The Archive of the Romanian Revolution of December 1989

A Catch-22 December 1989, Groundhog-Day Production. Presenting the Personal Research & Scholarship of Richard Andrew Hall, Ph.D.

Archive for January, 2011

Revolutia din decembrie 1989 ascultata prin statie

Posted by romanianrevolutionofdecember1989 on January 30, 2011

Un video postat de catre tioluciano pe youtube

https://romanianrevolutionofdecember1989.wordpress.com/rewriting-the-revolution-1997-chapter-6-18-22-december-1989/

“Interceptarile si transcrierile pe foile de goniometrare au fost efectuate de radiotelegrafisti si alti angajati de la Centrul de Control al Radiocomunicatiilor din Strada Oltenitei nr. 103, Bucuresti. Inregistrarile au fost facute din propria initiativa a unor salariati, care si-au asumat riscurile de rigoare, in acea perioada fiind interzisa ascultarea frecventelor alocate organelor de Militie si Securitate.” — Romulus Cristea http://www.romanialibera.ro/exclusiv-rl/investigatii/huliganii-astia-trebuie-anihilati-71726.html

“Dintre sute de catarge! Revolutia ascultata prin statie,” Libertatea, 27 ianuarie 1990 – 15 februarie 1990

  1. “Dintre…sute de catarge! Revolutia ascultata prin statie,” Libertatea, 27 ianuarie 1990, p.2″INCEPIND DIN 21 DECEMBRIE 1989, ORA 11.00Intre 11,00-12,00 I.M.B.
    –Tovarasul BRINZEI, va rog luati dv. acolo masuri, ca sa zic asa, organizatorice si tot efectivul care nu este bagat in misiune se se gaseste in unitate sa fie imediat imbracat “civil” si in frunte cu dv. va deplasati ugrent la Separatiune 1, dar in 5 momente imi comunicati prin acest sistem citi sint, normal. Tabel nominal cu dinsii.
    –Am inteles !
    –Indiferent de la formatiune este, circa cercetari penale, judiciar s.a.m.d.
    –Multi sint imbracati in uniforma. Se schimba in civil?
    –Pai, care au sa se schimbe in civil, care au intr-o jumatate de ora sa se schimbe si deplasarea urgent la Separatiune 1 si sa ramineti acolo pina primiti ordin de la mine.
    –Am inteles !
    11,55 C.P.M.B.–Bucur 9 sint Bucur 1 am primit telefon sa incepeti agitatia in piata (! –N.R.)
    12,10–146475 Intr. civil.–Oprea fa agitatie. Mai, terminati cu joaca la statie ca va ia dracu!
    (Se aude o voce care scandeaza “Ceausescu P.C.R.”).
    –Mai, nu mai strigati in statie!
    12,30 U.S.L.A.
    –Ati receptionat Catargul, Tridentul?
    –Tridentul, se pe Calea Victoriei, la Giocanda, iarasi este un grup care scandeaza lozinci.
    –Tridentul, Catargul, sint Catargul 5, la Muzica, aici in fata, a izbucnit scandal. Pe Victoriei, spre Posta scandeaza lozinci dar nu intervine nimeni. Militia se uita doar la ei.
    –Sint Catargul 5. Au fost indepartati pe Victoriei, spre C.C.A. incolo.
    –Catargul, Catargul 2. Sus, aproape de Comitetul Central, se afla un cetatean. E de-al nostru sau nu este? Sus pe bloc,pe blocul de vizavi. Pe Boteanu, se afla sus de tot un cetatean.
    –Tridentul si Catargul, sint Catargul 5. Continua sa fie la intersectia 13 Decembrie cu Victoriei, la Continental acolo, un grup mare care scandeaza.
    –Catargul, sint Catargul 2. Deasupra magazinul Muzica, vizavi de C.I.D., se pare ca este o persoana acolo.
    –Da este. E de-al nostru.
    I.M.B.–Vezi ce poti. Pe care poti sa-i temperezi, ca nu sint multi. Trebuie o forta mai dura un pic.
    –Toate fortele sa intervina sa-i imprastie.
    12,00-14 U.S.L.A.–
    In zona Catargul 2 este liniste.
    –La fel in zona Catargului 1.
    –Tridentul, sint Catargul 5. S-au indepartat pe Victoriei. Nu mai sint in aproprierea mea.
    –Sint Catargul 3. Au ramas la Gioconda in fata. Vad ca s-au potolit.
    I.S.M.B.–Mai, transmite la mine. Doua unitati de-ale lui Popa sa mearga la Calea Victoriei la…si doua sa vina la Onesti imediat.
    –Am inteles!
    U.S.L.A.–Tridentul, sint Catargul. Ai receptionat mesajul de la Catargul 3?
    –Da, a fost receptionat.
    –Catargul, sint Catargul 4. Va rog, repetati.
    -D-ta ai probleme deosebite?
    –Nu, deocamdata.
    –Nici sa nu ai.
    12,00-14 U.S.L.A.–Manifestantii de la Gioconda incearca sa sparga zidul de la militie.
    –Sint Catargul 1.
    –Situatia.
    –Liniste aici la Catargul 1. Defluire in ordine.
    –Sint Catargul 5.
    –Situatia.
    –Liniste.
    –Da, bine, multumesc.
    –La intersectia 13 Dec., Calea Victoriei este blocata de ai nostri. Nu mai e nici o problema acolo.
    –Catargul 3, Tridentul.
    –La Catargul 3 situatia este inca incordata. Se scandeaza si militienii nu pot sa-i imprastie.
    –La Catargul 2, liniste. Defluire in liniste.
    –Catargul, sint Catargul 4.
    –Comunica.
    –Publicul se retrage in liniste.
    I.S.M.B.–Sala Dalles, (lociitor sef securitate municipului Bucuresti). In fata la Sala Dalles sa vina aici forte.
    –Da, s-au trimis, draga, s-au trimis.
    –Sa-i scoata de aici pe astia care instiga.
    12,00-14 I.S.M.B.–Am trimis, am trimis forte.
    (Continuare in numarul viitor)
  2. “Dintre…sute de catarge! Revolutia ascultata prin statie,” Libertatea, 29 ianuarie 1990, p.2–Aici s-au concentrat, la Sala Dalles, colt cu Batistei.
    –Am inteles !
    12-14 U.S.L.A.–Ma receptionezi, sint Catargul. Tridentul confirma, te rog.
    –Te retragi si supraveghezi.
    –Supraveghezi si ma tineti la curent.
    —Huliganii astia trebuie anihilati in primul rind. Nu sint hotariti astia. Ar trebui sa-i ia repede. Restul sint sovaitori.
    –Tridentul, sint Catargul 5.
    –Situatia.
    –Liniste.
    –La Catargul 3, in fata hotelului Bucuresti, se scandeaza.
    –Da, s-au luat masuri.
    –Catargul ? Tridentul. (nu raspunde).
    –Catargul 1.
    –La Catargul 1, liniste.
    12,30-14 U.S.L.A.–Catargul 3. Tridentul. Situatia.
    –Aceeasi. Se scandeaza si se string foarte multi.
    –Circa 200. Daca impresureaza anexa si ii scoate din zona ii termina repede.
    –Nu sint fortele de ordine acolo, d-le?
    –Sint doar in fata, un aliniament si in spate nimic.
    –Las’ ca vin acolo…
    12,30-14 I.S.M.B.–(sefi servicii, birouri, securitatea municipului Bucuresti), (loctiitor seful Securitatii). Arunca cu niste portret. Probabil Doina Cornea. Invoca personalitati!
    –Da, da…
    –Sint vreo 5, care sint mai ai dracu’ si tipa.
    –Fara incidente, pentru ca ii provocam mai mult.
    –Am inteles. Imi pare rau ca de la hotel intercontinental ii filmeaza si de la noi nu vine nimeni sa-i filmeze.
    –Sa-i identificam pe huliganii astia.
    12,30-14 U.S.L.A.–Catargul 1, liniste, Atheneu.
    –Catargul 2, liniste.
    –La 3 s-a format o hora si cinta Hora Unirii.
    I.M.B.–Aici la Steaua este retinut unul care, sustin tovarasii, ca a incitat sa dea foc.
    –Catargul, au venit fortele speciale de interventie.
    –Striga acum ca armata e cu ei.
    –Hai ma, lasa-i in pace nu mai…
    –Ar trebui sa vina mai repede sa-i ia odata de aici.
    –Vine, stai linistit acolo.
    U.S.L.A.–Tridentul, sint Catargul.
    –Comunica, Catargul.
    –Parte din demonstranti au luat-o in stinga, spre Luterana, marea majoritate, ceilalti au luat-o spre Cosmonautilor. In fata hotelului Bucuresti nu sint probleme deosebite. S-au imprastiat. In schimb, in spate, in dreptul Giocondei au inceput sa se adune pina la nivelului C.S.P.-ului.
    –Cam citi sint?
    –Aproximativ 100. Cei mai multi sint pasnici.
    –Catargul, sint Catargul 4.
    –Comunica.
    –Se pare ca spre Cismigiu se aud scandari. Populatie multa.
    –Deci Tridentul, ait receptionat ca la Cismigiu se pare ca s-a format din nou o grupare.
    –La Catargul 2 e liniste.
    –Catargul 4, raportez ca nu se mai aude nimic dinspre Cismigiu acum.
    –La Catargul 3 e liniste.
    –La Catargul 1 nimic deosebit, 2 nimic deosebit, la 3 se formeaza un dispozitiv cu virf inainte, care se lanseaza catre Luterana si se formeaza acum al doilea dispozitiv, probabil ca in spate. Nu am posibilitati de vedere.
    I.S.M.B.–Pentru /2 sa vina la baza sau ce face?
    –Da, sa vina urgent.
    –Da, da, vine imediat.
    –Putem trece cu escorta a doua si cu intiia?
    –Nu se poate. Sint deplasati tocmai la Comonauti, restaurantul Gradinita.
    –Pai, si-i indepartam.
    –(Da, sau am inteles).
    –Sint forte acuma?
    –Da, sint.
    –Sa-i indeparteze spre Romana incolo, dar cu grija sa n-o ia pe Dorobanti.
    –Am inteles !
    –Tridentul, sint Catargul.
    –Comunicati.
    –La intersectia Luterana cu Stirbei Voda (intreruperi repetati).
    –Vad explozii la Union. Sint Catargul 2.
    –Tridentul, sint Catargul 5. S-au auzit 4-5 explozii puternice!
    –De la Union, de acolo s-au auzit. Le-am vazut si noi explozile, de aici la Catargul 2, de la Athenee Palace.
    –Catargul 5, ai sa-mi comunici ceva?
    –Catargul sint Catargul 5. Undeva spre Continental, nu am vizibilitate, se mai aude strigind asa, ca un ecou (…)
    (Continuare in numarul viitor)

