The Archive of the Romanian Revolution of December 1989

Claudiu – Neculai Berlea. Avea 24 de ani si era subofiter de tancuri la o unitate militara din Turda. Claudiu Berlea fusese in unul dintre cele trei tancuri scoase in data de 23 decembrie in fata UM 01342, despre care s-a anuntat ca este atacata. Alaturi de el se mai aflau trei militari in termen, care fusesera incorporati cu doar doua luni inainte. Tancul era plin cu munitie. A fost anuntat prin statie ca tancul lui urmeaza sa fie atacat. Era ceata. A luat o grenada, a deschis turela tancului. Un glont l-a nimerit langa spranceana stanga. Pentru el nu s-a mai putut face nimic.

Valeriu Cristea. In decembrie 1989 era plutonier major la UM 01933 din Hunedoara. Avea 36 de ani. A fost impuscat in incinta unitatii militare la care era angajat.

Nicusor Gociu. Avea 23 de ani si era mecanic de intretinere la Preparatia Lupeni. A murit impuscat in fata Academiei Militare din Bucuresti, in data de 22 decembrie 1989.
Ioan Maruneac. Avea aproape 22 de ani. A murit in 23 decembrie, fiind impuscat in Padurea Chizid, in zona bazinelor cu apa.

Ioan Mihai Mates. Avea aproape 21 de ani si era soldat in termen la o unitate militara din Targu Mures. A murit impuscat in data de 24 decembrie, in timp ce se afla in Aerogara Targu Mures.

Dumitru Merticariu. Avea 38 de ani si era plutonier major de intendenta la UM nr. 01933 din Hunedoara. A fost impuscat in cap in incinta unitatii militare la care era angajat. A fost inaintat post mortem la gradul de sublocotenent.

Emanuel Iordache. Avea 24 de ani si era soldat in termen la aceeasi unitate militara din Turda, unde Claudiu Berlea era subofiter. Emanuel Iordache a fost trimis la Bucuresti. A fost impuscat in cap, in timpul luptelor ce s-au dat in zona Televiziunii Romane.

Jeno Tibi Lukacs. Avea 18 ani si era elev de liceu in Lupeni. A plecat la Bucuresti sa isi apere tara. In 22 decembrie 1989 a fost impuscat. Se afla undeva prin zona Televiziunii Romane. A murit noua zile mai tarziu la un spital din Capitala.

Ioan Daniel Lupea. Avea 19 ani si era soldat in termen la o unitate militara din Resita. In data de 23 decembrie 1989 se afla in dispozitivul de aparare al UM 01929. A fost impuscat, dar a mai trait o singura zi.

Calin Gabriel Morariu. Avea aproape 25 de ani, era plutonier si student la Facultatea de Drept. A murit prin asfixie mecanica in noaptea de 22 spre 23 decembrie 1989, la Orastie.

Ioan Mircea Stinga. Avea aproape 36 de ani. Era capitan si lucra la UM 01933 de aviatie si aparare antiaeriana din Hunedoara, unde era sef la Tehnica. Ironia sortii, Stinga era deja transferat de cateva luni la o alta unitate militara din judet, dar inca nu fusese pus in aplicare ordinul de mutare. Urma sa intre in concediu in data de 23 decembrie. In 22 decembrie, capitanul Ioan – Mircea Stanga a intrat de serviciu intre orele 21 si 24. Colega care urma sa-l schimbe s-a simtit rau, astfel ca ofiterul a ramas s-o inlocuiasca. Intre timp, in zona UM 01933 a inceput sa se traga. Era ceata si intuneric. Pe la ora cinci dimineata, capitanul Ioan – Mircea Stinga a fost gasit mort, rapus de opt gloante trase in spate, iar un altul in picior. Cand colegii au dat de el, era chircit, avea pumnii stransi si o buza muscata. Era prima victima de la Hunedoara. S-a bucurat de libertate abia vreo 12 ore. A fost inaintat, post-mortem, la gradul de maior. Nici astazi nu se stie cine l-a impuscat. O strada din Hunedoara a primit numele ofiterului.

