The Archive of the Romanian Revolution of December 1989

A Catch-22 December 1989, Groundhog-Day Production. Presenting the Personal Research & Scholarship of Richard Andrew Hall, Ph.D.

Archive for December 23rd, 2010

Muzica Revolutiei (daca sinteti de acord…lista ramine deschisa)

Posted by romanianrevolutionofdecember1989 on December 23, 2010

Octavian Balotă: Am mers la Universitate, lângă Intercontinental [pe 21 decembrie 1989]. Acolo era o descătuşare totală, toată lumea cânta, spunea ce simţea, în gura mare. Dansam “lambada” de fericire. Nici nu ştiu de unde venea muzica, dar cred că cineva adusese un radio ca să audă ce se transmitea şi la un moment dat a pus o casetă. Era o zi frumoasă, nu era deloc frig. Nu eram siguri ce se va întâmpla, dar era un moment pe care nu puteai să nu îl trăieşti.

Oamenii veneau cu cearşafuri şi scriau mesaje pe ele. Toate melodiile pe care le cântăm, toate scandările, cu “Jos Ceauşescu!”, erau scrise pe materiale. Eu făceam alpinism şi m-am urcat pe nişte schele la intrarea în pasajul subteran ca să agat cearşafurile.

http://www.romanialibera.ro/opinii/interviuri/octavian-balota-pe-ritmuri-de-lambada-in-baricada-de-la-universitate-209420.html

——————————————————————————

Le tableau est noir, mais il est contrasté. Et au-delà des désolations, des découragements présents, certains signaux positifs doivent être dégagés. Pour mesurer, en effet, à la fois l’énorme mutation opérée et la détresse contemporaine ressentie, il faut revenir à la situation roumaine de décembre 1989. À cette époque, le pays était profondément isolé, épargné par le courant réformateur qui avait ébranlé la Hongrie, fermé et replié sur lui-même. La direction politique, crispée sur une vision révolutionnaire volontariste, conduisait un programme d’autarcie et de chauvinisme. Les dernières images de cette période auront été celles d’un dictateur âgé, inconscient de son impopularité, qui meurt sous les balles d’un peloton d’exécution réuni à la hâte, en chantant l’Internationale. De l’autre côté, s’exprime un immense espoir de libération et des foules de jeunes manifestent à Timisoara comme à Bucarest, en chantant ” Libertate “ et sur des airs de country music [nota mea:  sic. ???] américaine , ” Don’t worry, be happy “. Le vécu des semaines qui suivirent les journées de décembre fut un mélange de fierté, de malaise et d’aspiration à la reconstruction. Il planait dans le même temps une honte très grande devant l’état des lieux, la réalité de la stagnation, de la pollution, de la misère, de l’enfance abandonnée et malade. Les Roumains avaient été trompés et s’étaient trompés sur eux-mêmes.

LA ROUMANIE ,ÉTAT DES LIEUX ET PERSPECTIVES, Madame Catherine DURANDIN, Professeur à l’Institut national des langues et civilisations orientales, responsable du Département de roumain (France)

http://webcache.googleusercontent.com/search?q=cache:OOQF1nWP31wJ:www.univ-tlse1.fr/servlet/com.univ.collaboratif.utils.LectureFichiergw%3FID_FICHE%3D4047%26OBJET%3D0017%26ID_FICHIER%3D3837+timisoara+%22don%27t+worry+be+happy%22+durandin&cd=1&hl=en&ct=clnk&gl=us

————————————————————————————————————

Nu plecam acasa

Noi dorim o pace simbol sa ne fie
Lacrima izbanzii e libertatea noastra
Vrem cu mic, cu mare intreaga Romanie
Sa rasara mandra ca o floare-n glastra

Refren:

Noi de-aicia nu plecam, nu plecam acasa
Pana nu vom castiga libertatea noastra

Suntem luptatorii veacului ce vine
Suntem diligenta veacurilor multe
Caii nostri-alearga spre un tarm de bine
Cu potcoave albe dincolo de munte
Dorul ne e frate si adanc ne scurma
Visul libertatii ne e sfant meleag
Fara violenta, nu suntem o turma
Libertatea insasi e al nostru steag.