  1. “Dintre…sute de catarge! Revolutia ascultata prin statie,” Libertatea, 27 ianuarie 1990, p.2″INCEPIND DIN 21 DECEMBRIE 1989, ORA 11.00Intre 11,00-12,00 I.M.B.
    –Tovarasul BRINZEI, va rog luati dv. acolo masuri, ca sa zic asa, organizatorice si tot efectivul care nu este bagat in misiune se se gaseste in unitate sa fie imediat imbracat “civil” si in frunte cu dv. va deplasati ugrent la Separatiune 1, dar in 5 momente imi comunicati prin acest sistem citi sint, normal. Tabel nominal cu dinsii.
    –Am inteles !
    –Indiferent de la formatiune este, circa cercetari penale, judiciar s.a.m.d.
    –Multi sint imbracati in uniforma. Se schimba in civil?
    –Pai, care au sa se schimbe in civil, care au intr-o jumatate de ora sa se schimbe si deplasarea urgent la Separatiune 1 si sa ramineti acolo pina primiti ordin de la mine.
    –Am inteles !
    11,55 C.P.M.B.–Bucur 9 sint Bucur 1 am primit telefon sa incepeti agitatia in piata (! –N.R.)
    12,10–146475 Intr. civil.–Oprea fa agitatie. Mai, terminati cu joaca la statie ca va ia dracu!
    (Se aude o voce care scandeaza “Ceausescu P.C.R.”).
    –Mai, nu mai strigati in statie!
    12,30 U.S.L.A.
    –Ati receptionat Catargul, Tridentul?
    –Tridentul, se pe Calea Victoriei, la Giocanda, iarasi este un grup care scandeaza lozinci.
    –Tridentul, Catargul, sint Catargul 5, la Muzica, aici in fata, a izbucnit scandal. Pe Victoriei, spre Posta scandeaza lozinci dar nu intervine nimeni. Militia se uita doar la ei.
    –Sint Catargul 5. Au fost indepartati pe Victoriei, spre C.C.A. incolo.
    –Catargul, Catargul 2. Sus, aproape de Comitetul Central, se afla un cetatean. E de-al nostru sau nu este? Sus pe bloc,pe blocul de vizavi. Pe Boteanu, se afla sus de tot un cetatean.
    –Tridentul si Catargul, sint Catargul 5. Continua sa fie la intersectia 13 Decembrie cu Victoriei, la Continental acolo, un grup mare care scandeaza.
    –Catargul, sint Catargul 2. Deasupra magazinul Muzica, vizavi de C.I.D., se pare ca este o persoana acolo.
    –Da este. E de-al nostru.
    I.M.B.–Vezi ce poti. Pe care poti sa-i temperezi, ca nu sint multi. Trebuie o forta mai dura un pic.
    –Toate fortele sa intervina sa-i imprastie.
    12,00-14 U.S.L.A.–
    In zona Catargul 2 este liniste.
    –La fel in zona Catargului 1.
    –Tridentul, sint Catargul 5. S-au indepartat pe Victoriei. Nu mai sint in aproprierea mea.
    –Sint Catargul 3. Au ramas la Gioconda in fata. Vad ca s-au potolit.
    I.S.M.B.–Mai, transmite la mine. Doua unitati de-ale lui Popa sa mearga la Calea Victoriei la…si doua sa vina la Onesti imediat.
    –Am inteles!
    U.S.L.A.–Tridentul, sint Catargul. Ai receptionat mesajul de la Catargul 3?
    –Da, a fost receptionat.
    –Catargul, sint Catargul 4. Va rog, repetati.
    -D-ta ai probleme deosebite?
    –Nu, deocamdata.
    –Nici sa nu ai.
    12,00-14 U.S.L.A.–Manifestantii de la Gioconda incearca sa sparga zidul de la militie.
    –Sint Catargul 1.
    –Situatia.
    –Liniste aici la Catargul 1. Defluire in ordine.
    –Sint Catargul 5.
    –Situatia.
    –Liniste.
    –Da, bine, multumesc.
    –La intersectia 13 Dec., Calea Victoriei este blocata de ai nostri. Nu mai e nici o problema acolo.
    –Catargul 3, Tridentul.
    –La Catargul 3 situatia este inca incordata. Se scandeaza si militienii nu pot sa-i imprastie.
    –La Catargul 2, liniste. Defluire in liniste.
    –Catargul, sint Catargul 4.
    –Comunica.
    –Publicul se retrage in liniste.
    I.S.M.B.–Sala Dalles, (lociitor sef securitate municipului Bucuresti). In fata la Sala Dalles sa vina aici forte.
    –Da, s-au trimis, draga, s-au trimis.
    –Sa-i scoata de aici pe astia care instiga.
    12,00-14 I.S.M.B.–Am trimis, am trimis forte.
    (Continuare in numarul viitor)
  2. “Dintre…sute de catarge! Revolutia ascultata prin statie,” Libertatea, 29 ianuarie 1990, p.2–Aici s-au concentrat, la Sala Dalles, colt cu Batistei.
    –Am inteles !
    12-14 U.S.L.A.–Ma receptionezi, sint Catargul. Tridentul confirma, te rog.
    –Te retragi si supraveghezi.
    –Supraveghezi si ma tineti la curent.
    —Huliganii astia trebuie anihilati in primul rind. Nu sint hotariti astia. Ar trebui sa-i ia repede. Restul sint sovaitori.
    –Tridentul, sint Catargul 5.
    –Situatia.
    –Liniste.
    –La Catargul 3, in fata hotelului Bucuresti, se scandeaza.
    –Da, s-au luat masuri.
    –Catargul ? Tridentul. (nu raspunde).
    –Catargul 1.
    –La Catargul 1, liniste.
    12,30-14 U.S.L.A.–Catargul 3. Tridentul. Situatia.
    –Aceeasi. Se scandeaza si se string foarte multi.
    –Circa 200. Daca impresureaza anexa si ii scoate din zona ii termina repede.
    –Nu sint fortele de ordine acolo, d-le?
    –Sint doar in fata, un aliniament si in spate nimic.
    –Las’ ca vin acolo…
    12,30-14 I.S.M.B.–(sefi servicii, birouri, securitatea municipului Bucuresti), (loctiitor seful Securitatii). Arunca cu niste portret. Probabil Doina Cornea. Invoca personalitati!
    –Da, da…
    –Sint vreo 5, care sint mai ai dracu’ si tipa.
    –Fara incidente, pentru ca ii provocam mai mult.
    –Am inteles. Imi pare rau ca de la hotel intercontinental ii filmeaza si de la noi nu vine nimeni sa-i filmeze.
    –Sa-i identificam pe huliganii astia.
    12,30-14 U.S.L.A.–Catargul 1, liniste, Atheneu.
    –Catargul 2, liniste.
    –La 3 s-a format o hora si cinta Hora Unirii.
    I.M.B.–Aici la Steaua este retinut unul care, sustin tovarasii, ca a incitat sa dea foc.
    –Catargul, au venit fortele speciale de interventie.
    –Striga acum ca armata e cu ei.
    –Hai ma, lasa-i in pace nu mai…
    –Ar trebui sa vina mai repede sa-i ia odata de aici.
    –Vine, stai linistit acolo.
    U.S.L.A.–Tridentul, sint Catargul.
    –Comunica, Catargul.
    –Parte din demonstranti au luat-o in stinga, spre Luterana, marea majoritate, ceilalti au luat-o spre Cosmonautilor. In fata hotelului Bucuresti nu sint probleme deosebite. S-au imprastiat. In schimb, in spate, in dreptul Giocondei au inceput sa se adune pina la nivelului C.S.P.-ului.
    –Cam citi sint?
    –Aproximativ 100. Cei mai multi sint pasnici.
    –Catargul, sint Catargul 4.
    –Comunica.
    –Se pare ca spre Cismigiu se aud scandari. Populatie multa.
    –Deci Tridentul, ait receptionat ca la Cismigiu se pare ca s-a format din nou o grupare.
    –La Catargul 2 e liniste.
    –Catargul 4, raportez ca nu se mai aude nimic dinspre Cismigiu acum.
    –La Catargul 3 e liniste.
    –La Catargul 1 nimic deosebit, 2 nimic deosebit, la 3 se formeaza un dispozitiv cu virf inainte, care se lanseaza catre Luterana si se formeaza acum al doilea dispozitiv, probabil ca in spate. Nu am posibilitati de vedere.
    I.S.M.B.–Pentru /2 sa vina la baza sau ce face?
    –Da, sa vina urgent.
    –Da, da, vine imediat.
    –Putem trece cu escorta a doua si cu intiia?
    –Nu se poate. Sint deplasati tocmai la Comonauti, restaurantul Gradinita.
    –Pai, si-i indepartam.
    –(Da, sau am inteles).
    –Sint forte acuma?
    –Da, sint.
    –Sa-i indeparteze spre Romana incolo, dar cu grija sa n-o ia pe Dorobanti.
    –Am inteles !
    –Tridentul, sint Catargul.
    –Comunicati.
    –La intersectia Luterana cu Stirbei Voda (intreruperi repetati).
    –Vad explozii la Union. Sint Catargul 2.
    –Tridentul, sint Catargul 5. S-au auzit 4-5 explozii puternice!
    –De la Union, de acolo s-au auzit. Le-am vazut si noi explozile, de aici la Catargul 2, de la Athenee Palace.
    –Catargul 5, ai sa-mi comunici ceva?
    –Catargul sint Catargul 5. Undeva spre Continental, nu am vizibilitate, se mai aude strigind asa, ca un ecou (…)
    (Continuare in numarul viitor)

