(purely personal views as always, based on two decades of prior research and publications)
Constanta:
“Cei ucisi in (cartierul) Tomis Nord incercind sa retina teroristi ce trageau dintr-un apartament, cei impuscati la miezul noptii la intrarea in Constanta cu gloante explozive, sint pentru dumneavoastra simple accidente?!”
Aurel Rizea, Presedinte Asociatia Ranitilor si Urmasilor Celor Decedati in Revolutia din Decembrie, “De ce, Domnule Procuror (Sef Petre)?” Contrast (Constanta), nr. 37 (6-13 Decembrie 1990), p. 6.
Marin Opris, Constanta, impuscat 21:00 29 decembrie 1989 (railyard)
“Internat prin serviciul de urgenta, pacientul a fost operat la bratul sting, in sectie de chirurgie II ortopedie tramatologic, extragindu-se un glont tip, ,vidia,’ alte doua gloante au trecut prin brat, fisurindu-l.”
“Din Zilele Revolutiei,” Cuget Liber (Constanta), nr. 20 (16 ianuarie 1990), p. 3.
“In aceiasi dimineata (24 decembrie 1989) regimentul de elicoptere de la Tuzla a fost alertat de Comandamentul Aviatiei Militare din Bucuresti ca in zona impadurita a localitatilor Adamclisi, Oltina si Baneasa zboare de elicoptere care au apartinut escadrilie speciale a fostului dictator, avind misiune de a lansa grupuri de teroristi…(la 8:00) teroristi debarcati in desant au lovit elicopterul cu (Col. Serghie Eftimie, Cptn. Mihai Enache, maistri militari Gh. Deleanu si Stefan Petrea).”
Prof. D.M., “In Memoriam,” Cuget Liber (Constanta), nr. 4 (26 decembrie 1989), p. 2.
Monumentul eroilor Regimentului 59 Elicoptere
La 24 decembrie 1989 elicopterul nr. 89, aparţinând Regimentului 59 Elicoptere, executa o misiune de cercetare aeriană în zona Adamclisi . La ora 08.30 elicopterul s-a prăbuşit, echipajul, format din lt.col. Serghei Eftimie, cpt. Enache Mihai, 
m.m. Deleanu Gheorghe şi m.m. Petrea Ştefan, pierzându-şi viaţa. În memoria acestora , în incinta unităţii militare din Tuzla, a fost construit un monument, realizat cu fondurile donate de întregul personal al Regimentului 59 Elicoptere, care a fost inaugurat în anul 1990.
– 22 decembrie – 6 răniţi;
– 23 decembrie – 6 morţi, 15 răniţi;
– 24 decembbrie – 11 morţi, 40 de răniţi;
– 25 decembrie – 2 morţi, 10 răniţi;
– 26 decembrie – 6 răniţi;
– 28 deecmbrie – 2 răniţi ;
– 29 decmbrie – 1 mort;
– 31 decembire – 1 mort. 3 răniţi;
– 01 ianuarie – 3 morţi, 2 răniţi;
– 02 ianuarie – 3 morţi, 2 răniţi;
– 03 ianuarie – 1 mort;
– 04 ianuarie – 1 rănit;
– 05 ianuarie – 1 mort, 1 rănit;
– 12 ianaurie – 1 mort.
Decesul sau rănirea victimelor s-a produs în 100 de cazuri noaptea şi în 18 cazuri ziua.
https://romanianrevolutionofdecember1989.com/ceva-era-putred-in-dobrogea/
Ceva era putred in Dobrogea…
https://romanianrevolutionofdecember1989.com/foreign-intervention/
https://romanianrevolutionofdecember1989.com/zz-ro-259-and-the-end-of-the-end-of-the-end/
https://romanianrevolutionofdecember1989.com/anatomy-of-a-cover-up-or-constanta-we-have-a-problem/
An interesting anomaly…the radio-electronic war, as with actual armed attacks and actions, took place mainly in the south of the country–perhaps purposely avoiding the Soviet Union’s borders…its intention therefore may have been as much to provide cover for the first wave of foreign mercenaries fighting to restore the Ceausescus to power, as it may have been to simply disorganize and demoralize the Romanian military…
Actiunile au durat 60 de ore (3 nopti si 2 zile) si s-au desfasurat in teritoriul romanesc cuprins intre Dunare si Carpatii Meridionali, partial in Dobrogea si Transilvania, inclusiv Banatul, si deloc in Moldova. –Gheorghe Eftimescu
23 DECEMBRIE 1989
Incepand cu miezul noptii, apar tot mai multe semnale despre asa-zise debarcari, aterizari de elicoptere, tinte aeriene, acte teroriste. Urmarind adnotarile concise ale acestui jurnal de operatiuni din Garnizoana Constanta, va veti da seama, fara doar si poate, ca a fost un veritabil procedeu de intoxicare cu stiri false, menite sa creeze panica si deruta, chiar si (sau, mai ales) in randul fortelor militare de aparare.
Cine a dirijat acest razboi surd si cu ce interese?
Ora 00.23: Contraamiral C. Iordache da ordin la CREO ca statiile de radiolocatie sa fie pornite pentru a executa observarea radiotehnica. La descoperirea elicopterelor sa se deschida focul * Ora 00.52: Cpt. Lt. Musat P. primeste ordin sa fie dezarmati si tinuti la arest trei militieni * Ora 00.52: C.Rg. I Pora sa trimita o grupa de aparare la Tipografia “Dobrogea” * Ora 00.53: Cpt. Rg. I Plaviciosu i se comunica: nu este cazul intunecarii portului Constanta, dar sa fie pregatit pentru aceasta, in caz de nevoie. Nu trebuie sa se puna in functiune sirenele. Sa se lucreze normal * Ora 01.19: Mr. Bursuc a primit ordin sa nimiceasca elicopterul din zona Tuzla, de culoare alba (?) * Ora 01.21: Se intreaba la Regimentul de elicoptere daca in zona zboara vreun elicopter. A ridicat doua elicoptere pentru a combate pe cele diversioniste * Ora 01.38: C.am. Iordache cere lt.col. Ginghina Lucian – seful de stat major al Garzilor Patriotice (n.n. – decedat, Dumnezeu sa-l ierte!) sa fie informat despre situatia de la Casa Alba * Ora 01.41: P.O. de la Sfantu Gheorghe a descoperit un elicopter spre nord-est. Operativ, a ordonat navei din mare sa respinga atacul acestuia # Ora 01.42: Elicopterul din Tuzla zboara spre Mangalia * Ora 01.43: La toate F.P.M. – alarma aeriana. Sa fie pregatite pentru respingerea elicopterelor. S-a ordonat sa se traga in cazul aparitiei elicopterelor sau a altor tinte navale * Ora 01.52: Mr. Bursuc informeaza ca o masina de pe soseaua Constanta-Mangalia a deschis focul impotriva patrulei militare. Aceasta a tras si a lovit-o in cauciuc # Ora 01.53: Contraamiral Boian: de la hotel “Belvedere” se fac semnale luminoase catre mare. Sa fie trimis un pluton de interventie * Ora 18.07: Dintr-un accelerat din gara se trage. Busculada la Casa de Cultura. Sa fie imprastiati. Se trage spre sala de sport a Centrului de Scafandri * Ora 18.10: Cpt. Rg. I Stoleru – este atacat plutonul de la Bazin apa “Cismea”. Sa se deschida focul! * Ora 18.12: C.am. Boian (n.n. – de la Mangalia) vorbeste cu c.am. Angelescu * Ora 18.14: Un elicopter a aterizat langa Releul TV din comuna Baneasa * Ora 18.21: Vedeta submarina 2 raporteaza ca deasupra lor doua elicoptere se lovesc reciproc cu armament * Ora 18.25: Farul Mangalia – trec pe deasupra avioane si elicoptere. Sa se stinga farul! * Ora 18.26: Cele 6 elicoptere de la platforme vin acum spre Midia. Asupra militarilor de la Procuratura se trage. Sa se riposteze! * Ora 18.28: V.T. executa foc asupra unei tinte navale * Ora 18.29: Gara Constanta este ocupata de securitate si se trage intens * Ora 18.30: Aeroportul Tuzla este atacat de la uscat. C.am. Iordache ordona col. Anghel sa trimita la gara pompieri si grupe de interventie, ca este un incendiu mare. Centrul de Scafandri sa trimita un pluton la gara * Ora 18.32: Se ordona stingerea farurilor de la Midia si Constanta * Ora 18.33: B. 307 I.M. este atacat. Unitatea este in dispozitiv de lupta. Navele din Constanta sa deschida foc asupra oricaror elicoptere pentru ca nu sunt elicoptere romanesti in aer * Ora 18.35: La Baneasa au coborat 4 elicoptere. S-a tras in cei de la Releu, care sunt doar trei-patru oameni nemilitarizati * Ora 18.37: Se debarca trupe la Cataloi. O subunitate de la B.I.M. sa plece imediat acolo! La spital se trage in zona. Acolo sunt raniti * Ora 18.38: Marele Stat Major informeaza ca se asteapta sa vina bombardiere dinspre Constanta spre Bucuresti * Ora 18.41: Cpt. Rg. I Plaviciosu informeaza ca nu sunt probleme la gara * Ora 18.45: C.A.A.T. nu a descoperit nici o tinta, nici la nord si nici in sudul Dobrogei. Doua M.I.G.-uri 21, de la Kogalniceanu, vor zbura la ora 18.45. Atentie la foc! Nu se va trage asupra aviatiei! * Ora 18.51: Nae Valeriu – misiunea a fost indeplinita * Ora 18.58: La podurile dunarene de la Cernavoda au fost lansati parasutisti. La Midia, capitania raporteaza acelasi lucru. Dv. 545 A.C. nu confirma * Ora 19.04: La cladirea Lenin – I.G. Duca se ataca. Mr. Bajenaru sa intrerupa incarcatul si sa participe la apararea cladirii * Ora 19.09: C.am. Iordache a ordonat sa se deblocheze Militia Techirghiol la telefoane. Vorbeste cu col. Buriu despre interventia la gara cu blindatele. Se raporteaza ca la Chimpex II este un incendiu.
Din punctul de vedere al celor care conduceau operatiunile de lupta in Garnizoana Constanta – cu totii, mobilizati ca la razboi -, ziua de 23 decembrie 1989 a fost cea mai lunga zi a anului. Aproape la fiecare minut, la Comandamentul Marinei Militare se primeau informatii diverse, unele de-a dreptul naucitoare, la care trebuia sa se raspunda pe loc, prin masuri operative si eficiente. Alimentata si de masina de raspandit zvonuri care devenise Televiziunea Romana (teroristi la tot pasul, 60.000 de morti etc.), panica pusese stapanire pe foarte multi oameni care considerau ca se pun in slujba Revolutiei, anuntand tot ce li se nazarea a fi un pericol “grav si iminent”. Iar la dispeceratul Marinei Militare, cei cativa oameni cu putere de decizie trebuiau sa-si pastreze sangele rece si sa actioneze cu hotarare, in spiritul regulamentelor militare.
Ce s-a mai petrecut in seara zilei de 23 decembrie in Garnizoana Constanta?
