Decembrie 1989: Pe Plan National. Gloante de Calibru 5 (Bucuresti, Brasov, Sibiu, Braila)
Posted by romanianrevolutionofdecember1989 on April 16, 2009
Dovada ca in decembrie 1989, actiunea s-a derulat pe plan national este existenta gloantelor de calibru 5 in mai multe locuri diferite. Si uite pe ce fel de oameni i-au gasit aceste arme care folosesc calibru 5. Militari in termeni? Cercetasi/trupe de cercetare-diversiune din armata? In nici un caz! Si cine indrazneste sa ne spuna ca toti acesti martori n-au fost credibili sau n-au stiut meseria lor?
BUCURESTI
1) Dl. Savin Chiritescu
“Vreau sa arat ca subsemnatul si mai multi colegi din aceeasi unitate de tancuri [UM 01060 Bucuresti-Pantelimon] am capturat teroristi arabi (dintre care unul ne-a spus ca este din Beirut) inarmati, pe care i-am predate la Marele Stat Major. Unul era student, am gasit asupra lui un pistol mitraliera de calibrul 5.62 seria UF 060866, cu cadenta de ambreiaj, lung de vreo 40 cm, portabil pe sub haine: arma parea facuta dintr-un plastic foarte dur, cu exceptia tevii si a mecanismului de dare a focului. “
Al. Mihalcea, “O gafa monumentala,” Romania Libera, 31 October 1990, p. 5a.
Ing. Dan Iliescu, Muzeul de Arta
“S-a tras din Muzeu permanent. Aveam impresia ca se trage de la parter, de la arta feudala….Armele lor sunau altfel. Aveau o cadenta sanatoasa. A doua zi si in zilele urmatoare am gasit gloante in Muzeu. Nu erau gloante obisnuite. Aveau un virf tesit. Pareau imbricate intr-o camasa de plumb. Era un calibru intre cinci, cinci si ceva. N-au vrut uslasii [ USLA] sa ne lasa nici un glont. I-am rugat sa ne lasa macar de amintire. N-au vrut! Au zis ca au nevoie pentru identificare. Au notat de unde le-au ridicat.”
Ion Zubascu, “Misterioasa revolutie romana,” Flacara, 19 decembrie 1990, p. 11.
BRASOV
1) Alin Alexandru, “Brasov (III): Teroristii au intrat in pamint,” Expres, nr. 27 iulie 1990, p. 6.
“Versiunea oficiala a generalului Florea impartasita si de Procuratura Militara a Brasovului este cunoscuta: nu au fost teroristi, oamenii s-au impuscat intre ei…[linia continuata elegant pina astazi de catre procurorii Dan Voinea, Teodoru Ungureanu, si alti]”
“Andrei N…: In 23 dimineata de la Unirea se tragea ca si de la [hotel] Postavaru. Am urcat spre poligonul de sub Timpa. Am vazut un individ care tragea. A sarit gardul, eram mai multi si l-am prins. Avea arma cu luneta. Mai tirziu s-a tras de la Liceul Sanitar. La spalatorie am vazut o tapla ce nu era cizma militara. Am doborit usa. Individul era urcat pe o mobila. L-am ranit. Era imbracat in combinezon negru, pe dedesubt avea pulovar gri. Poseda un automat Thomson calibru 5.65. La el avea cam 2500-3000 de cartuse.”
2) Romulus Nicolae, “Au ars dosarele procuratorii despre evenimente din decembrie,” Cuvintul, nr. 32 august 1991, pp. 4-5.
In iunie 1990, dupa o convorbire intre Generalul Spiroiu, citiva ofiteri, si ziaristi din publicatia locala Opinia, au fost dezhumati morti din decembrie 1989.
CE S-AU GASIT?
“S-AU GASIT IN SPECIAL GLOANTE DE CALIBRUL 5,6 MM CARE NU SINT IN DOTAREA ARMATEI.”
SIBIU
1)23 decembrie 1989
Ion Neata: “…Avea cartus inauntru, l-am extras imediat si am inceput sa studiez arma, stiti, eu sint la maistri militari, specialitatea armament. Mi-au trecut multe pusti prin mina, dar asa ,bijuterie’ inca nu am vazut. Este vorba de un Browning de mare precizie, calibru 5,6 mm de productie belgiana….Controlindu-l am gasit asupra sa urmatoarele: buletin de identitate pe numele Fanea Nicolae, legitimatie de serviciu, pe acelasi nume, din care rezulta ca este inginer la I.P.A.S….si o statie de emisie-receptie de tipul celor de la militie.”
[“On 23 December 1989 in Sibiu, a soldier participated in the capture of one Fanea Nicolae who was carrying a Belgian-made 5.6 mm Browning and “a radio transmitter-receiver of the type used by the Romanian ‘Militia’.
Ion Neata, interview by Major Mihai Floca, “Unde sint teroristii?,” Armata Poporului, no. 30 (25 July 1990), p. 3.”
http://homepage.mac.com/khallbobo/RichardHall/pubs/Voineaswar091706.html.]
2) La locuinte lui Nicu Ceausescu si ale lui Nicolae Andruta Ceausescu, si la Sibiu si la Bucuresti, au fost gasite…arme si gloante de calibru 5. Si noi stim din procesul de la Sibiu, dupa spusele lui Nicu Ceausescu, ca marea majoritate a armelor i-a livrat Directia V-a a Securitatii…
PROCESUL DE LA SIBIU
La locuinta lui Nicu Ceausescu din Sibiu
Astfel, din adresele numărul 68 000 07 din 7 ianuarie 1990 şi numărul 68000171 din 28 februarie 1990 ale Serviciului Independent Arme-Muniţie şi Substanţe Toxice din cadrul Inspectoratului general al Poliţiei rezultă că, inculpatul figurează în evidenţa deţinătorilor legali de arme, cu pistolul marca STAR calibrul 7,85mm şi 12 cartuşe acelaşi calibru. Pentru celelalte arme găsite în locuinţa din Sibiu şi anume:pistolul mitralieră AKM , calibrul 5,6 mm, pistolul SCHMIDT, carabină automatic marca G ARM, calibrul 5,5mm, carabina 7 x 64 SAKO, carabină BROWING şi puşcă de vânătoare cu alice, semiautomată,calibrul 12 mm, cât şi pentru muniţia:6 cartuşe –357 MAGNUM, 214 cartuşe calibul 12 mm , 66 cartuşe-300 V.I.N. , 140 cartuşe-7×64mm şi 506 cartuşe.