despre “Granitul” cititi si povestea lui Nicu Leon aici… https://romanianrevolutionofdecember1989.wordpress.com/2010/12/24/cc-ul-in-zilele-fierbinte-decembrie-1989/

Dovada crimelor din decembrie ’89
“Huliganii astia trebuie anihilati”
28 Martie 2006
“Huliganii astia trebuie anihilati”
149 VIZUALIZARI | COMENTARII  0

Toate convorbirile din perioada 21-22 decembrie 1989 purtate de sefii Securitatii, Militiei, Armatei si conducerii de partid prin intermediul statiilor de transmisiuni radio au fost inregistrate pe banda audio si transcrise pe foile de interceptare-goniometrare. Ziarul “Romania libera” a intrat in posesia acestor documente, fragmentele cele mai relevante urmand sa fie publicate incepand cu acest numar. De asemenea, suntem si in posesia unor liste de coduri folosite in cadrul acestor transmisiuni radio.Interceptarile si transcrierile pe foile de goniometrare au fost efectuate de radiotelegrafisti si alti angajati de la Centrul de Control al Radiocomunicatiilor din Strada Oltenitei nr. 103, Bucuresti. Inregistrarile au fost facute din propria initiativa a unor salariati, care si-au asumat riscurile de rigoare, in acea perioada fiind interzisa ascultarea frecventelor alocate organelor de Militie si Securitate.
Comunicarea pe unde radio se realiza utilizand anumite coduri si indicative. Toate inregistrarile contin dovezi clare privind ordinele date de cei care conduceau Militia, Securitatea, Ministerul Apararii si PCR prin care se solicita reprimarea manifestatiei anticomuniste si anticeausiste. Inca din primele momente ale revoltei, cei care conduceau tara, serviciile de informatii si fortele de ordine au dat ordine de reprimare a manifestantilor. Cu toate ca periodic erau raportate catre sefi numeroase victime, morti, raniti, arestati ilegal, s-a considerat ca trebuie continuata represiunea pentru asigurarea ordinii, in spiritul cuvantarii lui Ceausescu, care ceruse “o riposta hotarata” impotriva celor care contestau “maretele realizari pentru faurirea societatii socialiste multilateral dezvoltate”.Militienii imbracati in civil faceau agitatieIn ziua de 21 decembrie 1989, incepand cu ora 11, in piata din fata CC-PCR (actuala cladire a Ministerului Administratiei si Internelor din Piata Revolutiei) se desfasura un miting organizat de Comitetul Municipal de Partid, cu participarea cuplului Elena si Nicolae Ceausescu. Totul a luat o intorsatura neasteptata. Manifestatia de condamnare a “huliganilor” de la Timisoara s-a transformat intr-o revolta impotriva lui Ceausescu si a regimului comunist.
Va prezentam in cele ce urmeaza fragmente din interceptarile realizate in acea zi, incepand cu ora 11.
Intre orele 11-11.50 – Inspectoratul Militiei Bucuresti.
– Tovarasul Brinzei, va rog luati dvs. masuri, ca sa fie asa, organizatorice, si tot efectivul care nu este bagat in misiune si se gaseste in Universitate sa fie imbracati civil si in frunte cu dvs. Va deplasati urgent in separatiune 1 (dispozitiv – n.n.), dar in 5 momente imi comunicati prin acest sistem cati sunt nominal. Tabel nominal cu dansii.
– 2056 (Am inteles! – n.n.)
– Indiferent de la ce formatiune este, circa, cercetari, penale, judiciar etc.
– Multi sunt imbracati in uniforma. Se schimba in civil?
– Pai, care au sa se schimbe in civil, care nu, intr-o jumatate de ora sa se schimbe si deplasarea urgent la separatiune 1 si raman acolo pana primiti ordin de la mine.
– 2056.
Ora 11.55 – Consiliul Popular al Municipiului Bucuresti
– Bucur 9 sunt Bucur 1 (secretar al Comitetului Municipal de Partid – n.n.). Am primit ordin sa incepeti agitatia in piata.”O forta mai dura un pic” impotriva demonstrantilor

Trebuie sa mentionam ca militienii imbracati in civil si care trebuiau “sa faca agitatie” erau trimisi pentru tinerea sub supraveghere a masei de oameni din fata CC-PCR, contribuind in acelasi timp la bunul mers al evenimentelor, prin aplauze sustinute si lozinci in favoarea lui Ceausescu. La mitingul lui Ceausescu erau adunati 105 mii de muncitori de la principalele uzine bucurestene. Insa in fata Hotelului Bucuresti, pe Calea Victoriei a aparut, chiar in timp ce vorbea Ceausescu, un grup de protestatari care scandau lozinci anticeausiste. In zona CC-ului s-a auzit apoi un vuiet peste care s-au suprapus alte zgomote, ca de explozii, venite dinspre Ateneu si – se pare – Biserica Kretzulescu. S-a produs panica, lumea a devenit agitata.
La acel moment, au fost interceptate urmatoarele convorbiri:
Ora 12.10
– 146, 475. Introdu civilii Oprea, fa agitatie. Mai, terminati cu joaca la statie, ca va ia dracu’. (Se aude o voce care scandeaza “Ceausescu PCR”).
– Mai, nu mai strigati in statie.
Ora 12.30 – USLA
– Tridentul, si pe Calea Victoriei, la Gioconda (un magazin de confectii – n.n.), iarasi este un grup care scandeaza lozinci.
– Tridentul, Catargul, sunt Catargul 5, la “Muzica”, aici in fata a izbucnit scandal. Pe Victoriei, spre posta. Scandeaza lozinci, dar nu intervine nimeni. Militia se uita doar la ei.
– Sunt Catargul 5. Au fost imprastiati pe Victoriei, spre Casa Centrala a Armatei.
De la Inspectoratul Militiei Bucuresti intervine cineva care comunica:
– Vezi ce poti. Pe care poti sa-i temporizezi, ca nu sunt multi. Trebuie o forta mai dura un pic.
– Toate fortele sa intervina sa-i imprastie!
Interesant este ca in zona Hotelului Bucuresti, chiar inainte de spargerea mitingului de la CC-PCR, persoane imbracate in costume de culoare kaki, cu cizme si fara insemne militare, au coborat dintr-un autocar si au luat la bataie, cu batele din dotare, persoanele aflate in zona, dupa care au aruncat cateva petarde si grenade lacrimogene. S-au facut primele retineri. Se banuieste ca exploziile auzite dinspre Ateneu si Biserica Kretzulescu ar fi fost ecoul acestor actiuni de la Hotelul Bucuresti.

