The Archive of the Romanian Revolution of December 1989

A Catch-22 December 1989, Groundhog-Day Production. Presenting the Personal Research & Scholarship of Richard Andrew Hall, Ph.D.

Posts Tagged ‘IICCMER’

25 for the 25th Anniversary of the Romanian Revolution: #20 Identifying the Terrorists: Securitate General Iulian Vlad’s Ignored Declaration and other Evidence

Posted by romanianrevolutionofdecember1989 on December 26, 2014

(purely personal views, based on two decades of prior research and publications)

Bullets, Lies, and Videotape:
The Amazing, Disappearing Romanian Counter-Revolution of December 1989
by Richard Andrew Hall, Ph.D.

Standard Disclaimer: All statements of fact, opinion, or analysis expressed are those of the author and do not reflect the official positions or views of the Central Intelligence Agency (CIA) or any other U.S. Government agency. Nothing in the contents should be construed as asserting or implying U.S. Government authentication of information or CIA endorsement of the author’s views. This material has been reviewed by CIA to prevent the disclosure of classified information.
[Submitted to CIA’s Publications Review Board (PRB) 19 November 2009; cleared without changes by PRB 15 December 2009]
I am an intelligence analyst for the Central Intelligence Agency. I have been a CIA analyst since 2000. Prior to that time, I had no association with CIA outside of the application process.

Bullets Lies and Videotape The Amazing Disappearing Romanian Counter-Revolution of December 1989 by Richard Andrew Hall 103013tk1

Bullets Lies and Videotape The Amazing Disappearing Romanian Counter-Revolution of December 1989 by Richard Andrew Hall 103013tk1

COLONEL GHIRCOIAS MAKES THE ROUNDS OF BUCHAREST’S HOSPITALS

Unofficially, we also know of Colonel Ghircoias’ exploits after the Ceausescu regime collapsed on 22 December 1989, exploits for which he was not charged at his trial and for which he has never been charged.  Of the 1,104 people killed and 3,352 people injured during the December 1989 bloodshed, 942 of them were killed and 2,251 wounded after Nicolae and Elena Ceausescu fled power on 22 December 1989.  At the time, personnel of the communist regime’s secret police—known as the Securitate—and allied foreign mercenaries fighting to restore the Ceausescu regime—collectively christened “the terrorists”—were thought to be the primary source behind the post-22 December bloodshed.

It was in this context, that doctors from Bucharest’s various main hospitals recall Colonel Ghircoias’ sudden, unannounced appearances during the last days of December 1989 and first days of January 1990.  Professor Andrei Firica of the Bucharest “Emergency Hospital” recounted in a 2004 media interview largely the same details he had conveyed to the press in the summer of 1990.  According to Firica, some 15 to 20 suspected terrorists had been interned at the “Emergency Hospital” in varying states of medical distress.  He says he made a small file of the medical situations of these patients.  A Militia colonel, whom he later was to see in [prisoner] stripes on TV as a defendant in the Timisoara trial—i.e. fairly clearly Ghircoias—came one day and counseled him to keep nosy foreign reporters away from the beds of the “terrorists,” stating ominously that “these were just terrorist suspects and he [Dr. Firica] didn’t want to wake up one day on trial for having defamed someone”!   The colonel later came and loaded the wounded terrorist suspects onto a bus and off they went.  Firica maintains the files he kept on the terrorist suspects “of course, disappeared.”  He noted, however, that he asked his son, who had studied theater and film at university, to film the terrorists tied down to the hospital beds, and he claims he gave copies of this cassette to the Procuracy.[4]

[5]

[In viewing these photos, witness what Constantin Fugasin recounted in “Unde ne sint teroristii?” Zig-Zag, in 1990, based in part on an interview with Dr. Andrei Firica:

At the Emergency Hospital 13 suspected of being what we call terrorists were interned.  Among these a few were definitely foreign, even though all had Romanian papers.  Two clearly had ‘Mongoloid’ (‘Asiatic’) features (one stated that his mother was Romanian, while his father was from Laos), while four others were Arabs.  Nevertheless, they spoke Romanian very well.  Doctor Nicolae Staicovici, who worked a time in Egypt and who treated them for a time spoke with them.  At a moment, he formed a question in Arabic.  One of the injured responded to him perfectly.  All were well-built, one was a ‘mountain of a man.’  He said nothing, although he probably had terrible pains.  There were also two terrorists who were not wounded.  One arrived at night, under some pretext.  Those on guard suspecting him, immobilized him.  He had on three layers of clothing and several ids.  They tied him to the stretcher, but although he appeared rather frail, at a given moment he ripped the restraints off.[6]]

 

[7]

[Dr. Andrei Firica, 2004:  From a diagnostic perspective, those who maintain that the terrorists didn’t exist are telling an outrageous lie…In the Emergency Hospital, people were brought who were shot with precision in the forehead, from behind, just a few yards in the crowd of demonstrators, such people who did this can only be called terrorists…[8]]


Dr. Nicolae Constantinescu, chief surgeon at the Coltea Hospital, also was paid the honor of a visit by Colonel Ghircoias during these days:

I remember that on 1 or 2 January ’90 there appeared at the [Coltea] hospital a colonel from the Interior Ministry, who presented himself as Chircoias.  He maintained in violent enough language that he was the chief of I-don’t-know-what “criminalistic” department from the Directorate of State Security [ie. Securitate].  He asked that all of the extracted bullets be turned over to him.  Thus were turned over to him 40 bullets of diverse forms and dimensions, as well as munition fragments.

To the question of whether he informed the Military Procuracy?

Of course, I announced the Prosecutor’s Office, and requested an investigation [of those shot in the revolution].  For example, when I showed them the apartment from where there were was shooting during the revolution, on the fourth floor of the ‘Luceafarul’ cinema, the prosecutors told me that they sought to verify it and uncovered that there was a Securitate ‘safehouse’ there and that was it.

In 1992, I signed along with other doctors, university professors, renowned surgeons, a memorandum [see page 5 (below) for an article apparently linked to the memorandum] addressed to the Prosecutor General in which we requested an investigation regarding the wounded and dead by gunfire.  Not having received any response, after six months I went there to ask what was going on.  They told me they were working on it, and they showed me two or three requests and that was it.  One of the prosecutors took me into the hallway and told me “I have a child, a wife, it is very complicated.”  He asked me what I thought I was doing…I lit back into him, I told him I wasn’t just any kind of person to be blown off.

I showed him the x-rays of those who were shot, I showed him the bullets in the liver.  The x-rays exist, they weren’t my invention, I didn’t just dream all this up to demand an investigation!  I told them that there are some people who wish to find out the truth and they signed a memo to the Procuracy and they aren’t just anybody, but doctors with experience, experts in the field.  In vain, we requested ballistics tests and other research, in vain we presented forms, documents, x-rays, studies.  They did not want to undertake a serious investigation.[9]

[4]Professor Andrei Firica, interview by Florin Condurateanu, “Teroristii din Spitalul de Urgenta,” Jurnalul National, 9 March 2004, online edition, cited in Hall, “Orwellian…Positively Orwellian” http://homepage.mac.com/khallbobo/RichardHall/pubs/Voineaswar091706.html. For similar accounts, see Florin Mircea Corcoz si Mircea Aries, “Terorist ascuns in Apuseni?” Romania Libera, 21 August 1992, p. 1–“Colonelul Ghircoias, former director of the Securitate’s penal investigative unit, brought together the individuals accused of being terrorists and made them disappear”; Andreea Hasnas, “Reportajul unui film cu TERORISTI,” Expres, no. 10 (6-12 aprilie 1990), p. 5; Constantin Fugasin, “Unde ne sint teroristii?” Zig-Zag, 1990.

[5] Screen capture from http://www.dailymotion.com/video/x7rp6b_revolutia-romana-2225-dec1989-part_shortfilms posted by Alexandru2006.

[6] Significantly this video is in direct contradiction and contests the claims of the Sorin Iliesiu who maintains that “General Dan Voinea has said clearly:  The terrorists did not exist.  Those who seized power lied to protect the real criminals….The diversion of the ‘terrorists’ has been demonstrated by [the] Justice [System], not a single terrorist being found among the dead, wounded or arrested  (Sorin Iliesiu, “18 ani de la masacrul care a deturnat revoluţia anticomunistă,” 21 December 2007, http://www.romanialibera.com/articole/articol.php?step=articol&id=6709).  For a discussion, see Hall 2008.

[7] Screen capture from http://www.dailymotion.com/video/x7rp6b_revolutia-romana-2225-dec1989-part_shortfilms posted by Alexandru2006.

[8] Professor Andrei Firica, interview by Florin Condurateanu, “Teroristii din Spitalul de Urgenta,” Jurnalul National, 9 March 2004, online edition.

[9] Dr. Professor Nicolae Constantinescu, interview by Romulus Cristea, “”Nici acum nu-mi dau seama cum am putut sa operez nonstop timp de trei zile,” Romania Libera, 20 December 2006, online edition.

—————————————————————————————————————————————————————————————————

https://romanianrevolutionofdecember1989.com/2014/09/23/a-tale-of-two-letters-by-securitate-director-general-iulian-vlad-what-the-romanian-press-does-and-does-not-publish/

https://romanianrevolutionofdecember1989.com/2013/11/20/when-a-truth-commission-misses-crucial-evidence-the-romanian-cpadcr-final-report-and-securitate-general-iulian-vlads-declaration/

It is virtually certain that the authors of the Chapter on the Romanian Revolution of December 1989 (pp. 620-627, especially p. 625 http://www.presidency.ro/static/ordine/RAPORT_FINAL_CPADCR.pdf ) had no knowledge of Securitate General Iulian Vlad’s Declaration of 29 January 1990 … with predictable negative consequences for their understanding of what happened in December 1989.

And one wonders why I found (find) mainstream Romanian studies so unhelpful in trying to understand Nicolae Ceausescu’s overthrow and the Romanian Revolution of December 1989?  Read Vladimir Tismaneanu or Tom Gallagher (or in its 2014 variation, see Grigore Pop-Eleches in Bernhard and Kubik) on Romania in the early 1990s and one is presented with a world of good and evil, of angels and demons, with distance from former nomenklaturist and high-ranking communist Ion Iliescu and the core of the National Salvation Front being as being the simple formula for explaining and understanding any event or policy.  As opposed to this highly–one might say blatantly–politically partisan [and bureaucratically ignorant] approach, on the other side stand functional or deconstructionist explanations–the kind favored by Peter Gross, Katherine Verdery, Peter Siani-Davies, or Ruxandra Cesereanu–which would explain the press of the time as the function of market pressures, sensationalist appetites, an anomic readership, poor journalistic training and professionalism, etc.

How then does one explain the following conundrum:  the selective treatment of the letters and declarations of former Securitate Director General Iulian Vlad?  Oh, yes, the text of General Vlad’s letters which allege he was a stooge and victim of Ion Iliescu, etc. can be found in the Romanian press.  No problem!  But what about his declaration of 29 January 1990, where he deftly admits the responsibility of his institution for the bloodshed of December?  What, that not sensationalist enough, different enough to sell papers?  That’s not “anti-communist” enough for publication?  Is it somehow less credible than the other letters whose text has been published without problem?  24 plus years later, the Romanian media has yet to publish this document!  Could it be that the problem with this declaration is that it does not fit with and undermines the other popular narratives of December 1989 that minimize and even absolve the former Securitate of responsibility for the bloodshed of December 1989?

image0-001

Ion Cristoiu’s Evenimentul Zilei debuted in June 1992 and was the flagship of opposition to the regime of Ion Iliescu.  In the fall of 1992 it ran a zealous campaign opposed to Iliescu’s reelection.  Here is the exculpatory letter from former Securitate General Iulian Vlad (dated 20 March 1990) that was published on 19 September 1992:

image0-004

“Generalul IULIAN VLAD se adreseaza dlui Ion Iliescu:  Am fost arestat pe nedrept (20 March 1990),” Evenimentul Zilei, 19 septembrie 1992, p. 3.  “Intr-adevar pe dictatorul Ceausescu l-am tradat” “M-am integrat total Revolutiei” “Sint convins ca datele nu va erau cunoscute”  I.V. Vlad 20 martie 1990

And, yet, what of General Iulian Vlad’s declaration of 29 January 1990.  As far as I know, in 24 plus years, only this brief allusive mention on the 15th anniversary of the letter (although not mentioned or acknowledged in the article, and possibly accidental) has made its way into the Romanian press.  Below it:  the text of the statement of 29 January 1990!

image0-005

https://romanianrevolutionofdecember1989.com/text-of-securitate-general-iulian-vlads-29-january-1990-declaration-identifying-the-terrorists/

image0-001

It took 22 years for the text of Securitate Director General Iulian Vlad’s handwritten declaration of 29 January 1990 to become public knowledge–thanks to former military prosecutor General Ioan Dan.  (Inevitably, there will no doubt be those who will allege that General Vlad was “forced” to write this declaration to save his skin, etc., that this was the “propaganda of the moment” and all a huge lie.  If that were the case, one would have expected Iliescu, Brucan, Militaru, Voican Voiculescu, etc. to have made every effort for Vlad’s declaration to leak to the media.  Instead, for 22 years it was hidden from public knowledge!)

Of Note:  No “Soviet tourists,” no DIA (Batallion 404) troops of the army’s intelligence wing, no “there were no terrorists:  the Army shot into everyone else and into itself”–in other words, none of the spurious claims that have littered the narrative landscape, fueled by the former Securitate over the past two decades plus.  No, Vlad knew who the terrorists of the Romanian Revolution of December 1989 were, because they reported to him!

image0

image0-002

General Magistrat (r) Ioan Dan

In aprilie 1990, generalul Gheorghe Diaconescu a fost destituit din functia de conducere in Directia Procuraturilor Militare.  La plecare, mi-a predat cheia de la fisteul sau, cu mentiunea ca acolo au mai ramas cateva hartii fara importanta. Intrucat, la data respectiva, ma aflam in cea mai mare parte a timpului, in procesul cercetarilor de la Timisoara, mult mai tarziu, am dorit sa pun in respectivul fiset o serie de acte.  Am cercetat ce mai ramasese de pe urma generalului Diaconescu si, spre surprinderea mea, am gasit declaratia olografa a generalului Iulian Vlad, data fostului adjunct al procurorului general, fostul meu sef direct, nimeni altul decat generalul Diaconescu, la 29 ianuarie 1990, cand toate evenimentele din decembrie 1989 erau foarte proaspete.  Repet, este vorba despre declaratia olografa, un text scris foarte ingrijit, pe 10 pagini, din care voi reda acum integral doar partea care se refera expres la “actiunile teroriste in Capitala” (formularea apartine generalului Vlad).

