“Ar trebui să se afle cine, până la urmă, a tras în noi şi cine au fost acei oameni infiltraţi în Armată, pentru că glonţul extras din corpul meu, în Italia, după un an şi patru luni de la revoluţie, este unul de calibru 5,5 mm.” (declaraţia lui Echert Adolf, rănit în 17 decembrie 1989, în Calea Girocului)
Internet posters claiming to have been in the military and on the streets of Timisoara in December 1989 have discussed the appearance of personnel in military uniforms who very clearly were not from the military (my thanks to Corneliu N. Vaida for bringing the following to my attention):
Am fost la Timisoara militar in termen in 89. In fata noastra la un moment dat a fost dizlocat un pluton cu militari in tinuta kaki, mai in varsta ca noi, la 30-35 de ani si care nu aveau petlite si nici insemne de arma. Ii intrebam de vorba si nu ne raspundeau ne ignorau… Au tras orizontal rafale de pistol automat… Noi pana atunci am tras in plan vertical. Cine erau acei “militari”?
Noi toti am banuit ca erau ofiteri din trupele de securitate imbracati in postav kaki nou de la stoc care mirosea a naftalina.
Dupa aceea toata revolutia am petrecut-o pe un bloc in fata unei mitraliere si cu un camarad cu care ma scimbam periodic. Am ramas de atunci bolnav cu “mijlocul” din cauza frigului pe care l-am suportat atunci pe acel nenorocit de bloc.
Dumnezeu sa-i ierte pe toti eroii revolutiei din 1989…
Thanks to the publication of Dosarele Revolutiei de la Timisoara, we can now confirm that was reported in the media in July 2008 is indeed the actual quote of Dumitru Marcu, commander of U.M. 01380 Arad, as recorded in his report dated 4 January 1990. In this report, Marcu spoke of unidentified personnel infiltrated among the personnel of his military unit who used powerful flashlights (lanterns/lamps), and he suggests that these may have been Securitate/Militie personnel.
Un alt raport de Informare al Ministerului Apărării Naţionale, întocmit de comandantul Marcu Dumitru din Arad, arată că acesta a semnalat “efective militare necunoscute” printre militarii săi.
“Între efectivele noastre au fost semnalate efective de militari necunoscuţi care aveau în dotare lanterne foarte puternice şi care îndreptau fascicolul luminos spre balcoane, iar după aceea trăgeau asupra acestora – cazuri semnalate pe calea Girocului – îmbrăcaţi civili. Au fost semnalate efective ale Securităţii şi Miliţie în toate punctele unde am avut efective. Nu cunoaştem misiunile pe care le aveau de îndeplinit aceşti indivizi”, raporta comandantul.
Comandantul unitatii militare din Arad, martor al evenimentelor, a raportat ca “printre militarii care au actionat pe Calea Girocului s-au strecurat si persoane necunoscute, in uniforma, care aveau lanterne foarte puternice cu care luminau balcoanele blocurilor din apropiere, dupa care trageau asupra lor”.
Procesul de la Timisoara (VIII): Cine au fost cei “necunoscuti”, mai in varsta, care au tras inainte de 22 decembrie 1989?
Back in 1990, the suggestion that non-draftees were infiltrated and positioned among and more importantly behind soldiers was hardly a radical idea…and indeed those who admitted the Army’s role in the bloodshed also pointed to their presence.
Injured (shot) in the same location (Calea Girocului) at the same time–as Valentin Aparaschivei–was Doru Sciadei
see page 37 http://www.scribd.com/doc/87420446/Revolutia-de-La-Timisoara
Doru Sciadei also mentions the central role played by the “lantern” carriers. He testified in court on 15 June 1990: “Cei care trageau de afara, adica unul lumina cu o lanterna, plimba lanterna, tot timpul, in holul scarii si cu una sau doua arme se tragea.”
http://www.banaterra.eu/romana/files/procesul_de_la_timisoara_volumul_IV_cuprins_0.pdf
More, next time, about the “lantern” carriers and those who shot Valentin Aparaschivei and Doru Sciadei, from Dosarele Revolutiei de la Timisoara…
To be continued…
Doru Sciadei’s statement, 27 January 1990
“O persoana dintre militari a luminat cu o lanterna, iar altii 3-4 p(ersoane?) au tras (d)in casa (scarilor)” [pagina 1 e greu de citit]
“In urma radiografiei facute la Spitalul Judetean au spus ca am 2 schije in picior…consemnat de medicul radiolog si chirurg, care m-au consultat.
Convingerea mea este ca in acest atac (pe ?) Calea Girocului, asupra unor oameni pasnici si (?) s-au folosit cel putin doua tipuri de gloante, convingerea intirita de glontul scos din coapsa (?) si schijele din piciorul meu, care cred ca provin de un glonte exploziv.
…Se trage sistematic si concomitent cu tragerea de lumina de catre unul din ei cu o lanterna.”
Doru Sciadei’s recollections are similar to those of Dorina Aparaschivei, whose husband, Valentin, was shot at the same location on Calea Girocului in Timisoara on 17 December 1989:
Pe 17 decembrie 1989, duminică seara, toată Calea Girocului a fost cuprinsă de febra revoltei. Mii de locuitori au ieşit pe stradă să îşi arate nemulţumirea faţă de sistem. Pe fondul izbucnirii conflictelor între manifestanţi şi soldaţi, s-a format un grup de 40 de militari sub comanda lt.col. Constantin Caraivan, care aveau misiunea de a restabili ordinea. „În jurul orei 23, când au început să tragă, am decis să ne retragem spre casă. Am fost şi noi la baricade. Soţul meu spunea că se trage cu gloanţe de cauciuc, voia să mă liniştească”, a spus Dorina Aparaschivei.
Ca în filmele de acţiune
Cordoanele de militari înaintau pe de o parte şi de alta a trotuarului, iar în mijloc se deplasa un tanc. „Noi ne-am băgat în scara de bloc unde erau peste 20 de persoane. Valentin era de mână cu cei doi copii, care aveau 12 şi 15 ani. La un moment dat am văzut o lumină puternică, moment în care au început să tragă”, a mai adăugat femeia. Au fost cinci gloanţe trimise către casa scării, iar unul dintre ele a trecut prin geam şi l-a nimerit în piept pe Valentin Aparaschivei. În acel moment, un bătrân a ieşit în genunchi şi a strigat „Măi militarilor, de ce aţi împuşcat un om nevinovat?”. I s-a răspuns: „Bagă capul că te împuşc şi pe tine!”.
Salvarea a sosit în scurt timp, însă medicii nu au putut să mai facă nimic. „Avea o gaură mare în piept, cât o gură de pahar. Se spunea că erau gloanţe explozibile. L-am dus în casă cu pătura şi l-am pregătit pentru înmormântare. A doua zi au venit patru oameni în albastru, cu un sicriu şi l-au luat”, a mai povestit Dorina Aparaschivei. [my emphasis inserted in this sentence]
Criminali cu lanterne
În aceea seară şi în noaptea care a urmat, în zonă au acţionat pe lângă militari persoane necunoscute, care aveau în dotare lanterne foarte puternice. Îndreptau fasciculul luminos către balcoane şi scări, după care trăgeau. Au acţionat de asemenea, şi securişti şi miliţieni în civil. Pe toată Calea Girocului, de la intersecţia cu strada Albac până la intersecţia cu Liviu Rebreanu au fost 11 victime prin împuşcare şi 26 de răniţi.
The Archive of the Romanian Revolution of December 1989 