USLA, deranjata de “huligani”

Orele 12.30-14; USLA:
– In zona Catargului 2 este liniste.
– La fel in zona Catargului 1 (dispozitiv USLA – n.n.)
– Sunt Catargul 3. Au mai ramas la “Gioconda” in fata. Vad ca s-au potolit.
Intervine un ofiter de la Inspectoratul Securitatii Municipiului Bucuresti:
– Mai, transmite la mine. Doua unitati de la Popa sa mearga la Calea Victoriei si doua sa vina la Onesti (actuala str. Dem I. Dobrescu). Imediat!
– Am trimis forte.
– Aici s-au concentrat, la Sala Dalles, colt cu Batistei.
– 2056.
In acelasi interval de timp (12-14), discutie intre “Tridentul” si “Catargul” de la USLA:
– Da, receptionez, sunt Catargul. Tridentul, confirma, te rog.
– Te retragi? Sunt forte de ordine care trebuie sa actioneze.
– Te retragi si supraveghezi.
– Supraveghezi si ma tineti la curent.
– Huliganii astia trebuie anihilati in primul rand. Nu sunt hotarati astia. Ar trebui sa-i ia repede. Restul sunt sovaitori.
– La Catargul 3, in fata Hotelului Bucuresti se scandeaza.
– Da, s-au luat masuri.
Zona Hotelului Bucuresti, pe Calea Victoriei, a fost locul unde a existat un prim grup de demonstranti care au inceput sa strige impotriva regimului ceausisto-comunist chiar cand se desfasura mitingul din fata CC-PCR.
Aici au fost primele persoane retinute si batute de fortele de ordine. Conform cercetarilor efectuate de procurorii militari, in zona respectiva a activat si un grup de persoane venite de la Timisoara. La un moment dat acestia, sustinuti de cativa bucuresteni, au reusit sa treaca prin barajul format de fortele de ordine si sa se indrepte apoi spre Piata Palatului. Incidentul a fost consemnat si in Raportul Comisiei Parlamentare de ancheta privind evenimentele din decembrie 1989.

Advertisements

Posted in decembrie 1989, raport final, Uncategorized | Leave a Comment »

Poze/Foto/Film/Video: Gloante Dum-Dum si Speciale (i.e. Vidia) (decembrie 1989)

Posted by romanianrevolutionofdecember1989 on January 29, 2011

Gasite astazi 29 ianuarie 2011 aici:  

——————————————————————————————————–

Poze/Foto/Film/Video: Dum-Dum si Vidia (decembrie 1989)

From Bullets, Lies, and Videotape by Richard Andrew Hall

(PERHAPS) ONLY IN ROMANIA!:  Twenty Years Later Romanianists and Romanians Continue to Deny the Existence of Atypical Munitions in December 1989…Even Though Clear Video Evidence Exists to Confirm Their Presence!

DUM-DUM MUNITIONS OF THE SECURITATE’S ELITE SNIPERS (above); VIDIA BULLETS (below)

Holland & Holland (London) magnum bullets found in Securitate V-a building

VIDIA bullets (Bucuresti, zona TVR) below– individual demonstrates how much smaller they are than Army’s standard 7,62 mm munitions

[UPDATE:  based on the photos presented at http://vasilegogea.wordpress.com/2010/06/24/glontul-lui-si-gloantele-noastre/ and the similarity between the below photo and the “miez de otel” of the 7,62 mm ammunition presented by Vasile Gogea, the bottom photo seems more likely that “steel core” than a vidia bullet (also notice the difference with the above photo–which approximates the common description of the vidia bullets as being skinnier).

VIDIA bullets (Brasov) below; doctor describing wounds to the head caused by these munitions

image-11

image-7image-6

———————————————————————————————————————————————————————-

Video No. 1:  Bucharest, Securitate Archives in the Central Committee Building, Dum-Dum and Vidia Bullets

In the first video
Revolutia Romana 22 Dec 1989 cd5

(posted by Alexandru2006 at http://www.dailymotion.com/video/x7rojm_revolutia-romana-22-dec-1989-cd5_shortfilms) , the sequence from roughly 1:20 to 2:50 shows civilians in the bowels of the CC building in Bucharest—the focal point of the December events, from where Nicolae Ceausescu gave his famous “final speech” on 21 December and from which Front leaders addressed crowds on 22 December and after—showing the munitions found in the Archives of the PCR’s CC.  The “dum-dum” bullets of “the elite shooters/commandos”—he mentions they are of West German manufacture—are identified for the camera, as are smaller, special bullets—which appear, based on other video, photos, and accounts, to be “vidia” bullets.  [Following the two screen captures below is an article from 31 December 1989, “Cu ce trag teroristii?” (With What are the Terrorists Shooting), in which the journalist discusses having a West German-manufactured (RWS firm) “dum-dum” bullet in his hand, as well as the “unfortunately now-famous small bullets of 5,62 mm caliber” (vidia bullets). click to see in this version here:  Cu ce trag teroristii]

DUM-DUM MUNITIONS OF THE SECURITATE’S ELITE SNIPERS (above); VIDIA BULLETS (below)

Video No. 2: Bucharest, Piata Aviatorilor, near TVR (Romanian state Television) headquarters, Vidia Bullets

In the second video
Revolutia Romana 22 Dec.1989 – cd4

(posted by Alexandru2006 at http://www.dailymotion.com/video/x7rob0_revolutia-romana-22-dec1989-cd4_shortfilms), a civilian shows how the bullets shot by “the enemy”—i.e. “the terrorists”—are different than the standard ammunition (7.62 mm) he and the others are using.  Based on other video, photos, and accounts, these appear to be “vidia” bullets—there are many testimonies from those who fought in the area near the TV station regarding these bullets.  [Below the screen capture:   a photo posted on the Internet by Alexandru Stepanian, that he claims is a photo of one of these vidia bullets]

Munitie folosite in zilele Revolutiei


Imaginea a glontului vidia de 5,6 mm, tras la poarta din Pangrati a sediului TVR, in 22-23 decembrie 1989, de tineri vlajgani, in blugi, prinsi, dar eliberati de tov. General Tudor, activat de tov. Ion Iliescu.

Material primit de la dl. Alexandru Stepanian. [See above, this does not appear to be a vidia bullet, but instead the “steel core” of a 7.62 mm bullet, normal ammunition used by the Army]

www.portalulrevolutiei.ro, glont vidia, zona TVR, Alexandru Stepanian

Video No. 3:  Bucharest, Soft-nosed (“Dum-Dum”) Bullets Found in the Headquarters of the Securitate’s V-th Directorate

The third video was found by the blogger who goes by the handle “Claude 2.0” (Claude 2.0 Dupa 19 ani – Gloante dum-dum ? postare din 14 aprilie 2009). It shows people going through material including bullets found in the headquarters building of the Securitate’s Fifth Directorate (that charged with the personal protection of the Ceausescus).  An article from March 1990 appended below has a senior arms specialist discussing his being summoned during these days to the zone around the CC building (where the Vth Directorate building was located), where he verified that “soft-nosed” bullets (known colloquially as “dum-dum”) were discovered (he then goes into detail about their properties).  Discussion in the videotape about the box in which the bullets were discovered, as well as the comments of the arms specialist, suggest these were Kynoch-Magnum “soft-nosed” bullets—described in the article as “cartridges for [hunting] elephants.”

Video No. 4:  Brasov, Morgue, Atypical (“Vidia”) Bullets

Video 4 comes from part 7 of Maria Petrascu’s 2005 documentary film “Revolutionary Brasov”

(Brasovul Revolutionar PARTEA 7 http://www.youtube.com/watch?v=P9z4wLuma0Q).  It shows both the small, atypical, [“vidia”] bullets with which civilians and soldiers were killed, as well as an unidentified doctor speaking on 23 January 1990 in which he states that four of six soldiers he had looked at had been shot with great precision in the forehead with such bullets (film is also shown of their gruesome injuries).   Maria Petrascu has described elsewhere what she and her husband found on 29-30 December 1989 at the County Morgue:

Even the halls were filled with the dead, there were over 100.  They didn’t have any place to put them all, we walked through pools of blood, we saw the cadavers of children, young people, adults, shot in the forehead, in the heart, in the feet and abdomen with brains and intestines having exploded, nightmarish scenes that I shall never forget.  It was then that we decided we wouldn’t rest until we discovered who fired, because we had begun to understand that many of those killed had been shot by guns with infrared scopes, by some professionals.[i]

Gheorghe Cocos povesteste cum el si sotia sa au fost impuscati cu gloante DUM-DUM “care se spune ca nu exista, dar totusi exista”

Vedeti clip-ul 4:55-6:23

posted by tioluciano on youtube on 22 December 2009 cu cuvintele aceste

“Documentarul “SIBIU 1989″ LDTV(comprimat 15,4 MB, format WMV, 212kbps, 384 x 288 pixels,13 fps)

Documentar lansat într-o proiectie publica in data de 21 decembrie 2009, de la ora 18.00, la Casa de Cultura a Sindicatelor Sibiu, Sala STUDIO
Producator versiune originala : Octavian Repede ( sibiuvideo@gmail.com , sau Octavian Repede-0747/990495)

please note:  the poster “destituirea” has this marked as unsuitable for minors under 18 due to gruesome scenes of carnage…

image-14

———————————————————————-

mai mult despre gloantele DUM-DUM in decembrie 1989:

https://romanianrevolutionofdecember1989.wordpress.com/2009/12/24/bullets-lies-and-videotape-the-amazing-disappearing-romanian-counter-revolution-of-december-1989-part-vii-conclusion-those-who-told-us-the-truth-by-richard-andrew-hall/

Posted in decembrie 1989, raport final, Uncategorized | Leave a Comment »

Cine au folosit gloante dum-dum si speciale (aka vidia) in decembrie 1989?