Ora 19.30: C.am. Petre George a dat telefon (de la Bucuresti) si vorbeste cu c.am. Iordache C. I se deruleaza filmul actiunilor de lupta si masurile luate. C.am. Angelescu ordona Brigazii 4 sec., care a prins un palestinian la gara, sa-i urmareasca pe ceilalti 11, care se retrag spre Palas * Ora 19.36: Un elicopter de la Tuzla s-a ridicat in aer. Sa nu se traga. Ordinul de decolare este dat de catre comandantul aviatiei * Ora 19.38: Patru elicoptere romanesti zboara de la Tulcea la Constanta * Ora 19.38: Gara a fost eliberata. S-au prins doi sau trei indivizi de catre plutoanele marinei si de catre securitate si se urmaresc ceilalti * Ora 19.40: La brigada de securitate de pe “Lenin” au fost capturati doi tragatori care erau ofiteri de securitate. Au fost batuti si sunt sub paza * Ora 19.45: O informatie: podul Agigea de cale ferata ar putea fi minat. La fel si podul rutier peste calea ferata din Km 4-5 * Ora 19.47: S-a vorbit cu directorul Idu de la Navrom ca navele comerciale sa cerceteze zona de radiolocatie, iar cu directorul Maier de la C.F.R. sa cerceteze podurile * Ora 19.52: La I.C.I.L. vin teroristi spre depozitul de amoniac. S-a ordonat ca un pluton de la I.M.M.B. sa asigure paza depozitului respectiv * Ora 19.55: In zona Chimpex se incearca incendierea bazinelor * Ora 20.07: Electromecanicul Ruse de la releul Baneasa: patru elicoptere aterizate au lovit cu foc de arma statia, dar nu releul. Granicerii au luat masuri de aparare * Ora 20.11: Dn 545 are o informatie ca mai multe elicoptere debarca tanchete la nord de Midia (Vadu), sunt 20-30 de elicoptere. Se cere CAAT (Rg. II Greceanu si Gl. Opruta) sa cerceteze zona Vadu. S-a ordonat sefului Statului Major al CAAT sa atace! * Ora 20.42: Col. Buriu raporteaza ca la Chimpex nu sunt victime si nici incendii. La fel la Gara * Ora 20.48: Comandantul aviatiei, gen. Rus Iosif, intreaba daca avem nave langa vreo nava straina de pe care se pare ca se ridica elicoptere. C.am. Iordache ordona ca doua vedete torpiloare sa iasa in mare si sa verifice nava suspecta (“SOLARA”) * Ora 21.20: C.am. Iordache ordona sa iasa in mare toate navele * Ora 21.35: La navele “Tulcea”, “Oituz”, “Calafat”, “Husi”, “Bazias V”, “Teleorman”, “Sebes”, “Rm. Valcea” si “Feleac” s-au observat scafandri. Probabil ca sunt minate. Alarma la scafandrii de lupta! Langa aceste nave este nava libiana “Solara”. Se ordona sechestrarea navei libiene * Ora 21.54: C.am. Iordache a raportat situatia minarii navelor la Marele Stat Major * Ora 22.03: Brigada 4 Graniceri raporteaza ca la Sfantu Gheorghe a inceput o desantare * Ora 22.06: S-a transmis ordin de lupta la Bg. 29. Vedetele sa cerceteze nemijlocit fiecare nava. Cele la care se observa indicii de activitate terorista si militara vor fi inconjurate si aduse spre Neptun. Daca nu se supun, se trage. Obiectiv principal – navele de nationalitate araba (libiana, siriana, pakistaneza). Semneaza seful sectiei operatii, Rg. II Greceanu * Ora 22.16: S-a ordonat C.am. Boian si Rg. I Marinescu sa scoata in mare toate navele pe care le pot scoate * Ora 22.27: Aeroportul Kogalniceanu a fost inconjurat din trei parti desante de circa 30 de elicoptere * Ora 22.37: S-a ordonat ca 200 de elevi sa ocupe pozitii in port. A plecat Rg. II Stefanescu, ca ofiter de stat major * Ora 22.40: De la Vraja Marii, pe faleza Cazinoului se fac semnale luminoase pentru nave, pe mare. Rg. II Buta a ordonat ca doua plutoane sa se deplaseze la fata locului * Ora 22.55: De la Aeroportul Kogalniceanu s-a raportat ca desantul s-a regrupat spre nord * Ora 23.07: Plt. Craciun, de la sediul Securitatii, raporteaza ca au impuscat un terorist si l-au dus la spital in stare grava * Ora 23.54: Prin Brigada 4 Graniceri s-a informat despre doborarea unui elicopter la Hanul Piratilor * Ora 24.00: Se informeaza despre focuri de arma langa hotel “Mangalia”, precum si la Neptun-Saturn. Vedetele torpiloare executa trageri asupra bombardelor.
24 DECEMBRIE 1989
De la oara 00.00 a noptii de 23 spre 24 decembrie, la Comandamentul Marinei Militare – care exercita conducerea Garnizoanei Constanta – au sosit zeci si zeci de informatii alarmiste, prin care se anuntau debarcari de parasutisti, aterizari de elicoptere, tinte navale si aeriene neidentificabile, atacuri cu foc de arma etc. La toate acestea trebuia sa se raspunda prin masuri operative si eficiente. Aceasta explica numeroasele deplasari, din acea noapte, de nave si de forte militare terestre, o stare de continua alarma la obiectivele de importanta nationala din zona. Ce altceva decat un bine pregatit razboi de intoxicare pentru crearea panicii si a derutei o constituiau informatiile precum cele ce anuntau: minarea portului si a navelor comerciale din bazinul portuar, existenta unor nave arabe de pe care decoleaza elicoptere, atacul asupra aeroportului Kogalniceanu, oprirea acceleratului 822 in gara Neptun, asupra caruia se tragea cu foc de arma, survolul platformelor de foraj marin de catre elicoptere si avioane, etc., etc.? In aceste conditii de atmosfera foarte incordata, deseori s-a apasat pe tragaci fara a se sta prea mult pe ganduri, ceea ce a dus la raniti si victime din randul unor oameni nevinovati.
24 decembrie – Ziua Ajunului de Craciun avea sa fie si ea o zi incordata, desi apele incep sa se mai limpezeasca.
Ora 08.28: Nava “Fagaras” sa fie cautata foarte bine, sa nu existe pericol de mine si apoi sa i se dea drumul in voiaj * Ora 10.50: C. scafandri iese in mare cu o nava tip Venus si executa patrulare in zona Sf. Gheorghe. Va actiona cu scafandri impotriva diversiunilor si cu artilerie impotriva elicopterelor * Ora 11.50: Informatie de la MApN: O nava comerciala sub pavilion arab, la 2 mile de Varna, refuza controlul vamal si a solicitat la partea bulgara hrana si apa * Ora 12.00: Din ordinul c.am. Iordache, toti ofiterii C.I. din Marina Militara predau armamentul si munitiile, se subordoneaza comandamentelor unitatilor unde sunt incadrati si vor fi folositi corespunzator pregatirii. De prezentul ordin se ocupa Cpt. Rg. I Oprea * Ora 13.00: Primul transport cu ajutoare medicale a aterizat pe aeroportul Kogalniceanu. Este un avion Interflug – RFG * Ora 14.20: Catre Brigada 4 Graniceri: Toate bunurile care sosesc din strainatate sa nu fie preluate decat de persoane aprobate de Comandamentul Militar al Marinei. Nava libaneza de la Varna a arborat pavilion tricolor si vine spre noi. C.R. I. Marinescu sa aiba pregatite vedete torpiloare si antiaeriene pentru interceptare * Ora 14.45: S-a dat ordin C.Rg. I Andronache Ion sa ia masuri riguroase ca navele speciale sa fie pastrate ca bunuri ale poporului si sa fie pazite (n.n. – navele lui Ceausescu) * Ora 17.10: La Poarta 6 port au fost prinsi doi arabi care au tras * Ora 17.20: Din ordinul c.am. Angelescu a fost dezafectat retransmitatorul radio din b-dul Republicii, bl. 12, ap. 44. A fost instalata o grupa de militari la blocul 12, ap. 47, in serviciul operativ, la statia de radio control, a securitatii * Ora 17.45: Reprezentantul “EMI” informeaza ca navele arabe “Rabunion” din port sunt depozite de munitii si armament * Ora 19.05: Se informeaza ca dinspre Bucuresti familia Gainuse se indreapta catre mare. S-a raportat tovarasului ministru * Ora 19.47: In schimbul de focuri de la Centrul de Scafandri au murit un militian si un civil.
25 DECEMBRIE 1989
Pentru romani, Sfanta zi de Craciun, care ar fi trebuit sa aduca pace peste sufletele oamenilor a fost una incrancenata, cu gloante suierand pe la ferestre, cu morti si raniti, incheiata cu mascarada procesului si a executiei sotilor Ceausescu. Sigur ca acum altfel privim lucrurile, detasati si “la rece”, nemaifiind dispusi sa acordam circumstante explicatiei cum ca simulacrul justitiar ar fi fost singura solutie la momentul respectiv pentru a opri varsarea de sange si a descuraja orice incercare de restaurare a regimului comunist.
Dar cert este ca in acele zile alta era masura faptelor si a lucrurilor, dimensiunea timpului si tensiunea vietii. Se poate deduce usor acest adevar si din derularea jurnalului de operatiuni al Comandamentului Marinei Militare.
Ora 00.08: Nava chineza “Do Wen” se afla in rada, in deriva la 40 m. Vine din Lagos * Ora 00.24: In zona Brotacei se trage intens. Se ordona sa se trimita echipa de antiteroristi in zona * Ora 00.27: La Capela Militara s-a prins un terorist * Ora 00.35: Masina Cpt. Rg. I Stoleru a fost oprita de niste cetateni si, cand sa plece, a fost atacata de cei de jos cu foc. Are doi morti sau raniti grav * Ora 00.36: La Neptun se duc lupte grele (!). Pompierii din zona Jupiter au fost atacati. Sunt sprijiniti cu 15 militari de Cpt. Rg. III Stefan * Ora 01.17: D9M.C. raporteaza despre incidentul de la Cismea, unde tancheta lor a atras asupra masinii CREO, care nu a oprit la semnalizarea lor. * Ora 01.26: O informatie venita prin CREO de la Sf. Gheorghe spune ca granicerii cunosc ca un avion de transport va lansa parasutisti in zona. Rg. II Papaioganu confirma, despre acest avion de desant, ca ar avea informatii de la Cpt. Th. Baia. Se cere la CAAT o noua confruntare # Ora 01.38: Rg. III Craciun. Un ARO a intrat in oras si a fost lovit de o tancheta. Apoi, o “Dacie” a lor, care transporta raniti a fost lovita de altii in dreptul spitalului * Ora 01.47: Bricul “Mircea” a observat de la o nava din rada doua rachete luminoase si apoi se semnalizeaza de la mal * Ora 01.50: Nava suspecta “Nazca” pare a se deplasa spre nord. Se cere confirmarea de la Capitanie. Nu se confirma * Ora 02.01: Cpt. Truta: La Costinesti, langa epava se afla o nava. Alta, tot mica, s-a apropiat de mal si apoi a venit langa cealalta * Ora 02.10: C.am. Iordache a ordonat prin radio navelor din rada sa intercepteze si, la nevoie, sa traga intr-o nava mica, rapida, care vine spre Constanta port. * Ora 03.15: Se ordona unei nave graniceresti sa supravegheze nava “Kamadan” (libaneza sau turceasca) * Ora 03.21: Primul detasament (53 de oameni plus 4 cadre) a plecat spre Midia * Ora 03.25: Cpt. Rg. I Pantea – sa ia Capitania legatura cu nava “Kamadan”, sa vada ce poate obtine de la ei * Ora 03.26: Din nou Bateria A.C. Midia este atacata dinspre mal * Ora 03.40: Cpt. Rg. I Stefan interpreteaza ca dinspre mare vin in valuri de recunoastere vedete de debarcare. I se comunica ca ceea ce vede sunt navele proprii, la ancora. Au dat semnale de recunoastere * Ora 03.52: Lt. Col. Maliciuc – Comisariat. La M. Kogalniceanu o masina cu numar strain a tras asupra lor si a demarat in viteza spre Sibioara * Ora 04.01: Cpt. Rg. I Nicola este informat de cetatenii din zona Faleza Nord ca acolo se aproprie ambarcatiuni mai mari si mai mici dinspre mare * Ora 04.11: O patrula proprie in zona garii a reusit sa traga intr-un “Oltcit”, care deschidea foc asupra locuintelor. A ranit pasagerii si i-a dus la spital * Ora 04.12: De la lt.col. Maliciuc – Consiliul F.S.N. Constanta: “Dacia” 2-CT-1919, cu parbrizul spart, trage cu arma din mers. S-a cerut sa se execute cautarea masinii * Ora 05.34: Cernavoda – totul este normal * Ora 05.40: Rg. I Nicola are informatii ca intre insula Ovidiu si debarcaderul Tic-Tac se fac drumuri repetate cu ambarcatiuni (salupa). S-a ordonat plecarea a doua patrule-“taxi” pentru a vedea ce se intampla * Ora 06.25: Cpt. Rg. III Badea raporteaza situatia din Constanta la Marele Stat Major: in cursul noptii s-au semnalat focuri de arma si schimburi de focuri de calibru greu la Midia, Spitalul Constanta si Pompieri Mangalia.
https://romanianrevolutionofdecember1989.com/2014/12/11/braila-in-zilele-revolutiei-7-si-12/
Convorbiri interceptate prin radiotelefoane folosite de Militie in noaptea de 24/25.12.1989 in municipiul Braila (publicate ca Lt. Col. Fanica Voinea Ene, “Braila in zilele revolutiei (7),” Libertatea (Braila), 14 noiembrie 1991, p.1, p. 4.; si in serialul “Intimplari straini la Braila,” Armata Romaniei; mai jos din cartea Armata română în revoluţia din decembrie 1989). (SOARE este Colonelul Soare, Seful Securitatii Brailei; se pare ca e vorba de programul planificat de impuscaturi in miezul noptii spre dimineata (o tactica descrisa aici: https://romanianrevolutionofdecember1989.com/2014/01/19/what-would-it-have-looked-like-if-nicolae-ceausescus-securitate-executed-a-plan-to-counter-an-invasion-but-the-invaders-never-came-i/); e clar din discutia ca armata este considerata de catre acesti militieni si securisti, dusmanul!)
Armata Romaniei, nr. 41 (96) 9-15 octombrie 1991 p. 3
Lt. Col. Fanica Voinea Ene, “Intimplari Straini la Braila (VIII)” (n-a aparut in serialul publicat in Libertatea (Braila))
Gheorghe Lupascu, membru al Uniunii Scriitorilor: “Cine trage in noi, tovarase [colonel, seful Securitatii Brailei] Soare?” l-am intrebat ‘Libienii lui Ceausescu, cine sa traga!?”
