In 1991, Dumitru Mazilu, who had sought exile in Switzerland the previous year, published excerpts from his memoirs.[20] Mazilu has few kind words for his former Front compatriots, Brucan and Militaru. Nevertheless, Mazilu claims that during the events, “at least seven times they were informed that the ‘Guarding Directorate’ [the Fifth Directorate] had been trained in guerilla warfare.”[21] Mazilu elaborates:
From the evening of 22 December it turned out that the units and soldiers who continued to shoot in the population belonged to the Interior Ministry….this is confirmed by the following findings:
a) the places from which the population was shot belonged to the Interior Ministry with certainty (as in the case of the Central University Library, which belonged to Ceausescu’s Guarding Directorate) or with probability (the apartments of the building across from the work offices of the tyrant; the apartments in the vicinity of the villas of Elena and Nicolae Ceausescu, as well as those near objects of strategic or political importance, such as the Defense Ministry, Romanian Television and Radio, etc.);
b) the use of special equipment, especially simulators, specific actions of guerilla warfare in order to confuse the revolting population;
c) the actions of snipers with nightscopes around objects of major interest from the inside of neighboring buildings, where the access to other persons was almost non-existent;
d) the organization of commando actions, such as what happened at the command post of the Central Committee building on the night of 23/24 December when many suspects were found with four or five identity cards on them–a procedure used by the Interior Ministry.[22]
[21].. Excerpts from Revolutia Furata in Dumitru Mazilu, “Cine sint teroristii? [Who are the terrorists?],” Flacara, 25 Septemeber 1991, 4.
[22].. Ibid. Mazilu clearly attempts to draw no distinction between the Interior Ministry and the Securitate.
Dumitru Mazilu, Expres Magazin, nr. 64 (41) 1991, p. 12.
Dumitru Mazilu, Revolutia furata, Cozia, 1991.
In 1991, Dumitru Mazilu, who had sought exile in Switzerland the previous year, published excerpts from his memoirs.[20] Mazilu has few kind words for his former Front compatriots, Brucan and Militaru. Nevertheless, Mazilu claims that during the events, “at least seven times they were informed that the ‘Guarding Directorate’ [the Fifth Directorate] had been trained in guerilla warfare.”[21] Mazilu elaborates:
From the evening of 22 December it turned out that the units and soldiers who continued to shoot in the population belonged to the Interior Ministry….this is confirmed by the following findings:
a) the places from which the population was shot belonged to the Interior Ministry with certainty (as in the case of the Central University Library, which belonged to Ceausescu’s Guarding Directorate) or with probability (the apartments of the building across from the work offices of the tyrant; the apartments in the vicinity of the villas of Elena and Nicolae Ceausescu, as well as those near objects of strategic or political importance, such as the Defense Ministry, Romanian Television and Radio, etc.);
b) the use of special equipment, especially simulators, specific actions of guerilla warfare in order to confuse the revolting population;
c) the actions of snipers with nightscopes around objects of major interest from the inside of neighboring buildings, where the access to other persons was almost non-existent;
d) the organization of commando actions, such as what happened at the command post of the Central Committee building on the night of 23/24 December when many suspects were found with four or five identity cards on them–a procedure used by the Interior Ministry.[22]
Dumitru Mazilu, “Cine sint teroristii?,” Flacara, nr. 39, 25 septembrie 1991, p. 4.
Dumitru Mazilu: “La 24 si 25 Decembrie am fost informati ca au fost raniti si internati in spital mai multe teroristi care proveneau din tari arabe.”
fotografiile lui Ion Laurentiu, CC-ul PCR-ului, in noaptea de 23-24 decembrie 1989.
https://plus.google.com/photos/109794872578116972195/albums/5417438035204009089
OFICIAL: “N-AU EXISTAT TERORISTI…SI IN NICI UN CAZ, TERORISTI ARABI”!!!
https://romanianrevolutionofdecember1989.com/2013/08/21/revolutia-furata/
Căderea lui Gadaffi ar putea lămuri unele mistere din 1989
Întrebat ce părere are despre revoluționarii care cer indemnizații mai mari, Dinescu a spus tranșant că sunt niște profitori, la fel ca Grigore Cartianu. ”Acest individ trăiește din sângele Revoluției, ceea ce este tot o formă de a profita de sacrificiul unor oameni. Este o rușine pentru istorici, că nu s-a găsit altul care să lămurească lucrurile. Știm câte țiitoare a avut Ștefan cel Mare și nu știm ce s-a întâmplat în 21-22 decembrie 1989… De pildă, s-a spus că au fost libieni, îmbrăcați în salopete. După căderea lui Gadaffi ar trebui să se solicite date din arhive. Erau sute de militari libieni la antrenament în România, exact cum s-au folosit, acum, mercenari străini în Libia. Și au fost răniți, există mărturii din spitalele de urgență. Gadaffi a amenințat că dacă nu le dă drumul, îi arestează pe cei 10.000 de români care lucrau în Libia, în acel moment. Așa că un avion cu soldați libieni a plecat în decembrie la Tripoli. Aștept ca istoricii să afle adevărul, să nu mai vină toți amatorii cu scorneli despre Revoluție”.
