The Archive of the Romanian Revolution of December 1989

A Catch-22 December 1989, Groundhog-Day Production. Presenting the Personal Research & Scholarship of Richard Andrew Hall, Ph.D.

Cand a murit definitiv adevarul despre decembrie 1989?

Posted by romanianrevolutionofdecember1989 on February 18, 2011

Eu as propune perioada imediat dupa decembrie 1994.  De ce tocmai atunci?

Fiindca la sfarsitul anului 1994 Roland Vasilievici (fost ofiter de securitate, Dir I, Timis) a dezvaluit mai multe detalii importante in legatura cu decembrie 1989, mai ales despre teroristii, pe postul de televiziune TVT ’89… (e foarte interesant ca dezvaluirile lui Vasilevici despre securitatea si preoti ortodoxi sunt luate drept adevarate– de exemplu,

William Totok, Constrangerea memoriei:  Insemnari, documente, amintiri (Polirom 2001), pp. 186-187.

Religion and politics in post-communist Romania – Google Books Result

Lavinia Stan, Lucian Turcescu – 2007 – Language Arts & Disciplines – 270 pages
Former Securitate officer Roland Vasilievici (directly responsible for recruiting priests for the Timis ̧oara branch from 1976 to 1986) explained how the
books.google.com/books?isbn=0195308530
VICTOR BIRSANNT
    Membru GDS, reprezentant in Romania al Asociatiei Crestine pentru
                          Abolirea Torturii

c) O exceptie de luat in seama o constituie seria declaratiilor lui Roland Vasilievici, de la TVT 89 (un post TV independent din Timisoara, care, din pacate, poate fi receptat numai in vecinatatea orasului), din martie 1995. Roland Vasilievici, fost colonel de Securitate, acum pensionat, a facut la TVT’89 o prezentare detaliata a sistemului represiv al fostei Securitati. Reactii deosebit de puternice nu au intirziat sa apara. Fostul lui sef, Radu Tinu, comandant al Securitatii in judetul Timis, a intrat in studioul TV, a incercat sa-l determine sa nu mai vorbeasca si a inceput sa-l ridiculizeze. (Informatia este preluata de la Deutsche Welle, departamentul romanesc,reporter Marcia Mohs, 7.03.1995, ora 20). Colonelul Vasilievici a scris a serie de articole pe aceasta tema in revista Timisoara.
http://www.scritube.com/istorie/REVOLUTIA-DIN-TIMISOARA122191713.php

dar aproape nimeni n-a luat in discutie dezvaluirile lui Vasilievici despre decembrie 1989:

http://atomic-temporary-3899751.wpcomstaging.com/2009/12/15/timisoara-decembrie-1989-piramida-umbrelor-orizont-martie-1990/

http://atomic-temporary-3899751.wpcomstaging.com/2009/12/16/decembrie-89-piramida-umbrelor-fost-securist-dir-i-roland-vasilevici-puspoki-f/

—————————————————————————————————-

“ORWELLIAN…POSITIVELY ORWELLIAN:”

PROSECUTOR VOINEA’S CAMPAIGN TO SANITIZE

THE ROMANIAN REVOLUTION OF DECEMBER 1989

by Richard Andrew Hall

Disclaimer:  All statements of fact, opinion, or analysis expressed are those of the author and do not reflect the official positions or views of the Central Intelligence Agency (CIA) or any other U.S. Government agency.  Nothing in the contents should be construed as asserting or implying U.S. Government authentication of information or CIA endorsement of the author’s views.  This material has been reviewed by CIA to prevent the disclosure of classified information.

This paper MAY be cited when accompanied by a full, proper citation.  Thank you.

Admission 2 from http://atomic-temporary-3899751.wpcomstaging.com/2010/10/01/%E2%80%9Corwellian%E2%80%A6positively-orwellian%E2%80%9D-prosecutor-voinea%E2%80%99s-campaign-to-sanitize-the-romanian-revolution-of-december-1989-part-five-former-securitate-confess/

Admission II:

The Revelations of former Timisoara Securitate officer Roland Vasilevici

Two months after the violence that marked Ceausescu’s overthrow—when in Bucharest the official and media rehabilitation of the USLA was already underway (discussed farther down)—a three-part series entitled “Piramida Umbrelor [Pyramid of Shadows]” appeared in the cultural/political Timisoara weekly, Orizont on 2, 9, and 16 March 1990.  The articles appeared under the name “Puspoki F.,” but it was clear from the text of the articles that the author must have some connection to the former Securitate or Militia, because he described the inner workings of these organs in their dealings with Pastor Laszlo Tokes, a focal point of the uprising against the Ceausescu regime, and their actions once protests began outside his residence on 15-16 December 1989.  Significantly, the author related the responsibilities and actions of the USLA, including their weaponry, munitions (including “special cartridges”), clothing, and physical disposition—details which were later to be substantiated elsewhere.  It was pretty clear in his discussion of the USLA and the “Comando” unit (a likely reference to the USLAC) that he believed them to have been the “terrorists” who had claimed so many lives.

In 1991, a 140 plus page book published in Timisoara, also entitled Piramida Umbrelor,

appeared.  Its author was Roland Vasilevici.  William Totok later interviewed Vasilevici in 1995, and it turned out that Vasilevici had worked for the Securitate unit that surveilled “culte [churches]” (he was specifically responsible for Roman Catholic churches) in Timisoara under the command of Radu Tinu.[69] The book included (lightly-edited) the passages that had originally appeared under the name “Puspoki F.” in Orizont and further elaborated on them.  It is pretty clear that Vasilevici was the original source of those articles.

The March 1990 Orizont series was and has been pretty much ignored in Romania—except among the former Securitate.  From jail, Radu Tinu, the Timis County Deputy Securitate chief, sought to counter the accusations “during March 1990, in the weekly “Orizont” in which a certain Puspok accused me of nationalism.”[70] In March 1992, retired Securitate Colonel Ion Lemnaru wrote in Spionaj-Contraspionaj about the 1990 pamphlet of Romeo Vasiliu, “Piramida Umbrelor,” identifying the author as Roland Vasilevici, publishing Vasilevici’s address, and then citing an extended section of the text of the pamphlet (identical to what is in the March 1990 Orizont article).  The section that is cited precisely concerns allegations about the USLA’s role in the Timisoara repression and terrorism—it is this that is clearly the focus of Colonel Lemnaru’s ire.[71]

When Vasilevici was preparing to release his book, he maintained that he was “receiving many threatening and ‘dead line’ phone calls in the middle of the night.”[72] He said two to three cars were posted outside his residence, and that he was accosted by six individuals when was on his way to the police station to file a complaint.  A former colleague informed him that he “had been contacted by the same Radu Tinu [by now out of jail] and was instructed to alert the network with the goal of by all means impeding the publication of the book.”  According to the Cuvintul interviewer, when he spoke to Vasilevici by phone, Vasilevici was “very scared…such a man generally does not panic so easily.”  When in December 1994, Vasilevici went on a local Timisoara television channel, Radu Tinu showed up at the station attempting to interrupt the transmission of the broadcast![73]

On the question of the existence of the “terrorists,” Radu Tinu would agree with Prosecutor Dan Voinea:  “There were no terrorists!  They [those who seized power and were on TV] invented them…”[74]

[69] William Totok, Constangerea memoriei.  Insemnari, documente, amintiri (Bucharest:  Polirom, 2001), pp. 186-203.

[70] The Europa interview from 1991 appears in Bacescu, Din Nou in Calea Navalirilor Barbare, 1994, p. 67.

[71] Col. (r) Ion Lemnaru, “Piramida de minciuni a lui Roland Vasilevici,” Spionaj-Contraspionaj, no. 24 (March 1992), p. 7a.  It appears that after “Puspoki F.,” Vasilevici adopted the pseudonym “Romeo Vasiliu” in publishing his revelations in pamphlet form.

[72] Roland Vasilevici, interview with Mireca Iovan, Cuvintul, no. 119 (May 1992), p. 8.

[73] See Romania Libera, 28 December 1994, p. 3.  It appears that during this interview Vasilevici invoked the presence of Libyans and their spiriting out of the country immediately after the events—for the discussion of this incident see below.

[74] See Tinu’s comments in the 13 August 2006 posting of a Radio Impact interview by Gabriel Argeseanu with Radu Tinu from 18 February 1999 at www.agonia.ro/index.php/article/198457/index.html.

[75] “Dezvaluiri despre implicarea USLA in evenimentele din decembrie ’89,” Romania Libera, 28 December 1994, p.3

[76] Teodor Filip, a former USLA officer, was apparently intrigued enough by this article that he went to the trouble of tracking down the identity of the correspondent of the dispatch.  According to Filip, the correspondent was Sterie Petrescu, who Filip claims was later expelled by both AM Press (Dolj) and Romania Libera for printing “scandalous disinformation,” and removed in 1996 from his position as head of Dolj County for the anti-Iliescu regime “Civic Alliance,” after which he had legal motions lodged against him.  Filip claims immediately after the above dispatch came out, he published rejoinders in the daily Crisana Plus.  In those responses, he rejected the claims of the dispatch in their entirety.  According to Filip:  “during the December 1989 events, not a single member of USLA was dispatched into the field…[and] the USLA did not commit a single act [of repression] against demonstrators [! See the discussion below on this issue]”  See Teodor Filip, Secretele USLA (Craiova:  Editura Obiectiv, 1998), pp. 109-111.

image-4image-9image-18image-17image-16image-15

http://atomic-temporary-3899751.wpcomstaging.com/2011/02/11/bullets-lies-and-videotape-the-amazing-disappearing-romanian-counter-revolution-of-december-1989-part-vii-conclusion-those-who-told-us-the-truth-by-richard-andrew-hall-3/

Bullets, Lies, and Videotape:

The Amazing, Disappearing Romanian Counter-Revolution of December 1989

by Richard Andrew Hall, Ph.D.

Standard Disclaimer:  All statements of fact, opinion, or analysis expressed are those of the author and do not reflect the official positions or views of the Central Intelligence Agency (CIA) or any other U.S. Government agency.  Nothing in the contents should be construed as asserting or implying U.S. Government authentication of information or CIA endorsement of the author’s views.  This material has been reviewed by CIA to prevent the disclosure of classified information.  [Submitted 19 November 2009; PRB approved 15 December 2009]

I am an intelligence analyst for the Central Intelligence Agency.  I have been a CIA analyst since 2000.  Prior to that time, I had no association with CIA outside of the application process.

Those Who Have Told Us the Truth [1]

As opposed to the aforementioned Vladimir Belis, Pavel Corut, and Dan Voinea, all of whom who have strenuously and repeatedly denied the existence and use in December 1989 of atypical munitions of dum-dum bullets and vidia bullets, there exist those who have told us of the existence and use of these in December 1989.[2] They are essentially, for lack of a better term, former Securitate whistleblowers, who have admitted the Securitate’s role in providing the “terrorists” who caused so much destruction, mayhem, and loss of life in those days.

For years I have been essentially the sole researcher inside or outside the country familiar with and promoting the claims of 1) former Timisoara Securitate Directorate I officer Roland Vasilevici—who published his claims about December 1989 under the byline of Puspoki F. in the Timisoara political-cultural weekly Orizont in March 1990 and under the pseudonym “Romeo Vasiliu”—and 2) an anonymous USLA recruit who told his story to AM Press Dolj (published on the five year anniversary of the events in Romania Libera 28 December 1994…ironically (?) next to a story about how a former Securitate official attempted to interrupt a private television broadcast in which Roland Vasilevici was being interviewed in Timisoara about Libyan involvement in December 1989).

Vasilevici claimed in those March 1990 articles and in a 140 page book that followed—both the series and the book titled Pyramid of Shadows—that the USLA and Arab commandos were the “terrorists” of December 1989.  What is particularly noteworthy in light of the above discussion about “exploding [dum-dum] bullets” was his claim that the USLA and the foreign students who supplemented them “used special cartridges which upon hitting their targets caused new explosions” [emphasis added]—in other words, exploding or dum-dum bullets.[3]

As I have pointed out, despite the short shrift given these two revelations by Romanian media and Romanianists, one group has paid close attention:  the former Securitate.  That is not accidental.[5]

[1] This section borrows heavily from Hall 2008 and Hall 2006.

[2] In addition to these videos, I have thus far accumulated 45 mentions/claims of use of dum-dum and/or vidia bullets in December 1989.  These include the testimonies of doctors who treated the wounded, but also military officers—not just recruits—who are familiar with ballistics.  Separately, I also have accumulated 36 mentions/claims of people who were either killed or wounded by such atypical munitions during the events.  Significantly, these include people killed or wounded prior to 22 December 1989 as well as after, and they are from multiple cities and a variety of locations for both periods—suggesting not accident, but a well-executed plan by the repressive forces of the Ceausescu regime, the Securitate and their foreign mercenary allies.  See Hall 2008 for some of these.

[3] Puspoki F., “Piramida Umbrelor (III),” Orizont (Timisoara), no. 11 (16 March 1990) p.4, and Roland Vasilevici, Piramida Umbrelor (Timisoara:  Editura de Vest, 1991), p. 61.

[4] “Dezvaluiri despre implicarea USLA in evenimentele din decembrie ’89,” Romania Libera, 28 December 1994, p.3.

[5] For the discussion of the former Securitate response to those who have violated the code of silence, see Hall, “Orwellian…Positively Orwellian,” http://homepage.mac.com/khallbobo/RichardHall/pubs/Voineaswar091706.html .

——————————————————————–

De mult, credeam ca dezvaluirile despre teroristi (publicate pe 28 decembrie 1994 in ziarul Romania Libera) erau legate cu faptul ca cinci ani–deci o perioada fix–s-au trecut de la decembrie 1989.  Dar acum, banuiesc ca era mai probabil o reactie la dezvaluirile lui Vasilievici care au migrat in presa centrala de pe malul Dambovitiei mai devreme in luna decembriei 1994. (Vasilievici a deschis usa, si acest fost uslas a urmat).  A fost o sansa–poate ca ultima–pentru adevarul despre decembrie 1989, si mai ales despre teroristii, sa fie anchetat serios si discutat de catre ziaristi romani–din nenorocire, sansa a fost ratata.

The anonymous USLA recruit stated separately, but similarly:

I was in Timisoara and Bucharest in December ’89.  In addition to us [USLA] draftees, recalled professionals, who wore black camouflage outfits, were dispatched.  Antiterrorist troop units and these professionals received live ammunition.  In Timisoara demonstrators were shot at short distances.  I saw how the skulls of those who were shot would explode. I believe the masked ones, using their own special weapons, shot with exploding bullets.  In January 1990, all the draftees from the USLA troops were put in detox.  We had been drugged.  We were discharged five months before our service was due to expire in order to lose any trace of us.  Don’t publish my name.  I fear for me and my parents.  When we trained and practiced we were separated into ‘friends’ and ‘enemies.’  The masked ones were the ‘enemies’ who we had to find and neutralize.  I believe the masked ones were the ‘terrorists’.[4] [emphases added]

In schimb, n-au fost investighate sau studiate dezvaluirile lui Vasilievici…aveam de a face in 1995 cu “cercetarea” de genul lui Cornel Ivanciuc in “22”–tot Vladimir Tismaneanu si Maria Bucur-Deckard m-au sfatuit sa consultez articole lui Ivanciuc din “22”–de ce?  fiindca “22” a fost o revista credibila !…numai ca Ivanciuc s-a dovedit sa fie…un fost informator al Securitatii care scria tezele fostei securitatii…vai de capul meu!…cititi aici:

http://atomic-temporary-3899751.wpcomstaging.com/2010/12/17/timisoara-si-mostenitorii-revizionismul-securist/

Posted in decembrie 1989, raport final, Uncategorized | Leave a Comment »

“Au fost sau n-au fost?”