Or fi fost si din astia, nu contest. Nu intimplator un cetatean de la noi din oras, care lucra in Libia pe atunci, afirma ca imediat dupa declansarea revolutiei in Romania au fost sechestrati in aceasta tara. Li s-a dat drumul abia prin ianuarie 1990, cind probabil au fost recuperati studenti, in ghilemele, ai acestei tari aflate in Romania.
Scopul celor care trageau era sa provoace deruta in armata, s-o imprastie peste tot pentru a nu putea reactiona. Se pregatea ceva, cred. Iar Braila era un fel de cap de pod, cum spuneti, dvs. militarii. Pentru ca avea Insula Mare, o zona intinsa, ideala pentru debarcari si desantari…
Iar acum, vezi Doamne, armata e vinovata pentru tot ce s-a intimplat. Generalul Rizea pentru ca n-a consu cu competenta, nu stiu care colonel pentru ca n-a coordonat…Si de aici mortii si ranitii Brailei!
Sa fim seriosi! Care era structura pe care se bazeaza totalitarianism? Securitatea si Militie! Fara Securitate si militie nu putea face nimic.
Articole anterioare din serialul Braila in zilele revolutiei:
https://romanianrevolutionofdecember1989.com/2014/12/09/braila-in-zilele-revolutiei-12/
https://romanianrevolutionofdecember1989.com/2014/12/08/braila-in-zilele-revolutiei-11/
https://romanianrevolutionofdecember1989.com/2014/12/07/braila-in-zilele-revolutiei-10/
https://romanianrevolutionofdecember1989.com/2014/12/06/braila-in-zilele-revolutiei-9/
https://romanianrevolutionofdecember1989.com/2014/12/05/braila-in-zilele-revolutiei-8/
Episode 7 mai sus
https://romanianrevolutionofdecember1989.com/2014/11/20/braila-in-zilele-revolutiei-6/
https://romanianrevolutionofdecember1989.com/2014/11/06/braila-in-zilele-revolutiei-5/
https://romanianrevolutionofdecember1989.com/2014/11/05/braila-in-zilele-revolutiei-iv/
https://romanianrevolutionofdecember1989.com/2014/10/22/braila-in-zilele-revolutiei-iii/
https://romanianrevolutionofdecember1989.com/2014/10/20/braila-in-zilele-revolutiei-ii/
https://romanianrevolutionofdecember1989.com/2014/10/18/braila-in-zilele-revolutiei-i/
O cetateanca ce nu doreste sa-i fie dat publicatii numele: Pe 24 decembrie ’89, pe la orele 11 noaptea s-a declansat tirul asupra comandamentului unitatii din doua case particulare, aflate in jurul nostru. Una era evacuata pentru a fi demolata, cealalta apartinea familiei Glont (el, un vechi activist de partid, care se zicea ca lucra ca vopsitor la Santierul Naval). Se tragea din poduri, de pe ferestre. Casa noastra era la mijloc, intre cele doua locuinte si comandamentul diviziei. Va dati seama ca distrugeri am suferit. Astea n-ar fi nimic, o casa mai poate construi omul, dar cine-i mai feda sanatatea sotului meu? A fost grav ranit in plamini. Si acum are schije in el. Medicii n-au putut sa-i le scoata. Dupa cum apreciaza ei, a fost impuscat cu glont care face explozie in corp.
Locotenent-colonel dr. Petru Nica: Eu locuiesc intr-un bloc la care domiciliaza si unii ofiteri din fosta securitate si militie. E vorba de blocul ,Romarta’ din care, nu-i nici un secret, toata lumea o stie, s-a tras asupra demonstrantilor din piata si asupra aparatorilor Consilului.
Focul s-a executat incepind cu 23 decembrie seara, dar fenomene oarecum bizare au aparut aici cu 4-5 zile inainte. De pilda pe 18 dupa amiaza, am constatat cu stupoare ca de pe cutiile postale si usile apartamentelor cadrelor Ministerului de Interne au disparut numerele si numele lor. Sotia mi-a spus sa le stergem si noi. I-am interzis. N-aveam de ce ne ascunde. Apoi, dupa consemnul asta, cine stie ce persoane ti-ar fi putut intra in casa. Alta bizarie: boxele respectivelor au fost camuflate cu table, cartoane si alte materiale, sa nu se vada ce-i in interior. Un du-te-vina la fel de inexplicabil a constat familia mea la aceste apartamente; in conditiile in care, se stie, si ei ca si noi erau in alarma de pe 17 decembrie 1989. Ca sa nu mai vorbesc de lazi suspecte, care nu aparusera pina atunci…
Lt. Col. Fanica VOINEA ENE, “Braila in zilele revolutiei (12),” Libertatea (Braila), 27 decembrie 1991, p. 1; p. 2.
Maior Tanase Horia: este un fapt dovedit deja, ca pe teritoriul Romaniei au patruns elicoptere straine. Argumentul principal il constituie nu atit tintele aparute pe ecranele radar–deoarece multe din elicoptere foloseau spatiile ,moarte’, pentru radiolocatia de cercetare–ci declaratiile martorilor care le-au vazut si, mai ales urmele lasate la aterizare de talpice. Or, stiti bine, elicopterele romanesti au trenul de aterizare pe roti. Ca sa nu mai amintesc de convorbirile radio interceptate; ,Get sometthing ready!’ (engleza) ,Pregateste ceva!’ ,Su anda Bulgariwstan ta gizdyraz’ (turca)–,In clipa asta ne indreptam spre Bulgaria’ sau ‘K 33 indreapta-te spre Istanbul’ (romana). Toate aceste mesaje coincideau cu evolutia tintelor pe ecrane. Cind disparea imaginea lor pe radar, incetau si asemenea discutii.
Stiti care a fost poarta lor numarul unu de intrare in tara? Braila! Adica traseul: Delta–Insula Mare a Brailei–Baragan. Multe dintre ele nu s-au sinchisit de cercetarea noastra de radiolocatie, deci au aparut pe ecran, dar au avut grija, asa cum am mai spus, sa ocoleasca cu mare atentie zonele de foc ale artilierei antiaeriene.
Interesant este si faptul ca cele care au patruns pe poarta amintita au avut si o baza de aprovizionare cu carburant. Stiti unde? In Insula Mare a Brailei. Aici dispareau majoritatea tintelor (?), identificate pe ecrane, care defilau (dupa indeplinirea misiunii), ca apoi sa reapara in acelasi loc, dupa 15-40 de minute. Ce putea insemna asta, decit o escala pentru umplerea rezervoarelor. Probabil, in Insula Mare a Brailei exista un elicopter special pentru reimprospatarea cu combustibil. Stiti bine ca elicopterele au raza mica de actiune, circa 500 de kilometri. Plecind de undeva din exteriorul Romaniei si indeplinind misiuni in interiorul ei, nu se puteau intoarce la baza tara reimprospatarea rezervoarelor.
Fara discutie ca exista si un punct de comanda al aeronavelor care ne-au vizitat. Dupa parerea mea, el a functionat in afara tarii. Daca ar fi fost in tara, ar fi fost usor de descoperit si neutralizat. Ca sa nu mai luam in seama scandalul international care s-ar fi putut naste de aici. In schimb, in tara au existat puncte fixe (in special in vilele de vinatoare ale lui Ceausescu) si mobile (pe autoturisme Dacia si Lada), din care s-au transmis mesaje codificate, probabil pentru conducerea operatiunii radioelectronice si de dezinformare la care am fost martori si victime totodata. Cei de la goniometraj va pot spune mai multe in acest sens. In Insula Mare a Brailei exista o vila de vinatoare, care a apartinut lui Ceausescu.
Gabriel Constantinescu: Dar cea mai curioasa actiune a fost cea de distrugere a unor documente despre Revolutie, pe care mare parte dintre noi, cei ramasi in noul organ de conducere, le detineam. De pilda, maistrului Melinte i-a fost omorit ciinele din curte si i s-a cotrobait prin casa. Nu i s-a luat nimic. Omul nu tinea documentele acasa. Si domnului Ceausu, detinut politic pe vremea raposatului, i s-a spart casa, fara i se fure nici un leu. Mie mi-au patruns in locuinta si mi-au violat cinci filme, desi n-aveau nici o legatura cu Revolutia. Alaturi, in dulap, aveam bani si obiecte de valoare. Nici nu s-au atins de ele. Apoi opt casete, cu inregistrari din timpul Revolutiei au disparut, in mod misterious, pe traseul spre Televiziune.
Dumitru Badila (fost tehnician la fazanaria Lacu Sarat): Cu 2-4 zile inainte de evenimentele din decembrie ’89, cadrele ale fostei securitati au facut in zona un exercitiu. Ei spuneau ca se antreneaza in vederea asigurarii pazei presenditelui, dar dupa cite am priceput eu nu prea era asa. Ce rost avea atunci sa declaseze opertiuni de atac? Care(?) pentru securitate unei persoane sint cu specific de aparare. Apoi ele se desfasoara cu deosebire in localitatea si nu in padure.
Lt. Col. Fanica VOINEA ENE, “Braila in zilele revolutiei (10),” Libertatea (Braila), 12 decembrie 1991, p. 1; p. 2.
Am in fata o lista cu numele a peste 130 de persoane, retinute incepind cu 23 decembrie in unitatile militare. Intre ele, civilii, dar si cadre ale fostei militii, si securitatii. Fara indoiala ca afirmatia facuta atunci in presa locala, ca sint teroristi, este lipsita de temei. Fie numai si pentru faptul ca nu s-au semnalat in oras acte de terorism in adevaratul sens al cuvintului. Focul deschis asupra unor unitati militare si obiective civile nu poate fi categorist astfel. S-a tras mai mult cu scopul de a provoca armata si de a o stinjeni in misiunile ei, de a intimida, a produce panica. Totusi imprejurarile in care au fost surprinsi unii dintre cei retinuti par cel putin ciudate.
N.B. S-a facut afirmatia ca retinutii au fost in exclusivitate cadre ale fostei militii si securitati. Cu totul inexact. S-a confundat probabil trecerea acestora in subordinea armatei, potrivit hotaririi Consilului Frontului Salvarii Nationale. Desi si aici ramin semne de intrebare. Nici pina azi, nu s-a clarificat ce-au facut, in acea perioada cele 36 de cadre ale securitate absente la apelelul facut in zilele de 23, 24, 25 decembrie ’89 de catre Nicolae Galiti si locotenent colonel Cornel Bahrin…
Lt. Col. Fanica VOINEA ENE, “Braila in zilele revolutiei (9),” Libertatea (Braila), 28 noiembrie 1991, p. 1; p. 4.
Dr. Petru Cotoiu, Spitalul de Urgenta: Am operat in noptile de 23/24 si 24/25 dec. 1989 14 raniti prin impuscare. A fost o munca epuizanta. Asistentul meu a cazut din picioare de oboseala, pe timpul unei operatii. Dar astea au mai putina importanta. Trebuia sa ne facem datoria. Ceea ce mi s-a parut bizar este faptul ca la unii pacienti, tesuturile erau distruse pe spatii mari. In interiorul nu gaseam gloantele intrege ci… dezbracate la cap de folia exterioara. In jurul lor, la oarecare distanta, se aflau schije din acelasi invelis. Nu cred sa fi fost vorba de o farimitare mecanica la impactul glontului cu oasele sau tesuturile tare ale pacientului.
Si a a mai fost ceva, care m-a revoltat. Fostul director adjunct al Directiei Sanitare Judetene Braila, doctorul Tudorache ne-a cerut atunci sa nu consemnam in fise ca au fost plagi prin impuscare. De ce, nu-mi dau seama nici acum. Oricum n-am putut respecta aceasta…indicatie.
Elena Pitea: Sotul meu este electronist. Stiu ca a demontat un aparat ciudat, cu un difuzor tip pilnie. A fost gasit in baia unui apartament….(N.A….Revenind la dispozitivul in cauza, cred ca era un simulator de foc de arma.)
Lt. Col. Fanica VOINEA ENE, “Braila in zilele revolutiei (6),” Libertatea (Braila), 21 noiembrie 1991, p. 1; p. 4.
Locotenent colonel Viorel Lazar: Tot in noaptea de 23/24 decembrie a fost ucis si maiorul Milea Dumitru. Se spune ca nu s-a supus soamtiei de a cobori din autoturismul cu care venise la Consiliu fara arma. E adevarat, dar glontele n-a pornit din Consiliu, ci din directia Casei Tineretului sau de undeva de pe strada care separa Casa Tineretului de Consiliu. Am facut a doua zi, pe lumina, reconstituirea. Glontul, unul singur, a pornit dintr-o arma de profesionist, dotata probabil cu dispozitiv de ochire pe timp de noapte. A lovit drept in inima. A fost o arma de calibru mic, pentru ca orificile de intrare si iesire erau mia mici decit cele produse de armamentul obisnuit, calibrul 7,62 mm, aflat in dotarea noastra.
