala a ordinelor primite. Si nu le-au excutat. Si, fireste, nimeni nu i-a trimis, pentru neexecutare, in fata Tribunalului Militar. Cei care au executat insa ordinele si au ucis miseleste atat de multi oameni sunt, multi dintre ei, nu doar simpli executanti, ci si regizori ai razboiului de gherila romano-roman. Pe acesti criminali ii apara Victor Babiuc? Daca nu, sa faca dovada ca nu. Opinia publica trebuie sa afle ce a facut fiecare ofiter DIA intre 10 si 25 decembrie 1989. Atunci va sosi si marea clipa a adevarului atat de mult asteptat.

Valentin Vasilescu:  fost militar roman, informator/colaborator al fostei securitatii?, membru PRM, si nu in ultimul rand, mai recent, cam scapat…

VOCEA RUSIEI…

https://www.ziaruldegarda.ro/teroristii-din-decembrie-1989-romani-100/

Teroristii din decembrie 1989, români 100 %

scris de Valentin Vasilescu, analist militar, fost comandant adjunct al Aeroportului Otopeni.

Plecînd de la atentatul terrorist de la Ankara, împotriva ambasadorului Rusiei, ar fi util sa discutam si despre fenomenul terorist care a afectat România, în urma cu 27 de ani, pe timpul evenimentelor din decembrie 1989.

Lovitura de stat din decembrie 1989 a fost data de armata româna care l-a evacuat cu elicopterul pe presedintele tarii, Nicolae Ceausescu, din sediul Comitetului Central ( 22 decembrie orele 12 ), pentru a-l aresta apoi ( 22 decembrie orele 15 ) si a-l executa pe 27 decembrie, într-o unitate militara de la Tîrgoviste. De la arestarea lui Ceausescu si pîna la executia sa, au fost ucisi de teroristi neidentificati, aproximativ 1.000 de români, majoritatea civili. Acest lucru a fost posibil prin crearea aparentei unui „razboi civil” , prin operatiuni de razboi psihologic si mediatic toate executate de români, nu de straini.

Cine a avut de cîstigat de pe urma acestor actiuni teroriste ? Oricine constata ca dupa evenimentele din 1989, derulate în scopul preluarii puterii si legitimarii noilor lideri pro-occidentali, România socialista a devenit capitalista si a intrat pe orbita occidentala.

Românii îsi pot apara cum doresc ”saracia si nevoile si neamul”, asa cum spunea poetul national Mihai Eminescu, numai ca ei nu trebuie sa puna în responsabilitatea Rusiei, lucruri pe care Rusia nu le-a facut. Se afirma fara nicio proba ca 30.000 de agenti GRU ar fi actionat în decembrie 1989 în România. Va informez ca în 1989 URSS nu dispunea de atîtia agenti operativi GRU si ca ei erau mai utili în Armenia, Azerbadjan, Tarile Baltice, Ucraina, Republica Moldova unde erau ample miscari de strada pentru iesirea din URSS.

Oficiali români de rang înalt au mai afirmat ca agentii GRU se deplasau cîte trei, în masini Lada, cu numere de Republica Moldova. Numai ca în 1989 numerele de înmatriculare erau unice în URSS, fara inscriptionarea republicilor din uniune.

În 1989 România avea deschise 8-10 puncte de trecere a frontierei ( PTF ), rutiere si cai ferate cu URSS. Controlul în PTF al unui autoturism dura cel putin 30 de minute în 1989, ceea ce ar fi însemnat ca cele 10.000 de autoturisme Lada ar fi blocat PTF-urile din România înca de la începutul anului 1989.

În 1989 numarul autoturismelor înmatriculate în România era de mai putin de 1 milion de bucati, majoritatea fiind Dacia 1.100, Dacia 1.300 si foarte putine Lada, asadar cele 10.000 de Lada ar fi atras atentia pe sosele din România, cu mult înainte de decembrie 1989. Daca intrau în România, cei 30.000 de presupusi agenti GRU trebuiau sa se hraneasca si sa locuiasca undeva, nu puteau dormi sub cerul liber în masinile Lada, pentru ca era iarna. Ori documentele oficiale atesta ca în luna decembrie 1989, la toate hotelurile din orasul Timisoara au fost cazati 1.525 de turisti straini, din care doar 788 erau din tarile socialiste, sovietici fiind mai putin de 300.

 

În decembrie 1989, generalii români, responsabili de lovitura de stat prin care Ceausescu a fost eliminat, erau parte a Tratatului de la Varsovia si azi ei sunt în NATO. Oare se poate spune ca NATO a premiat România, admitînd-o în NATO pentru succesul actelor de terorism din 1989 ? Exista aceasta perceptie, întrucît autorii actelor de terorism din decembrie 1989 n-au fost niciodata cercetati de Justitia româna, laudata si sustinuta de SUA.