Stelian Maria

Piata Universitatii, Bucuresti
24 Aprilie 1990

http://stelianmaria.blogspot.com/2010/04/stelian-mariainceputuri.html

————————————————————————————————————

Nopti lungi si triste acasa ma gandesc
Si pe voi acolo va zaresc
Sunt nopti pline de groaza pentru mine in razboi
Sunt nopti de basm acolo la voi
Doamne pentru ce o viata de cosmar?
Si pentru cine se moare in zadar?
Sunt nopti pline de groaza cand teama mi-e sa fiu
Sunt nopti de basm de care nu mai stiu

R:Doamne, vino Doamne
Sa vezi ce-a mai ramas din oameni

De ce nu incetati acest cumplit razboi?
De ce va ganditi numai la voi?
Si nici nu va pasa de mama care-si plange
Copilul sau ucis ce zace-n balti de sange
Si nici nu va pasa de cei ce nu mai sunt
De cei ce va acuza de-acolo dïn mormant

————————————————————————————————————

———————————————————————————————————–

http://nationalismeasterneurope.wordpress.com/2010/07/18/lambada-loopback-deva-romania-july-1990/

http://nationalismeasterneurope.wordpress.com/2010/07/17/revolution-hungary-1956-romania-1989/

Advertisements

Posted in decembrie 1989, raport final, Uncategorized | 2 Comments »

“Joc pe calculator” (versiunea lui Dan Voinea) a durat pana in mijlocul ianuariei 1990: despre Razboiul Radio-Electronic Autohton din decembrie 1989 (Bonus: Les souterrains de Bucarest JA2 20H – 27/12/1989 – 01min55s)

Posted by romanianrevolutionofdecember1989 on December 23, 2010

CA INTOTDEANU E VORBA DE UN PUNCT DE VEDERE STRICT PERSONAL BAZAT PE CERCETAREA MEA DIN ANII ’90 (MAI ALES ’94 SI ’97)

9 ianuarie 1990; 11-17 ianuarie 1990

“…In data de 09.01.1990, intre orele 21.55 si 23.14, pe ecranele complexului de dirijare a rachetelor de la una dintre subunitatiile subordonate au fost sesizate semnale provenind de la un numar de 12 aeronave neidentificate, care se deplasau la inaltimi cuprinse intre 300 si 1800 de metri, pe directia unei localitatii invecinate.
In ziua urmatoare, intre orele 03.00 si 04.15, au fost sesizate, din nou, semnale de la sase aeronave, dupa care–la fel–intre orele 17.00-18.00 si 21.30–acelasi tip de semnale, despre niste tinte aeriene evoluind la altitudini cuprinse intre 800-3000 de metri, pe aceeasi directie de deplasare ca si in ziua precedenta.
Apoi, parca pentru a intari rachetistilor convingerea ca nu poate fi vorba de nici o confuzie, a treia zi, pe 11 ianuarie, intre orele 04.00-05.00, au mai aparut, iarasi, semnale despre 7 aeronave neidentificate, avind in esenta aceleasi caracteristici de zbor.  Ceea ce este curios e ca nici una dintre tinte nu a fost observata vizual si nici nu a facut sa se auda in zona respectiva zgomotului caracteristic de motor.
Dar si mai curios este ca, tot atunci, de la centrul de control radio din municipiul apropriat, a parvenit la unitate informatia ca, pe o anumita banda de frecventa, au fost interceptate semnale strainii, modulate in impuls, iar pe o alta frecventa se semnala un intens trafic radio intr-o limba araba sau turca.
In urma acestei informatii, comandantul unitatii a organizat cercetarea radio din mai multe zone, cu ajutorul unor mijloace de transmisiuni din inzestrare.  Astfel, in data de 11.01.1990 intre orele 11.20 si 11.30 au fost receptionate, pe frecventa respectiva, convorbiri radio, in fonic [?] in limba engleza, in cadrul carora indicatul “122″ chema indicativele “49″, “38″, “89″, “11″, “82″, “44″, “38″, “84″, si le intreba “daca va simtiti bine”.
Din fragmentele de discutii s-a mai inteles ca se faceau referiri la explozivi, spital, medicamente, si raniti “pentru orele 16.00″.  La orele 13,30, pe aceeasi frecventa, au fost din nou interceptate convorbiri in care era vorba de raniti si se cereau ajutoare.  Emisiunile au fost receptionate pe fondul altor convorbiri, din care s-au detasat mai clar o voce feminina si un latrat de ciine.  S-au facut iarasi referiri la ulterioarele convorbiri ca urmau sa aiba loc la orele 16.00, 19.00, 22.00 si, apoi, in ziua de 12.01.1990, la 09.10.
Stind de vorba cu unii cetateni din zona localitatii unde au fost sesizate acele tinte aeriene si unde fusese localizat straniul trafic radio interceptat, comandantul unitatii de aparare antiaeriana la care ne-am referit a aflat ca, in vecinatate, exista un drum forestier (nota noastra; localitatea respectiva se afla intr-o zona muntoasa), marginit de doua rinduri de sirma ghimpata, drum pe care nu se efectueaza [?], de fapt, transporturi forestiere.  Nu de alta, dar si pentru ca, pina la Revolutie, drumul in cauza era interzis si se afla sub paza stricta a securitatii.
Tot acei cetateni au mai tinut sa-l informeze pe comandantul unitatii ca, nici dupa Revolutie, drumul respectiv nu a ramas chiar al nimanului, intrucit in zona respectiva au fost vazute persoane imbracate in uniforme de padurari despre care insa, nimeni de la ocolul silvic in raza cariua se afla acele locuri nu stia absolut nimic.
Cine sa fi fost oare acei “padurari” necunoscuti?  Si cu ce “treburi” pe acolo?  Poate tot…”
(Locotenent-colonel Alexandru Bodea, din serialul “Varianta la Invazia Extraterestrilor.  Pe cine interpelam pentru uriasa si ultraperfectionata diversiune psihologica si radioelectronica prin care s-a urmarit paralizarea conducerii armatei in timpul Revolutiei?”
Armata Poporului, nr. 22 (“urmare din numarul 21″), mai 1990.)

