The Archive of the Romanian Revolution of December 1989

A Catch-22 December 1989, Groundhog-Day Production. Presenting the Personal Research & Scholarship of Richard Andrew Hall, Ph.D.

Posts Tagged ‘Ceausescu decembrie 1989’

25 for the 25th Anniversary of the Romanian Revolution: #20 Identifying the Terrorists: Securitate General Iulian Vlad’s Ignored Declaration and other Evidence

Posted by romanianrevolutionofdecember1989 on December 26, 2014

(purely personal views, based on two decades of prior research and publications)

Bullets, Lies, and Videotape:
The Amazing, Disappearing Romanian Counter-Revolution of December 1989
by Richard Andrew Hall, Ph.D.

Standard Disclaimer: All statements of fact, opinion, or analysis expressed are those of the author and do not reflect the official positions or views of the Central Intelligence Agency (CIA) or any other U.S. Government agency. Nothing in the contents should be construed as asserting or implying U.S. Government authentication of information or CIA endorsement of the author’s views. This material has been reviewed by CIA to prevent the disclosure of classified information.
[Submitted to CIA’s Publications Review Board (PRB) 19 November 2009; cleared without changes by PRB 15 December 2009]
I am an intelligence analyst for the Central Intelligence Agency. I have been a CIA analyst since 2000. Prior to that time, I had no association with CIA outside of the application process.

Bullets Lies and Videotape The Amazing Disappearing Romanian Counter-Revolution of December 1989 by Richard Andrew Hall 103013tk1

Bullets Lies and Videotape The Amazing Disappearing Romanian Counter-Revolution of December 1989 by Richard Andrew Hall 103013tk1

COLONEL GHIRCOIAS MAKES THE ROUNDS OF BUCHAREST’S HOSPITALS

Unofficially, we also know of Colonel Ghircoias’ exploits after the Ceausescu regime collapsed on 22 December 1989, exploits for which he was not charged at his trial and for which he has never been charged.  Of the 1,104 people killed and 3,352 people injured during the December 1989 bloodshed, 942 of them were killed and 2,251 wounded after Nicolae and Elena Ceausescu fled power on 22 December 1989.  At the time, personnel of the communist regime’s secret police—known as the Securitate—and allied foreign mercenaries fighting to restore the Ceausescu regime—collectively christened “the terrorists”—were thought to be the primary source behind the post-22 December bloodshed.

It was in this context, that doctors from Bucharest’s various main hospitals recall Colonel Ghircoias’ sudden, unannounced appearances during the last days of December 1989 and first days of January 1990.  Professor Andrei Firica of the Bucharest “Emergency Hospital” recounted in a 2004 media interview largely the same details he had conveyed to the press in the summer of 1990.  According to Firica, some 15 to 20 suspected terrorists had been interned at the “Emergency Hospital” in varying states of medical distress.  He says he made a small file of the medical situations of these patients.  A Militia colonel, whom he later was to see in [prisoner] stripes on TV as a defendant in the Timisoara trial—i.e. fairly clearly Ghircoias—came one day and counseled him to keep nosy foreign reporters away from the beds of the “terrorists,” stating ominously that “these were just terrorist suspects and he [Dr. Firica] didn’t want to wake up one day on trial for having defamed someone”!   The colonel later came and loaded the wounded terrorist suspects onto a bus and off they went.  Firica maintains the files he kept on the terrorist suspects “of course, disappeared.”  He noted, however, that he asked his son, who had studied theater and film at university, to film the terrorists tied down to the hospital beds, and he claims he gave copies of this cassette to the Procuracy.[4]

[5]

[In viewing these photos, witness what Constantin Fugasin recounted in “Unde ne sint teroristii?” Zig-Zag, in 1990, based in part on an interview with Dr. Andrei Firica:

At the Emergency Hospital 13 suspected of being what we call terrorists were interned.  Among these a few were definitely foreign, even though all had Romanian papers.  Two clearly had ‘Mongoloid’ (‘Asiatic’) features (one stated that his mother was Romanian, while his father was from Laos), while four others were Arabs.  Nevertheless, they spoke Romanian very well.  Doctor Nicolae Staicovici, who worked a time in Egypt and who treated them for a time spoke with them.  At a moment, he formed a question in Arabic.  One of the injured responded to him perfectly.  All were well-built, one was a ‘mountain of a man.’  He said nothing, although he probably had terrible pains.  There were also two terrorists who were not wounded.  One arrived at night, under some pretext.  Those on guard suspecting him, immobilized him.  He had on three layers of clothing and several ids.  They tied him to the stretcher, but although he appeared rather frail, at a given moment he ripped the restraints off.[6]]

 

[7]

[Dr. Andrei Firica, 2004:  From a diagnostic perspective, those who maintain that the terrorists didn’t exist are telling an outrageous lie…In the Emergency Hospital, people were brought who were shot with precision in the forehead, from behind, just a few yards in the crowd of demonstrators, such people who did this can only be called terrorists…[8]]


Dr. Nicolae Constantinescu, chief surgeon at the Coltea Hospital, also was paid the honor of a visit by Colonel Ghircoias during these days:

I remember that on 1 or 2 January ’90 there appeared at the [Coltea] hospital a colonel from the Interior Ministry, who presented himself as Chircoias.  He maintained in violent enough language that he was the chief of I-don’t-know-what “criminalistic” department from the Directorate of State Security [ie. Securitate].  He asked that all of the extracted bullets be turned over to him.  Thus were turned over to him 40 bullets of diverse forms and dimensions, as well as munition fragments.

To the question of whether he informed the Military Procuracy?

Of course, I announced the Prosecutor’s Office, and requested an investigation [of those shot in the revolution].  For example, when I showed them the apartment from where there were was shooting during the revolution, on the fourth floor of the ‘Luceafarul’ cinema, the prosecutors told me that they sought to verify it and uncovered that there was a Securitate ‘safehouse’ there and that was it.

In 1992, I signed along with other doctors, university professors, renowned surgeons, a memorandum [see page 5 (below) for an article apparently linked to the memorandum] addressed to the Prosecutor General in which we requested an investigation regarding the wounded and dead by gunfire.  Not having received any response, after six months I went there to ask what was going on.  They told me they were working on it, and they showed me two or three requests and that was it.  One of the prosecutors took me into the hallway and told me “I have a child, a wife, it is very complicated.”  He asked me what I thought I was doing…I lit back into him, I told him I wasn’t just any kind of person to be blown off.

I showed him the x-rays of those who were shot, I showed him the bullets in the liver.  The x-rays exist, they weren’t my invention, I didn’t just dream all this up to demand an investigation!  I told them that there are some people who wish to find out the truth and they signed a memo to the Procuracy and they aren’t just anybody, but doctors with experience, experts in the field.  In vain, we requested ballistics tests and other research, in vain we presented forms, documents, x-rays, studies.  They did not want to undertake a serious investigation.[9]

[4]Professor Andrei Firica, interview by Florin Condurateanu, “Teroristii din Spitalul de Urgenta,” Jurnalul National, 9 March 2004, online edition, cited in Hall, “Orwellian…Positively Orwellian” http://homepage.mac.com/khallbobo/RichardHall/pubs/Voineaswar091706.html. For similar accounts, see Florin Mircea Corcoz si Mircea Aries, “Terorist ascuns in Apuseni?” Romania Libera, 21 August 1992, p. 1–“Colonelul Ghircoias, former director of the Securitate’s penal investigative unit, brought together the individuals accused of being terrorists and made them disappear”; Andreea Hasnas, “Reportajul unui film cu TERORISTI,” Expres, no. 10 (6-12 aprilie 1990), p. 5; Constantin Fugasin, “Unde ne sint teroristii?” Zig-Zag, 1990.

[5] Screen capture from http://www.dailymotion.com/video/x7rp6b_revolutia-romana-2225-dec1989-part_shortfilms posted by Alexandru2006.

[6] Significantly this video is in direct contradiction and contests the claims of the Sorin Iliesiu who maintains that “General Dan Voinea has said clearly:  The terrorists did not exist.  Those who seized power lied to protect the real criminals….The diversion of the ‘terrorists’ has been demonstrated by [the] Justice [System], not a single terrorist being found among the dead, wounded or arrested  (Sorin Iliesiu, “18 ani de la masacrul care a deturnat revoluţia anticomunistă,” 21 December 2007, http://www.romanialibera.com/articole/articol.php?step=articol&id=6709).  For a discussion, see Hall 2008.

[7] Screen capture from http://www.dailymotion.com/video/x7rp6b_revolutia-romana-2225-dec1989-part_shortfilms posted by Alexandru2006.

[8] Professor Andrei Firica, interview by Florin Condurateanu, “Teroristii din Spitalul de Urgenta,” Jurnalul National, 9 March 2004, online edition.

[9] Dr. Professor Nicolae Constantinescu, interview by Romulus Cristea, “”Nici acum nu-mi dau seama cum am putut sa operez nonstop timp de trei zile,” Romania Libera, 20 December 2006, online edition.

—————————————————————————————————————————————————————————————————

https://romanianrevolutionofdecember1989.com/2014/09/23/a-tale-of-two-letters-by-securitate-director-general-iulian-vlad-what-the-romanian-press-does-and-does-not-publish/

https://romanianrevolutionofdecember1989.com/2013/11/20/when-a-truth-commission-misses-crucial-evidence-the-romanian-cpadcr-final-report-and-securitate-general-iulian-vlads-declaration/

It is virtually certain that the authors of the Chapter on the Romanian Revolution of December 1989 (pp. 620-627, especially p. 625 http://www.presidency.ro/static/ordine/RAPORT_FINAL_CPADCR.pdf ) had no knowledge of Securitate General Iulian Vlad’s Declaration of 29 January 1990 … with predictable negative consequences for their understanding of what happened in December 1989.

And one wonders why I found (find) mainstream Romanian studies so unhelpful in trying to understand Nicolae Ceausescu’s overthrow and the Romanian Revolution of December 1989?  Read Vladimir Tismaneanu or Tom Gallagher (or in its 2014 variation, see Grigore Pop-Eleches in Bernhard and Kubik) on Romania in the early 1990s and one is presented with a world of good and evil, of angels and demons, with distance from former nomenklaturist and high-ranking communist Ion Iliescu and the core of the National Salvation Front being as being the simple formula for explaining and understanding any event or policy.  As opposed to this highly–one might say blatantly–politically partisan [and bureaucratically ignorant] approach, on the other side stand functional or deconstructionist explanations–the kind favored by Peter Gross, Katherine Verdery, Peter Siani-Davies, or Ruxandra Cesereanu–which would explain the press of the time as the function of market pressures, sensationalist appetites, an anomic readership, poor journalistic training and professionalism, etc.

How then does one explain the following conundrum:  the selective treatment of the letters and declarations of former Securitate Director General Iulian Vlad?  Oh, yes, the text of General Vlad’s letters which allege he was a stooge and victim of Ion Iliescu, etc. can be found in the Romanian press.  No problem!  But what about his declaration of 29 January 1990, where he deftly admits the responsibility of his institution for the bloodshed of December?  What, that not sensationalist enough, different enough to sell papers?  That’s not “anti-communist” enough for publication?  Is it somehow less credible than the other letters whose text has been published without problem?  24 plus years later, the Romanian media has yet to publish this document!  Could it be that the problem with this declaration is that it does not fit with and undermines the other popular narratives of December 1989 that minimize and even absolve the former Securitate of responsibility for the bloodshed of December 1989?

image0-001

Ion Cristoiu’s Evenimentul Zilei debuted in June 1992 and was the flagship of opposition to the regime of Ion Iliescu.  In the fall of 1992 it ran a zealous campaign opposed to Iliescu’s reelection.  Here is the exculpatory letter from former Securitate General Iulian Vlad (dated 20 March 1990) that was published on 19 September 1992:

image0-004

“Generalul IULIAN VLAD se adreseaza dlui Ion Iliescu:  Am fost arestat pe nedrept (20 March 1990),” Evenimentul Zilei, 19 septembrie 1992, p. 3.  “Intr-adevar pe dictatorul Ceausescu l-am tradat” “M-am integrat total Revolutiei” “Sint convins ca datele nu va erau cunoscute”  I.V. Vlad 20 martie 1990

And, yet, what of General Iulian Vlad’s declaration of 29 January 1990.  As far as I know, in 24 plus years, only this brief allusive mention on the 15th anniversary of the letter (although not mentioned or acknowledged in the article, and possibly accidental) has made its way into the Romanian press.  Below it:  the text of the statement of 29 January 1990!

image0-005

https://romanianrevolutionofdecember1989.com/text-of-securitate-general-iulian-vlads-29-january-1990-declaration-identifying-the-terrorists/

image0-001

It took 22 years for the text of Securitate Director General Iulian Vlad’s handwritten declaration of 29 January 1990 to become public knowledge–thanks to former military prosecutor General Ioan Dan.  (Inevitably, there will no doubt be those who will allege that General Vlad was “forced” to write this declaration to save his skin, etc., that this was the “propaganda of the moment” and all a huge lie.  If that were the case, one would have expected Iliescu, Brucan, Militaru, Voican Voiculescu, etc. to have made every effort for Vlad’s declaration to leak to the media.  Instead, for 22 years it was hidden from public knowledge!)

Of Note:  No “Soviet tourists,” no DIA (Batallion 404) troops of the army’s intelligence wing, no “there were no terrorists:  the Army shot into everyone else and into itself”–in other words, none of the spurious claims that have littered the narrative landscape, fueled by the former Securitate over the past two decades plus.  No, Vlad knew who the terrorists of the Romanian Revolution of December 1989 were, because they reported to him!

image0

image0-002

General Magistrat (r) Ioan Dan

In aprilie 1990, generalul Gheorghe Diaconescu a fost destituit din functia de conducere in Directia Procuraturilor Militare.  La plecare, mi-a predat cheia de la fisteul sau, cu mentiunea ca acolo au mai ramas cateva hartii fara importanta. Intrucat, la data respectiva, ma aflam in cea mai mare parte a timpului, in procesul cercetarilor de la Timisoara, mult mai tarziu, am dorit sa pun in respectivul fiset o serie de acte.  Am cercetat ce mai ramasese de pe urma generalului Diaconescu si, spre surprinderea mea, am gasit declaratia olografa a generalului Iulian Vlad, data fostului adjunct al procurorului general, fostul meu sef direct, nimeni altul decat generalul Diaconescu, la 29 ianuarie 1990, cand toate evenimentele din decembrie 1989 erau foarte proaspete.  Repet, este vorba despre declaratia olografa, un text scris foarte ingrijit, pe 10 pagini, din care voi reda acum integral doar partea care se refera expres la “actiunile teroriste in Capitala” (formularea apartine generalului Vlad).