http://www.memorialulrevolutiei.ro/baza_de_date/procese/sibiu/Sedinta%201.doc
La locuinta lui Nicu Ceausescu din Bucuresti
De asemenea, la locuinţa inculpatului situată în Bucureşti,strada Cosmonauţilor nr.2-4, a fost găsit un pistol cu aer comprimat calibrul 4,5 mm , 23 cartuşe calibrul 7×64mm, un cartuş 300 V.I.N., 44cartuşe-357 MAGNUM, 3 cartuşe calibrul 12 mm, 498 cartuşe-calibrul 5,6mm, 50 cartuşe-calibrul 9mm lung, 27 cartuşe-calibrul 6,35mm, două cutii cu diaboluri –calibrul 4,5mm pentru care nu a posedat autorizaţie legală, aşa cum prevede articolul 2,litera f din decretul numărul 367/1971.
http://www.memorialulrevolutiei.ro/baza_de_date/procese/sibiu/Sedinta%201.doc
La locuinta lui Nicolae Andruta Ceausescu din Bucuresti
“arma cu luneta si 695 gloante calibru 5,6 mm”
[Victor Dinu, Romania Libera, 12 April 1990, p. 2.
Pr.-Şi că v-aţi mulţumit?…Da.
In.-Nu mi se … ştiţi de ce? Să vă spun foarte sincer –datorită faptului că era Departamentul Securităţii Statului.
Pr.-Acest pistol-mitralieră, de tip CUGIR, calibrul 5,6, de cât timp se află în detenţia dumnea, în deţinerea dumneavoastră?
Pr.-„…şi am considerat, în permanenţă, că mă aflu într-o deţinere legală a armamentului şi muniţiei, abia acum realizând că am încălcat dispoziţiile legale.”
Aţi avut,totuşi, un permis de port-armă ?
In.-Da.
Pr.-Şi la acest permis de port-armă, ce armă era trecută?
In.-Un pistol .
Pr.-Cine, de ce vi s-a dat? L-aţi solicitat dumneavoastră sau…?
In.-Nu! Era singura armă care nu provenea de la Direcţia 5.
http://www.memorialulrevolutiei.ro/baza_de_date/procese/sibiu/Sedinta%202.doc.
Şedinţa a doua
Continuare –declaraţia inculpatului Nicu Ceauşescu
si in ultimul rind…
BRAILA
“Iata ce spune lt. maj. Ionut Voicu aflat in noaptea de 23/24 decembrie in padurea Stejaru: ‘Din nou se aud zgomotele gloantelor. Au un suierat specific, banuim ca sint de calibru redus (dimineata presupunerea s-a adeverit, am gasit gloante de calibru 5,6 mm). Nu sint flacari la gura tevii. Dei au ascunzator la gura tevii.”
Ciprian Banciu, “Braila–lotcile ucigase,” NU ! [Cluj], nr. 22, p. 7.
2) Deci atunci cind spune un om ca Procurorul Teodor Ungureanu [Facultatea de Drept 1978] ca
“Practic, din seara de 22 decembrie securitatea a fost anihilată, ca formă de activitate represivă, fiind trecută în subordinea M.Ap.N.”
deci militieni si securisti au fost victime nevinovate pus la cale de catre trupe de cercetare si diversiune nu-l prea cred…
The Archive of the Romanian Revolution of December 1989 
Iulian Nastasache said
Pentru verificarea informatiilor despre ce s-a intamplat in padurea Stejarul din Braila, precum si pentru alte chestiuni in discutie, v-as sugera sa incercati sa luati legatura si cu dl. Teodoru Ungureanu pentru a va da explicatii amanuntite. Asa mi se pare corect. E posibil si ca dansul sa mai greseasca sau sa nu isi aminteasca toate detaliile, dar cred ca puteti discuta cu el deschis si va puteti face o idee mai buna asupra raportului dintre fortele care actionau atunci. Eu nu stiu ce s-a intamplat in acea padure de la Braila, fiindca acolo totusi nu am ajuns. E posibil ca diverse persoane colaboratori ai securitatii sau cadre ale securitatii care nu se aflau ‘la vedere’ sa fi actionat, acolo sau in municipiul Braila, insa din cate cunosc eu inca din data de 22 decembrie toate cadrele securitatii au fost retinute de fortele M.Ap.N. la sediul Securitatii din Braila, fiind eliberate dupa terminarea ostilitatilor. Pe strada a fost retinut de catre populatie, in zilele acelea, un ofiter de la Militie (nu imi amintesc daca era inarmat sau nu, sau ce cauta pe strada; trebuie citita presa locala din perioda aceea – oricum, nu era ofiter de securitate). Un caz interesant de studiat in privinta implicarii Securitatii poate fi cel al unui tanar (dovedit ulterior colaborator al securitatii) ucis de armata intr-un bloc din proximitatea unei unitati militare din Braila; desi poate fi doar o coincidenta, uciderea lui putand sa nu aiba nimic de-a face cu vreo actiune subversiva desfasurata de el impotriva Revolutiei, din acel bloc s-a presupus ca s-a deschis foc asupra unitatii militare. Insa eu am aflat ca acel tanar a fost colaborator al securitatii abia anul trecut; in primii ani de dupa Revolutie, asupra lui la Braila nu a planat nici o suspiciune ca ar fi fost inarmat in momentul in care a fost ucis, iar locatarii blocului cu pricina nu au putut sa imi spuna daca au vazut pe cineva suspect (in sensul de terorist) tragand din acel bloc. Din pacate au trecut multi ani de atunci si nu mai sunt sigur pe amintirile mele despre acel baiat, dar cred ca merita studiat aspectul acesta dintr-o anume perspectiva: sub ce comanda erau si ce misie aveau informatorii si colaboratorii securitatii, adica toti cei care lucrau sub acoperire pentru securitate, in zilele acelea, acestia neputand fi identificati pentru a fi izolati de armata la momentul respectiv.