Posted by romanianrevolutionofdecember1989 on January 6, 2011

Posted in decembrie 1989, raport final, Uncategorized | Leave a Comment »

NU EXISTA NICI O SCUZA — Presa romana on-line din decembrie 2010: gloante dum-dum in decembrie 1989 (Cluj, Sibiu, Darabeni, Braila, Craiova)

Posted by romanianrevolutionofdecember1989 on January 6, 2011

(punct de vedere strict personal, bazat pe 20 de ani de cercetare)

O intrebare retorica:  dupa 21 de ani,  PANA CAND O ANCHETA SERIOASA–jurnalistica sau altfel–IN ROMANIA

DESPRE EXISTENTA SI FOLOSIREA GLOANTELOR ATIPICE, DUM-DUM SI SPECIALE (VIDIA) in decembrie 1989???

mai mult … https://romanianrevolutionofdecember1989.wordpress.com/richard-andrew-hall/

——————————————————————————————————–

from Flacara, 14 martie 1990, pp. 12-13, “Vederi din Italia”

http://www.antena3.ro/emisiunea-din-data-de-miercuri-22-decembrie-2010-115590.html?cpage=7#comments

 

  • 93. Mariana Mion Pop | 22 Decembrie 2010 21:48

    Dl Presedinte Iliescu, a fost primul presedinte al Romaniei primit cu covor rosu la prima sa vizita in Italia la Venezia. Am fost printre organizatorii acelei primiri impreuna cu Dl. Gheorghiu , insarcinatul cu afaceri la Roma in acea vreme.
    A tinut un discurs frumos, intr-o sala impunatoare.

    Am trimis ajutoare la Sibiu cu camioanele, dar nici macar de la primar, nu am primit un …multumesc.
    La spitalul din Dolo Venezia am primit doi baieti prin Crucea Rosie, care aveau cartuse ; unul intr-un picior, altul in coloana vertebtala. Au fost operati ; cel care avea Dum-dum in apropierea vertebrei bazinului a fost operat la Padova. A plecat de acolo cu un treinig de-al meu. Numele lui era XX Marian.
    In acele zile,ziarele din Venezia duduiau de chemarea mea sa trimitem ajutoare in tara si sa ajutam niste marinari ramasi acolo , uitati….de situatie.
    Eu nu am un certificat de … bun patriot.
    In schimb am oferit si ofer ocazia multor romani sa studieze. O carte scrisa de mine, este ETICHETA SI PROTOCOL; as vrea sa fie difuzata
    gratuit pentru binele poporului in care m-am nascut si l-am lasat in
    1974.
    As avea multe de spus,dar …toti romanii se plang; nimeni nu face nimic.
    Cu stima
    Prof. Mariana Mion Pop
    Venezia

  • ————————————————————————–
    Dintre cei care au fost raniti cu gloante dum-dum in decembrie 1989, cum marturieste Prof. Mariana Mion Pop, unii au fost trimiti pentru tratament in strainatate
    Radu Sofran, 34, "sapte gloante au explodat in mine, gloante din acelea periculoase, dum-dum"
    cazul Radu Sofran (Bucuresti)…

    Marturii din Revolutia de la Cluj: Au tras lunetistii dupa noi si militarii parca erau drogati

    Nicolae Cristea Nemeti este unul dintre clujenii care a infruntat plutonul de militari, in Piata Libertatii (actuala Piata Unirii), in 21 Decembrie 1989.Ajuns la 69 de ani, Nicolae Cristea Nemeti povesteste acum cu detasare ce s-a intamplat in urma cu 21 de ani in Cluj Napoca si de ce au iesit oamenii in strada pentru a striga “Libertate!”.

    Nemeti isi aduce aminte ca si cum ar fi fost ieri cum, militarii condusi de capitanul Carp Dando, au deschis focul si revolutionarii au cazut secerati la pamant.

    A venit banditul ala, ca e un bandit ordinar, capitanul Carp Dando, s-a asezat in mijlocul strazii, si-a asezat un rand de militar in zona asta (n. red. Piata Unirii). Aia de langa mine nu erau toti militari. Eu am vazut oameni mai in varsta, erau oarecum drogati, nu erau militari. Nu stiu cine erau. In momentul in care a venit Calin Nemes si l-a intrabat ce cauta aici, capitanul Carp Dando a zis ‘Foc‘. In momentul acela a pus mana pe pistol si a inceput sa traga. L-am vazut pe Matis cum s-a intors intr-un picior si a cazut jos si a cazut si Ladiu, dar nu a fost lovit“, a rememorat Nemeti scena.

    Acesta sustine ca, dupa ce a fost deschis focul, lumea din piata s-a imprastiat. “Eu am ramas singur cuc in strada si mi-a zis: ‘Si pe mine ma impusca’. In momentul acela, am facut un pas sa ma trantesc si nu stiu de unde, din biserica sau de la geamurile acestea, pe mine m-a lovit cu cartusul ala nenorocit dum-dum. Mi-a facut o gaurica mica aici in picior sus si in momentul in care a explodat a fost ca si floarea soarelui. Era praf piciorul, dubla fractura de femur“, a mai spus barbatul.

    Nemeti sustine ca un strain l-a tras de pe strada si l-a dus intr-o curte, de unde a fost luat de o salvare. “Am fost operat si in cele din urma am ajuns in Austria, unde am stat aproape un an si am avut 16 interventii chirurgicale si transplant de os. Am vrut sa il gasesc pe cel care m-a salvat, dar nu am putut“, a mai spus revolutionarul.
    In total, in Piata Libertatii si-au pierdut viata 14 persoane, dar capitanul Carp Dando, cel care a condus plutonul de reprimare, a scapat fara sa fie condamnat pentru aceste crime.

    Revolutionarii din Cluj vor depune in luna ianuarie o plangere la CEDO si la Tribunalul de la Haga, pentru pedepsirea lui Carp Dando si a lui Florian Caba.

    [Va rog, sa ascultati interviul cu dle Nemeti de pe saitul acesta

    http://www.stiridecluj.ro/social/marturii-din-revolutia-de-la-cluj-au-tras-lunetistii-dupa-noi-si-militarii-parca-erau-drogati- ]

    din nenorocire, altii n-aveau nici o sansa…

    Gloante explozive (deci dum-dum) au fost folosite si in Piata Universitatii in noaptea de 21-22 decembrie…unde USLA si oameni lor alaturati au fost dislocati…
    Cazul trist al lui Mioara Luiza Mircea

    —————————————————————————-


    http://ziarero.antena3.ro/1292662835-Cronologia_revoltei_populare_si_a_represiunii_armate_din_15-22_decembrie_1989

    pe cand adevarul??? (maria l) 18/12/2010 14:07
    Cand vom afla totusi adevarul despre cine a tras in oameni, pentru ca nu a tras doar armata, a tras si miltia si “misteriosii” civili care trageau cu gloante “dum-dum” in corp, nu la picioare. Am uitat in Romania crimele se prescriu dupa 15 ani, oare de ce avem aceasta lege stupida??? La acea vreme in tara exista un regim strict al armelor si munitiilor, si totusi nu se “stie” pana azi cine a folosit acele gloante interzise???Cei impuscati cu acea munitie au decedat in proportie de 90%, iar cei care au scapat au ramas cu sechele pentru o viata intreaga!

    http://www.romanialibera.ro/actualitate/dobrogea/unul-dintre-cei-doi-hoti-de-ingrasaminte-impuscati-de-politistii-constanteni-a-murit-211220.html

    EU ACUM AM CITIT ARTICOLUL…..EU NU CRED CA SA TRAS CU ARME DE VANATOARE ……CE ORI ERAU SECURIST ?!…….MAJORITATEA SECURISTILOR PE VREMEA LUI CEAUSESCU AVEAU ARME DE VANATOARE SI CARTUSE DUM DUM. 

