Intreprinderea Metalurgica Romana pentru Aeronautica Bucuresti, directori Mihaiu Nica si Nicolae Nica (tata si fiu) au fost retinuti pe 22 decembrie 1989…”armamentul gasit in biroul sau (dle. Nica)…arma vinatoare tip Mauser-carabina, cu luneta cu infrarosu si o arma de vinatoare ruseasca calibru mare in stare de functionare (cartus pe teava), cu marile cantitatii de munitie (aprox. 13,000 cartuse de fabrica suedeza productie 1989)”…si au fost gasite “o trusa de arme albe recunoscute ulterior de specialisti ca fiind tipul celor din dotarea trupelor USLA”…
———————————————
Noi stim ca dupa decembrie 1989 noii autoritati s-au interesat mult daca securisti si nomenclaturisti aveau si foloseau armele de provenienta straina, mai ales de calibru 5,6 mm. De exemplu,
Declaratie
Subsemnatul TALPEANU ION, fiul lui Marin si Elena, nascut la 27 mai 1947 in comuna Baneasa, judetul Giurgiu, fost aghiotant prezidential cu grad de lt. col. in cadrul Directiei a V-a – Serviciul 1, casatorit, avand un copil minor, declar urmatoarele:
Aceasta este declaratia pe care o dau, sustin si semnez.
02 februarie 1990
Declaratie
Subsemnatul TALPEANU ION, fiul lui Marin si Elena, nascut la 27 mai 1947 in comuna Baneasa, judetul Giurgiu, fost aghiotant prezidential cu grad de lt. col. in cadrul Directiei a V-a – Serviciul 1, casatorit, avand un copil minor, declar urmatoarele:
“Nu aveam gloante dum-dum ori cu proprietati speciale”
Asa cum am aratat si in declaratiile anterioare, din anul 1985 am fost numit aghiotantul lui Ceausescu N., lucrand in ture de 24 ore cu 24, impreuna cu celalalt aghiotant, mr. BALASA VASILE.
Fiecare dintre noi avea in subordine un sef de grupa si sapte ofiteri din aceeasi unitate cu noi.
Sediul nostru, al Serviciului garda resedinta Primaverii, se afla intr-o cladire din strada Moliere, la circa 300 metri de resedinta propriu-zisa. Camera aghiotantilor se afla pe bdul Kalinin, peste drum de resedinta Primaverii, iar la poarta resedintei era o cabina unde statea un ofiter de serviciu (din serviciul garzi) care asigura accesul in resedinta.
Cu privire la armamentul din dotare arat ca, noi, aghiotantii aveam pistol “Makarov” cu 12 cartuse, iar sefii de grupa si ofiterii din grupa aveau pistolet “Makarov”, pistolet “Stecikin” si pistol-mitraliera AKM, cu munitie aferenta, care era cea obisnuita, in sensul ca nu aveam gloante dum-dum sau cu proprietati speciale, de provenienta straina. In dotare mai aveam cateva stilete de fabricatie indigena, aparate de radioemisie-receptie Motorola si Storno.
http://www.romanialibera.ro/exclusiv-rl/investigatii/o-zi-din-viata-dictatorului-5040.html
—————————————————————
Nicolae Andruta Ceausescu si Gheorghe Pana
La locuinţa acuzatului, scria în actul de acuzare, s-ar fi descoperit o carabină Beretta cu lunetă (calibru 5,65 mm), 695 cartuşe de provenienţă străină şi 600.000 de lei.
La prima înfăţişare la judecată, Andruţă s-a dezvinovăţit, susţinând că ar fi tras doar 6 focuri, toate în aer şi în clădiri. Aflat abia la început pe-atunci, procesul s-a terminat rău pentru acuzat, cu o condamnare de 15 ani de închisoare, pe care i-a executat parţial, în două “tranşe”.
am scris in 1996 despre cazul acesta asa in engleza
During the trial of Nicolae’s brother, Nicolae Andruta Ceausescu, head of the Securitate‘s Baneasa academy, it was also disclosed that at his home “a gun with a night-sight and 695 cartridges of 5.6 mm bullets were found.”[41]
[41].. Victor Dinu, Romania Libera, 12 April 1990, 2.
———————————————————
Paul Niculescu-Mizil
După o inspecţie amănunţită, anchetatorii au ajuns şi în subsolul casei lui Paul Niculescu-Mizil, unde într-un dulap metalic s-au găsit mai multe puşti. Procesul-verbal al percheziţiei menţionează: “O armă cu aer comprimat, calibru 4,5 mm, marca Slavia; O armă cu glonţ, cu două ţevi, calibru 9,3 mm, marca F.Sogia Ferlachi; O armă cu alice cu două ţevi, calibru 9,3 mm, marca Buhag Suhl; O armă cu alice, calibru 12 mm, marca Poldi-Electro; O armă cu glonţ, calibru 8 mm, marca ZB.
Dar şi o armă cu glonţ, calibru 5,6 mm, marca UMC“. Acestora li se adăugau muniţia aferentă, 720 de cartuşe şi proiectile diferite. După cum vedem, Mizil avea mai ales arme de calibru superior, semn că prefera vânatul de mari dimensiuni şi nu-şi pierdea timpul cu iepuri sau păsărele. Conform actelor oficiale, el avea permis port armă din 1981, astfel că deţinea toate aceste arme în mod legal. Totuşi, procurorii au decis confiscarea carabinelor şi a muniţiei, care au fost depuse la “Camera de corpuri delicte a Serviciului Independent de Arme, Muniţii şi Substanţe Toxice a IGP”.
Intelectual rafinat şi scriitor de un real succes în acea periodă, Dumitru Popescu, căruia i se mai zicea şi “Dumnezeu”, nu era un fanatic al armelor, iar participarea la partidele de vânătoare părea a fi, pentru el, doar un soi de “anexă la contractul de muncă”. Fără multe detalii tehnice, procesul-verbal întocmit la percheziţia din casa lui menţionează: “O carabină de vânătoare; o carabină Franz Sona Verloch; o armă de vânătoare Soner Fortuna, calibru 12 mm”. Lor li se adăugau altele două, mai curând nişte jucării “pentru oamenii mari”: “O armă cu aer comprimat, marca Pionier, calibru 4,5 mm” şi “o armă de calibru redus, demontabilă în trei piese, fără marcă”. Pentru toate acestea, la faţa locului
s-au găsit şi 235 de cartuşe de mărci şi calibre diferite.
Alt fost membru CPEx pasionat de vânătoare era Gheorghe Pană. Dar în privinţa lui documentele Dosarului penal nr. 88/P/1990 menţionează doar “şase arme de vânătoare şi 258 de cartuşe de diverse calibre”.
Singurul CPEx-ist căruia armele de foc i-au purtat cu adevărat ghinion este Gheorghe Oprea, care, culmea, pare a fi fost unul dintre puţinii demnitari care nu erau atraşi de vânătoare, motiv pentru care nici nu avea permis port armă.
Dar asta nu l-a ferit de un nou capăt de acuzare, datorită unei arme găsite în casa lui la percheziţia din 10 ianuarie 1990. Procesul-verbal întocmit atunci pare a demonstra că Oprea era pasionat mai curând de aparatura electronică. În acest sens, anchetatorii enumeră: “Un videocasetofon Akay şi 12 videocasete; un televizor Telecolor; patru radiocasetofoane de diverse mărci; un pik-up Philips plus staţie electronică de provenienţă iugoslavă şi un magnetofon Philips”. Spre ghinionul lui, tot acolo s-a găsit însă şi “o armă de vânătoare calibru 5,6 mm fără marcă şi fără serie”.
Autor: VASILE SURCEL
Ioanesi Adrian ( 548 )
The Archive of the Romanian Revolution of December 1989 