“Analizand modul in care au inceput si s-au desfasurat actiunile teroriste in Capitala, pe baza acelor date si informatii ce le-am avut la dispozitie, consider ca acestea ar fi putut fi executate de:

1) Elementele din Directia a V-a, USLA, CTS si din alte unitati de Securitate, inclusiv speciale.

a) Directia a V-a, asa cum am mai spus, avea in responsabilitate paza si securitatea interioara a Palatului Republicii, multe dintre cadrele acestei unitati cunoscand foarte bine cladirea, cu toate detaliile ei.  In situatia creata in ziua de 22.12.1989, puteau sa mearga la Palat, pe langa cei care faceau acolo serviciul si unii dintre ofiterii si subofiterii care se aflau la sediul CC ori la unitate.

Este ca se poate de clar ca numai niste oameni care cunosteanu bine topografia locului ori erau in complicitate cu cei care aveau asemenea cunostinte puteau patrunde in cladire (sau pe acoperisul ei) si transporta armamentul si cantitatile mari de munitie pe care le-au avut la dispozitie.

Tot aceasta Directie dispunea de o baza puternica si in apropierea Televiziunii (la Televiziunea veche).  De asemenea, avea in responsabilitate perimetrul din zona resedintei unde se aflau numeroase case (vile) nelocuite si in care teroristii ar fi putut sa se ascunda ori sa-si faca puncte de sprijin.

Sunt si alte motive care pun pe prim-plan suspiciuni cu privire la aceasta unitate.

b) Elemente din cadrul unitatii speciale de lupta antiterroriste care aveau unele misiuni comune cu Directia a V-a si, ca si o parte a ofiterilor si subofiterilor de la aceasta unitate, dispuneau de o mai buna instruire si de mijloace de lupta mai diversificate.

c) Elemente din Trupele de Securitate care asigurau paza obiectivilor speciale (resedinta, palat etc.) si, impreuna cu Directia a-V-a, Securitatea Capitalei si Militia Capitalei asigurau traseul de deplasare.

d) Ofiteri si subofiteri din Securitatea Capitalei, indeosebi de la Serviciul Trasee, sau dintre cei care au lucrat la Directia a V-a.

e) Elemente din alte unitati de Securitate, inclusiv unitatile speciale 544, 195 si 110, precum si din cele complet acoperite, comandate de col. Maita, col. Valeanu, lt. col. Sirbu, col. Nica, col. Eftimie si lt. col. (Eftimie sau Anghelache) Gelu (asa sta scris in declaratie–n.n.).  Aceste din urma sase unitati, ca si UM 544, in ansamblu, si UM 195 puteau dispune si de armament si munitii de provenienta straina, precum si de conditii de pregatire adecvate.

2) Ofiteri si subofiteri din Militie, atat de la Capitala, cat si de la IGM, cu prioritate cei din Detasamentul special de interventie si cei care asigurau traseul.

3) Cred ca s-ar impune verificarea, prin metode si mijloace specifice, a tragatorilor de elita din toate unitatile din Capitala ale Ministerului de Interne, precum si a celor care au avut in dotare sau au indeplinit misiuni folosind arme cu luneta.  N-ar trebui omisi nici chiar cei de la Dinamo si de la alte cluburi sportive.

4) Unele cadre militare de rezerva ale Securitatii, Militiei si Armatei, precum si actuali (la data respectiva) si fosti activisti de partid sau UTC, persoane apropriate tradatorului si familiei sale ori care poseda arme de foc.

Propun, de asemenea, o atenta investigare a celor care au fost in anturajul lui Nicu Ceausescu.  Acest anturaj, foarte divers, cuprindea inclusive unele elemente de cea mai scazuta conditie morala care puteau fi pretabile la asemenea actiuni.

Ar fi bine sa se acorde atentia cuvenita sub acest aspect si fratilor dictatorului–Ceausescu Ilie si Ceausescu Nicolae–care, prin multiplele posibilitati pe care le aveau, puteau organiza asemenea actiuni.

5) Anumite cadre militare sau luptatori din Garzile Patriotice.

6) Straini:

a. Din randul celor aflati la studii in Romania:

– arabi, in general, si palestinieni, in special, inclusiv cei care sunt la pregatire pe linia Armatei (de exemplu, la Academia Militara);

– alte grupuri de straini la studii (iranieni si altii).

b. Special infiltrati (indeosebi din cei care au urmat diverse cursuri de pregatire pe linia MI sau a MAN);

c. Alti straini aflati in tara cu diverse acoperiri, inclusiv diplomatice;

d. Fosti cetateni romani (care ar fi putut intra in tara si in mod fraudulos).

7) Elemente infractoare de drept comun care au posedat armament ori l-au procurat in chiar primele ore din dupa-amiaza zilei de 22 decembrie 1989, cand, din mai multe unitati de Securitate, intre care Directia a V-a si Securitatea Capitalei, s-a ridicat o cantitate mare si diversa de armament si munitie.”

https://romanianrevolutionofdecember1989.com/2013/10/04/declaratia-generalului-ion-hortopan-cum-a-vazut-armata-colaborarea-generalului-iulian-vlad/

image0-010

Declaratia generalului colonel I. Hortopan, 16.02.1990 (din cate cunosc, pana publicarea cartii lui Dan Ioan, timp de 22 de ani, aceasta declaratie n-a aparut in presa romana)

“Actiunile teroristilor au crescut in intensitate in ziua de 23 decembrie si in seara zilei, la o analiza a Consilului Frontului Salvarii Nationale, Vlad a fost intrebat cine sunt cei care trag asupra Armatei si populatiei, la care acesta — in scopul de ne induce in eroare — a raspuns ca manifestantii patrunzand in anumite obiective importante, printre ei fiind si elemente rauvoitoare, fosti puscariasi de drept comun, au pus mana pe arme, s-au constituit in grupuri si trag asupra noastra.  In timpul actiunii, trupele noastre au prins un numar de teroristi care faceau din unitatile de Securitate, au cerut cuvantul si au prezentat numarul unitatilor din care faceau parte (UM-0672F, UM-0639, UM-0106, UM-0620), la care Vlad, tot pentru inducere in eroare, a afirmat ca acestia s-ar putea sa fie fanatici, care, chipurile, ar actiona pe cont propriu.”

image0-011

image0-012

image0-013

https://romanianrevolutionofdecember1989.com/2013/09/07/former-securitate-officials-who-corroborated-general-iulian-vlads-declaration-on-the-terrorists-liviu-turcu-ion-mihai-pacepa-radu-vasilevici-marian-romanescu-and-others/ 

https://romanianrevolutionofdecember1989.com/2013/05/14/planul-z-z-ion-mihai-pacepa-si-liviu-turcu-in-decembrie-1989/

I have attempted to trace Pacepa’s public discussion of Plan Z-Z to verify claims made by other actors (see below, Gheorghe Diaconescu, Giani Bucurescu/Virgil Lovescu) in the Romanian Revolution of December 1989.  All of these actors refer to Pacepa’s discussion on Radio Free Europe/Radio Europa Libera sometime apparently between 24 and 26 December 1989.  Unfortunately, although there are a series of audio clips and transcripts from these days on the Europa Libera site http://www.europalibera.org/archive/1989/latest/452/982.html, there is no mention of the Pacepa intervention in question and no indication of record of its existence on the Internet.

0436

6 februarie 1990

Declaratie.  Subsemnatul Bucurescu Giani, general-maior [D.S.S.]

La data de 28 sau 29 decembrie 1989, col. Lovescu [?] Virgil seful U.M. 0650 mi-a raportat ca…

Col. Lovescu [?] Virgil avea un subordonat a carui sotie-medic a participat la acordarea ajutorului ranitilor in luptele de la Aeroport Otopeni si la transportarea cadavrelor la I.M.L.  Acestea ii relatase sotului ca in buzunarul unui terorist ucis la Otopeni, care era imbracat in trei costume de haine, unul peste altul, s-au gasit cartile de vizita ale lui Emil Bobu si Ion Dinca.

Col. L Virgil mi-a spus ca l-a frapat aceasta informatie si legat de faptul ca la postul de Radio Europa Libera se facuse afirmatie cu Pacepa ar fi precizat ca Ion Dinca se ocupase de pregatirea unor grupuri de teroristi.  Alte date nu pot da intrucit informatia era in curs de clarificare ori la Col. Ratiu [DSS Dir I] ori la Col. Goran [SMB]…

Cunosc [?] faptul ca col. Ardeleanu [sef USLA] era in relatii apropriate cu familia lui Ion Dinca…

Din conducerea USLA atit col. Ardeleanu cit si col Blortz [Bleort] erau apropriatii lui T. Postelnicu

0437

https://romanianrevolutionofdecember1989.com/2012/12/28/what-can-we-learn-from-dosarele-revolutiei-de-la-timisoara-vi/

We have two different accounts from Gheorghe Diaconescu, which roughly match:

http://www.banaterra.eu/romana/files/procesul_de_la_timisoara_volumul_VI_continut.pdf

image0

image0-001

This also seems to confirm the following (when adjusted for the corrected dates):

Nestor Ratesh quotes one of Ceausescu’s senior party henchman, Ion Dinca, as having stated at his trial in early February 1990:

“During the night of 27-28 [of January 1990] at 12:30 A.M., I was called by several people from the Prosecutor’s Office to tell what I knew about the agreement entitled Z.Z. between Romania and five other states providing for the dispatching of terrorist forces to Romania in order to intervene in case of a military Putsch.  This agreement Z.Z. is entitled ‘the End of the End.’  I stated then, and I am stating now to you, that I have never been involved in this agreement, neither I nor other people.  And I was told:  Only you and two other people know this.  I stated that and a detailed check was made in order to prove that I was not involved in such acts.”[95]

[95] Ratesh, Romania:  The Entangled Revolution, pp. 66-67, quoting Radio Bucharest, 2 February 1990.  I don’t think from the context given it is clear that this alleged incident took place in January 1990, as Ratesh assumes; the reference to 27-28 might have been a reference to December 1989.

But it almost doesn’t matter when Pacepa first discussed this…because almost identical details were disclosed by Liviu Turcu, a DIE officer who had defected earlier in 1989 (thereby being far more knowledgeable of current plans/realities inside the Romanian security state), only without reference to a named plan, such as Plan Z-Z.  It was thus Turcu on 23 December 1989 (within 24 hours of the outbreak of terrorist hostilities in Romania; the interview would have taken place on Saturday the 23rd) who first informed Western media of the existence of such a plan–although it appears Turcu’s disclosures were never relayed by Romanian media or by Radio Europa Libera.

Romanian Army Rankled by Interference;Defector Cites Long-Standing Friction Between Military and State Security Forces

The Washington Post
December 24, 1989 | Dan Morgan

The violence that has erupted in Romania between the army and state security forces loyal to deposed president Nicolae Ceausescu is rooted in long-standing friction between the two institutions that has sharpened dramatically recently, a high-level Romanian defector said yesterday.

Lidiu Turcu, who worked with the foreign intelligence branch of the Department of State Security, known as the Securitate, until his defection in Austria last January, said a special directorate monitored the loyalty of top army officers. As Ceausescu’s paranoia increased, he appointed his brother Ilia as first deputy minister of defense and chief of the political directorate in the army.

The military deeply resented that interference, he said. Also angering the military was the removal several years ago of two high-ranking generals denounced by Securitate informers for cultivating connections at the Soviet Embassy in Bucharest, he said. There have been reports that the two were killed and dumped into the Black Sea from a helicopter, but Turcu said he could not confirm the story.

The well-equipped and dreaded security forces appear to number about 45,000 to 50,000 men, including 25,000 troops who live in barracks on the outskirts of major cities and 20,000 officers, technical personnel, and specialists, he said. That figure is far less than the up to 700,000 reported in recent days in other accounts from the region.

The officers and specialists were drawn from universities until several years ago. But in the 1980s, Turcu said, Ceausescu’s wife, Elena, ordered that recruitment of university students be stopped and that less-educated factory personnel be selected instead.

The uniformed force of fighters includes many young men who were taken from orphanages at an early age. These security soldiers, educated and trained at special schools, have no family loyalties and were indoctrinated to view Ceausescu as a father figure, Turcu said.

As Ceausescu’s fear of an internal threat to his security grew, he reportedly turned to a new “Directorate 5″ in the Securitate that had the responsibility for “defense of the leadership of the party.” Presumably this is the force involved in some of the recent fighting.

Growing evidence of atrocities perpetrated by the security forces against unarmed demonstrators-shooting into crowds in Timisoara and Bucharest-has raised questions about whether foreign mercenaries may be involved. Turcu said the massacres go against Ceausescu’s dictum of “no martyrs,” which was often repeated to his inner circle.

Turcu said he talked yesterday with a friend in Bucharest who reported being forced to evacuate his apartment complex by armed Arab commandos.

The former intelligence official said he was aware of a secret agreement between Ceausescu and Palestine Liberation Organization chairman Yasser Arafat that allowed PLO groups to use Romanian territory for “logistical support.” He said Interior Minister Tudor Postelnicu, who oversaw the security forces, was present at a recent meeting between Ceausescu and Arafat.

Romanian cooperation with the PLO began in the late 1960s, Turcu said, but intensified in the past three years. He said rival PLO groups coexist within Romanian territory, but the agreement forbade clashes between these groups and prohibited their possession of arms. One job of the Securitate was to ensure that the PLO factions were obeying the agreement, Turcu said.

In addition to the PLO factions, he said, Syrian, Libyan, Iraqi and Iranian military or special operations units have been trained at a camp near Buzau, in the Carpathian foothills.

Contrary to reports that the security forces lived lavishly, Turcu said that except for higher salaries, most ordinary officials did not have access to special restaurants and stores stocked with Western electronic goods. He suggested that security officials resorted to corruption and abuse of office to satisfy their needs, which exacerbated the public’s hatred and fanned the fury that burst over the past week.

For verification of some of Turcu’s claims (in particular, the less-discussed participation of Iraqis from Saddam Hussein’s Iraq, see here:  https://romanianrevolutionofdecember1989.com/foreign-intervention/)

“They dress in black berets and black jumpsuits [combinezoane negre, salopete negre] with red silk stripes on their sleeves.  They carry small two-way radios and speak into them in coded language.  They are equipped with automatic rifles with infrared nightscopes for sniping.”

 

https://romanianrevolutionofdecember1989.wordpress.com/2010/11/19/les-souterrains-de-bucarest-ja2-20h-27121989-01min55s/

Sediul U.S.L.A , pe 25 decembrie 1989 in jurul orelor 18…

Pe 25 decembrie in jurul orelor 18, dupa executarea dictatorilor, col. Ardeleanu Gh. a adunat cadrele unitatii intr-o sala
improvizata si le-a spus: “Dictatura a cazut! Cadrele unitatii se afla in slujba
poporului. Partidul Comunist Roman nu se desfiinteaza! Trebuie sa ne regrupam in
rindul fortelor democratice din P.C.R.–continuatorul idealurilor nobile ale
poporului ai carui fii sintem ! (…) Au fost gasite cadavre, indivizi avind
asupra lor legitimatii de acoperire USLAC (Unitatea Speciala de Lupta
Antiterorista si Comando) si legitimatii cu antetul 0620–USLA, legitimatii care
nu se justifica in posesia celor asupra carora au fost gasite…” A ordonat apoi
sa fie predate in termen de 24 de ore legitmatiile de serviciu, urmind ca
tuturor sa le fie eliberate altele cu antetul M.Ap.N.

(capitanul Romanescu Marian, cu Dan Badea, “USLA, Bula Moise, teroristii si
‘Fratii Musulmani’,” Expres nr. 26 (75), 2-8 iulie 1991, 8-9)

image-15

(Capitanul Romanescu Marian (fost cadru USLA) si Dan Badea, “USLA, Bula Moise, teroristii, si ‘Fratii Musulmani’,” Expres nr. 26 (75), 2-8 iulie 1991, pp. 8-9)

COMANDOURILE USLAC

Cei care au avut si au cunostinta despre existenta si activitatea fortelor de soc subordonate direct lui Ceausescu, au tacut si tac in continuare de frica, sau din calcul.  S-au spus multe despre indivizii imbracati in combinezoane negre, tatuati pe mina stinga si pe piept, fanaticii mercenari care actionau noaptea ucigind cu precizie si retragindu-se cind erau incoltiti in canalele subterane ale Bucurestiului.  S-au spus multe, iar apoi au tacut ca si cind nimic nu s-ar fi intimplat.

Suprapuse Directiei a V-a si USLA comandourile USLAC erau constituite din indivizi care “lucrau” acoperiti in diferite posturi. Erau studenti straini, doctoranzi si bastinasi devotati trup si suflet dictatorului.  Foarte multi erau arabi si cunosteau cu precizie cotloanele Bucurestiului, Brasovului si ale altor orase din Romania.  Pentru antrenament aveau la dispozitie citeva centre de instruire subterane:  unul era in zona Brasovului, iar altul–se pare–chiar sub sediul fostului CC-PCR, poligon care au dat–din intimplare citiva revolutionari in timpul evenimentelor din Decembrie.

image-13

Dezvaluiri despre implicarea USLA in evenimentele din Decembrie ‘89

Un tanar care si-a facut stagiul militar in trupele USLA a declarat
corespondentului A.M. PRESS din Dolj: “Am fost la Timisoara si la Bucuresti in
Decembrie ‘89. Odata cu noi, militarii in termen, au fost dislocati si
profesionistii reangajati, care purau costume negre de camuflaj. Dispozitivele
antitero de militari in termen si profesionisti au primit munitie de razboi. La
Timisoara s-a tras in manifestanti de la distanta mica. Am vazut
cum sareau creierii celor ciuruiti de gloante. Cred ca mascatii, folosind armamentul lor special, au tras cu
gloante explozive.
In ianuarie 1990, toti militarii in termen din trupele USLA
au fost internati pentru dezintoxicare. Fusesaram drogati. Am fost lasati la
vatra cu cinci luni inainte de termen pentru a ne pierde urma. Nu-mi publicati
numele. Ma tem pentru mine si parintii mei. La antranamente si aplicatii eram
impartiti in “amici” si “inamici.” Mascatii erau “inamicii” pe care trebuia sa-i
descoperim si sa-i neutralizam. Cred ca mascatii au
fost acei teroristi.”

(Romania Libera, 28 Decembrie 1994, p. 3)

image-18image-17image-16image-15

image-4image-9

Posted in decembrie 1989, raport final | Tagged: , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , | Leave a Comment »

When a Truth Commission Misses Crucial Evidence: The Romanian CPADCR Final Report and Securitate General Iulian Vlad’s Declaration

Posted by romanianrevolutionofdecember1989 on November 20, 2013

(purely personal views as always)

It is virtually certain that the authors of the Chapter on the Romanian Revolution of December 1989 (pp. 620-627, especially p. 625 http://www.presidency.ro/static/ordine/RAPORT_FINAL_CPADCR.pdf ) had no knowledge of Securitate General Iulian Vlad’s Declaration of 29 January 1990 … with predictable negative consequences for their understanding of what happened in December 1989.

image0-001

General Magistrat (r) Ioan Dan

In aprilie 1990, generalul Ghoerghe Diaconescu a fost destituit din functia de conducere in Directia Procuraturilor Militare.  La plecare, mi-a predat cheia de la fisteul sau, cu mentiunea ca acolo au mai ramas cateva hartii fara importanta. Intrucat, la data respectiva, ma aflam in cea mai mare parte a timpului, in procesul cercetarilor de la Timisoara, mult mai tarziu, am dorit sa pun in respectivul fiset o serie de acte.  Am cercetat ce mai ramasese de pe urma generalului Diaconescu si, spre surprinderea mea, am gasit declaratia olografa a generalului Iulian Vlad, data fostului adjunct al procurorului general, fostul meu sef direct, nimeni altul decat generalul Diaconescu, la 29 ianuarie 1990, cand toate evenimentele din decembrie 1989 erau foarte proaspete.  Repet, este vorba despre declaratia olografa, un text scris foarte ingrijit, pe 10 pagini, din care voi reda acum integral doar partea care se refera expres la “actiunile teroriste in Capitala” (formularea apartine generalului Vlad).

image0

“Analizand modul in care au inceput si s-au desfasurat actiunile teroriste in Capitala, pe baza acelor date si informatii ce le-am avut la dispozitie, consider ca acestea ar fi putut fi executate de:

1) Elementele din Directia a V-a, USLA, CTS si din alte unitati de Securitate, inclusiv speciale.

a) Directia a V-a, asa cum am mai spus, avea in responsabilitate paza si securitatea interioara a Palatului Republicii, multe dintre cadrele acestei unitati cunoscand foarte bine cladirea, cu toate detaliile ei.  In situatia creata in ziua de 22.12.1989, puteau sa mearga la Palat, pe langa cei care faceau acolo serviciul si unii dintre ofiterii si subofiterii care se aflau la sediul CC ori la unitate.

Este ca se poate de clar ca numai niste oameni care cunosteanu bine topografia locului ori erau in complicitate cu cei care aveau asemenea cunostinte puteau patrunde in cladire (sau pe acoperisul ei) si transporta armamentul si cantitatile mari de munitie pe care le-au avut la dispozitie.

Tot aceasta Directie dispunea de o baza puternica si in apropierea Televiziunii (la Televiziunea veche).  De asemenea, avea in responsabilitate perimetrul din zona resedintei unde se aflau numeroase case (vile) nelocuite si in care teroristii ar fi putut sa se ascunda ori sa-si faca puncte de sprijin.

Sunt si alte motive care pun pe prim-plan suspiciuni cu privire la aceasta unitate.

b) Elemente din cadrul unitatii speciale de lupta antiterroriste care aveau unele misiuni comune cu Directia a V-a si, ca si o parte a ofiterilor si subofiterilor de la aceasta unitate, dispuneau de o mai buna instruire si de mijloace de lupta mai diversificate.

c) Elemente din Trupele de Securitate care asigurau paza obiectivilor speciale (resedinta, palat etc.) si, impreuna cu Directia a-V-a, Securitatea Capitalei si Militia Capitalei asigurau traseul de deplasare.

d) Ofiteri si subofiteri din Securitatea Capitalei, indeosebi de la Serviciul Trasee, sau dintre cei care au lucrat la Directia a V-a.

e) Elemente din alte unitati de Securitate, inclusiv unitatile speciale 544, 195 si 110, precum si din cele complet acoperite, comandate de col. Maita, col. Valeanu, lt. col. Sirbu, col. Nica, col. Eftimie si lt. col. (Eftimie sau Anghelache) Gelu (asa sta scris in declaratie–n.n.).  Aceste din urma sase unitati, ca si UM 544, in ansamblu, si UM 195 puteau dispune si de armament si munitii de provenienta straina, precum si de conditii de pregatire adecvate.

2) Ofiteri si subofiteri din Militie, atat de la Capitala, cat si de la IGM, cu prioritate cei din Detasamentul special de interventie si cei care asigurau traseul.

3) Cred ca s-ar impune verificarea, prin metode si mijloace specifice, a tragatorilor de elita din toate unitatile din Capitala ale Ministerului de Interne, precum si a celor care au avut in dotare sau au indeplinit misiuni folosind arme cu luneta.  N-ar trebui omisi nici chiar cei de la Dinamo si de la alte cluburi sportive.

4) Unele cadre militare de rezerva ale Securitatii, Militiei si Armatei, precum si actuali (la data respectiva) si fosti activisti de partid sau UTC, persoane apropriate tradatorului si familiei sale ori care poseda arme de foc.

Propun, de asemenea, o atenta investigare a celor care au fost in anturajul lui Nicu Ceausescu.  Acest anturaj, foarte divers, cuprindea inclusive unele elemente de cea mai scazuta conditie morala care puteau fi pretabile la asemenea actiuni.

Ar fi bine sa se acorde atentia cuvenita sub acest aspect si fratilor dictatorului–Ceausescu Ilie si Ceausescu Nicolae–care, prin multiplele posibilitati pe care le aveau, puteau organiza asemenea actiuni.

5) Anumite cadre militare sau luptatori din Garzile Patriotice.

6) Straini:

a. Din randul celor aflati la studii in Romania:

— arabi, in general, si palestinieni, in special, inclusiv cei care sunt la pregatire pe linia Armatei (de exemplu, la Academia Militara);

— alte grupuri de straini la studii (iranieni si altii).

b. Special infiltrati (indeosebi din cei care au urmat diverse cursuri de pregatire pe linia MI sau a MAN);

c. Alti straini aflati in tara cu diverse acoperiri, inclusiv diplomatice;

d. Fosti cetateni romani (care ar fi putut intra in tara si in mod fraudulos).

7) Elemente infractoare de drept comun care au posedat armament ori l-au procurat in chiar primele ore din dupa-amiaza zilei de 22 decembrie 1989, cand, din mai multe unitati de Securitate, intre care Directia a V-a si Securitatea Capitalei, s-a ridicat o cantitate mare si diversa de armament si munitie.”

image0-002

Posted in decembrie 1989, raport final | Tagged: , , , , , , , , , , , , , , , , , , | 4 Comments »

Marea Diversiune: Securitatea a fost “Alba ca zapada”, iar criminalii s-au gasit exclusiv in randurile Armatei romane, KGB-ului, ale altor agenturi straine (I)

Posted by romanianrevolutionofdecember1989 on October 29, 2013

(strictly personal research and views, as always)

General Magistrat (r) Ioan Dan, Teroristii din ’89 (Lucman, 2012) despre Grigore Cartianu, Alex Mihai Stoenescu, si Dan Voinea

Marea Diversiune

…Cei mai multi s-au straduit, din rasputeri, sa ne convinga de faptul ca, in perioada Revolutiei si a evenimentelor care au urmat, Securitatea a fost “Alba ca zapada”, iar criminalii s-au gasit exclusiv in randurile Armatei romane, KGB-ului, ale altor agenturi straine si, cu titlu individual, cetateni romani, de preferinta alogeni….In aceasta “opera” de dezinformare se disting doua persoane, un ziarist (Grigore Cartianu) si un, sa-i zicem, istoric (Alex Mihai Stoenescu), acesta din urma dovedit ca informator al Securitatii.

image0

image0-001

Pentru moment, doresc sa afirm raspicat, transant cu nu sunt de acord cu cei care declara public (din pacate si procurori) ca nu au existat teroristi.  Unul dintre fostii mei colegi, Dan Voinea, a spus–in cea mai absurda maniera–ca, daca nu a prins vreun terorist, inseamna ca nu au existat teroristi.  Deficitul de logic este evident….Regret si, in acelasi timp, imi este rusine sa constat ca unii dintre stimabilii mei fosti colegi, care s-au exprimat in sensul mentionat, atat in public, cat si prin cercetarile care le-au fost repartizate, NU AU VRUT sa prinda teroristi si, mai mult, nici macar nu au vrut sa recunoasca teroristii nici in cazurile in care era incontestabila prezenta lor.

Needless to say, Dan Voinea has never referred to or made mention of either of the following two critical confessions/declarations revealed by Ioan Dan:

https://romanianrevolutionofdecember1989.com/text-of-securitate-general-iulian-vlads-29-january-1990-declaration-identifying-the-terrorists/

https://romanianrevolutionofdecember1989.com/2013/10/04/declaratia-generalului-ion-hortopan-cum-a-vazut-armata-colaborarea-generalului-iulian-vlad/

It is worth remembering who some of the biggest promoters of Grigore Cartianu and Dan Voinea inside and outside Romania have been:

“There are remarkable works on the subject of the life and death of Ceausescu (Mary Ellen Fischer, Pavel Campeanu, Edward Behr, Catherine Durandin, including also the recent journalistic reconstitution of Grigore Cartianu, to name a few of the contributions).” http://www.movingimagesource.us/articles/how-was-ceausescu-possible-20110929

Vladimir Tismaneanu:  “Este un lucru demonstrat cu prisosinta si de onesta ancheta jurnalistica a lui Grigore Cartianu (publicata sub titlul de carte: “Sfârşitul Ceauşeştilor”).”http://tismaneanu.wordpress.com/2010/07/21/deshumarea-lui-ceausescu-un-pas-spre-adevar/ “

Joi, 16 decembrie, 11.30h dezbatere publica la IICCMER: Armand Gosu, Raluca Grosescu, Grigore Cartianu, Mihail Neamtu

15/12/2010

ROMANIA 1989: REVOLUTIE SAU RESTAURATIE?
Cum au afectat schimbarile din Uniunea Sovietica evolutia politica est-europeana in anul 1989? Ce contributie a avut societatea civila la caderea regimului Ceausescu? Ce miza a avut implicarea Armatei in represiunea miscarii anticomuniste din Timisoara? Cum poate fi inteleasa istoria “teroristilor” dupa 21 de ani? Restauratie sau revolutie?

La toate aceste intrebari vor raspunde jurnalisti, cercetatori si universitari preocupati de istoria sociala si politica a totalitarismului. Institutul de Investigare a Crimelor Comunismului si Memoria Exilului Romanescva invita joi, 16 decembrie 2010, ora 11.30h, la un dialog cu Grigore CARTIANU, Armand GOSU, Raluca GROSESCU si Mihail NEAMTU. Adresa: Str Alecu Russo 13-19 (in apropiere de Piata Spaniei), et. V, sect. 2, Bucuresti.

.http://tismaneanu.wordpress.com/2010/12/27/dezbatere-despre-caderea-comunismului-la-iiccmer/

[42] According to Sorin Iliesiu, the filmmaker who claims to have edited the chapter on December 1989 in the so-called Tismaneanu Raport Final, the “spirit of Voinea’s findings can be found in the Chapter.”  Indeed, the chapter includes snippets from an interview between Dan Voinea and Andrei Badin (Adevarul , December 2006).  The “indefatigable” Voinea, as Tom Gallagher has referred to him, continues to be defended by Vladimir Tismaneanu who has expressed support for Voinea’s investigations “from both a juridic and historic viewpoint” (see the entries for 21 September 2009 at http://tismaneanu.wordpress.com), avoiding any mention of the reasons for Voinea’s dismissal from the Military Procuracy, mistakes that Prosecutor General Laura Codruta Kovesi says “one wouldn’t expect even from a beginner” (for more on this and background, see Hall 2008):

from https://romanianrevolutionofdecember1989.com/december-1989-2009-bullets-lies-and-videotape/

Posted in decembrie 1989, raport final | Tagged: , , , , , , , | 1 Comment »

Maria Petrascu: documentarul “Voi ati tras in noi!” si cate ceva despre Maiorul Nicolae Paraschiv (serviciul antiterorist al Inspectoratului de Securitate Brasov) (II)

Posted by romanianrevolutionofdecember1989 on October 24, 2013

(purely personal views, as always)
———————————————
———————————————
Reiau aici cateva postari mai vechi despre Maria Petrascu in care a povestit si despre Maiorul de Securitate Nicolae Paraschiv, si articole legate de subiectul acesta.
———————————————
Brasovul Tau 20 decembrie 2009

Ireconciliere cu Eroii din Decembrie `89

20 Decembrie, 2009 • 17:12:04


Acum 20 de ani, în 21 Decembrie, `89, braşovenii, câteva sute, au ieşit în stradă pentru că nu mai voiau comunism. În 22 Decembrie au prins curaj mult mai mulţi, zeci de mii, şi li s-au alăturat. Puterea a reacţionat, fără excepţie, în forţă, punând la “treabă” tot aparatul de represiune : activul PCR, Securitatea, Armata. La  Timişoara, şi apoi la Bucureşti, se “contabilizau” deja  morţi: împuşcaţi sau călcaţi de tab-uri. La Braşov, măcelul a început în noaptea de 22 spre 23 Decembrie. După ce cuplul dictatorial al Ceauşeştilor fugise! Au fost peste 300 de morţi! Statisticile oficiale consemnează însă doar vreo 70 de victime la Braşov… Bărbaţi şi femei în putere, vârstnici, tineri şi tinere, adolescenţi şi chiar copii au fost asasinaţi mişeleşte. Cu gloanţe normale, cu gloanţe cu cap vidia, cu gloanţe explozive. Mulţi au fost împuşcaţi in frunte, cu puşti cu lunetă. Unora, nu puţini, proiectilele criminale le-au sfârtecat picioarele şi abdomenele. Alte victime au supravieţuit şi au murit mai tîrziu iar cei care mai trăiesc astăzi sunt mutilati pe viaţă. Familiile şi-au recuperat morţii sau au ajuns la răniţii lor cu greu. Morgile erau încuiate! Spitalele inaccesibile! Asasinii, adică teroriştii, nu de afară, inventaţi,  ci autohtoni, dispăruseră! Iliescu şi  FSN-ul său au ieşit public cu MAREA MINCIUNĂ:  “ Românii s-au împuşcat între ei, ca proştii !”.  De atunci au trecut 20 de ani. Iar MAREA MINCIUNĂ s- a perpetuat. Între timp, criminalul Iliescu s-a ”reconciliat” doar cu minerii! Constantinescu, un laş, nu s-a reconciliat cu nimeni pentru că l-au învins “structurile”. Băsescu a condamnat, pro-forma, comunismul pe care l-a declarat doar, ca fiind “ ilegitim şi criminal. “ Dar, după 20 de ani, “ilegitimii” şi “criminalii”, adică ucigaşii Eroilor din Decembrie ’89 sunt tot liberi, tot prosperi, tot sus-puşi. Ne “scuipă” în faţă, de la înălţimea funcţiilor  şi conturilor lor şi ne spun că nu mai are rost să “dezgropăm morţii” şi să discutăm, pe faţă, despre o temă care nu mai e de “actualitate”: comunismul şi victimele lui. Adică şi despre acei Eroi din Decembrie ’89 care  zac sub lespezi, în morminte şi care aşteaptă să fie pedepsiţi ucigaşii lor. Cu ei, cu EROII,  nu se poate reconcilia nimic atâta timp cât asasinii sunt liberi ! Nici cu familiile lor! Nici cu noi, cei încă trăitori şi martori ai Evenimentelor însângerate din ’89. Oricât timp ar trece!Şi oricât s-ar încerca multilarea istoriei recente! Restul, e deşertăciune! (Maria Petraşcu)

despre rolul USLA in decembrie 1989:

https://romanianrevolutionofdecember1989.com/2013/09/07/former-securitate-officials-who-corroborated-general-iulian-vlads-declaration-on-the-terrorists-liviu-turcu-ion-mihai-pacepa-radu-vasilevici-marian-romanescu-and-others/

image0-001

image0

image0-002

BRASOV: Nicolae Paraschiv, USLA

Maria Petrascu, ziarist, Brasov:

sunt ziarista, de 17 ani ma ocup doar de problema evenimentelor din decembrie 89, de la Brasov si din tara si daca am intrebat unde , in ce oras a fost ucis acel soldat am intrebat pentru ca si la Brasov au fot ucisi (impuscati toti in cap sau cu gloante dum-dum) iar soldatii nu sunt contabilizati acolo unde au murit ci in satucul, comuna sau micul oras de unde proveneau. de aceea domnule Ilie numarul viczimelor anuntaet oficial nu este real, pt.ca nu sunt contabilizati soldatii in termen.

fostul maior de securitate

NICOLAE PARASCHIV, care a lucrat in cadrul seviciului ANTITERORIST al

Inspectoratului de Securitate Brasov,

Un alt brasovean, Ciprian Albert Aranusi, declara tot sub semnatura, ca in luna
august si septembrie 1989, aceeasi securisti, respectiv Paraschiv si Radoslav,
l-au anchetat la sediul Securitatii Brasov, pentru ca aveau informatii ca vrea
sa paraseasca tara. Scarbit ca tot securistii sunt la putere, brasoveanul a
emigrat in 1990 in Belgia. Araniusi isi aminteste ca, in Decembrie 89, „dupa ce
s-a deschis focul in orasul nostru, am plecat in patrule spre locurile unde eram
solicitati de manifestanti, si anume in zona Teatrului Dramatic, vis-a vis de
Consiliul Judetean, de unde se executau focuri de arma. In aceasta zona, la un
moment dat, un ofiter de armata a strigat prin porta-voce: «Teroristi,
predati-va! Maiorul Paraschiv este arestat!»”

Cu toata „contributia hotarata” la victoria revolutiei, Paraschiv a fost,
intr-adevar, arestat in noaptea de 23 spre 24 decembrie, 1989. Acuzatia:
terorism. Motiv pentru care a petrecut cinci nopti in arestul Militiei
Judetului, dupa cum declara.

impuscati in frunte
De atunci si pana in 29-30
decembrie, sotii Petrascu au fost mereu in zonele fierbinti ale
Brasovului. Au ajuns si la morga Spitalului Judetean, unde mortii erau
aruncati claie peste gramada. “Umplusera si holurile cu ei, erau peste
o suta. Nu mai incapeau, mergeam prin balti de sange, vedeam cadavre de
copii, tineri si adulti , impuscati in frunte, in inima, in picioare si
abdomen cu creirii si intestinele explodate, scene de cosmar, ce nu pot
fi uitate niciodata… Atunci ne-am decis sa nu avem liniste pana nu
vom descoperi cine a tras de fapt, pentru ca incepuseram sa intelegem
ca multi dintre acesti morti fusesera impuscati cu arme cu luneta, de
catre profesionisti. Erau acolo, la morga, familii disperate, plangeau,
tipau mame, isi strigau copiii. Alte familii asteptau sa poata intra,
sa-si caute copiii, sotii, sotiile, rudele: mi-au ramas intiparite pe
retina privirile lor, un amestec ingrozitor de dureros, de speranta si
disperare”, isi aminteste ziarista.

Telefoane de amenintare
Marius si Maria Petrascu au inceput investigatiile imediat dupa Revolutie. Multa vreme Parchetul Militar Brasov
n-a
facut nimic, desi aveau probe, declaratii, documente, poze si chiar
gloante atipice aduse de familiile celor ucisi sau raniti. S-au dat
NUP-uri pe toate dosarele de la parchet. In 2004, dupa 14 ani de la
evenimentele din decembrie ´89, cand a venit generalul DanVoinea la
Brasov, sa preia dosarele, acestea erau cu paginile lipite si cu un
strat gros de praf pe ele… Nimeni nu a fost sanctionat. Jurnalista
spune ca s-au facut presiuni asupra sotului si a sa. “Multe telefoane
de amenintare, anonime, casa sparta de doua ori, ravasita toata si cu
mesaje de amenintare infipte in pereti, cu ace. Nu ne-am oprit. Am
infiintat si o asociatie (APAR – Asociatia pentru aflarea adevarului
despre revolutie), in care erau si Ioan Demi si Octav Bjoza si Viorel
Tocan, si altii. Oamenii au venit la noi, la APAR, au fost audiati, au
fost inregistrati pe banda. O parte din documentare a fost folosita in
carte, o parte a disparut din fiset. Din 1990 incoace, in toti acesti
ani, n-a fost zi sa nu investigam, sa nu cercetam ce s-a intamplat
atunci”, spune Maria Petrascu

http://eroiinumor.blogspot.com/2007/12/brasovul-revolutionar.html

Nicolae Paraschiv a fost angajat al Securitatii, avand gradele de:- lt. maj. – Serviciul 1 (profil de activitate informatii interne) din Inspectoratul Judetean Brasov (1980 – 1981);
– cpt. in aceeasi structura (1986);
– cpt. – Serviciul Antiterorist din I.J.S. Brasov (1988);
– mr. – Serviciul Antiterorist din I.J.S. Brasov (1989).

Vineri, 20 iunie 2008

 

Un securist-tortionar, mana dreapta a primarului

 

Autor: Brasovul Tau

 

Vineri a avut loc instalarea noului Consiliu Local care, conform legii, este validat de secretarul Primariei. Omul care ocupa acesta functie este dintre cei mai influenti din Brasov. El da viza de legalitate pentru toate actele Primariei si Consiliului Local. Se numeste Nicolae Paraschiv si a fost pe vremuri unul dintre cei mai temuti tortionari ai Securitatii. Veti citi in continuare o ancheta senzationala. Declarati false, conspirativitate, complicitate intre mai marii orasului, foste victime care nu-si gasesc dreptatea… Totul dovedit prin documente si declaratii. O ancheta pe care, din pacate, nu o veti putea citi in celelalte ziare din oras…

Un fost maior de Securitate ocupa, de  sapte ani, folosindu-se de fals si uz de fals, functia de secretar la Primaria Brasov. Protejat de persoane sus-puse si considerat mana dreapta a primarului, Paraschiv nu se sinchiseste de Legea Administratiei Publice Locale care interzice celor care au facut politie politica sa fie functionari publici. 

Pe vremuri, asa cum rezulta din declaratiile celor anchetati de el, a terorizat fizic si psihic femeile care nu voiau sa faca fortat copii si pe brasovenii care au cartit impotriva comunismului. Acum, este cel care ii valideaza pe cei alesi democratic de brasoveni in Consiliul Local.

Paraschiv a fost instalat in post, ca secretar interimar in Primaria Brasov, de fostul prefect PSD, Otilian Neagoe, in 2001. In ianuarie 2006, s-a inscris, a participat si a castigat concursul organizat de Primarie pentru ocuparea functiei de secretar. A fost singurul candidat. Pentru a i se permite sa ocupe functia, a declarat pe proprie raspundere ca nu a facut politie politica. Falsul se afla si acum printre documentele Primariei.

Primarul Scripcaru stia, si stie si acum, ca se incalca legea, dar se face ca ploua, relatiile lui cu secretarul Primariei fiind foarte stranse. Functionarii institutiei stiu si ei, dar tac malc, de frica.

Falsul facut de Paraschiv, consemnat si arhivat in documentele oficiale  ale muncipalitatii, este dovedit de probe zdrobitoare:  un denunt penal, datand din 2006 si nesolutionat inca de Parchetul de pe langa Judecatoria Brasov cuprinde mai multe declaratii olografe ale unor  brasoveni care au fost anchetati dur  de Paraschiv in anii `80 si care au avut mult de suferit, impreuna cu familiile lor din cauza masurilor de teroare dispuse de fostul maior Paraschiv.

 

Securist cu brevet de revolutionar

Desi  a fost implicat ca ofiter de Securitate in evenimentele din 22 decembrie 1989, Paraschiv a avut tupeul sa solicite – si sa obtina – in 1992, prin Asociatia „Brasov-Decembrie 1989″, certificatul de Luptator Remarcat prin Fapte Deosebite, conform legii nr 42/90, beneficiind, desigur, de toate drepturile conferite de respectivul act normativ.

Obisnuit deja cu declaratii false si memorii aberante, odata cu aparitia Legii 341 din 2004, a cerut preschimbarea certificatului. Presedintele organizatiei brasovene de revolutionari, Dorin Lazar  Maior a inchis si el ochii  in fata tortionarului care a anchetat inclusiv membri din asociatie  si i-a promovat dosarul la Bucuresti, la SSPR, dand si o recomandare scrisa in acest sens.

 

„Nu am desfasurat activitati de politie politica”

Gravitatea falsurilor facute de Nicolae Paraschiv e cu atat mai mare, cu cat functia publica pe care o ocupa este foarte importanta: secretarul unei primarii da viza de legalitate pentru toate  actele emise de Primarie, inclusiv pe  hotararile luate de Consiliul Local.

 

Conform conditiilor de participare, Paraschiv, in calitate de fost ofiter activ de securitate, nu era indreptatit sa se inscrie la concursul pentru ocuparea postului de secretar. In CV-ul depus la dosarul de concurs, Paraschiv a omis sa mentioneze ca in perioada 20.08.1974-22.01 1990, adica timp de 16 ani, a fost ofiter de Securitate, angajat al Inspectoratului de Securitate Brasov, mentionand laconic doar ca in acea perioada a lucrat in Ministerul de Interne.

La acelasi dosar, Nicolae Paraschiv a depus, pentru a putea intra in concurs, la data de 10 ianuarie 2006,  o declaratie pe propire raspundere ca nu a desfasurat activitati de politie politica, sub semnatura olografa. Iata ce spune Paraschiv si semneaza cu propria mana: „Declar pe propria raspundere ca nu am desfasurat activitati de politie politica”.

 

CV cu functii inalte

Dupa Revolutie, Paraschiv a fost ajutat de mai multi oameni sus-pusi. A lucrat, pe rand,  la Trust I.A.S. Brasov (Gospodaria de Partid),  la Poiana Brasov SA (unde nu intamplator  era director Otilian Neagoe, cel care mai tarziu, l-a numit secretar la Primarie), Poiana Cibela Brasov SA, SNP Petrom Bucuresti, Prefectura Brasov (unde era prefect acelasi Otilian Neagoe) si, in ultimul timp, la Primaria Brasov, mereu pe functii inalte, de director, sef serviciu sau secretar al Prefecturii si Municipiului.

Mai inainte insa, din 20 august 1974 pana in 22 ianuarie 1990 a facut parte din cadrele de nadejde ale Ministerul de Interne, cum recunoaste chiar el, minister  de care apartinea, dupa cum se stie, si Securitatea.

In CV-ul depus la dosarul de concurs, Paraschiv a omis sa mentioneze ca in perioada 20.08.1974-22.01 1990, adica inca de pe bancile facultatii de drept, pe care a absolvit-o in 1976, a fost ofiter de securitate si a lucrat in cadrul Inspectoratului de Securitate Brasov. A mentionat doar ca in acesti 16 ani a lucrat in Ministerul de Interne.

 

Ce a facut la Revolutie

Desi  Legea 341 precizeaza clar ca „de prevederile prezentei legi nu beneficiaza persoanele, civili sau militari, care sunt dovedite a fi fost implicate in activitatile fostei securitati ca politie politica, precum si persoanele care au organizat, au actionat, au instigat si au luptat, sub orice forma, impotriva revolutiei din decembrie 1989″, Paraschiv a obtinut certificatul de Luptator Remarcat prin Fapte Deosebite. Iata ce scrie in memoriul privind activitatea sa revolutionara: „Am luptat si mi-am adus contributia la identificarea si arestarea elementelor contrarevolutionare ce desfasurau activitate de tip terorist”. O contributie „deosebita” ar fi avut-o, dupa cum se lauda in memoriu, la „arestarea lui Tudor Molan, depistat in posesia unei arme cu luneta, pe care ulterior l-am predat Comandamentului Frontului Salvarii Nationale”. In memoriul de sase pagini, Paraschiv asterne in cascada o serie de „fapte curajoase”, mentionand spre final ca „sirul acestor acte revolutionare ar fi continuat firesc daca nu as fi fost intrerupt de arestarea mea in noaptea de 23 decembrie 1989 (!), punerea sub catuse si depunerea in arestul fostei Militii, unde am fost tinut 5 nopti si 6 zile in regim de teroare”.

A capturat un postas „terorist”

Cu toata „contributia hotarata” la victoria revolutiei, Paraschiv a fost, intr-adevar, arestat in noaptea de 23 spre 24 decembrie, 1989. Acuzatia: terorism. Motiv pentru care a petrecut cinci nopti in arestul Militiei Judetului, dupa cum declara. Principala sa contributie la victoria Revolutiei, asa cum reiese din propria declaratie, a fost capturarea lui Tudor Molan, un postas, care ar fi fost surprins tragand asupra nevinovatilor. S-a pastrat chiar o poza de la capturarea lui Molan, in care apare si Paraschiv.

Interesant este ca postasul nu a recunoscut niciodata ca a avut arma asupra sa. Nici n-a mai avut prea mult timp, murind cateva zile mai tarziu in arestul Militiei. La autopsie s-a constatat ca a avut coastele rupte si capul spart. In Certificatul Medico-Legal se mentioneza  ca loviturile le-a primit in multimea de oameni indignati, dupa ce a fost prins de Paraschiv. Dar in fotografie Molan nu are nici capul spart, nici nu pare ca ar avea ceva coaste rupte.  Paradoxal, sau nu, in acelasi arest al Militiei, au ajuns si maiorul Paraschiv, impreuna cu un alt ofiter de securitate, Murariu. In aceeasi perioada cu Molan si se pare ca in aceeasi celula.

 

Ancheta avorturile

Pe vremea cand il slujea pe Ceausescu, actualul secretar al Primariei Brasov raspundea de sistemul sanitar si avea un birou special chiar in cladirea Directiei Sanitare. Femeile care ajungeau la inceputul anilor 80  , cu avort provocat, la Maternitatea din Brasov,  pentru ca nu voiau sa dea viata unor copii pe care nu aveau cu ce sa ii creasca  nu o sa il uite nicodata. Povestesc chiar doctorii din acea perioada cum le ancheta, in timp ce acestea se chinuiau in dureri cumplite, sa marturiseasca cine le-a provocat avortul.

 

Anchetata de Paraschiv pentru ca asculta Europa Libera

Actuala mana dreapta a primarului  Scripcaru nu a iertat nici personalul medical in vremea cand era maior de Securitate. Maria Pitul, asistenta de laborator la Spitalul Judetean, a fost anchetata de Nicolae Paraschiv pentru infractiunea de a fi ascultat postul „Europa Libera”. Dupa cum declara femeia, Paraschiv a chemat la audieri sase persoane, timp de doua luni, in anii 1980-1981, toate asistente si colege cu Maria Pitul, pentru a afla ce comenteaza aceasta la serviciu in legatura cu evenimentele din Polonia, interventiile rusilor in Afganistan , informatii auzite la Europa Libera. Ulterior a fost anchetata si Maria Pitul. „Am fost chemata si eu la biroul special de catre Nicolae Paraschiv, pentru a fi anchetata. Ancheta a durat cam trei ore, timp in care fostul securist alterna modul de anchetare intre politete si amenintari. Amenintarile au culminat spre final, cand mi-a dictat declaratia”.

Speriata, femeia a fost nevoita sa recunoasca cum ca ar fi afirmat: „daca nu se iau masuri urgente economico-administrative, vom ajunge mai rau decat in Polonia”. Suficient pentru ca, ulterior, sa devina docila. Altfel, pentru ceea ce a scris si semnat, ar fi ajuns „pe mana baietilor care se poarta mai urat”, dupa cum i-a spus, prieteneste,Paraschiv, care a amnenintat-o: „Nu mai iesti nicodata din beciurile Securtiatii. In final, a urmat o sedinta de condamnare a atitudinii contrarevolutionare a tovarasei, tinuta in biroul sefului de sectie din spital la care Maria Pitul a fost silita sa asiste fara a putea sa se apere.

 

„Cu pistolul la spate”

Sorin Boaca, muncitor necalificat la IJPIPS Brasov, l-a injurat in public pe Ceausescu. Omul a fost ridicat in cursul saptamanii 20-27 octombrie 1989 de catre capitanul de securitate Radoslav, superiorul lui Paraschiv si dus la Militie, si apoi la Securitate. Aici a fost anchetat timp de 20-25 de zile de catre maiorul Paraschiv. Securistul era interesat sa afle de ce Sorin Boaca il injura pe Ceausescu, de ce vrea sa plece din tara, de ce este nemultumit de regimul comunist, sugerandu-i anchetatului, „cateodata cu pistolul la spate”, ca  se poate ajunge la situatia din 15 noiembrie 87: „O sleahta de nemernici au devastat Consiliul Judetean, iar eu sunt pus aici sa previn astfel de situatii”, i-ar fi explicat Paraschiv lui Boaca. Din cauza absentelor de la serviciu, Boaca si-a pierdut, in 6 decembrie 1989 ,serviciul la IJPIPS iar conform vestitului decret 153 , cei care nu aveau loc de munca erau condamnati la inchisoare. Sorin Boaca a scapt ca prin minune de  capcana pregatita de Paraschiv, nu a mai  ajuns in puscarie la Codlea pentru ca a venit Decembrie 89. Impreuna cu alti brasoveni, anchetati si terorizati  de acelasi Paraschiv, s-au dus sa il caute la Securitate si sa ii ceara socoteala. Dar Parschiv , contrar ordinului dat de Iulian Vlad – comandantul Securitatii, nu era in institutie  ci… la Revolutie.

 

„Teroristi, predati-va! Paraschiv e arestat!”

Un alt brasovean, Ciprian Albert Aranusi, declara tot sub semnatura, ca in luna august si septembrie 1989, aceeasi securisti, respectiv Paraschiv si Radoslav, l-au anchetat la sediul Securitatii Brasov, pentru ca aveau informatii ca vrea sa paraseasca tara. Scarbit ca tot securistii sunt la putere, brasoveanul a emigrat in 1990 in Belgia. Araniusi isi aminteste ca, in Decembrie 89,  „dupa ce s-a deschis focul in orasul nostru, am plecat in patrule spre locurile unde eram solicitati de manifestanti, si anume in zona Teatrului Dramatic, vis-a vis de Consiliul Judetean, de unde se executau focuri de arma. In aceasta zona, la un moment dat, un ofiter de armata a strigat prin porta-voce: «Teroristi, predati-va! Maiorul Paraschiv este arestat!»”.

 

Anchetator dur

O alta victima a securistului Nicolae Paraschiv a fost inginerul Marius Troenaru. Fiul unui inspector de la Sanatate, Troenaru terminase politehnica si fusese repartizat undeva in Mehedinti. In 1989, in timp ce Marius era intr-o delegatie la Brasov, la usa familiei Troenaru a sunat cuplul de securisti Radoslav-Paraschiv si i-au ordonat sa se prezinte a doua zi la Securitate. „Ne-am trezit la usa apartamentului cu maiorul Nicolae Paraschiv de la Securitatea Brasov, acompaniat de maiorul Radoslav. Paraschiv si-a motivat prezenta prin faptul ca detinea informatii ca vreau sa parasesc tara. Am fost chemat a doua zi la Sediul Securitatii”.

Inginerul povesteste, sub semnatura, ca Paraschiv a urlat la el si l-a injurat, pentru ca aflase ca ar vrea sa fuga din tara, inot, trecand  Dunarea. Ancheta a durat mai multe zile.

„In timpul anchetei, maiorul Paraschiv mi-a luat declaratii sub presiune, amenintandu-ma, aducandu-mi injurii si urland la mine.  «Daca nu spui tot nu mai iesi niciodata, ba, din beciurile Securitatii!», urla Paraschiv”.. Chiar si prietenii si vecinii inginerului au fost chemati la Securitate, interogati si pusi de acelasi Paraschiv sa dea declaratii despre Troenaru.

Spaima familiei Troenaru s-a terminat doar odata cu revolutia. Spaima noastra, insa, a ramas.

 

„Numai Dumnezeu are dreptul sa judece”

Cand vine vorba de Revolutia din 1989, secretarul Primariei Brasov , securistul tortionar Nicolae Paraschiv devine foarte sensibil. „Amintindu-mi de acele vremuri, imi deschideti o rana in suflet. Da, am participat la Revolutie, am luptat pentru libertatea acestui popor pe care il iubesc! Am fost inchis, am fost batut si schingiuit! Numai eu stiu prin cate am trecut!”, a declarat Paraschiv, cu lacrimi in ochi, unui reporter.

Cat despre faptul ca a fost ofiter activ de Securitate, timp de 16 ani, Paraschiv se apara: „Faceam parte dintr-un sistem.Da, am fost ofiter. Si ce daca? E vorba de viata mea privata. Foarte multi activau in PCR. Dar asta nu inseamna ca am facut politie politica. Sunt si eu un om, am un suflet. Iar sufletul meu a fost calcat in picioare de rauvoitori. Dar nu-i judec. Numai Dumnezeu are dreptul sa judece”.

 

„Ma rog pentru dusmanii mei”

Intrebat cum isi explica fapul ca exista atatia oameni care au declarat, sub semnatura, ca au fost anchetati de el in perioada comunismului, Paraschiv spune ca „acesti oameni mint. Vor sa imi faca rau. Dar cu toate acestea, eu ma rog in fiecare dimineata, inainte de a pleca de acasa, pentru dusmanii mei, sa le fie bine”. Fostul maior isi asuma responsabilitatea pentru declaratia pe care a dat-o in dosarul de concurs pentru ocuparea postului de secretar: „Intr-adevar, in declaratia mea am scris ca n-am facut politie politica. Eu sunt pregatit sa raspund personal, in fata legii, pentru aceasta declaratie!”

Desi toata lumea din Primarie cunoaste trecutul lui Paraschiv, nimeni nu a intreprins ceva pana in momentul de fata. Purtatorul de cuvant al Primariei Brasov, Sorin Toarcea, spune: „Este strict problema domnului Paraschiv daca a facut sau nu politie politica. Dansul isi asuma singur responsabilitatea pentru declaratia sa. Iar pana in prezent nu s-a primit nici o sesizare impotriva lui. Domnul primar nu are absolut nici o legatura cu asta!”.

 

Verdict de politie politica de la CNSAS

CNSAS a emis pe numele lui Paraschiv, decizia nr.3583/11.10 2007, prin care s-a stabilit ca acesta a fost agent al politiei politice comuniste. Decizia  amintita a fost contestata de catre titularul acesteia, Colegiul CNSAS emitand o alta decizie, nr. 7078/20. 12. 2007, prin care a fost respinsa contestatia. Ultima decizie a fost contestata de Paraschiv, in fata instantei de judecata, la Curtea de Apel Brasov.

Intre timp,  securistul specializat in politie politica, de la Primaria Brasov, aplica orice metoda pentru a trage de timp. Numerosi brasovenii, pe care i-a anchetat inainte de 1989, torturandu-i fizic si psihic, care au dat declaratii scrise in acest sens, sunt dispusi , in ciuda presiunilor care se fac asupra lor ,sa depuna, oricand, si marturie in instanta.

De retinut este insa si si faptul ca primarul George Scripcaru, reales in functie, la 1 iunie, 2008,  il tine strans  in brate pe tortionarul„revolutionar”, simuland necunoasterea cu privire la faptul ca in februarie, 2006,  Paraschiv a depus la dosarul de concurs pentru  ocuparea  postului de secretar, o declaratie pe proprie raspundere, in care minte ca nu a facut politie politica.

Nici Parchetul de pe langa Judecatoria Brasov, unde un denunt penal impotriva secretarului  tortionar Nioclae Paraschiv, insotit de suficiente probe, asteapta, tot din 2006 , sa primeasca o rezolutie, nu se grabeste sa solutioneze cazul permitand astfel ca  un securist care, a facut politie politica la greu in Brasov sa ramana pe un post de inalt functionar public , in baza unui fals si uz de fals acte publice.

USLA-șul Paraschiv s-a luptat cu farmaciste și casiere dușmănoase PCR-ului

DĂ MAI DEPARTE
TAGURI

Secretarul municipiului Braşov, Nicolae Paraschiv, a depus la dosarul cauzei prin care contestă calitatea de agent al poliţiei politice comuniste atestată de Colegiul Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii (CNSAS) un înscris în care susţine că Unitatea Specială de Luptă Antiteroristă (USLA) din care a făcut parte nu poate fi asimilată poliţiei politice.

Nicolae Paraschiv încearcă să acrediteze ideea că a făcut parte dintr-o structură care a luptat împotriva „elementelor şi grupărilor teroriste”, luptă a cărei perenitate e dovedită de faptul că USLA s-a transformat, după 1989, în Brigada Antiteroristă a SRI. Din actele dosarului rezultă însă că printre „elementele teroriste” împotriva cărora a luptat Nicolae Paraschiv s-au numărat nişte farmaciste care urmau să plece din ţară, o casieră „cu manifestări deosebit de grave la adresa politicii partidului” şi şapte persoane care „comentau duşmănos ştirile transmise de posturile de radio străine”.

Portalul puterea.ro publică extrase din rapoartele întocmite de Nicolae Paraschiv în perioada respectivă, pe baza cărora CNSAS a decis că a făcut poliţie politică. „Până în 1989, ca şi în prezent, Compartimentul de Antiterorism desfăşura acţiuni de cunoaştere şi prevenire prin mijloace informativ-operative a acţiunilor teroriste iniţiate de organizaţii care există şi în prezent şi împotriva cărora acţionează, în mod concertat, toate structurile de securitate din toate ţările lumii cum sunt: Al Fatah – Consiliul Revoluţionar, Hamas – Mişcarea de Rezistenţă Islamică, Jihadul Islamic Egiptean, Gama’ a Al-Islamiya – Gruparea Islamică, Hezbillah, Jihadul Islamic Palestinian şi, nu în ultimul rând, al-Qaida. În consecinţă, acţiunea informativ-operativă şi de intervenţie împotriva elementelor şi grupărilor teroriste depăşeşte cadrul politic adoptat aleatoriu şi pasager de conducerea vreunui stat şi nu poate fi calificată că ar putea, în vreun fel, face parte a conceptului restrâns şi perimat de poliţie politică”, notează Nicolae Paraschiv în documentul depus la dosarul aflat pe rolul Curţii de Apel Bucureşti.

În documentul prin care CNSAS a decis că Nicolae Paraschiv a fost agent al poliţiei politice comuniste se arată că secretarul municipiului Braşov a recrutat o persoană ca informator, deoarece Oficiul Farmaceutic Braşov selectase o serie de persoane care urmau să plece în străinătate pentru acordarea de ajutor medical. „În cadrul Oficiului Farmaceutic Braşov îşi desfăşoară activitatea o serie de elemente care se află în preocupările organelor noastre (…) şi pe lângă care nu avem suficiente posibilităţi de informare. (…) În procesul atragerii la colaborare (n.n. – informatorul) a furnizat informaţii privind numita (…), asistentă de farmacie lucrată în cadrul supravegherii informative şi rămasă ilegal în străinătate, urmând a fi în continuare dirijată cu sarcini până la clarificarea cazului”, nota într-un raport Nicolae Paraschiv.

Fostul ofiţer i-a întocmit raport şi unei femei de 58 de ani, casieră-colectoare la Cooperativa de Muncă Colectivă Braşov. „Obiectiva se situează pe poziţii duşmănoase, are manifestări deosebit de grave la adresa politicii partidului şi statului nostru, face comentarii denigratoare la adresa nivelului de trai din ţara noastră comparativ cu alte ţări şi şi-a exprimat convingerea că de anumite greutăţi pasagere întâmpinate de ţara noastră vinovată ar fi conducerea de partid şi de stat, apreciind că ar trebui schimbată”, arăta în raport Nicolae Paraschiv.

Pentru cele arătate, acesta a luat „măsuri informativ-operative” care au constat în „încadrarea informativă cu surse având posibilităţi pe lângă obiectivă în scopul stabilirii de noi date privind activitatea, comentariile, preocupările şi legăturile acesteia, interceptarea corespondenţei interne (…), interceptarea convorbirilor telefonice (…), identificarea legăturilor sale apropiate şi efectuarea de verificări complexe (…) şi control domiciliar la obiectiv pentru a stabili dacă deţine materiale cu conţinut duşmănos”.

Documentele de la dosarul cauzei mai relevă că fostul ofiţer a luat măsura avertizării faţă de şapte persoane care au avut aceleaşi „manifestări duşmănoase”, ca şi casiera. „Au făcut comentarii ostile privind nivelul de trai din ţara noastră comparativ cu cel din Occident, afirmaţii privind o pretinsă lipsă de drepturi şi libertăţi cetăţeneşti în ţara noastră, comparativ cu ţările capitaliste, ascultau şi comentau duşmănos ştirile transmise de posturile de radio străine”, nota fostul ofiţer Nicolae Paraschiv.

Nicolae Paraschiv a fost contestat și au cerut demiterea acestuia din funcție, pentru că a făcut poliție politică. Este vorba despre Sorin Boacă și Maria Petrașcu.

http://brasoave.blogspot.com/2009/02/campania-brasovnews-nu-platim-securisti_18.html

Revoluţionarul braşovean Ciprian Albert Arănuşi a fost şi el anchetat, în toamna anului 1989, de fostul maior de securitate Nicolae Paraschiv:

“În anul 1989, în luna august – septembrie, am fost anchetat de către Securitatea Braşov referitor la intenţiile mele de a părăsi ţara. Anchetarea mea a fost condusă de maiorul Nicolae Paraschiv, care este în prezent secretarul Primăriei Braşov şi de căpitanul Radoslav.” Precizează acesta într-o declaraţie care, alături de altele, se află depuse ca probe, la Parchetul de pe lângă Judecătoria Braşov în dosarul de denunţ penal împotriva secretarului Primăriei Braşov care îşi aşteaptă soluţia de mai bine de doi ani.Tot Ciprian Albert Arănuşi precizează în memoriul depus la SSPR pentru obţinerea certificatului de revoluţionar că, în decembrie 1989, a făcut parte din grupul de revoluţionari care s-a dus să ocupe Securitatea Braşov : „ (…) Odată ajuns în sediul Securităţii Braşov (n.n. în ziua de 22 decembrie, 1989) am incercat să dau de urma anchetatorilor mei, şi anume: maiorul Paraschiv Nicolae, căpitanul Radoslav, maiorul Nuţ, căpitanul Pavel şi colonelul Eleken, pe care nu i-am găsit acolo, spre norocul lor.”

În acelaşi memoriu Ciprian Albert Arănuşi mai spune că, în noaptea de 22 spre 23 decembrie „ După ce s-a deschis focul în oraşul nostru am plecat (n.n. din sediul Securităţii) în patrule, spre locurile unde eram solicitaţi de mainifestanţi şi anume: în zona Teatrului Dramatic, vizavi de Consiliul Judeţean, de unde se executau focuri de armă. În această zonă, la un moment dat, un ofiţer de aramată a strigat prin porta – voce : ” TERORIŞTI PREDAŢI-VĂ! MAIORUL PARASCHIV ESTE ARESTAT !”

http://www.portalulrevolutiei.ro/forum/index.php?topic=216.15

Răspuns: TERORISMUL BRASOVEAN (Dec. 1989) 
« Răspunde #20 : August 25, 2012, 19:40:43 »

PE OFITERUL LAZAR MORARIU IL AM SI EU IN DOSARUL DE URMARIT INTOCMIT DE SEFUL LUI, MAIORUL PARASCHIV NICOLAE UNDE II TRASEAZA SARCINI IN CEEA CE MA PRIVESTE. ACESTI 2 SECURISTI NOTORII NU AU FOST IN SEDIUL SECURITATII ASA CUM LE ORDONASE SEFUL LOR IULIAN VLAD,EI AU AVUT ALTE MISIUNI IN ACEA PERIOADA,DE ALTFEL MAIORUL NICOLAE PARASCHIV APARE LA CAPTURAREA LUI MOLAN INTR-O POZA UNDE E CHIAR IN SPATELE LUI! TOV. MAIOR TREBUIA SA SE ASIGURE CA ARE TOTUL SUB CONTROL.
Voiajorul:
Buna seara,
Numele meu este Troenaru Marius, brasovean de origine si printre altele una dintre victimele « prietenului » meu Aranusi Ciprian. 
Eu sunt cel care in Decembrie 1989, am reusit sa-l scot din casa pe acest « prieten » pentru ca trebuia sa incercam sa facem ceva in asa fel incat sa ne alaturam multimii, care speram ca se va aduna, asa cum aveam déjà informatii ca-n alte localitati din tara au loc miscari de contestare a regimului comunist.
Am venit direct de la Turnu-Severin unde lucram ca inginer stagiar, avand speranta ca se va intampla ceva de genul Timisoarei si la Brasov.
Am participat direct la declansarea evenimentelor din Brasov, fiind in primele randuri a manifestantilor si nu mi-am revendicat niciodata anumite drepturi revolutionare.
In anul 1992 am parasit Romania si m-am stabilit definitiv in Belgia.
In martie 2008 am reusit sa intru in posesia dosarului meu de urmarire informativa cu nr. I 209342, nume conspirativ de urmarire « VOIAJORUL ». Cu stupoare am constatat ca « prietenul » meu Aranusi Ciprian alias « VLAD » era cel care ma turna la greu la securitate, serviciul anti-terorist 620, din care faceau parte Mr. Paraschiv Nicolae si Cpt. Radoslav Anghel.
Din dosar rezulta ca a fost racolat la data 30/09/1989 semnand un angajament la data 15/11/1989 fiind titularul dosarului fond de retea nr. R 253864. 
Constat ca acest individ si-a insusit propia mea identitate transpunandu-se intr-o asa zisa victima a Mr. Paraschiv, declarand in nenumarate randuri in mass-media brasoveana fragmente din trecutul meu si evolutia mea post decembrista.
Citat :
O dovada a minciuni si m.a.n.i.p.u.l.a.ri.i. Ciprian Aranusi, nume de cod „Vlad”.Faptic  ceea ce povesteste Aranusi in articolul respectiv este viata lui Marius Troenaru (care a emigrat in Belgia in 1990) pe care”vlad” il „turna” la securitate in dosarul Voiajorul!
De fapt Aranusi este in Brasov locotentul lui Maior cu ,care a facut multe „magarii” cu dosare la SSPR!
http://www.portalulrevolutiei.ro/arhiva/home_241.html
Un alt braşovean, Ciprian Albert Aranuşi, declară tot sub semnătură privată, că în luna august şi septembrie 1989, aceeaşi securişti, respectiv Paraschiv şi Radoslav, l-au anchetat la sediul Securităţii Braşov, pentru că aveau „informaţii” că vrea să părăsească ţara. Scârbit că tot securiştii sunt la putere, braşoveanul a emigrat în 1990 în Belgia.
Astăzi, după 17 ani, din acest punct de vedere, în România nu s-a schimbat mare lucru.
„Beciurile Securităţii”

O altă victimă a securistului Noni, actuala mână dreaptă a primarului Georgică, a fost inginerul Marius Troenaru. Fiul unui inspector de la Sănătate, Troenaru terminse politehnica şi fusese repartizat undeva în Mehedinţi. În 1989, în timp ce Marius era într-o delegaţie la Braşov, la uşa familiei Troenaru a sunat cuplul de securişti Radoslav-Paraschiv şi i-au ordonat să se prezinte a doua zi la Secu. Inginerul povesteşte, sub semnătură, că Paraschiv a urlat la el şi l-a înjurat, pentru că aflase că ar vrea să fugă din ţară pe Dunăre. Ancheta a durat mai multe zile, timp de trei-patru ore. „Dacă nu spui tot nu mai ieşi niciodată, bă, din beciurile Securităţii!”. 
Chiar şi prietenii şi vecinii inginerului au fost chemaţi la Securitate, interogaţi şi puşi de Noni să dea declaraţii despre Troenaru.
http://www.cnsas.ro/documente/adeverinte/2009/615%20Aranusi%20Ciprian%20Albert.pdf
Citeva puncte din angajamentul lui semnat cu Radoslav:
Incadrarea informatica a obiectivului cu sursele „ Alexandrescu” si „Vlad” , care vor fii dirijate pentru a stabili:
-daca face pregatiri pentru a pleca din tara si prin ce modalitati
-daca se manifesta dusmanos sau elogiaza modul de viata din occident
-daca audiaza si colpoteaza stirile transmise de posturile de radio straine
-daca influnteaza negativ persoanele cu care vine in contact sau ii instiga la activitati contrare normelor de drept
-semnalarea operativa a disparitiei acestuia de la domiciliul
http://www.cnsas.ro/documente/adeverinte/2009/23%20Mardare%20Vasile.pdf
Marea mea nedumerire cum CNSAS elibereaza asemenea decizii! Cert este ca Marius Troenaru (il rog sa confirme si pe forum), va contesta dreptul de revolutionar a lui Aranusi,dovada avind dosarul de urmarit  cu notele date de Arnausi Ciprian!
Inchei citatul.
Vin ca atare si confirm cele scrise mai sus, iar in acelasi timp il voi contesta la toate forurile de decizie competente si sper ca SSPR si CPRD sa i-a act de acest caz.
Cum e posibil ca un turnator, impostor si incendiator de masini sa reprezinte adevaratii revolutionari in Brasov ?
Ce s-ar fi intamplat cu mine daca revolutia ar fi esuat avand asemenea « prieten » ?

PETRASCU

Membru

2007-09-06

Membru

2007-08-17

MARIA PETRASCU – Domnule LEXUS, faci parte din categoria celor care obisnuiesc

sa inveleasca putin adevar intr-un paianejenis de minciuni, stiinta pe care o

detin doar anumiti indivizi , scoliti sa faca acest lucru. Esti de la Brasov,

esti din gasca lui Maior, nu esti revolutionat ci tutarul lui Maior, pus de

acesta sa spurci totul in jur. Las deoparte lipsa de barbatie a lui Maior care

n-a avut nicioadata curajul sa poarte o discutie cu mine si sa spuna de ce

acopera impostorii si tortionarii. Se foloseste de dumneata, asa cum se

foloseste de multi altii pentru a lovi acolo de unde vin acuze si intrebari ,

mari intrebari despre ce a facut el pentru aflarea adevarului, pe care il tot

clameaza. E problema dumitale daca iti asumi acest rol, nu a mea. Eu daca am

avut ceva de spus, si am tot spus pe acest forum, si nu numai, am facut-o

direct, fara sa-mi ascund idenititatea. si asa voi fac , in continuare, chiar

daca unora nu le place deloc. cat priveste dosarul meu , il voi pune cat d

e curand pe forum, nu am nimic de ascuns. De ascuns au altii, cum ar fi

\\\”vitejii\\\” luptaori pentru ingroparea adevarului si pentru acoperirea

tortionarilor si impostorilor . Nu am fost activista, nici PCR, nici UTC, nici

la sindicat, nicaieri.la inceputul lui decembrie 89, atat eu cat si sotul meu,

ziarist si el, urma sa fim exclusi din partid si dati afara din presa, pentru

instigare impotriva ordinii de stat. Evenimentele din decembrie 89 ne-au salvat

. dar dumneata, care sigur stii toate acestea, fiindca fiind de la Brasov , si

proveninind din structurile baietilor cu ochi albastri nu poti sa nu stii, nu

vei spune niciodata acest lucru. Nici ca sotul meu a fost anchetat in toamna lui

89 , de mai multe ori, la securitate – o sa vina vrema sa vorbesc si despre

acest lucru nici ca a urmat , in noimebrie , o ancheta dura, conudsa de

generalul ARDELEANU, care l-a si batut pe sotul meu. Dumneata n-o sa spui

niciodat ce a fost securitatea pentru romani si in ce iad au trait acesti

a. Un adevar trebuie demonstrat, si eu am demonstrat si o voi face mereu. O minciuna este doar spusa .

Asa ca , domnule LEXUS, spunet-i stapanului dumneavoastra sa fie barbat si sa

accepte o confruntare directa. O va face? Nu cred. te-ai deconspirat singur prin

pastrea facuta. Nu iti voi mai raspunde de acum inainte la atacurile marsave si

murdare are sunt , de fapt, stilul tau permanent de comportament. cum bine stii,

pentru ca stii, doar ai lucrat la dinamo chiar asa stau lucrurile cu achetarea

lui Marius petrascu si cu iminenta noastra \\\”expulzare\\\” sin redactii si din

partid, in 89. actul de dare afara trebuia sa se consume in 17 decembrie – dar a

venit Timisoara si n-au mai avut timp ticalosii sa se ocupe de noi. mernicia

care te caracterizeaza insa , si care a contribuit si la moartea sotului meu ,

nu se poate opri, pentru ca , repet , asta e stilul tau de viata. nu te urasc,

mi-e mila de tine , pentru ca , de fapt ntu nu ai nici o bucurie, doar placerea

de a improsca cu

mizerii in tot si in toate. cred ca esti foarte chinuit si nefericit de fapt. Domnule ministru secreat de stat Fesan, daca nu e

tradiv am o sugestie pentru sectiunea de pe sait/ul sspr unde se afiseasya

situatia preschimbarii. ar trebui, neapart, sa fie mentionat la observatii si ce

asociatie a promovat dosarul lui x sau z. asa ne putem face cu totii o imagine

despre mai multe lucruri, ca de pilda ine sunt cei promovati pe lista unei

asociatii, cati dintre ei sunt membrii acelei asociatii si cati de la alte

asociatii infiintate dupa 90, si multe altele. la fel cum ar trebui ca la

fiecare dosar de pe lista sa se mentioneze si data si locul nasterii ,

domiciliul actual si localitatea unde a participat respectivul la evenimentele

din 89. Poate se pot adauga si aceste date, f.f. importante din punctul meu de

vedere. va rog sa imi scuzati erorile de litera. IN ATENTIA DOMNULUI MINISTRU

SECRETAR DE STAT NICOLAE FESAN SI A TUTUROR REVOLUTIONARILOR AUTENTICI CARE NU

S-AU INDOIT NICIODATA C

A ADEVARUL DESPRE TROTIONARI NU A FOST INGROPAT ODATA CU CEI UCISI MISELESTE IN DECEMBRIE 89: n acest moment am dovada ca fostul maior de securitate

NICOLAE PARASCHIV, care a lucrat in cadrul seviciului ANTITERORIST al

Inspectoratului de Securitate Brasov, posesor al unui certificat de revolutionar

cf. L.42, si al beneficiilor conferite de acesta, avand depus si dosar de

preschimbare cf.L341, avizat de pres. As. Brasov decembrie 89, Dorin Lazar

Maior, a facut politie politica, inclusiv impotriva unor alti revolutionari

autentici din asociatia de la Brasov. Conform datelor oficiale rezultate din

dosarul de urmarit , de la CNSAS, al revolutionarului brasovean SORIN BOACA,

acesta a fost anchetat dur, in repetate randuri, in toamna anului 1989, de catre

revolutionarul tortionar, securistul PARASCHIV NICOLAE, care i-a intocmit dosar

de urmariere operativa, atat de catre ofiteri de securitate cat si de catre o

retea de informatori. maiorul de securitate NICOLAE PARASCHIV l-a terorizat pe

SORIN BOACA in timpul repetatelor anchete de la securitate, l-a lasat fara

servici. desi acesta avea familie si copii mici, si urma sa-l trimita in puscarie daca nu veneau

evenimentele din decembrie 89. dau, spre exemplificare, doar un extras dintr-o

nota de raport intomita si semnata de maiorul de securitate PARASCHIV NICOLAE.

care suna astfel: \\\”Numitii BOACA SORIN si (……) sunt lucrati prin mapa de

verificare pentru manifestarile dusmanoase grave ce pot conduce la comiterea

unor actiuni teroriste. Sursa ii va avea in continuare in atentie si se ca

conforma instructajului facut anterior.\\\” actiunle \\\”dusmanose grave\\\” ale

potentialului \\\”terorist\\\” Sorin Boaca, constau in faptul ca acesta avea in

89 familie si copii mici. se saturase de regimul comunisto-securist al lui

Ceausescu , de mizerie, frig si saracie si nu se sfia sa afirme acest lcru

public, ori de cate ori avea prilejul. a inceput sa fie chemat si anchetat la

securitate in toamna anului 89 de catre zelo

sul servitor al regimului comunist,maiorul de securitate Nicolae Paraschiv ,

anchete in timpul carora Boaca nu s-a sfiit, in ciuda amenintartilor cu moartea, sa spuna ca va iesi in strada sa manifeste

impotriva regimului opresiv si criminal, daca brasovenii se vor mai revolta, ca

in noiembrie 87. Urmarea a fost ca securistul Paraschiv l-a lasat fara loc de

munca pe Boaca, refuzand sa-i dea acestuia o adeverinta prin care anchetatul

sa-si motiveze absentele de la locul de muca la care nu se putea prezenta fiind

chemat, sau adus cu forta ,la ancheta la Securitatea din Brasov. E limpede ca

securistul revolutionar Paraschiv urmarea astfel ca, odata rams fara loc de

munca, fapt care s-a si intamplat, lui Boaca fiindu-i desfacut contratul de

munca din motive disciplinare – absente nemotivate- lit. i, fapt ce nu i-a mai

permis reangajarea in alta parte, sa il trimita in puscarie . praful s-ar fi

ales de Boca si de familia sa dac nu venea Decembrie 89.Si asta nu este tot.

Tortionarul revol

utionar securist PARASCHIV ocupa in prezent si functia de SECRETAR AL PRIMARIEI

BRASOV, A DEPUS LA DOSARUL SAU DE CONCURS PENTRU OCUPAREA ACESTUI POST DE INALT FUNCTIONAR PUBLIC O DECLARATIE PE PROPRIE RASPUNDERE CA NU A FACUT

POLITIE POLITICA!!!! ce aveti de spus domnule DORIN LAZAR MAIOR? Desi stiati

cine si ce a facut Paraschiv, pentru ca v-au spus de nenumarate ori si Boaca si

alti revolutionari anchetati de Paraschiv nu ati miscat un deget. Nici cand eu

vm-a cerut , nu odata, sa facem publica lista cu impostorii si tortionarii de la

Brasov – pentru ca exista dovezi nu ati vrut sa faceti acest lucru. Atunci am

depus eu denunt penal impotriva lui Paraschiv, cu acte si probe, v-am spus acest

lucru, si tot nu ati vrut sa faceti nimic. Ba da, ati facut, v-ati asmutit

gorilele impotriva mea si ati dat ordin , din puscarie unde va aflati, sa fiu

exclusa din asociatie. Sa nu credeti ca SORIN BOCA este singura victima a lui

Paraschiv. mai sunt si alti revolutionari de la Brasov care au

fot anchetati la fel de dur la securitate de maiorul securist, revolutionar

tortionar secretar ,Paraschiv. Si nu numai revolutionari si alti brasoveni,

chiar femei. Astept acum domnule Dorin lazar Maior ca dvs. si gasca de mnemernici care va stau in preajma

sa va repeziti la mine cu tot \\\”armamentul \\\”din dotare: laturi, minciuni,

injuraturi, etc. Cred ca cel mai nimerit ar fi sa inceapa LEXUS , alias POPA. El

are mana facuta, ca tot a fost in echipa cu Paraschiv. domnule Severin aici nu e

vorba de o imbranceala intre oameni in troliebuz, aici e vorba de tortionari

nerusinati care au anchtata si chinuit oameni, e vorba despre faptul ca ai sunt

\\\”revolutionari\\\” cu acte in regula desi au totrturat oameni inainte de 89

si, poate si in dec. 89. E vorba de ceva foarte grav, atat de grav incat nici nu

am cuvinte sa spun. Vorba lui Boaca, ma scuzati : \\\” Se pisa cainii pe

mormintele victimelor din decembrie 89 si nimeni nu spune cine i-a ucis si

securistii care ne-au chinuit p

e noi si familiile noastre se pisa acum si ei pe pe noi!\\\” APEL CATRE TOTI

REVOLUTIONARII ADEVRATI CITITI CU MARE ATENTIE POSTARILE FACUTE DE MINE LA

PAG.43,44 SI 45. ASTEPT REACTIILE BRASOVENILOR, IN SPECIAL , DAR SI ALE CELORLALTAI FORUMISTI! marlen, daca incerci sa rememorezi

postarile pe care le-am facut pe acest forum , si la acesta sectiune si la

celelalte, o sa-ti aduci aminte care sunt vinovatiile lui dorin lazar maior.

sunt multe , dar cele mai grave tin de faptul ca in asociaitie a tolerat si

tolereaza tortionari si impostori de care se foloseste , nu singur, prin

mijloace diverse , pornind de la santaj,amenintari, bataie, etc Sotul meu si cu

mine am fost membri in asociatie de pe vremea cand el nu era presedinte, O

mostra de cum a folosit Maior miscararea revolutionara poti avea daca intri pe

google si tastezi marius petrascu. vei gasi acolo date despre o mare porcarie a

lui maior care , fiind pe atunci deputat PSD, dupa ce intrase in parlament pe

listele partidului RO

MANIA MARE, a \\\”varsat \\\” toti revolutionarii din asociatie, fara sa le

ceara acceptul , la PSD, inclusiv pe sotul meu, care era deja decedat de un an.

Mai vrei argumente? Mai am. precizez, Marlen, ca era de notoritate publica atunci, asa cum este si acum, ca sotul meu, ziaristul MARIUS PETRASCU era un

opozant constant si un critic permanent al PSD-ului, inca de pe vremea cand

acesta se numea >FSN sau PDSR. Afront mai mare nu putea sa se aduca memoriei

sale dact sa il \\\”verse\\\” Maior in PSD. mutumesc domnule Scutudean pentru

vorbele bune. daca vom fi fara teama , Dumnezeu ne va ocroti si ne va ajuta in

demrsuile noastre de a arata care sunt impostorii si tortionarii. Daca vom fi

ezitanti nu vom putea avea nici un rezultat fiindca cei cu care ne luptam abia

asteapta sa simta ca ne temem. dmnule perju, cred ca ar fi ineresant si cazul

totionarului securist NICOALE PARASCHIV, din asociatia de la Brasov. Ce ziceti?

danny, nu inteleg ce are onestitatea mea cu postarile. esti cam

neclar in ce spui. nu inteleg nimic. , mi se pare foarte bizar danny, nu

inteleg ce are onestitatea mea cu postarile. esti cam neclar in ce spui. nu

inteleg nimic. , mi se pare foarte bizar fca din nou un apel pentru cei care vor

intra de dimineata pe forum. citit cu atentie postarile mele de la sectiunea Totul despre revolutie si

revolutionari, pag 44,45,46.astept opiniilie tuturor si, in special pe cele ale

revolutionari brasoveni adevarati. Noapte buna fca din nou un apel pentru cei

care vor intra de dimineata pe forum. citit cu atentie postarile mele de la

sectiunea Totul despre revolutie si revolutionari, pag 44,45,46.astept opiniilie

tuturor si, in special pe cele ale revolutionari brasoveni adevarati. Noapte

buna. marlen, am facut ce trebuia facut, dansul abia incepe, o sa vedeti ce va

urma. Multumesc lui Dumnezeu ca m-a ajutat si mi-a dat puterea sa am rabdare, sa

persisit in demersul meu, sa nu dau inapoi si mai ales ca m-a eliberat de frica.

sa ma intelegeti bine nu vrea

u sa ma raazbun pe nimeni, vreau doar sa se faca un pic de dreptate. Daca si voi

ati avea curajul sa mergeti la lupta deschisa cu ticalosii, impostorii,

tortionarii si cu cei care ii tin in brate ne-am simiti cu totii mai liberi si

am avea constiinta impacata fata de cei care nu mai sunt sau cei care au fost schiloditi in decembrie 89 pentru ca si noi sa fim

liberi. ATENTIE!!!! PENTRU CEI CARE CARE, DIN DIFERITE MOTIVE , NU AU INTRAT

INCA PE PORTAL LA ACEASTA SECTIUNE. Va rog cititi toate postarile mele de la

paginile 44 si 45. TORTIONARUL SECURIST , MAIORUL PARASCHIV NICOLAE,

REVOLUTIONAR CU CERTIFICAT, SIN BRASOV, A FACUT POLITIE POLITICA INAINTE DE 89.