Posted by romanianrevolutionofdecember1989 on February 15, 2011

“La noi, sint aproape 11 luni de cind ‘teroristii’ (cu ciorapi pe fata, cizmulite de piele, bluzoane negre, armament sofisticat, gloante dum-dum sau cu virful crestat pentru a avea o traiectorie de elice ucigatoare) au disparut, desi martori oculari i-au vazut pe citiva impuscati pe Bd. Kisseleff sau Victoriei.”

Posted in decembrie 1989, raport final, Uncategorized | Tagged: , | Leave a Comment »

decembrie 1989: Doar despre CC-ul, tuneluri, subterane, “trupa speciala” (MI-securisti), si “sportivi” la Clubul Dinamo (dinamovisti)

Posted by romanianrevolutionofdecember1989 on February 7, 2011

O minciuna dejucata de o jumatate de adevar…(lipseste adevarul despre teroristii)

http://atomic-temporary-3899751.wpcomstaging.com/2010/11/20/doar-despre-tuneluri-buncare-ziduri-duble-si-subterane-decembrie-1989/

“O reţea de tuneluri, considerată ultra-secretă, străbate Capitala şi uneşte puncte strategice din oraş.”

http://www.tvr.ro/articol.php?id=96287

Mirel Curea, nr. 317, 9 iulie 1993, p. 3

http://atomic-temporary-3899751.wpcomstaging.com/2010/12/21/marturii-intre-1990-si-1992-din-zilele-fierbinte-in-cc-ul-decembrie-1989-doru-teodor-maries-mircea-boaba-sergiu-tanasescu-si-ernest-maftei/

http://atomic-temporary-3899751.wpcomstaging.com/2010/12/23/joc-pe-calculator-versiunea-lui-dan-voinea-a-durat-pana-in-mijlocul-ianuariei-1990-despre-razboiul-radio-electronic-autohton-din-decembrie-1989-bonus-les-souterrains-de-bucarest-ja2-20h/

http://atomic-temporary-3899751.wpcomstaging.com/2010/12/12/constantin-isac-intre-14-si-22-decembrie-dinamovist-de-judo-la-iasi-prezent-in-zona-crematoriului-cenusa-si-martor-in-piata-universitatii/

http://atomic-temporary-3899751.wpcomstaging.com/2010/12/10/dinamoviada-iasi-decembrie-1989-si-sportivi-in-treninguri-cu-acelasi-de-tip-geanta-cazati-la-unirea-traian-si-moldova/

http://www.ina.fr/histoire-et-conflits/revolutions-et-coups-d-etat/video/CAB89054565/les-souterrains-de-bucarest.fr.html

Les souterrains de Bucarest

JA2 20H – 27/12/1989 – 01min55s
385 vues

Reportage sur le réseau souterrain de Bucarest, véritable ville parallèle créee par Ceausescu pour assurer sa défense et où se sont réfugiés les rebelles de la Securitate, la police secrète du régime, après la chute du dictateur. – Soldat roumain explorant un souterrain l’arme au poing. Soldat ouvrant une porte d’un coup de botte. GP Visage du soldat tendu par la peur de se trouver face à face avec un agent de la Securitate. Soldat prenant un ascenseur qui les ammène dans le bunker personnel du dictateur Ceausescu. Restes d’un repas sur la table. Réfrigérateur plein de viande. Soldat fouillant un agent de la Securitate qui vient d’être arrêté dans un tunnel du réseau souterrain. On examine ses papiers. GP Oranges découvertes sur lui, indice supplémentaire confirmant son appartenance à la Securitate. Soldat explorant un tunnel le long duquel s’écoule une rigole d’eau.

…dar ce spune Dan Voinea http://rcristea.blogspot.com/2007/11/nici-simulatoare-de-tragere-nici.html:

(pentru mai multe minciuni ale lui Dan Voinea va rog sa consultati capitolul despre “decembrie 1989” din Raportul Comisiei Prezidențiale pentru Analiza Dictaturii Comuniste din România–scris de catre Vladimir Tismaneanu, Ruxandru Cesereanu, Sorin Iliesiu, si altii…despre Voinea si Raportul Final sunt multe de spus http://atomic-temporary-3899751.wpcomstaging.com/2010/12/18/raport-final-si-revolutia-reciclare-sau-rotatia-de-texte/ , http://atomic-temporary-3899751.wpcomstaging.com/2010/09/28/orwellian%E2%80%A6positively-orwellian%E2%80%9D-prosecutor-voinea%E2%80%99s-campaign-to-sanitize-the-romanian-revolution-of-december-1989-part-one-groundhog-day/ , http://atomic-temporary-3899751.wpcomstaging.com/2010/09/28/%E2%80%9Corwellian%E2%80%A6positively-orwellian%E2%80%9D-prosecutor-voinea%E2%80%99s-campaign-to-sanitize-the-romanian-revolution-of-december-1989-2/ )

Tunelurile secrete ale mincinosilor
– Ani de zile s-a tot vorbit despre tunelurile secrete pline de teroristi care ieseau si ucideau oamenii de pe strada sau din diverse institutii… Exista vreo marturie credibila, vreun document?
– Nu putem califica aceste informatii nici macar ca tinand de domeniul legendei. E o minciuna! O alta minciuna! Bucurestiul, ca de altfel toate marile orase, e brazdat subteran de tot felul de tuneluri, unele pentru canalizare, gospodarirea apei, electricitate si alte scopuri. De altfel, Capitala are in subteran tuneluri realizate in urma cu sute de ani. Aceste tuneluri nu au constituit adaposturi pentru teroristi. Recent, am participat la o reconstituire pe teren, la asemenea asa-zise tuneluri secrete folosite de teroristi. Era un simplu canal pentru distribuirea apei potabile. Deci am constatat ca a fost vorba de o minciuna.
[sigur dle. Voinea…e normal pentru “tuneluri, unele pentru canalizare, gospodarirea apei, si electricitate” sa aiba frigidere pline de carne…]
si adevarul (nu ‘adevarul’ lui Grigore Cartianu…hai sa fim seriosi) este ca nici ziaristul Romulus Cristea nu prea crede in ceea ce povesteste dle. Voinea…cu o intarziere de numai doua zile el a publicat dezvaluirea aceasta…cine este mai credibil in privinta aceasta…arhitectul sau procuratorul militar?…

Arhitectul bucurestean Camil Roguski, fost angajat al Ministerului Afacerilor Externe, dar si la Unitatea de întretinere si decorare a palatelor prezidentiale din perioada ceausista a fost unul dintre putinii civili care au avut privilegiul sa vada si sa participe la cartografierea, la construirea si decorarea unor tuneluri secrete din mai multe localitati

Cum se „teleporta” Ceausescu

În perioada 1970-1975, Calea Victoriei a fost blocata. Se efectuau lucrari la un tunel care facea legatura între Comitetul Central, Muzeul de Arta si Sala Palatului. Arhitectul Roguski isi aminteste ca : „Era un tunel elegant, foarte bine realizat, cu toate dotarile necesare. Era astfel construit, cu sursa de apa proprie, încât în cazuri de urgenta, se putea ramâne la interior cel putin trei zile fara interventii exterioare. Ceusescu venea de la CC, direct în loja de la Sala Palatului, prin tunel, fara paza, lucru care îi contraria pe multi care nu îl vedeau traversând Calea Victoriei. La Revolutie, soldatii consemnati aici au început sa iasa la suprafata si au fost luati drept teroristi. Trebuie cunoscut faptul ca toate clsdirile catalogate strategice din Bucuresti aveau buncare antiatomice sau antiaeriene construite foarte bine (chiar placate cu placi de plumb)”. Buncare de acest gen exista la Ministerul Afacerilor Externe (folosit pâna prin anii 1950 ca depozit de valori, pentru decoratii nemtesti si românesti), Ministerul Apararii Na]ionale, Palatul Victoria, Palatul Cotroceni, fostul Comitet Central etc. La Casa Poporului au fost construite doar doua masive buncare antiatomice si exista o retea de legaturi prin tuneluri spre anumite zone. Arhitectul a refuzat sa ofere alte amanunte, argumentând ca „anumite persoane ar fi deranjate”, multe constituie secrete de stat dar, subliniind ca exista foarte multe legende, fara fundament, legate de aceasta constructie.

„Sub fostul CC exista mai multe cai de acces, la nivelul subsolului doi. In decembrie 1989, tunelul care era liber, accesat cu un lift personal ,si care ar fi trebuit sa-i asigure iesirea lui Ceusescu trecea pe sub CC, CC-UTC, Bdul Magheru, Intercontinental si facea legatura cu tunelurile tehnice de langa statia de metrou <<Universitate>>. Nu este un secret ca majoritatea statiilor de metrou au fost astfel construite încât sa poata fi folosite ca adaposturi antiatomice. Sub tunelul propriu – zis exista o retea de buncare si tuneluri mai mici, tehnice, care sunt ca un paienjenis sub Bucuresti. Prin aceste tuneluri se poate circula comod cu un anumit mijloc de transport electric. Se putea ajunge, urmând paralel traseul metroului, pâna la Palatul Primaverii unde exista un buncar central, de coordonare strategica . Din acest buncar, legatura era un tunel secret la care a lucrat, timp de trei ani, prin anii 80, o echipa de mineri de la Petrila. Legatura subterana ajungea la o amenajare de la Lacul Herastrau unde exista permanent o salupa rapida pregatita sa-l transporte pe un alt mal si unde astepta o masina cu destinatia Clinceni – aerodrom. Daca Ceausescu ajungea în subteranele de sub CC, avea posibilitea sa ajunga, foarte usor si rapid, în orice punct de la periferia Capitalei”, a precizat Roguski. Conform documentelor de arhiva si a marturiilor militarilor, de asigurarea securitatii la tunelurile din zona CC (adapost pentru conducerea PCR) se pare ca se ocupa direct, in acea perioada, generalul Ioan Geoana, seful Apararii Civile, tatal lui Mircea Geoana, actualul presedinte PSD.

buncarele au fost descoperite “destul de tirziu…dupa 24 decembrie”

image-5image-3

U.S.L.A.C.

Sergiu Tanasescu (medicul echipei de fotbal Rapid Bucuresti) = S.T.
Ion K. Ion (ziarist, Cuvintul) = I.I.

I.I.: S-a vinturat prin presa ideea prezente unor teroristi straini…

S.T.: Imi veti ingadui sa nu ma priveasca aceasta problema ea tine de competenta
istoriei. De acord?

I.I.: O.K.

S.T.: Pe un terorist l-am prins chiar eu, mina mea. Avea 26 de ani si doua
legitimatii, una de student in anul IV la Drept si alta data de Directia a V-a
U.S.L.A.C. Unitati Speciale de Lupta Antiterorista si Comando. Era drogat. Am
gasit asupra lui si a altor teroristi un fel de cicolata, tipul “Pasuma” si
“Gripha”. Era un drog extraordinar de puternic ce dadea o stare de euforie,
axata insa pe agresivitate si distrugere, si o independenta fata de somn de cel
putin 10 zile. Aveau un armament supersofisticat, cu infrarosii, cu sistem de
auzire la distanta etc. Am capturat o arma din asta si am tras trei gloante
intr-o tinta aflata la vreo suta de metri. Arma n-avea nici un recul si,
controlind apoi, am constatat ca toate cele trei gloante se infipsesera unul in celalalt. Ne-am facut si
noi treaba apoi cu pusca asta pina s-a terminat munitia.

I.I. : Ce se intimpla cu teroristii prinsi?

S.T.: Noi i-am predat organelor de procuratura militara. Pe foarte multi i-am
prins in primele zile, identitatea lor fiind stabilita de mai multi, de
colonelul Octavian Nae, Constantin Dinescu (unchiul lui Mircea), Guse, dar mai
ales Vlad care strig la prinsii astia ca de ce nu i-au ascultat ordinul sa se
predea, ei faceau pe sfintii, dar teava armei era inca destul de calda de la
ispravile lor. Dupa ce suportau interogatoriul acesta sumar, celor mai multi li
se dadea drumul.

I.I.: De ce?

S.T. Asa ordona Vlad. Pe 22 decembrie am prins un maior de securitate care a
fost dezarmat si pus in libertate, a doua zi l-am prins din nou, i-am luat
armamentul si munitia si iarasi Vlad a garantat pentru el, numai ca a treia zi
l-am prins din nou. Ne-am enervat si atunci i-am arestat pe toti, inclusiv pe
Vlad si pe colonelul Nae, cu atit mai mult cu cit pe ultimul il surprinsese o fata de a noastra la subsol I,
unde era Termoficarea, transmitind nu stiu ce la un aparat de emisie-receptie.

I.I.: Cum si cind au fost descoperite buncarele?

S.T.: Destul de tirziu, in orice caz dupa 24 decembrie. Unele intimplator, cele
mai multe insa datorita insa a doi indivizi….

(Sergiu Tanasescu, cu Ion K. Ion, “Dinca si Postelnicu au fost prinsi de pantera
roz!” Cuvintul, nr. 9 29 martie 1990, p. 15.)

se pare ca acesti doi indivizi au fost “maiorul Gheorghe Grigoras si capitanul Nicolae Grigoras, de la unitatea speciala de lupta antiterorista”…

Cai de navigatie secrete sub Bucuresti

La 12 metri sub platoul Pietei Revolutiei exista o retea de catacombe prin care se circula cu barca

La 12 metri sub platoul Pietei Revolutiei exista o retea de catacombe prin care se circula cu barca. E vorba de culoare betonate, cu latimea de aproximativ doi metri, prin care curge un rau subteran adanc de un metru. Cu apa curata. Debitul raului secret e aproximat la 1,5 metri cubi pe secunda. La intrare, aceste cai navigabile care stabat Capitala sunt utilate cu barci pneumatice. Informatiile ne-au fost furnizate de Dan Falcan, seful sectiei de istorie a Muzeului Municipiului Bucuresti. Istoricul a cules toate datele existente despre catacombele Bucurestilor, mai vechi si mai noi, si le-a pus cap la cap pentru a-si face o imagine asupra istoriei orasului.

