[Documentary evidence in support of the publication entitled: Bullets, Lies, and Videotape: The Amazing, Disappearing Counter-Revolution of December 1989 ]
On 1 December 2012, Doru Teodor Maries and Asociatia 21 decembrie 1989 made images of many of the official files investigating the events of December 1989 in Timisoara available on the Internet at http://dosarelerevolutiei.ro/ . Among the copies available are testimonies from victims of the repression of the communist regime of Nicolae Ceausescu, witnesses of the repression, relatives of the victims of the repression, and members of regime forces that either participated in the repression or were witnesses to it. These documents allow researchers the ability to confirm or infirm claims made in the Romanian media or accounts published since December 1989. [see Ioan Popovici’s testimony from the Timisoara files below] Continued below, after a look at some of the accounts that have appeared on the Internet this year.
—————————————————————————————————————————————————————————————————————————————-
A VERY MOVING VIDEO TRIBUTE
Published on Dec 21, 2012
În revolutia din Brasov 22/23 Decembrie 1989, pe lângà cei ràpusi de gloante cu dublà explozie, a fost întreruptà si viata tânàrului Vasile Nedelcu, Sportiv de performantà, Student la a doua Facultate, Academia de Stiinte Economice Bucuresti. [BRASOV 22/23 Decembrie 89 by Ilieanna Nedelcu]
Braşov. „Conducătorii erau de cealaltă parte a baricadei la Revoluţie!”
La 23 de ani de la momentul de graţie din 22 Decembrie 1989 – când „ne-am luat raţia de libertate” -, la Braşov, ceremonia de comemorare a Eroilor-Martiri ai Revoluţiei din 1989 a avut, parcă mai mult decât în alţi ani, aerul unei „bifări”. Nici măcar gestul prefectului Mihai Mohaci – revoluţionar fără diplomă, după cum a menţionat -, de a trece pe la mormintele eroilor şi a vorbi cu rudele înlăcrimate, nu a estompat această impresie.
Nici membrii Asociaţiei Luptătorilor, Răniţilor şi Urmaşilor Eroilor (ALRUE) Braşov Decembrie 1989 – organizatoare, alături de Prefectura Braşov şi Garnizoana Braşov, a ceremonialului religios şi militar în cinstea celor care au înfruntat moartea pentru ca noi toţi să fim liberi – nu au fost atât de mulţi ca altădată. Oficialităţi judeţene şi locale, civile şi militare, şi foarte puţini braşoveni s-au adunat astăzi pentru a-i comemora pe eroi. Cei peste 100 de membri ALRUE, care au venit în marş de la sediul din Piaţa Sfatului şi, înainte de a ajunge la Cimitirul Eroilor, au depus coroane de flori şi la Troiţa ridicată în faţa clădirii Instituţiei Prefectului, pe locul măcelului din noaptea de 22 spre 23 decembrie.
„Nu ne confiscaţi Revoluţia!”
După intonarea Imnului Naţional, soborul de preoţi militari a oficiat o slujbă de pomenire, pentru cei care au trecut la veşnicie în zilele din Decembrie 1989. În alocuţiuni, membrii ALRUE, care purtau cu ei steaguri tricolore, dar şi două pancarte pe care scria: „Nu există Revoluţie fără revoluţionari!” şi „Nu ne confiscaţi Revoluţia din Decembrie 1989!”, au ţinut să-şi reverse nemulţumirea legată de faptul că şi anul viitor indemnizaţiile celor care au certificat de „luptător pentru Victoria Revoluţiei, remarcat prin fapte deosebite” rămân suspendate. Ei consideră că în felul acesta se neagă însăşi esenţa mişcării revoluţionare de acum 23 de ani. „Sunt foarte mulţi, chiar şi printre conducătorii ţării, care susţin că în 1989 în România nu a fost o Revoluţie îndreptată împotriva unui regim politic, ci doar o revoltă pornită nemulţumirile legate de nivelul de trai, ba chiar că ar fi fost o lovitură de stat. Probabil că ei erau atunci de cealaltă parte a baricadei!”, a acuzat Vasile Mardare, vicepreşedintele ALRUE Braşov.