O voce din sală:
Dar despre împuşcarea în halul ăla a lui Ceauşescu, ce spuneţi?
Mircea Dinescu:
Păi cum!? O împuşcare mai suavă? (râsete ) Trebuia proces de-a adevăratelea, da, dar, s-a crezut, s-a spus că „n-o să mai tragă teroriştii” Şi italienii l-au spânzurat rapid pe Musolinni… Ce să cred? Din pricina lui Ceauşescu au murit mulţi, ei nu mai pot vorbi. Femei gravide, pe masa de operaţie, bătrâni care nu erau luaţi de salvare, că erau ca pe moarte, bestial, nu? Limita pentru asta era cea de 7o de ani, cea biblică, ce vreţi mai mare cinism? Au murit foarte-foarte mulţi oameni cu zile. Şi acum e aproape tot aşa. Dispreţul faţă de om, de semeni.
Altă voce din sală:
Dar terorişti au existat?
Mircea Dinescu:
Au existat, da! Există! Eu am văzut şi simulatoare electronice, astea erau împânzite în tot Bucureştiul, erau planuri vechi, pentru eventualitatea unor invazii, atacuri, etc.
Eugen Evu:
Acelaşi scenariu, peste tot unde s-a tras în oameni. Şi la Hunedoara, jur că s-a tras asupra mea, eram în faţa Poştei, cu o doamnă de la sindicate… Urma, gaura de glonţ vidia, alături de una normală, a stat mult timp în geamul intrării poştei, s-a tras asupra mea, eram de mult urmărit de securişti şi de unii de la miliţie, care mă arestau periodic, m-au anchetat şi penal, căci îi scrisesem lui Ceauşescu şi nu am vrut să recunosc! (ibidem,n.2006) În actuala Hunedoară, o biserică cu hramul martirilor prin împuşcare (şase la număr), stagnează de ani buni fără fonduri a se isprăvi. Pare un stigmat. Predicile se aud în oraş unele sunt de-a dreptul patetice, cu apeluri disperate, dar enoriaşii n-au bani, iar cei ce au nu prea se-apleacă. (ibid).
Mircea Dinescu:
De când erau în Cehoslovacia… Simulatoarele imitau mitralierele, soldaţii trăgeau uşurel, cu gloanţe în infraroşu, eu am văzut, erau împuşcaţi numai în frunte, aşa: în C.C., în întuneric! Numai acolo-ntr-o oră au fost împuşcaţi şaişpe inşi. Numai pe lumină stinsă, în frunte, doar erau profesionişti, erau băieţi care… aveau arme speciale cu lunetă! A existat şi o echipă specială care-l păzea pe Ceauşescu şi erau Arabi. Erau de-ai lui Araffat. Erau libieni, care au fost arestaţi de ai noştri, dar în acea vreme lucrau în Libia lui Gadaffi vreo zece mii de români. Ăla, terorist de rang mondial, a ameninţat că dacă nu li-se dă drumul imediat, ne împuşcă compatrioţii! A apărut şi la televiziunea lor, se ştie… Vă daşi seama ce ieşea? Şi le-a dat drumul înapoi, şi gata.
mai mult despre subiecte alaturate…
https://romanianrevolutionofdecember1989.com/charles-kings-conspiracy-theory/
Significantly, the details of the revelations of Dumitru Mazilu (mostly from 1991 above) and Mircea Dinescu (from 2011 and 2006) are in keeping with the still as yet never published in the Romanian press text of Securitate General Iulian Vlad’s declaration of 29 January 1990:
General Magistrat (r) Ioan Dan
In aprilie 1990, generalul Ghoerghe Diaconescu a fost destituit din functia de conducere in Directia Procuraturilor Militare. La plecare, mi-a predat cheia de la fisteul sau, cu mentiunea ca acolo au mai ramas cateva hartii fara importanta. Intrucat, la data respectiva, ma aflam in cea mai mare parte a timpului, in procesul cercetarilor de la Timisoara, mult mai tarziu, am dorit sa pun in respectivul fiset o serie de acte. Am cercetat ce mai ramasese de pe urma generalului Diaconescu si, spre surprinderea mea, am gasit declaratia olografa a generalului Iulian Vlad, data fostului adjunct al procurorului general, fostul meu sef direct, nimeni altul decat generalul Diaconescu, la 29 ianuarie 1990, cand toate evenimentele din decembrie 1989 erau foarte proaspete. Repet, este vorba despre declaratia olografa, un text scris foarte ingrijit, pe 10 pagini, din care voi reda acum integral doar partea care se refera expres la “actiunile teroriste in Capitala” (formularea apartine generalului Vlad).