(IMG:http://news.softpedia.com/images//news/1913_6.jpg)

Capitala Romaniei are o traditie de secole in materie de tainite si coridoare secrete. Din datele pe care le detin istoricii, primele coridoare subterane demne de luat in seama au fost beciurile producatorilor de vinuri. Acestea aveau zeci de metri si erau atat de largi incat se circula cu carele. In secolul al XIX-lea au aparut edificiile care aveau tuneluri de refugiu, cum e tunelul care leaga Palatul Ghica Tei de Manastirea Plumbuita, lung de mai bine de un kilometru. In nordul Parcului Cismigiu, Biserica Schitu Magureanu e legata prin subterane de Palatul Cretzulescu .

Sub Palatul Golescu, situat langa stadionul Giulesti, a fost depistat un coridor subteran care da inspre lunca Dambovitei . Coridorul a fost folosit si de Tudor Vladimirescu. “De pe la 1826 ne-au ramas
cateva relatari care ne dau o imagine asupra catacombelor de sub capitala Tarii Romanesti. La acea vreme haiduceau in zona vestitii Tunsu si Grozea. Timp de multi ani, ei au bagat spaima in boierii din Bucuresti, in special in cei care aveau casele in zona actualei sosele Panduri. Ii calcau mereu, iar poterele nu puteau face nimic. Desi reuseau sa ii localizeze si sa-i incercuiasca, cand sa puna mana pe ei haiducii dispareau “intrand in pamant”, adica coborau in subteran. Astazi putem afirma ca sub aceasta sosea erau o multime de coridoare subterane, late de trei metri si inalte de doi metri. Dar toate datele acestea au palit atunci cand am intrat in contact cu alte informatii recente. Labirintul subteran vechi al orasului pare neinsemnat pe langa cel construit din ordinul lui Ceausescu. Datele mi-au parvenit de la militarii care au intrat in subteranele fostului Comitet Central, actualul Senat la Romaniei, respectiv de la maiorul Gheorghe Grigoras si capitanul Nicolae Grigoras, de la unitatea speciala de lupta antiterorista. Ei au intrat in aceste catacombe chiar pe 25 decembrie 1989, impreuna cu un grup de genisti si pirotehnisti”, explica muzeograful Dan Falcan.

Conform relatarii militarilor, la subsolul cladirii au gasit un tunel, nu prea lung, care coboara intr-un fel de cazarma. Opt camere cu paturi pliante. Din aceste camere pornesc mai multe culoare, unul ducand chiar pana la etajul II al cladirii. Pe un alt culoar se poate ajunge la un buncar mai larg, la 7 metri adancime. Se trece apoi de o usa blindata si se ajunge la un apartament spatios, la adancimea de 9 metri. Militarii au cautat apoi camera in care se afla sistemul de ventilatie si s-au trezit pe un nou culoar. Dupa ce au strabatut aproximativ 30 de metri au gasit o nisa cu o lada mare, in care erau 16 barci din cauciuc, cu pompe de umflare. Dupa alti 20 de metri militarii au observat ca peretii tunelului au alta culoare, sunt mai noi si sunt acoperiti cu un fel de rasina sintetica. Dupa inca 10 metri culoarul se infunda. Chiar la capat se afla un piedestal din lemn pe care era asezat un capac de WC. Au ridicat capacul iar sub el au gasit un chepeng de fier. L-au ridicat si au gasit… un rau cu apa curata, care curge intr-o matca artificiala din beton. Are latimea de circa 1,5 metri si adancimea de aproximativ un metru. Raul se afla la aproximativ 12 metri sub platforma Pietei Revolutiei . Cele 16 barci erau folosite de fapt pentru acesta cale de navigatie. Albia amenajata are pe lateral bare metalice facute pentru oprirea sau impulsionarea barcilor. “In opinia militarilor, raul secret duce catre un lacurile din afara orasului, in nord, si Dambovita, in sud-est” , subliniaza Falcan. Ofiterii au vorbit insa de existenta unui alt canal similar, la capatul unui alt tunel, precum si de un sistem de inundare a labirintului, pe sectiuni. In cazul in care un eventual fugar e urmarit, el poate inunda portiuni de tunel in spatele lui pentru a opri urmaritorii. A mai fost gasita o gura de iesire din labirint in curtea interioara a fostului CC, de unde, printr-o retea de canale, se poate intra in canalizarea orasului, de unde se poate iesi catre Dambovita. Reteaua are guri de iesire in Palatul Regal, Biserica Cretzulescu si magazinul Muzica. “In urma unor cercetari ulterioare a reiesit ca ramificatiile subterane au corespondenta cu circa 80 de obiective din Bucuresti, cum ar fi cladirea ASE, Casa Enescu, Opera Romana etc. Subliniez, relatari sunt ale unor ofiteri din cadrul armatei. Lucru foarte interesant, nimeni nu neaga existenta acestor cai de navigatie secrete, dar cand am incercat sa le exploram, nu ni s-a permis pe motiv ca… nu se poate”. Despre aceste galerii ale lui Ceausescu ne-a vorbit si Radulescu Dobrogea, presedintele asociatiei Ecocivica, fost inspector de mediu in Primaria Capitalei, omul care s-a ocupat multi ani de panza freatica a orasului. El sustine ca stie de aceste galerii ale lui Ceausescu si ca apa limpede care curge prin ele este panza freatica de sub oras.

Administratorii Senatului au vazut numai intrarea in catacombe

“Pot sa va spun ca am auzit despre aceste lucruri, dar nu le-am vazut. Exista o cale de comunicatie subterana care pleaca din Senat catre Piata Revolutiei, o cale care pleaca de la Palatul Regal catre Piata si inca una, tot din Palatul Regal, catre Biserica Cretzulescu. Intrarile in aceste cai de acces le-am vazut, dar unde se opresc, nu stiu, nu este treaba noastra sa cotrobaim pe acolo”, ne-a declarat inginer Constantin Bratu, directorul tehnic al administratiai cladirii Senatului Romaniei.

Sorin Golea (Libertatea 2005)

Actorul Ernest Maftei a avut de a face cu tuneluri…si teroristi…

Dan Badea:  Cine erau cei pe care i-a impuscat Dan Iosif?

Ernest Maftei:  USLA!  Venisera sa ne ajute si a venit sa ne’mpuste, dom’le!  Ce dracu’, nu stiu?  Au venit sa ne ajute.  La demisol erau niste oameni de ai nostri, ca acolo erau niste usi blindate ca nu stiu ce-i.  Si unui o deschis o usa dina asta si umbla la becuri.  Si nu-am speriat ca ce-o fi fost acolo.  Atunci vine USLA sa ne ajute.  Vin 15 insi si 4 colonel, dom’le.  Da!  Si cind se duc jos, i-au impuscat pe toti ai nostri.  Doi dintre ai nostri acolo au fost omoriti, erau revolutionari, oameni necajiti care s-au dus acolo sa moara.  Si atunci ne-am dat seama ca astia ne omoara.  Dar apoi vin sus.  Au avut si ei 3 morti.  Si-atunci i-am inconjurat:  “Dezbracarea!”  Pai da’ ce dracu’ dom’le?

Dan Badea:  Atunci i-au dezbracat?

Ernest Maftei:  Pai dar cum dom’le?  I-au impuscat pe loc!  Pai dar ne impuscau ei pe noi…

Dan Badea:  Dan Iosif a spus ca nu i-a impuscat pe cei 15 USLASI…

Ernest Maftei:  Da’ nu te lua cu el!  A fost necesar de i-a’mpuscat acolo!  Dar nu-i voie sa zica, fiindca nu vrea sa se afle.  nu-i voie din cauza ca acu’ne conduce Securitatea.  Chiar aia care au tras in noi sint pe posturi de conducere.  Asculta ce spun!  Ca USLA, coloana a 5-a, a fost cu Ceausescu.  Nu ne-ar fi omorit?  Vai de mine!…

Dan Badea:  Despre teroristi ce ne puteti spune?

Ernest Maftei:  Atunci cind s-au deschis usile, d-a intrat toata lumea, atunci au existat si asa-zisii teroristi.  Cu salopete, cu arme ascunse. … Au intrat printre noi.  Se de-aia, incepind cu 11 noaptea [23 decembrie 1989], acolo a fost razboi civil….Fug astia repede sa-l prinda si atunci am descoperit ca in fostul CC, intre ziduri, se circula.  Era un culoar.  In zid.  Pai cum? …

Dan Badea:  Pe unde credeti ca veneau teroristii?

Ernest Maftei:  Eu ma miram asa, la un moment dat:  cum dom’le, se trage, trag o jumatate de ora in plin si pe urma stau?  Si zic:  ba, baieti, de unde dracu vin?  Era pe 23, de-acuma.  Zic:  de unde vin si unde se duc?  de unde iau astia arme si inca nu-i videm?  Ce crezi?  Mi-am adus aminte, eu fiind batrin, ca la vila asta, care e a artistilor acuma, linga Biserica Alba, c-a fost vila lu’ Lupeasca.  Si de-acolo, Carol al II-lea a facut tunel pa sub pamint pina la palat, ca sa duca la el.  Venea cu masina, ca sa nu se vada lumea.  Si la palatul regal trageau tare.  Pai acolo, la vila aia, a fost armament mult.  Stai sa vezi ce se intimpla.  Era 1 noaptea, pe 23.  Zic:  ma copii, mergeti voi cu mine?  Si ajung pina in dreptul blocului aia, cu astia….

(Ernest Maftei cu Dan Badea, “‘Iliescu putea sa fie eroul neamului, dar a pierdut ocazia!’,” Expres, nr. 36 (85), 10-16 septembrie 1991, pp. 10-11.)

cei care au antrenat in buncarele au fost…

image-13

(Capitanul Romanescu Marian (fost cadru USLA) si Dan Badea, “USLA, Bula Moise, teroristii, si ‘Fratii Musulmani’,” Expres nr. 26 (75), 2-8 iulie 1991, pp. 8-9)

COMANDOURILE USLAC

Cei care au avut si au cunostinta despre existenta si activitatea fortelor de soc subordonate direct lui Ceausescu, au tacut si tac in continuare de frica, sau din calcul.  S-au spus multe despre indivizii imbracati in combinezoane negre, tatuati pe mina stinga si pe piept, fanaticii mercenari care actionau noaptea ucigind cu precizie si retragindu-se cind erau incoltiti in canalele subterane ale Bucurestiului.  S-au spus multe, iar apoi au tacut ca si cind nimic nu s-ar fi intimplat.

Suprapuse Directiei a V-a si USLA comandourile USLA erau constituite din indivizi care “lucrau” acoperiti in diferite posturi. Erau studenti straini, doctoranzi si bastinasi devotati trup si suflet dictatorului.  Foarte multi erau arabi si cunosteau cu precizie cotloanele Bucurestiului, Brasovului si ale altor orase din Romania. Pentru antrenament aveau la dispozitie citeva centre de instruire subterane:  unul era in zona Brasovului, iar altul–se pare–chiar sub sediul fostului CC-PCR, poligon care au dat–din intimplare citiva revolutionari in timpul evenimentelor din Decembrie.

Au fost gasite:  “Cartusele “Kynoch-Magnum” ramin stranii, prin aparitia lor insolita pe strazile Capitalei, alaturi de intreaga “colectie” de gloante adunata de echipele militare care au curatat subteranele Bucurestiului….”

image-89

image-88

Maior Mihai Floca, “Reportaj La U.S.L.A.,” Tineretul Liber, 5 ianuarie 1990, p. 4.

image-9image-8

“Un capitol aparte privind mijloacele folosite il constituie cartusele cu care s-a tras in Revolutie, multe gloante gasite fiind cel putin ciudate, de provenienta straina. Intr-o ampla ancheta, “Tineretul Liber” incearca sa elucideze misterul gloantelor “ciudate” apelind la maiorul Ion Stefanut, inginer specialist in armament si munitie la M.Ap.N. [nota mea: nu este mentionat aici dar e destul de important: in decembrie 1989 Stefanut era cadru…USLA]

Cartuse de tip “Kynoch-Magnum” s-au gasit la Buzau, dar si in zona Televiziunii si se pare ca o “mostra” a mai fost depistata si in zona fostului c.c. Este produs de firma “Kyondi”, celalalt cuvint “Magnum” fiind o unitate de masura. Acest cartus are calibrul 9,5 mm sau 0,375 toli. Este un cartus de vinatoare pentru vinat mare si poate fi tras cu orice tip de carabina sau puscaa de calibru 9,5 care are o camera destinata unui astfel de gen de incarcatura. Este un cartus de mare putere, caracteristicele lui permitind ca un bun tintas sa loveasca perfect si mortal la o distanta de 1000 m, viteza initiala a glontului este de circa 850 m/s. Pulberea din cartus este, intr-adevar mai neobisnuita, dar deloc noua, avind in vedere ca se fabrica din anii 70. Este vorba de o pulbere sub forma de…macaroane, cu ardere constanta, care imprima glontului o viteza marita, determinind si o mica uzura a tevii. “Macaroanele” sint facute din nitroceluloza plastificata cu nitroglicerina. Glontul este de tip “Softnosed”, ceea ce in traducere ar insemna, “cu nasul moale”, adica la impactul cu tinta, virful glontului se deformeaza radial, ceea ce determina producerea de rani grave la intrare. Nu este un glont penetrant raminind pe loc, dar provocind o lovitura de categoric mortala. Glontul este un miez de plumb acoperit intr-o camasa de tombac, un aliaj pe baza de cupru.

Apartia cartuselor de acest tip dovedeste ca si la noi exista asemenea arme de vinatoare. In dotarea fortelor noastre armate nu exista o astfel de arma.

Cartusele “Kynoch-Magnum” ramin stranii, prin aparitia lor insolita pe strazile Capitalei, alaturi de intreaga “colectie” de gloante adunata de echipele militare care au curatat subteranele Bucurestiului [dupa Voinea, nici acestea n-au existat] si casele din care s-a tras….”

extras din Aurel Perva si Carol Roman, Misterele Revolutiei Romane, 1990, pp. 103-104

aceste gloante speciale au fost gasite si in Directia a V-a a Securitatii…acolo a fost descoperit in plus “dosarul cu toate tunelurile de sub Bucuresti, cu iesiri si evacuari din cladiri importante, cum sint: C.C., Cotroceni, Casa Poporului, Primaverii (cu vilele din imprejurimi si insula din lac). Pe aceste scheme se arata exact sistemul de comunicare intre ele”

image-8

image-7

BALASA GHEORGHE: Sint foarte intrigat de interviul acordat de dl. general Stanculescu ziarului “Tineretul Liber”, interviu in care acesta ocoleste adevarul.

Din Directia a V-a, din depozitul de munitie, au fost scoase pe 23-24 decembrie 1989 cartuse DUM-DUM, cartuse speciale care nu se potriveau la nici o arma din dotarea M.Ap.N. S-au gasit trei-patru cutii cu astfel de cartuse. Gloantele speciale, erau lungi de 5-6 cm si putin mai groasa decit un creion. Un astfel de cartus avea in virf o piatra alba, transparenta. Toate aceste cartuse i le-am prezentat personal, spre a fi filmate, d-lui Spiru Zeres. Toate cartusele speciale, in afara de DUM-DUM era de provenienta RFG-ista. Din Directia a V-a au fost predate U.M. 01305. Capitan doctor Panait, care a spus ca pina atunci nu vazuse astel de munitie, maior Puiu si captian Visinescu stiu de ele.