    ———————————————

    http://www.darabaneni.ro/darabaneni/ania-revolu-ia-din-decembrie-1989-mi-sat-un-gus/

    ACUM 21 DE ANI… „Revoluţia din 1989 mi-a lăsat un gust amar”

    Petre Constantin Mesler, Constantin Creţu şi Constantin „Dorin” Păduche(foto stânga)…Cei trei au în comun prenumele „Constantin”, au participat la evenimentele din Decembrie 1989 şi nu în ultimul rând, îi caracterizează un bun simţ ieşit din comun. Din păcate, Petre Constantin Mesler nu mai este printre noi, iar Darabaneni.ro a discutat cu ceilalţi doi dărăbăneni, care au participat la Revoluţia din Decembrie 1989. Imediat după ce focul Revoluţiei s-a aprins la Timişoara, Constantin Creţu(foto jos), caporal la o unitate militară din Chiajna, este detaşat în clădirea CC al fostului PCR. Peste patru zile va ajunge în aceeaşi locaţie şi „Dorin” Păduche, component al unei unităţi militare din Regimentul de Gardă. Pe 20 decembrie se declanşase alarma de război, două zile mai târziu se sinucide gen. Milea, iar comanda armatei române este preluată de gen. Guşă. „Dorin” îl întâlneşte în timpul acestor evenimente şi pe locotenenetul Mesler din Hudeşti, care aflând că sunt vecini, se oferă să-i acorde o permisie, de care dărăbăneanul nu “profită”.
    „Băieţi, cine vor muri? Noi sau ei?”
    „Dorin” îşi sună mama în seara zilei de 22. Nu ştia exact dacă ultimul cuvânt pe care i-l va adresa este „La revedere!” sau „Adio!”. La câteva secunde după ce a pus telefonul în furcă, aparatul este ciuruit de gloanţe, iar bucăţi din telefon îl rănesc la gât pe un civil din apropierea lui „Dorin”. Se declanşase deja infernul în capitala ţării. În data de 23 decembrie, „Dorin” Păduche asistă la moartea camaradului său, Cornel Gavrilov, o stradă din Tulcea purtând astăzi numele eroului-martir al Revoluţiei. Deasemeni, instructorului său sportiv îi explodează un glonţ „dum-dum”, în genunchi şi va reveni pe poarta unităţii militare fără un picior. În dimineaţa aceleiaşi zile, la ora 4:30, Constantin Creţu este surprins de o rafală de foc, care îi sfârtecă braţul stâng, gloanţele ricoşând şi în piciorul drept. Are totuşi noroc, deoarece o maşină sosise acolo pentru a transporta un alt rănit foarte grav, care s-a stins, până la urmă. Întrebarea-ordin(„Cine vor muri? Noi sau ei?”) a maiorului trupelor de Securitate era să-şi găsească răspunsul şi în cazul lui Constantin Creţu. Este transportat în primă instanţă la Spitalul „Colentina”, apoi la „Victor Babeş” şi la Spitalul Militar Central. Este operat după şase luni de zile de chin.
    „Dorin, să nu mă împuşti!”
    În ajunul Crăciunului, în timpul procesului familiei Ceauşescu, compania lui „Dorin” Păduche imobilizează un pluton de soldaţi din trupele de Securitate. În timp ce „inamicii” erau legaţi la mâini şi la picioare, unul dintre ei exclamă: „Dorin, să nu mă împuşti!”. Acesta a tresărit, pentru că doar apropiaţii îi spun „Dorin”, numele său real din buletin fiind Constantin. Era vocea lui Dorel Gucianu, prieten din copilărie al lui „Dorin”. S-a grăbit să-şi elibereze prietenul şi s-a ales cu un pistol la tâmplă. S-a dovedit până la urmă că trupa de „securişti” nu reprezinta nici un pericol şi au fost eliberaţi. Constantin Creţu a fost căutat o lună de zile de către colegii săi de la unitatea militară, prin toate morgile din Bucureşti. Cu ajutorul unui aparţinător influent din spital, reuşeşte la o lună de zile după ce a fost rănit, să trimită o telegramă(foto sus) părinţilor, în care erau informaţi că fiul lor a fost rănit, dar este în viaţă. Tot în această perioadă, „Dorin” este mult mai norocos, pentru că primeşte vizita părinţilor săi, pe care îi cazează în primă instanţă în camera orologiilor dictatorului. Are privilegiul de a vedea toate cadourile primite de familia Ceauşescu de la preşedinţii de ţară de pe mapanond. În momentul în care a fost deschis seiful dictatorului, au căzut plicurile cu salariile dictatorului comunist. Fiecare plic conţinea câte 24.000 lei. S-au făcut şi prostioare cu tablouri foarte valoroase, o bere ajungând să fie evaluată, la un moment dat, la câteva mii de dolari. „Dorin” a fost detaşat ulterior la paza Palatului Victoria, fiind urmat în acel loc de regimentul de paraşutişti, din care făcea parte şi dărăbăneanul Liviu Gheorghiciuc.
    Adevăraţii şi falşii revoluţionari
    După încheierea Revoluţiei, au apărut „revoluţionari” ca ciupercile după ploaie. Unii impostori, care nu au văzut Revoluţia nici la televizor, au profitat şi s-au ales cu câştiguri materiale substanţiale. „Dorin” ne mărturiseşte o întâmplare hazlie în care locotenentul Adam este lovit accidental de un raft de cărţi şi va fi declarat ulterior erou al Revoluţiei. „Au murit cei mai buni oameni inutil, pentru ca astăzi, alţii să profite. Acele evenimente pot fi catalogate oricum, dar nu Revoluţie. Eu am rămas cu un gust amar”, ne-a declarat „Dorin” Păduche. I s-a oferit carnet de revoluţionar, dar a refuzat. Nu-şi dorea decât să ajungă întreg acasă. Constantin Creţu pare marcat şi în prezent de acele evenimente. Pentru el, coşmarul nu s-a terminat în ianuarie 1990. A continuat, până anul acesta, datorită birocraţiei de la noi. Peste cinci ani a realizat că i se cuvin anumite drepturi şi doar la zece ani de la Revoluţie a primit certificatul de revoluţionar(foto sus), la intervenţia senatorului Gheorghe Avram. Anul acesta a fost la un pas să i se retragă acest drept(n.r.: mâna nu i-a trecut nici până în prezent). Au urmat drumuri interminabile şi costisitoare la Bucureşti, la fiecare şase luni de zile şi multiple audienţe la Comisia Parlamentară a Revoluţionarilor. A bătut la uşa oamenilor politici şi  la Secretariatul de Stat pentru Problemele Revoluţionarilor. A fost la un pas să rămână fără nici un rezultat. Doar insistenţa sa a făcut ca acest drept minim, care i se cuvine pe deplin, să i se acorde şi în prezent. Până data viitoare…când legea va fi din nou modificată.(L.B.)

    ———————————————————————————————-

    http://statu.wordpress.com/2010/12/23/aniversare-speciala/

    Aniversare specială

    Posted by statu pe 23 decembrie 2010

    Craiova, decembrie 1989, Infirmeria Regimentului 26 mecanizat „Rovine”, cartierul Valea Roşie. În confuzia creată de Ceauşeşti la Timişoara şi apoi în toată ţara, armata, securitatea şi miliţia se învrăjbiseră între ele. Preţ de câteva zile noi soldaţii eram duşmani cu toţi şi duşmanii tuturor. Lipsiţi de orice pregătire tactică şi fizică, soldaţii trăgeau la cel mai mic semn sau anunţ de „teroriştii ne atacă unitatea”. Câţiva camarazi au pierit din cauza focului deschis de tovarăşii lor pentru că nu au stat la consemn. Alţii au făcut pe Rambo şi i-am găsit după câteva zile cu creierii zburaţi pe caldarâm în oraş, unde ieşiseră să facă ei dreptate. Alţii au căzut loviţi de gloanţe DUM-DUM bine plasate prin cască, deşi stăteau liniştiţi în tranşeele dinspre Parcul Poporului. Pe toţi i-am avut la infirmerie şi i-am dus personal cu targa la morga Spitalului Militar din vecinătate. Pentru un raport venit din partea comandantului de atunci căpitan Constantin Neagoe vezi aici. Pentru un raport al acelor zile vezi şi aici.

    Am fost privilegiat că eram sanitar la infirmeria Regimentului şi am fost scutit de săpat tranşee sau de acţiuni de luptă. Am fost privilegiat pentru că aici se deşertau desagii cu istorisiri din misiunile ofiţerilor. Am fost privilegiat pentru că aici se tratau emoţional şi fizic oamenii care se luptau cu necunoscutul şi cu necunoscuţii. Privilegiile nu s-au încheiat în noaptea de Ajun când din pricina focului deschis de camarazii noştri de la Divizie împotriva unor duşmani neidentificaţi ne-a sărit în aer depozitul de carburaţi din vecinătatea infirmeriei. Întrucât în apropiere se afla depozitul de materiale şi depozitul de muniţie, s-a decis evacuarea infirmeriei. În noaptea aceea am stat planton lângă materiale şi m-am rugat ca nicicând altcândva pentru viaţa mea. În eventualitatea morţii, mi se închideau toate perspectivele, nu prea multe şi nu prea senzaţionale oricum, dintre care revederea Corneliei (actuala soţie) era cea mai presantă. Am făcut jurăminte şi m-am lăsat pe mâna lui Dumnezeu.

    Noaptea a trecut luminată de exploziile butoaielor cu carburanţi într-un schimb de focuri infernal între noi şi „ceilalţi”, despre care nici acum nu ştim cine sunt. Rachete erau lansate pe cer şi explodau întâlnind obiecte cu muniţie sau aparatura electronică la bord. Ofiţerii (cei care nu se ascunseseră pe sub paturi) îşi urlau comenzile către nişte soldaţi în termen cu priviri absente, care le preluau cu întârziere. Haosul începea de regulă dimineaţa pe la 3 când indivizi necunoscuţi deschideau focul soldaţilor din tranşee, lăsându-ne pe noi să ne luptăm cu umbrele lor. Abia difuzarea execuţiei lui Ceauşescu a oprit acest spectacol suprarealist şi lucrurile au început să reintre în normal.