Marcela Pirlog: “In perioada evenimentelor din decembrie ’89 am fost asistenta instrumentist la sectia chirurgie a Spitalului de urgenta Braila. Noptile de 23/24 si 24/25 au fost de groaza. Chirugrii au lucrat aproape 24 de ore din 24, pentru salvarea ranitilor. Ceea ce m-a frapat este ca plagile aveau un aspect infiorator. Aproape de la nici un pacient n-am scos gloante intregi, ci gloante inflorite la partea de virf. La 10-15 cm de acestea, se gaseau schije din acelasi metal, care se vedeau pe ecran ca niste punctisoare cit babul de griu. Mare parte din ? proiectile ciudate le-am spalat de singe si am ? in plicuri in dulapurile noastre. Pe 27 sau 28 decembrie s-au prezentat trei persoane la spital, care le-au luat pentru cercetari.
(N.A. Dupa aprecierile specialistilor au fost gloante dum-dum folosite si in Bucuresti si in alte orase. Unele persoane ale caror nume nu le pot dezvalui deocamdata, sustin ca asemenea gen de munitii se afla in dotarea unor agenti straini. Ce ne pot spune fostele organe de contrainformatii in acest sens?)
Lt. Col. Fanica VOINEA ENE, “Braila in zilele revolutiei (6),” Libertatea (Braila), 7 noiembrie 1991, p. 1; p. 4.
“Balonul meteorologic cu dispozitiv de bruiaj si dispozitie luminescent”
Subinginer Nicu Preda: Ciudat e ca n-am gasit tuburi la fata locului, dar de pe jos, unde ricosasera gloantele, am putut aduna proiectile de o factura deosebita, calibru mic, ascutite la virf. Le-am predat procurorului militar.
Lt. Col. Fanica VOINEA ENE, “Braila in zilele revolutiei (5),” Libertatea (Braila), 5 noiembrie 1991, p. 1; p. 3.
in legatura cu diversiunea radio-electronica, va rog sa vedeti aici:
Capitan de rangul I Nicolae Gavrila: Am pus apoi soldatii sa adune gloantele din cazarma. Au strins jumatate de casca. Majoritatea erau de o factura deosebita decit ale munitiei aflate in dotarea armatei, fostei militii si securitatii. Le-am predat pe toate la comandamentul diviziei, iar de aici, m-am interesat, au ajuns la echipa de procurori militari care cerceteaza evenimentele lui decembrie ’89
Lt. Col. Fanica VOINEA ENE, “Braila in zilele revolutiei (4),” Libertatea (Braila), 31 octombrie 1991.
from Libertatea (Braila), 24 octombrie 1991
Maiorul Ionel Taralunga: Pe seara, dupa caderea intunericului s-a tras asupra comandamentului diviziei si unitatii noastre, care se afla in aceeasi curte, in special din blocurile in constructie. Aceleasi pocnete seci, care s-au auzit si in alte zone. Am adunat destule asemenea gloante pe care le-am predat procurorului militar. Erau calibrul 5.6 mm, cilindrice dintr-un metal dur de culoare alba. De altfel gaurile facute de ele in cladirile noastre se mai pastreaza inca. Sint mai mici decit cele produse de gloante de calibru 7,62 mm. S-a tras si cu munitie 7,62 mm…
Locotenent-colonel Dumitru Marvela: Aceleasi care s-au strins si din comandamentul diviziei si din alte obiective militare. Gloante calibru 5,6 mm….Cred ca scopul atacului n-a fost de a cuceri acest obiectiv ci de a provoca, a stinjeni aprovizionarea cu munitie a unitatilor miltare, a produce panica. Altfel actionau cu forte mai serioase. N-au fost decit mai multi, 4-5 persoane. Nici ranitul sau mortul n-a fost identificat.
Locotenent colonel Tache Ene: Si la Braila, ca si in alte orase din tara, acelasi sistem de operatiuni asupra unitatilor militare si obiective de importanta deosebita: “Trage si dispari!”, binecunoscut principiu al actiunilor grupurilor de comando. Atacurile s-au petrecut aproape in exclusivitate noaptea, intunericul fiind o masca ideala pentru aceste misiuni. S-a folosit indeosebi armament usor, calibru mic (5,6 mm), dotat cu dispozitive de ochire in timp de noapte….Ce scopuri urmareau? Crearea unei situatii confuze, paralizarea conducerii unitatilor militare, dispersarea fortelor de aparare in cit mai multe puncte si altele.
Maistrul Mihai Cruceanu, de la “Laminorul”: Pe 23 seara eram in Laninorul 4. La un moment dat am auzit serii scurte de arma cu automata, de pe acoperisul laminorului. Se vad si acum urmele gloantelor in gardul unitatii si in peretii cladirilor cazarmii dinspre laminor. Pocnetele armei pareau diferite de cele ale armelor de calibru 7,62 mm. Erau seci. De altfel am adunat de pe linga gard gloante de o facatura deosebita. Ricosasera din placile de beton ale imprejmuirii unitatii. Erau din metal alb, aveau capul tronconic. Le-am masurat cu sublerul. Aveau diametrul de 5,6 milimetri.
Locotenent-colonel Ionita Ioan:
Interesant e, ca aparitia pe ecranele radiolocatoarelor a proiectiei unor tinte aeriene neidentificate a fost dublata de ivirea pe cerul Brailei a unor luminite rosii pilpiitoare, care se deplasau dinspre Insula Mare a Brailei. Se vedeau cu ochiul liber. Pareau a fi beculete de semnalizare ale unor elicoptere….
Ne-am dat seama ca sintem supusi unei actiuni sistematice de dezinformare. Scopul? A provoaca deruta, panica, a dispersa unitatile militare, pentru a nu mai reactiona cu intreaga capacitate de lupta in cazul unei interventii straine…
Truth among the disinformation, Pavel Corut Floarea de Argint (Editura Miracol, 1994), pp. 182-191 (forgive the notes and musings from 1994 on the pages)…indications of the first wave of a possible foreign intervention by parties to Plan Z-Z (Zet-Zet)
The above passage from page 187 shows pretty clearly that Securitate General Iulian Vlad was intentionally misleading the revolutionaries in the CC and others, as he alleges an invasion of Hungarian parachutists in six Transylvanian cities. There is absolutely no evidence–either in accounts of the time or since–that Hungarian parachutists turned up in these cities. Thus, while Vlad attempted to play dumb regarding the suspected presence and activation of Arab terrorists allied with the Securitate on behalf on the Ceausescus–particularly in the Black Sea Coast region–he was seeking to disseminate disinformation about a non-existent–but highly nationalist, paranoid, and potentially resonant, especially perhaps in Transylvania–invasion by neighboring Hungary. He knew exactly what he was doing and what was transpiring.
In other words, Securitate General Vlad was engaging in what Romanians describe as: “Hoţul strigă hoţii! (The thief shouts out: [Stop] thieves!)
Revolutionaries in the CC were understandably suspicious of the behavior of General Vlad and General Guse on these phones…as Sergiu Tanasescu recalled in late January 1990:
“Intre noi si el [Guse] se crease insa o stare de tensiune. Nu ne placea cum vorbea la telefon, parca fiecare fraza avea un subinteles. De exemplu, au sunat cei de la Boteni care au anuntat ca au doborit niste elicoptere neidentificate. Guse s-a rastit la ei, ca de unde stiu lucrurile alea, ca actele gasite n-au nici o valoare, ca de ce sint atit de siguri pe ei? etc. Parca el era la Boteni! L-am intrebat ce se intimpla. Ne-a raspuns: “Niste timpiti, dom-le, unii trag in altii. Nici o problema.” Amindoi, el si cu [Generalul] Vlad tineau ocupate in permanenta ‘scurturile,’ ‘T.O.’ telefoane operative. Practic era imposibil sa li comunice evenimente poate mult mai importante. Daca intre timp se suna cumva al treilea telefon se repezeau sa vorbeasca si la acela, nelasindu-ne sa primim nici un mesaj. Chestia ni s-a parut suspecta.“
https://romanianrevolutionofdecember1989.com/anatomy-of-a-cover-up-or-constanta-we-have-a-problem/
Anatomy of a Cover-up (or “Constanta, we have a problem…”)
(To my pleasant surprise, I discovered the AFP (Agence France Presse) Archive online. I finally dug into my pocket and purchased for approximately 3 euros an article the following articles.)
Anatomy of a Cover-up (or Constanta, we have a problem…): In the waning days of December 1989 following the execution of Nicolae and Elena Ceausescu on Christmas Day, several high-ranking officials from Romania’s military and commercial navy stationed in and around Constanta recounted to foreign reporters details of what had happened off the Black Sea Coast during the previous week and a half…That they spoke out of turn and were entirely too honest could be surmised by the effort of Bucharest–and those directly charged with the overall governance and defense of the country–to deny the revelations out of Constanta. It was the beginning of the cover-up of the Counter-Revolution of December 1989 and it was done precisely because of the involvement of foreign mercenaries in fighting side by side with elements of the Securitate who opposed the ouster of Nicolae Ceausescu. (So, indeed, the cover-up was initiated by Romania’s new civil and military leaders to avoid international ramifications (the ultimate state function, regardless of regime, in a world of nation-states)…it would be continued by others.)
One wonders what would have happened had this series of reports been laid out in sequence and analyzed as a sequence. There seems to have been more coverage of them (abroad) in the Budapest (see below), rather than Bucharest, press. One of the few references in the literature on December 1989 is on page 66 of Nestor Ratesh’s Romania: The Entangled Revolution (1991), where Ratesh notes a (31 December 1989) Agence France Presse dispatch citing the office of naval commander Constantin Iordache on Soviet and Bulgarian information that helicopters were being launched by suspicious ships approximately 60 miles off the coast, as well as a later denial by other Romanian authorities of the existence of these helicopters. As one can see below, the five AFP reports on the subject, from 30 and 31 December 1989, and 2 and 3 January 1990, are far more detailed, diverse, and damning than Ratesh’s allusion would suggest.
The Lushev quote cited above comes from Jean Paul Mari, “Le Coup d’Etat qui n’a jamais eu lieu,” Nouvel Observateur, 17-23 mai 1990.
Securitate Helicopters, Transmitters (per Hungarian Defense Officials) https://romanianrevolutionofdecember1989.com/securitate-helicopters-transmitters-per-hungarian-defense-officials/
Ceva era putred in Dobrogea… / https://romanianrevolutionofdecember1989.com/ceva-era-putred-in-dobrogea
Teroristii din decembrie 1989: “Camasile Negre” / “A Fekete Ingesek” / “The Black Shirts” (USLAC) https://romanianrevolutionofdecember1989.com/2011/08/25/teroristii-din-decembrie-1989-camasile-negre-a-fekete-ingesek-the-black-shirts-uslac/
Foreign intervention https://romanianrevolutionofdecember1989.com/foreign-intervention/
Note: Not everything at this point had “disappeared”: General Vasile Ionel confirmed that the terrorists had used foreign arms (arms not produced in Warsaw Pact countries, as he specified) and that they used munitions outlawed by international conventions, for example exploding DUM-DUM bullets (“balles explosives”).
https://romanianrevolutionofdecember1989.com/zz-ro-259-and-the-end-of-the-end-of-the-end/
Talk about a clear example where the stupidities about Front and/or Army “disinformation” “inventing the terrorists” cannot explain behavior and fall apart miserably: The case of the comments of military commanders on the Black Sea coast during the period 29-31 December 1989…and the reaction of senior military authorities in Bucharest who realized those revelations could cause international problems for Romania’s new leaders and thus needed to quash the truth as quickly as possible.
———————————————————————————————-
|
|||||||||||||||||
|
|||
|
|
|||||||||||||||||
|
|
|
 |
||||||
|
|
||||||
| ©AFP Général – Mardi 2 Janvier 1990 – 14:22 – Heure Paris (298 mots)
Roumanie Securitate
|
||||||
|
||||||
|
|||||||||||||||||
|
|
|
|
|||||||||||||||||
|
|||
|
|
|||||||||||||||||
|
|
|
|
|||||||||||||||||
|
|
|
|
|||||||||||||||||
|
|||
|
|
|||||||||||||||||
|
|
|
|
|||||||||||||||||
|
|||
|
———————————————————————————————-
Magyar forrasok
Otto Oltvanyi, “A Securitate,” Nepszabadsag, 30 December 1989 (this is the apparent source of the AFP dispatch citing MTI, above).
“Securitate-menekules: a Fekete tenger fele?” Magyar Nemzet, 28 December 1989.
Magyar Nemzet, 2 January 1990, p. 2.
Nepszava, 2 January 1990
Magyar Nemzet, 3 January 1990, p. 2.
https://romanianrevolutionofdecember1989.com/foreign-intervention/
Foreign Intervention (Plan Z-Z)
–It would not be too surprising to find out one day that much of the mystery regarding the terrorists stemmed from the role foreign elements played in the fighting that followed the revolution. (Nestor Ratesh, Romania: The Entangled Revolution, 1991, p. 64)
INDEED!
from and in association with the following previous publications:
Bullets, Lies, and Videotape: The Amazing, Disappearing Romanian Counter-Revolution of December 1989 (Part VII: Conclusion. Those Who Told Us the Truth) by Richard Andrew Hall (UPDATED with new xeroxes)
“ORWELLIAN…POSITIVELY ORWELLIAN:” PROSECUTOR VOINEA’S CAMPAIGN TO SANITIZE THE ROMANIAN REVOLUTION OF DECEMBER 1989 (Part Seven, Foreign Involvement)
not just the physical disappearance of the foreign terrorists was underway in mid-January 1990, but it was already being denied that they had ever existed!
https://romanianrevolutionofdecember1989.com/anatomy-of-a-cover-up-or-constanta-we-have-a-problem/
Foto: Ion Laurenţiu Fotografia de mai sus este realizată de Ion Laurenţiu, în sediul CC -PCR, în noaptea de 23-24 decembrie 1989.
the above was apparently removed!…lucikly, the following still exist:
fotografiile lui Ion Laurentiu, CC-ul PCR-ului, in noaptea de 23-24 decembrie 1989.
https://plus.google.com/photos/109794872578116972195/albums/5417438035204009089
Au fost sau nu si teroristi straini?!