“Analizand modul in care au inceput si s-au desfasurat actiunile teroriste in Capitala, pe baza acelor date si informatii ce le-am avut la dispozitie, consider ca acestea ar fi putut fi executate de:

1) Elementele din Directia a V-a, USLA, CTS si din alte unitati de Securitate, inclusiv speciale.

a) Directia a V-a, asa cum am mai spus, avea in responsabilitate paza si securitatea interioara a Palatului Republicii, multe dintre cadrele acestei unitati cunoscand foarte bine cladirea, cu toate detaliile ei.  In situatia creata in ziua de 22.12.1989, puteau sa mearga la Palat, pe langa cei care faceau acolo serviciul si unii dintre ofiterii si subofiterii care se aflau la sediul CC ori la unitate.

Este ca se poate de clar ca numai niste oameni care cunosteanu bine topografia locului ori erau in complicitate cu cei care aveau asemenea cunostinte puteau patrunde in cladire (sau pe acoperisul ei) si transporta armamentul si cantitatile mari de munitie pe care le-au avut la dispozitie.

Tot aceasta Directie dispunea de o baza puternica si in apropierea Televiziunii (la Televiziunea veche).  De asemenea, avea in responsabilitate perimetrul din zona resedintei unde se aflau numeroase case (vile) nelocuite si in care teroristii ar fi putut sa se ascunda ori sa-si faca puncte de sprijin.

Sunt si alte motive care pun pe prim-plan suspiciuni cu privire la aceasta unitate.

b) Elemente din cadrul unitatii speciale de lupta antiterroriste care aveau unele misiuni comune cu Directia a V-a si, ca si o parte a ofiterilor si subofiterilor de la aceasta unitate, dispuneau de o mai buna instruire si de mijloace de lupta mai diversificate.

c) Elemente din Trupele de Securitate care asigurau paza obiectivilor speciale (resedinta, palat etc.) si, impreuna cu Directia a-V-a, Securitatea Capitalei si Militia Capitalei asigurau traseul de deplasare.

d) Ofiteri si subofiteri din Securitatea Capitalei, indeosebi de la Serviciul Trasee, sau dintre cei care au lucrat la Directia a V-a.

e) Elemente din alte unitati de Securitate, inclusiv unitatile speciale 544, 195 si 110, precum si din cele complet acoperite, comandate de col. Maita, col. Valeanu, lt. col. Sirbu, col. Nica, col. Eftimie si lt. col. (Eftimie sau Anghelache) Gelu (asa sta scris in declaratie–n.n.).  Aceste din urma sase unitati, ca si UM 544, in ansamblu, si UM 195 puteau dispune si de armament si munitii de provenienta straina, precum si de conditii de pregatire adecvate.

2) Ofiteri si subofiteri din Militie, atat de la Capitala, cat si de la IGM, cu prioritate cei din Detasamentul special de interventie si cei care asigurau traseul.

3) Cred ca s-ar impune verificarea, prin metode si mijloace specifice, a tragatorilor de elita din toate unitatile din Capitala ale Ministerului de Interne, precum si a celor care au avut in dotare sau au indeplinit misiuni folosind arme cu luneta.  N-ar trebui omisi nici chiar cei de la Dinamo si de la alte cluburi sportive.

4) Unele cadre militare de rezerva ale Securitatii, Militiei si Armatei, precum si actuali (la data respectiva) si fosti activisti de partid sau UTC, persoane apropriate tradatorului si familiei sale ori care poseda arme de foc.

Propun, de asemenea, o atenta investigare a celor care au fost in anturajul lui Nicu Ceausescu.  Acest anturaj, foarte divers, cuprindea inclusive unele elemente de cea mai scazuta conditie morala care puteau fi pretabile la asemenea actiuni.

Ar fi bine sa se acorde atentia cuvenita sub acest aspect si fratilor dictatorului–Ceausescu Ilie si Ceausescu Nicolae–care, prin multiplele posibilitati pe care le aveau, puteau organiza asemenea actiuni.

5) Anumite cadre militare sau luptatori din Garzile Patriotice.

6) Straini:

a. Din randul celor aflati la studii in Romania:

– arabi, in general, si palestinieni, in special, inclusiv cei care sunt la pregatire pe linia Armatei (de exemplu, la Academia Militara);

– alte grupuri de straini la studii (iranieni si altii).

b. Special infiltrati (indeosebi din cei care au urmat diverse cursuri de pregatire pe linia MI sau a MAN);

c. Alti straini aflati in tara cu diverse acoperiri, inclusiv diplomatice;

d. Fosti cetateni romani (care ar fi putut intra in tara si in mod fraudulos).

7) Elemente infractoare de drept comun care au posedat armament ori l-au procurat in chiar primele ore din dupa-amiaza zilei de 22 decembrie 1989, cand, din mai multe unitati de Securitate, intre care Directia a V-a si Securitatea Capitalei, s-a ridicat o cantitate mare si diversa de armament si munitie.”

https://romanianrevolutionofdecember1989.com/2013/10/04/declaratia-generalului-ion-hortopan-cum-a-vazut-armata-colaborarea-generalului-iulian-vlad/

image0-010

Declaratia generalului colonel I. Hortopan, 16.02.1990 (din cate cunosc, pana publicarea cartii lui Dan Ioan, timp de 22 de ani, aceasta declaratie n-a aparut in presa romana)

“Actiunile teroristilor au crescut in intensitate in ziua de 23 decembrie si in seara zilei, la o analiza a Consilului Frontului Salvarii Nationale, Vlad a fost intrebat cine sunt cei care trag asupra Armatei si populatiei, la care acesta — in scopul de ne induce in eroare — a raspuns ca manifestantii patrunzand in anumite obiective importante, printre ei fiind si elemente rauvoitoare, fosti puscariasi de drept comun, au pus mana pe arme, s-au constituit in grupuri si trag asupra noastra.  In timpul actiunii, trupele noastre au prins un numar de teroristi care faceau din unitatile de Securitate, au cerut cuvantul si au prezentat numarul unitatilor din care faceau parte (UM-0672F, UM-0639, UM-0106, UM-0620), la care Vlad, tot pentru inducere in eroare, a afirmat ca acestia s-ar putea sa fie fanatici, care, chipurile, ar actiona pe cont propriu.”

image0-011

image0-012

image0-013

https://romanianrevolutionofdecember1989.com/2013/09/07/former-securitate-officials-who-corroborated-general-iulian-vlads-declaration-on-the-terrorists-liviu-turcu-ion-mihai-pacepa-radu-vasilevici-marian-romanescu-and-others/ 

https://romanianrevolutionofdecember1989.com/2013/05/14/planul-z-z-ion-mihai-pacepa-si-liviu-turcu-in-decembrie-1989/

I have attempted to trace Pacepa’s public discussion of Plan Z-Z to verify claims made by other actors (see below, Gheorghe Diaconescu, Giani Bucurescu/Virgil Lovescu) in the Romanian Revolution of December 1989.  All of these actors refer to Pacepa’s discussion on Radio Free Europe/Radio Europa Libera sometime apparently between 24 and 26 December 1989.  Unfortunately, although there are a series of audio clips and transcripts from these days on the Europa Libera site http://www.europalibera.org/archive/1989/latest/452/982.html, there is no mention of the Pacepa intervention in question and no indication of record of its existence on the Internet.

0436

6 februarie 1990

Declaratie.  Subsemnatul Bucurescu Giani, general-maior [D.S.S.]

La data de 28 sau 29 decembrie 1989, col. Lovescu [?] Virgil seful U.M. 0650 mi-a raportat ca…

Col. Lovescu [?] Virgil avea un subordonat a carui sotie-medic a participat la acordarea ajutorului ranitilor in luptele de la Aeroport Otopeni si la transportarea cadavrelor la I.M.L.  Acestea ii relatase sotului ca in buzunarul unui terorist ucis la Otopeni, care era imbracat in trei costume de haine, unul peste altul, s-au gasit cartile de vizita ale lui Emil Bobu si Ion Dinca.

Col. L Virgil mi-a spus ca l-a frapat aceasta informatie si legat de faptul ca la postul de Radio Europa Libera se facuse afirmatie cu Pacepa ar fi precizat ca Ion Dinca se ocupase de pregatirea unor grupuri de teroristi.  Alte date nu pot da intrucit informatia era in curs de clarificare ori la Col. Ratiu [DSS Dir I] ori la Col. Goran [SMB]…

Cunosc [?] faptul ca col. Ardeleanu [sef USLA] era in relatii apropriate cu familia lui Ion Dinca…

Din conducerea USLA atit col. Ardeleanu cit si col Blortz [Bleort] erau apropriatii lui T. Postelnicu

0437

https://romanianrevolutionofdecember1989.com/2012/12/28/what-can-we-learn-from-dosarele-revolutiei-de-la-timisoara-vi/

We have two different accounts from Gheorghe Diaconescu, which roughly match:

http://www.banaterra.eu/romana/files/procesul_de_la_timisoara_volumul_VI_continut.pdf

image0

image0-001

This also seems to confirm the following (when adjusted for the corrected dates):

Nestor Ratesh quotes one of Ceausescu’s senior party henchman, Ion Dinca, as having stated at his trial in early February 1990:

“During the night of 27-28 [of January 1990] at 12:30 A.M., I was called by several people from the Prosecutor’s Office to tell what I knew about the agreement entitled Z.Z. between Romania and five other states providing for the dispatching of terrorist forces to Romania in order to intervene in case of a military Putsch.  This agreement Z.Z. is entitled ‘the End of the End.’  I stated then, and I am stating now to you, that I have never been involved in this agreement, neither I nor other people.  And I was told:  Only you and two other people know this.  I stated that and a detailed check was made in order to prove that I was not involved in such acts.”[95]

[95] Ratesh, Romania:  The Entangled Revolution, pp. 66-67, quoting Radio Bucharest, 2 February 1990.  I don’t think from the context given it is clear that this alleged incident took place in January 1990, as Ratesh assumes; the reference to 27-28 might have been a reference to December 1989.

But it almost doesn’t matter when Pacepa first discussed this…because almost identical details were disclosed by Liviu Turcu, a DIE officer who had defected earlier in 1989 (thereby being far more knowledgeable of current plans/realities inside the Romanian security state), only without reference to a named plan, such as Plan Z-Z.  It was thus Turcu on 23 December 1989 (within 24 hours of the outbreak of terrorist hostilities in Romania; the interview would have taken place on Saturday the 23rd) who first informed Western media of the existence of such a plan–although it appears Turcu’s disclosures were never relayed by Romanian media or by Radio Europa Libera.

Romanian Army Rankled by Interference;Defector Cites Long-Standing Friction Between Military and State Security Forces

The Washington Post
December 24, 1989 | Dan Morgan

The violence that has erupted in Romania between the army and state security forces loyal to deposed president Nicolae Ceausescu is rooted in long-standing friction between the two institutions that has sharpened dramatically recently, a high-level Romanian defector said yesterday.

Lidiu Turcu, who worked with the foreign intelligence branch of the Department of State Security, known as the Securitate, until his defection in Austria last January, said a special directorate monitored the loyalty of top army officers. As Ceausescu’s paranoia increased, he appointed his brother Ilia as first deputy minister of defense and chief of the political directorate in the army.

The military deeply resented that interference, he said. Also angering the military was the removal several years ago of two high-ranking generals denounced by Securitate informers for cultivating connections at the Soviet Embassy in Bucharest, he said. There have been reports that the two were killed and dumped into the Black Sea from a helicopter, but Turcu said he could not confirm the story.

The well-equipped and dreaded security forces appear to number about 45,000 to 50,000 men, including 25,000 troops who live in barracks on the outskirts of major cities and 20,000 officers, technical personnel, and specialists, he said. That figure is far less than the up to 700,000 reported in recent days in other accounts from the region.

The officers and specialists were drawn from universities until several years ago. But in the 1980s, Turcu said, Ceausescu’s wife, Elena, ordered that recruitment of university students be stopped and that less-educated factory personnel be selected instead.

The uniformed force of fighters includes many young men who were taken from orphanages at an early age. These security soldiers, educated and trained at special schools, have no family loyalties and were indoctrinated to view Ceausescu as a father figure, Turcu said.

As Ceausescu’s fear of an internal threat to his security grew, he reportedly turned to a new “Directorate 5″ in the Securitate that had the responsibility for “defense of the leadership of the party.” Presumably this is the force involved in some of the recent fighting.

Growing evidence of atrocities perpetrated by the security forces against unarmed demonstrators-shooting into crowds in Timisoara and Bucharest-has raised questions about whether foreign mercenaries may be involved. Turcu said the massacres go against Ceausescu’s dictum of “no martyrs,” which was often repeated to his inner circle.

Turcu said he talked yesterday with a friend in Bucharest who reported being forced to evacuate his apartment complex by armed Arab commandos.

The former intelligence official said he was aware of a secret agreement between Ceausescu and Palestine Liberation Organization chairman Yasser Arafat that allowed PLO groups to use Romanian territory for “logistical support.” He said Interior Minister Tudor Postelnicu, who oversaw the security forces, was present at a recent meeting between Ceausescu and Arafat.

Romanian cooperation with the PLO began in the late 1960s, Turcu said, but intensified in the past three years. He said rival PLO groups coexist within Romanian territory, but the agreement forbade clashes between these groups and prohibited their possession of arms. One job of the Securitate was to ensure that the PLO factions were obeying the agreement, Turcu said.

In addition to the PLO factions, he said, Syrian, Libyan, Iraqi and Iranian military or special operations units have been trained at a camp near Buzau, in the Carpathian foothills.

Contrary to reports that the security forces lived lavishly, Turcu said that except for higher salaries, most ordinary officials did not have access to special restaurants and stores stocked with Western electronic goods. He suggested that security officials resorted to corruption and abuse of office to satisfy their needs, which exacerbated the public’s hatred and fanned the fury that burst over the past week.