COINCIDENTE. Chiar din acea seara de 22 decembrie 1989, cam pe la aceeasi ora, pe ecranele radarelor Armatei au inceput sa apara, deodata, o sumedenie de tinte. Concomitent, la sediul Comitetului Central rapaielile de arme automate au bagat groaza in cei din piata. Actorul Ion Caramitru striga: “Nu mai trageti!”. Conform logicii militare, apararea antiaeriana trebuia sa doboare tintele sau aviatia militara sa le intercepteze. “Apareau 20 de tinte simultan si aceasta se intampla, cu precadere, de-a lungul Dunarii, de-a lungul Prutului, al Tisei. Se crea impresia de invazie aeriana”, si-aminteste comandorul [Radu Borcea, in decembrie 1989, seful compartimentului de lupta electronica din Comandamentul Aviatiei Militare.]. In primele momente a aparut in comandament si ideea ca toate aceste actiuni erau lansate din fostele locuri de vanatoare ale lui Nicolae Ceausescu, unde, evident, aveau acces cei de la Securitate. [DA! Asa a fost…cititi mai sus, povestea lui Bodea!]

http://www.jurnalul.ro/stire-special/invazie-pe-ecranele-radarelor-60655.html

———————————————–

Versiunea lui Dan Voinea (“Toti alergau dupa un inamic invizibil,” 22 decembrie 2005, Romania Libera) http://www.romanialibera.ro/opinii/interviuri/toti-alergau-dupa-un-inamic-invizibil-58783.html

Razboiul electronic, un joc pe calculator
– A fost practicat razboiul electronic pe durata evenimentelor din decembrie 1989? Ce dovezi exista? (Romulus Cristea)
– Acest razboi electronic a fost deseori invocat ca un factor care a creat perturbari, confuzii. Prin acest razboi electronic s-ar fi simulat anumite tinte considerate initial elicoptere teroriste. Poate ca in realitate erau simple jocuri pe calculator sau mai stiu eu ce… Este insa clar ca nu avem victime ale razboiului electronic. Oameni macelariti au fost pe strada, la televiziunea publica, la CC-PCR, in jurul unitatilor militare, langa marile intreprinderi si unde nu au fost semnalate actiuni ale elicopterelor sau alte fenomene ale razboiului electronic.

—————————————————————————
despre tuneluri care nici n-au existat…
Tunelurile secrete ale mincinosilor 

– Ani de zile s-a tot vorbit despre tunelurile secrete pline de teroristi care ieseau si ucideau oamenii de pe strada sau din diverse institutii… Exista vreo marturie credibila, vreun document?
– Nu putem califica aceste informatii nici macar ca tinand de domeniul legendei. E o minciuna! O alta minciuna! Bucurestiul, ca de altfel toate marile orase, e brazdat subteran de tot felul de tuneluri, unele pentru canalizare, gospodarirea apei, electricitate si alte scopuri. De altfel, Capitala are in subteran tuneluri realizate in urma cu sute de ani. Aceste tuneluri nu au constituit adaposturi pentru teroristi. Recent, am participat la o reconstituire pe teren, la asemenea asa-zise tuneluri secrete folosite de teroristi. Era un simplu canal pentru distribuirea apei potabile. Deci am constatat ca a fost vorba de o minciuna.

———————————————————————

Cititi!

https://romanianrevolutionofdecember1989.wordpress.com/2010/11/19/les-souterrains-de-bucarest-ja2-20h-27121989-01min55s/

https://romanianrevolutionofdecember1989.wordpress.com/2010/11/20/doar-despre-tuneluri-buncare-ziduri-duble-si-subterane-decembrie-1989/

—————————————————————————–

http://www.ina.fr/histoire-et-conflits/revolutions-et-coups-d-etat/video/CAB89054565/les-souterrains-de-bucarest.fr.html

Les souterrains de Bucarest

JA2 20H – 27/12/1989 – 01min55s
385 vues

Reportage sur le réseau souterrain de Bucarest, véritable ville parallèle créee par Ceausescu pour assurer sa défense et où se sont réfugiés les rebelles de la Securitate, la police secrète du régime, après la chute du dictateur. – Soldat roumain explorant un souterrain l’arme au poing. Soldat ouvrant une porte d’un coup de botte. GP Visage du soldat tendu par la peur de se trouver face à face avec un agent de la Securitate. Soldat prenant un ascenseur qui les ammène dans le bunker personnel du dictateur Ceausescu. Restes d’un repas sur la table. Réfrigérateur plein de viande. Soldat fouillant un agent de la Securitate qui vient d’être arrêté dans un tunnel du réseau souterrain. On examine ses papiers. GP Oranges découvertes sur lui, indice supplémentaire confirmant son appartenance à la Securitate. Soldat explorant un tunnel le long duquel s’écoule une rigole d’eau.

…dar ce spune Dan Voinea http://rcristea.blogspot.com/2007/11/nici-simulatoare-de-tragere-nici.html:

Tunelurile secrete ale mincinosilor
– Ani de zile s-a tot vorbit despre tunelurile secrete pline de teroristi care ieseau si ucideau oamenii de pe strada sau din diverse institutii… Exista vreo marturie credibila, vreun document?
– Nu putem califica aceste informatii nici macar ca tinand de domeniul legendei. E o minciuna! O alta minciuna! Bucurestiul, ca de altfel toate marile orase, e brazdat subteran de tot felul de tuneluri, unele pentru canalizare, gospodarirea apei, electricitate si alte scopuri. De altfel, Capitala are in subteran tuneluri realizate in urma cu sute de ani. Aceste tuneluri nu au constituit adaposturi pentru teroristi. Recent, am participat la o reconstituire pe teren, la asemenea asa-zise tuneluri secrete folosite de teroristi. Era un simplu canal pentru distribuirea apei potabile. Deci am constatat ca a fost vorba de o minciuna.
[sigur dle. Voinea…e normal pentru “tuneluri, unele pentru canalizare, gospodarirea apei, si electricitate” sa aiba frigidere pline de carne…]
si adevarul (nu ‘adevarul’ lui Grigore Cartianu…hai sa fim seriosi) este ca nici ziaristul Romulus Cristea nu prea crede in ceea ce povesteste dle. Voinea…cu o intarziere de numai doua zile el a publicat dezvaluirea aceasta…cine este mai credibil in privinta aceasta…arhitectul sau procuratorul militar?…