„O zi tristă”
„Pentru mulţi dintre cei prezenţi la această comemorare este o zi de tristă amintire, o zi în care, în urmă cu 23 de ani, au pierdut pe cineva drag, care şi-a dat viaţa pentru libertatea noastră. Fără jertfa lor, însă, noi nu ne-am fi putut bucura de binefacerile democraţiei şi libertăţii. De aceea, nu trebuie să-i uităm niciodată, ci să le păstrăm amintirea cu respect şi recunoştinţă”, a afirmat, în discursul său, prefectul Mihai Mohaci.
În acordurile Imnului Eroilor, intonat de fanfara Academiei Forţelor Aeriene „Henri Coandă”, au fost depuse coroanele la Crucea-monument pe care sunt înscrise 69 de nume ale eroilor civili jertfiţi la Braşov acum 23 de ani, doar o parte dintre cei care au murit pentru libertate. Cei care au depus primii coroane au fost membrii Asociaţiei ALRUE şi ai Blocului Naţional al Revoluţionarilor – România 1989 (BNR ’89), marele absent fiind preşedintele Dorin Lazăr Maior, care, ca de obicei, au îngenuncheat şi au ţinut un moment de reculegere, urmaţi de cei ai reprezentanţilor Asociaţiei 21 Decembrie Braşov, de oficialităţile judeţene şi locale, de reprezentanţii autorităţilor civile şi militare, precum şi ai partidelor politice. Ceremonialul s-a încheiat cu defilarea Gărzii de onoare formate din militarii Brigăzii 2 VM, ai Jandarmeriei şi ai ISU.
„S-a dus să lupte pentru fetiţa lui!”
După ceremonie, preotul Academiei Forţelor Aeriene, Constantin Ciobanu, a slujit pe la fiecare mormânt pe care erau coroane, lumânări aprinse, colivă şi vin, iar prefectul a ţinut şi el să treacă pentru a vorbi cu rudele eroilor, cărora fiecare comemorare le aduce lacrimile pe obraz. Pe lângă creştinescul „Dumnezeu să-i odihnească!”, Mohaci le-a spus oamenilor că a venit să le vorbească în virtutea funcţiei pe care o ocupă şi a faptului că a participat la Revoluţie, dar nu s-a dus să ceară diplomă: „Revoluţia nu s-a terminat în 22 decembrie, continuă şi astăzi. Mai avem multe de făcut, ca instituţii şi ca oameni, avem o datorie sacră faţă de cei care s-au jertfit”. Mama unuia dintre eroi, Valentin Nicu Banciu, ucis la 27 ani, a rememorat înlăcrimată: „Pe 22 a plecat de acasă, spunând că se duce să lupte pentru fetiţa lui! Acum ea este studentă în Bucureşti, noi am rămas cu un mormânt”.
200 de morţi, nici un vinovat
„Acum 23 de ani, pe 23 decembrie, chiar pe aceste locuri (Cimitirul Eroilor-Martiri, cuprins între Poştă, Prefectură, Teatru, dar şi porţiunea dintre Prefectură şi Modarom, Liceul Unirea – n.red) revoluţionarii au fost prinşi în mijlocul unui foc încrucişat. Atunci s-au înregistrat cei mai mulţi morţi şi răniţi. Vrem să spunem cu tărie că în 1989 în România a avut loc o revoluţie anticomunistă, împotriva dictaturii ceuşiste, pe care cei care îi erau fideli lui Ceauşescu au sperat s-o oprească, înăbuşind-o în sânge. S-a tras cu gloanţe dum-dum, care explodau după ce pătrundeau în corp, gloanţe interzise şi în război. La Braşov, din statisticile oficiale rezultă că au murit 87 de persoane, dar în mod real numărul morţilor de la Braşov se ridică la circa 200. Şi totuşi, nici un vinovat“, a mai spus Mardare.
Liliana JIGHIRA
Militarii de la Unitatea 17 Rachete Antiaeriene Semenic, împuşcaţi cu gloanţe dum-dum
Vineri, 21 Decembrie 2012 18:34 Scris de Patricia Klauss
Un moment solemn, dedicat Revoluţiei din Decembrie 1989, a avut loc, vineri, în curtea fostei garnizoane a Unităţii 17 Rachete Antiaeriene „Semenic” din Reşiţa.
După trecerea în revistă a gărzii de onoare de către prefectul de Caraş-Severin, Silviu Hurduzeu, şi intonarea imnului de stat, a urmat o 
slujba religioasă, oficiată de către un sobor de preoţi, şi depunerea de coroane, la monumentul dedicat soldaţilor căzuţi în Revoluţia din Decembrie 1989, la Unitatea Militară 17 Rachete Antiaeriene Semenic.