For verification of some of Turcu’s claims (in particular, the less-discussed participation of Iraqis from Saddam Hussein’s Iraq, see here:  https://romanianrevolutionofdecember1989.com/foreign-intervention/)

“They dress in black berets and black jumpsuits [combinezoane negre, salopete negre] with red silk stripes on their sleeves.  They carry small two-way radios and speak into them in coded language.  They are equipped with automatic rifles with infrared nightscopes for sniping.”

 

https://romanianrevolutionofdecember1989.wordpress.com/2010/11/19/les-souterrains-de-bucarest-ja2-20h-27121989-01min55s/

Sediul U.S.L.A , pe 25 decembrie 1989 in jurul orelor 18…

Pe 25 decembrie in jurul orelor 18, dupa executarea dictatorilor, col. Ardeleanu Gh. a adunat cadrele unitatii intr-o sala
improvizata si le-a spus: “Dictatura a cazut! Cadrele unitatii se afla in slujba
poporului. Partidul Comunist Roman nu se desfiinteaza! Trebuie sa ne regrupam in
rindul fortelor democratice din P.C.R.–continuatorul idealurilor nobile ale
poporului ai carui fii sintem ! (…) Au fost gasite cadavre, indivizi avind
asupra lor legitimatii de acoperire USLAC (Unitatea Speciala de Lupta
Antiterorista si Comando) si legitimatii cu antetul 0620–USLA, legitimatii care
nu se justifica in posesia celor asupra carora au fost gasite…” A ordonat apoi
sa fie predate in termen de 24 de ore legitmatiile de serviciu, urmind ca
tuturor sa le fie eliberate altele cu antetul M.Ap.N.

(capitanul Romanescu Marian, cu Dan Badea, “USLA, Bula Moise, teroristii si
‘Fratii Musulmani’,” Expres nr. 26 (75), 2-8 iulie 1991, 8-9)

image-15

(Capitanul Romanescu Marian (fost cadru USLA) si Dan Badea, “USLA, Bula Moise, teroristii, si ‘Fratii Musulmani’,” Expres nr. 26 (75), 2-8 iulie 1991, pp. 8-9)

COMANDOURILE USLAC

Cei care au avut si au cunostinta despre existenta si activitatea fortelor de soc subordonate direct lui Ceausescu, au tacut si tac in continuare de frica, sau din calcul.  S-au spus multe despre indivizii imbracati in combinezoane negre, tatuati pe mina stinga si pe piept, fanaticii mercenari care actionau noaptea ucigind cu precizie si retragindu-se cind erau incoltiti in canalele subterane ale Bucurestiului.  S-au spus multe, iar apoi au tacut ca si cind nimic nu s-ar fi intimplat.

Suprapuse Directiei a V-a si USLA comandourile USLAC erau constituite din indivizi care “lucrau” acoperiti in diferite posturi. Erau studenti straini, doctoranzi si bastinasi devotati trup si suflet dictatorului.  Foarte multi erau arabi si cunosteau cu precizie cotloanele Bucurestiului, Brasovului si ale altor orase din Romania.  Pentru antrenament aveau la dispozitie citeva centre de instruire subterane:  unul era in zona Brasovului, iar altul–se pare–chiar sub sediul fostului CC-PCR, poligon care au dat–din intimplare citiva revolutionari in timpul evenimentelor din Decembrie.

image-13

Dezvaluiri despre implicarea USLA in evenimentele din Decembrie ‘89

Un tanar care si-a facut stagiul militar in trupele USLA a declarat
corespondentului A.M. PRESS din Dolj: “Am fost la Timisoara si la Bucuresti in
Decembrie ‘89. Odata cu noi, militarii in termen, au fost dislocati si
profesionistii reangajati, care purau costume negre de camuflaj. Dispozitivele
antitero de militari in termen si profesionisti au primit munitie de razboi. La
Timisoara s-a tras in manifestanti de la distanta mica. Am vazut
cum sareau creierii celor ciuruiti de gloante. Cred ca mascatii, folosind armamentul lor special, au tras cu
gloante explozive.
In ianuarie 1990, toti militarii in termen din trupele USLA
au fost internati pentru dezintoxicare. Fusesaram drogati. Am fost lasati la
vatra cu cinci luni inainte de termen pentru a ne pierde urma. Nu-mi publicati
numele. Ma tem pentru mine si parintii mei. La antranamente si aplicatii eram
impartiti in “amici” si “inamici.” Mascatii erau “inamicii” pe care trebuia sa-i
descoperim si sa-i neutralizam. Cred ca mascatii au
fost acei teroristi.”

(Romania Libera, 28 Decembrie 1994, p. 3)

image-18image-17image-16image-15

image-4image-9

Advertisements

Posted in decembrie 1989, raport final | Tagged: , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , | Leave a Comment »

Czechoslovakia August 1968 on the Mind: Nicolae Ceausescu and December 1989

Posted by romanianrevolutionofdecember1989 on August 21, 2014

0541

Col. Dumitru Dumitrascu, sef al Inspectoratului Muncipiului Bucuresti al Ministerului de Interne, Declaratie, 19 martie 1990

“In seara de 20 dec. 1989 in jurul orelor 23:30-24:00 eu fiind la inspectoratului am fost informat de primul secretar Barbu Petrescu, care in mod confidential mi-a spus ca ceausescu nicolae l-a intrebat daca se poate organiza in ziua de 21 XII 89 un mare miting in piata palatului asa cum a fost cel din 1968–cu privire la evenimentele din Cehoslovacia.”

0536

0160

Tudor Postelnicu, Ministrul de Interne, Declaratie, 21 iunie 1991

“Asa se explica ca Ceausescu a fost cel care a initiat in seara de 20 dec. sa se organizeze pt. a doua zi in P-ta Palatului acel miting cu muncitorimea din Bucuresti, fiind convins ca asa va demonstra tuturor sprijinul populatiei de care s-ar fi bucurat el.”

0152

An excerpt from

A chapter from my Ph.D. Dissertation at Indiana University: Richard Andrew Hall, Rewriting the Revolution: Authoritarian Regime-State Relations and the Triumph of Securitate Revisionism in Post-Ceausescu Romania (defended 16 December 1996). This is the original chapter as it appeared then and thus has not been revised in any form.

https://romanianrevolutionofdecember1989.com/rewriting-the-revolution-1997-chapter-6-18-22-december-1989/ 

Ceausescu’s Fatal Mistake: The Pro-Regime Rally of 21 December

By the morning of Thursday, 21 December 1989, the regime was no longer master of the situation in Timisoara. Moreover, it was rapidly losing control in several nearby cities: Lugoj and Cugir. Nevertheless, the regime might have withstood these challenges had it not been for Nicolae Ceausescu’s insistence on convoking a mass rally and addressing his “adoring” subjects in person. It was Nicolae Ceausescu’s delusion of his own invincibility which ensured that the regime would be unable to reestablish control. Ceausescu’s inflammatory, rambling tirade on national television on Wednesday evening had signalled panic to those who watched it. If Ceausescu was so worked up, they concluded, something serious must have occurred in Timisoara. Following his televised address, Ceausescu decided to hold an open-air, pro-regime rally the following day in the sprawling square in front of the Central Committee building in the center of Bucharest. The event was to be carried live over Romanian radio and television.

Precisely because this mass rally turned out to be the deathknell for the Ceausescu regime speculation has surrounded who “goaded” Ceausescu into making such a colossally-misguided decision. In January 1993, the opposition daily Romania Libera suggested that “the meeting was organized at the suggestion of [CPEx member] Gogu Radulescu.”[31] The same article maintained that Radulescu had been followed during these days and was “observed transmitting something abroad,” thereby once again insinuating the role of foreign powers in the Romanian events.[32]

Yet it is doubtful that Nicolae Ceausescu required Radulescu’s encouragement to convoke such a rally. It seems highly likely that the idea was Ceausescu’s own brainchild and that as usual the docile members of the CPEx did not dare contradict him. It was a typically instinctive, rash, and overconfident reaction to crisis on Ceausescu’s part. Moreover, as we have seen, for Nicolae Ceausescu the events confronting him in December 1989 were a replay of August 1968: not only was socialism at stake, but Romania’s national sovereignty and independence. Thus, in this crucial moment, he would appeal not primarily to the party’s political interests, but to what were the core institutional interests of the Securitate. And he would rely on a trusted totalitarian, mobilizational technique: the “spontaneous” mass rally of support for the regime.

[31].. R.M., “Dezvaluiri [Revelations],” Romania Libera, 19 January 1993, 1. Radulescu died in 1994.

[32].. Ibid. Presumably that foreign power would have been the Soviet Union.

——————————————————————————————————————————-

https://romanianrevolutionofdecember1989.com/2014/05/03/decembrie-1989-securitatea-si-lupta-pe-teritoriul-vremelnic-ocupat/

As I previously wrote here:  it appears the Securitate was accorded a critical, if rarely discussed role in contingency plans for a possible invasion and occupation of Romanian territory, the so-called lupta de rezistenta (“resistance war”) or lupta pe teritoriul vremelnic ocupat (“war on temporarily occupied territory”)–which explains the “strange” and “anonmalous” characteristics of the “terrorists” after 22 December 1989.  (It is this which I believe also in part explains the refusal and reluctance of Romanian authorities to clarify the identity, intentions, and actions of the “terrorists” of December 1989.)

https://romanianrevolutionofdecember1989.com/2014/01/19/what-would-it-have-looked-like-if-nicolae-ceausescus-securitate-executed-a-plan-to-counter-an-invasion-but-the-invaders-never-came-i/

https://romanianrevolutionofdecember1989.com/2014/01/21/what-would-it-have-looked-like-if-nicolae-ceausescus-securitate-executed-a-plan-to-counter-an-invasionbut-the-invaders-never-came-ii/

https://romanianrevolutionofdecember1989.com/2014/01/24/what-would-it-have-looked-like-if-nicolae-ceausescus-securitate-executed-a-plan-to-counter-an-invasionbut-the-invaders-never-came-iii/

https://romanianrevolutionofdecember1989.com/2014/01/27/what-would-it-have-looked-like-if-nicolae-ceausescus-securitate-executed-a-plan-to-counter-an-invasionbut-the-invaders-never-came-iv/

Posted in decembrie 1989, raport final | Tagged: , , , , , , , , , | Leave a Comment »

Cine a avut ideea organizării mitingului din 21 decembrie 1989?

Posted by romanianrevolutionofdecember1989 on December 20, 2013

0541

Col. Dumitru Dumitrascu, sef al Inspectoratului Muncipiului Bucuresti al Ministerului de Interne, Declaratie, 19 martie 1990

“In seara de 20 dec. 1989 in jurul orelor 23:30-24:00 eu fiind la inspectoratului am fost informat de primul secretar Barbu Petrescu, care in mod confidential mi-a spus ca ceausescu nicolae l-a intrebat daca se poate organiza in ziua de 21 XII 89 un mare miting in piata palatului asa cum a fost cel din 1968–cu privire la evenimentele din Cehoslovacia.”

0536

0160

Tudor Postelnicu, Ministrul de Interne, Declaratie, 21 iunie 1991

“Asa se explica ca Ceausescu a fost cel care a initiat in seara de 20 dec. sa se organizeze pt. a doua zi in P-ta Palatului acel miting cu muncitorimea din Bucuresti, fiind convins ca asa va demonstra tuturor sprijinul populatiei de care s-ar fi bucurat el.”

0152

An excerpt from

A chapter from my Ph.D. Dissertation at Indiana University: Richard Andrew Hall, Rewriting the Revolution: Authoritarian Regime-State Relations and the Triumph of Securitate Revisionism in Post-Ceausescu Romania (defended 16 December 1996). This is the original chapter as it appeared then and thus has not been revised in any form.

https://romanianrevolutionofdecember1989.com/rewriting-the-revolution-1997-chapter-6-18-22-december-1989/ 

Ceausescu’s Fatal Mistake: The Pro-Regime Rally of 21 December

By the morning of Thursday, 21 December 1989, the regime was no longer master of the situation in Timisoara. Moreover, it was rapidly losing control in several nearby cities: Lugoj and Cugir. Nevertheless, the regime might have withstood these challenges had it not been for Nicolae Ceausescu’s insistence on convoking a mass rally and addressing his “adoring” subjects in person. It was Nicolae Ceausescu’s delusion of his own invincibility which ensured that the regime would be unable to reestablish control. Ceausescu’s inflammatory, rambling tirade on national television on Wednesday evening had signalled panic to those who watched it. If Ceausescu was so worked up, they concluded, something serious must have occurred in Timisoara. Following his televised address, Ceausescu decided to hold an open-air, pro-regime rally the following day in the sprawling square in front of the Central Committee building in the center of Bucharest. The event was to be carried live over Romanian radio and television.

Precisely because this mass rally turned out to be the deathknell for the Ceausescu regime speculation has surrounded who “goaded” Ceausescu into making such a colossally-misguided decision. In January 1993, the opposition daily Romania Libera suggested that “the meeting was organized at the suggestion of [CPEx member] Gogu Radulescu.”[31] The same article maintained that Radulescu had been followed during these days and was “observed transmitting something abroad,” thereby once again insinuating the role of foreign powers in the Romanian events.[32]

Yet it is doubtful that Nicolae Ceausescu required Radulescu’s encouragement to convoke such a rally. It seems highly likely that the idea was Ceausescu’s own brainchild and that as usual the docile members of the CPEx did not dare contradict him. It was a typically instinctive, rash, and overconfident reaction to crisis on Ceausescu’s part. Moreover, as we have seen, for Nicolae Ceausescu the events confronting him in December 1989 were a replay of August 1968: not only was socialism at stake, but Romania’s national sovereignty and independence. Thus, in this crucial moment, he would appeal not primarily to the party’s political interests, but to what were the core institutional interests of the Securitate. And he would rely on a trusted totalitarian, mobilizational technique: the “spontaneous” mass rally of support for the regime.

[31].. R.M., “Dezvaluiri [Revelations],” Romania Libera, 19 January 1993, 1. Radulescu died in 1994.

[32].. Ibid. Presumably that foreign power would have been the Soviet Union.

Posted in decembrie 1989, raport final | Tagged: , , , , , , | Leave a Comment »

When a Truth Commission Misses Crucial Evidence: The Romanian CPADCR Final Report and Securitate General Iulian Vlad’s Declaration

Posted by romanianrevolutionofdecember1989 on November 20, 2013

(purely personal views as always)

It is virtually certain that the authors of the Chapter on the Romanian Revolution of December 1989 (pp. 620-627, especially p. 625 http://www.presidency.ro/static/ordine/RAPORT_FINAL_CPADCR.pdf ) had no knowledge of Securitate General Iulian Vlad’s Declaration of 29 January 1990 … with predictable negative consequences for their understanding of what happened in December 1989.

image0-001

General Magistrat (r) Ioan Dan

In aprilie 1990, generalul Ghoerghe Diaconescu a fost destituit din functia de conducere in Directia Procuraturilor Militare.  La plecare, mi-a predat cheia de la fisteul sau, cu mentiunea ca acolo au mai ramas cateva hartii fara importanta. Intrucat, la data respectiva, ma aflam in cea mai mare parte a timpului, in procesul cercetarilor de la Timisoara, mult mai tarziu, am dorit sa pun in respectivul fiset o serie de acte.  Am cercetat ce mai ramasese de pe urma generalului Diaconescu si, spre surprinderea mea, am gasit declaratia olografa a generalului Iulian Vlad, data fostului adjunct al procurorului general, fostul meu sef direct, nimeni altul decat generalul Diaconescu, la 29 ianuarie 1990, cand toate evenimentele din decembrie 1989 erau foarte proaspete.  Repet, este vorba despre declaratia olografa, un text scris foarte ingrijit, pe 10 pagini, din care voi reda acum integral doar partea care se refera expres la “actiunile teroriste in Capitala” (formularea apartine generalului Vlad).

image0

“Analizand modul in care au inceput si s-au desfasurat actiunile teroriste in Capitala, pe baza acelor date si informatii ce le-am avut la dispozitie, consider ca acestea ar fi putut fi executate de:

1) Elementele din Directia a V-a, USLA, CTS si din alte unitati de Securitate, inclusiv speciale.

a) Directia a V-a, asa cum am mai spus, avea in responsabilitate paza si securitatea interioara a Palatului Republicii, multe dintre cadrele acestei unitati cunoscand foarte bine cladirea, cu toate detaliile ei.  In situatia creata in ziua de 22.12.1989, puteau sa mearga la Palat, pe langa cei care faceau acolo serviciul si unii dintre ofiterii si subofiterii care se aflau la sediul CC ori la unitate.

Este ca se poate de clar ca numai niste oameni care cunosteanu bine topografia locului ori erau in complicitate cu cei care aveau asemenea cunostinte puteau patrunde in cladire (sau pe acoperisul ei) si transporta armamentul si cantitatile mari de munitie pe care le-au avut la dispozitie.

Tot aceasta Directie dispunea de o baza puternica si in apropierea Televiziunii (la Televiziunea veche).  De asemenea, avea in responsabilitate perimetrul din zona resedintei unde se aflau numeroase case (vile) nelocuite si in care teroristii ar fi putut sa se ascunda ori sa-si faca puncte de sprijin.

Sunt si alte motive care pun pe prim-plan suspiciuni cu privire la aceasta unitate.

b) Elemente din cadrul unitatii speciale de lupta antiterroriste care aveau unele misiuni comune cu Directia a V-a si, ca si o parte a ofiterilor si subofiterilor de la aceasta unitate, dispuneau de o mai buna instruire si de mijloace de lupta mai diversificate.

c) Elemente din Trupele de Securitate care asigurau paza obiectivilor speciale (resedinta, palat etc.) si, impreuna cu Directia a-V-a, Securitatea Capitalei si Militia Capitalei asigurau traseul de deplasare.

d) Ofiteri si subofiteri din Securitatea Capitalei, indeosebi de la Serviciul Trasee, sau dintre cei care au lucrat la Directia a V-a.

e) Elemente din alte unitati de Securitate, inclusiv unitatile speciale 544, 195 si 110, precum si din cele complet acoperite, comandate de col. Maita, col. Valeanu, lt. col. Sirbu, col. Nica, col. Eftimie si lt. col. (Eftimie sau Anghelache) Gelu (asa sta scris in declaratie–n.n.).  Aceste din urma sase unitati, ca si UM 544, in ansamblu, si UM 195 puteau dispune si de armament si munitii de provenienta straina, precum si de conditii de pregatire adecvate.

2) Ofiteri si subofiteri din Militie, atat de la Capitala, cat si de la IGM, cu prioritate cei din Detasamentul special de interventie si cei care asigurau traseul.

3) Cred ca s-ar impune verificarea, prin metode si mijloace specifice, a tragatorilor de elita din toate unitatile din Capitala ale Ministerului de Interne, precum si a celor care au avut in dotare sau au indeplinit misiuni folosind arme cu luneta.  N-ar trebui omisi nici chiar cei de la Dinamo si de la alte cluburi sportive.

4) Unele cadre militare de rezerva ale Securitatii, Militiei si Armatei, precum si actuali (la data respectiva) si fosti activisti de partid sau UTC, persoane apropriate tradatorului si familiei sale ori care poseda arme de foc.

Propun, de asemenea, o atenta investigare a celor care au fost in anturajul lui Nicu Ceausescu.  Acest anturaj, foarte divers, cuprindea inclusive unele elemente de cea mai scazuta conditie morala care puteau fi pretabile la asemenea actiuni.

Ar fi bine sa se acorde atentia cuvenita sub acest aspect si fratilor dictatorului–Ceausescu Ilie si Ceausescu Nicolae–care, prin multiplele posibilitati pe care le aveau, puteau organiza asemenea actiuni.

5) Anumite cadre militare sau luptatori din Garzile Patriotice.

6) Straini:

a. Din randul celor aflati la studii in Romania:

— arabi, in general, si palestinieni, in special, inclusiv cei care sunt la pregatire pe linia Armatei (de exemplu, la Academia Militara);

— alte grupuri de straini la studii (iranieni si altii).

b. Special infiltrati (indeosebi din cei care au urmat diverse cursuri de pregatire pe linia MI sau a MAN);

c. Alti straini aflati in tara cu diverse acoperiri, inclusiv diplomatice;

d. Fosti cetateni romani (care ar fi putut intra in tara si in mod fraudulos).

7) Elemente infractoare de drept comun care au posedat armament ori l-au procurat in chiar primele ore din dupa-amiaza zilei de 22 decembrie 1989, cand, din mai multe unitati de Securitate, intre care Directia a V-a si Securitatea Capitalei, s-a ridicat o cantitate mare si diversa de armament si munitie.”

image0-002

Posted in decembrie 1989, raport final | Tagged: , , , , , , , , , , , , , , , , , , | 4 Comments »

Lying in wait: Securitate Director General Vlad in the CC building (III)

Posted by romanianrevolutionofdecember1989 on September 15, 2013

https://romanianrevolutionofdecember1989.com/2013/09/14/lying-in-wait-securitate-director-general-vlad-in-the-cc-building-i/

https://romanianrevolutionofdecember1989.com/2013/09/14/lying-in-wait-securitate-director-general-vlad-in-the-cc-building-ii/

Sergiu Tanasescu (medicul echipei de fotbal Rapid Bucuresti) = S.T.
Ion K. Ion (ziarist, Cuvintul) = I.I.

S.T.: Noi i-am predat organelor de procuratura militara. Pe foarte multi i-am
prins in primele zile, identitatea lor fiind stabilita de mai multi, de
colonelul Octavian Nae, Constantin Dinescu (unchiul lui Mircea), Guse, dar mai
ales Vlad care strig la prinsii astia ca de ce nu i-au ascultat ordinul sa se
predea, ei faceau pe sfintii, dar teava armei era inca destul de calda de la
ispravile lor. Dupa ce suportau interogatoriul acesta sumar, celor mai multi li
se dadea drumul.

https://romanianrevolutionofdecember1989.com/2011/09/05/imagini-inedite-si-rare-ale-lui-spiru-zeres-si-ale-lui-dan-cioban-televiziune-japoneza-nhk-si-revolutia-romana-din-decembrie-1989/

I.I.: De ce?

S.T. Asa ordona Vlad. Pe 22 decembrie am prins un maior de securitate care a
fost dezarmat si pus in libertate, a doua zi l-am prins din nou, i-am luat
armamentul si munitia si iarasi Vlad a garantat pentru el, numai ca a treia zi
l-am prins din nou. Ne-am enervat si atunci i-am arestat pe toti, inclusiv pe
Vlad si pe colonelul Nae, cu atit mai mult cu cit pe ultimul il surprinsese o fata de a noastra la subsol I,
unde era Termoficarea, transmitind nu stiu ce la un aparat de emisie-receptie.

I.I.: S-a vinturat prin presa ideea prezente unor teroristi straini…

S.T.: Imi veti ingadui sa nu ma priveasca aceasta problema ea tine de competenta
istoriei. De acord?

I.I.: O.K.

S.T.: Pe un terorist l-am prins chiar eu, mina mea. Avea 26 de ani si doua
legitimatii, una de student in anul IV la Drept si alta data de Directia a V-a
U.S.L.A.C. Unitati Speciale de Lupta Antiterorista si Comando. Era drogat. Am
gasit asupra lui si a altor teroristi un fel de cicolata, tipul “Pasuma” si
“Gripha”. Era un drog extraordinar de puternic ce dadea o stare de euforie,
axata insa pe agresivitate si distrugere, si o independenta fata de somn de cel
putin 10 zile. Aveau un armament supersofisticat, cu infrarosii, cu sistem de
auzire la distanta etc. Am capturat o arma din asta si am tras trei gloante
intr-o tinta aflata la vreo suta de metri. Arma n-avea nici un recul si,
controlind apoi, am constatat ca toate cele trei gloante se infipsesera unul in celalalt. Ne-am facut si
noi treaba apoi cu pusca asta pina s-a terminat munitia.

I.I. : Ce se intimpla cu teroristii prinsi?

S.T.: Noi i-am predat organelor de procuratura militara. Pe foarte multi i-am
prins in primele zile, identitatea lor fiind stabilita de mai multi, de
colonelul Octavian Nae, Constantin Dinescu (unchiul lui Mircea), Guse, dar mai
ales Vlad care strig la prinsii astia ca de ce nu i-au ascultat ordinul sa se
predea, ei faceau pe sfintii, dar teava armei era inca destul de calda de la
ispravile lor. Dupa ce suportau interogatoriul acesta sumar, celor mai multi li
se dadea drumul.

I.I.: De ce?

S.T. Asa ordona Vlad. Pe 22 decembrie am prins un maior de securitate care a
fost dezarmat si pus in libertate, a doua zi l-am prins din nou, i-am luat
armamentul si munitia si iarasi Vlad a garantat pentru el, numai ca a treia zi
l-am prins din nou. Ne-am enervat si atunci i-am arestat pe toti, inclusiv pe
Vlad si pe colonelul Nae, cu atit mai mult cu cit pe ultimul il surprinsese o fata de a noastra la subsol I,
unde era Termoficarea, transmitind nu stiu ce la un aparat de emisie-receptie.

I.I.: Cum si cind au fost descoperite buncarele?

S.T.: Destul de tirziu, in orice caz dupa 24 decembrie. Unele intimplator, cele
mai multe insa datorita insa a doi indivizi….

(Sergiu Tanasescu, cu Ion K. Ion, “Dinca si Postelnicu au fost prinsi de pantera
roz!” Cuvintul, nr. 9 29 martie 1990, p. 15.)

—————————————————————————————————————

…Ceea ce, insa, se stie si s-a probat cu nenumarate marturii este ca primele focuri s-au tras de pe acoperisul fostului Palat Regal.

…Probe concordante arata ca generalul Vlad a trimis o echipa USLA sa descopere cine e pe acoperisuri si trage.  Afirmatia a fost sustinuta in fata Comisiei senatoriale si de colonelul de Securitate Octavian Nae.

Ce observam aici fara nicio dificultate?  La intrebarea directa a generalului Gusa (“ai cui sunt?”), generalul Vlad nu a raspuns, ci s-a referit la o alta tema, si anume “pe cine a tradat”.  Apoi, cum ramane treaba cu dezarmarea securistilor daca s-a trimis o unitate USLA inarmata sa cerceteze Palatul Regal?  In sfarsit, rezulta clar ca subordonati ai generalului Vlad ii executau ordinele, neconditionat.

(Generalul Magistrat (r) Ioan Dan, Teroristii din ’89, Lucman, 2012)

image0

image0-001

image0-002

in his declaration of 29 January 1990–the text of which was published for the first time (oare de ce?) in 2012 by Ioan Dan–General Vlad identified exactly who was most likely responsible for initiating the gunfire from the Royal Palace:

1) Elementele din Directia a V-a, USLA, CTS si din alte unitati de Securitate, inclusiv speciale.

a) Directia a V-a, asa cum am mai spus, avea in responsabilitate paza si securitatea interioara a Palatului Republicii, multe dintre cadrele acestei unitati cunoscand foarte bine cladirea, cu toate detaliile ei.  In situatia creata in ziua de 22.12.1989, puteau sa mearga la Palat, pe langa cei care faceau acolo serviciul si unii dintre ofiterii si subofiterii care se aflau la sediul CC ori la unitate.

Este ca se poate de clar ca numai niste oameni care cunosteanu bine topografia locului ori erau in complicitate cu cei care aveau asemenea cunostinte puteau patrunde in cladire (sau pe acoperisul ei) si transporta armamentul si cantitatile mari de munitie pe care le-au avut la dispozitie.

image0-001

https://romanianrevolutionofdecember1989.com/2013/09/01/securitate-director-general-iulian-vlad-identifies-the-terrorists/

Posted in decembrie 1989, raport final | Tagged: , , , , , , , , | 4 Comments »

The Bloody Legacy of Nicolae Ceausescu (December 1989)

Posted by romanianrevolutionofdecember1989 on October 13, 2011

Romania December 1989: But surely someone must have previously investigated the ballistics evidence?

Procesul de la Timisoara (V): Martorii Cristian Rusu, Daniela Lengyel, si Aurica Rusu (mama lui Marius Ciopec)

Procesul de la Timisoara (IV): Martorii Adrian Kali, Ioan Musca, Traian Orban, si Alexandru Koos

Procesul de la Timisoara (III): Audierea martorului Rodica Novac, directorul Direcţiei Sanitare Timiş (13 iunie 1990)

Procesul de la Timisoara (II). Audierea partii civile Popovici Ion: “…Atata retin foarte bine minte, ca ofiterul a spus, cica: ‘Nu, voi trageti cu dum-dum-uri si dupa aia Armata raspunde.’”

Procesul de la Timisoara (I): Missed Press Opportunities. The testimonies of Margaret Cacoceanu and Doina Gherasim (25-26 September 1990)

The above series has expanded the list of links on the Internet mentioning the wounding or killing of a named participant in December 1989 to approximately 50.  Other cases–without links on the web, but detailed in the many articles and xeroxes scanned on this site–are clearly well in excess of that number.

Posted in decembrie 1989, raport final, Uncategorized | Tagged: , , , , | Leave a Comment »

Romania December 1989: But surely someone must have previously investigated the ballistics evidence?

Posted by romanianrevolutionofdecember1989 on September 20, 2011

[purely personal views…summarizing a long history of previous publications]

…Had I to do it all over again, I would have started by going to the hospitals and morgues–macabre as it might have been–to seek out the doctors, nurses, and forensic specialists who operated on, cared for, or treated the dead and wounded in December 1989.  Unfortunately, at the time (research performed in 1991, 1992, 1993-1994, 1997), the idea did not seriously cross my mind.  The problem, and yet also the reason it did not seriously cross my mind, was the fact that it pretty much seems to have crossed no one’s mind.  Hence, I did not read articles in the Romanian press or talk to Romanian journalists and intellectuals discussing this question in depth, let alone seriously investigating it.

…I realized a few years ago how much time has passed when I tried to track down one rather outspoken and, I believe, courageous doctor.  I wrote to the hospital he used to work at, finally getting the director of his department.  I opined that “I hope he hasn’t by chance already been pensioned off.”  The response came back along the lines that they were sorry to inform me that the doctor in question was not only pensioned off, but worse, had now been dead [of natural causes] for several years….Time waits for no man…

Below:  although included in my dissertation https://romanianrevolutionofdecember1989.wordpress.com/rewriting-the-revolution-1997-chapter-8-unsolving-december/ I did not give the issue inordinate attention.  It was only in December 1996 when I drafted an article for publication in Romania that I began to realize the potential significance of this question.  [This is also significant as it shows clearly that this line of research predated my exit from the mainstream academic world by several years.]  I have searched largely in vain since for anything even approaching a Romanian investigation into this issue–below a few articles that barely fit that bill.  The first is perhaps the most interesting for a number of reasons but perhaps most of all because the series only got started with promises of future articles when it abruptly stopped without explanation and was never returned to, even though it was clear the author intended future installments.  That was March 1990.

image-12image-11image-10

image-10image-9image-8

“Un capitol aparte privind mijloacele folosite il constituie cartusele cu care s-a tras in Revolutie, multe gloante gasite fiind cel putin ciudate, de provenienta straina. Intr-o ampla ancheta, “Tineretul Liber” incearca sa elucideze misterul gloantelor “ciudate” apelind la maiorul Ion Stefanut, inginer specialist in armament si munitie la M.Ap.N. [nota mea: nu este mentionat aici dar e destul de important: in decembrie 1989 Stefanut a fost cadru…USLA]

Cartuse de tip “Kynoch-Magnum” s-au gasit la Buzau, dar si in zona Televiziunii si se pare ca o “mostra” a mai fost depistata si in zona fostului c.c. Este produs de firma “Kyondi”, celalalt cuvint “Magnum” fiind o unitate de masura. Acest cartus are calibrul 9,5 mm sau 0,375 toli. Este un cartus de vinatoare pentru vinat mare si poate fi tras cu orice tip de carabina sau puscaa de calibru 9,5 care are o camera destinata unui astfel de gen de incarcatura. Este un cartus de mare putere, caracteristicele lui permitind ca un bun tintas sa loveasca perfect si mortal la o distanta de 1000 m, viteza initiala a glontului este de circa 850 m/s. Pulberea din cartus este, intr-adevar mai neobisnuita, dar deloc noua, avind in vedere ca se fabrica din anii 70. Este vorba de o pulbere sub forma de…macaroane, cu ardere constanta, care imprima glontului o viteza marita, determinind si o mica uzura a tevii. “Macaroanele” sint facute din nitroceluloza plastificata cu nitroglicerina. Glontul este de tip “Softnosed”, ceea ce in traducere ar insemna, “cu nasul moale”, adica la impactul cu tinta, virful glontului se deformeaza radial, ceea ce determina producerea de rani grave la intrare. Nu este un glont penetrant raminind pe loc, dar provocind o lovitura de categoric mortala. Glontul este un miez de plumb acoperit intr-o camasa de tombac, un aliaj pe baza de cupru.

Apartia cartuselor de acest tip dovedeste ca si la noi exista asemenea arme de vinatoare. In dotarea fortelor noastre armate nu exista o astfel de arma.

Cartusele “Kynoch-Magnum” ramin stranii, prin aparitia lor insolita pe strazile Capitalei, alaturi de intreaga “colectie” de gloante adunata de echipele militare care au curatat subteranele Bucurestiului [dupa Voinea, nici acestea n-au existat] si casele din care s-a tras….”

extras din Aurel Perva si Carol Roman, Misterele Revolutiei Romane, 1990, pp. 103-104

http://www.procesulcomunismului.com/marturii/fonduri/rev89/simionica/manuscris/

Atentie, in special, la USLA, Stetikin/Stecikin, si “seviciu 150 Directia V-a a Securitatii”…

http://www.procesulcomunismului.com/marturii/fonduri/rev89/simionica/manuscris/docs/cap2.htm

http://www.procesulcomunismului.com/marturii/fonduri/rev89/simionica/manuscris/docs/cap3_1.htm

http://www.procesulcomunismului.com/marturii/fonduri/rev89/simionica/manuscris/docs/cap3_4.htm

image-45

“Cine a tras gloante explozive?”

Revolutia din decembrie 1989 a lasat in urma ei foarte multe intrebari fara raspuns dintre care una destul de dureroasa este aceasta: cine a tras si mai ales cine a dat ordin sa se traga cu gloante explozive? Daca in rindurile care urmeaza nu putem raspunde acestor intrebari, cei putin vom reduce in actualitate o problema care este ignorata si trecuta sub tacere de cei care ar trebui s-o rezolve.

Inainte de toate, ce este un glont exploziv? Ca aspect si dimensiuni, nu se deosebeste de un glont obisnuit de calibrul 7,62 mm, deci poate fi folosit ca munitie pentru pistolul automat AKM. Ce il deosebeste de un glont obisnuit este faptul ca odata patruns in tinta, glontul “dum-dum” explodeaza, raspindind o puzderie de schije si producind distrugeri infioratoare in regiunea in care a intrat. Deci, daca cu un glont obisnuit se scoate adversarul din lupta, prin folosirea unui exploziv este sigur ca i se provoaca acestuia o rana care il va chinui toata viata, in cazul in care va supravietui leziunilor provocate de schije si puternicei hemoragii care insoteste de obicei o astfel de rana. Iata de ce acest tip de munitie a fost interzis de multi ani, prin tratate internationale.

Domnul profesor Nicolae Angelescu, seful Sectiei Chirurgie a Spitalului Coltea a avut amabilitatea sa ne explice citeva din aspectele tratamentului chirurgical al ranilor produse de gloante explozive:

–Sint mai multi factori, care contribuie la a face ca o plaga provocata de un astfel de glont sa fie greu de tratat si greu de vindecat. In primul rind prin explozia glontului se produc distrugeri masive de tesuturi in zona in care aceasta a patruns si uneori aceste tesuturi nu se mai pot reface. In al doilea rind, fragmentele metalice rezultate (?) in urma exploziei se raspindesc pe o intindere mare si de aceea nu pot fi extrase in totalitate, pentru ca extragerea lor ar provoca pacientului o rana mult mai mare decit cea produsa de glontul in sine. Deci, dupa operatie mai ramin in corpul pacientului destule fragmente metalice si acestea constituie surse de infectie care il agraveaza starea.

Pentru a va ajuta sa va dati seama cum arata si ce inseamna o rana produsa de un glont exploziv, va prezentam in continuarea diagnosticele de internare ale celor adusi in Spitalul Coltea, impuscati cu astfel de gloante:

1. Nicolae Lucian, adus pe data de 21 (?) decembrie 1989. Diagnostic: fractura cominutiva femur sting in treimea inferioara, cu leziune de artera si vena femurala si pierdere de substanta prin plaga impuscata.

2. Necunoscut, adus pe 22 decembrie, ora 1, decedat la ora 1.30. Diagnostic: hemoragie peritoneala cataclismica cu plage de vena porta, case splinice, zdrobire de pancreas prin plaga impuscata hipocondru sting. Plaga zdrobita de colon travers.

3. Radu Traian, adus pe data de 23 decembrie 1989. Diagnostic: plaga transfixianta glezna stinga cu fractura cominutiva tuberozitatea calcaneana. Sectinue artera si vena tibiala. Fractura deschisa cominutiva maleola interna dreapta.

4. Gherman Dumitru, adus pe 25 decembrie 1989. Diagnostic: plaga impuscata antrebat sting bipolara, cu explozie de ulna, in treimea distala si lipsa de substanta osoasa, sectiune de tendoane muschi flexori ai carpului si degetelor si sectiune de pachet vasculo-nervos ulnar.

5. Astafei Petre, adus pe 22 decembrie 1989, decedat. Diagnostic: plaga impuscata toraco-abdominala cu ruptura de ficat si rinichi drept. Hemopneu-motorax drept, hematom intraperitoneal, stare de soc hemoragic, fractura cominutiva coastele 7,8, si 9 drepte.

6. Soldat Constantinoiu Vasile, adus la data de 24 decembrie 1989, decedat. Diagnostic: hemotorax sting masiv cu soc hemoragic prin plaga impuscata cervico-toracala cu ruptura vertebrelor toracale T2, T6, ruptura vaselor vertebrale si a vaselor de la baza gitului….

Cristian Calugar, Flacara, 13-19 februarie 1991 (nr. 6) , pp. 8-9.

image-8

image-7

S-a vorbi mult in perioada crimelor din Decembrie ’89 despre gloante speciale cu care erau ucisi tineri si virstnici, gloante care–zice-se nu se aflau in dotarea unitatilor noastre militare. S-a vorbit mult pina s-a tacut si dupa ce s-a facut suficient s-a redeschis discutia de la “nu exista asa ceva!” Gloante speciale n-au existat!–s-au grabit sa spuna mai marii nostri. Dovezi!–cerea Elena Ceausescu intr-o anume situatie. Dovezi!–cere procurorul general M.U.P. Cherecheanu. Dovezi!–se alatura domnul general A. Stanculescu.

Pentru a cauta dovezi este nevoie de putina munca pe care organele in drept nu sint dispuse a o efectua. Se platesc lefuri grase ca sa se taca mai mult decit sa se faca. Bunaoara, la citeva saptamini dupa ce am predat Procuraturii dosarul cu furturile din C.C., procurorul care preluase ancheta de la subsemnatul, intrebat fiind daca a avansat cu ceva, mi-a spus ca nu si ca sa-l sprijin eu ca…Altfel spus, noi scriem–noi rezolvam. Va trebui pina la urma sa cerem adoptarea unei legi prin care sa ni se subordeneze Politia (sau S.R.I.-ul) ca sa-i spunem noi ce si cum sa faca. Pina atunci insa, ne vom limita la dovezi-marturii pe care oamenii le dau, le semneaza si raspund pentru ele.

Consemnam mai jos doua astfel de marturii despre gloante speciale dar si despre altele, marturii ale unor revolutionari din Decembrie ’89…

“UN ASTFEL DE CARTUS AVEA IN VIRF O PITRA ALBA, TRASPARENTA”

BALASA GHEORGHE: Sint foarte intrigat de interviul acordat de dl. general Stanculescu ziarului “Tineretul Liber”, interviu in care acesta ocoleste adevarul.

Din Directia a V-a, din depozitul de munitie, au fost scoase pe 23-24 decembrie 1989 cartuse DUM-DUM, cartuse speciale care nu se potriveau la nici o arma din dotarea M.Ap.N. S-au gasit trei-patru cutii cu astfel de cartuse. Gloantele speciale, erau lungi de 5-6 cm si putin mai groasa decit un creion. Un astfel de cartus avea in virf o piatra alba, transparenta. Toate aceste cartuse i le-am prezentat personal, spre a fi filmate, d-lui Spiru Zeres. Toate cartusele speciale, in afara de DUM-DUM era de provenienta RFG-ista. Din Directia a V-a au fost predate U.M. 01305. Capitan doctor Panait, care a spus ca pina atunci nu vazuse astel de munitie, maior Puiu si captian Visinescu stiu de ele.

In fostul sediu C.C. P.C.R., toti cei impuscati in noaptea de 23 spre 24 decembrie ’89 au fost impuscati cu gloante speciale. Un glont care trece prin zid e absurd sa-l cauti in trupul celui impuscat. Dar s-au mai gaist si altele in Directia a V-a, si anume:

armele de vinatoare ale lui Ceausescu. Erau vreo 5 arme unicat cu infrarosii:

–pistoale de salon cu teava lunga pentru antrenament;

–generator de inalta frecventa pentru tortura;

–statii de emisie-receptie;

–aparatura de foto de ultimul tip;

–dosarul de pregatire al celor de la USLA. Era un dosar de aproximativ 25 cm grosime si cit am stat acolo, sa pazesc, am rasfoit aproape jumatate din el;

–dosarul cu toate tunelurile de sub Bucuresti, cu iesiri si evacuari din cladiri importante, cum sint: C.C., Cotroceni, Casa Poporului, Primaverii (cu vilele din imprejurimi si insula din lac). Pe aceste scheme se arata exact sistemul de comunicare intre ele;

–buletine de identitate cu biletul inauntru pe care scria: “disparut in timpul anchetei”;

–casetele cu toate filmele facute cu vizitele lui Ceausescu;

–trei fisete cam de 1 m fiecare, pline cu pasapoarte. De exemplu erau trei pasapoarte cu aceeasi fotografie dar cu nume diferite;

–un dosar in care erau trecute diverse persoane aflate sub supravegherea anumitor ofiteri USLA.

–Impreuna cu mine, in cladirea CC PCR–corp. B. au mai fost si cunosc acestea urmatorii: ing. Minea Radu, Catalin Constantin, Varban Viorel, Catalin Crosu, Costel Ciuhad, Neagu George, Stoica Florin, maior Puiu si capitan Visinescu–de la regimentul de garda, capitan doctor Panait de la U.M. 01305 Bucuresti. Toate cele gasite au fost filmate de catre Spiru Zeres, iar apoi predate si transportate la U.M. 01305 Bucuresti pe 23 si 24 decembrie 1989.

“S-AU GASIT LAZI INTREGI, CONTININD DE LA GLOANTE SPECIALE, PINA LA GLOANTE DE VINATOARE”

Ing. MINEA RADU (cel care s-a ocupat de primirea pazirea si predarea celor gasite in Directia a V-a):

“S-au adus din Directia a V-a in incaperea aleasa de noi la parterul C.C.-ului, urmatoarele:

–extrem de multa munitie, lazi intregi de la gloante speciale pina la gloante de vinatoare sovietice, occidentale;

–foarte multe pasapoarte, pasapoarte diplomatice, pasapoarte in alb, legitimatii de serviciu. Printre legitimatii am gasit-o pe cea a lui ADALBERT COMANESCU–seful de Stat Major al generalului Neagoe. Legitimatia asta era formata din trei parti. Functie de situatie se arata pe partea corespunzatoare, datele din interior fiind codificate: era intr-un plastic albastru, special, cred ca era magnetic, iar fotografia era color;

–o multime de lazi pe care nu le-am desfacut;

–documente secrete carate cu paturile. Printre ele erau programate de actiune pentru situatii deosebite, cu nume de cod de calculator, pentru pregatirea ofiterilor de securitate. Erau de exemplu, moduri de actiune pentru dispersarea si anihilarea grupurilor mici. Mai erau moduri de actiune in intreprinderi fara ca ofiterii respectivi sa se deconspire. La sfirsitulul unor astfel de documente era o lista cu cursanti si cu semnaturile lor. In foarte multe din listele astea preponderenta era feminina: circa trei sferturi erau femei. Din ce-am citit despre dispersarea grupurilor mari, se recomanda ca niciodata sa nu se incerce direct aceasta, ci, mai intii, sa se desfasoare actiuni pentru spargerea lor in grupuri mai mici si acestea sa se anihileze separat;

–dozimetre, contoare Geiger, osciloscoape multispot, truse electronice de depanare, calculatoare, aparatura foto;

–truse chimice de teren;

–o ladita cu obiecte de valoare (farfurii de argint masiv, grele, foarte vechi, datind de prin 1700);

–gheme intregi de sirma de platina pentru filigran;

–un stilou dozimetru, de care multi s-au speriat; era de provenienta sovietica, nichelat si gradat in multiroentgen;

codor pentru transmisiii U.K.V. Despre acesta s-a spus la TV ca ar fi o bomba pentru a arunca in aer subsolul. S-a aflat, de fapt, de ce nu interceptam noi ceea ce transmiteau ei prin statii. Aceasta fiindca se lucra pe o frecventa putin deasupra frecventei acordate si cu aceste codoare-decodoare se lucra pentru a transmite-receptiona. Daca nu le aveati si intrai intimplator pe frecventa, nu intelegeai nimic;

–masina de codat, cu calculatoare afisate pe ea. Masina asta am predat-o cu multa grija armatei, a fost pusa numai ea intr-un TAB si transportata l adapost pe 24 decembrie 1989;

–pustile de vinatoare ale lui Ceausescu. Cineva mi-a spus ca o pusca de acel tip valora cit trei Mercedes-uri. Si acestea, impachetate separat in paturi, au fost predate armatei;

–niste truse pistoale foarte ciudate;

–seturi intregi de fiole cu substante neoparalizante, de productie occidentala;

–in sala de mese de la subsolul C.C.-ului s-au gasit doua caiete, gen condici cu numele ofiterilor de securitate care luau masa acolo;

–o lista tiparita cu intreprinderile din Bucuresti, care continea in plus numerele de telefon si camerele unde puteau fi gasiti ofiterii de securitate din intreprinderile respective. Toate acestea au fost predate actualuli maior Puiu si unui locotenent-colonel:

–agende ale fostilor demitari in care erau trecute numele si numerele de telefon ale femeilor cu care aveau legaturi amoroase. In dreptul unor astfel de nume era trecut si ce le dadusera acestora in schimb: pantofi, fustele de piele, haine, caciuli de blana etc. Intr-o dimineata l-am surprins pe Varban Viorel sunind la o astfel de femeie si incercind sa o santajeze….

Cu toate cite s-au gasit exista caseta video facuta de dl. Spiru Zeres inainte de a le fi predat armatei.

Sint in cele doua declaratii de mai sus, suficiente elemente pentru o ancheta a Politiei sau Procuraturii. Adresele celor doi nu trebuie neaparat publicate. Acestea deoarece, din cite stim, toti cei care au pus piciorul in fostul sediu C.C. au…dosare gata facute.

[Dan Badea, “GLOANTE SPECIALE SAU CE S-A MAI GASIT IN CLADIREA DIRECTIEI A V-A,” Expres, 16-22 aprilie 1991]

Posted in decembrie 1989, raport final, Uncategorized | Tagged: , | Leave a Comment »

The “Timisoara Syndrome” Syndrome…or a Post-Postmodernist Response regarding Timisoara December 1989/January 1990

Posted by romanianrevolutionofdecember1989 on September 12, 2011

[purely personal views, based on many years of earlier, previously published research]

The “Timisoara Syndrome” syndrome is when a postmodernist conclusion is sufficiently intellectually-enticing that it creates its own reality–and thereby frames and discourages any further search for reality…

Much has been made over the years of what Jean Baudrillard termed the “Timisoara syndrome,” the so-called “faking of the dead,” recalled, for example, here in a Le Monde article from March 2000: Barely 10 years earlier, despatched to Timisoara to view some old corpses dug up by the propaganda department of the new Rumanian regime, a journalist from the France 2 television channel had commented, “These pictures are here to prove that 4,630 people died at the hands of the secret police” (22 December 1989). http://webcache.googleusercontent.com/search?q=cache:cswQZh6E7W0J:mondediplo.com/2000/03/07kospress+syndrome+timisoara+halimi&cd=3&hl=en&ct=clnk&gl=us

“Ciudata evolutie a unui bilant,” Zig-Zag nr. 12 (1990), p. 7.

The problem is that this understandable postmodernist take (likely influenced by understandable, if nevertheless erroneous French media revisionism in 1990 as I outlined in a 2005 article THE 1989 ROMANIAN REVOLUTION AS GEOPOLITICAL PARLOR GAME: BRANDSTATTER’S “CHECKMATE” DOCUMENTARY AND THE LATEST WAVE IN A SEA OF REVISIONISM, Part Four) ends up ignoring the reality of the Timisoara massacre itself, the circumstances under which those corpses from the Paupers’ cemetery were dug up, and the discovery of an actual mass grave the following month in January 1990 (all-but-ignored by accounts of the “Timisoara syndrome,”) that got scant media coverage.

After nightfall (around 5 p.m.) on Sunday, 17 December, regime forces opened fire on demonstrators in several locations in the center of Timisoara. Erroneous, inflated death tolls reported in both the East European and Western media over the following days (suggesting that anywhere between 1,000 and as many as 12,000 people had been killed), and the realization after the events that the actual death toll was substantially lower, has tended to obscure the fact that by almost any definition a massacre did indeed occur on the evening of 17 December 1989 in Timisoara. [excerpt from https://romanianrevolutionofdecember1989.wordpress.com/rewriting-the-revolution-1997/

Watch this video here http://www.youtube.com/watch?v=qTIICHKO2EE or here http://www.youtube.com/watch?v=fz_XUg8anMo

————————————————————————————————————————————————————

“The Timisoara Syndrome”

Jean Baudrillard (trans. Chris Turner), The Illusion of the End (Cambridge, Polity Press, 1994), pp. 54-61 “The Timisoara massacre.”

p. 55 “It was not the dead that were the scandal, but the corpses being pressed into appearing before the television cameras, as in the past dead souls were pressed into appearance in the register of deaths.”

p. 60 “And yet there will, nonetheless, have been a kind of verdict in this Romanian affair, and the artificial heaps of corpses will have been of some use, all the same one might ask whether the Romanians, by the very excessiveness of this staged event and the simulacrum of their revolution, have not served as demistifyers of news and its guiding principle…Who can say what responsibility attaches to the televisual production of a false massacre (Timisoara), as compared with the perpetrating of a true massacre?”

Andrei Codrescu (well-known poet and National Public Radio commentator), The Hole in the Flag. A Romanian Exile’s Story of Return and Revolution (New York, William Morrow and Company, 1991), pp. 203-204:

“The Romanian ‘Revolution’ was entirely televised, all those of us who believed for years with Gil Scott-Heron that ‘the revolution will not be televised’ were shaken by it. In truth, there were two revolutions: a real revolution that was not televised and that continues, particularly in Timisoara, and a studio revolution that fooled the entire world. Who could forget the piles of corpses stacked like cordwood in front of the Timisoara cathedral?…Or the image of the mother and child shot with a single bullet, lying in the arms of death? Watching these images in New Orleans via CNN, I was moved and enraged, along with millions of others in the world. We now know. The mass graves discovered in Timisoara and presented to the world as proof of the Hitlerite insanity of Securitate were in fact bodies dug out of a pauper’s cemetery with autopsy scars visible. Many of them were in an advanced state of decay…And the extraordinary picture of the mother and her baby killed with the same bullet, seen thousands of times on all the world’s TV screens, was a gross collage. A woman who had died of alcoholism had had an unrelated dead baby placed on her chest for video purposes. Someone made a neat bullet hole in both bodies.”

———————————————————————————————————————-

I) List of those who died in the Timisoara repression (compiled by Timisoara participant and researcher Marius Mioc)

Marius Mioc \”Martirii revolutiei timisorene\”

Martirii revolutiei timisorene

(Nume, prenume, virsta, meserie, zona in care au fost impuscati)

17 decembrie:

1. Andrei Maria, 25 ani, casnica, podul Decebal. Arsa la crematoriu.

2. Aparaschivei Valentin, 48 ani, sofer, Calea Girocului.

3. Apro Mihai, 31 ani, lacatus, Calea Girocului. Ars la crematoriu.

4. Avram Ioan Vasile, 40 ani, C.T.C.-ist, Opera.

5. Balmus Vasile, 26 ani, muncitor, Catedrala. Ars la crematoriu.

6. Balogh Pavel, 69 ani, pensionar, str. Transilvaniei colt cu str. Resita. Ars la crematoriu.

7. Barbat Lepa, 43 ani, contabila, Piata Libertatii. Arsa la crematoriu.

8. Banciu Leontina, 39 ani, muncitoare, podul Decebal. Arsa la crematoriu.

9. Belehuz Ioan, 41 ani, impiegat CFR, str. 13 Decembrie. Ars la crematoriu.

10. Belici Radian, 25 ani, pompier, Piata 700. Ars la crematoriu.

11. Bonte Petru Ioan, 22 ani, muncitor, str. Transilvaniei. Gasit in ianuarie 1990 in groapa comuna din cimitirul eroilor.

12. Botoc Luminita, 14 ani, eleva, Calea Lipovei. Gasita in ianuarie 1990 in groapa comuna din cimitirul eroilor.

13. Caceu Margareta, 40 ani, functionara, Catedrala. Arsa la crematoriu.

14. Caceu Mariana Silvia, 37 ani, functionara, Catedrala.

15. Carpin Danut, 29 ani, parchetar, Calea Aradului. Ars la crematoriu.

16. Chšršsi Alexandru, 24 ani, muncitor, Opera. Ars la crematoriu.

17. Ciobanu Constantin, 43 ani, muncitor, str. Transilvania (in balconul locuintei). Ars la crematoriu.

18. Cruceru Gheorghe, 25 ani, muncitor, Opera. Ars la crematoriu.

19. Csizmarik Ladislau, 55 ani, profesor de muzica, Opera. Ars la crematoriu.

20. Ewinger Slobodanca, 21 ani, muncitoare, podul Decebal. Arsa la crematoriu.

21. Fecioru Lorent, 38 ani, muncitor.

22. Ferkel-Suteu Alexandru, 43 ani, sudor, Calea Girocului. Ars la crematoriu.

23. Florian Antoniu Tiberiu, 20 ani, student, Complexul Studentesc. Ars la crematoriu.

24. Girjoaba Dumitru Constantin, 24 ani, electrician, Catedrala. Ars la crematoriu.

25. Grama Alexandru, 18 ani, muncitor, Calea Aradului.

26. Hategan Petru, 47 ani, electrician, Opera. Ars la crematoriu.

27. Ion Maria, 57 ani, pensionara, Calea Girocului (in masina). Sotul afirma ca a mai fost impuscata si in spitalul judetean.

28. Iosub Constantin, 17 ani, elev, Catedrala. Ars la crematoriu.

29. Iotcovici Gheorghe Nutu, 25 ani, strungar, Opera. Ars la crematoriu.

30. Istvan Andrei, 42 ani, muncitor, Catedrala.

31. Juganaru Dumitru, 37 ani, mozaicar, Calea Girocului.

32. Lacatus Nicolae, 28 ani, muncitor, Piata Traian. Ars la crematoriu.

33. Luca Rodica, 30 ani, functionara, Calea Girocului. Arsa la crematoriu.

34. Lungu Cristina, 2 ani, prescolara, Calea Girocului.

35. Mardare Adrian, 20 ani, muncitor.

36. Maris Stefan, 40 ani, mecanic, Calea Girocului.

37. Miron Ioan, 58 ani, pensionar, Calea Lipovei. Ars la crematoriu.

38. Motohon Silviu, 35 ani, ajutor maistru, str. Ialomita. Ars la crematoriu.

39. Munteanu Nicolae Ovidiu, 25 ani, student, Complexul Studentesc. Ars la crematoriu.

40. Nagy Eugen, 17 ani, elev, Calea Girocului. Ars la crematoriu.

41. Opre Gogu, 30 ani, electrician, Opera. Ars la crematoriu.

42. Osman Dumitru, 24 ani, barman, Opera. Ars la crematoriu.

43. Otelita Aurel, 34 ani, muncitor, Calea Lipovei (in locuinta). Ars la crematoriu.

44. Paduraru Vasile, 30 ani, muncitor.

45. Pinzhoffer Georgeta, 35 ani, muncitoare, Calea Lipovei.

46. Popescu Rozalia Irma, 55 ani, pensionara, calcata de un autovehicul blindat linga podul Decebal.

47. Radu Constantin, 33 ani, lacatus, Calea Girocului. Ars la crematoriu.

48. Sava Angela Elena, 25 ani, muncitoare, Catedrala. Arsa la crematoriu.

49. Sava Florica, 33 ani, vinzatoare, Piata Traian.

50. Simicin Nicolae, 32 ani, muncitor, Calea Lipovei.

51. Sporer Rudolf Herman, 33 ani, zugrav, Calea Lipovei. Ars la crematoriu.

52. Stanciu Ioan, 42 ani, operator chimist, Catedrala. Ars la crematoriu.

53. Tako Gabriela Monica, 10 ani, eleva, Bd. Republicii.

54. Tasala Remus Marian, 23 ani, sculer-matriter, Piata 700 (impuscatura superficiala la git). Dus de prieteni la spitalul judetean, a fost gasit apoi cu o impuscatura in frunte.