In alta ordine de idei: din pacate referirile din materialele de mai sus, la gloante cu diverse calibre si caracteristici, in lipsa numelor posibilelor persoane care ar fi actionat folosind acele gloante si a specificarii comenzilor directe sub care ele se aflau, raman, pana la proba contrarie, doar simple speculatii in raport cu implicarea securitatii. Sigur ca parchetul militar avea datoria sa lamureasca multe lucruri iar asta nu s-a intamplat. De aceea va si sugerez sa discutati chiar cu procurorii militari, important e si sa aflati in mod obiectiv de ce nu s-au facut cercetari complete, atat in privinta implicarii directe sau indirecte a securitatii, dar si a ofiterilor din comandamentele M.Ap.N. in diversiunea de dupa 22.
halucinatia said
Va multumesc dle Nastasache. O sa va dau un fel de exemplu din cei care ma nelinisteste. Teodor Ungureanu scrie “Practic, din seara de 22 decembrie securitatea a fost anihilată, ca formă de activitate represivă, fiind trecută în subordinea M.Ap.N. Fără excepţie [!!!], sediile au fost ocupate iar militarii dezarmaţi.” Si intr-adevar a devenit un fel de “mantra” ca asa s-a intimplat in toata tara. Dar se contrazice chiar raportul din “Armata Romaniei in Revolutia din Decembrie 1989” (Editura Militara 1994; 1998). Acolo se scrie:
“Dupa ora 17.00 un grup de ofiteri, stabilit de colonelul Neculai Rizea, trece la executarea ordinului de luare sub protectie a Inspectoratului Judetean al M.I. La verificarea prezentei personalului se constata ca in unitate sunt prezenti numai circa 25% din cadrele si personalul civil angajat (restul se va prezenta la sediu sau vor fi adusi in unitatile militare in cursul zilelor urmatoare, pana la 26.12.1989, cu armamentul asupra lor). Colonelul Constantin Soare, seful Securitatii Braila, prezent la aceasta operatie, va disparea dupa acest moment pana in 24.12.1989, cand va fi adus, impreuna cu alti cinci cadre de securitate, la sediul CJFSN” (pp. 310-311 ed. 1998)
Nu prezent acest lucru sa sugerez ca toti acesti securisti/militieni au fost teroristi–probabil mai multi n-au venit din frica, frica militarilor, civililor, sau chiar superiorilor lor–dar sa intreb: se pare ca cineva nu spune adevarul aici, ori Ungureanu, ori raportul din arhiva militara romana. Mi se pare ca Ungureanu raspunde cu un raspuns ‘formal,’ si raportul este mult mai detaliat si aproape de adevarul.
Iulian Nastasache said
Eu nu am citit raportul “Armata Romaniei in Revolutia din Decembrie 1989″ (v-as ramane dator daca m-ati ajuta sa intru in posesia lui).
Despre colonelul Soare stiu ca s-a scris dupa Revolutie cate ceva in presa locala, sper sa fac rost de materialele care au aparut atunci si vi le voi putea trimite. Exista in Braila unii revolutionari (luptatori) care cred ca pot furniza informatii, ei participand impreuna cu armata le retinerea cadrelor de Securitate la sediu (eu stiam ca toti fusesera retinuti, nu doar un sfert, dar poate ma insel). Ar fi interesant si pentru mine de aflat daca unele cadre de securitate au ‘evadat’ sau au fost ajutate sa ‘evadeze’ din sediu, ori nu au aparut deloc la sediu, pentru a desfasura actiuni teroriste in oras sau judet, fiindca oricat m-am straduit sa prind in anii aceia o pista valabila despre vreun cadru de la Securitate care a actionat concret in oras, nu am reusit. Tot carnagiul care a avut loc in oras s-a datorat panicii in care intrau soldatii M.Ap.N., intr-un scenariu repetat timp de cateva zile, provocati de anumite conjuncturi – la ora aceea, in zilele de 23-27 dec considerandu-se intr-adevar ca anumite trupe speciale fidele lui Ceusescu actionau in oras – dar nu pot sa precizez ca s-ar fi pus problema ca ofiterii locali de la Securitate actionau (daca nu ma insel, manifestantii fusesera informati de catre purtatorii adhoc de cuvant ai noii puteri instalate la Casa Alba ca Securitatea s-a predat), stiu ca era vorba de ‘teroristi’ si atat. Eu pe viu nu am trait evenimentele decat pana in seara zilei de 23. Ulterior, teroristii acestia chiar au disparut, si nu a mai aflat nimeni (din randul opiniei publice, ma refer; poate Parchetul are alte date) exact cine ar fi putut fi. Pe de alta parte, nu cunosc vreun caz in care cineva sa fi fost impuscat de altii in afara de militarii de la M.Ap.N. sau vreun caz de terorist real, prins (eu am participat la retinerea unei persoane suspecte, dar era civil si nu cred ca s-a demonstrat ca ar fi fost cu adevarat terorist ori c-ar fi avut de-a face cu Securitatea). Pentru panica ce se instala atunci era greu de spus cine era vinovat. Cele mai plauzibile cauze, relevate ulterior au fost, cel putin pentru mine: ordinele contradictorii date de ofiteri M.Ap.N. (dl. Ungureanu face referiri destul de precise la cateva dintre aceste situatii) si trupele acelea de ‘sportivi’ de la cercetare-diversiune, apartinand tot M.Ap.N. Unde si cum a actionat vreun ‘terorist’ de la Securitate si Militie sau asociat cu ele, n-am aflat niciodata, desi am ‘vanat’ informatiile despre asa ceva. Astazi am incercat sa-mi readuc in memorie cazul acelui colaborator al Securitatii de care ziceam in postul anterior si am vorbit cu un ranit din Braila care are o memorie ceva mai buna decat a mea; el mi-a spus urmatoarele: tanarul respectiv a fost impuscat in apartamentul propriu, in timp ce incerca sa ii ghideze pe soldatii de la unitatea militara alaturata, prin fereastra de la baie, aratandu-le locurile din care trageau ‘teroristii’; fiind ucis de un militar care l-a considerat, probabil, chiar pe el terorist. In cazul respectiv chiar dl. Ungureanu ar putea sa confime sau sa infirme; dar e unica legatura pe care reusesc sa o fac cu Securitates, si asta abia acum, dupa ce am aflat ca respectivul tanat era la vremea respectiva colaborator al ei.