Se stie prea bine ce zice romanul despre politica si totusi…Dupa ce in primele zile ale revolutiei pe micul ecran, la radio, si n presa s-a spus clar despre participarea unor teroristi straini in actiunile criminale indreptate impotriva poporului nostru, aflam cu uimire, din declaratiile unor oficiali ca acum se dezminte aceasta participare! Cind atitia si atitia oameni din spitalele tarii au vazut raniti sau morti, teroristi cu fizionomie de strain! Si acestia au varsat singele nevinovat ai romanilor, au ranit mamelor fiii cei dragi–nu avem voie, in numele nici unor politici din lume, sa ascundem acest adevar? Cerem sa se declare raspicat si public adevarul! (O.U.) (14 ianuarie 1990, Tineretul Liber, p. 1)
“Operatiunea ‘Deghizarea’ (IV),” Romania Libera, 19 martie 1992, p. 5a. Generalul Militaru:
“Va sfatuiesc sa cercetati un detaliu privind vizita lui Ceausescu in Iran: colonelul Ardeleanu, seful de la USLA, i-a insotit la plecare. La intoarcere a venit cu o zi mai tirziu, aterizind cu un avion, incarcat cu persoane pe aeroportul Kogalniceanu. Pe de alta parte, in ziua de 29-30 decembrie, de pe aeroportul Baneasa s-au luat zborul mai multe avioane libiene. Cu oameni imbarcati.!
Revista “Expres,” nr. 8 23-29 martie 1990, p. 8.
“Unde e Abdul?” Dan Pavel, 22, nr. 5.
THE MOPPING UP OPERATION BEGAN AS EARLY AS 25 DECEMBER 1989–THE DAY THE CEAUSESCUS WERE EXECUTED. IT REMAINS UNCLEAR AT THIS POINT IF THE NEW NATIONAL SALVATION FRONT LEADERSHIP WAS COMPLICIT AS THEY WOULD UNDOUBTEDLY BECOME IN THE WEEKS THAT FOLLOWED.
Liviu Valenas, “Lovitura de Palat: Capii Complotului Se Dezvlauie,” Baricada, nr. 32, p. 3
Unii “teroristi” au fost evident straini. Nu este intimplator ca pe 25 decembrie 1989, primul avion sosit cu ajutoare a venit din Libia. El insa a plecat plin inapoi, incarcat cu persoane. In haosul aproape total care domnea atunci, Noua Putere nu a stiut de incarcatura, spre Libia a avionului respectiv (care a decolat de pe Otopeni, cind inca aeroportul era inchis pentru trafic).”
More details emerged about this flight late in 1994.
Robert Cullen, “Report from Romania: Down with the Tyrant,” The New Yorker, 2 April 1990.
Late the next night, Romanian television showed Ceausescu’s corpse, lying in a pool of blood. After that, the Securitate resistance wilted, although sporadic sniping continued for a week or so. It turned out that not all of the Securitate fighters were Romanian. A ranking member of the National Salvation Front told me that about a hundred of them, including some who fought the longest, were from Syria, Iraq, Libya, and other countries with histories of involvement in terrorism. They had come to Romania ostensibly as exchange students, but had in fact received commando training. In return, they agreed to serve the Securitate for several years. As these foreigners were captured, and rumors–accurate ones–about their origins began to spread, the Front publicly denied that any Arabs had been involved with the Securitate. It did so because it wished to avoid any trouble in relations with the Arab world, the Front official explained. I asked what would become of the captured Arab commandos, and he responded by silently drawing his index finger across his throat.
CONTACT WITH QADDAFI
Tripoli Voice of Greater Arab Homeland – A telephone contact took place between the brother leader of the revolution (Qaddafi) and Ion Iliescu, President of the People’s Committee for National Salvation in Rumania in order to set his mind at rest with regard to the progress of the popular revolution there.
The President of the People’s Committee for National Salvation reassured the brother leader of the revolution regarding the successful progress of the popular revolution in Rumania. The President of the People’s Committee for National Salvation saluted the attitudes of the great Al-Fatih revolution and the Libyan Arab people to the people of Rumania and its revolution. President Iliescu informed the brother leader of the revolution that the popular revolutionary leadership does not believe the rumors about the participation of Arabs in the fighting against the popular revolution and said that those rumors were spread by enemies in order to influence our morale, the progress of the popular revolution, and our friendship with the Arabs.
President Iliescu confirmed to the brother leader of the revolution that authority will be that of the people because the popular revolution was carried out by the whole Rumanian people.
President Iliescu expressed his thanks for and appreciation of the Libyan Arab people for the urgent humanitarian assistance provided by air to the Rumanian people.
Angela Bacescu with the Libyan ambassador to Romania Abu Ghula, Europa (Est/Vest), no. 94, September 1992, pp. 14-15
The Libyan ambassador discusses how on 25 or 26 December 1989 the then Libyan ambassador went on Romanian television to deny the rumors of Libyans fighting. “What is more, he called for the delivery of any Libyan terrorirsts [!]” On 29 or 30 December, Colonel Khadaffi addressed the Romanian people by satellite. “Libya sent 4 planes with humanitarian aid (food, beds, medicine) that landed at Otopeni airport, were unloaded and then returned empty to Libya [interesting that he should have to specify that they returned empty to Libya].”
Pe 28 decembrie am predat patru cetateni de nationalitate araba. Aveau pasaport, Republica Iraq.
Jack Anderson and Dale Van Atta, “Iran Embarrassed by Ceausescu Visit,” The Washington Post, 17 January 1990, E17. (syndicated copy above)
WASHINGTON — Romanian despot Nicolae Ceausescu got some help last-minute help from a soul mate who is now embarrassed about coming to the aid of a loser. Iranian President Hashemi Rafsanjani tried to prop up Ceausescu by sending Iranian security goons to Romania to protect him. Ceausescu’s three-day visit to Iran while his troops massacred dissidents at home contributed to the foment that eventually overthrew him. Rafsanjani’s embrace of the Romanian dictator on that trip has not helped his stock with the Western diplomatic community. Iranian and Romanian sources and intelligence sources now tell us what went on behind the scenes when Ceausescu was in Iran. He flew to Tehran on Dec 18 while his troops were brutally putting down a riot in the Romanian city of Timisoara. The day before, Ceausescu’s secret police had used tanks and machine guns to open fire on crowds of demonstrators. Hundreds of men women and children were murdered. The battle continued while Ceausescu was being welcomed by an elated Rafsanjani. In his first six months as president of Iran, no other head of state had bothered to visit. The two men openly conferred about trade issues. Romania has been a major trading partner with Iran, and their business amounted to about $1.8 billion last year. Ceausescu had become so enamored of Iran, according to Romanian sources, that in November he secretly deposited millions of dollars in gold for safekeeping in Iranian banks. He mistrusted Western banks after seeing some of them freeze the ill-gotten gain of another opportunist Ferdinand Marcos. On the second day of his visit to Tehran, Ceausescu placed a wreath on the tomb of Ayatollah Khomeini. In doing so, he became the only head of state to kiss up to Khomeini after death. In retrospect, it was a kiss of death back home. That night, with word that the demonstrations were out of control in Romania, Ceausescu begged Rajsanjani for help. Rafsanjani supplied some of his most loyal Iranian bodyguards to protect Ceausescu on his return. The next day, Dec 20, a contingent of Iranian Pasdaran, the Revolutionary Guard, secretly flew to Bucharest. Two days later, when the Romanian army turned against Ceausescu’s security police. the despot knew it was over. He and his wife Elena fled Bucharest but were captured by peasants. Meanwhile, Timisoara was still a battleground where eyewitnesses to the shooting claimed the forces were not all Romanians. According to some witnesses, Iranians or Libyans were doing some of the shooting. Similar reports of Iranian and Libyan snipers came from the industrial city of Craiova. In a two-hour secret trial on Christmas Day, the Ceausescus were convicted of genocide of 60,000 Romanians and theft of more than billion. “You should have stayed in Iran where you had flown to, the prosecutor told them. “We do not stay abroad,” Elena Ceausescu said. “This is our home.” The two were executed by firing squad. Rafsanjani was fit to be tied. He was embarrassed about helping Ceausescu at the end because he feared it would jeopardize trade arrangements with the new Romanian government. Rafsanjani dismissed his ambassador to Romania for not telling him about the power of the anti-Ceausescu forces in time to spare Iran the humiliation of hosting a has-been.
in relation to Ceausescu’s trip to Iran, from Orwellian…Positively Orwellian
In this regard, further claims related by former USLA Captain Marian Romanescu to Dan Badea, are to say the least intriguing:
Several days before the outbreak of the December events, the commander of the USLA forces—col. ARDELEANU GHEORGHE (his real name being BULA MOISE)—left for Iran, bringing with him a great many gifts; and a car’s load of maps, bags, pens, sacks, etc. What did Col. Ardeleanu need these for in Iran? What was the use of having the head of the USLA go? What did he negotiate with the Iranians before the arrival of Ceausescu [18-19 December]? Could he have contracted the bringing into the country of some shock troops, as they are called, to enforce the guard at the House of the Republic, the civic Center and the principal residences of the dictator? If not for that reason, why? Because it is known what followed…
On 22 December, col. Ardeleanu gave the order that 50 blank cover IDs, with the stamp of the Department of Civil Aviation, be released. The order is executed by Gradisteanu Aurel from the coordinating service of that department—a Securitate captain in reserve—and by lt. Col. SOMLEA ALEXANDRU, the latter receiving the IDs and putting them where they needed to be. It is known that the majority of USLA cadre work under the cover of being in the Militia. But who did these IDs cover in this situation? [emphases and capitalization in original]
 |
||||
|
||||
Constantin Vranceanu, “Planul Z-Z si telefonul rosu,” Romania Libera, 28 septembrie 1990.
Dupa citeva saptamini presedintele unei tari direct implicate a amenintat guvernul roman ca va recurge la represalii impotriva celor citeva mii de cetateni romani aflati cu contract de munca in tara respectiva daca nu vor fi returnati teroristii straini, vii sau morti. Santajul respectiv si-a facut efectul si un avion romanesc a efectuat o cursa mai putin obisnuita catre un aeroport polonez, de unde o “incarcatura” mai putin obisnuita constind in persoane valide, raniti si cosciuge a fost transferata pe un alt avion, plecand intr-o directie necunoscuta. In ziua aceea se stergeau orice urme ale planului “Z-Z”
24 ianuarie 1990
Mircea Dinescu:
De când erau în Cehoslovacia… Simulatoarele imitau mitralierele, soldaţii trăgeau uşurel, cu gloanţe în infraroşu, eu am văzut, erau împuşcaţi numai în frunte, aşa: în C.C., în întuneric! Numai acolo-ntr-o oră au fost împuşcaţi şaişpe inşi. Numai pe lumină stinsă, în frunte, doar erau profesionişti, erau băieţi care… aveau arme speciale cu lunetă! A existat şi o echipă specială care-l păzea pe Ceauşescu şi erau Arabi. Erau de-ai lui Araffat. Erau libieni, care au fost arestaţi de ai noştri, dar în acea vreme lucrau în Libia lui Gadaffi vreo zece mii de români. Ăla, terorist de rang mondial, a ameninţat că dacă nu li-se dă drumul imediat, ne împuşcă compatrioţii! A apărut şi la televiziunea lor, se ştie… Vă daşi seama ce ieşea? Şi le-a dat drumul înapoi, şi gata.
Eugen Evu despre un glont vidia, decembrie 1989, Hunedoara I
9 ianuarie 1990; 11-17 ianuarie 1990
Foreign Involvement
So far in this piece, we have seen references to the arrest or killing as “terrorists” of the following as apparent foreigners, notably Arabs: 1) the arrest of one with a PSL in Bucharest, 2) the arrest of another with a PSL, apparently somewhere near Brasov, 3) the revelations of soldiers who killed and arrested several in the Pantelimon area of Bucharest (I will consider these two revelations one and the same for our purposes here). Years after the Revolution, there are still claims that Arabs were captured elsewhere: in 2005, Catalin Radulescu told a journalist that “two Arabs were caught in Pitesti, dressed in combinezoane negre [emphasis added], and armed with Carpati pistols.”[81] Later we will see reports written by two Securitate officers immediately after the events—apparently required of them by Army officials—attesting to the killing of Arab “terrorists” in the area around the Defense Ministry building in Bucharest. We shall also see how a weapon registered to a member of the Securitate’s Fifth Directorate just happened to show up in the hands of a man with a Libyan passport in his billfold who was shot in the Central Committee building in Bucharest on the night of 22 December.