55. Todorov Miroslav, 25 ani, muncitor, str. Vasile Alecsandri.

56. Tintaru Teodor Octavian, 21 ani, electrician, podul Decebal.

57. Varcus Ioan Claudiu, 15 ani, elev, Calea Girocului.

58. Wittman Petru. Ars la crematoriu.

59. Zabulica Constantin, 30 ani, muncitor, Piata Stefan Furtuna. Ars la crematoriu.

60. Blindu Mircea. Impuscat linga Gara de Est de militianul Atomii Radu. Nu a fost trecut de Procuratura pe lista oficiala a eroilor revolutiei pentru ca, dupa parerea acesteia, impuscarea a fost datorata faptului ca ar fi furat dintr-un magazin. Familia contesta acest lucru.

61. Zornek Otto, 53 ani, zugrav. Oficial este considerat disparut. Este plauzibil sa fi fost printre cei arsi la crematoriu (caz preluat din arhiva asociatiei “Memorialul Revolutiei”.

62. Pisek Stefan. Oficial este considerat disparut. Este plauzibil sa fi fost printre cei arsi la crematoriu. Despartit de sotie (care locuieste la Resita) din 1988 – plecat la Timisoara. La citiva ani dupa revolutie sotia pretinde ca Stefan Pisek, cu care nu mai tinuse legatura, a murit in timpul revolutiei. Unul din ranitii revolutiei – Alexandru Kos – a depus marturie ca l-a vazut pe Stefan Pisek impuscat in seara de 17 decembrie 1989 in Piata Libertatii.

63. Un caz ce l-am prezentat in editia intii a cartii: Cardos Traian, 76 ani. Conform adeverintei eliberate in 16 ianuarie 1991 de preotul Stelian Borza de la Parohia Ortodoxa din cartierul Mehala, “la data de 21 decembrie 1989 Nr. matricol 153, a fost inmormintat enoriasul Cardos Traian din str. Crisan nr. 58 care a fost in dupa amiaza zilei de 17 decembrie impuscat, dar pentru ca familia sa-l poata inmorminta in certificatul de deces a fost scris accident, dispozitiile erau de la Comitetul Judetean catre Mitropolie, Protopopiat, sa nu inmormintam pe cei impuscati si nici sa tragem clopotele. (…) Realitatea se poate dovedi cu martorii de la procesiune si daca e cazul prin exhumare”. Totusi Parchetul considera ca a fost vorba de un accident de circulatie (17 decembrie 1989, Calea Lipovei colt cu Pomiculturii). Pentru aceasta a fost trimis in judecata Gheorghe Cuzic, sub invinuirile de conducere fara permis si parasirea locului accidentului (omorul din culpa nu a fost retinut, considerindu-se ca a fost vina victimei). Nu cunosc rezultatul procesului, dar tinindu-se seama de incadrarea juridica, probabil s-a aplicat unul din decretele de amnistie sau gratiere de la inceputul lui 1990. Numele Cardos Traian figureaza si in cimitirul eroilor din Timisoara, printre martirii revolutiei.

64-70. Certificate medicale nerevendicate (din grupul celor incinerati). 5 dintre aceste certificate pot apartine celor arsi la crematoriu pentru care nu s-a gasit certificat medical (moartea stabilita prin marturii), si anume Csizmarik Ladislau, Florian Antoniu Tiberiu, Ewinger Slobodanca, Ianos Paris, Radu Constantin.

18 decembrie:

1. Ciopec Dumitru Marius, 20 ani, electromecanic, Calea Girocului.

2. Ianos Paris, 18 ani, fara ocupatie, Calea Girocului. Ars la crematoriu.

3. Leia Sorinel Dinel, 23 ani, operator chimist, Catedrala. Gasit in ianuarie 1990 in groapa comuna din cimitirul eroilor.

4. Mariutac Ioan, 20 ani, muncitor, Catedrala. Gasit in ianuarie 1990 in groapa comuna din cimitirul eroilor.

5. Nemtoc Vasile Marius, 19 ani, muncitor, Catedrala.

19 decembrie:

1. Curic Veronica, 32 ani, casnica, Piata 1 Mai (Iozefin).

2. Reiter Edita Irina, 39 ani, functionara, Bd. Tineretii.

———————————————————————————————————————————

II) The idea about “some old corpses dug up by the propaganda department of the new Rumanian regime,” that Novi Sad TV journalists (presumably then, according to this conspiracy theory, Yugoslav agents), or, most ridiculous of all, Securitate agents themselves, were responsible for digging up and presenting the corpses from the Paupers’ cemetery (all views that have gained expression through the years) is simply WRONG.  How do we know?  From what eyewitnesses have described.  Here 30 yr. old Ion Gogoara described in Titus Suciu’s Raport cu Sufletul la Gura (1990) that the makeshift grave in the Paupers’ cemetery was found by kids, that when he got there there were about 30 people gathered placing candles, and that all this took place at about 10:30 or 11 am on the morning of 22 December 1989, thus before Ceausescu’s flight from power (but at a time when Timisoara was long already beyond the regime’s control).

Virgil Botoc told Marius Mioc in 1995 how on 22 December 1989 he was searching frantically for his 13 year old daughter Luminita and how he and others participated in the removal of the corpses and put them on some sheets.  As Mioc has noted, precisely because many of those who had lost loved ones in the repression of the previous days did not know yet that many corpses had been transported from the hospitals and morgue to be incinerated, they looked frantically anywhere they could, including the Paupers’ cemetery.

Botoc Virgil (tatal lui Luminita Botoc) In 22 dimineata la cimitirul saracilor s-au dezgropat niste morti. Am fost si eu acolo sa vad daca n-o gasesc pe Luminita. Aici era o groapa comuna, o alta groapa cu un singur mort si inca un mort in capela. Mortii fusesera ingropati dezbracati. Unii erau cusuti cu sirma, cel din capela avea si picioarele legate cu sirma. Am scos mortii, i-am pus pe niste cearsafuri.  http://timisoara.com/newmioc/33.htm

Marius Mioc: “Filmarea din 22 decembrie a fost cu cadavre dezgropate din cimitirul săracilor. Aceia nu erau morţi din revoluţie ci sărăntoci fără familie îngropaţi pe cheltuiala Primăriei. Familiile celor morţi în revoluţie, care nu găseau cadavrele celor dragi (fuseseră incinerate, dar nu se ştia asta pe atunci), în disperare au căutat pe unde le-a trecut prin minte, şi au dezgropat şi morţii de la cimitirul săracilor. S-a crezut atunci sincer că aceia sînt morţi din revoluţie.” http://piatauniversitatii.com/forum/viewtopic.php?t=974

The issue of the inflated death tolls is somewhat more difficult to account for and trace, and has never been fully cleared up–although I remain inclined to believe that the information blackout placed on the Timisoara repression by the Ceausescu regime, the horror of the events as they happened, the fear of the regime by those in Romania and by emigres, and “pack journalism” were primarily at work here.  The following account in English shows that Romanian regime officials did not uniformly or even intentionally inflate death totals across the board as has been suggested.  Note the Health Minister on 25 December 1989 discussing far more realistic numbers.

In Timisoara, local army commander Corneliu Vajda said 600 bodies of people slain by security forces had so far been found in mass graves and estimated the total number of dead at 4,670, the Austrian Press Agency reported, quoting Finnish journalist Marita Vihervuori as its source.

Unconfirmed reports of casualties have run as high as tens of thousands. But Victor Ciobanu, health minister under Ceausescu and now in opposition to him, said 500 people had died in Bucharest alone over the past four days, with 2,000 wounded.

http://alb.merlinone.net/mweb/wmsql.wm.request?oneimage&imageid=5530113

http://www.newspaperarchive.com/SiteMap/FreePdfPreview.aspx?img=112842207

Doina Alexandru: Mircea Carp, mentionai adineauri agentia ADN. Am în fata telegrama ei şi as vrea să v-o expun pe larg. Agentia Est-Germana de ştiri ADN, citând sursele unor muncitori români care lucreaza în RDG a informat că forţele de Securitate au ucis între 3-4000 de oameni în Timişoara. Victimele au fost înmormântate în gropi comune. ADN a adăugat că forţele guvernamentale au reprimat brutal adunările de protest din peste 10 oraţe româneşti. Securitatea a tras în mulţime la întâmplare, ucigând chiar femei gravide şi copii. Agentia est-germană precizează că la Timişoara au fost atât de multe victime încât cadavrele au trebuit să fie înmormântate în gropi comune ori incinerate. Spitalele sunt supra-aglomerate de răniţi.

http://www.europalibera.org/content/article/1828406.html

The following may be from a piece written by Ioan Scurtu and alleging intentional international manipulation (based in part it seems on the first parliamentary report associated with the investigative commission headed by Sergiu Nicolaescu)

http://www.edituracasaradio.ro/art.shtml?id=27

La 19 decembrie, Radio Budapesta, la ora 08.00, relata că la Timişoara numărul morţilor este de 300-400″. La ora 09.37, Center Monitoring Departament, din München, preluând o altă relatare de la Radio Budapesta, menţiona că s-a aflat ca într-un spital din Timisoara, mai mult de 200 de oameni au murit în urma rănilor”. Associated Press transmite din Viena, la 11.25, o convorbire telefonica cu un tânar maghiar care a declarat ca are mai multe rude care lucreaza ca doctori în spitalele din Timisoara. Acesta afirma ca într-un singur spital erau 250 de morti, printre cei ucişi fiind mai mulţi copii. Circa 30% la suta dintre cei ucişi si răniţi erau etnici maghiari, ceilalti etnici români. AFP, 13.02, Vatin: “Mii de morti la morga spitalului”. Vocea Americii (VOA), 21.00: “Câteva sute”. Radio Europa Libera (REL), 22.15: “Numarul mortilor variaza de la doi la câteva sute… specificam ca aceste cifre nu sunt confirmate”. Tanjug, Vârset, 22.52: “Aproximativ 2000 oameni”.
Comentând aceste informatii care sunt deseori conflictuale, Emil Hurezeanu, la Europa Libera, precizează: “Specificăm că aceste cifre nu sunt confirmate şi vom continua să susţinem de fiecare dată caracterul violent al reprimării demonstraţiei de la Timişoara”.
A doua zi, 20 decembrie, Reuter transmite din Belgrad, la ora 01.43: “De când forţele Securităţii au intervenit cu tancuri şi elicoptere împotriva demonstranţilor anti-guvernamentali, au fost ucişi până la 2000 de oameni”. Tot Reuter, de data aceasta de la Budapesta, la ora 14.20, relateaza ca ministrul de externe ungar, Gyula Horn, a spus ca “mai multe sute de oameni au fost ucişi şi răniţi la Timişoara când miliţia şi armata au atacat demonstranţii”. Reuter, la 20.57 din Berlinul de Răsărit, ştire preluată de la AND: “circa 3000-4000”.
21 decembrie. DPA, 09.33, Bucuresti, stire AND: “3000-4000 de oameni”. Reuter, 15.16, Viena, stire a agentiei ungare MTI: “În România, demonstratiile în care au fost ucisi pâna la 4000 de oameni continuă”.

La ora 17.00, Europa Liberă informează despre o conferinţă a ministrului de externe ungar, la care acesta a declarat că potrivit unor informatii credibile, în vestul României au loc ciocniri între forţele armate şi cele ale Securităţii. Se pare că unii soldaţi au refuzat să execute ordinele de a trage în demonstratii şi s-au alăturat manifestanţilor. Horn a informat totodată că potrivit informaţiilor deţinute, între 1000-2000 de persoane au fost ucise la Timişoara şi în împrejurimi, ca urmare a ciocnirilor dintre forţele Securităţii şi demonstranţi”.
În dimineaţa zilei de 22 decembrie, Europa Liberă difuzează o ştire primita de N. C. Munteanu, de la cineva, cu o voce gâtuită de emotie, care a spus că la Timişoara ar fi fost “4632 morti, 1282 de raniti în spitale, unii în judete apropiate”. „Cifra ni se pare foarte mica [comentariu Emil Hurezeanu -n.n.]. 13214 arestări şi 7613 condamnari la moarte! Deci la Timisoara! Cifrele respective ar fi fost discutate într-o sedinta cu usile închise a Cabinetului 2 a Comitetului Executiv, miercuri seara”.
Aceasta cifră este preluată şi de Radio Budapesta, care la ora 16.00 transmite: “Radioul liber de la Timişoara a anunţat la ora 15.08… 4326 morti”.
23 decembrie. Reuter, 15.16, Belgrad: „Tanjug a relatat din Bucureşti că în timpul întregii saptamâni de violenţe au fost omorâţi cel puţin 12 000 de oameni”. R. B., dupa ora 18.000, relatare Józef Orosz: “Surse ponderate susţin că până acum numărul victimelor revoluţiei române se ridica la 70 000-80 000. Numarul ranitilor ajunge la 300 000”. Iata si câteva stiri din ziua de 25 decembrie. La ora 12-14, Associated Press, citeaza Radio Budapesta ca spunând ca 70 000-80 000 de oameni ar fi fost omorâti de când a început în decembrie revolutia care l-a rasturnat pe ultimul conducator stalinist din blocul sovietic.
“Numarul ranitilor a atins cifra de 300 000″ a spus Radio Budapesta. Stirea, ca si cea referitoare la victime, este imposibil sa fie verificate”.
Aceeasi agentie revine, la ora 13.18, cu o declaratie a ministrului Sanatatii de la Bucuresti care apreciaza ca în întreaga tara sunt mai multe mii de victime… În ceea ce priveste cifra data de Radio Budapesta, 70 000 de morti din 17 decembrie, începutul revoltei în Timisoara, ministrul român a apreciat-o ca fiind „foarte exagerata”.

1998-12-02 (Magazin istoric nr.12)

————————————————————————————————————————

III) The discussion of the Paupers’ cemetery has obscured the finding on 15 January 1990 discovery of an actual mass grave of those killed during the repression as Marius Mioc has detailed.

“Despre sute de cadavre filmate eu n-am auzit, am auzit de 2 filmări, una din 22 decembrie 1989 şi una din ianuarie 1990, fiecare cu vreo 10 cadavre. Că de la o filmare cu 10 cadavre unii ajung să-şi închipuie că au văzut sute sau mii de cadavre e problema lor şi a psihologilor.

Filmarea din 22 decembrie a fost cu cadavre dezgropate din cimitirul săracilor. Aceia nu erau morţi din revoluţie ci sărăntoci fără familie îngropaţi pe cheltuiala Primăriei. Familiile celor morţi în revoluţie, care nu găseau cadavrele celor dragi (fuseseră incinerate, dar nu se ştia asta pe atunci), în disperare au căutat pe unde le-a trecut prin minte, şi au dezgropat şi morţii de la cimitirul săracilor. S-a crezut atunci sincer că aceia sînt morţi din revoluţie.

În ianuarie 1990 s-a descoperit o altă groapă comună, la cimitirul eroilor, iar aceasta era într-adevăr cu morţi din revoluţie, îngropaţi cam prin 27 decembrie fiindcă nimeni nu-i revendica şi mirosea urît la morgă, nu mai puteau să-i ţină. Cazuri concrete sînt Sorin Leia http://timisoara.com/newmioc/11.htm sau Luminiţa Boţoc http://timisoara.com/newmioc/33.htm

Virgil Botoc:

In 22 dimineata la cimitirul saracilor s-au dezgropat niste morti. Am fost si eu acolo sa vad daca n-o gasesc pe Luminita. Aici era o groapa comuna, o alta groapa cu un singur mort si inca un mort in capela. Mortii fusesera ingropati dezbracati. Unii erau cusuti cu sirma, cel din capela avea si picioarele legate cu sirma. Am scos mortii, i-am pus pe niste cearsafuri.

O masina a trecut pe Calea Lipovei si anunta de la o statie de amplificare ca Ceausescu a fost prins.

La spitalul judetean n-am mai fost fiindca mi se spusese ca acolo nu mai sint morti si auzisem ca mortii de acolo au fost dusi la Bucuresti.

In 24 decembrie am fost la procuratura, am dat declaratii si fotografia fetei. Procurorul Balan mi-a spus ca are 60 de teroristi arestati si va cerceta daca recunoaste vreunul fotografia.

In 15 ianuarie iar am fost la tribunal si procurorul Balan mi-a spus ca pina acum nimeni n-a recunoscut-o pe fiica mea. Dupa ce am iesit de la tribunal, am aflat ca in cimitirul Eroilor s-a descoperit o noua groapa comuna. Am mers acolo. In groapa erau 11 morti, printre care si Luminita.

18 martie 1995

“Renaşterea Bănăţeană” din 16 ianuarie 1990 anunţînd despre groapa comună din cimitirul eroilor
“Renaşterea Bănăţeană” 16 ianuarie 1990, pag. 3
Comunicatul garnizoanei Timişoara după ce s-a aflat de groapa comună din cimitirul eroilor, publicat în “Renaşterea Bănăţeană” din 18 ianuarie 1990

Posted in decembrie 1989, raport final, Uncategorized | Tagged: , , , , , , , | Leave a Comment »

Resita si Lugoj, decembrie 1989: gloante vidia (5,6 mm)

Posted by romanianrevolutionofdecember1989 on December 20, 2009

Lugoj gloante vidia 5,6 mm

– Vă rog să vă prezentaţi, domnule plutonier.
– Sânt plutonierul Coancă Gheorghe.
– Pentru prima dată v-am întâlnit în data de 20 decembrie 1989, în faţa Consiliului, împreună cu subunitatea dumneavoastră. Ce s-a întâmplat apoi ?
– Din 20 până în 25 decembrie 1989 am apărat oraşul Lugoj.
– Iar după aceea ?
Consiliul Frontului Salvării Naţionale din Reşiţa a cerut întăriri din partea Lugojului şi o parte din subunităţile noastre s-au deplasat de urgenţă în ajutorul fraţilor din Reşiţa.
– Bănuiesc că a fost vorba de “terorişti” ?
– Nu, de securitatea civilă a statului.
– Unde se găseau ei ? În vreo unitate militară ?
– Erau dispersaţi în tot oraşul, în locuinţe, cazemate subterane şi la Liceul nr. 2, unde îşi transportau răniţii.

– În ce mod îşi desfăşurau atacul ?
Atacul se deschidea la lăsarea serii şi înceta în jurul orei opt-nouă dimineaţa.
– Aţi reuşit să prindeţi câţiva ?
La una din locuinţele de unde s-a tras, am reuşit să arestăm un maior de securitate, împreună cu cei doi fii ai săi (unul de 14 ani, iar celălalt de 20 ani, elev la şcoala militară de securitate), toţi trei foarte buni trăgători.
– Nu erau conştienţi de faptul că totul e pierdut ?
– Ba fa, dar … la întrebarea adresată de comandantul unităţii militare din Reşiţa : “Ce rost are vărsarea de sânge, situaţia oricum nu o puteţi întoarce ?”, răspunsul comandantului Securităţii civile, atunci arestat, a fost : “Puţin ne pasă !”.
– Care a fost atitudinea civililor ?
– Populaţia a manifestat o adevărată dragoste faţă de armată, gărzile patriotice participând activ la acţiunile de luptă.
– Aţi avut victime ?
– Din rândul gărzilor patriotice s-au înregistrat multe victime, din rândul subunităţii noastre nu s-a înregistrat nici o victimă.
– Când s-au predat securiştii şi ce armament au folosit ?
S-au predat în data de 29 decembrie 1989, dar am continuat să apărăm obiectivele până astăzi, 10 ianuarie, când ne-am întors la Lugoj. Armamentul lor era de provenienţă străină, super-uşor, de calibru 5,6 şi în cadenţă de tragere dublă. Gloanţele erau cu vârf retezat şi pastilă explosivă în cap.
– Care este acum cea mai mare dorinţă a dumneavoastră ?
– Să-mi revăd copilul, de doi ani şi jumătate. Să fac o baie fierbinte şi să-mi schimb cizmele că, din 17 decembrie până în 5 ianuarie 1990, am dormit îmbrăcat şi fără să-mi scot cizmele din picioare.
– Spuneţi-mi, s-a ridicat convocarea ?
– Nu, dar ni se permite să mergem zilnic, pentru câteva ore acasă.
– Aveţi un gând personal ?
– Sânt mândru, satisfăcut, că atât la Lugoj cât şi la Reşiţa, ca de altfel în întreaga ţară, Armata şi-a dovedit calmul, puterea de discernământ şi disciplina.

Reporter : Simion FLORIEAN

(Drapelul, nr. 7 – sâmbătă, 13 ianuarie 1990)

Posted in Uncategorized | Tagged: , , | Leave a Comment »

Unde sint teroristii ? PE STRADA, PRINTRE NOI (I & II, extrase) [decembrie 1989]

Posted by romanianrevolutionofdecember1989 on April 29, 2009

CINE I-A UCIS PE STUDENTI?

Da, aici trebuie “sterse” urmele. Pentru ca, in careul format din cele trei blocuri, in noaptea de 22/23 decembrie, s-a petrecut un adevarat macel.

–Si acum, cind imi amintesc, ma trec fiori–relateaza locotenentul Marius Mitrofan de la Academia Tehnica Militara. Trecuse de unu noapte. Autobuzele noastre au fost oprite pe carosabil in fata blocurilor A.1 si B3. Abia apucasera sa debarce primii studenti si din zona Agentiei de Comert Exterior s-a deschis foc asupra noastra. Concomitent, au inceput sa traga si teroristii amplasati in cele trei blocuri. Colegii care coborisera au trimis serii bune de gloante asupra teroristiilor aflati la etajele superioare ale celor trei blocuri. Eram in al treilea autobuz si am coborit ultimul: rapaiala atinsese intensitatea maxima. Din doua salturi am ajuns in dreptul copacului pe care se vad si acum urmele gloantelor trase din B.3. Colegul din fata mea s-a prabusit, m-am tirit pina linga el: era impuscat in cap. Sincer sa fiu, m-a apucat groaza: vazusem moartea! In clipa urmatoare a cazut si colegul din spate, lovit si el in cap! Diabolica precizie–dovada ca nu aveam de-a face cu niste amatori, ci cu ucigasi de profesie. Dimineata, am aflat ca rindurile noastre s-au subtiat: cinci morti–patru impuscati in cap, unul in piept–si opt raniti. Cine sint ucigasii? Cum de-i mai rabda pamintul? De ce nu se face nimic pentru a fi descoperiti si pedepsiti?

Intelegem indignarea interlocutorului nostru, impartasita de toti studentii militari. Cinci dintre colegii lor–sublocotenentii post-mortem Eugen Franga, Ioan Patcas, Ciprian Pintea, Stefan Dumitras, Cristian Bucur–sint in pamint, nu vor mai purta niciodata epoletul cu compas. Studentul Romulus Pol se afla inca intr-o stare critica–desi a suferit deja trei operatii!–la Spitalul Militar Central.

In acesti tineri nu s-a tras cu simulatoare, cum incearca sa ne convinga domnii de la “Le Point,” ci cu arme moderne, dispunind–asa cum rezulta din concluziile comisiei de analiza si propuneri a Academiei Tehnice Militare–de sisteme precise de ochire pe timp de noapte.

Sa mai notam ca, in dimineata zilei de 23 decembrie, de deasupra maxilarului superior ai unui student a fost extras un glont calibrul 9 mm–necunoscut pina atunci cadrelor militare. Glontul cu pricina se afla la loc sigur. Ciudat, foarte ciudat ca, pina in momentul de fata, nu s-a interesat nimeni de el! Poate de acum inainte….

(Maior Mihai Floca si Capitan Victor Stoica, “Unde sint teroristii? PE STRADA, PRINTRE NOI (I),” Armata Poporului, 13 iunie 1990, p. 3.)

Mult incercatul bloc A1

Prinsi intre focuri–ale teroristilor, dintr-o parte, si cele ale militarilor aflati in dispozitivul de aparare al M.Ap.N., din cealalta parte–locatarii blocului A1 (Drumul Taberei, 16) au trait, in zilele Revolutiei din Decembrie, nopti de groaza.  Sa-i ascultam.

–Eu, pur si simplu, nu inteleg domnilor, cum unii ziaristi pot fi asa de rai si palavragii.  Distrug omul, nu alta!  S-au scris in presa fel de fel de minciuni despre ce s-a intimplat aici, in zilele si noptile ce au urmat fugii lui Ceausescu.  Unii s-au apucat sa arate–culmea nerusinarii!–ca nici n-au fost teroristi.  Pe noi, insa, nu ne-a intrebat nimeni:  ce am trait, ce am simtit atunci, cum am supravietuit…

Si spre a fi mai convingatoare, doamna Stela Baila (scara B, apart. 26) ne arata o cutie cu…gloante (18 la numar), pe care le-a strins din camere.

–Cum a inceput lupta?

–Era pe 22 decembrie.  In jurul orei 21,00 am vazut, aproape de poarta Centrului de Calcul, un TIR mare, un fel de sa lunga.  Soldatii nici nu apucasera sa ia pozitie de lupta.  De sub masina s-a deschis focul:  atit spre Ministerul Apararii Nationale, cit si spre noi.  Tirul era foarte intens, cred ca de sub masina trageau peste 20 de indivizi.  Un glont mi-a trecut pe deasupra capului si s-a infipt, uitati-i urma, sub tavan.  Ce a urmat, nu va mai spun.  Ne-am refugiat in camera din spate, dar nici acolo n-am avut parte de liniste:  din parculet, se auzeau multe strigate, apoi a inceput rapaiala.  De pe toate blocurile se tragea!  Tocmai umblam la televizor, il reglam, cind un glont a lovit in perete, deasupra televizorului, la citeva zeci de centimetri de capul meu.  M-am ales doar cu o rana la mina stinga.  Dupa ce teroristii ne-au mai “onorat” cu un glont, am fugit in baie.  Dimineata, geamurile erau faramitate.

Din aceeasi directie, dinspre blocul B4, s-a tras si in apartamentul vecin.  Gaura din geam se afla la aceeasi inaltime cu cea de pe perete:  1,45 m.  Dat fiind ca apartamentul se gaseste la etajul 1, este evident ca teroristul a deschis foc dintr-un loc situat la aceeasi inaltime.  De la locatarii acestui apartament (27), aflam ca teroristii erau imbracati intr-un fel de salopete, probabil de culoare gri.

–Da, i-am vazut cu ochii nostri.  Alergau ca niste speriati prin parculet, de la un bloc la altul, isi aminteste doamna Maria Cotofana.  Dupa miezul noptii, in careul format din cele trei blocuri a avut locu un violent schimb de focuri.  Apoi, am auzit batai puternice in usa.  “Deschideti, sintem armata, avem raniti!”–auzeam de pe scari.  Am primit si noi un ranit–il cheama Cristian Popescu si niste student la Academia Tehnica Militara–impreuna cu un coleg.  Imedia cei doi tineri s-au repezit la balcon, sa traga in teroristii care le-au ucis colegii.  Foarte greu i-am determinat sa renunte, le-am explicat ca teroristii ne “avertizasera” deja si ne vor face zob apartamentul.  Ii vedeam cum se chinuiesc privind neputinciosi cum banditii scuipau moarte si foc de pe blocul B3…

Posted in Uncategorized | Tagged: , , , , , , , , | 2 Comments »