In fostul sediu C.C. P.C.R., toti cei impuscati in noaptea de 23 spre 24 decembrie ‘89 au fost impuscati cu gloante speciale. Un glont care trece prin zid e absurd sa-l cauti in trupul celui impuscat. Dar s-au mai gaist si altele in Directia a V-a, si anume:

armele de vinatoare ale lui Ceausescu. Erau vreo 5 arme unicat cu infrarosii:

–pistoale de salon cu teava lunga pentru antrenament;

–generator de inalta frecventa pentru tortura;

–statii de emisie-receptie;

–aparatura de foto de ultimul tip;

–dosarul de pregatire al celor de la USLA. Era un dosar de aproximativ 25 cm grosime si cit am stat acolo, sa pazesc, am rasfoit aproape jumatate din el;

–dosarul cu toate tunelurile de sub Bucuresti, cu iesiri si evacuari din cladiri importante, cum sint: C.C., Cotroceni, Casa Poporului, Primaverii (cu vilele din imprejurimi si insula din lac). Pe aceste scheme se arata exact sistemul de comunicare intre ele;

–buletine de identitate cu biletul inauntru pe care scria: “disparut in timpul anchetei”;

–casetele cu toate filmele facute cu vizitele lui Ceausescu;

–trei fisete cam de 1 m fiecare, pline cu pasapoarte. De exemplu erau trei pasapoarte cu aceeasi fotografie dar cu nume diferite;

–un dosar in care erau trecute diverse persoane aflate sub supravegherea anumitor ofiteri USLA.

–Impreuna cu mine, in cladirea CC PCR–corp. B. au mai fost si cunosc acestea urmatorii: ing. Minea Radu, Catalin Constantin, Varban Viorel, Catalin Crosu, Costel Ciuhad, Neagu George, Stoica Florin, maior Puiu si capitan Visinescu–de la regimentul de garda, capitan doctor Panait de la U.M. 01305 Bucuresti. Toate cele gasite au fost filmate de catre Spiru Zeres, iar apoi predate si transportate la U.M. 01305 Bucuresti pe 23 si 24 decembrie 1989.

(Expres, aprilie 1991)

Posted in decembrie 1989, raport final, Uncategorized | 2 Comments »

Revolutia din decembrie 1989 ascultata prin statie

Posted by romanianrevolutionofdecember1989 on January 30, 2011

Un video postat de catre tioluciano pe youtube

http://atomic-temporary-3899751.wpcomstaging.com/rewriting-the-revolution-1997-chapter-6-18-22-december-1989/

“Interceptarile si transcrierile pe foile de goniometrare au fost efectuate de radiotelegrafisti si alti angajati de la Centrul de Control al Radiocomunicatiilor din Strada Oltenitei nr. 103, Bucuresti. Inregistrarile au fost facute din propria initiativa a unor salariati, care si-au asumat riscurile de rigoare, in acea perioada fiind interzisa ascultarea frecventelor alocate organelor de Militie si Securitate.” — Romulus Cristea http://www.romanialibera.ro/exclusiv-rl/investigatii/huliganii-astia-trebuie-anihilati-71726.html

“Dintre sute de catarge! Revolutia ascultata prin statie,” Libertatea, 27 ianuarie 1990 – 15 februarie 1990

  1. “Dintre…sute de catarge! Revolutia ascultata prin statie,” Libertatea, 27 ianuarie 1990, p.2″INCEPIND DIN 21 DECEMBRIE 1989, ORA 11.00Intre 11,00-12,00 I.M.B.
    –Tovarasul BRINZEI, va rog luati dv. acolo masuri, ca sa zic asa, organizatorice si tot efectivul care nu este bagat in misiune se se gaseste in unitate sa fie imediat imbracat “civil” si in frunte cu dv. va deplasati ugrent la Separatiune 1, dar in 5 momente imi comunicati prin acest sistem citi sint, normal. Tabel nominal cu dinsii.
    –Am inteles !
    –Indiferent de la formatiune este, circa cercetari penale, judiciar s.a.m.d.
    –Multi sint imbracati in uniforma. Se schimba in civil?
    –Pai, care au sa se schimbe in civil, care au intr-o jumatate de ora sa se schimbe si deplasarea urgent la Separatiune 1 si sa ramineti acolo pina primiti ordin de la mine.
    –Am inteles !
    11,55 C.P.M.B.–Bucur 9 sint Bucur 1 am primit telefon sa incepeti agitatia in piata (! –N.R.)
    12,10–146475 Intr. civil.–Oprea fa agitatie. Mai, terminati cu joaca la statie ca va ia dracu!
    (Se aude o voce care scandeaza “Ceausescu P.C.R.”).
    –Mai, nu mai strigati in statie!
    12,30 U.S.L.A.
    –Ati receptionat Catargul, Tridentul?
    –Tridentul, se pe Calea Victoriei, la Giocanda, iarasi este un grup care scandeaza lozinci.
    –Tridentul, Catargul, sint Catargul 5, la Muzica, aici in fata, a izbucnit scandal. Pe Victoriei, spre Posta scandeaza lozinci dar nu intervine nimeni. Militia se uita doar la ei.
    –Sint Catargul 5. Au fost indepartati pe Victoriei, spre C.C.A. incolo.
    –Catargul, Catargul 2. Sus, aproape de Comitetul Central, se afla un cetatean. E de-al nostru sau nu este? Sus pe bloc,pe blocul de vizavi. Pe Boteanu, se afla sus de tot un cetatean.
    –Tridentul si Catargul, sint Catargul 5. Continua sa fie la intersectia 13 Decembrie cu Victoriei, la Continental acolo, un grup mare care scandeaza.
    –Catargul, sint Catargul 2. Deasupra magazinul Muzica, vizavi de C.I.D., se pare ca este o persoana acolo.
    –Da este. E de-al nostru.
    I.M.B.–Vezi ce poti. Pe care poti sa-i temperezi, ca nu sint multi. Trebuie o forta mai dura un pic.
    –Toate fortele sa intervina sa-i imprastie.
    12,00-14 U.S.L.A.–
    In zona Catargul 2 este liniste.
    –La fel in zona Catargului 1.
    –Tridentul, sint Catargul 5. S-au indepartat pe Victoriei. Nu mai sint in aproprierea mea.
    –Sint Catargul 3. Au ramas la Gioconda in fata. Vad ca s-au potolit.
    I.S.M.B.–Mai, transmite la mine. Doua unitati de-ale lui Popa sa mearga la Calea Victoriei la…si doua sa vina la Onesti imediat.
    –Am inteles!
    U.S.L.A.–Tridentul, sint Catargul. Ai receptionat mesajul de la Catargul 3?
    –Da, a fost receptionat.
    –Catargul, sint Catargul 4. Va rog, repetati.
    -D-ta ai probleme deosebite?
    –Nu, deocamdata.
    –Nici sa nu ai.
    12,00-14 U.S.L.A.–Manifestantii de la Gioconda incearca sa sparga zidul de la militie.
    –Sint Catargul 1.
    –Situatia.
    –Liniste aici la Catargul 1. Defluire in ordine.
    –Sint Catargul 5.
    –Situatia.
    –Liniste.
    –Da, bine, multumesc.
    –La intersectia 13 Dec., Calea Victoriei este blocata de ai nostri. Nu mai e nici o problema acolo.
    –Catargul 3, Tridentul.
    –La Catargul 3 situatia este inca incordata. Se scandeaza si militienii nu pot sa-i imprastie.
    –La Catargul 2, liniste. Defluire in liniste.
    –Catargul, sint Catargul 4.
    –Comunica.
    –Publicul se retrage in liniste.
    I.S.M.B.–Sala Dalles, (lociitor sef securitate municipului Bucuresti). In fata la Sala Dalles sa vina aici forte.
    –Da, s-au trimis, draga, s-au trimis.
    –Sa-i scoata de aici pe astia care instiga.
    12,00-14 I.S.M.B.–Am trimis, am trimis forte.
    (Continuare in numarul viitor)
  2. “Dintre…sute de catarge! Revolutia ascultata prin statie,” Libertatea, 29 ianuarie 1990, p.2–Aici s-au concentrat, la Sala Dalles, colt cu Batistei.
    –Am inteles !
    12-14 U.S.L.A.–Ma receptionezi, sint Catargul. Tridentul confirma, te rog.
    –Te retragi si supraveghezi.
    –Supraveghezi si ma tineti la curent.
    —Huliganii astia trebuie anihilati in primul rind. Nu sint hotariti astia. Ar trebui sa-i ia repede. Restul sint sovaitori.
    –Tridentul, sint Catargul 5.
    –Situatia.
    –Liniste.
    –La Catargul 3, in fata hotelului Bucuresti, se scandeaza.
    –Da, s-au luat masuri.
    –Catargul ? Tridentul. (nu raspunde).
    –Catargul 1.
    –La Catargul 1, liniste.
    12,30-14 U.S.L.A.–Catargul 3. Tridentul. Situatia.
    –Aceeasi. Se scandeaza si se string foarte multi.
    –Circa 200. Daca impresureaza anexa si ii scoate din zona ii termina repede.
    –Nu sint fortele de ordine acolo, d-le?
    –Sint doar in fata, un aliniament si in spate nimic.
    –Las’ ca vin acolo…
    12,30-14 I.S.M.B.–(sefi servicii, birouri, securitatea municipului Bucuresti), (loctiitor seful Securitatii). Arunca cu niste portret. Probabil Doina Cornea. Invoca personalitati!
    –Da, da…
    –Sint vreo 5, care sint mai ai dracu’ si tipa.
    –Fara incidente, pentru ca ii provocam mai mult.
    –Am inteles. Imi pare rau ca de la hotel intercontinental ii filmeaza si de la noi nu vine nimeni sa-i filmeze.
    –Sa-i identificam pe huliganii astia.
    12,30-14 U.S.L.A.–Catargul 1, liniste, Atheneu.
    –Catargul 2, liniste.
    –La 3 s-a format o hora si cinta Hora Unirii.
    I.M.B.–Aici la Steaua este retinut unul care, sustin tovarasii, ca a incitat sa dea foc.
    –Catargul, au venit fortele speciale de interventie.
    –Striga acum ca armata e cu ei.
    –Hai ma, lasa-i in pace nu mai…
    –Ar trebui sa vina mai repede sa-i ia odata de aici.
    –Vine, stai linistit acolo.
    U.S.L.A.–Tridentul, sint Catargul.
    –Comunica, Catargul.
    –Parte din demonstranti au luat-o in stinga, spre Luterana, marea majoritate, ceilalti au luat-o spre Cosmonautilor. In fata hotelului Bucuresti nu sint probleme deosebite. S-au imprastiat. In schimb, in spate, in dreptul Giocondei au inceput sa se adune pina la nivelului C.S.P.-ului.
    –Cam citi sint?
    –Aproximativ 100. Cei mai multi sint pasnici.
    –Catargul, sint Catargul 4.
    –Comunica.
    –Se pare ca spre Cismigiu se aud scandari. Populatie multa.
    –Deci Tridentul, ait receptionat ca la Cismigiu se pare ca s-a format din nou o grupare.
    –La Catargul 2 e liniste.
    –Catargul 4, raportez ca nu se mai aude nimic dinspre Cismigiu acum.
    –La Catargul 3 e liniste.
    –La Catargul 1 nimic deosebit, 2 nimic deosebit, la 3 se formeaza un dispozitiv cu virf inainte, care se lanseaza catre Luterana si se formeaza acum al doilea dispozitiv, probabil ca in spate. Nu am posibilitati de vedere.
    I.S.M.B.–Pentru /2 sa vina la baza sau ce face?
    –Da, sa vina urgent.
    –Da, da, vine imediat.
    –Putem trece cu escorta a doua si cu intiia?
    –Nu se poate. Sint deplasati tocmai la Comonauti, restaurantul Gradinita.
    –Pai, si-i indepartam.
    –(Da, sau am inteles).
    –Sint forte acuma?
    –Da, sint.
    –Sa-i indeparteze spre Romana incolo, dar cu grija sa n-o ia pe Dorobanti.
    –Am inteles !
    –Tridentul, sint Catargul.
    –Comunicati.
    –La intersectia Luterana cu Stirbei Voda (intreruperi repetati).
    –Vad explozii la Union. Sint Catargul 2.
    –Tridentul, sint Catargul 5. S-au auzit 4-5 explozii puternice!
    –De la Union, de acolo s-au auzit. Le-am vazut si noi explozile, de aici la Catargul 2, de la Athenee Palace.
    –Catargul 5, ai sa-mi comunici ceva?
    –Catargul sint Catargul 5. Undeva spre Continental, nu am vizibilitate, se mai aude strigind asa, ca un ecou (…)
    (Continuare in numarul viitor)