Indeed, the presence and activity of these foreign, apparently mostly Arab terrorists, was almost prosaic. Liviu Viorel Craciun (appropriately enough craciun means “Christmas”), the so-called “First Interior Minister of the Revolution” in one of the protogovernments that tried to form in the CC after the Ceausescus fled and—a source of much confusion in research on the events (more on this below)—a former USLA officer until 1986, reported that on 28 December 1989: “…in the morning five cadavers were collected and a rough count was made, out of the five terrorist cadavers found in the street, two belonged to Arab mercenaries…The shot terrorists could not be identified and they did not seem to interest anyone.”[82]
So what was the role of foreigners, specifically Arabs, in the Revolution? Interesting in this regard is a report dated 1 March 1990 by Lt-Colonel Ion Aurel Rogojan, who in 1989 was Securitate Director General Vlad’s chief of cabinet staff. As B. Mihalache speculates somebody must have been interested in this question, “since Rogojan was ordered to write a report on it.”[83] Rogojan wrote in his 1 March 1990 report that he “has knowledge of the fact that between the Department of State Security and the ‘Al Fatah’ Security [service] of the Palestinian Liberation Organization there existed relations of cooperation based on a protocol.” Rogojan continues in this report:
“At the same time, some activities for the training of USLA cadres abroad were carried out (the group was led by reserve colonel Firan, former chief of general staff of the mentioned unit). The protocol was established in the period 1979-1980 and a copy can be found in the protocol relations division of the former Independent Judicial Secretariat Service of the DSS [i.e. Securitate]. In connection with the existence of this protocol, I was asked in recent weeks, by Colonel Ardeleanu Gheorghe, USLA Commander. The Special Unit for Antiterrorist Warfare was coordinated on behalf of the DSS’ Executive Bureau by General-Colonel Iulian Vlad in the period 1977-1987, and after that by Secretary of State General-Major Alexie Stefan and Deputy Minister Major General Bucurescu Gianu. In the USLA there existed a special detachment for antiterrorist intervention, organized in three shifts and subordinated to the chief of the general staff. I don’t have any data concerning the activity of the USLA in the period of the December ’89 events.”[84]
It should also be abundantly clear here that Rogojan was being asked to write not just about the role of outside forces, but specifically about the role of the USLA in December 1989. Once again, why such interest in the USLA?
In this regard, further claims related by former USLA Captain Marian Romanescu to Dan Badea, are to say the least intriguing:
Several days before the outbreak of the December events, the commander of the USLA forces—col. ARDELEANU GHEORGHE (his real name being BULA MOISE)—left for Iran, bringing with him a great many gifts; and a car’s load of maps, bags, pens, sacks, etc. What did Col. Ardeleanu need these for in Iran? What was the use of having the head of the USLA go? What did he negotiate with the Iranians before the arrival of Ceausescu [18-19 December]? Could he have contracted the bringing into the country of some shock troops, as they are called, to enforce the guard at the House of the Republic, the civic Center and the principal residences of the dictator? If not for that reason, why? Because it is known what followed…
On 22 December, col. Ardeleanu gave the order that 50 blank cover IDs, with the stamp of the Department of Civil Aviation, be released. The order is executed by Gradisteanu Aurel from the coordinating service of that department—a Securitate captain in reserve—and by lt. Col. SOMLEA ALEXANDRU, the latter receiving the IDs and putting them where they needed to be. It is known that the majority of USLA cadre work under the cover of being in the Militia. But who did these IDs cover in this situation? [emphases and capitalization in original][85]
We know from the revelations of a former worker (engineer Hristea Todor) at the Securitate’s special unit “P,” that the new Front leadership was sufficiently suspicious of Arab presence that “General Militaru referred to the transfer of some units from the MI and Securitate to the Defense Ministry. He said the USLA had transformed into terrorists. The electronic (telephone) surveillance of certain objectives was started up again—in particular Arab embassies.”[86] (Note: this appears yet another reference to the aforementioned meeting at USLA headquarters on the evening of 25 December.) Gheorghe Ratiu, head of the Securitate’s First Directorate, maintains that, on Director Vlad’s orders, between 25 and 27 December 1989 he was tasked with finding out the “truth” concerning the “foreign terrorists” reported to be in the hospitals and morgues; he had to resort to subterfuge to verify the situation, since Army personnel were denying him entrance.[87]
Notably, of course, with these exceptions, the former Securitate and their apologists—whom as Army General Urdareanu suggests uniformly don’t believe in the existence of real terrorists in December 1989, yet who love to blame foreign interference for Ceausescu’s overthrow (in particular, Russians, Hungarians, and Jews)—do not like to make reference to or talk about “Arab terrorists.”
Further evidence of the involvement of “Arab terrorists” comes from the behavior in late December 1989, as much as the later statements, of the usually garrulous Silviu Brucan. In August 1990, Brucan would allege the involvement of “some 30 foreigners,” according to him, mostly Palestinian, who had been trained by the Securitate—what Michael Shafir termed “the first admission of foreign intervention by a member of the December 1989 leadership.”[88] Reminiscent of Tanasescu’s curt response to the reporter’s question about the involvement of foreign terrorists (discussed above)—“I ask that you be so kind as to…” not ask me about this—back on 29 December 1989, Brucan, at the time a key decision-maker in the new Front leadership (he would leave in February), told Le Monde that the issue was “very delicate” and “involving diplomatic implications that must still be worked out”; “better to be cautious,” he opined.[89] That was, of course, no denial; indeed, it sounds like the new leadership was trying to find a solution to the dilemma they found themselves in.
Suspicion, in particular, surrounded the role of Libyans, which, as we have seen, at the very least, somehow found themselves in areas of gunfire in December. Sergiu Nicolaescu claims—I have been unable to verify this—that of all the countries to recognize the new National Salvation Front government, running to the top of the line to be first was…Qadafi’s Libya![90] The “anonymous plotters” who leaked information to Liviu Valenas of Baricada in August 1990 maintained that “It isn’t accidental that on 25 December 1989, the first plane bringing aid came from Libya. However, when it went on its return route it was loaded with people. In the almost complete chaos that dominated at the time, the New Power [i.e. the Front] did not know what the plane to Libya was carrying (it left from Otopeni, when the airport was still closed to traffic).”[91] In 1994, two journalists specified that the plane in question on the 25th was a DC9 and that “40 Arabs” had been loaded aboard, and noted that they had learned that on 28-29 December 1989, “the [Otopeni’s] airport archive had disappeared.”[92]
Michael Shafir at Radio Free Europe Research at the time noted in October 1990 that “unconfirmed but very reliable military and governmental Romanian sources interviewed by RFE said that shortly after the capture of Palestinians, Libyans, and other Arabs who had fought on the side of pro-Ceausescu forces, Quadhafi had threatened to kill all Romanian specialists in Libya if the Arabs were not allowed to leave Romania.”[93] Certainly, this is what Constantin Vranceanu hinted at in September 1990 in Romania Libera when he wrote of “Plan Z-Z”—according to him, “practically an alliance, on many levels, including military between Romania and several other countries with totalitarian regimes (Iran, Libya, Syria), to which was added the PLO…which called for the other parties to intervene with armed forces to reestablish state order when one of the leaderships was in trouble”:
“Several weeks after 22 December, the president of one of the countries directly involved threatened the Romanian government that it would make recourse to reprisals against those several thousand Romania citizens who were working in that country if [the Romanian government] did not return the foreign terrorists, [whether] alive or dead. This blackmail worked and a Romanian plane went on an unusual route to a Polish airport, from where the ‘contents,’ unusually including the able-bodied, wounded, and coffins, were transferred to another plane, that took off in an unknown direction.”[94]
Nestor Ratesh quotes one of Ceausescu’s senior party henchman, Ion Dinca, as having stated at his trial in early February 1990:
“During the night of 27-28 [of January 1990] at 12:30 A.M., I was called by several people from the Prosecutor’s Office to tell what I knew about the agreement entitled Z.Z. between Romania and five other states providing for the dispatching of terrorist forces to Romania in order to intervene in case of a military Putsch. This agreement Z.Z. is entitled ‘the End of the End.’ I stated then, and I am stating now to you, that I have never been involved in this agreement, neither I nor other people. And I was told: Only you and two other people know this. I stated that and a detailed check was made in order to prove that I was not involved in such acts.”[95]
Relatedly, in July 1990, Liviu Valenas noted that,
“On 24 January 1990, the new Foreign Minister of Romania announced on Television and Radio that a series of secret treaties between the R.S.R. [Romanian Socialist Republic] and third countries had been abrogated, and are no longer valid and operational for the new Romania. The New Power pledged to deal with these countries concerning Romania’s obligations through the abrogation of these accords. An ambiguous text, apparently launched by Sergiu Celac’s group,led public opinion in Romania to believe that these treaties concerned ‘terrorist assistance.’”[96]
It is noteworthy that in the context of a series entitled “The Truth about the U.S.L.A.,” (more on this infamous series below), Horia Alexandrescu paused on 14 March 1990 to quote from a 1 February article by another journalist about TAROM flight 259 (to Warsaw and back):
“24 January, 4 PM: After the aircraft was inspected [“controlul antiterorist”] (after the Revolution of 22 December, ,soimi’ as those who performed antiterrorist protection [i.e. USLA] were called by the pilots, were removed from both internal and external TAROM flights, even though all airlines have such teams), the plane left for Bucharest. Meanwhile, however, the 45 Lebanese [sic. ? Libyan] passengers, who had gotten off for 5-6 hours in a layover at Otopeni, wanted to cross ‘the Polish border.’”[97]
According to Alexandrescu, the Polish authorities would not allow the TAROM plane to leave Poland, so it sat on the runway in Warsaw…until a second TAROM plane came—this time, according to Alexandru, including “uslasi”—the moral of the story of course being that the USLA needed to be put back on flights as soon as possible.[98] It is possible this is the plane Vranceanu was referring to in the quotation above. One thing’s for sure, this seemingly insignificant incident got unusual media coverage, in particular with regard to the USLA.
Not surprisingly, in June 2006, Prosecutor General Dan Voinea reiterated his contention that there was no foreign involvement/intervention in the December 1989 Romanian Revolution!
…i s-a gasit in portofel un pasaport libian…
[81] Mirel Paun, “Ion Capatana: ‘Argeseni, va cer scuze ca am participat la Revolutie!” Cotidianul Argesul, 5/8/05 online at http://www.cotidianul-argesul.ro.
[82] Interestingly and notably, Craciun, who attempted in these days to form a political party with other revolutionaries, bitterly describes how the vague language that emerged in Front declarations by the ultimatum of the 27th—suggesting anyone without authorization was prohibited from carrying an arm—allowed the rump party-state that was the Front to essentially crush any alternative nascent groups of anti-communist opposition. That said, it is important to point out that Craciun had no doubt as to the existence of the “terrorists” that fought in these days; he describes matters as follows: “…for five days they fought against the last partisans of the ‘Conducator’ [i.e. Ceausescu], the terrorists who attacked every night, using secret tunnels that allowed them to communicate between different government buildings. The battlefield was well-defined: Piata Republicii, on the one hand, the Presidential Palace, to which the terrorists would repair, on the other.” See Liviu Viorel Craciun, with Horatiu Firica, “Destainuirile unui ministru de interne,” Zig-Zag, no. 70, 71, 72 (July and August 1991), p. 6, quotes from issue no. 72.
Soldiers entered the tunnels of the former Central Committee building, with Major Gheorghe Grigoras and Nicolae Grigoras, of the special unit for antiterrorist warfare [i.e. USLA]. The museum curator Dan Falcan relates the findings of the soldiers as follows:
“…in the basement of the building they found a tunnel, not very long, that descended into a type of barracks. There were eight rooms with folding beds. These rooms gave way to many hallways, one leading to the second floor of the building. Via another hallway a larger bunker 7 meters deep could be reached. This led to an armored door and a spacious apartment, 9 meters deep. The soldiers found a room with a ventilation system and from there found a new corridor. After going approximately 30 meters the soldiers noticed an alcove with a large trunk, in which there were 16 rubber rafts with pumps. Twenty meters forward they found another room with synthetic…10 meters further and they were under water…. Following reconnaissance it was discovered that there were exits to 80 objectives in Bucharest, such as the ASE building, the Enescu House, the Romanian Opera, etc….” (Sorin Golea, “Cai de navigatie secrete sub Bucuresti,” Libertatea, 22 December 2002, online edition, originally accessed at http://news.softpedia.com/news/1/2002/December/1913.shtml.)
[83] B. Mihalache, Romania Libera, 19 December 2004, online edition.
[84] Document reproduced in E. O. Ohanesian, “Pe stil vechi-colonel de securitate, pe stil nou-general NATO,” Romania Libera, 8 April 2004, online edition.