Nicolae Ovidiu Muntean. Avea 22 de ani si era student la Facultatea de Constructii din Timisoara. In noiembrie 1989 devenise tatal unei fetite. In data de 17 decembrie 1989 se afla in complexul studentesc. Pe la ora 21, acolo era oarecare agitatie. Unii studenti se aflau pe alee. Printre ei si Ovidiu Muntean. Prin fata caminului 7, in zona in care afla si Ovidiu, au trecut trei TAB-uri. „Studentii au huiduit. Altii, de la etaj, au aruncat cu ceva borcane. Martorii mi-au povestit ca in spatele TAB-urilor a venit un pluton, care a luat pozitie de tragere. Comandantul a dat ordin sa se traga, fara somatie, lucru pe care mi l-a explicat un coleg ce era la geam. E clar ca daca ar fi tras toti, ar fi murit mai multi. Au tras in camin. Au ciuruit parterul, au spart geamurile. Studentii s-au aruncat pe burta. Dupa ce plutonul a trecut, Ovidiu nu s-a mai ridicat. Prietenii l-au pus pe o banca. Era ranit in piept, in partea dreapta”, povesteste sotia lui Ovidiu Muntean, Silvia. A fost dus la spital. Din pacate, a decedat pe drum. In noaptea de 18 spre 19 decembrie 1989, 43 de cadavre, intre care si cel al lui Ovidiu Muntean, au fost incarcate intr-o duba frigorifica a COMTIM (in care se cara, de obicei, carnea de porc) si au fost trimise la Bucuresti. Ironia sortii: duba in care erau cadavrele a trecut prin fata casei parintesti a lui Ovidiu. Familia a aflat doar dupa cateva saptamani ce s-a intamplat cu trupul neinsufletit al lui Nicolae Ovidiu Muntean: a fost ars la Crematoriul „Cenusa”, iar apoi cenusa celor 43 a fost aruncata la o gura de canal la Popesti – Leordeni.

Calaii, arestati la Simeria
Doi dintre generalii care au fost trimisi de Nicolae Ceausescu, in decembrie 1989, sa participe activ la reprimarea demonstrantilor din Timisoara si Arad au fost arestati in tren, intre localitatile Deva si Simeria. Este vorba despre generalii Constantin Nuta (general-locotenent) si Velicu Mihalea (general – maior). Nuta era adjunctul ministrului de Interne, Tudor Postelnicu, si sef al Inspectoratului General al Militiei (IGM), iar Mihalea, adjunctul IGM. Cei doi au fost dusi la o unitatea militara din Deva, de unde au fost preluati de un elicopter trimis de la Sibiu. Aparatul de zbor a cazut undeva pe dealul Mamut din judetul Alba, dupa ce s-a tras asupra lui. Au murit alaturi de cei doi generali si trei membri ai echipajului. De numele generalului Nuta se leaga trei actiuni de reprimare a unor demonstratii anticomuniste. Nuta a participat, in noiembrie 1987, la reprimarea revoltei muncitorilor de la Brasov. In decembrie 1989, Nuta a fost trimis si el la Timisoara pentru a face sa dispara 43 de cadavre ale unor persoane impuscate, incepand cu data de 17 decembrie 1989. Elena Ceausescu le-a ordonat lui Ion Coman si Tudor Postelnicu sa arda acele cadavre. Postelnicu transmite ordinul generalilor Macri si Nuta. Cadavrele au fost duse la Bucuresti in data de 19 decembrie, iar generalul Constantin Nuta le-a telefonat subalternilor sai sa preia autoutilitara cu care erau transportate cadavrele, care au fost duse la crematoriu, unde au fost arse. Apoi, Nuta si Mihalea au fost trimisi la Arad, unde au condus operatiunile de reprimare din hotelul Parc.

Hunedoara, oras martir
Sase persoane si-au pierdut viata si alte 19 au fost ranite in municipiul Hunedoara, incepand cu data de 22 decembrie 1989. Abia dupa 12 ani de la acele evenimente, in 2001, Parlamentul Romaniei a adoptat cu majoritate de voturi Legea nr. 572, prin care municipiul Hunedoara a fost declarat Oras Martir, recunoscand astfel contributia Hunedoarei la victoria Revolutiei din Decembrie 1989. Cele mai multe victime au fost la UM 01933. Misterele Revolutiei de la Hunedoara nu au fost deslusite nici astazi. In prima jumatate a anului 1990, Procuratura Militara din Timisoara a verificat toate dosarele privind „Cazul U.M. 01933”. Rezultatele acestei anchete nu au fost comunicate niciodata. Toata arhiva Biroului Comitetului Revolutionar (stransa din decembrie 1989 si pana in iulie 1990) a disparut in imprejurari necunoscute. Cele patru caiete in care s-au consemnat toate intamplarile din timpul Revolutiei au fost duse la Deva, de unde au disparut. In plus, cateva dintre documente au ars intr-o magazie de la Primaria Hunedoara. Au fost singurele hartii care au fost mistuite de flacari din acea magazie.