  1. “Dintre…sute de catarge! Revolutia ascultata prin statie,” Libertatea, 27 ianuarie 1990, p.2″INCEPIND DIN 21 DECEMBRIE 1989, ORA 11.00Intre 11,00-12,00 I.M.B.
    –Tovarasul BRINZEI, va rog luati dv. acolo masuri, ca sa zic asa, organizatorice si tot efectivul care nu este bagat in misiune se se gaseste in unitate sa fie imediat imbracat “civil” si in frunte cu dv. va deplasati ugrent la Separatiune 1, dar in 5 momente imi comunicati prin acest sistem citi sint, normal. Tabel nominal cu dinsii.
    –Am inteles !
    –Indiferent de la formatiune este, circa cercetari penale, judiciar s.a.m.d.
    –Multi sint imbracati in uniforma. Se schimba in civil?
    –Pai, care au sa se schimbe in civil, care au intr-o jumatate de ora sa se schimbe si deplasarea urgent la Separatiune 1 si sa ramineti acolo pina primiti ordin de la mine.
    –Am inteles !
    11,55 C.P.M.B.–Bucur 9 sint Bucur 1 am primit telefon sa incepeti agitatia in piata (! –N.R.)
    12,10–146475 Intr. civil.–Oprea fa agitatie. Mai, terminati cu joaca la statie ca va ia dracu!
    (Se aude o voce care scandeaza “Ceausescu P.C.R.”).
    –Mai, nu mai strigati in statie!
    12,30 U.S.L.A.
    –Ati receptionat Catargul, Tridentul?
    –Tridentul, se pe Calea Victoriei, la Giocanda, iarasi este un grup care scandeaza lozinci.
    –Tridentul, Catargul, sint Catargul 5, la Muzica, aici in fata, a izbucnit scandal. Pe Victoriei, spre Posta scandeaza lozinci dar nu intervine nimeni. Militia se uita doar la ei.
    –Sint Catargul 5. Au fost indepartati pe Victoriei, spre C.C.A. incolo.
    –Catargul, Catargul 2. Sus, aproape de Comitetul Central, se afla un cetatean. E de-al nostru sau nu este? Sus pe bloc,pe blocul de vizavi. Pe Boteanu, se afla sus de tot un cetatean.
    –Tridentul si Catargul, sint Catargul 5. Continua sa fie la intersectia 13 Decembrie cu Victoriei, la Continental acolo, un grup mare care scandeaza.
    –Catargul, sint Catargul 2. Deasupra magazinul Muzica, vizavi de C.I.D., se pare ca este o persoana acolo.
    –Da este. E de-al nostru.
    I.M.B.–Vezi ce poti. Pe care poti sa-i temperezi, ca nu sint multi. Trebuie o forta mai dura un pic.
    –Toate fortele sa intervina sa-i imprastie.
    12,00-14 U.S.L.A.–
    In zona Catargul 2 este liniste.
    –La fel in zona Catargului 1.
    –Tridentul, sint Catargul 5. S-au indepartat pe Victoriei. Nu mai sint in aproprierea mea.
    –Sint Catargul 3. Au ramas la Gioconda in fata. Vad ca s-au potolit.
    I.S.M.B.–Mai, transmite la mine. Doua unitati de-ale lui Popa sa mearga la Calea Victoriei la…si doua sa vina la Onesti imediat.
    –Am inteles!
    U.S.L.A.–Tridentul, sint Catargul. Ai receptionat mesajul de la Catargul 3?
    –Da, a fost receptionat.
    –Catargul, sint Catargul 4. Va rog, repetati.
    -D-ta ai probleme deosebite?
    –Nu, deocamdata.
    –Nici sa nu ai.
    12,00-14 U.S.L.A.–Manifestantii de la Gioconda incearca sa sparga zidul de la militie.
    –Sint Catargul 1.
    –Situatia.
    –Liniste aici la Catargul 1. Defluire in ordine.
    –Sint Catargul 5.
    –Situatia.
    –Liniste.
    –Da, bine, multumesc.
    –La intersectia 13 Dec., Calea Victoriei este blocata de ai nostri. Nu mai e nici o problema acolo.
    –Catargul 3, Tridentul.
    –La Catargul 3 situatia este inca incordata. Se scandeaza si militienii nu pot sa-i imprastie.
    –La Catargul 2, liniste. Defluire in liniste.
    –Catargul, sint Catargul 4.
    –Comunica.
    –Publicul se retrage in liniste.
    I.S.M.B.–Sala Dalles, (lociitor sef securitate municipului Bucuresti). In fata la Sala Dalles sa vina aici forte.
    –Da, s-au trimis, draga, s-au trimis.
    –Sa-i scoata de aici pe astia care instiga.
    12,00-14 I.S.M.B.–Am trimis, am trimis forte.
    (Continuare in numarul viitor)
  2. “Dintre…sute de catarge! Revolutia ascultata prin statie,” Libertatea, 29 ianuarie 1990, p.2–Aici s-au concentrat, la Sala Dalles, colt cu Batistei.
    –Am inteles !
    12-14 U.S.L.A.–Ma receptionezi, sint Catargul. Tridentul confirma, te rog.
    –Te retragi si supraveghezi.
    –Supraveghezi si ma tineti la curent.
    —Huliganii astia trebuie anihilati in primul rind. Nu sint hotariti astia. Ar trebui sa-i ia repede. Restul sint sovaitori.
    –Tridentul, sint Catargul 5.
    –Situatia.
    –Liniste.
    –La Catargul 3, in fata hotelului Bucuresti, se scandeaza.
    –Da, s-au luat masuri.
    –Catargul ? Tridentul. (nu raspunde).
    –Catargul 1.
    –La Catargul 1, liniste.
    12,30-14 U.S.L.A.–Catargul 3. Tridentul. Situatia.
    –Aceeasi. Se scandeaza si se string foarte multi.
    –Circa 200. Daca impresureaza anexa si ii scoate din zona ii termina repede.
    –Nu sint fortele de ordine acolo, d-le?
    –Sint doar in fata, un aliniament si in spate nimic.
    –Las’ ca vin acolo…
    12,30-14 I.S.M.B.–(sefi servicii, birouri, securitatea municipului Bucuresti), (loctiitor seful Securitatii). Arunca cu niste portret. Probabil Doina Cornea. Invoca personalitati!
    –Da, da…
    –Sint vreo 5, care sint mai ai dracu’ si tipa.
    –Fara incidente, pentru ca ii provocam mai mult.
    –Am inteles. Imi pare rau ca de la hotel intercontinental ii filmeaza si de la noi nu vine nimeni sa-i filmeze.
    –Sa-i identificam pe huliganii astia.
    12,30-14 U.S.L.A.–Catargul 1, liniste, Atheneu.
    –Catargul 2, liniste.
    –La 3 s-a format o hora si cinta Hora Unirii.
    I.M.B.–Aici la Steaua este retinut unul care, sustin tovarasii, ca a incitat sa dea foc.
    –Catargul, au venit fortele speciale de interventie.
    –Striga acum ca armata e cu ei.
    –Hai ma, lasa-i in pace nu mai…
    –Ar trebui sa vina mai repede sa-i ia odata de aici.
    –Vine, stai linistit acolo.
    U.S.L.A.–Tridentul, sint Catargul.
    –Comunica, Catargul.
    –Parte din demonstranti au luat-o in stinga, spre Luterana, marea majoritate, ceilalti au luat-o spre Cosmonautilor. In fata hotelului Bucuresti nu sint probleme deosebite. S-au imprastiat. In schimb, in spate, in dreptul Giocondei au inceput sa se adune pina la nivelului C.S.P.-ului.
    –Cam citi sint?
    –Aproximativ 100. Cei mai multi sint pasnici.
    –Catargul, sint Catargul 4.
    –Comunica.
    –Se pare ca spre Cismigiu se aud scandari. Populatie multa.
    –Deci Tridentul, ait receptionat ca la Cismigiu se pare ca s-a format din nou o grupare.
    –La Catargul 2 e liniste.
    –Catargul 4, raportez ca nu se mai aude nimic dinspre Cismigiu acum.
    –La Catargul 3 e liniste.
    –La Catargul 1 nimic deosebit, 2 nimic deosebit, la 3 se formeaza un dispozitiv cu virf inainte, care se lanseaza catre Luterana si se formeaza acum al doilea dispozitiv, probabil ca in spate. Nu am posibilitati de vedere.
    I.S.M.B.–Pentru /2 sa vina la baza sau ce face?
    –Da, sa vina urgent.
    –Da, da, vine imediat.
    –Putem trece cu escorta a doua si cu intiia?
    –Nu se poate. Sint deplasati tocmai la Comonauti, restaurantul Gradinita.
    –Pai, si-i indepartam.
    –(Da, sau am inteles).
    –Sint forte acuma?
    –Da, sint.
    –Sa-i indeparteze spre Romana incolo, dar cu grija sa n-o ia pe Dorobanti.
    –Am inteles !
    –Tridentul, sint Catargul.
    –Comunicati.
    –La intersectia Luterana cu Stirbei Voda (intreruperi repetati).
    –Vad explozii la Union. Sint Catargul 2.
    –Tridentul, sint Catargul 5. S-au auzit 4-5 explozii puternice!
    –De la Union, de acolo s-au auzit. Le-am vazut si noi explozile, de aici la Catargul 2, de la Athenee Palace.
    –Catargul 5, ai sa-mi comunici ceva?
    –Catargul sint Catargul 5. Undeva spre Continental, nu am vizibilitate, se mai aude strigind asa, ca un ecou (…)
    (Continuare in numarul viitor)

despre “Granitul” cititi si povestea lui Nicu Leon aici… http://atomic-temporary-3899751.wpcomstaging.com/2010/12/24/cc-ul-in-zilele-fierbinte-decembrie-1989/

Dovada crimelor din decembrie ’89
“Huliganii astia trebuie anihilati”
28 Martie 2006
“Huliganii astia trebuie anihilati”
149 VIZUALIZARI | COMENTARII  0

Toate convorbirile din perioada 21-22 decembrie 1989 purtate de sefii Securitatii, Militiei, Armatei si conducerii de partid prin intermediul statiilor de transmisiuni radio au fost inregistrate pe banda audio si transcrise pe foile de interceptare-goniometrare. Ziarul “Romania libera” a intrat in posesia acestor documente, fragmentele cele mai relevante urmand sa fie publicate incepand cu acest numar. De asemenea, suntem si in posesia unor liste de coduri folosite in cadrul acestor transmisiuni radio.Interceptarile si transcrierile pe foile de goniometrare au fost efectuate de radiotelegrafisti si alti angajati de la Centrul de Control al Radiocomunicatiilor din Strada Oltenitei nr. 103, Bucuresti. Inregistrarile au fost facute din propria initiativa a unor salariati, care si-au asumat riscurile de rigoare, in acea perioada fiind interzisa ascultarea frecventelor alocate organelor de Militie si Securitate.
Comunicarea pe unde radio se realiza utilizand anumite coduri si indicative. Toate inregistrarile contin dovezi clare privind ordinele date de cei care conduceau Militia, Securitatea, Ministerul Apararii si PCR prin care se solicita reprimarea manifestatiei anticomuniste si anticeausiste. Inca din primele momente ale revoltei, cei care conduceau tara, serviciile de informatii si fortele de ordine au dat ordine de reprimare a manifestantilor. Cu toate ca periodic erau raportate catre sefi numeroase victime, morti, raniti, arestati ilegal, s-a considerat ca trebuie continuata represiunea pentru asigurarea ordinii, in spiritul cuvantarii lui Ceausescu, care ceruse “o riposta hotarata” impotriva celor care contestau “maretele realizari pentru faurirea societatii socialiste multilateral dezvoltate”.Militienii imbracati in civil faceau agitatieIn ziua de 21 decembrie 1989, incepand cu ora 11, in piata din fata CC-PCR (actuala cladire a Ministerului Administratiei si Internelor din Piata Revolutiei) se desfasura un miting organizat de Comitetul Municipal de Partid, cu participarea cuplului Elena si Nicolae Ceausescu. Totul a luat o intorsatura neasteptata. Manifestatia de condamnare a “huliganilor” de la Timisoara s-a transformat intr-o revolta impotriva lui Ceausescu si a regimului comunist.
Va prezentam in cele ce urmeaza fragmente din interceptarile realizate in acea zi, incepand cu ora 11.
Intre orele 11-11.50 – Inspectoratul Militiei Bucuresti.
– Tovarasul Brinzei, va rog luati dvs. masuri, ca sa fie asa, organizatorice, si tot efectivul care nu este bagat in misiune si se gaseste in Universitate sa fie imbracati civil si in frunte cu dvs. Va deplasati urgent in separatiune 1 (dispozitiv – n.n.), dar in 5 momente imi comunicati prin acest sistem cati sunt nominal. Tabel nominal cu dansii.
– 2056 (Am inteles! – n.n.)
– Indiferent de la ce formatiune este, circa, cercetari, penale, judiciar etc.
– Multi sunt imbracati in uniforma. Se schimba in civil?
– Pai, care au sa se schimbe in civil, care nu, intr-o jumatate de ora sa se schimbe si deplasarea urgent la separatiune 1 si raman acolo pana primiti ordin de la mine.
– 2056.
Ora 11.55 – Consiliul Popular al Municipiului Bucuresti
– Bucur 9 sunt Bucur 1 (secretar al Comitetului Municipal de Partid – n.n.). Am primit ordin sa incepeti agitatia in piata.”O forta mai dura un pic” impotriva demonstrantilor

Trebuie sa mentionam ca militienii imbracati in civil si care trebuiau “sa faca agitatie” erau trimisi pentru tinerea sub supraveghere a masei de oameni din fata CC-PCR, contribuind in acelasi timp la bunul mers al evenimentelor, prin aplauze sustinute si lozinci in favoarea lui Ceausescu. La mitingul lui Ceausescu erau adunati 105 mii de muncitori de la principalele uzine bucurestene. Insa in fata Hotelului Bucuresti, pe Calea Victoriei a aparut, chiar in timp ce vorbea Ceausescu, un grup de protestatari care scandau lozinci anticeausiste. In zona CC-ului s-a auzit apoi un vuiet peste care s-au suprapus alte zgomote, ca de explozii, venite dinspre Ateneu si – se pare – Biserica Kretzulescu. S-a produs panica, lumea a devenit agitata.
La acel moment, au fost interceptate urmatoarele convorbiri:
Ora 12.10
– 146, 475. Introdu civilii Oprea, fa agitatie. Mai, terminati cu joaca la statie, ca va ia dracu’. (Se aude o voce care scandeaza “Ceausescu PCR”).
– Mai, nu mai strigati in statie.
Ora 12.30 – USLA
– Tridentul, si pe Calea Victoriei, la Gioconda (un magazin de confectii – n.n.), iarasi este un grup care scandeaza lozinci.
– Tridentul, Catargul, sunt Catargul 5, la “Muzica”, aici in fata a izbucnit scandal. Pe Victoriei, spre posta. Scandeaza lozinci, dar nu intervine nimeni. Militia se uita doar la ei.
– Sunt Catargul 5. Au fost imprastiati pe Victoriei, spre Casa Centrala a Armatei.
De la Inspectoratul Militiei Bucuresti intervine cineva care comunica:
– Vezi ce poti. Pe care poti sa-i temporizezi, ca nu sunt multi. Trebuie o forta mai dura un pic.
– Toate fortele sa intervina sa-i imprastie!
Interesant este ca in zona Hotelului Bucuresti, chiar inainte de spargerea mitingului de la CC-PCR, persoane imbracate in costume de culoare kaki, cu cizme si fara insemne militare, au coborat dintr-un autocar si au luat la bataie, cu batele din dotare, persoanele aflate in zona, dupa care au aruncat cateva petarde si grenade lacrimogene. S-au facut primele retineri. Se banuieste ca exploziile auzite dinspre Ateneu si Biserica Kretzulescu ar fi fost ecoul acestor actiuni de la Hotelul Bucuresti.