    Între timp „eroii” noştri reuşiseră să distrugă sala de operaţii din secţia de Chirurgie a Spitalului militar, în care au intrat literalmente cu tancul, au perforat blocurile din vecinătate, ne-am făcut inutilizabil parterul celor două blocuri ale cazarmei noastre, ne-am distrus depozitul de carburanţi şi ne-am irosit muniţia. Practic aproape ne-am scos singuri din luptă. Apoi au început să sosească ajutoarele în hrană şi medicamente. Ca singurul care ştiam franceză dintre infirmieri am fost obligat să mă reprofilez pe farmacie şi să pun la punct depozitul de medicamente al unităţii. Am început să mâncăm ceva mai bine. Ni s-a promis reducerea perioadei de stagiu militar. Aşa a fost, astfel încât până la urmă am fost eliberat la 12 luni. Cel mai mare lucru dintre toate era că am rămas în viaţa în ciuda confuziei existente atunci în armată şi ni se deschidea perspective mai bune decât sub dictatura lui Ceauşescu. Cel mai dulce dintre toate era că Dumnezeu îmi aducea la mâna mea pe toţi duşmanii: caporalii care îşi bătuseră joc de mine şi de ceilalţi „pufani” în perioada de instrucţie, caporalul de la Contra-informaţii care se jucase cu mine de-a şoarecele şi pisica, subofiţerii şi ofiţerii care încuviinţaseră un regim de prost tratament asupra soldaţilor din motive religioase. Mai devreme sau mai târziu toţi oamenii au nevoie de medicamente şi de îngrijiri medicale. Trebuie doar să aştepţi suficient.

    Craiova, decembrie 2010, cartierul „Ethos” din Romaneşti. Locuiesc de şase luni la câteva sute de metri de poligonul de pregătire fizică şi de unitatea militară unde mi-am satisfăcut întreg stagiul militar. Câte o lună lună pentru fiecare dintre cele două petrecute în stagiu militar. Acum nu mai sunt singur, ci împreună cu Cornelia şi cu cele trei fiice pe care ni le-a dăruit Dumnezeu în cei 18 ani de căsnicie. Ca militar în termen nu mi s-au acordat ieşiri în oraş sau permisii acasă.  Acum am venit în Craiova să predic Evanghelia în oraş şi în Oltenia. Pot considera perioada petrecută acum o răscumpărare a timpului pierdut în 1989-90. Din păcate nu mai pot răscumpăra vieţile pierdute. Dumnezeu are şi un simţ al umorului, dar şi un perfect simţ al dreptăţii. După … 21 de ani. Mai sunt puţine zile şi voi face 40 de ani. Să fie un nou început?

    ——————————————————————————————

    http://noradamian.wordpress.com/2010/12/21/gloante-lipsa-din-istoria-patriei/


    Gloanţe lipsă din istoria patriei

    decembrie 21, 2010

    Pe vremea asta, exact în douăzeci şi unu decembrie, la ora nouă-zece dimineaţa, acum douăzeci şi unu de ani, făceam curăţenie de Crăciun. De vreo trei zile nu mai ascultasem radioul, nici măcar Europa Liberă, ocupată fiind cu de-ale casei. Cum problema aprovizionării era cea mai preocupantă, mă bucurasem când o prietenă mă sunase să-mi spună că ne procurase şi nouă câte ceva pentru Sărbători. Locuia nu departe, aşa că, urgent, am trimis copiii după pachet. După vreo două ore, timp în care pruncii ar fi trebuit să ajungă acasă, prietena mă anunţă că “a izbucnit ceva” şi că în centru “se trage”, dar să stau liniştită, pe străduţa lăturalnică pe care o luaseră ei, era linişte. Numai liniştită nu eram, mai ales când am văzut valul de demonstranţi apărut brusc dinspre Calea Dumbrăvii care înainta ca un râu spre zona centrală. Agitaţia creştea de la o oră la alta şi inima mea stătea să se spargă (pe unde or fi umblând copiii ăştia?) Încă o oră de nelinişte şi, în fine, au apărut: cu obrajii roşii, bucuroşi, cu “marfa” intactă, povestind (întrerupându-se unul pe altul) cu ochii strălucind de emoţie. … Se aventuraseră-n Piaţa Mare, acolo ardea o maşină, era fum, oamenii ţipau şi alergau în toate părţile. Nu, nu se speriaseră deloc, m-au asigurat într-un glas, nici atunci când se trăgea din podurile de vizavi de Brukenthal şi au văzut căzând nişte oameni în apropiere! Ca într-un film! (Oh, ce ar fi putut să păţească, Doamne-ţi mulţumesc că i-ai păzit!). Au urmat acele câteva zile de coşmar, cu ştiri confuze curgând în avalanşă, cu anunţuri care mai de care mai înfricoşate. Cu sediul în studioul televiziunii naţionale, revoluţia ne intra în case bombardându-ne crunt cu ştiri de groază, în timp ce, în spatele panicarzilor, după foiala neîntreruptă părea că-ncepuseră deja împărţelile şi târguielile. În Sibiu muriseră zece persoane în două zile, iar după 22 aveau să moară alte 89. Percepţia neclară a unei manipulări care avea alt scop decât voiau să ne facă să credem grupul de agitatori de pe micul ecran a existat din primul moment. Am băut, mai întâi din greşeală, apoi toţi pe rând, apa de la robinet deşi fusesem avertizaţi că e otrăvită -şi n-am păţit nimic. Pe un ton isteric “revoluţionarii” televiziunii continuau să transmită anunţul respectiv şi altele de acelaşi gen. Comandamente ale revoluţiei apăruseră peste tot pentru a păzi, pentru a ne păzi? De cine? Afară, pe teritoriul comenduirii armatei se trăgea în draci şi începând din seara zilei de 22, noapte de noapte răpăiau trasoarele. Război electronic, diversiune, am aflat ceva mai târziu. Adică tot iluzionism şi tot criminal, pentru că autorii făcăturii ştiau că panica şi armele distribuite cu generozitate în prealabil vor produce în următoarele zile, asasinate de stradă, exact victimele socotite a fi necesare pentru legitimarea “revoluţiei” şi a capilor ei. Tot copiii au fost primii care au aflat că trasoarele alea erau un fel de joc de speriat lumea, de la prietenul lor, soldatul căruia-i spuneau “Cheluba” (un băieţandru tuns chilug, proaspăt înrolat, probabil) santinelă a unităţii. Pe la şase seara când se-ntunecase bine, se căţăraseră pe gardul de la unitatea militară ca să-i dea un pachet cu ciorapi groşi şi pâine caldă coaptă-n cuptorul aragazului. Cheluba îi rugă, însă, să nu mai repete imprudenţa, să nu se mai aventureze pe afară, fiindcă nu-i de joacă, pe străzi începuse deja de la amiază să se tragă-n plin. Un sfat preţios, l-am luat în seamă, aşa că a doua zi, sâmbătă-n 23, dacă-mi aduc bine aminte, rămăsesem toţi în casă, cuminţi ca iezii. La scurt timp după prânz, o detunătură zgâlţâi blocul. Apartamentul se umpluse de fum şi moloz. Am început pe bâjbâite, căutările. Slavă Domnului, eram întregi. Zidul din apropierea ferestrei se sfărâmase pe o porţiune, un perete crăpase. Un glonţ, ne-am dumirit, un dum-dum tras din elicopter, se oprise într-un dulap. Mi-a trebuit ceva timp până l-am descoperit între haine. După Anul Nou, cam pe la Bobotează, ne-am trezit cu un galonat de la armată care căuta gloanţe: misiune de recuperare. Asta mai lipsea să-i fac cadou preţiosul trofeu! Oricum, tot ce urmat după aceea a arătat că s-au temut degeaba,”revoluţia” era sub control. Aşa că, începând de atunci, din filele lipsă ale manualului de istorie a patriei s-au confecţionat, an după an, serii după serii, certificate de revoluţionar.

    ————————————–

    http://www.adevarul.ro/locale/braila/Decembrie_insangerat_89_la_Braila-_Colegul_lui_Patzaichin_a_fost_ucis_cu_gloante_dum-dum_0_397760307.html

    Decembrie însângerat ‘89 la Brăila: Colegul lui Patzaichin a fost ucis cu gloanţe dum-dum

    • Marian Gheorghe
    • 246 afişări
    • Luni 27 dec 2010

    Familia eroului Costel Sărnache, cu puţin timp înainte de tragedie

    Brăila

    Familia eroului Costel Sărnache, cu puţin timp înainte de tragedie

    Tatăl unei fetiţe de trei anişori, canoistul Costel Sărnache a fost împuşcat în zona Prefecturii (Romarta Nouă). Făcea sport de la 13 ani şi urma să ajungă antrenor, dar a lăsat în urmă o familie îndurerată. Este unul dintre eroii Revoluţiei de la Brăila.

    După 21 de ani: Istoria nescrisă a Revoluţiei de la Brăila

    Aminteşte-ţi ’89: Cum a fost împuşcat procurorul Ichim la serviciu!

    Revoluţia la Brăila: Vezi aici cum familia Piroşcă şi-a pierdut singurul copil, în evenimentele din decembrie 1989

    Evenimentele de acum 21 de ani i-au cuprins, deopotrivă, pe tineri şi bătrâni. Mii de oameni au ieşit în stradă pe 22 şi 23 decembrie.