În fiecare an, în cazarma unităţii, eroii Revoluţiei sunt comemoraţi. Este un prilej pentru a reaminti, măcar 
câteva din momentele derulate începând cu data de 21 decembrie 1989, la Reşiţa.
În acea seară, când manifestanţii erau deja adunaţi în faţa Comitetului Judeţean de partid din municipiu, s-a petrecut un lucru care a influenţat derularea evenimentelor.
„Atunci, Regimentul 17 Rachete Antiaeriene Semenic a primit primit ordin să apere Comitetul Judeţean de partid. A fost, pentru prima oară, în calitatea mea de ofiţer al Armatei Române, cu o vechime de 25 de ani, în domeniu, când nu am spus: Am înţeles! Am adunat oamenii, le-am spus despre ce e vorba, care e misiunea regimentului. Atunci am luat decizia pe care mi-am asumat-o, de a nu scoate oamenii în stradă. Mi-am asumat decizia de a nu confrunta armata cu poporul, iar consecinţele nu s-au lăsat aşteptate. Dovadă, că în noaptea de 21 spre 22 decembrie, am fost atacaţi de profesionişti, care aveau în dotare arme care nu existau în Armata Română”, a declarat gen. (r.) Vasile Cocoşilă, comandant la acea vreme a Unităţii 17 Rachete Antiaeriene Semenic.
Unul dintre militarii care se aflau în punctul de control, sublocotenent post-mortem Daniel Lupea, a murit în noaptea de 23 spre 24 decembrie, după ce a fost împuşcat în stomac. Dacă glonţul era unul normal, Daniel Lupea ar fi trăit şi în ziua de astăzi, susţine gen. (r.) Vasile Cocoşilă.
„Din păcate, a fost vorba de un glonţ dum-dum, care, în timpul impactului produce o explozie, iar lui Daniel Lupea i-au fost distruse toate organele interne. Asemenea gloanţe nu existau nici în dotarea Armatei Române, nici a gărzilor naţionale, nici a altor structuri naţionale de apărare. Au fost multe alte diversiuni, 
dar Armata, la Reşiţa, nu a reacţionat împotriva poporului. Şi susţin aceasta, în ciuda tuturor afirmaţiilor prin care se susţine contrariul”, a mai precizat fostul comandant al unităţii.
După evenimentele din decembrie 1989, Reşiţa a fost declarat oraş martir. Aici şi-au pierdut viaţa, în timpul Revoluţiei, 25 de persoane.
—————————————————————————————————————————————————————————————————————————————————-
In early March 1990, AFP reported the declared findings of surgeons in Bucharest, attesting to the fact that many of those wounded on 21-22 December 1989 in Bucharest had been shot with exploding bullets, DUM-DUM bullets. This is a critical article (and description of an event that I believe has gotten almost no coverage inside or outside Romania). Lt. Gnl. Traian Oancea, chief of surgery in part of the Central Military Hospital in Bucharest, and Dr. Nicolae “Nae” Constantinescu, chief of surgery at the Coltea Hospital, discussed this at a meeting of the Society of Surgeons in Bucharest.
This was also discussed by Bucharest medical personnel at a 1994 conference:
AMFITEATRUL FACULTATII DE MEDICINA
“Decembrie 1989, in spitalele din Bucuresti”
Mihail Lechkun, Romania Libera, 10 februarie 1994, p. 2
“In decembrie 1989 a fost o disponsibilitate pentru bestialitate, pe care nu am crezut-o capabila la poporul care fac parte, ” a declarat dl. conf. dr. Nicolae Constantinescu (Spitalul Coltea), in cadrul conferintei care s-a desfasurat marti seara in Amfiteatrul Mare al Facultatii de Medicina din Bucurest, avand ca subiect “Decembrie 1989, in spitalele din Bucuresti”. Printre invitatii Ligii Studentilor in Medicina, organizatorul acestei conferinte, s-au numarat: dl. prof. dr. Petre Andronescu, prorector, dl. dr. Constantin Antofie, dl. prof. dr. Marian Ciurel, dl. prof. conf. dr. Dan Niculescu, dl. conf. dr. Nicolae Constantinescu, dl. prof. conf. dr. Ilie Pavelescu, dl. dr. Eduard Geambasu, toti medici chirurgi din Capitala care au fost confruntate cu fluxul de raniti din decembrie 1989. “Documentatia pe care am avut-o, nu o mai avem,” a spus dl. prof. dr. Marian Ciurel (Spitalul de Urgenta) amintind totusi faptul ca au fost inregistrate date intr-o lucrare de doctorat. “Putini dintre cei raniti au fost socati psihic,” isi aminteste prof. dr. Petre Andronescu (Spitalul Colentina). Revolutionari si raniti au primit acelasi tratament, “stim doar ca la o parte din bolnavi s-au schimbat catusi” isi aminteste dl. prof. dr. Marian Ciurel. Peste 60 la suta din ranitii adusi la Spitalul Coltea erau impuscati lateral sau din spate. S-a tras si asupra oamenilor care au stat ghemuiti, acestia suferind astfel leziuni complexe. Pe langa datele statistice prezentate, medicii prezenti au atras atentia asupra naturii leziunilor care, in numar mare, au fost cazate de munitie al carie efect a fost mai mult distrugerea, mutilarea decat scoaterea din lupta. In acest sens, deosebit de interesante au fost datele prezentate din lucrarea de diploma, a medicului M. Briciu: “S-a tras cu gloante explozive”. Concluziile ce se pot trage din faptul ca cei adusi in spitale, in intervale de timp distincte, prezentau leziuni corespunzatoare anumitor portiuni din corp, demonstreaza existenta unor ordine asupra locului unde trebuia ochit. “Cred ca Romania va fi capabila sa constituie acel ecran care sa protejeze de acum inainte natia de asemenea manifestari,” a spus dl. conf. dr. Nicolae Constantinescu, remarcand aspectul benefic al unor astfel de conferinte.
NOR WERE THESE THE ONLY DOCTORS AND MEDICAL PERSONNEL–FOREIGN OR DOMESTIC–WHO ATTESTED TO THE USE OF DUM-DUM EXPLODING AND OTHER ATYPICAL, UNUSUAL MUNITIONS USED DURING THE EVENTS OF DECEMBER 1989
——————————————————————————————————————————————————————————————————————————————–
SO WHO THEN WOULD HAVE HAD, HAD ACCESS TO, AND FIRED DUM-DUM BULLETS, ESPECIALLY BEFORE 22 DECEMBER 1989 AND IN TIMISOARA?
PERHAPS THE ARMY, WE ARE TOLD. PERHAPS. ONLY PROBLEM IS THAT WE HAVE NO EVIDENCE WHATSOEVER THAT THE ARMY HAD OR USED THESE!
BY CONTRAST, WE HAVE EVIDENCE THAT THE SECURITATE POSSESSED AND USED DUM-DUM BULLETS–IT IS THUS THEY WHOM WE HAVE TO BELIEVE USED THEM!
Procesul de la Timisoara (II). Audierea partii civile Popovici Ion: “…Atata retin foarte bine minte, ca ofiterul a spus, cica: ‘Nu, voi trageti cu dum-dum-uri si dupa aia Armata raspunde.’”
available on this site http://www.banaterra.eu/romana/procesul-de-la-timisoara-1990-1991-vol-v ]. The following is from Volume V.]
Some excerpts: P.C.: Ati dat o declaratie? Po. I. : Da P.C.: O mentineti? Po. I. Da (p. 827) P.C.: “Inteleg sa fiu audiat in cauza ca parte civila”, da? V-as ruga sa faceti putin liniste! “Mentin declaratia de la Procuratura si…” (p. 833)
Po. I.: …Da [am fost ranit]. Si dupa aceea a venit unul dintre trei [civili mai in varsta] dupa mine, m-a tarat pana la masina si la masina, acolo, am luat o bataie…ca n-am putut doua saptamani nici sa mananc nimica. M-a lovit cu patul de arma in falca si cu bocancii in cap. Si m-au dus, m-au dus la Garnizoana. La Garnizoana m-au aruncat din masina si a venit ofiterul de serviciu. Au venit si acestia trei a spus lu’ ofiterul de serviciu, cica: “Luati-l si duceti-l la arest.” Atata retin foarte bine minte, ca ofiterul a spus, cica: “Nu, voi trageti cu dum-dum-uri si dupa aia Armata raspunde. Voi omorati oameni si raspunde Armata dupa aceea.” Asta tin minte precis. Si de acolo mi-am dat seama ca nu poate sa fie soldati aceia. (p. 830)
for Part I see PART I: His Name Was Ghircoias…Nicolae Ghircoias
for Part II see Part II: A Revolution, A Coup d\’etat, AND a Counter-Revolution
for Part III see Part III: Lost…during Investigation
for Part IV see Part IV: The Good Sergeant Schultz or They Know Nothing
for Part V see Part V: Seeing is Believing Videos One and Two
for Part VI see Part VI: Seeing is Believing, Videos 3 and 4
Bullets, Lies, and Videotape:
The Amazing, Disappearing Romanian Counter-Revolution of December 1989
by Richard Andrew Hall, Ph.D.