Acesti generali ai armatei române stiau ca Doctrina Militara a României, de pe vremea lui Ceausescu se axa pe invazia tarii de catre o mare putere sau alianta militara, situatie în care România ducea un razboi al întregului popor si au conceput o diversiune terorista în acest sens.

Doctrina Militara a României avea si un Plan de pregatire a teritoriului si economiei nationale pentru aparare, în care existau nuclee de rezistenta armata, deplin conspirate. Aceste nuclee de rezistenta apartineau Directiei Informatii a Armatei, erau separate de garzile patriotice fiind cunoscute drept reteaua ”R” ( de la Rezistenta ) sau ”246”. Reteaua R- 246 era formata  din barbati atletici, antrenati pe timp de pace, în lupta de gherila urbana si actionînd ca partizani, în localitatile ocupate de inamic. Fiind secret, niciun serviciu special strain, nici GRU, nu cunostea detalii ale Planului de pregatire a teritoriului si economiei nationale pentru aparare.

În Planul de pregatire a teritoriului si economiei nationale pentru aparare, cîteva mari orase din România erau pregatite, în secret, ca „cetati de munca si aparare”, reteaua lor de canale si tuneluri fiind amenajata pentru a servi nucleelor de rezistenta armata. Reteaua subterana de tuneluri ale „cetatilor de munca si aparare” fusese special creata de specialisti de la mina Petrila dupa un plan al Armatei si Securitatii si cuprindea iesiri secrete, care duceau direct în înteriorul sediilor politico-administrative, obiectivelor industriale, cazarmilor militare si sediilor Militiei si Securitatii. Pentru ca agresorul extern, odata intrat în aceste orase, urma sa se instaleze în aceste sedii, utilizînd infrastructura lor pentru a-si crea propria conducere de ocupatie. În aceste tuneluri existau spatii pentru stocarea hranei, echipamentelor de comunicatii, munitiilor si armelor.

Membrii nucleelor de rezistenta R-246 primisera locuinte în zone strategice ale Timisoarei si Capitalei, de unde puteau tine sub observatie sau intra în ascuns în sediile politico-administrative, obiectivele industriale, cazarmile militare si sediile militiei si Securitatii.  Ei comunicau cu statii radio portable, într-o retea de comunicatii pe o frecventa special alocata si primisera de la armata, gratuit câte un autoturism Dacia 1310 nou, cu mai multe rânduri de placute de înmatriculare diferite de judetul Alba. Membrii retelei 246 fiind deplin conspirati si fiind subordonati armatei române, niciun serviciu special strain, nici GRU, nu avea o lista a acestora si nu-i putea utiliza în actiunile lor.

Oricine stie ca sediul Comitetului Central din Bucuresti, dotat cu telefoane, nu asigura, în noaptea de 22/23 decembrie 1989, conditiile de conducere pentru generalul Stefan Guse, seful Marelui Stat Major al Armatei, fara propriul stat major. Hotararea comandantului executiv al Armatei se lua pe o harta unde apareau pozitiile de lupta sau dispozitivele de mars ale tuturor unitatilor din România. În decembrie 1989 nu a fost vorba despre un inamic superior pregatit în gherila urbana ci de un joc de sah, dinainte pregatit, în care generalii armatei române, au mutat si cu piesele albe, aflate la vedere si cu cele negre, ascunse opiniei publice si care jucau rolul de teroristi.

O alta actiune terorista din decembrie 1989 a fost organizarea si executarea diversiunii radioelectronice, de catre armata româna, prin introducerea de tinte false de catre generalii Fortelor Aeriene si Apararii AA a Teritoriului prin echipamentul Almaz-2. Dar si prin omisiunea informarii unitatilor subordonate despre emiterea unor programari de zbor ale aeronavelor militare  românesti. Rezultatul fiind doborîrea elicopterul militar IAR-330, nr. 72, în apropiere de Alba Iulia, cel care-i transporta pe general-locotenent Constantin Nuta si general-maior Velicu Mihalea, arestati la Deva. Alt rezultat a fost doborîrea elicopterului militar IAR-316 nr. 89, în apropiere de Adamclisi pe timpul executarii unei misiuni de cercetare. Diversiunea s-a soldat cu moartea a noua militari, aflati la bordul elicopterelor românesti.

Tot o forma de diversiune terorista s-a manifestat si la mitingul din 21 decembrie 1989, din fata Comitetului Central cînd armata româna, prin Directia sa de Razboi psihologic, a asigurat cu autospeciale, echipamentul tehnic de sonorizare-amplificare. Aceste autospeciale au spart mitingul, utilizând vacarmul sonor de joasa frecventa, special mixat, al zgomotului produs de motoare de avion si de tancuri.

 

 

 

 

 
%d bloggers like this: