The Archive of the Romanian Revolution of December 1989

A Catch-22 December 1989, Groundhog-Day Production. Presenting the Personal Research & Scholarship of Richard Andrew Hall, Ph.D.

Archive for September 12th, 2011

The “Timisoara Syndrome” Syndrome…or a Post-Postmodernist Response regarding Timisoara December 1989/January 1990

Posted by romanianrevolutionofdecember1989 on September 12, 2011

[purely personal views, based on many years of earlier, previously published research]

The “Timisoara Syndrome” syndrome is when a postmodernist conclusion is sufficiently intellectually-enticing that it creates its own reality–and thereby frames and discourages any further search for reality…

Much has been made over the years of what Jean Baudrillard termed the “Timisoara syndrome,” the so-called “faking of the dead,” recalled, for example, here in a Le Monde article from March 2000: Barely 10 years earlier, despatched to Timisoara to view some old corpses dug up by the propaganda department of the new Rumanian regime, a journalist from the France 2 television channel had commented, “These pictures are here to prove that 4,630 people died at the hands of the secret police” (22 December 1989).

“Ciudata evolutie a unui bilant,” Zig-Zag nr. 12 (1990), p. 7.

The problem is that this understandable postmodernist take (likely influenced by understandable, if nevertheless erroneous French media revisionism in 1990 as I outlined in a 2005 article THE 1989 ROMANIAN REVOLUTION AS GEOPOLITICAL PARLOR GAME: BRANDSTATTER’S “CHECKMATE” DOCUMENTARY AND THE LATEST WAVE IN A SEA OF REVISIONISM, Part Four) ends up ignoring the reality of the Timisoara massacre itself, the circumstances under which those corpses from the Paupers’ cemetery were dug up, and the discovery of an actual mass grave the following month in January 1990 (all-but-ignored by accounts of the “Timisoara syndrome,”) that got scant media coverage.

After nightfall (around 5 p.m.) on Sunday, 17 December, regime forces opened fire on demonstrators in several locations in the center of Timisoara. Erroneous, inflated death tolls reported in both the East European and Western media over the following days (suggesting that anywhere between 1,000 and as many as 12,000 people had been killed), and the realization after the events that the actual death toll was substantially lower, has tended to obscure the fact that by almost any definition a massacre did indeed occur on the evening of 17 December 1989 in Timisoara. [excerpt from

Watch this video here or here


“The Timisoara Syndrome”

Jean Baudrillard (trans. Chris Turner), The Illusion of the End (Cambridge, Polity Press, 1994), pp. 54-61 “The Timisoara massacre.”

p. 55 “It was not the dead that were the scandal, but the corpses being pressed into appearing before the television cameras, as in the past dead souls were pressed into appearance in the register of deaths.”

p. 60 “And yet there will, nonetheless, have been a kind of verdict in this Romanian affair, and the artificial heaps of corpses will have been of some use, all the same one might ask whether the Romanians, by the very excessiveness of this staged event and the simulacrum of their revolution, have not served as demistifyers of news and its guiding principle…Who can say what responsibility attaches to the televisual production of a false massacre (Timisoara), as compared with the perpetrating of a true massacre?”

Andrei Codrescu (well-known poet and National Public Radio commentator), The Hole in the Flag. A Romanian Exile’s Story of Return and Revolution (New York, William Morrow and Company, 1991), pp. 203-204:

“The Romanian ‘Revolution’ was entirely televised, all those of us who believed for years with Gil Scott-Heron that ‘the revolution will not be televised’ were shaken by it. In truth, there were two revolutions: a real revolution that was not televised and that continues, particularly in Timisoara, and a studio revolution that fooled the entire world. Who could forget the piles of corpses stacked like cordwood in front of the Timisoara cathedral?…Or the image of the mother and child shot with a single bullet, lying in the arms of death? Watching these images in New Orleans via CNN, I was moved and enraged, along with millions of others in the world. We now know. The mass graves discovered in Timisoara and presented to the world as proof of the Hitlerite insanity of Securitate were in fact bodies dug out of a pauper’s cemetery with autopsy scars visible. Many of them were in an advanced state of decay…And the extraordinary picture of the mother and her baby killed with the same bullet, seen thousands of times on all the world’s TV screens, was a gross collage. A woman who had died of alcoholism had had an unrelated dead baby placed on her chest for video purposes. Someone made a neat bullet hole in both bodies.”


I) List of those who died in the Timisoara repression (compiled by Timisoara participant and researcher Marius Mioc)

Marius Mioc \”Martirii revolutiei timisorene\”

Martirii revolutiei timisorene

(Nume, prenume, virsta, meserie, zona in care au fost impuscati)

17 decembrie:

1. Andrei Maria, 25 ani, casnica, podul Decebal. Arsa la crematoriu.

2. Aparaschivei Valentin, 48 ani, sofer, Calea Girocului.

3. Apro Mihai, 31 ani, lacatus, Calea Girocului. Ars la crematoriu.

4. Avram Ioan Vasile, 40 ani, C.T.C.-ist, Opera.

5. Balmus Vasile, 26 ani, muncitor, Catedrala. Ars la crematoriu.

6. Balogh Pavel, 69 ani, pensionar, str. Transilvaniei colt cu str. Resita. Ars la crematoriu.

7. Barbat Lepa, 43 ani, contabila, Piata Libertatii. Arsa la crematoriu.

8. Banciu Leontina, 39 ani, muncitoare, podul Decebal. Arsa la crematoriu.

9. Belehuz Ioan, 41 ani, impiegat CFR, str. 13 Decembrie. Ars la crematoriu.

10. Belici Radian, 25 ani, pompier, Piata 700. Ars la crematoriu.

11. Bonte Petru Ioan, 22 ani, muncitor, str. Transilvaniei. Gasit in ianuarie 1990 in groapa comuna din cimitirul eroilor.

12. Botoc Luminita, 14 ani, eleva, Calea Lipovei. Gasita in ianuarie 1990 in groapa comuna din cimitirul eroilor.

13. Caceu Margareta, 40 ani, functionara, Catedrala. Arsa la crematoriu.

14. Caceu Mariana Silvia, 37 ani, functionara, Catedrala.

15. Carpin Danut, 29 ani, parchetar, Calea Aradului. Ars la crematoriu.

16. Chšršsi Alexandru, 24 ani, muncitor, Opera. Ars la crematoriu.

17. Ciobanu Constantin, 43 ani, muncitor, str. Transilvania (in balconul locuintei). Ars la crematoriu.

18. Cruceru Gheorghe, 25 ani, muncitor, Opera. Ars la crematoriu.

19. Csizmarik Ladislau, 55 ani, profesor de muzica, Opera. Ars la crematoriu.

20. Ewinger Slobodanca, 21 ani, muncitoare, podul Decebal. Arsa la crematoriu.

21. Fecioru Lorent, 38 ani, muncitor.

22. Ferkel-Suteu Alexandru, 43 ani, sudor, Calea Girocului. Ars la crematoriu.

23. Florian Antoniu Tiberiu, 20 ani, student, Complexul Studentesc. Ars la crematoriu.

24. Girjoaba Dumitru Constantin, 24 ani, electrician, Catedrala. Ars la crematoriu.

25. Grama Alexandru, 18 ani, muncitor, Calea Aradului.

26. Hategan Petru, 47 ani, electrician, Opera. Ars la crematoriu.

27. Ion Maria, 57 ani, pensionara, Calea Girocului (in masina). Sotul afirma ca a mai fost impuscata si in spitalul judetean.

28. Iosub Constantin, 17 ani, elev, Catedrala. Ars la crematoriu.

29. Iotcovici Gheorghe Nutu, 25 ani, strungar, Opera. Ars la crematoriu.

30. Istvan Andrei, 42 ani, muncitor, Catedrala.

31. Juganaru Dumitru, 37 ani, mozaicar, Calea Girocului.

32. Lacatus Nicolae, 28 ani, muncitor, Piata Traian. Ars la crematoriu.

33. Luca Rodica, 30 ani, functionara, Calea Girocului. Arsa la crematoriu.

34. Lungu Cristina, 2 ani, prescolara, Calea Girocului.

35. Mardare Adrian, 20 ani, muncitor.

36. Maris Stefan, 40 ani, mecanic, Calea Girocului.

37. Miron Ioan, 58 ani, pensionar, Calea Lipovei. Ars la crematoriu.

38. Motohon Silviu, 35 ani, ajutor maistru, str. Ialomita. Ars la crematoriu.

39. Munteanu Nicolae Ovidiu, 25 ani, student, Complexul Studentesc. Ars la crematoriu.

40. Nagy Eugen, 17 ani, elev, Calea Girocului. Ars la crematoriu.

41. Opre Gogu, 30 ani, electrician, Opera. Ars la crematoriu.

42. Osman Dumitru, 24 ani, barman, Opera. Ars la crematoriu.

43. Otelita Aurel, 34 ani, muncitor, Calea Lipovei (in locuinta). Ars la crematoriu.

44. Paduraru Vasile, 30 ani, muncitor.

45. Pinzhoffer Georgeta, 35 ani, muncitoare, Calea Lipovei.

46. Popescu Rozalia Irma, 55 ani, pensionara, calcata de un autovehicul blindat linga podul Decebal.

47. Radu Constantin, 33 ani, lacatus, Calea Girocului. Ars la crematoriu.

48. Sava Angela Elena, 25 ani, muncitoare, Catedrala. Arsa la crematoriu.

49. Sava Florica, 33 ani, vinzatoare, Piata Traian.

50. Simicin Nicolae, 32 ani, muncitor, Calea Lipovei.

51. Sporer Rudolf Herman, 33 ani, zugrav, Calea Lipovei. Ars la crematoriu.

52. Stanciu Ioan, 42 ani, operator chimist, Catedrala. Ars la crematoriu.

53. Tako Gabriela Monica, 10 ani, eleva, Bd. Republicii.

54. Tasala Remus Marian, 23 ani, sculer-matriter, Piata 700 (impuscatura superficiala la git). Dus de prieteni la spitalul judetean, a fost gasit apoi cu o impuscatura in frunte.

55. Todorov Miroslav, 25 ani, muncitor, str. Vasile Alecsandri.

56. Tintaru Teodor Octavian, 21 ani, electrician, podul Decebal.

57. Varcus Ioan Claudiu, 15 ani, elev, Calea Girocului.

58. Wittman Petru. Ars la crematoriu.

59. Zabulica Constantin, 30 ani, muncitor, Piata Stefan Furtuna. Ars la crematoriu.

60. Blindu Mircea. Impuscat linga Gara de Est de militianul Atomii Radu. Nu a fost trecut de Procuratura pe lista oficiala a eroilor revolutiei pentru ca, dupa parerea acesteia, impuscarea a fost datorata faptului ca ar fi furat dintr-un magazin. Familia contesta acest lucru.

61. Zornek Otto, 53 ani, zugrav. Oficial este considerat disparut. Este plauzibil sa fi fost printre cei arsi la crematoriu (caz preluat din arhiva asociatiei “Memorialul Revolutiei”.

62. Pisek Stefan. Oficial este considerat disparut. Este plauzibil sa fi fost printre cei arsi la crematoriu. Despartit de sotie (care locuieste la Resita) din 1988 – plecat la Timisoara. La citiva ani dupa revolutie sotia pretinde ca Stefan Pisek, cu care nu mai tinuse legatura, a murit in timpul revolutiei. Unul din ranitii revolutiei – Alexandru Kos – a depus marturie ca l-a vazut pe Stefan Pisek impuscat in seara de 17 decembrie 1989 in Piata Libertatii.

63. Un caz ce l-am prezentat in editia intii a cartii: Cardos Traian, 76 ani. Conform adeverintei eliberate in 16 ianuarie 1991 de preotul Stelian Borza de la Parohia Ortodoxa din cartierul Mehala, “la data de 21 decembrie 1989 Nr. matricol 153, a fost inmormintat enoriasul Cardos Traian din str. Crisan nr. 58 care a fost in dupa amiaza zilei de 17 decembrie impuscat, dar pentru ca familia sa-l poata inmorminta in certificatul de deces a fost scris accident, dispozitiile erau de la Comitetul Judetean catre Mitropolie, Protopopiat, sa nu inmormintam pe cei impuscati si nici sa tragem clopotele. (…) Realitatea se poate dovedi cu martorii de la procesiune si daca e cazul prin exhumare”. Totusi Parchetul considera ca a fost vorba de un accident de circulatie (17 decembrie 1989, Calea Lipovei colt cu Pomiculturii). Pentru aceasta a fost trimis in judecata Gheorghe Cuzic, sub invinuirile de conducere fara permis si parasirea locului accidentului (omorul din culpa nu a fost retinut, considerindu-se ca a fost vina victimei). Nu cunosc rezultatul procesului, dar tinindu-se seama de incadrarea juridica, probabil s-a aplicat unul din decretele de amnistie sau gratiere de la inceputul lui 1990. Numele Cardos Traian figureaza si in cimitirul eroilor din Timisoara, printre martirii revolutiei.

64-70. Certificate medicale nerevendicate (din grupul celor incinerati). 5 dintre aceste certificate pot apartine celor arsi la crematoriu pentru care nu s-a gasit certificat medical (moartea stabilita prin marturii), si anume Csizmarik Ladislau, Florian Antoniu Tiberiu, Ewinger Slobodanca, Ianos Paris, Radu Constantin.

18 decembrie:

1. Ciopec Dumitru Marius, 20 ani, electromecanic, Calea Girocului.

2. Ianos Paris, 18 ani, fara ocupatie, Calea Girocului. Ars la crematoriu.

3. Leia Sorinel Dinel, 23 ani, operator chimist, Catedrala. Gasit in ianuarie 1990 in groapa comuna din cimitirul eroilor.

4. Mariutac Ioan, 20 ani, muncitor, Catedrala. Gasit in ianuarie 1990 in groapa comuna din cimitirul eroilor.

5. Nemtoc Vasile Marius, 19 ani, muncitor, Catedrala.

19 decembrie:

1. Curic Veronica, 32 ani, casnica, Piata 1 Mai (Iozefin).

2. Reiter Edita Irina, 39 ani, functionara, Bd. Tineretii.


II) The idea about “some old corpses dug up by the propaganda department of the new Rumanian regime,” that Novi Sad TV journalists (presumably then, according to this conspiracy theory, Yugoslav agents), or, most ridiculous of all, Securitate agents themselves, were responsible for digging up and presenting the corpses from the Paupers’ cemetery (all views that have gained expression through the years) is simply WRONG.  How do we know?  From what eyewitnesses have described.  Here 30 yr. old Ion Gogoara described in Titus Suciu’s Raport cu Sufletul la Gura (1990) that the makeshift grave in the Paupers’ cemetery was found by kids, that when he got there there were about 30 people gathered placing candles, and that all this took place at about 10:30 or 11 am on the morning of 22 December 1989, thus before Ceausescu’s flight from power (but at a time when Timisoara was long already beyond the regime’s control).

Virgil Botoc told Marius Mioc in 1995 how on 22 December 1989 he was searching frantically for his 13 year old daughter Luminita and how he and others participated in the removal of the corpses and put them on some sheets.  As Mioc has noted, precisely because many of those who had lost loved ones in the repression of the previous days did not know yet that many corpses had been transported from the hospitals and morgue to be incinerated, they looked frantically anywhere they could, including the Paupers’ cemetery.

Botoc Virgil (tatal lui Luminita Botoc) In 22 dimineata la cimitirul saracilor s-au dezgropat niste morti. Am fost si eu acolo sa vad daca n-o gasesc pe Luminita. Aici era o groapa comuna, o alta groapa cu un singur mort si inca un mort in capela. Mortii fusesera ingropati dezbracati. Unii erau cusuti cu sirma, cel din capela avea si picioarele legate cu sirma. Am scos mortii, i-am pus pe niste cearsafuri.

Marius Mioc: “Filmarea din 22 decembrie a fost cu cadavre dezgropate din cimitirul săracilor. Aceia nu erau morţi din revoluţie ci sărăntoci fără familie îngropaţi pe cheltuiala Primăriei. Familiile celor morţi în revoluţie, care nu găseau cadavrele celor dragi (fuseseră incinerate, dar nu se ştia asta pe atunci), în disperare au căutat pe unde le-a trecut prin minte, şi au dezgropat şi morţii de la cimitirul săracilor. S-a crezut atunci sincer că aceia sînt morţi din revoluţie.”

The issue of the inflated death tolls is somewhat more difficult to account for and trace, and has never been fully cleared up–although I remain inclined to believe that the information blackout placed on the Timisoara repression by the Ceausescu regime, the horror of the events as they happened, the fear of the regime by those in Romania and by emigres, and “pack journalism” were primarily at work here.  The following account in English shows that Romanian regime officials did not uniformly or even intentionally inflate death totals across the board as has been suggested.  Note the Health Minister on 25 December 1989 discussing far more realistic numbers.

In Timisoara, local army commander Corneliu Vajda said 600 bodies of people slain by security forces had so far been found in mass graves and estimated the total number of dead at 4,670, the Austrian Press Agency reported, quoting Finnish journalist Marita Vihervuori as its source.

Unconfirmed reports of casualties have run as high as tens of thousands. But Victor Ciobanu, health minister under Ceausescu and now in opposition to him, said 500 people had died in Bucharest alone over the past four days, with 2,000 wounded.

Doina Alexandru: Mircea Carp, mentionai adineauri agentia ADN. Am în fata telegrama ei şi as vrea să v-o expun pe larg. Agentia Est-Germana de ştiri ADN, citând sursele unor muncitori români care lucreaza în RDG a informat că forţele de Securitate au ucis între 3-4000 de oameni în Timişoara. Victimele au fost înmormântate în gropi comune. ADN a adăugat că forţele guvernamentale au reprimat brutal adunările de protest din peste 10 oraţe româneşti. Securitatea a tras în mulţime la întâmplare, ucigând chiar femei gravide şi copii. Agentia est-germană precizează că la Timişoara au fost atât de multe victime încât cadavrele au trebuit să fie înmormântate în gropi comune ori incinerate. Spitalele sunt supra-aglomerate de răniţi.

The following may be from a piece written by Ioan Scurtu and alleging intentional international manipulation (based in part it seems on the first parliamentary report associated with the investigative commission headed by Sergiu Nicolaescu)

La 19 decembrie, Radio Budapesta, la ora 08.00, relata că la Timişoara numărul morţilor este de 300-400″. La ora 09.37, Center Monitoring Departament, din München, preluând o altă relatare de la Radio Budapesta, menţiona că s-a aflat ca într-un spital din Timisoara, mai mult de 200 de oameni au murit în urma rănilor”. Associated Press transmite din Viena, la 11.25, o convorbire telefonica cu un tânar maghiar care a declarat ca are mai multe rude care lucreaza ca doctori în spitalele din Timisoara. Acesta afirma ca într-un singur spital erau 250 de morti, printre cei ucişi fiind mai mulţi copii. Circa 30% la suta dintre cei ucişi si răniţi erau etnici maghiari, ceilalti etnici români. AFP, 13.02, Vatin: “Mii de morti la morga spitalului”. Vocea Americii (VOA), 21.00: “Câteva sute”. Radio Europa Libera (REL), 22.15: “Numarul mortilor variaza de la doi la câteva sute… specificam ca aceste cifre nu sunt confirmate”. Tanjug, Vârset, 22.52: “Aproximativ 2000 oameni”.
Comentând aceste informatii care sunt deseori conflictuale, Emil Hurezeanu, la Europa Libera, precizează: “Specificăm că aceste cifre nu sunt confirmate şi vom continua să susţinem de fiecare dată caracterul violent al reprimării demonstraţiei de la Timişoara”.
A doua zi, 20 decembrie, Reuter transmite din Belgrad, la ora 01.43: “De când forţele Securităţii au intervenit cu tancuri şi elicoptere împotriva demonstranţilor anti-guvernamentali, au fost ucişi până la 2000 de oameni”. Tot Reuter, de data aceasta de la Budapesta, la ora 14.20, relateaza ca ministrul de externe ungar, Gyula Horn, a spus ca “mai multe sute de oameni au fost ucişi şi răniţi la Timişoara când miliţia şi armata au atacat demonstranţii”. Reuter, la 20.57 din Berlinul de Răsărit, ştire preluată de la AND: “circa 3000-4000”.
21 decembrie. DPA, 09.33, Bucuresti, stire AND: “3000-4000 de oameni”. Reuter, 15.16, Viena, stire a agentiei ungare MTI: “În România, demonstratiile în care au fost ucisi pâna la 4000 de oameni continuă”.

La ora 17.00, Europa Liberă informează despre o conferinţă a ministrului de externe ungar, la care acesta a declarat că potrivit unor informatii credibile, în vestul României au loc ciocniri între forţele armate şi cele ale Securităţii. Se pare că unii soldaţi au refuzat să execute ordinele de a trage în demonstratii şi s-au alăturat manifestanţilor. Horn a informat totodată că potrivit informaţiilor deţinute, între 1000-2000 de persoane au fost ucise la Timişoara şi în împrejurimi, ca urmare a ciocnirilor dintre forţele Securităţii şi demonstranţi”.
În dimineaţa zilei de 22 decembrie, Europa Liberă difuzează o ştire primita de N. C. Munteanu, de la cineva, cu o voce gâtuită de emotie, care a spus că la Timişoara ar fi fost “4632 morti, 1282 de raniti în spitale, unii în judete apropiate”. „Cifra ni se pare foarte mica [comentariu Emil Hurezeanu -n.n.]. 13214 arestări şi 7613 condamnari la moarte! Deci la Timisoara! Cifrele respective ar fi fost discutate într-o sedinta cu usile închise a Cabinetului 2 a Comitetului Executiv, miercuri seara”.
Aceasta cifră este preluată şi de Radio Budapesta, care la ora 16.00 transmite: “Radioul liber de la Timişoara a anunţat la ora 15.08… 4326 morti”.
23 decembrie. Reuter, 15.16, Belgrad: „Tanjug a relatat din Bucureşti că în timpul întregii saptamâni de violenţe au fost omorâţi cel puţin 12 000 de oameni”. R. B., dupa ora 18.000, relatare Józef Orosz: “Surse ponderate susţin că până acum numărul victimelor revoluţiei române se ridica la 70 000-80 000. Numarul ranitilor ajunge la 300 000”. Iata si câteva stiri din ziua de 25 decembrie. La ora 12-14, Associated Press, citeaza Radio Budapesta ca spunând ca 70 000-80 000 de oameni ar fi fost omorâti de când a început în decembrie revolutia care l-a rasturnat pe ultimul conducator stalinist din blocul sovietic.
“Numarul ranitilor a atins cifra de 300 000″ a spus Radio Budapesta. Stirea, ca si cea referitoare la victime, este imposibil sa fie verificate”.
Aceeasi agentie revine, la ora 13.18, cu o declaratie a ministrului Sanatatii de la Bucuresti care apreciaza ca în întreaga tara sunt mai multe mii de victime… În ceea ce priveste cifra data de Radio Budapesta, 70 000 de morti din 17 decembrie, începutul revoltei în Timisoara, ministrul român a apreciat-o ca fiind „foarte exagerata”.

1998-12-02 (Magazin istoric nr.12)


III) The discussion of the Paupers’ cemetery has obscured the finding on 15 January 1990 discovery of an actual mass grave of those killed during the repression as Marius Mioc has detailed.

“Despre sute de cadavre filmate eu n-am auzit, am auzit de 2 filmări, una din 22 decembrie 1989 şi una din ianuarie 1990, fiecare cu vreo 10 cadavre. Că de la o filmare cu 10 cadavre unii ajung să-şi închipuie că au văzut sute sau mii de cadavre e problema lor şi a psihologilor.

Filmarea din 22 decembrie a fost cu cadavre dezgropate din cimitirul săracilor. Aceia nu erau morţi din revoluţie ci sărăntoci fără familie îngropaţi pe cheltuiala Primăriei. Familiile celor morţi în revoluţie, care nu găseau cadavrele celor dragi (fuseseră incinerate, dar nu se ştia asta pe atunci), în disperare au căutat pe unde le-a trecut prin minte, şi au dezgropat şi morţii de la cimitirul săracilor. S-a crezut atunci sincer că aceia sînt morţi din revoluţie.

În ianuarie 1990 s-a descoperit o altă groapă comună, la cimitirul eroilor, iar aceasta era într-adevăr cu morţi din revoluţie, îngropaţi cam prin 27 decembrie fiindcă nimeni nu-i revendica şi mirosea urît la morgă, nu mai puteau să-i ţină. Cazuri concrete sînt Sorin Leia sau Luminiţa Boţoc

Virgil Botoc:

In 22 dimineata la cimitirul saracilor s-au dezgropat niste morti. Am fost si eu acolo sa vad daca n-o gasesc pe Luminita. Aici era o groapa comuna, o alta groapa cu un singur mort si inca un mort in capela. Mortii fusesera ingropati dezbracati. Unii erau cusuti cu sirma, cel din capela avea si picioarele legate cu sirma. Am scos mortii, i-am pus pe niste cearsafuri.

O masina a trecut pe Calea Lipovei si anunta de la o statie de amplificare ca Ceausescu a fost prins.

La spitalul judetean n-am mai fost fiindca mi se spusese ca acolo nu mai sint morti si auzisem ca mortii de acolo au fost dusi la Bucuresti.

In 24 decembrie am fost la procuratura, am dat declaratii si fotografia fetei. Procurorul Balan mi-a spus ca are 60 de teroristi arestati si va cerceta daca recunoaste vreunul fotografia.

In 15 ianuarie iar am fost la tribunal si procurorul Balan mi-a spus ca pina acum nimeni n-a recunoscut-o pe fiica mea. Dupa ce am iesit de la tribunal, am aflat ca in cimitirul Eroilor s-a descoperit o noua groapa comuna. Am mers acolo. In groapa erau 11 morti, printre care si Luminita.

18 martie 1995

“Renaşterea Bănăţeană” din 16 ianuarie 1990 anunţînd despre groapa comună din cimitirul eroilor
“Renaşterea Bănăţeană” 16 ianuarie 1990, pag. 3
Comunicatul garnizoanei Timişoara după ce s-a aflat de groapa comună din cimitirul eroilor, publicat în “Renaşterea Bănăţeană” din 18 ianuarie 1990

Posted in decembrie 1989, raport final, Uncategorized | Tagged: , , , , , , , | Leave a Comment »