romanianrevolutionofdecember1989 said
Va multumesc. O sa raspund aici si poate intr-o postare formala despre ipoteza “trupe de cercetare-diversiune/DIA.” In primul rind, mi se pare foarte important faptul ca dupa aproape doua decenii nici un fost (dizident) ofiter DIA sau cercetasi a scris ori pe numele adevarat ori chiar anonim ca ei au fost teroristi. Sigur Dinu, Ghergulescu, Trutulescu si altii au negat ca ei au fost teroristi–de astept chiar daca ar fi fost. Dar interesant este ca nici unul dintre fost dia-isti sau cercetasi au spus ca ei au fost teroristii. In schimb, exista fosti securisti (dizidenti) care spun ca intr-adevar teroristi au venit sau au avut o legatura cu fosta securitate (de exemplu, Roland Vasilevici, sub pseudonim si mai tirziu sub numele lui real, fost securist dir I Timis; Cpt. Marian Romanescu (la inceput anonim), fost uslas; un fost uslas anonim 28.12.94 in Romania Libera). Si destul de important, stiti de unde a venit “zvon” sau banuiala ca teroristii ar fi din securitatea si aveau vreo legatura cu usla–un fost uslas, Constantin Cirjan care s-a raportat la televiziune pe 22 decembrie…de ce credeti ca un fost uslas a suspectat chiar usla, poate ca el a stiut cite ceva despre un plan unic de actiune? Deci atunci si dupa fosti securisti au suspectat chiar securitatea. Daca teroristii ar fi fost de la DIA si cercetasii, de ce atunci nimeni absolut nimeni a soptit acest lucru? Si cum se poate ca ori sub acoperirea anonimului ori pe numele adevarat n-a scris, n-a spus acest fapt in doua decenii?
Foarte, foarte interesant si important este ca nu exista fost dia-isti ori cercetasi care spun ca ei au fost teroristi, dar in schimb este o gramada de fosti securisti care spun acest lucru. Ne trebuie sa credem ca omerta sau etica conspirativitatii functiona mai tare la dia si cercetasi (!) decit printre fosti securisti?! Hai sa fim seriosi!
Si in ultimul rind, foarte important este faptul ca PRIMII care au introdus in presa teza DIA/cercetasi au fost securisti. Primul articol scris in aprilie 1990 de catre Gheorghe Ionescu Olbojan in Zig-Zag care a incercat sa sugereze ca “Mortii din TIRul frigorific” la Timisoara au fost oamenii DIA. Dupa acesta a urmat in articol in iulie 1990 tot la Zig-Zag despre DIA. O sa revin…
romanianrevolutionofdecember1989 said
Marius Mioc a demonstrat fara indoiala ca cei din TIRul frigorific au fost demonstranti omorati in timpul represiunii, nici vorba de cadre dia. Dar trebuie spus ca absurditatea lui Olbojan mai are valabilitate (un oarecare Paul Tumanian care habar nu are despre decembrie 1989 a scris cu citiva ani in urma, ca inca nu se stie daca cei din TIRUL frigorific au fost cadre DIA…ba da, se stie bine n-au fost!) Oricum, in iulie 1990 Olbojan a revenit si a incercat sa sugereze ca teroristii ar fi venit din cadrele dia (in acelasi timp, primavara-vara 1990, Angela Bacescu a publicat in Zig-Zag si a sugerat ca uslasi din fata MApNului au fost victime nevinovati, si ca n-au fost teroristi la Sibiu, samd…Ion Cristoiu a spus mai tirziu cam ca “da ea a venit cu documente si n-avut nevoie de bani, si a scris din punctul de vedere securist dar ca atunci a fost nou-nouati perspectiva securista si ei au avut ‘adevarul lor.’ Mai tirziu Bacescu a tranferat de la presa anti-fsnista la presa deschis-securista, deci Europa…si chiar daca a transversat linia ideologica, argumentele ei n-au schimbat deloc…dupa mine, aceasi dezinformare…)
Se pare ca urmatoarea aparitia a fost la NU (Cluj). Un fost CI-ist “a rupt tacere” si in noiembrie 1990 a relatat ca da securitate si dia n-au fost in relatii bine la sfirsitul epocii de aur, si in plus, sigur intimplator, teroristii au fost oamenii DIA. S-a raspindit putin teza aceasta in ’91. In ianuarie 1992, Gheorghe Ratiu, fost sef securitatii directia I (deci politia politica), a vorbit din norvegia pentru Expres Magazin, cam ca “trebuie sa cautati teroristii la DIA.”
Imi aduc aminte bine atunci cind am sosit pentru un an de cercetare in octombrie 1993 (am fost deja in romania in vara ’87, ’90, ’91, ’92) si am discutat cu citiva ziaristi din revista NU la Cluj, ca ei au fost convinsi despre “teza DIA.” Si nu numai ei, Ilie Stoian si Ioan Itu de la bucuresti, exact la fel. Teza DIA a capatat o mare popularitate.
Cel mai dezvoltata abordare a acestei tezei mi se pare cartea lui Valentin Raiha, Revolutia Romana si Jocul Serviciilor Secrete, 1994 (el a publicat mai tirziu si la ziarul Ziua a lui Sorin Rosca Stanescu); acolo scrie despre DIA 404 Buzau, trupele de cercetare-diversiune, reteaua 246, samd. In 1995, la revista 22 (GDS), Cornel Ivanciuc a scris si el ca DIA au fost teroristii.
Nu-i interesant ca Valentin Raiha a fost…un fost CI-ist (si noi stim despre SRS, fost informator usla). Si Cornel Ivanciuc? Chiar daca citiva emigranti aici tot-stiutori (un tip vesnic timorat, alta plin de veselie) m-au sugerat sa citesc serialul lui Ivanciuc, aveam retineri…fiindca teza lui a fost teza fostei securitatii…deci mult mai tirziu cind s-a dovedit ca si Ivanciuc a fost un fost colaborator al securitatii nu mi-a suprins deloc…
Deci, sa fim clar…RADACINILE TEZEI DIA (TRUPELE DE CERCETARE-DIVERSIUNE)AU O LEGATURA MARE CU FOSTA SECURITATE…si nu pot sa ma mir deloc ca un procuror ca Ungureanu–care se pare a fost deja in PG-ul in decembrie 1989–si a absolvit FACULTATEA DE DREPT CLASA 1978 intelege bine cum sa ocoloseasca pericolul securist: nici vorba de securisti-teroristi, mai bine sa cautam la DIA/trupele de cercetare-diversiune. Solutie conjuncturala si desteapta!
Iulian Nastasache said
Din pacate tezele (fie ca e vorba de DIA, Securitate, KGB etc) nu valoareaza nimic in absenta probelor irefutabile. Dimpotriva, oricare dintre tezele sustinute doar de deductii pot fi grozave unelte de manipulare. Marius Mioc a facut intr-adevar treaba foarte buna fiindca a pornit de la probe si de la declaratii date in instanta, evitand sa speculeze. Putini rezistam acestei tentatii. Daca dorim sa aflam adevarul despre orice, probatiunea completa este singura cale, orice altceva fiind o maculatura destul de primejdioasa. Desigur, pana a ajunge sa probam anumite lucrurile, poate fi cale lunga, dar orientarea pe care ar trebui sa o avem, dupa parerea mea, nu este aceea de a dezvolta teze prin conectarea unor, indraznesc sa spun, presupuse situatii, ci de a incerca sa probam ferm pe piste concrete, ori sa determinam pe cei competenti sa o faca. Evitand pe cat se poate babilonul jurnalistic ca sursa de inspiratie. In cele mai multe cazuri, declaratiile date de diverse persoane sub efect emotional deformeaza realitatea. Alte dati, exprimarea unei pareri de catre o persoana bine intentionata dar fara suficienta experienta in domeniul in care se pronunta, iarasi deformeaza realitateea (de ex: un chirurg civil poate foarte usor confunda orificiul de intrare al unui glont cu cel de iesire; exista si ofiteri care confunda un glont widia cu un 7,62 turtit, s.a.m.d.). Declaratiile a o mie de persoane aflate sub psihoza de masa valoreaza infinit mai putin decat un document cu numar de inregistrare. As putea sa vin cu zeci de argumente in sprijinul ideii de a nu specula, ci dovedi, dar nu consider ca e necesar, cata vreme mi se pare clar ca tot ceea ce spunem trebuie sa aiba acoperire nu doar in plan logic, ci si in realitatea fizic documentata.
romanianrevolutionofdecember1989 said
Citeva observatii sigur strict personale:
1) Nu exista, si nu cred ca vor exista “probe irefutabile” in nici un caz. Daca e adevarat ca Nicolae Ghircoias s-a zburat printre spitalele bucurestene si s-a strins gloante extrase si raniti suspectati de terorism (cum sustin medici nu numai sub emotia din perioada imediata post-decembrista dar chiar dupa 15 de ani in fata unui cinism total), ca ulsasii au fost ei care au recuperat cei mai multe gloante folosite, ca multi oameni (incluzind de exemplu Maria Petrascu de la Brasov) spun ca familii vicitimelor i-au adus gloante procurorilor si procurori n-au facut nimic sau s-au plins despre presiunea asupra lor…e clar ca nu pot exista si nu vor exista niciodata “probe irefutabile.”
2) Cind vorbiti despre “probe” e clar ca vorbiti despre probele lui Dan Voinea sau ale lui Teodor Ungureanu, si nu despre probe ale lui Valer Marian sau ale lui Anton Socaciu sau probe [exhumatiile facute la Brasov in 1990] asistate de catre ziaristi din Opinia si Generalul Nicolae Spiroiu in care au fost gasite “gloante de 5,6mm care n-au fost in dotarea armatei” , nu? Si despre ce fel probe vorbiti? Dan Voinea a negat timp de mai mult de zece ani ca n-au existat teroristi, gloante dum-dum sau vidia, simulatoare, razboiul radio-electronic, samd–cam mult nu…dar intelege ca toate sunt legate (si noi stim acum cit de profesional a condus Gnl. Voinea aceste anchete…). Si daca cititi la blogul lui Marius Mioc, Ungureanu fac tot fel de speculatii ieftine, fara nici o dovada (episodul 2 este atit de subtir si rizibil). Chiar cind a fost vorba despre situatia securistilor in Braila pe 22, mi-ati spus ca toti au fost dezarmati de la bun inceput (si Ungureanu spune acelasi lucru), cind pe de alta parte arhivele militare dupa volumului Armatei Romane in RevROmdindec89 (nici eu n-am volumul acesta din nenorocire, am citit-o la biblioteca din universitatea din indiana) spune mult mai detaliat ca pina in 26 decembrie numai un sfert din securistilor sau militieni s-au raportat cu armamentul lor. Imi pare rau dar proba din arhiva militara mi se pare mai tare decit al lui dvs si Teodor Ungureanu.
3) Mi se pare interesant ca tot timpul cind e vorba de marturiri neconvenabile faceti recurs la idea de psihoza de masa, ca cam toti sunt de necrezut, ca nu exista dintre oameni acestia oricine cu experienta sau competenta necesare pentru un astfel de afirmatii. Pur si simplu e prea mult, nu? Si Vasilevici, Marian Romanescu, fost uslas din RL ’94 toti, ce spuneti despre aceste marturii? Si ce spuneti in cazul acesta:
Colonel Ilie Stoleru (r), cu Mihai Galatanu, Flacara, 22 iulie 1992, p. 7.
Ilie Stoleru: Aveau arme cu amortizoare, cu mecanisme cu luneta, pentru lupta pe timp de noapte (in ,infrarosu’), gloante cap-vidia. Armament foarte modern. Comisiile civile si militare nu si-au dus treaba (de elucidare) la capat. Cu mine cel putin, comisia trebuia neaparat sa stea de vorba, dar cu mine n-a vorbit nimeni. In fata comisiei lui Nicolaescu nu m-am dus fiindca, va spun drept, am avut retineri. Toate casele (locuintele) din preajma C.C.-ului trebuiau luate pe liste de la I.C.R.A.L. si verificate.
(Mi se pare mai mult probabil ca Teodor Ungureanu, si nu Ilie Stoleru “se compromite” cu comentarile despre (ne)existenta acestor gloante)
4) Fiindca lucrez unde lucrez pot sa va spun fara indoiala ca afirmatia dvs. ca “Declaratiile a o mie de persoane aflate sub psihoza de masa valoreaza infinit mai putin decat un document cu numar de inregistrare” este gresita. “Documente cu numar de inregistrare” (deci de stat) nu au o valoare magica, in timp ce declaratii diverse din mai multe locuri, din mai multe perioade, din mai multe surse (cam ca in cazul decembrie 1989) pot avea o valoare deosebita, mai ales cind “documente cu numar de inregistrare” sunt facute pe “anchete” facute de catre un Dan Voinea sau un Teodor Ungureanu, procurori cu radacinile profesionale in Epoca de Aur. Pe de alta parte, puteti sa inchipuiti ca din cauza slujbei mele, cunosc citeva lucruri legate de decembrie 1989 despre care nu am voie sa vorbesc…dar puteti vedea cum argumentez aici.