[85] Marian Romanescu with Dan Badea, “USLA, Bula Moise, teroristii si Fratii Musulmani,” Expres, no. 26 (2-8 July 1991), p. 8. In no.8 (23-30 March 1990) Expres p. 8, Cornel Nistorescu wrote in “Tot Felul,”
“Our compatriots tried and are trying to sell a lie: that the USLA had no role in guarding the dictator. Mr. General Stanculescu, we communicate publicly to you something you know: that every time Ceausescu went out in Bucharest, in each convoy there was an USLA team. And for Ceausescu’s visit to Iran on flight RO 247 of 9 December to Istanbul and on to Tehran were the following: Mortoriu Aurel, Ardeleanu Gheorghe, Bucuci Mihai, Ivan Gelu, Grigore Corneliu, Floarea Nicolae, Rotar Ion and Grecu Florin. These weren’t diplomats and they weren’t going for a snack.”
[86] “Marturii din 23 decembrie,” Ziua , 23 December 2005, online edition.
[87] Gheorghe Ratiu, interview by Ilie Neacsu (episode 17), Europa, 7-22 March 1995, cited in Hall 1997, p. 366.
[88] See Michael Shafir, “Preparing for the Future by Revising the Past,” Radio Free Europe Report on Eastern Europe, vol. 1, no. 41 (12 October 1990), p. 36.
[89] Quoted in Shafir, “Preparing for the Future,” p. 37, fn. 35; also FBIS, 30 December 1989, for the last quote.
[90] See Sergiu Nicolaescu, Revolutia: inceputul adevarului (Bucharest: Editura TOPAZ, 1995), concluding chapter. The Libyan ambassador gave a hasty statement on Romanian Television on 25 December 1989, becoming the first foreign ambassador to recognize the new government, according to Valenas et. al. (see next note #91, and Ratesh 1991, pp. 65-66). According to FBIS, Bucharest’s Domestic Service on 30 December 1989 announced Dumitru Mazilu of the Front had met with “Qadafi’s representative.”
[91] See Liviu Valenas, “Lovitura de palat din Romania: Capii complotului dezvaluie,” Baricada, no. 32 (21 August 1990), p.3. The speculation by Ratesh that the “anonymous plotters” were “surely Brucan and Militaru” seems correct; in fact, their photos appear in the center of the article, see Nestor Ratesh, Romania: The Entangled Revolution (New York: Praeger, 1991), p. 65. Ion Cristoiu maintained in 1993 that, Gelu Voican Voiculescu, a key figure in the early Front, had then recently told him, that the British photo journalist (Ian Parry) who perished in the still murky incident surrounding the shooting down of an AN-24 on 28 December 1989, “had stayed at the ‘Hotel National’ and discovered, it appears, on a list many Libyans.” See Constantin Iftime, Cu ION CRISTOIU prin infernul contemporan (Bucharest: Edtirua Contraria, 1993), pp. 31-32.
[92] Toma Roman, jr. and Lucia Stefanovici, “In 25 decembrie 1989, un avion DC9 venit din Libia as scos din tara 40 de arabi, la ordinul unui ‘emanat,’” Flacara, no 43 (25-31 October 1994), p. 6.
[93] Shafir, “Preparing the Past,” p. 37, fn. 35.
[94] Constantin Vranceanu, “Planul ,Z-Z’ si telefonul rosu,” Romania Libera, 28 September 1990, p. 3. The information was given, according to Vranceanu, to him by a high-level anonymous political personality and supposedly confirmed by people of high-rank in the Securitate. Vranceanu claimed he was told Soviet pressure led the countries involved to renounce fulfilling their end of the agreement.
[95] Ratesh, Romania: The Entangled Revolution, pp. 66-67, quoting Radio Bucharest, 2 February 1990. I don’t think from the context given it is clear that this alleged incident took place in January 1990, as Ratesh assumes; the reference to 27-28 might have been a reference to December 1989.
[96] Liviu Valenas, “Lovitura de palat din Romania: Enigma ,teroristilor (I),’ Baricada, no. 29 (31 July 1990), p. 3. Once again, I am unsure of the accuracy of the date used here, this time by Valenas.
[97] Horia Alexandrescu, “Adevarul despre U.S.L.A.: Pornind de la ,Odiseea Zborului RO-259’,” Tineretul Liber, 14 March 1990, p.4. He is quoting Rodica Dumitrescu’s article in Lumea, no. 5 (1 February 1990).
[98] I should add here: they actually returned to airport duties in July 1990, but not before protests by airport employees.
Arabesque II: Arab Terrorists in the December 1989 Romanian Revolution
ARABESQUE: Arab Terrorists in the December 1989 Romanian Revolution
Those who participated in the events of December 1989 are not dumb. They know they saw what they saw and heard what they heard. They know the difference between a Roma (Gypsy, tigan), a Hungarian, and an Arab (although the common erroneous confusion of Iranians as Arabs inevitably creeps in).
Revolutia ne-au furat-o altii. Noi generatia in blugi si adidasi am inceput aceasta revolutie impotriva tiranului am invins si am fost dati la o parte de altii. Unde sunt teroristii libieni? Eu personal am vazut doi prinsi dezarmati de arme necunoscute noua si arestati de militarii romani. Vorbeau stricat romaneste cu accent arab. Cui i-au fost predati?
Am fost la televiziune… Cine a tras asupra noastra si cine vroia sa cucereasca postul national de televiziune? De ce se spune acum ca nu au existat ofiteri de securitate fanatici care au luptat si au fost loiali dictatorului?
De ce se spune acum ca nu au existat teroristi? Nu contest ca au fost si situatii nefericite cand datorita dezinformarii militarii au tras unii in altii… Dar astea au fost cazuri izolate.
Am avut noroc ca Armata Romana ni s-a alaturat la indemnul nostru “ARMATA E CU NOI”, altfel varsarea de sange ar fi fost mai mare.
Si acum dupa 20 de ani se ascunde adevarul despre REVOLUTIA ROMANA…
Am fost acolo… am vazut tot… pe mine nu ma poate prosti nimeni…
DUMNEZEU SA-I ODIHNEASCA IN PACE PE TOTI EROII NOSTRII DIN 89…
http://ligamilitarilor.ro/eroii-neamului/recunostinta-eroilor-revolutiei-din-%E2%80%9989-timisoara/
revolutia mea (2) (Miercuri, 21 decembrie 2011, 21:09)gigi marga [anonim]
(continuare)
2 – Cred ca era pe 23… “teroristii straini activau”; Cineva m-a rugat sa merg sa-l intalnesc undeva in centru Brasovului, dincolo de primarie. Cand am ajuns langa un mic cimitir acolo (langa cimitirul actual al eroilor) soldatii tocmai reusisera sa prinda un individ care semanase panica in zona cu un PSL (pusca luneta) si se ascundea in cimitir. L-au scos de acolo si ii trageau bocanci peste tot pana cand a venit un ofiter/locotenent parca, moment in care eram si eu aproape. M-am uitat bine la “prizonier” – avea figura de arab, nu vorbea deloc desi cred ca stia/intelegea romaneste, era bine echipat, camuflaj, bine facut parea un mercenar. Ofiterul in cauza a incercat sa-l interogheze fara succes, dupa ce a anuntatse captura la superiori, dar in scurt timp a venit un camion in care s-au suit si l-au dus la “cazarma”; ei stiu unde.
In zilele urmatoare am tot asteptat sa vad/aud/citesc cine era individul/teroristul in cauza!? Am asteptat eu mult si bine pana mi s-au lungit urechile ca la iepuri si atunci m-am hotarat relativ subit ca e momentul sa trag cortina, sa ma duc si sa-mi traiesc viata in pace pe meleaguri mai “normale” (asa am visat eu mereu si visul nu ti-l poate lua nimeni!)
Un Craciun Fericit!
la toata lumea (exclus teroristii, ucigasii, hotzii, pungashii si probabil politicienii)
http://www.hotnews.ro/stiri-10999290-.htm?nomobile
tomaso, eu te cred si apreciez ca inca mai crezi in ceea ce ai vazut si simtit. Asa sa-ti ajute Dumnezeu!
Eu am numai 2 episoade scurte:
– in 22 seara era sa ma impuste un idiot matol pulbere care cica tocmai se pregatea sa traga intr-un terorist care la o distanta de aprox. 500m sau ma mult, la ultimul etaj al unui bloc de 10 etaje, tragea salve in aer! si eu tocmai am ajuns acolo tocmai cand el lua tinta (ochea), si ca atare s-a intors brusc, speriat, si putin a lipsit sa nu-mi puna un plumb in cap. N-am stiut ca-i pulbere pana cand nu s-a miscat si a deschis gura… ulterior am mers la biserica si am aprins o lumanare multumindu-i Celui de Sus din inima ca a avut grija de mine!
– pe la data de 24 parca, am fost martora vizuala cand soldatii au capturat un lunetist arab (brunet si vorbea stricat romaneste) – folosea vestita Pusca Semiautomata cu Luneta (PSL – parca romaneasca) modificata din ak47. Sunt sigura ca fusese folosita, si nu pentru a-l ajuta la deplasare. L-au suit intr-un camion si l-au dus cica la comandamentul unui oras mare (Brasov). Ulterior s-a spus peste tot ca NU au fost implicate forte straine, sau daca au fost, ca nu exista nici un fel de urme care sa dovedeasca asta. Pentru mine a fost momentul in care am inceput sa cred ca inghit o gogoasa cu ulei impotriva vointei mele;
Ulterior am inceput sa 
si am plecat. Oricum, eu am rabdat ceva mai mult timp ca tine tomaso 
insa din pacate nu cred ca o sa ma mai loveasca vreodata dorul atat de tare incat sa revin…
Si apropo’ in cariera mea, nu am putut sa pun niciodata, una linga alta “securist” si “baiat de treaba”… eventual “securist” si “bataie de treaba”. Evident, ca anumite chestii se vad diferit din alte perspective, mai ales atunci cand ai rude, prieteni care au fugit sau sarit “pârleazul” inca de pe vremea nanasului…
http://forum.softpedia.com/lofiversion/index.php/t96198.html
“AM DAT NAS IN NAS CU ARABII”
“Si inainte de 1989 am fost un mare pasionat al muntelui. Asa i-am cunoscut pe cei de la statia meteo de pe Tarcu. Ei mi-au dat caseta cu inregistrarile acelea din zilele revolutiei. Am incercat o traducere cu studentii mei de la Facultatea de Medicina. In mare parte, am reusit sa dezleg misterul, dar, din pacate, mai exista pasaje pe care inca nu am reusit sa le deslusesc. Pot doar sa va spun, cu toata convingerea, ca teroristi arabi au existat, in Timisoara, in perioada decembrie 1989. I-am vazut cu ochii mei langa fosta Policlinica cu plata. In plus, imediat dupa evenimentele de atunci, in pasul Sercaia, in timp ce faceam fotografii, am dat nas in nas cu indivizi ce aveau alura de arabi, imbracati in haine militare romanesti. Cred ca acolo era o tabara de antrenament”
dr. Adrian Siniteanu
http://www.jurnalul.ro/special/libienii-pe-frecventa-revolutiei-la-timisoara-53715.htm
Teroriştii libieni. Teroriştii libieni au plecat cu 2 avioane de pe Otopeni, în 27 decembrie 1989, ă, ’90. Teroriştii sirieni şi alţi arabi erau printre noi şi majoritatea au rămas printre noi. Erau studenţi, cum spunem noi, cu acoperire. Conserva. Teroriştii interni. Teroriştii interni au fost în primul rînd trupele speciale ale lui Ceauşescu, care îl şi purtau pe Ceauşescu la gît. Unul dintre ei este celebrul mort în revoluţie, care acuma îmi scapă numele, care pe masa de operaţie, sub narcoză spunea: “Unde-i tătucul să-mi dea gloanţe să trag?” Da, mă rog, acuma…
Interesant ca langa cadavrul lui Iosif Costinas au gasit ambalaj de la diazepam, asa cum s-au gasit si in cazul enoriasului lui Tokes, a carui cadavru a fost descoperit intr-o padure de langa Timisoara, cu cateva luni inainte de decembrie 1989. Oare cu adevarat s-au sinucis amandoi, sau mai degraba au fost ‘sinucisi’? Iar despre teroristii libieni sau arabi care au plecat de la Otopeni, mai multi martori sustin ca asa a fost….Normal ca ambasadorul Siriei sau Libiei, sau al nu stiu carei tara a avut pe-acolo teroristi ar da in judecata Romania daca s-ar spune ceva oficial in legatura cu asta…Ca doar n-o fi prost ca sa sustina ca oamenii lor au fost implicati atat de bine in ‘evenimentele’ din Romania…
http://mariusmioc.wordpress.com/2010/07/07/culisele-revolutiei-6/
Căderea lui Gadaffi ar putea lămuri unele mistere din 1989
Întrebat ce părere are despre revoluționarii care cer indemnizații mai mari, Dinescu a spus tranșant că sunt niște profitori, la fel ca Grigore Cartianu. ”Acest individ trăiește din sângele Revoluției, ceea ce este tot o formă de a profita de sacrificiul unor oameni. Este o rușine pentru istorici, că nu s-a găsit altul care să lămurească lucrurile. Știm câte țiitoare a avut Ștefan cel Mare și nu știm ce s-a întâmplat în 21-22 decembrie 1989… De pildă, s-a spus că au fost libieni, îmbrăcați în salopete. După căderea lui Gadaffi ar trebui să se solicite date din arhive. Erau sute de militari libieni la antrenament în România, exact cum s-au folosit, acum, mercenari străini în Libia. Și au fost răniți, există mărturii din spitalele de urgență. Gadaffi a amenințat că dacă nu le dă drumul, îi arestează pe cei 10.000 de români care lucrau în Libia, în acel moment. Așa că un avion cu soldați libieni a plecat în decembrie la Tripoli. Aștept ca istoricii să afle adevărul, să nu mai vină toți amatorii cu scorneli despre Revoluție”.