USLA, deranjata de “huligani”

Orele 12.30-14; USLA:
– In zona Catargului 2 este liniste.
– La fel in zona Catargului 1 (dispozitiv USLA – n.n.)
– Sunt Catargul 3. Au mai ramas la “Gioconda” in fata. Vad ca s-au potolit.
Intervine un ofiter de la Inspectoratul Securitatii Municipiului Bucuresti:
– Mai, transmite la mine. Doua unitati de la Popa sa mearga la Calea Victoriei si doua sa vina la Onesti (actuala str. Dem I. Dobrescu). Imediat!
– Am trimis forte.
– Aici s-au concentrat, la Sala Dalles, colt cu Batistei.
– 2056.
In acelasi interval de timp (12-14), discutie intre “Tridentul” si “Catargul” de la USLA:
– Da, receptionez, sunt Catargul. Tridentul, confirma, te rog.
– Te retragi? Sunt forte de ordine care trebuie sa actioneze.
– Te retragi si supraveghezi.
– Supraveghezi si ma tineti la curent.
– Huliganii astia trebuie anihilati in primul rand. Nu sunt hotarati astia. Ar trebui sa-i ia repede. Restul sunt sovaitori.
– La Catargul 3, in fata Hotelului Bucuresti se scandeaza.
– Da, s-au luat masuri.
Zona Hotelului Bucuresti, pe Calea Victoriei, a fost locul unde a existat un prim grup de demonstranti care au inceput sa strige impotriva regimului ceausisto-comunist chiar cand se desfasura mitingul din fata CC-PCR.
Aici au fost primele persoane retinute si batute de fortele de ordine. Conform cercetarilor efectuate de procurorii militari, in zona respectiva a activat si un grup de persoane venite de la Timisoara. La un moment dat acestia, sustinuti de cativa bucuresteni, au reusit sa treaca prin barajul format de fortele de ordine si sa se indrepte apoi spre Piata Palatului. Incidentul a fost consemnat si in Raportul Comisiei Parlamentare de ancheta privind evenimentele din decembrie 1989.

Posted in decembrie 1989, raport final, Uncategorized | Leave a Comment »

Poze/Foto/Film/Video: Gloante Dum-Dum si Speciale (i.e. Vidia) (decembrie 1989)

Posted by romanianrevolutionofdecember1989 on January 29, 2011

Gasite astazi 29 ianuarie 2011 aici:  

——————————————————————————————————–

Poze/Foto/Film/Video: Dum-Dum si Vidia (decembrie 1989)

From Bullets, Lies, and Videotape by Richard Andrew Hall

(PERHAPS) ONLY IN ROMANIA!:  Twenty Years Later Romanianists and Romanians Continue to Deny the Existence of Atypical Munitions in December 1989…Even Though Clear Video Evidence Exists to Confirm Their Presence!

DUM-DUM MUNITIONS OF THE SECURITATE’S ELITE SNIPERS (above); VIDIA BULLETS (below)

Holland & Holland (London) magnum bullets found in Securitate V-a building

VIDIA bullets (Bucuresti, zona TVR) below– individual demonstrates how much smaller they are than Army’s standard 7,62 mm munitions

[UPDATE:  based on the photos presented at http://vasilegogea.wordpress.com/2010/06/24/glontul-lui-si-gloantele-noastre/ and the similarity between the below photo and the “miez de otel” of the 7,62 mm ammunition presented by Vasile Gogea, the bottom photo seems more likely that “steel core” than a vidia bullet (also notice the difference with the above photo–which approximates the common description of the vidia bullets as being skinnier).

VIDIA bullets (Brasov) below; doctor describing wounds to the head caused by these munitions

image-11

image-7image-6

———————————————————————————————————————————————————————-

Video No. 1:  Bucharest, Securitate Archives in the Central Committee Building, Dum-Dum and Vidia Bullets

In the first video
Revolutia Romana 22 Dec 1989 cd5

(posted by Alexandru2006 at http://www.dailymotion.com/video/x7rojm_revolutia-romana-22-dec-1989-cd5_shortfilms) , the sequence from roughly 1:20 to 2:50 shows civilians in the bowels of the CC building in Bucharest—the focal point of the December events, from where Nicolae Ceausescu gave his famous “final speech” on 21 December and from which Front leaders addressed crowds on 22 December and after—showing the munitions found in the Archives of the PCR’s CC.  The “dum-dum” bullets of “the elite shooters/commandos”—he mentions they are of West German manufacture—are identified for the camera, as are smaller, special bullets—which appear, based on other video, photos, and accounts, to be “vidia” bullets.  [Following the two screen captures below is an article from 31 December 1989, “Cu ce trag teroristii?” (With What are the Terrorists Shooting), in which the journalist discusses having a West German-manufactured (RWS firm) “dum-dum” bullet in his hand, as well as the “unfortunately now-famous small bullets of 5,62 mm caliber” (vidia bullets). click to see in this version here:  Cu ce trag teroristii]

DUM-DUM MUNITIONS OF THE SECURITATE’S ELITE SNIPERS (above); VIDIA BULLETS (below)

Video No. 2: Bucharest, Piata Aviatorilor, near TVR (Romanian state Television) headquarters, Vidia Bullets

In the second video
Revolutia Romana 22 Dec.1989 – cd4

(posted by Alexandru2006 at http://www.dailymotion.com/video/x7rob0_revolutia-romana-22-dec1989-cd4_shortfilms), a civilian shows how the bullets shot by “the enemy”—i.e. “the terrorists”—are different than the standard ammunition (7.62 mm) he and the others are using.  Based on other video, photos, and accounts, these appear to be “vidia” bullets—there are many testimonies from those who fought in the area near the TV station regarding these bullets.  [Below the screen capture:   a photo posted on the Internet by Alexandru Stepanian, that he claims is a photo of one of these vidia bullets]

Munitie folosite in zilele Revolutiei


Imaginea a glontului vidia de 5,6 mm, tras la poarta din Pangrati a sediului TVR, in 22-23 decembrie 1989, de tineri vlajgani, in blugi, prinsi, dar eliberati de tov. General Tudor, activat de tov. Ion Iliescu.

Material primit de la dl. Alexandru Stepanian. [See above, this does not appear to be a vidia bullet, but instead the “steel core” of a 7.62 mm bullet, normal ammunition used by the Army]

www.portalulrevolutiei.ro, glont vidia, zona TVR, Alexandru Stepanian

Video No. 3:  Bucharest, Soft-nosed (“Dum-Dum”) Bullets Found in the Headquarters of the Securitate’s V-th Directorate

The third video was found by the blogger who goes by the handle “Claude 2.0” (Claude 2.0 Dupa 19 ani – Gloante dum-dum ? postare din 14 aprilie 2009). It shows people going through material including bullets found in the headquarters building of the Securitate’s Fifth Directorate (that charged with the personal protection of the Ceausescus).  An article from March 1990 appended below has a senior arms specialist discussing his being summoned during these days to the zone around the CC building (where the Vth Directorate building was located), where he verified that “soft-nosed” bullets (known colloquially as “dum-dum”) were discovered (he then goes into detail about their properties).  Discussion in the videotape about the box in which the bullets were discovered, as well as the comments of the arms specialist, suggest these were Kynoch-Magnum “soft-nosed” bullets—described in the article as “cartridges for [hunting] elephants.”

Video No. 4:  Brasov, Morgue, Atypical (“Vidia”) Bullets

Video 4 comes from part 7 of Maria Petrascu’s 2005 documentary film “Revolutionary Brasov”

(Brasovul Revolutionar PARTEA 7 http://www.youtube.com/watch?v=P9z4wLuma0Q).  It shows both the small, atypical, [“vidia”] bullets with which civilians and soldiers were killed, as well as an unidentified doctor speaking on 23 January 1990 in which he states that four of six soldiers he had looked at had been shot with great precision in the forehead with such bullets (film is also shown of their gruesome injuries).   Maria Petrascu has described elsewhere what she and her husband found on 29-30 December 1989 at the County Morgue:

Even the halls were filled with the dead, there were over 100.  They didn’t have any place to put them all, we walked through pools of blood, we saw the cadavers of children, young people, adults, shot in the forehead, in the heart, in the feet and abdomen with brains and intestines having exploded, nightmarish scenes that I shall never forget.  It was then that we decided we wouldn’t rest until we discovered who fired, because we had begun to understand that many of those killed had been shot by guns with infrared scopes, by some professionals.[i]

Gheorghe Cocos povesteste cum el si sotia sa au fost impuscati cu gloante DUM-DUM “care se spune ca nu exista, dar totusi exista”

Vedeti clip-ul 4:55-6:23

posted by tioluciano on youtube on 22 December 2009 cu cuvintele aceste

“Documentarul “SIBIU 1989″ LDTV(comprimat 15,4 MB, format WMV, 212kbps, 384 x 288 pixels,13 fps)

Documentar lansat într-o proiectie publica in data de 21 decembrie 2009, de la ora 18.00, la Casa de Cultura a Sindicatelor Sibiu, Sala STUDIO
Producator versiune originala : Octavian Repede ( sibiuvideo@gmail.com , sau Octavian Repede-0747/990495)

please note:  the poster “destituirea” has this marked as unsuitable for minors under 18 due to gruesome scenes of carnage…

image-14

———————————————————————-

mai mult despre gloantele DUM-DUM in decembrie 1989:

http://atomic-temporary-3899751.wpcomstaging.com/2009/12/24/bullets-lies-and-videotape-the-amazing-disappearing-romanian-counter-revolution-of-december-1989-part-vii-conclusion-those-who-told-us-the-truth-by-richard-andrew-hall/

Posted in decembrie 1989, raport final, Uncategorized | Leave a Comment »

Cine au folosit gloante dum-dum si speciale (aka vidia) in decembrie 1989?

Posted by romanianrevolutionofdecember1989 on January 6, 2011

Posted in decembrie 1989, raport final, Uncategorized | Leave a Comment »

NU EXISTA NICI O SCUZA — Presa romana on-line din decembrie 2010: gloante dum-dum in decembrie 1989 (Cluj, Sibiu, Darabeni, Braila, Craiova)

Posted by romanianrevolutionofdecember1989 on January 6, 2011

(punct de vedere strict personal, bazat pe 20 de ani de cercetare)

O intrebare retorica:  dupa 21 de ani,  PANA CAND O ANCHETA SERIOASA–jurnalistica sau altfel–IN ROMANIA

DESPRE EXISTENTA SI FOLOSIREA GLOANTELOR ATIPICE, DUM-DUM SI SPECIALE (VIDIA) in decembrie 1989???

mai mult … http://atomic-temporary-3899751.wpcomstaging.com/richard-andrew-hall/

——————————————————————————————————–

from Flacara, 14 martie 1990, pp. 12-13, “Vederi din Italia”

http://www.antena3.ro/emisiunea-din-data-de-miercuri-22-decembrie-2010-115590.html?cpage=7#comments

 

  • 93. Mariana Mion Pop | 22 Decembrie 2010 21:48

    Dl Presedinte Iliescu, a fost primul presedinte al Romaniei primit cu covor rosu la prima sa vizita in Italia la Venezia. Am fost printre organizatorii acelei primiri impreuna cu Dl. Gheorghiu , insarcinatul cu afaceri la Roma in acea vreme.
    A tinut un discurs frumos, intr-o sala impunatoare.

    Am trimis ajutoare la Sibiu cu camioanele, dar nici macar de la primar, nu am primit un …multumesc.
    La spitalul din Dolo Venezia am primit doi baieti prin Crucea Rosie, care aveau cartuse ; unul intr-un picior, altul in coloana vertebtala. Au fost operati ; cel care avea Dum-dum in apropierea vertebrei bazinului a fost operat la Padova. A plecat de acolo cu un treinig de-al meu. Numele lui era XX Marian.
    In acele zile,ziarele din Venezia duduiau de chemarea mea sa trimitem ajutoare in tara si sa ajutam niste marinari ramasi acolo , uitati….de situatie.
    Eu nu am un certificat de … bun patriot.
    In schimb am oferit si ofer ocazia multor romani sa studieze. O carte scrisa de mine, este ETICHETA SI PROTOCOL; as vrea sa fie difuzata
    gratuit pentru binele poporului in care m-am nascut si l-am lasat in
    1974.
    As avea multe de spus,dar …toti romanii se plang; nimeni nu face nimic.
    Cu stima
    Prof. Mariana Mion Pop
    Venezia

  • ————————————————————————–
    Dintre cei care au fost raniti cu gloante dum-dum in decembrie 1989, cum marturieste Prof. Mariana Mion Pop, unii au fost trimiti pentru tratament in strainatate
    Radu Sofran, 34, "sapte gloante au explodat in mine, gloante din acelea periculoase, dum-dum"
    cazul Radu Sofran (Bucuresti)…

    Marturii din Revolutia de la Cluj: Au tras lunetistii dupa noi si militarii parca erau drogati

    Nicolae Cristea Nemeti este unul dintre clujenii care a infruntat plutonul de militari, in Piata Libertatii (actuala Piata Unirii), in 21 Decembrie 1989.Ajuns la 69 de ani, Nicolae Cristea Nemeti povesteste acum cu detasare ce s-a intamplat in urma cu 21 de ani in Cluj Napoca si de ce au iesit oamenii in strada pentru a striga “Libertate!”.

    Nemeti isi aduce aminte ca si cum ar fi fost ieri cum, militarii condusi de capitanul Carp Dando, au deschis focul si revolutionarii au cazut secerati la pamant.

    A venit banditul ala, ca e un bandit ordinar, capitanul Carp Dando, s-a asezat in mijlocul strazii, si-a asezat un rand de militar in zona asta (n. red. Piata Unirii). Aia de langa mine nu erau toti militari. Eu am vazut oameni mai in varsta, erau oarecum drogati, nu erau militari. Nu stiu cine erau. In momentul in care a venit Calin Nemes si l-a intrabat ce cauta aici, capitanul Carp Dando a zis ‘Foc‘. In momentul acela a pus mana pe pistol si a inceput sa traga. L-am vazut pe Matis cum s-a intors intr-un picior si a cazut jos si a cazut si Ladiu, dar nu a fost lovit“, a rememorat Nemeti scena.

    Acesta sustine ca, dupa ce a fost deschis focul, lumea din piata s-a imprastiat. “Eu am ramas singur cuc in strada si mi-a zis: ‘Si pe mine ma impusca’. In momentul acela, am facut un pas sa ma trantesc si nu stiu de unde, din biserica sau de la geamurile acestea, pe mine m-a lovit cu cartusul ala nenorocit dum-dum. Mi-a facut o gaurica mica aici in picior sus si in momentul in care a explodat a fost ca si floarea soarelui. Era praf piciorul, dubla fractura de femur“, a mai spus barbatul.

    Nemeti sustine ca un strain l-a tras de pe strada si l-a dus intr-o curte, de unde a fost luat de o salvare. “Am fost operat si in cele din urma am ajuns in Austria, unde am stat aproape un an si am avut 16 interventii chirurgicale si transplant de os. Am vrut sa il gasesc pe cel care m-a salvat, dar nu am putut“, a mai spus revolutionarul.
    In total, in Piata Libertatii si-au pierdut viata 14 persoane, dar capitanul Carp Dando, cel care a condus plutonul de reprimare, a scapat fara sa fie condamnat pentru aceste crime.

    Revolutionarii din Cluj vor depune in luna ianuarie o plangere la CEDO si la Tribunalul de la Haga, pentru pedepsirea lui Carp Dando si a lui Florian Caba.