Standard Disclaimer: All statements of fact, opinion, or analysis expressed are those of the author and do not reflect the official positions or views of the Central Intelligence Agency (CIA) or any other U.S. Government agency. Nothing in the contents should be construed as asserting or implying U.S. Government authentication of information or CIA endorsement of the author’s views. This material has been reviewed by CIA to prevent the disclosure of classified information. [Submitted 19 November 2009; PRB approved 15 December 2009]
I am an intelligence analyst for the Central Intelligence Agency. I have been a CIA analyst since 2000. Prior to that time, I had no association with CIA outside of the application process.
Those Who Have Told Us the Truth[1]
As opposed to the aforementioned Vladimir Belis, Pavel Corut, and Dan Voinea, all of whom who have strenuously and repeatedly denied the existence and use in December 1989 of atypical munitions of dum-dum bullets and vidia bullets, there exist those who have told us of the existence and use of these in December 1989.[2] They are essentially, for lack of a better term, former Securitate whistleblowers, who have admitted the Securitate’s role in providing the “terrorists” who caused so much destruction, mayhem, and loss of life in those days.
For years I have been essentially the sole researcher inside or outside the country familiar with and promoting the claims of 1) former Timisoara Securitate Directorate I officer Roland Vasilevici—who published his claims about December 1989 under the byline of Puspoki F. in the Timisoara political-cultural weekly Orizont in March 1990 and under the pseudonym “Romeo Vasiliu”—and 2) an anonymous USLA recruit who told his story to AM Press Dolj (published on the five year anniversary of the events in Romania Libera 28 December 1994…ironically (?) next to a story about how a former Securitate official attempted to interrupt a private television broadcast in which Roland Vasilevici was being interviewed in Timisoara about Libyan involvement in December 1989).
Vasilevici claimed in those March 1990 articles and in a 140 page book that followed—both the series and the book titled Pyramid of Shadows—that the USLA and Arab commandos were the “terrorists” of December 1989. What is particularly noteworthy in light of the above discussion about “exploding [dum-dum] bullets” was his claim that the USLA and the foreign students who supplemented them “used special cartridgeswhich upon hitting their targets caused new explosions” [emphasis added]—in other words, exploding or dum-dum bullets.[3]
The anonymous USLA recruit stated separately, but similarly:
I was in Timisoara and Bucharest in December ’89. In addition to us [USLA] draftees, recalled professionals, who wore black camouflage outfits, were dispatched. Antiterrorist troop units and these professionals received live ammunition. In Timisoara demonstrators were shot at short distances. I saw how the skulls of those who were shot would explode. I believe the masked ones, using their own special weapons, shot with exploding bullets. In January 1990, all the draftees from the USLA troops were put in detox. We had been drugged. We were discharged five months before our service was due to expire in order to lose any trace of us. Don’t publish my name. I fear for me and my parents. When we trained and practiced we were separated into ‘friends’ and ‘enemies.’ The masked ones were the ‘enemies’ who we had to find and neutralize. I believe the masked ones were the ‘terrorists’.[4] [emphases added]
As I have pointed out, despite the short shrift given these two revelations by Romanian media and Romanianists, one group has paid close attention: the former Securitate. That is not accidental.[5]
for full discussion of those who told us the truth (i.e. continuation of above), see discussion here:
Bullets, Lies, and Videotape: The Amazing, Disappearing Romanian Counter-Revolution of December 1989 (Part VII: Conclusion. Those Who Told Us the Truth) by Richard Andrew Hall (UPDATED with new xeroxes)
———————————————————————————————————————————————————————————————————————————————
|
|||||||||||||||||
|
|
|
The Archive of the Romanian Revolution of December 1989 