1. teroristi la Focani in arest 10:16 | 20 Iulie
| Au fost teroristi!!!!! | 11:49:22, 22 Dec 2010 |
Stefan : Cateva intrebari: 1. Care a fost primul diplomat strain care a aparut la TVR, nu cumva ambasadorul libian….dupa aceasta interventie au disparut din spitale, etc toate persoanele care trebuiau sa dispara (au fost transportati cu masini utilizate pentru transportul painii) si dusi la Otopeni. Dupa aceasta data au incetat si luptele….O parte din teroristi ( in special libieni, palestinieni, etc.)erau din taberele de antrenament de la Cincu unde erau coordonati si antrenati de ofiteri romani contra cost in special pentru lupte de comando si in schimbul unoor tratate speciale cu tarile arabe.
25 – Repet ca intre anii 1982-1984 am lucrat contractual exclusiv cu cetateni straini, libieni, pregatiti in Romania ca specialisti pentru industria militara!;
26 – In decembrie 1989, la Revolutie, in Brasov, unii dintre acesti libieni s-au aflat printre cei care au tras de la ultimele doua etaje ale hotelului Capitol in brasovenii manifestanti;
27 – Desi prinsi de catre Armata, acei tragatori libieni au fost uterior eliberati;
28 – Cetatenii brasoveni cunosc aceste situatii;
Brasov, 28 august 2006 Autor – Ioan Ghise, deputat liberal’
http://www.amosnews.ro/2006/index.phtml?name=Comments&pid=0&sid=184440&req=Reply
The greatest fury appears to be directed at agents of the elite anti-terrorist squads, known by their Romanian initials, USLA, who are blamed for the worst of the shooting here.
The anger in the streets has been further inflamed by constantly repeated but never verified rumors that Ceausescu loyalists are being aided by foreign mercenaries, variously described as Asian or Arab–Libyan, Palestinian or Syrian. These reports have made many Romanians suspicious of nearly all foreigners.
Ceausescu reportedly had provided training grounds in the countryside for terrorist groups, and he had maintained close security links with North Korea and some hard-line Arab states.
Reuters news agency quoted Lt. Col. Georges Ionesco as saying that six men killed in Saturday night fighting were believed to be Syrians, and a Reuters photographer visiting a Bucharest hospital quoted medical personnel as saying that some of the Securitate men they had treated were Arabs.
A British Broadcasting Corp. radio correspondent with long experience in the region reported that he saw a wounded Securitate man in the hospital “who looked suspiciously Asian.”
http://articles.latimes.com/1989-12-25/news/mn-702_1_provisional-government/2
“Arab terrorists are known to wear a certain kind of black underpants,“ the doctor, Horia Georgescu, explained gravely. “These men were wearing such underpants.“
De altfel, si Florin Ghiuzela afirma ca Nicolae Serbulescu ar fi spus ca a interceptat niste mesaje în limba araba. De asemenea, tot în acele zile s-a vorbit ca înspre lacul Cincis ar fi încercat sa ajunga un grup format din trei persoane, printre care si un barbat care a declarat ca este student iranian sau irakian.
http://www.replicahd.ro/images/replica165/special3.htm
1) Dl. Savin Chiritescu
“Vreau sa arat ca subsemnatul si mai multi colegi din aceeasi unitate de tancuri [UM 01060 Bucuresti-Pantelimon] am capturat teroristi arabi (dintre care unul ne-a spus ca este din Beirut) inarmati, pe care i-am predate la Marele Stat Major. Unul era student, am gasit asupra lui un pistol mitraliera de calibrul 5.62 seria UF 060866, cu cadenta de ambreiaj, lung de vreo 40 cm, portabil pe sub haine: arma parea facuta dintr-un plastic foarte dur, cu exceptia tevii si a mecanismului de dare a focului. “
Al. Mihalcea, “O gafa monumentala,” Romania Libera, 31 October 1990, p. 5a.
2) Danka la http://www.jurnalul.ro/comentarii.read.php?id=79510 aprilie 2006
22 decembrie 1989, la unitatea militara 010__ de la marginea padurii Branesti.
Padurea Branesti adaposteste unul din cele mai mari depozite de munitie din jurul capitalei. Se spune ca o explozie la acest depozit ar rade cartierul Pantelimon de la capatul tramvaiului 14.
Spre seara a inceput sa se traga asupra unitatii dinspre calea ferata. Se tragea in orice folosindu-se armament de calibru mic si pusti automate. Dupa focul de la gura tevii pareau 3 persoane ascunse dupa rambeul cai ferate care au deschis foc cu scopul de a creea panica.
Soldatii au iesit din dormitoare si s-au adapostit in parcul auto pe sub camioane.
Nu se putea sta in cladiri, “teroristii” trageau in geamuri.
Desi se daduse alarma in acea zi mai devreme nimeni nu era pregatit sa riposteze decit cei aflati in garda. Un grup de soldati cu subofiteri si ofiteri echipati cu AK 47, si pistoale TT au pornit la un atac prin invaluire.
Toti au ajuns in amplasamentele stabilite fara incidente, la adapostul intunericului dar si pentru faptul ca intrusi erau mai mult ocupati sa mentina foc consistent asupra unitatii.
La un moment dat soldatii au deschis focul, lupta a durat mai putin de 10 minute. Micutele lor UZ fara precizie la distanta nu au facut fata la renumitul AK 47
Unul dintre teroristi a fost impuscat in cap iar ceilalti doi au fost raniti cind incercau sa fuga peste cimp in directia opusa unitatii militare.
Cei trei au fost transportati la corpul de garda unde s-a aprins lumina (pina atunci unitate fusese in bezna) si s-a constatat ca unul dintre cei doi suprevietuitori era de fapt femeie.
Toti erasu maslinii la fata, imbracati in combinezoane negre si ce doi suprevietuitori raniti se vaitau spunind ceva in limba araba.
Dupa o jumatate de ora un a sosit un ARO al armatei care s-a spus ca a venit de la statul major al diviziei si i-a luat pe toti trei. Dupa citeva zile toti soldatii care au participat la actiunea de noaptea aceea au fosti pusi sa semneze o declaratie prin care se angajau sa nu divulge nimic din ce s-a intimplat.
Toate acestea sint adevarate si usor de verificat.”
…si de ce tocmai Branesti?
Agentii arabi pregatiti la unitatile militare speciale de la Baneasa sau Branesti – teroristii din 22-23 decembrie 1989 – erau ofiteri de securitate romani care aveau in subordine ofiteri romani. O parte din teroristii care au impuscat romani pe strada au devenit si “luptatori” ai Revolutiei Romane.
Pana in 1989, Departamentul Securitatii Statului avea trei scoli importante pentru pregatirea ofiterilor acoperiti. La Bran (judetul Brasov) si la Ganeasa (judetul Ilfov) erau pregatiti ofiterii acoperiti pentru Securitatea interna, iar la Branesti (judetul Ilfov), pentru Securitatea externa. La Branesti au fost antrenati, intre altii, si teroristii de pe filiera Yasser Arafat (OEP) si Carlos sacalul, sustine Pantea. scoala de la Branesti a ramas la SIE (Serviciul de Informatii Externe).
“Copilul meu a participat la incarcarea intr-un avion a unor cadavre de libieni”, spune mama lui BUTEICA Emanoil-Marius. Născut marţi, 3 ianuarie 1968, a participat pe 21 şi 22 Decembrie 1989 la manifestaţia din Piaţa Romană şi de la Televiziune. în 23 a plecat la serviciu, la Otopeni. lată ce spune tatăl: “Trece pe lângă cele 5 camioane de la Câmpina cu ostaşi şi ofiţeri morţi, iar după câţiva zeci de metri începe să se tragă în plin, în maşină… îl găsim pe 24 decembrie carbonizat parţial, cu trupul ciuruit de gloanţe, sfârtecat oribil…Doamne!” –
BUTEICA Emanoil-Marius, născut marţi, 3 ianuarie 1968, a participat pe 21 şi 22 Decembrie 1989 la manifestaţia din Piaţa Romană şi de la Televiziune. în 23 a plecat la serviciu, la Otopeni. lată ce spune tatăl: “Trece pe lângă cele 5 camioane de la Câmpina cu ostaşi şi ofiţeri morţi, iar după câţiva zeci de metri începe să se tragă în plin, în maşină… îl găsim pe 24 decembrie carbonizat parţial, cu trupul ciuruit de gloanţe, sfârtecat oribil…Doamne!”
http://www.adevarul.ro/actualitate/Dumitru_Graur_a_pazit_teroristi-_-Erau_libieni_0_607139601.html
Chiar erau terorişti?
M-am uitat la ei – da, erau… terorişti! Aveau tenul foarte măsliniu, nu vorbeau româneşte. Erau libieni – eu aşa cred. Şi îi legasem fedeleş şi îi păzeam cu coada de mătură. Le ziceam: „Dacă mişti, îţi dau cu asta în cap!” Ăia cu mătura… au dispărut a doua zi. I-a luat colonelul Oană pe toţi şi i-a dus, asta se ştie. Probabil că Gaddafi din Libia a zis că dacă mi-i împuşcaţi, vă împuşc şi eu vreo 300 de români în Libia, la mine! De-aia nici nu se putea spune nimic. Dar oamenii aceia au existat! Asta este teoria mea! Dacă lucrurile ar fi decurs altfel, dacă oamenii care aveau puterea ar fi decis să fie de partea lui Ceauşescu, eram oale şi ulcele, bătrâne! Păi, când a tras colonelul Oană salva de tun, am simţit că genunchii s-au tăiat şi am căzut la pământ imediat. Am ieşit în curte, era soare, frumos, şi deasupra – cu ochii mei, ţi-o spun, Andrei – am văzut, la o înălţime cam de o mie de metri, un elicopter şi unii cu o puşcă-mitralieră trăgeau în noi. Cum mă vezi şi cum te văd! Stupefiant! Cine era ăla? De ce trăgea în Televiziune? Incredibil! Erau atâtea evenimente că nu se poate spune, pe care să le ţii minte mai abitir?
Tata i-a dat o haina militara pt ca pe vremea aia era frig si ningea. Nu vorbea Romaneste dar avea accent si silabisea intr-o limba araba care nu am putut la vremea respectiva sa o descifrez a fiin Iraniana, Libaneza, Siriana sau Irakiana. L-am lasat in bloc pe scari singur. A doa zi nu l-am mai vazut. FSN nu era inca infiintat. Blocul era langa cimitirul de pe strada Antiaeriana (Calea Rahovei) ci nu langa MAPN
Added: 3 years ago
From: destituirea
Views: 16,216
Adi2011-06-09 19:24:46Am fost si in curtea unitatii 1047 sa duc mancare soldatilor inghetati care pazeau gardul unitatii in gropi verticale pentru un singut soldat si am auzit povestile de la ofiteri cu asa zisele elicoptere doborate in Valea Fetii (in prima zi doborate x elicoptere iar a doua zi y elicoptere, in total peste 10, nu mai retin exact). :) Am discutat si cu ofiter, seful unei echipe de soldati care cauta teroristii prin blocurile din Valea Rosie cum “a impuscat in cap un lunetist care tragea de pe bloc turn vis-a-vis de unitatea exact in momentul in care-si punea manusile in mana”. :) Am prins un “terorist” arab si era sa fim amandoi linsati dupa o scena asemanatoare cand s-a strigat de la balcon “Uitati teroristii!” :)
Gigga Adrian Tudor: adaug si eu 2 cazuri, povestite direct mie de 2 prieteni care erau soldati in termen in Ghencea si au vazut/tras:
1. Ins cu aspect de arab, sare gadul unitatii cu foc de acoperire dintr`o arma ce nu era in doatarea niciunei institutii ro; este ciuruit de militarii din interior; la verificare acestia observa ca avea 3 randuri de haine: pulover pe gat, trening si uniforma militara.
2. Un civil este semnalat de 1 soldat ca se ascunde intre roata si caroseria unei masini de lupta; vin ofiteri si soldati, il someaza, nu iese, si il ciuruie si p`asta; ce crezi ca au vazut dupa? unu` IDENTIC cu primul! Nu mai stiu la care din ei i se desprinsese capul de la atatea gloante; de nervi l`au pus pe botul unei masini, ca trofeu cumva..
*Adaug acum in Doc: am vazut f.multe urme de gloante pe zidul dinspre strada al UM din Ghencea pomenita mai sus; cine a tras?
+ in alte UM? si de ce??
December 26, 2011 at 11:12am · Like
The Archive of the Romanian Revolution of December 1989 