    În noaptea de sâmbătă, 23 decembrie 1989, oraşul părea asediat. Se trăgea de peste tot, iar cei prinşi în bătaia mitralierelor au fost răniţi sau ucişi.

    Costel Sărnache, de 33 de ani, sportiv de performanţă, a fost împuşcat vizavi de blocul în care locuia, în zona Palatului Administrativ.

    Ucis prea devreme

    “Fiul meu a fost lovit în piept de un glonte dum-dum. Mi-au confirmat medicii. Locuia împreună cu soţia şi fiica de trei ani vizavi de Romarta, deasupra Farmaciei «Iris». Sâmbătă, când a început să se tragă, a pus mâna pe un băţ şi a ieşit şi el, să vadă ce se întâmplă. Nu putea să stea, când oraşul era în clocot. A fost împuşcat la ora 21.00 şi a murit pe loc. Era un bărbat puternic, făcea sport de la vârsta de 13 ani”, povesteşte mama eroului ucis în acel decembrie însângerat, Vasilica Sărnache.

    Femeia ne-a spus că, de supărare, soţul ei s-a îmbolnăvit de inimă. A murit în urmă cu patru ani, cu gândul la fiul său.

    “Simona, nepoata noastră, avea atunci trei anişori. Acum, a terminat a doua facultate. Costel făcea sport de când era elev, caiac-canoe, mai întâi la Brăila, apoi la Clubul Sportiv «Dinamo» Bucureşti. Se antrena la Snagov şi l-a avut coleg pe Ivan Patzaichin, dar şi pe alţi canoişti de frunte. Lucra la o întreprindere din Port şi îi venise acasă formularele ca să fie antrenor”, a spus Vasilica Sărnache.

    “Mă rog pentru fiul meu”

    Familia Sărnache a aflat de moartea fiului abia a doua zi, de la doi prieteni de-ai sportivului.

    S-au dus direct la morga Spitalului 3 şi şi-au luat copilul acasă. Au fost, însă, nevoiţi să-l ducă înapoi, că nu i se făcuse autopsia.

    “Autopsia a făcut-o doctoriţa Dubău. Ne-am înmormântat fiul abia pe data de 28 decembrie, când l-am luat înapoi de la Morga. Ne-a zdrobit inimile moartea lui. Eu fac tot posibilul ca să fiu calmă, pentru că familia are nevoie de mine. Nu mă pot împăca, însă, cu gândul morţii fiului nostru. Merg din când în când la biserică, aprind o lumânare şi mă rog pentru el, e tot ce mai pot face acum, după ce a plecat la Dumnezeu şi soţul meu”, a mai spus mama lui Costel Sărnache, colegul celebrului Ivan Patzaichin.

    Adaugă Comentariu

    0 comentarii

    ———————————-

    NEMAIPOMENITA MARIANA FARCAU…TIMISOARA

    http://www.adevarul.ro/locale/constanta/Salvata_dintre_cadavrele_mortilor_la_Revolutia_din_Decembrie_1989_0_394760751.html

    „Am avut două gloanţe, unul în mână unul, în abdomen. Unul era de mitralieră, iar celălalt de pistol, de Securitate, iar unul dintre ele a fost exploziv“, spune Mariana.

    Salvată dintre cadavrele morţilor la Revoluţia din Decembrie 1989

    • Antonia Maer
    • 818 afişări
    • Miercuri 22 dec 2010

    Mariana Farcău îşi aminteşte cu durere prin ce a trecut acum 21 de ani

    Constanţa

    Mariana Farcău îşi aminteşte cu durere prin ce a trecut acum 21 de ani

    Mariana Farcău avea 29 de ani când a fost salvată dintre cadavrele manifestanților de la Revoluţia din Timişoara.Numele ei a rămas însă inscripționat pe placa memorială de pe monumentul de la Podul Decebal.

    „Acea Mariana Farcău a murit atunci. Eu am înviat, doar fizic“ – mărturisește femeia. Mariana Farcău Herera are acum 50 de ani, trăiește la Eforie într-o casă pe care a vopsit-o în culorile tricolorului și a supravieţuit printr-un miracol represaliilor Revoluției de la Timișoara.

    S-a născut în comuna Supur din Satu Mare, însă din cauza bunicilor ei, preoţi care s-au opus colectivizării, întreaga familie a fost nevoită să se mute în Timişoara. Acolo a prins-o izbucnirea Revoluției din Decembrie 1989. „Pe 16 decembrie este ziua fratelui meu. Trebuia să sărbătorim în familie, însă am plecat repede de la petrecere când am auzit ce se întâmplă. Voiam să scoatem studenţii şi oamenii de la uzine!“, îşi aminteşte ea.

    Fratele și sora ei au căzut în mâinile miliţienilor în aceeaşi seară. Pentru instigare la acte de rebeliune îi aştepta o moarte sigură. „În 17 decembrie m-a sunat cineva şi mi-a spus fără să se prezinte: «Dacă sunteţi Mariana Farcău, mergeţi imediat la sediul Poliţiei din Sălăjan, unde fratele şi sora ta vor fi împuşcaţi în următoarele ore», apoi mi-a închis. Am umblat ca o nebună toată ziua cu gândul să ajung la ei. Adunasem un grup de studenţi şi, în jurul orei 17.00, ne îndreptam spre sediul Securităţii, care era pe cealaltă parte a Begăi, peste Podul Decebal. Luasem drapelul şi de nervi, cum l-am smuls de la Prefectură, s-a rupt stema – gest care ulterior avea să devină semnul democraţiei abia câştigate. Am încercat să forţăm cordonul de militari. Acolo s-a întâmplat“, povesteşte Mariana Farcău.

    Vânzătoarea de 29 de ani avea să fie împuşcată de două ori, Mariana a fost împuşcată de două ori, fiecare glonţ venind din alt pistol, aşa cum avea să se stabilească ulterior. „Am avut două gloanţe, unul în mână unul, în abdomen. Unul era de mitralieră, iar celălalt de pistol, de Securitate, iar unul dintre ele a fost exploziv“, spune Mariana.

    Bluza pe care o purta în noaptea în care a fost împuşcată

    A rămas prăbuşită la pământ, printre cadavre. Când și-a revenit, a văzut niște brancardieri care adunau răniţii. A reuşit să îi strige. „Luaţi-o şi pe asta că nu e moartă“, a spus unul dintre ei.

    Cadavrul cu numărul 41

    Așa a ajuns la Spitalul Municipal, unde răniţii erau aşteptaţi de miliţieni şi securişti. Imediat după ce primeau îngrijiri medicale, cei care erau conştienţi erau coborâţi în Morgă la „audieri“. „Ne coborau la interogatoriu. După aceea mai primeam câte un glonţ, de regulă în cap. Aşa s-au mai adunat 40 de cadavre la Timişoara. Norocul meu este că am intrat în comă. Sângeram abundent şi au crezut că am murit“, spune femeia.

    A avut noroc, a doua oară. „Acum eram cenuşă, la Popeşti Leordeni. Un brancadier a văzut că trăiesc şi m-a târât într-o anexă, ca să nu vadă cei care păzeau camionul că nu m-au băgat în sac“, povesteşte ea.

    Mariana Herera a ajuns la spitalul de Ortopedie şi ulterior la Bucureşti, iar de acolo a fost preluată de Ambasada Franţei şi dusă la tratament în Franţa. Mai puţin norocoşi decât ea, ceilalţi 40 de eroi din Morgă au ajuns la crematoriul Cenuşa. „Am murit şi am renăscut în aceeaşi noapte. Acum apreciez mai mult viaţa şi nu voi înceta să lupt“, se destănuie Mariana.

    Moartă pe monument

    Săptămâni în şir, până la recuperarea completă, nimeni, nici măcar familia ei, nu au ştiut că trăieşte. Aşa se face că în plăcuţa pusă la podul Decebal, revoluţionarii au trecut-o la victime şi o pomenesc la fiecare comemorare. Supravieţuitoarea a făcut nenumărate demersuri de a-şi şterge numele dintre cele ale victimelor, la comisiile de monumente Timişoara până acum fără nici un rezultat. „Nu pot înlocui plăcuţa fără nişte avize scrise speciale. Au promis că vor face, pe poarta podului, alte două plăcuţe: una cu morţii şi una cu răniţii şi sper să se ţină de cuvânt. Îmi face rău să mă tot întorc acolo şi să insist“, a mai spus ea.

    Plăcuţa memorială pe care apare numele supravieţuitoarei

    „Mariana a făcut parte din comisia «Adevăr şi Dreptate», a participat la procesul deschis criminalilor din Timişoara. S-a zbătut să afle adevărul despre cei arşi în crematoriu. Este o luptătoare şi nu cedează!“, a declarat Traian Orban, preşedintele Asociaţiei Memorialul Revoluţiei din Timişoara.

    https://romanianrevolutionofdecember1989.wordpress.com/2010/10/19/the-romanian-revolution-was-videotaped-not-televised-videograms-of-a-revolution-1992/

    Posted in decembrie 1989, raport final, Uncategorized | Tagged: , | Leave a Comment »