Eugen Evu despre un glont vidia, decembrie 1989, Hunedoara I

Mircea Dinescu:

Păi cum!? O împuşcare mai suavă? (râsete ) Trebuia proces de-a adevăratelea, da, dar, s-a crezut, s-a spus că „n-o să mai tragă teroriştii” Şi italienii l-au spânzurat rapid pe Musolinni… Ce să cred? Din pricina lui Ceauşescu au murit mulţi, ei nu mai pot vorbi. Femei gravide, pe masa de operaţie, bătrâni care nu erau luaţi de salvare, că erau ca pe moarte, bestial, nu? Limita pentru asta era cea de 7o de ani, cea biblică, ce vreţi mai mare cinism? Au murit foarte-foarte mulţi oameni cu zile. Şi acum e aproape tot aşa. Dispreţul faţă de om, de semeni.

Altă voce din sală:

Dar terorişti au existat?

Mircea Dinescu:

Au existat, da! Există! Eu am văzut şi simulatoare electronice, astea erau împânzite în tot Bucureştiul, erau planuri vechi, pentru eventualitatea unor invazii, atacuri, etc.

Eugen Evu:

Acelaşi scenariu, peste tot unde s-a tras în oameni. Şi la Hunedoara, jur că s-a tras asupra mea, eram în faţa Poştei, cu o doamnă de la sindicate… Urma, gaura de glonţ vidia, alături de una normală, a stat mult timp în geamul intrării poştei, s-a tras asupra mea, eram de mult urmărit de securişti şi de unii de la miliţie, care mă arestau periodic, m-au anchetat şi penal, căci îi scrisesem lui Ceauşescu şi nu am vrut să recunosc! (ibidem,n.2006) În actuala Hunedoară, o biserică cu hramul martirilor prin împuşcare (şase la număr), stagnează de ani buni fără fonduri a se isprăvi. Pare un stigmat. Predicile se aud în oraş unele sunt de-a dreptul patetice, cu apeluri disperate, dar enoriaşii n-au bani, iar cei ce au nu prea se-apleacă. (ibid).

Mircea Dinescu:

De când erau în Cehoslovacia… Simulatoarele imitau mitralierele, soldaţii trăgeau uşurel, cu gloanţe în infraroşu, eu am văzut, erau împuşcaţi numai în frunte, aşa: în C.C., în întuneric! Numai acolo-ntr-o oră au fost împuşcaţi şaişpe inşi. Numai pe lumină stinsă, în frunte, doar erau profesionişti, erau băieţi care… aveau arme speciale cu lunetă! A existat şi o echipă specială care-l păzea pe Ceauşescu şi erau Arabi. Erau de-ai lui Araffat. Erau libieni, care au fost arestaţi de ai noştri, dar în acea vreme lucrau în Libia lui Gadaffi vreo zece mii de români. Ăla, terorist de rang mondial, a ameninţat că dacă nu li-se dă drumul imediat, ne împuşcă compatrioţii! A apărut şi la televiziunea lor, se ştie… Vă daşi seama ce ieşea? Şi le-a dat drumul înapoi, şi gata.

Eugen Evu:

Iau mărturia ta ca pe una esenţială, fie peste timp, când sperăm se vor clarifica lucrurile, dacă va fi dreptatea adevărului (ibid ,n.)

Mircea Dinescu:

Pe urmă, Iliescu a zis: „Gata”! A făcut pace, a bătut palma cu …, l-a apucat frica, şi… „garda pretoriană”, ca la Roma aia antică, s-a subordonat noului împărat!

Eugen Evu:

Prietene, revista „Provincia Corvina” îţi va păstra mărturia şi îţi mulţumesc în numele cititorilor noştri. Privitor la acele lupte, jertfe, să zicem şic că „aşa a fost să fie”, deşi nu e răspunsul, nu acesta este adevărul. În pielea lui, Iliescu, n-o mai fi avut ce să facă, doar el era „emanatul” revoluţiei, care… Dar va trebui să ştim adevărul, deoarece nu-i vorbă-n vânt a eclesiei: „doar adevărul vă va face liberi!” De nu, vom  continua să îndurăm consecinţele, pe termen mai lung decât cel previzibil, căci eu spun: „acolo a fost Păcatul Originar”, peiorativ vorbind „Cine a fost Şarpele cel viclean?”

Mircea Dinescu:

Au venit băieţii, au făcut „drepţi”, gata, Iliescu era noul împărat. Îi era frică lui Iliescu, că aveau ai lui Gadaffi de gând să-i împuşte pe românii de la ei, ar fi căzut pata pe Iliescu, pe cine nu dă înapoi teroriştii. S-a temut că-l împuşcă şi pe el, era sub reflectoarele de la balconul C.C., era lumină… N-au tras? Cum să tragă, când acolo erau şi şefii lor, securiştii? Repet, n-au tras la lumină, doar cu infraroşii din dotare, în întuneric. S-au găsit aşa, un fel de ecrane mari cu ţintă. Cei mai mulţi, pe urmă, s-au înţeles cu toţi, greu, dar s-au înţeles. Nu se ştia cine ia puterea, era totul confuz, instabil. Veneau unii din securitate, şeful era un tip deştept, voia puterea, de-aia l-au arestat la urmă, Iulian Vlad! Hai să ne gândim şi acum: ei luau puterea întotdeauna, aşa a fost şi la ruşi, cu Gorbaciov! Fusese şef la NKKB (ulterior KGB). Ăla dinaintea lui la fel, Andropov, Cernenko la fel. În Germania Democrată, jocurile le-a făcut şeful, „Stassi” (securitatea nemţilor comunişti), după modelul ruşilor! Şi la noi era tot modelul ruşilor, la o adică!

Eugen Evu despre un glont vidia, decembrie 1989, Hunedoara II

Dle  Silvestru,  aţi fost revoluţionar în Frontul Salvării  Naţionale din 1989. Vă mărturisesc că nu agreez Corul Vânătorilor, solemn şi cam Wagnerian, dulceaţa lui Adolf. Nu cumva ştiţi cine a tras cu arma cu lunetă, în Decembrie 1989, în direcţia mea şi a doamnei Mâneran, de pe acoperişul „Union”, în plină amiază? Mai ţineţi minte cele două orificii de glonţ din geamul gros al fostei Poşte? UNUL ERA DE GLONŢ VIDIA. Vă amintiţi că fosta dvs colegă prof de franceză, Dumnezeu s-o ierte, se numea Diana? Apropos revoluţie ca indusă Soluţie. Sunt un frustrat semi-lustrat şi omeneşte încă frustrat! E adevărat că animalele ucise de om migrează ca duh viu de făptură în ficatul trăgătorului?

Deh, delirează Memoria, cum dixit primul senator al Hunedoarei, prof.coleg Diniş. Am început să mă dezmierd cu gândul că ACELA bubos care a tras, deşi mă ura, a avut o eroare intenţionată şi m-a făcut scăpat! Am servit serviciul militar la Trupe Speciale de Intervenţii şi ştiu bine ce e aia „Ţinta Cap de Om”. Dublă. Ştiaţi că SUNT trăgător de elită? Când ne luaţi odată la vânătoare? Vreau să zic de fluturi, sau de imagini poetice – fosile ? Ca să nu mă repet zicând „de umbre colorate”…

* Sub oblăduirea Dianei, Editura Călăuza, 2007

Eugen EVU

Zeicani, Haţeg

Aprilie, 2007