    [Va rog, sa ascultati interviul cu dle Nemeti de pe saitul acesta

    http://www.stiridecluj.ro/social/marturii-din-revolutia-de-la-cluj-au-tras-lunetistii-dupa-noi-si-militarii-parca-erau-drogati- ]

    din nenorocire, altii n-aveau nici o sansa…

    Gloante explozive (deci dum-dum) au fost folosite si in Piata Universitatii in noaptea de 21-22 decembrie…unde USLA si oameni lor alaturati au fost dislocati…
    Cazul trist al lui Mioara Luiza Mircea

    —————————————————————————-


    http://ziarero.antena3.ro/1292662835-Cronologia_revoltei_populare_si_a_represiunii_armate_din_15-22_decembrie_1989

    pe cand adevarul??? (maria l) 18/12/2010 14:07
    Cand vom afla totusi adevarul despre cine a tras in oameni, pentru ca nu a tras doar armata, a tras si miltia si “misteriosii” civili care trageau cu gloante “dum-dum” in corp, nu la picioare. Am uitat in Romania crimele se prescriu dupa 15 ani, oare de ce avem aceasta lege stupida??? La acea vreme in tara exista un regim strict al armelor si munitiilor, si totusi nu se “stie” pana azi cine a folosit acele gloante interzise???Cei impuscati cu acea munitie au decedat in proportie de 90%, iar cei care au scapat au ramas cu sechele pentru o viata intreaga!

    http://www.romanialibera.ro/actualitate/dobrogea/unul-dintre-cei-doi-hoti-de-ingrasaminte-impuscati-de-politistii-constanteni-a-murit-211220.html

    EU ACUM AM CITIT ARTICOLUL…..EU NU CRED CA SA TRAS CU ARME DE VANATOARE ……CE ORI ERAU SECURIST ?!…….MAJORITATEA SECURISTILOR PE VREMEA LUI CEAUSESCU AVEAU ARME DE VANATOARE SI CARTUSE DUM DUM. 

    ———————————————

    http://www.darabaneni.ro/darabaneni/ania-revolu-ia-din-decembrie-1989-mi-sat-un-gus/

    ACUM 21 DE ANI… „Revoluţia din 1989 mi-a lăsat un gust amar”

    Petre Constantin Mesler, Constantin Creţu şi Constantin „Dorin” Păduche(foto stânga)…Cei trei au în comun prenumele „Constantin”, au participat la evenimentele din Decembrie 1989 şi nu în ultimul rând, îi caracterizează un bun simţ ieşit din comun. Din păcate, Petre Constantin Mesler nu mai este printre noi, iar Darabaneni.ro a discutat cu ceilalţi doi dărăbăneni, care au participat la Revoluţia din Decembrie 1989. Imediat după ce focul Revoluţiei s-a aprins la Timişoara, Constantin Creţu(foto jos), caporal la o unitate militară din Chiajna, este detaşat în clădirea CC al fostului PCR. Peste patru zile va ajunge în aceeaşi locaţie şi „Dorin” Păduche, component al unei unităţi militare din Regimentul de Gardă. Pe 20 decembrie se declanşase alarma de război, două zile mai târziu se sinucide gen. Milea, iar comanda armatei române este preluată de gen. Guşă. „Dorin” îl întâlneşte în timpul acestor evenimente şi pe locotenenetul Mesler din Hudeşti, care aflând că sunt vecini, se oferă să-i acorde o permisie, de care dărăbăneanul nu “profită”.
    „Băieţi, cine vor muri? Noi sau ei?”
    „Dorin” îşi sună mama în seara zilei de 22. Nu ştia exact dacă ultimul cuvânt pe care i-l va adresa este „La revedere!” sau „Adio!”. La câteva secunde după ce a pus telefonul în furcă, aparatul este ciuruit de gloanţe, iar bucăţi din telefon îl rănesc la gât pe un civil din apropierea lui „Dorin”. Se declanşase deja infernul în capitala ţării. În data de 23 decembrie, „Dorin” Păduche asistă la moartea camaradului său, Cornel Gavrilov, o stradă din Tulcea purtând astăzi numele eroului-martir al Revoluţiei. Deasemeni, instructorului său sportiv îi explodează un glonţ „dum-dum”, în genunchi şi va reveni pe poarta unităţii militare fără un picior. În dimineaţa aceleiaşi zile, la ora 4:30, Constantin Creţu este surprins de o rafală de foc, care îi sfârtecă braţul stâng, gloanţele ricoşând şi în piciorul drept. Are totuşi noroc, deoarece o maşină sosise acolo pentru a transporta un alt rănit foarte grav, care s-a stins, până la urmă. Întrebarea-ordin(„Cine vor muri? Noi sau ei?”) a maiorului trupelor de Securitate era să-şi găsească răspunsul şi în cazul lui Constantin Creţu. Este transportat în primă instanţă la Spitalul „Colentina”, apoi la „Victor Babeş” şi la Spitalul Militar Central. Este operat după şase luni de zile de chin.
    „Dorin, să nu mă împuşti!”
    În ajunul Crăciunului, în timpul procesului familiei Ceauşescu, compania lui „Dorin” Păduche imobilizează un pluton de soldaţi din trupele de Securitate. În timp ce „inamicii” erau legaţi la mâini şi la picioare, unul dintre ei exclamă: „Dorin, să nu mă împuşti!”. Acesta a tresărit, pentru că doar apropiaţii îi spun „Dorin”, numele său real din buletin fiind Constantin. Era vocea lui Dorel Gucianu, prieten din copilărie al lui „Dorin”. S-a grăbit să-şi elibereze prietenul şi s-a ales cu un pistol la tâmplă. S-a dovedit până la urmă că trupa de „securişti” nu reprezinta nici un pericol şi au fost eliberaţi. Constantin Creţu a fost căutat o lună de zile de către colegii săi de la unitatea militară, prin toate morgile din Bucureşti. Cu ajutorul unui aparţinător influent din spital, reuşeşte la o lună de zile după ce a fost rănit, să trimită o telegramă(foto sus) părinţilor, în care erau informaţi că fiul lor a fost rănit, dar este în viaţă. Tot în această perioadă, „Dorin” este mult mai norocos, pentru că primeşte vizita părinţilor săi, pe care îi cazează în primă instanţă în camera orologiilor dictatorului. Are privilegiul de a vedea toate cadourile primite de familia Ceauşescu de la preşedinţii de ţară de pe mapanond. În momentul în care a fost deschis seiful dictatorului, au căzut plicurile cu salariile dictatorului comunist. Fiecare plic conţinea câte 24.000 lei. S-au făcut şi prostioare cu tablouri foarte valoroase, o bere ajungând să fie evaluată, la un moment dat, la câteva mii de dolari. „Dorin” a fost detaşat ulterior la paza Palatului Victoria, fiind urmat în acel loc de regimentul de paraşutişti, din care făcea parte şi dărăbăneanul Liviu Gheorghiciuc.
    Adevăraţii şi falşii revoluţionari
    După încheierea Revoluţiei, au apărut „revoluţionari” ca ciupercile după ploaie. Unii impostori, care nu au văzut Revoluţia nici la televizor, au profitat şi s-au ales cu câştiguri materiale substanţiale. „Dorin” ne mărturiseşte o întâmplare hazlie în care locotenentul Adam este lovit accidental de un raft de cărţi şi va fi declarat ulterior erou al Revoluţiei. „Au murit cei mai buni oameni inutil, pentru ca astăzi, alţii să profite. Acele evenimente pot fi catalogate oricum, dar nu Revoluţie. Eu am rămas cu un gust amar”, ne-a declarat „Dorin” Păduche. I s-a oferit carnet de revoluţionar, dar a refuzat. Nu-şi dorea decât să ajungă întreg acasă. Constantin Creţu pare marcat şi în prezent de acele evenimente. Pentru el, coşmarul nu s-a terminat în ianuarie 1990. A continuat, până anul acesta, datorită birocraţiei de la noi. Peste cinci ani a realizat că i se cuvin anumite drepturi şi doar la zece ani de la Revoluţie a primit certificatul de revoluţionar(foto sus), la intervenţia senatorului Gheorghe Avram. Anul acesta a fost la un pas să i se retragă acest drept(n.r.: mâna nu i-a trecut nici până în prezent). Au urmat drumuri interminabile şi costisitoare la Bucureşti, la fiecare şase luni de zile şi multiple audienţe la Comisia Parlamentară a Revoluţionarilor. A bătut la uşa oamenilor politici şi  la Secretariatul de Stat pentru Problemele Revoluţionarilor. A fost la un pas să rămână fără nici un rezultat. Doar insistenţa sa a făcut ca acest drept minim, care i se cuvine pe deplin, să i se acorde şi în prezent. Până data viitoare…când legea va fi din nou modificată.(L.B.)

    ———————————————————————————————-

    http://statu.wordpress.com/2010/12/23/aniversare-speciala/

    Aniversare specială

    Posted by statu pe 23 decembrie 2010

    Craiova, decembrie 1989, Infirmeria Regimentului 26 mecanizat „Rovine”, cartierul Valea Roşie. În confuzia creată de Ceauşeşti la Timişoara şi apoi în toată ţara, armata, securitatea şi miliţia se învrăjbiseră între ele. Preţ de câteva zile noi soldaţii eram duşmani cu toţi şi duşmanii tuturor. Lipsiţi de orice pregătire tactică şi fizică, soldaţii trăgeau la cel mai mic semn sau anunţ de „teroriştii ne atacă unitatea”. Câţiva camarazi au pierit din cauza focului deschis de tovarăşii lor pentru că nu au stat la consemn. Alţii au făcut pe Rambo şi i-am găsit după câteva zile cu creierii zburaţi pe caldarâm în oraş, unde ieşiseră să facă ei dreptate. Alţii au căzut loviţi de gloanţe DUM-DUM bine plasate prin cască, deşi stăteau liniştiţi în tranşeele dinspre Parcul Poporului. Pe toţi i-am avut la infirmerie şi i-am dus personal cu targa la morga Spitalului Militar din vecinătate. Pentru un raport venit din partea comandantului de atunci căpitan Constantin Neagoe vezi aici. Pentru un raport al acelor zile vezi şi aici.

    Am fost privilegiat că eram sanitar la infirmeria Regimentului şi am fost scutit de săpat tranşee sau de acţiuni de luptă. Am fost privilegiat pentru că aici se deşertau desagii cu istorisiri din misiunile ofiţerilor. Am fost privilegiat pentru că aici se tratau emoţional şi fizic oamenii care se luptau cu necunoscutul şi cu necunoscuţii. Privilegiile nu s-au încheiat în noaptea de Ajun când din pricina focului deschis de camarazii noştri de la Divizie împotriva unor duşmani neidentificaţi ne-a sărit în aer depozitul de carburaţi din vecinătatea infirmeriei. Întrucât în apropiere se afla depozitul de materiale şi depozitul de muniţie, s-a decis evacuarea infirmeriei. În noaptea aceea am stat planton lângă materiale şi m-am rugat ca nicicând altcândva pentru viaţa mea. În eventualitatea morţii, mi se închideau toate perspectivele, nu prea multe şi nu prea senzaţionale oricum, dintre care revederea Corneliei (actuala soţie) era cea mai presantă. Am făcut jurăminte şi m-am lăsat pe mâna lui Dumnezeu.

    Noaptea a trecut luminată de exploziile butoaielor cu carburanţi într-un schimb de focuri infernal între noi şi „ceilalţi”, despre care nici acum nu ştim cine sunt. Rachete erau lansate pe cer şi explodau întâlnind obiecte cu muniţie sau aparatura electronică la bord. Ofiţerii (cei care nu se ascunseseră pe sub paturi) îşi urlau comenzile către nişte soldaţi în termen cu priviri absente, care le preluau cu întârziere. Haosul începea de regulă dimineaţa pe la 3 când indivizi necunoscuţi deschideau focul soldaţilor din tranşee, lăsându-ne pe noi să ne luptăm cu umbrele lor. Abia difuzarea execuţiei lui Ceauşescu a oprit acest spectacol suprarealist şi lucrurile au început să reintre în normal.

    Între timp „eroii” noştri reuşiseră să distrugă sala de operaţii din secţia de Chirurgie a Spitalului militar, în care au intrat literalmente cu tancul, au perforat blocurile din vecinătate, ne-am făcut inutilizabil parterul celor două blocuri ale cazarmei noastre, ne-am distrus depozitul de carburanţi şi ne-am irosit muniţia. Practic aproape ne-am scos singuri din luptă. Apoi au început să sosească ajutoarele în hrană şi medicamente. Ca singurul care ştiam franceză dintre infirmieri am fost obligat să mă reprofilez pe farmacie şi să pun la punct depozitul de medicamente al unităţii. Am început să mâncăm ceva mai bine. Ni s-a promis reducerea perioadei de stagiu militar. Aşa a fost, astfel încât până la urmă am fost eliberat la 12 luni. Cel mai mare lucru dintre toate era că am rămas în viaţa în ciuda confuziei existente atunci în armată şi ni se deschidea perspective mai bune decât sub dictatura lui Ceauşescu. Cel mai dulce dintre toate era că Dumnezeu îmi aducea la mâna mea pe toţi duşmanii: caporalii care îşi bătuseră joc de mine şi de ceilalţi „pufani” în perioada de instrucţie, caporalul de la Contra-informaţii care se jucase cu mine de-a şoarecele şi pisica, subofiţerii şi ofiţerii care încuviinţaseră un regim de prost tratament asupra soldaţilor din motive religioase. Mai devreme sau mai târziu toţi oamenii au nevoie de medicamente şi de îngrijiri medicale. Trebuie doar să aştepţi suficient.

    Craiova, decembrie 2010, cartierul „Ethos” din Romaneşti. Locuiesc de şase luni la câteva sute de metri de poligonul de pregătire fizică şi de unitatea militară unde mi-am satisfăcut întreg stagiul militar. Câte o lună lună pentru fiecare dintre cele două petrecute în stagiu militar. Acum nu mai sunt singur, ci împreună cu Cornelia şi cu cele trei fiice pe care ni le-a dăruit Dumnezeu în cei 18 ani de căsnicie. Ca militar în termen nu mi s-au acordat ieşiri în oraş sau permisii acasă.  Acum am venit în Craiova să predic Evanghelia în oraş şi în Oltenia. Pot considera perioada petrecută acum o răscumpărare a timpului pierdut în 1989-90. Din păcate nu mai pot răscumpăra vieţile pierdute. Dumnezeu are şi un simţ al umorului, dar şi un perfect simţ al dreptăţii. După … 21 de ani. Mai sunt puţine zile şi voi face 40 de ani. Să fie un nou început?