5) Ramine un fapt ca teza DIA/cercetasi a inceput cu securisti in presa 1990-1992. Numai dupa 1992 a devenit o teza populara printre ziaristi de rind. Din nenorocire, aproape nimeni din presa romana n-a semnalat pina acum ceea ce s-a intimplat, de unde a fost mostenit aceasta teza. Sigur in sine nu argumenteze ca teza e falsa, dar romanilor trebuie sa stia unde a inceput, fiindca are relevanta. Mi se pare interesant ca n-ati confruntat deloc aspectul acesta, mai ales fiindca a fost mediatizata asa de putin in Romania. Nu vi se pare cam suspicios si de notat totusi ca teza a fost introdus de catre fosti securisti?
Iulian Nastasache said
Ar trebui sa ma explic un pic in ceea ce numesc eu probe irefutabile. Sunt acele probe care ajung in instanta, instanta dand in cele din urma o decizie definitiva in baza lor. Documentele cu numar de inregistrare la care ma refer sunt atat documente aflate in arhivele militare (ordine, dispozitii etc) cat si la Parchet (inregistrari referitoare la probe fizice predate de catre cetateni, declaratii de martori etc). Pornind de la respectivele documente – apartinand nu mass-media, ci institutiilor statului, se poate relua firul cercetarilor in asa fel incat sa ne conduca la probe care ar urma sa fie inaintate instantelor de judecata. Mie mi-e greu sa cred ca documentele de tipul celor la care fac referire aici au fost alterate intr-un scop sau altul, iar in cazul in care au fost alterate, persoanele care se fac vinovate (procurori, militari etc) trebuie trase la raspundere.
Faptul ca Parchetul nu si-a facut treaba, sau a facut-o intr-o anume directie, favorabila cuiva si pe neplacul atcuiva, e un alt aspect. El trebuie amendat separat. Evidenta pentru mine este aceea ca intr-adevar Parchetul militar nu a efectual cercetari absolut necesare vizavi de cele spuse de dvs. aici, si de multe altele. De ex. nu a facut cercetari pentru a se lamuri cui apartineau exact gloantele acelea cu calibrul de 5,6mm (‘exact’ nu in sensul numirii prin excludere a institutiei de la care proveneau – de ex. Securitate -, ci al numarului unitatii militare, ba chiar a persoanei care tinea cheile de la depozitul cu cartusele in discutie). E foarte grav ca nu au facut acest tip de cercetari nu doar fiindca ne-a pus in situatia de a specula si a inventa adevaruri istorice, ci si fiindca persoane potential vinovate de crime in Decembrie 1989 au ramas in felul acesta neidentificate.
Nu sunt in masura sa cunosc motivul pentru care Parchetul nu a dat cursul corect respectivelor cercetari. Poate ca a fost rea-intentie ori interes politic, poate ca nu a existat logistica necesara; ori poate au facut cercetarile cu bune intentii, le-au finalizat si au ajuns la concluziile pe care le-au expus, chiar daca sunt greu digerabile si pt. mine si pt. dvs. (va asigur ca nici pentru mine ‘nu au existat teroristi’ nu e digerabil). E greu de zis. Insa e posibil si sa fi fost vorba de obstructie. Nu cred ca trebuie sa reamintesc aici de ordinul dat de gen. Degeratu; astfel de dispozitii probabil ca s-au dat si la nivelul altor institutii ale statului, avand ca scop obstructionarea activitatii procurorilor (in fapt cred ca atat decedata in acte Securitatea dar vie prin relatiile dintre fostii ei membri, SRI, M.Ap.N etc s-au opus muncii procurorilor nu neaparat prin dispozitii scrise, ci prin atentionari si amenintari pe cale ierarhica sau transmise in reteaua de cunoscuti; atare stare de lucruri dateaza din anul 1990, iar daca despre obstructiile la nivelul altor instutii nu am informatii, obstructiile M.Ap.N au fost evidente si publice)
In mod normal, pe oricare dintre chestiunile invocate de dvs. sau de mine (fondul cred ca e asta: dvs. ‘credeti’ ca ‘teroristii’ au fost ai Securitatii, eu ‘cred’ ca au fost ai Armatei, iar detaliile tin de unele informatii pe care le avem – dvs. gloante 5,6, eu ‘sportivi’ – ca sa dau exemplele mai sugestive; din punctul meu de vedere sunt insa dintre cele mai putin importante vizavi de teroristi – adevarul cel mare se afla la centrele de comanda de atunci) se puteau face cercetari care sa clarifice complet lucrurile si a ne determina sa trecem la nivelul urmator al jocului – de la a crede, la a avea certitudini. Pe exemplele noastre: pentru gloantele de 5,6 mm procurorii trebuiau sa se documenteze in arhivele fostei Securitatii si a SRI-ului, sa audieze toti martori implicati, de la civili pana la inalti ofiteri de Securitate, sa localizeze exact spatiul din care plecase persoana care avea asupra ei cartusele si sa afle ce ordin i se daduse, de catre cine. De ce nu au facut-o? Nu stiu. Poate ca erau ei insisi securisti si ii acopereau pe ‘teroristii’ Securitatii. Pentru ‘sportivi’: procurorii trebuiau sa analizeze evidentele unitatii militare unde erau cazati, sa vada ce dispozitii concrete primisera ei, de la cine, sa mearga la Buzau sa verifice, sa-si vare nasul in ordinele date pe-acolo, sa audieze toti martori, de la civili pana la inalti ofiteri M.Ap.N. De ce nu au facut-o? Iarasi nu stiu. Poate ca erau sustinatori ai Armatei (cam sifonata dupa Dec. 1989) si incercau sa ascunda faptul ca ‘teroristii’ apartineau M.Ap.N. Eu ce pot sa spun e ca deschidere spre discutii la obiect, fara teoretizari si imaginistica, n-am vazut la cadrele M.Ap.N. Mai curand discutai cu un ‘fost’ de la Securitate care evident, acuza aiuristic militarii de la M.Ap.N. – dar macar vorbea -, decat cu un ‘actual’ de la M.Ap.N. care atunci cand nu-ti trantea usa in nas inventa, devia de la subiect, sau chiar te ameninta cu moartea (chestiuni traite personal). In contextul acesta, cand procurorul Ungureanu mi-a zis ca e legat de maini si de picioare fiindca nu poate audia militarii de la unitatea de cercetare-diversiune fiind obstructionat, n-am putut decat sa il cred, fiindca deja facusem cunostinta cu aversiunea cadrelor M.Ap.N de a intra in detaliile afacerilor cu ‘teroristi’.
Posibil ca dvs. sa aveti impresia ca sunt intr-un fel sau altul sustinator al nevinovatiei fostei Securitati in privinta (cel putin a) ‘teroristilor’ si ca as avea ceva motive sa sustin teza DIA (de fapt eu de aceasta teza abia acum am auzit, in ’90 singura discutie era legata de niste sportivi de la Buzau a caror misiune nu era clara) dar va asigur ca nu aveti dreptate. Caut sa aflu doar adevarul, pentru a sti cine sunt cei vinovati (nu teoretic, ci practic, cu nume de persoane) de macelul de dupa 22 – la urma-urmei, nu ma intereseaza deloc cui apartineau, ci cine erau. Desigur ca pot sa fiu influentat in demersul si discursul meu de pareri diverse si de experienta personala nu tocmai placuta din zilele acelea, dar incerc macar sa raman echidistant; sper ca voi putea face asta cu oarece succes, eu nu sunt angajat al niciunei institutii tangente cu subiectul, nici macar amici n-am prin zona, sau vreun cat de mic interes.
Am totusi un scop: el nu este polemica, mai mereu infertila in ce priveste Revolutia, ci identificarea si tragerea la raspundere a ‘teroristilor’ ca persoane in carne si oase. Poate de aceea am aversiune la teze si teorii. Par adeptul uneia fiindca cred ca stiu de unde sa o apuc. Prefer sa aflu cum trebuie actionat concret atunci cand cercetarile sunt tergiversate sau se opresc, fiindca asta e problema mea, nu Securitatea sau Armata.
romanianrevolutionofdecember1989 said
Va multumesc, dle. Nastasache. Sa fiu clar: n-am vrut sa sugerez ca aveati vreo legatura cu fosta securitate sau ca argumentati cum argumentati din motivul acesta. Mi-e destul de clar ca cautati adevarul. Va multumesc pentru dialogul.
Paul Tumanian said
Articolul meu se referă la consideraţiile lui Richard Andrew Hall despre Decembrie ’89, cu referire specială la V. Tismăneanu şi T. Gallagher. În niciun caz nu mă puteam pronunţa eu în legătură cu identitatea cadavrelor transportate spre incinerare la Bucureşti.
Cele de mai jos sunt doar câteva citate (din articolul „THE SECURITATE ROOTS OF A MODERN ROMANIAN FAIRY TALE: THE PRESS, THE FORMER SECURITATE, AND THE HISTORIOGRAPHY OF DECEMBER 1989” by Richard Andrew Hall [http://homepage.mac.com/khallbobo/RichardHall/pubs/romania%20securitate%205-2002.html]
Spre ştiinţa lui (Threepenny)romanianrevolutionofdecember1989
„Olbojan wrote an article entitled “Were The Corpses In The Refrigerated Truck DIA Officers?” (Olbojan, 1990). In the article, Olbojan attacked the official account regarding the identity of 40 bodies transported by the Securitate and by the Militia from Timisoara to Bucharest on 18-19 December 1989 for cremation upon the express orders of Elena Ceausescu. The FSN regime maintained that these were the cadavers of demonstrators shot dead during antiregime protests, but Olbojan now advanced the possibility that they might have been the corpses of members of the army’s elite defense intelligence unit, DIA.”
„Olbojan’s “basis” for such an allegation was that nobody allegedly had come forward to claim the corpses of the 40 people in question and therefore they could not have been citizens of Timisoara.”
„If the 40 cadavers were indeed DIA officers, then anything was possible with regard to the post-22nd “terrorism” — including that DIA, and not the Securitate’s antiterrorist troops, had been responsible for the tremendous loss of life. Indeed, in his 1994 book “Pacepa’s Phantoms,” Olbojan claims just that: In December 1989, there allegedly had been no Securitate “terrorists,” the “terrorists” had been from DIA, and it is they who were thus culpable for the bloodshed (Olbojan, 1994, pp. 276-291).”
Deci, după cum se vede, unii au îndoieli, în timp ce alţii, întotdeauna certitudini.
Dar, ce să-i faci, ne aflăm în ţara lui Caragiale, unde se spune cu multă uşurinţă „Amice, eşti tâmpit”. Asta este, trebuie să suportăm, şi n-are nicio legătură cu Decembrie ’89. A fost şi înainte, este şi va mai fi…
Şi tot de la Caragiale citire: „O dăm anonimă”, respectiv, de atâta curaj „revoluţionar”, ne dăm anonimi — veşnica poveste a aşa-ziselor forumuri de două parale din România, unde au prilejul să se pronunţe toate nulităţile.
romanianrevolutionofdecember1989 said
Dvs., ati scris asa nu? “de cele 40 de cadavre transportate de la Timisoara la Bucuresti pentru a fi incinerate (despre care nu e clar daca au fost ale unor manifestanti sau ale „fortelor speciale” din cadrul armatei — DIA)”…Dle. Mioc a dovedit cu fapte ca aceste ipoteze sunt false. Si mai mult, nu e vorba de oricine care a sugerat pentru prima data in presa romana ca cadavrele ar fi trupele DIA…dar in schimb un fost securist, Gheorghe Ionescu Olbojan (si nu e vorba numai de banuiala…el a recunoscut-o mai tirziu public). Aceste sunt fapte dle: Olbojan este un fost securist; Olbojan a fost primul in presa romana sa raspindeasca ipoteza falsa cu trupele DIA; daca cititi pe blogul sau site-ul lui Mioc o sa gasiti numele si date ale acestor bieti oameni care au fost incinerate (http://mariusmioc.wordpress.com/2009/02/02/misterul-celor-40-de-cadavre/). Iata aici:
“Iată lista martirilor a căror trupuri au fost arse la crematoriul “Cenuşa” din Bucureşti:
1. Andrei Maria, 25 ani, Timişoara, str. Ion Ionescu de la Brad bl. A 107 ap. 12
2. Apro Mihai, 31 ani, Timişoara, str. Naturii 4 sc. B ap. 20
3. Balmuş Vasile, 26 ani, Timişoara, str. Luminii 35 sc. A ap. 4
4. Balogh Pavel, 69 ani, Timişoara, str. Mangalia nr. 18
5. Bărbat Lepa, 43 ani, Timişoara, str. Ion Raţiu 6A
6. Belehuz Ioan, 41 ani, Timişoara, str. Gr. Alexandrescu 40
7. Belici Radian, 25 ani, Timişoara, str. 16 Februarie bl. 17 sc. B ap. 58
8. Bînciu Leontina, 39 ani, Timişoara, str. Elevului 3 sc. A ap. 12
9. Caceu Margareta, 40 ani, Timişoara, str. Dîmboviţa 6A
10. Carpîn Dănuţ, 25 ani, Timişoara, str. Textiliştilor 20 ap. 6
11. Chörösi Alexandru, 24 ani, Timişoara, str. Reşiţa 19
12. Ciobanu Constantin, 43 ani, Timişoara, str. Transilvaniei 9 sc. D ap. 10
13. Cruceru Gheorghe, 25 ani, Timişoara, str. Hebe 47
14. Csizmarik Ladislau, 55 ani, Timişoara, str. Cosminului 11
15. Ewinger Slobodanca, 20 ani, Variaş, sat Gelu nr. 68, jud. Timiş
16. Ferkel-Şuteu Ştefan Alexandru, 43 ani, Timişoara, str. Cheia 3 sc. A ap. 8
17. Florian Antoniu Tiberiu, 20 ani, Timişoara, complex studenţesc cămin 2
18. Gîrjoabă Constantin Dumitru, 30 ani, Timişoara, str. Bicaz 11 ap. 4
19. Haţegan Petru, 47 ani, Timişoara, str. Chişodei 89
20. Ianoş Paris, 18 ani, Timişoara, str. Cozia 57 ap. 7
21. Iosub Constantin, 18 ani, Chişoda, str. Bucegi 32, jud. Timiş
22. Ioţcovici Gh. Nuţu, 25 ani, Timişoara, bd. Gheorghe Lazar 40 sc. E ap. 2
23. Lăcătuş Nicolae, 27 ani, Timişoara, str. Mediaş 2A
24. Luca Rodica, 30 ani, Timişoara, str. Muzicescu 26 ap. 3
25. Mardare Adrian, 20 ani, Timişoara, str. Dorobanţilor bl. D 14
26. Miron Ion, 50 ani, Timişoara, str. Haga 10
27. Motohon Silviu, 35 ani, Timişoara, str. Liniştei 3 ap. 7
28. Munteanu Nicolae Ovidiu, 25 ani, Orăştie, str. Unirii 61B, jud. Hunedoara
29. Nagy Eugen Francisc, 17 ani, Turda, str. Zambilelor 10 ap. 10, jud. Cluj
30. Opre Gogu, 40 ani, Cerneteaz nr. 275, jud. Timiş
31. Osman Dumitru, 24 ani, Sadova nr. 183, jud. Dolj
32. Oteliţă Aurel, 34 ani, Timişoara, Calea Lipovei cămin 8, ap. 88
33. Radu Constantin, 33 ani, Timişoara, str. Luţa Ioviţă 6
34. Sava Angela Elena, 25 ani, Timişoara, str. Ştefan Stîncă bl. 119
35. Sporer Rudolf Herman, 33 ani, Timişoara, str. Musorgschi 24
36. Stanciu Ion, 42 ani, Timişoara, str. Naturii 1 sc. B ap. 14
37. Wittman Petru, Timişoara, str. Ungureanu 11
38. Zăbulică Constantin, 30 ani, Timişoara, str. Constantin cel Mare 13
La iniţiativa noastră, această listă (cu cîteva nume lipsă, care nu erau cunoscute în 1991) a fost publicată în “Renaşterea Bănăţeană” din 2 martie 1991, “Adevărul” din 13 martie 1991, “Naţiunea” nr. 12/1991, “Timişoara” 29 noiembrie 1991. Revista “România Mare” a refuzat să publice lista.
În ciuda dezminţirilor, teoria misterului celor 40 de cadavre este deosebit de persistentă.”
…este exact din cauza unui stalinist, un vesnic timorat, ca imi trebuie sa scriu in modul acesta subit (si sper ca puteti intelege de ce dvs.). Marele partizan al societatii deschise, al adevarului, al memoriei, nu recunoaste legile fair-playului. In loc de a raspunde direct la cineva, se grabeste spre telefonul, formuleze numarul, si urla sus si tare sefilor ca va merge mai sus si vor fi probleme mari. Deci un reflex clasic al cuiva crescut in lumea de nomenklatura. Nu vi-se pare asa? Multumesc pentru dialogul si bine ati venit la paginile aceste, sper ca vor fi de interes si folos…
decembrie 1989: “Cu ce trag teroristii” « The Romanian Revolution of December 1989 said
[…] arestati cu arme de calibru cinci (intre 5,45 si 5,65 in multe locuri in decembrie 1989: Calibru 5 bucuresti brasov sibiu braila […]
romanianrevolutionofdecember1989 said
Nu pot fi sigur ca am ucis pe cineva
O alta declaratie din ianuarie 1990 a lui C.B.I., care avea pe atunci doar 21 de ani, arata: ” In perioada 24.12.1989 – 04.01.1990 am indeplinit functia de observator-tragator lunetist in interiorul Bisericii Sf. Gavril si Mihai din Ghencea. S-au executat trageri asupra noastra in 24 – 29 decembrie 1989 dupa lasarea intunericului de pe terasa blocului C90 (pe casa liftului) precum si dinspre zona Cimitirului Ghencea… s-a tras numai cu armament portabil special, cu armament usor si calibru redus de catre un lunetist aflat pe blocul C90. Nu am vazut si auzit decat lovituri foc cu foc al unor arme de calibru redus, zgomot inconfundabil cu cel al armamentului din dotare… am executat mai multe focuri, nu pot fi sigur ca am ucis pe cineva care a tras asupra noastra, deoarece am tras numai noaptea”.
http://www.ziua.ro/display.php?data=2009-12-30&id=263610