Arhitectul bucurestean Camil Roguski, fost angajat al Ministerului Afacerilor Externe, dar si la Unitatea de întretinere si decorare a palatelor prezidentiale din perioada ceausista a fost unul dintre putinii civili care au avut privilegiul sa vada si sa participe la cartografierea, la construirea si decorarea unor tuneluri secrete din mai multe localitati

Cum se „teleporta” Ceausescu

În perioada 1970-1975, Calea Victoriei a fost blocata. Se efectuau lucrari la un tunel care facea legatura între Comitetul Central, Muzeul de Arta si Sala Palatului. Arhitectul Roguski isi aminteste ca : „Era un tunel elegant, foarte bine realizat, cu toate dotarile necesare. Era astfel construit, cu sursa de apa proprie, încât în cazuri de urgenta, se putea ramâne la interior cel putin trei zile fara interventii exterioare. Ceusescu venea de la CC, direct în loja de la Sala Palatului, prin tunel, fara paza, lucru care îi contraria pe multi care nu îl vedeau traversând Calea Victoriei. La Revolutie, soldatii consemnati aici au început sa iasa la suprafata si au fost luati drept teroristi. Trebuie cunoscut faptul ca toate clsdirile catalogate strategice din Bucuresti aveau buncare antiatomice sau antiaeriene construite foarte bine (chiar placate cu placi de plumb)”. Buncare de acest gen exista la Ministerul Afacerilor Externe (folosit pâna prin anii 1950 ca depozit de valori, pentru decoratii nemtesti si românesti), Ministerul Apararii Na]ionale, Palatul Victoria, Palatul Cotroceni, fostul Comitet Central etc. La Casa Poporului au fost construite doar doua masive buncare antiatomice si exista o retea de legaturi prin tuneluri spre anumite zone. Arhitectul a refuzat sa ofere alte amanunte, argumentând ca „anumite persoane ar fi deranjate”, multe constituie secrete de stat dar, subliniind ca exista foarte multe legende, fara fundament, legate de aceasta constructie.

„Sub fostul CC exista mai multe cai de acces, la nivelul subsolului doi. In decembrie 1989, tunelul care era liber, accesat cu un lift personal ,si care ar fi trebuit sa-i asigure iesirea lui Ceusescu trecea pe sub CC, CC-UTC, Bdul Magheru, Intercontinental si facea legatura cu tunelurile tehnice de langa statia de metrou <<Universitate>>. Nu este un secret ca majoritatea statiilor de metrou au fost astfel construite încât sa poata fi folosite ca adaposturi antiatomice. Sub tunelul propriu – zis exista o retea de buncare si tuneluri mai mici, tehnice, care sunt ca un paienjenis sub Bucuresti. Prin aceste tuneluri se poate circula comod cu un anumit mijloc de transport electric. Se putea ajunge, urmând paralel traseul metroului, pâna la Palatul Primaverii unde exista un buncar central, de coordonare strategica . Din acest buncar, legatura era un tunel secret la care a lucrat, timp de trei ani, prin anii 80, o echipa de mineri de la Petrila. Legatura subterana ajungea la o amenajare de la Lacul Herastrau unde exista permanent o salupa rapida pregatita sa-l transporte pe un alt mal si unde astepta o masina cu destinatia Clinceni – aerodrom. Daca Ceausescu ajungea în subteranele de sub CC, avea posibilitea sa ajunga, foarte usor si rapid, în orice punct de la periferia Capitalei”, a precizat Roguski. Conform documentelor de arhiva si a marturiilor militarilor, de asigurarea securitatii la tunelurile din zona CC (adapost pentru conducerea PCR) se pare ca se ocupa direct, in acea perioada, generalul Ioan Geoana, seful Apararii Civile, tatal lui Mircea Geoana, actualul presedinte PSD.

Posted in decembrie 1989, raport final, Uncategorized | 5 Comments »