“Analizand modul in care au inceput si s-au desfasurat actiunile teroriste in Capitala, pe baza acelor date si informatii ce le-am avut la dispozitie, consider ca acestea ar fi putut fi executate de:
1) Elementele din Directia a V-a, USLA, CTS si din alte unitati de Securitate, inclusiv speciale.
a) Directia a V-a, asa cum am mai spus, avea in responsabilitate paza si securitatea interioara a Palatului Republicii, multe dintre cadrele acestei unitati cunoscand foarte bine cladirea, cu toate detaliile ei. In situatia creata in ziua de 22.12.1989, puteau sa mearga la Palat, pe langa cei care faceau acolo serviciul si unii dintre ofiterii si subofiterii care se aflau la sediul CC ori la unitate.
Este ca se poate de clar ca numai niste oameni care cunosteanu bine topografia locului ori erau in complicitate cu cei care aveau asemenea cunostinte puteau patrunde in cladire (sau pe acoperisul ei) si transporta armamentul si cantitatile mari de munitie pe care le-au avut la dispozitie.
Tot aceasta Directie dispunea de o baza puternica si in apropierea Televiziunii (la Televiziunea veche). De asemenea, avea in responsabilitate perimetrul din zona resedintei unde se aflau numeroase case (vile) nelocuite si in care teroristii ar fi putut sa se ascunda ori sa-si faca puncte de sprijin.
Sunt si alte motive care pun pe prim-plan suspiciuni cu privire la aceasta unitate.
b) Elemente din cadrul unitatii speciale de lupta antiterroriste care aveau unele misiuni comune cu Directia a V-a si, ca si o parte a ofiterilor si subofiterilor de la aceasta unitate, dispuneau de o mai buna instruire si de mijloace de lupta mai diversificate.
c) Elemente din Trupele de Securitate care asigurau paza obiectivilor speciale (resedinta, palat etc.) si, impreuna cu Directia a-V-a, Securitatea Capitalei si Militia Capitalei asigurau traseul de deplasare.
d) Ofiteri si subofiteri din Securitatea Capitalei, indeosebi de la Serviciul Trasee, sau dintre cei care au lucrat la Directia a V-a.
e) Elemente din alte unitati de Securitate, inclusiv unitatile speciale 544, 195 si 110, precum si din cele complet acoperite, comandate de col. Maita, col. Valeanu, lt. col. Sirbu, col. Nica, col. Eftimie si lt. col. (Eftimie sau Anghelache) Gelu (asa sta scris in declaratie–n.n.). Aceste din urma sase unitati, ca si UM 544, in ansamblu, si UM 195 puteau dispune si de armament si munitii de provenienta straina, precum si de conditii de pregatire adecvate.
2) Ofiteri si subofiteri din Militie, atat de la Capitala, cat si de la IGM, cu prioritate cei din Detasamentul special de interventie si cei care asigurau traseul.
3) Cred ca s-ar impune verificarea, prin metode si mijloace specifice, a tragatorilor de elita din toate unitatile din Capitala ale Ministerului de Interne, precum si a celor care au avut in dotare sau au indeplinit misiuni folosind arme cu luneta. N-ar trebui omisi nici chiar cei de la Dinamo si de la alte cluburi sportive.
4) Unele cadre militare de rezerva ale Securitatii, Militiei si Armatei, precum si actuali (la data respectiva) si fosti activisti de partid sau UTC, persoane apropriate tradatorului si familiei sale ori care poseda arme de foc.
Propun, de asemenea, o atenta investigare a celor care au fost in anturajul lui Nicu Ceausescu. Acest anturaj, foarte divers, cuprindea inclusive unele elemente de cea mai scazuta conditie morala care puteau fi pretabile la asemenea actiuni.
Ar fi bine sa se acorde atentia cuvenita sub acest aspect si fratilor dictatorului–Ceausescu Ilie si Ceausescu Nicolae–care, prin multiplele posibilitati pe care le aveau, puteau organiza asemenea actiuni.
5) Anumite cadre militare sau luptatori din Garzile Patriotice.
6) Straini:
a. Din randul celor aflati la studii in Romania:
– arabi, in general, si palestinieni, in special, inclusiv cei care sunt la pregatire pe linia Armatei (de exemplu, la Academia Militara);
– alte grupuri de straini la studii (iranieni si altii).
b. Special infiltrati (indeosebi din cei care au urmat diverse cursuri de pregatire pe linia MI sau a MAN);
c. Alti straini aflati in tara cu diverse acoperiri, inclusiv diplomatice;
d. Fosti cetateni romani (care ar fi putut intra in tara si in mod fraudulos).
7) Elemente infractoare de drept comun care au posedat armament ori l-au procurat in chiar primele ore din dupa-amiaza zilei de 22 decembrie 1989, cand, din mai multe unitati de Securitate, intre care Directia a V-a si Securitatea Capitalei, s-a ridicat o cantitate mare si diversa de armament si munitie.”
The Archive of the Romanian Revolution of December 1989 