    ——————————————————————————————

    http://noradamian.wordpress.com/2010/12/21/gloante-lipsa-din-istoria-patriei/


    Gloanţe lipsă din istoria patriei

    decembrie 21, 2010

    Pe vremea asta, exact în douăzeci şi unu decembrie, la ora nouă-zece dimineaţa, acum douăzeci şi unu de ani, făceam curăţenie de Crăciun. De vreo trei zile nu mai ascultasem radioul, nici măcar Europa Liberă, ocupată fiind cu de-ale casei. Cum problema aprovizionării era cea mai preocupantă, mă bucurasem când o prietenă mă sunase să-mi spună că ne procurase şi nouă câte ceva pentru Sărbători. Locuia nu departe, aşa că, urgent, am trimis copiii după pachet. După vreo două ore, timp în care pruncii ar fi trebuit să ajungă acasă, prietena mă anunţă că “a izbucnit ceva” şi că în centru “se trage”, dar să stau liniştită, pe străduţa lăturalnică pe care o luaseră ei, era linişte. Numai liniştită nu eram, mai ales când am văzut valul de demonstranţi apărut brusc dinspre Calea Dumbrăvii care înainta ca un râu spre zona centrală. Agitaţia creştea de la o oră la alta şi inima mea stătea să se spargă (pe unde or fi umblând copiii ăştia?) Încă o oră de nelinişte şi, în fine, au apărut: cu obrajii roşii, bucuroşi, cu “marfa” intactă, povestind (întrerupându-se unul pe altul) cu ochii strălucind de emoţie. … Se aventuraseră-n Piaţa Mare, acolo ardea o maşină, era fum, oamenii ţipau şi alergau în toate părţile. Nu, nu se speriaseră deloc, m-au asigurat într-un glas, nici atunci când se trăgea din podurile de vizavi de Brukenthal şi au văzut căzând nişte oameni în apropiere! Ca într-un film! (Oh, ce ar fi putut să păţească, Doamne-ţi mulţumesc că i-ai păzit!). Au urmat acele câteva zile de coşmar, cu ştiri confuze curgând în avalanşă, cu anunţuri care mai de care mai înfricoşate. Cu sediul în studioul televiziunii naţionale, revoluţia ne intra în case bombardându-ne crunt cu ştiri de groază, în timp ce, în spatele panicarzilor, după foiala neîntreruptă părea că-ncepuseră deja împărţelile şi târguielile. În Sibiu muriseră zece persoane în două zile, iar după 22 aveau să moară alte 89. Percepţia neclară a unei manipulări care avea alt scop decât voiau să ne facă să credem grupul de agitatori de pe micul ecran a existat din primul moment. Am băut, mai întâi din greşeală, apoi toţi pe rând, apa de la robinet deşi fusesem avertizaţi că e otrăvită -şi n-am păţit nimic. Pe un ton isteric “revoluţionarii” televiziunii continuau să transmită anunţul respectiv şi altele de acelaşi gen. Comandamente ale revoluţiei apăruseră peste tot pentru a păzi, pentru a ne păzi? De cine? Afară, pe teritoriul comenduirii armatei se trăgea în draci şi începând din seara zilei de 22, noapte de noapte răpăiau trasoarele. Război electronic, diversiune, am aflat ceva mai târziu. Adică tot iluzionism şi tot criminal, pentru că autorii făcăturii ştiau că panica şi armele distribuite cu generozitate în prealabil vor produce în următoarele zile, asasinate de stradă, exact victimele socotite a fi necesare pentru legitimarea “revoluţiei” şi a capilor ei. Tot copiii au fost primii care au aflat că trasoarele alea erau un fel de joc de speriat lumea, de la prietenul lor, soldatul căruia-i spuneau “Cheluba” (un băieţandru tuns chilug, proaspăt înrolat, probabil) santinelă a unităţii. Pe la şase seara când se-ntunecase bine, se căţăraseră pe gardul de la unitatea militară ca să-i dea un pachet cu ciorapi groşi şi pâine caldă coaptă-n cuptorul aragazului. Cheluba îi rugă, însă, să nu mai repete imprudenţa, să nu se mai aventureze pe afară, fiindcă nu-i de joacă, pe străzi începuse deja de la amiază să se tragă-n plin. Un sfat preţios, l-am luat în seamă, aşa că a doua zi, sâmbătă-n 23, dacă-mi aduc bine aminte, rămăsesem toţi în casă, cuminţi ca iezii. La scurt timp după prânz, o detunătură zgâlţâi blocul. Apartamentul se umpluse de fum şi moloz. Am început pe bâjbâite, căutările. Slavă Domnului, eram întregi. Zidul din apropierea ferestrei se sfărâmase pe o porţiune, un perete crăpase. Un glonţ, ne-am dumirit, un dum-dum tras din elicopter, se oprise într-un dulap. Mi-a trebuit ceva timp până l-am descoperit între haine. După Anul Nou, cam pe la Bobotează, ne-am trezit cu un galonat de la armată care căuta gloanţe: misiune de recuperare. Asta mai lipsea să-i fac cadou preţiosul trofeu! Oricum, tot ce urmat după aceea a arătat că s-au temut degeaba,”revoluţia” era sub control. Aşa că, începând de atunci, din filele lipsă ale manualului de istorie a patriei s-au confecţionat, an după an, serii după serii, certificate de revoluţionar.

    ————————————–

    http://www.adevarul.ro/locale/braila/Decembrie_insangerat_89_la_Braila-_Colegul_lui_Patzaichin_a_fost_ucis_cu_gloante_dum-dum_0_397760307.html

    Decembrie însângerat ‘89 la Brăila: Colegul lui Patzaichin a fost ucis cu gloanţe dum-dum

    • Marian Gheorghe
    • 246 afişări
    • Luni 27 dec 2010

    Familia eroului Costel Sărnache, cu puţin timp înainte de tragedie

    Brăila

    Familia eroului Costel Sărnache, cu puţin timp înainte de tragedie

    Tatăl unei fetiţe de trei anişori, canoistul Costel Sărnache a fost împuşcat în zona Prefecturii (Romarta Nouă). Făcea sport de la 13 ani şi urma să ajungă antrenor, dar a lăsat în urmă o familie îndurerată. Este unul dintre eroii Revoluţiei de la Brăila.

    După 21 de ani: Istoria nescrisă a Revoluţiei de la Brăila

    Aminteşte-ţi ’89: Cum a fost împuşcat procurorul Ichim la serviciu!

    Revoluţia la Brăila: Vezi aici cum familia Piroşcă şi-a pierdut singurul copil, în evenimentele din decembrie 1989

    Evenimentele de acum 21 de ani i-au cuprins, deopotrivă, pe tineri şi bătrâni. Mii de oameni au ieşit în stradă pe 22 şi 23 decembrie.

    În noaptea de sâmbătă, 23 decembrie 1989, oraşul părea asediat. Se trăgea de peste tot, iar cei prinşi în bătaia mitralierelor au fost răniţi sau ucişi.

    Costel Sărnache, de 33 de ani, sportiv de performanţă, a fost împuşcat vizavi de blocul în care locuia, în zona Palatului Administrativ.

    Ucis prea devreme

    “Fiul meu a fost lovit în piept de un glonte dum-dum. Mi-au confirmat medicii. Locuia împreună cu soţia şi fiica de trei ani vizavi de Romarta, deasupra Farmaciei «Iris». Sâmbătă, când a început să se tragă, a pus mâna pe un băţ şi a ieşit şi el, să vadă ce se întâmplă. Nu putea să stea, când oraşul era în clocot. A fost împuşcat la ora 21.00 şi a murit pe loc. Era un bărbat puternic, făcea sport de la vârsta de 13 ani”, povesteşte mama eroului ucis în acel decembrie însângerat, Vasilica Sărnache.

    Femeia ne-a spus că, de supărare, soţul ei s-a îmbolnăvit de inimă. A murit în urmă cu patru ani, cu gândul la fiul său.

    “Simona, nepoata noastră, avea atunci trei anişori. Acum, a terminat a doua facultate. Costel făcea sport de când era elev, caiac-canoe, mai întâi la Brăila, apoi la Clubul Sportiv «Dinamo» Bucureşti. Se antrena la Snagov şi l-a avut coleg pe Ivan Patzaichin, dar şi pe alţi canoişti de frunte. Lucra la o întreprindere din Port şi îi venise acasă formularele ca să fie antrenor”, a spus Vasilica Sărnache.

    “Mă rog pentru fiul meu”

    Familia Sărnache a aflat de moartea fiului abia a doua zi, de la doi prieteni de-ai sportivului.

    S-au dus direct la morga Spitalului 3 şi şi-au luat copilul acasă. Au fost, însă, nevoiţi să-l ducă înapoi, că nu i se făcuse autopsia.

    “Autopsia a făcut-o doctoriţa Dubău. Ne-am înmormântat fiul abia pe data de 28 decembrie, când l-am luat înapoi de la Morga. Ne-a zdrobit inimile moartea lui. Eu fac tot posibilul ca să fiu calmă, pentru că familia are nevoie de mine. Nu mă pot împăca, însă, cu gândul morţii fiului nostru. Merg din când în când la biserică, aprind o lumânare şi mă rog pentru el, e tot ce mai pot face acum, după ce a plecat la Dumnezeu şi soţul meu”, a mai spus mama lui Costel Sărnache, colegul celebrului Ivan Patzaichin.

    Adaugă Comentariu

    0 comentarii

    ———————————-

    NEMAIPOMENITA MARIANA FARCAU…TIMISOARA

    http://www.adevarul.ro/locale/constanta/Salvata_dintre_cadavrele_mortilor_la_Revolutia_din_Decembrie_1989_0_394760751.html

    „Am avut două gloanţe, unul în mână unul, în abdomen. Unul era de mitralieră, iar celălalt de pistol, de Securitate, iar unul dintre ele a fost exploziv“, spune Mariana.

    Salvată dintre cadavrele morţilor la Revoluţia din Decembrie 1989

    • Antonia Maer
    • 818 afişări
    • Miercuri 22 dec 2010

    Mariana Farcău îşi aminteşte cu durere prin ce a trecut acum 21 de ani

    Constanţa

    Mariana Farcău îşi aminteşte cu durere prin ce a trecut acum 21 de ani

    Mariana Farcău avea 29 de ani când a fost salvată dintre cadavrele manifestanților de la Revoluţia din Timişoara.Numele ei a rămas însă inscripționat pe placa memorială de pe monumentul de la Podul Decebal.

    „Acea Mariana Farcău a murit atunci. Eu am înviat, doar fizic“ – mărturisește femeia. Mariana Farcău Herera are acum 50 de ani, trăiește la Eforie într-o casă pe care a vopsit-o în culorile tricolorului și a supravieţuit printr-un miracol represaliilor Revoluției de la Timișoara.

    S-a născut în comuna Supur din Satu Mare, însă din cauza bunicilor ei, preoţi care s-au opus colectivizării, întreaga familie a fost nevoită să se mute în Timişoara. Acolo a prins-o izbucnirea Revoluției din Decembrie 1989. „Pe 16 decembrie este ziua fratelui meu. Trebuia să sărbătorim în familie, însă am plecat repede de la petrecere când am auzit ce se întâmplă. Voiam să scoatem studenţii şi oamenii de la uzine!“, îşi aminteşte ea.

    Fratele și sora ei au căzut în mâinile miliţienilor în aceeaşi seară. Pentru instigare la acte de rebeliune îi aştepta o moarte sigură. „În 17 decembrie m-a sunat cineva şi mi-a spus fără să se prezinte: «Dacă sunteţi Mariana Farcău, mergeţi imediat la sediul Poliţiei din Sălăjan, unde fratele şi sora ta vor fi împuşcaţi în următoarele ore», apoi mi-a închis. Am umblat ca o nebună toată ziua cu gândul să ajung la ei. Adunasem un grup de studenţi şi, în jurul orei 17.00, ne îndreptam spre sediul Securităţii, care era pe cealaltă parte a Begăi, peste Podul Decebal. Luasem drapelul şi de nervi, cum l-am smuls de la Prefectură, s-a rupt stema – gest care ulterior avea să devină semnul democraţiei abia câştigate. Am încercat să forţăm cordonul de militari. Acolo s-a întâmplat“, povesteşte Mariana Farcău.

    Vânzătoarea de 29 de ani avea să fie împuşcată de două ori, Mariana a fost împuşcată de două ori, fiecare glonţ venind din alt pistol, aşa cum avea să se stabilească ulterior. „Am avut două gloanţe, unul în mână unul, în abdomen. Unul era de mitralieră, iar celălalt de pistol, de Securitate, iar unul dintre ele a fost exploziv“, spune Mariana.

    Bluza pe care o purta în noaptea în care a fost împuşcată

    A rămas prăbuşită la pământ, printre cadavre. Când și-a revenit, a văzut niște brancardieri care adunau răniţii. A reuşit să îi strige. „Luaţi-o şi pe asta că nu e moartă“, a spus unul dintre ei.

    Cadavrul cu numărul 41

    Așa a ajuns la Spitalul Municipal, unde răniţii erau aşteptaţi de miliţieni şi securişti. Imediat după ce primeau îngrijiri medicale, cei care erau conştienţi erau coborâţi în Morgă la „audieri“. „Ne coborau la interogatoriu. După aceea mai primeam câte un glonţ, de regulă în cap. Aşa s-au mai adunat 40 de cadavre la Timişoara. Norocul meu este că am intrat în comă. Sângeram abundent şi au crezut că am murit“, spune femeia.

    A avut noroc, a doua oară. „Acum eram cenuşă, la Popeşti Leordeni. Un brancadier a văzut că trăiesc şi m-a târât într-o anexă, ca să nu vadă cei care păzeau camionul că nu m-au băgat în sac“, povesteşte ea.

    Mariana Herera a ajuns la spitalul de Ortopedie şi ulterior la Bucureşti, iar de acolo a fost preluată de Ambasada Franţei şi dusă la tratament în Franţa. Mai puţin norocoşi decât ea, ceilalţi 40 de eroi din Morgă au ajuns la crematoriul Cenuşa. „Am murit şi am renăscut în aceeaşi noapte. Acum apreciez mai mult viaţa şi nu voi înceta să lupt“, se destănuie Mariana.

    Moartă pe monument

    Săptămâni în şir, până la recuperarea completă, nimeni, nici măcar familia ei, nu au ştiut că trăieşte. Aşa se face că în plăcuţa pusă la podul Decebal, revoluţionarii au trecut-o la victime şi o pomenesc la fiecare comemorare. Supravieţuitoarea a făcut nenumărate demersuri de a-şi şterge numele dintre cele ale victimelor, la comisiile de monumente Timişoara până acum fără nici un rezultat. „Nu pot înlocui plăcuţa fără nişte avize scrise speciale. Au promis că vor face, pe poarta podului, alte două plăcuţe: una cu morţii şi una cu răniţii şi sper să se ţină de cuvânt. Îmi face rău să mă tot întorc acolo şi să insist“, a mai spus ea.

    Plăcuţa memorială pe care apare numele supravieţuitoarei

    „Mariana a făcut parte din comisia «Adevăr şi Dreptate», a participat la procesul deschis criminalilor din Timişoara. S-a zbătut să afle adevărul despre cei arşi în crematoriu. Este o luptătoare şi nu cedează!“, a declarat Traian Orban, preşedintele Asociaţiei Memorialul Revoluţiei din Timişoara.

    http://atomic-temporary-3899751.wpcomstaging.com/2010/10/19/the-romanian-revolution-was-videotaped-not-televised-videograms-of-a-revolution-1992/

    Posted in decembrie 1989, raport final, Uncategorized | Tagged: , | Leave a Comment »