EL A ANCHETAT MULTI BRASOVENI INCLUSIV \\\”COLEGI\\\” DIN ASOCIATIA DE LA BRASOV

CONDUSA DE DORIN LAZAR MAIOR. IN CURAND VETI AFLA MAI MULTE DETALII. ASTEPT SI

PARERILE REVOLUTIONARILOR BRAASOVENI ADEVARATI CARE NU SE TEM SI VOR SA SE AFLE

ADEVARUL! ICOHALM, TU ESTI DE LA BRASOV, IL CUNOSTI PE PARASCHIV SI STI, LA FEL

DE BINE CA M

INE CA ACESTA ESTE UN TICALOS NERUSINAT. domnule b.ionel, mutumesc de urari. Eu

cred ca multi dintre cei care posteaza aici, si la fel de multi dintre cei care

nu stiu de acest forum sau nu se pricep sa intre pe el nu realizaaza un lucru

simplu. adevarul , deconspirarea tortionarilor, securisti, activisti, militieni, oricare ar fi ei de catre cei ce ii stiu va usura nu doar constiintele

tuturor celor nevinovati,. Ci va permite si usurarea muncii celor de la SSPR ,

care astfel vor tria mai repede dosarele si vor putea sa grabeasca eliberarea

certificatelor de revolutionar. daca, de pilda, la asocitaia din brasov sunt mai

bine de o suta de impostori si tortionari, despre care se poate dovedi ca asa

este, locul lor la trierea de la sspr nu ar fi luat de revolutionarii adevarati,

oameni simpli, care tac acum pentru ca se tem ca nu vor mai lua noul

certificat?In ultima vreme presedinti de asociatii sau altii din conducerea

acestora tot le spun oamenilor sa taca, sa nu faca valuri, ca se

blocheaza sau anuleaza legea. o gaselnita ordinara aruncata ca poamenii sa

taca. iar cei care spun sa se taca isi fac linistiti mendrele, impreunaa cu

impostorii sau tortionarii. Asta este! piraneia si altii, nu-l mai luati in

balon pe 10055 sau pe altii care nu se prea pricep sa tasteze. nu asta e

important, important e ca omul vrea sa discute si sa spuna ce crede, daca nu are dreptate poate fi contrazis cu

argumente , nu cu imbranceli. lasati-i si pe cei care nu stiu prea bine sa

tasteze sa spuna ce gandesc. e un forum de discutii, nu un loc in care se intra

cu legitimatie de VIP! buna FOX, esti mai nou -vechi pe aici se pare. daca ti

ti-e frica sa nu te calce liftul pe strada stai baiete acasa, sub plapuma dar ai

grija ca plapuma sa fie sub pat, patul in beci, iar usa beciului zavorata si cu

mascati in fata. probabil ca as ai stat si in 89! ATENTIE, REVIN CU APELUL CATRE

FORUMISTI CARE NU AU INTRAT IERI SI ASTAZI PE PORTAL!!!!! Cititi va rog

posTarile mele de la paginile 44 si

45 privind deconspirarea unui tortionar \\\”revolutionar \\\” din Asociatia

BRASOV DECEMBRIE 89. Veti afla astfel cum a anchetat fostul maior de securitate

NICOLAE PARASCHIV, inainte de 89. mai multi revolutionari brasoveni dar si pe

altii. PE REVOLUTIONARUL SORIN BOACA , CE AVEA PE ATUNCI 2O DE ANI L-A BAGAT LA

TERORISM FIINDCA ACESTA INJURA REGIMUL COMUNIST. Domnule ministru secretar de stat FESAN,va rog cereti de la CNSAS referinte

icohalm, cred ca ti/ai dat sema ca domnul primar Scripcaru nu are aceleasi

preocupari cu domnul presedinte Traian Basescu. Domnul Scripcaru , cunoscut sub

brendul @primarul gospodar# are treba cu asfaltatul si cu taitul copacilor. nu

l/am auyit vreodata, desi este revolutionar, cel putin pe legea 42, sa aiba o

pozitie publica privitor la securitate /securitsti, militie/ militieni,

PCR/activisti, etc. L-am vazut in schimb la simulacrul de congres BNR din iulie,

de la Brasov, alaturi de Dorin Lazar Maior, chestie ce m-a mirat foarte, pentru

ca Maior a d

eclarat public ca il sustine pe Iliescu. L-am intrebat icohalm pe domnul primar

al Brasovului, Scripcaru, la o coferinta de presa, in primavara anului 2006,

dupa ce securtistul Paraschiv Nicolae daduse concurs de ocupare a postului de

secretar al Primariei Brasov, daca acesta a depus declaratie la dosarul de

concurs privind faptul ca a facut, sau nu, politie politica,. si am primit un raspuns confunz. N-am vrut sa-l mai enervez pe domnul primar Scripcaru, care,

nu-i asa, e ocupat cu asfaltul si transformarea copacilor in busteni , si am

cerut eu de la primarie copie dupa document. am primit-o si ce crezi ca declara

tortionarul revolutionar Paraschiv, coleg de asociatie xu domnul primar

Scripcaru si subaltern al acestuia in primarie? Ca nu a facut politie politica.

Atunci, vazand pana unde merge nenernicia si marsavia am depus denunt penal la

parchet impotriva lui paraschiv. Asta este! Doamne ajuta! scuze pt. greselile de

litera si dezacordul gramatical din final. noapet buna. sa de

a Dumnezeu sa incepa o saptamana in care firca sa dispara din oasele

revolutionarilor adevarati si sa inceapa si ei sa spuna ce stiu despre adevar.

Eu una merg inainte, asa cum i-am promis sotului meu, ziaristul MARIUS PETRASCU.

Un alt brasovean, Ciprian Albert Aranusi, declara tot sub semnatura, ca in luna
august si septembrie 1989, aceeasi securisti, respectiv Paraschiv si Radoslav,
l-au anchetat la sediul Securitatii Brasov, pentru ca aveau informatii ca vrea
sa paraseasca tara. Scarbit ca tot securistii sunt la putere, brasoveanul a
emigrat in 1990 in Belgia. Araniusi isi aminteste ca, in Decembrie 89, „dupa ce
s-a deschis focul in orasul nostru, am plecat in patrule spre locurile unde eram
solicitati de manifestanti, si anume in zona Teatrului Dramatic, vis-a vis de
Consiliul Judetean, de unde se executau focuri de arma. In aceasta zona, la un
moment dat, un ofiter de armata a strigat prin porta-voce: «Teroristi,
predati-va! Maiorul Paraschiv este arestat!»”
De bun ce a fost Ciprian Albert Aranusia a fost expulzat din Belgia..Acest
revolutionar cinstit omul lui « Maior » care decide dosare in SSPR are
interdectie in Belgia 5 ani;
Ciprian Albert Aranusia are si cazier acest martor nu este credibil.
Stiti foarte clar ,nu a emigrat in Belgia,este in Brasov unde are o cafenea unde se intlnesc
revolutionarii lui Maior!
Este si vicepresdinte al as. din Brasov!
PS.Ca de obicei nu duceti adevarul pina la capat prezentai numai ce
doriti,Arnausi acum este si mare “mason”
Intersativa mai bine cine se ocupa cu avorturile in Brasov in ani 80 era o
femeie”Janet” acum este avocat.
Paraschiv a fost securist dar prezentati martori credibil si situatia adevarata
din Brasov din anii 80,am uitat nu sinteti brasoveanca

Doamna ,cine era seful lui Parschiv ?
Radoslav era USLA, nu se ocupa cu anchete ;
La avorturi in ani 80 era « Janet » si capitanul Vasile ,de la miltie nu de la
securitate !
PT informarea corecta

BRASOVUL TAU – IAR ONLINE

Un securist-tortionar, mana dreapta a primarului
20-06-2008
Autor: Brasovul Tau

Vineri a avut loc instalarea noului Consiliu Local care, conform legii, este
validat de secretarul Primariei. Omul care ocupa acesta functie este dintre cei
mai influenti din Brasov. El da viza de legalitate pentru toate actele Primariei si Consiliului Local. Se numeste Nicolae Paraschiv si a
fost pe vremuri unul dintre cei mai temuti tortionari ai Securitatii. Veti citi
in continuare o ancheta senzationala. Declarati false, conspirativitate,
complicitate intre mai marii orasului, foste victime care nu-si gasesc
dreptatea… Totul dovedit prin documente si declaratii. O ancheta pe care, din
pacate, nu o veti putea citi in celelalte ziare din oras…

Un fost maior de Securitate ocupa, de sapte ani, folosindu-se de fals si uz de
fals, functia de secretar la Primaria Brasov. Protejat de persoane sus-puse si
considerat mana dreapta a primarului, Paraschiv nu se sinchiseste de Legea
Administratiei Publice Locale care interzice celor care au facut politie
politica sa fie functionari publici.

Pe vremuri, asa cum rezulta din declaratiile celor anchetati de el, a terorizat
fizic si psihic femeile care nu voiau sa faca fortat copii si pe brasovenii care
au cartit impotriva comunismului. Acum, este cel care ii valideaza pe cei alesi democratic de brasoveni in Consiliul Local.

Paraschiv a fost instalat in post, ca secretar interimar in Primaria Brasov, de
fostul prefect PSD, Otilian Neagoe, in 2001. In ianuarie 2006, s-a inscris, a
participat si a castigat concursul organizat de Primarie pentru ocuparea
functiei de secretar. A fost singurul candidat. Pentru a i se permite sa ocupe
functia, a declarat pe proprie raspundere ca nu a facut politie politica. Falsul
se afla si acum printre documentele Primariei.

Primarul Scripcaru stia, si stie si acum, ca se incalca legea, dar se face ca
ploua, relatiile lui cu secretarul Primariei fiind foarte stranse. Functionarii
institutiei stiu si ei, dar tac malc, de frica.

Falsul facut de Paraschiv, consemnat si arhivat in documentele oficiale ale
muncipalitatii, este dovedit de probe zdrobitoare: un denunt penal, datand din
2006 si nesolutionat inca de Parchetul de pe langa Judecatoria Brasov cuprinde
mai multe declaratii olografe ale unor brasoveni care au fost anchetati dur de Paraschiv in anii `80 si care au avut mult de suferit, impreuna cu
familiile lor din cauza masurilor de teroare dispuse de fostul maior Paraschiv.

Securist cu brevet de revolutionar

Desi a fost implicat ca ofiter de Securitate in evenimentele din 22 decembrie
1989, Paraschiv a avut tupeul sa solicite – si sa obtina – in 1992, prin
Asociatia „Brasov-Decembrie 1989″, certificatul de Luptator Remarcat prin Fapte
Deosebite, conform legii nr 42/90, beneficiind, desigur, de toate drepturile
conferite de respectivul act normativ.

Obisnuit deja cu declaratii false si memorii aberante, odata cu aparitia Legii
341 din 2004, a cerut preschimbarea certificatului. Presedintele organizatiei
brasovene de revolutionari, Dorin Lazar Maior a inchis si el ochii in fata
tortionarului care a anchetat inclusiv membri din asociatie si i-a promovat
dosarul la Bucuresti, la SSPR, dand si o recomandare scrisa in acest sens.

„Nu am desfasurat activitati de politie politica”

Gravitatea falsurilor facute de Nicolae Paraschiv e cu atat mai mare, cu cat functia publica pe care o ocupa este
foarte importanta: secretarul unei primarii da viza de legalitate pentru toate
actele emise de Primarie, inclusiv pe hotararile luate de Consiliul Local.

Conform conditiilor de participare, Paraschiv, in calitate de fost ofiter activ
de securitate, nu era indreptatit sa se inscrie la concursul pentru ocuparea
postului de secretar. In CV-ul depus la dosarul de concurs, Paraschiv a omis sa
mentioneze ca in perioada 20.08.1974-22.01 1990, adica timp de 16 ani, a fost
ofiter de Securitate, angajat al Inspectoratului de Securitate Brasov,
mentionand laconic doar ca in acea perioada a lucrat in Ministerul de Interne.

La acelasi dosar, Nicolae Paraschiv a depus, pentru a putea intra in concurs, la
data de 10 ianuarie 2006, o declaratie pe propire raspundere ca nu a desfasurat
activitati de politie politica, sub semnatura olografa. Iata ce spune Paraschiv
si semneaza cu propria mana: „Declar pe propria raspundere ca nu am desfasurat activitati de politie politica”.

CV cu functii inalte

Dupa Revolutie, Paraschiv a fost ajutat de mai multi oameni sus-pusi. A lucrat,
pe rand, la Trust I.A.S. Brasov (Gospodaria de Partid), la Poiana Brasov SA
(unde nu intamplator era director Otilian Neagoe, cel care mai tarziu, l-a
numit secretar la Primarie), Poiana Cibela Brasov SA, SNP Petrom Bucuresti,
Prefectura Brasov (unde era prefect acelasi Otilian Neagoe) si, in ultimul timp,
la Primaria Brasov, mereu pe functii inalte, de director, sef serviciu sau
secretar al Prefecturii si Municipiului.

Mai inainte insa, din 20 august 1974 pana in 22 ianuarie 1990 a facut parte din
cadrele de nadejde ale Ministerul de Interne, cum recunoaste chiar el, minister
de care apartinea, dupa cum se stie, si Securitatea.

In CV-ul depus la dosarul de concurs, Paraschiv a omis sa mentioneze ca in
perioada 20.08.1974-22.01 1990, adica inca de pe bancile facultatii de drept, pe
care a absolvit-o in 1976, a fost ofiter de securitate si a lucrat in cadrul Inspectoratului de Securitate Brasov. A mentionat doar ca in acesti 16
ani a lucrat in Ministerul de Interne.

Ce a facut la Revolutie

Desi Legea 341 precizeaza clar ca „de prevederile prezentei legi nu beneficiaza
persoanele, civili sau militari, care sunt dovedite a fi fost implicate in
activitatile fostei securitati ca politie politica, precum si persoanele care au
organizat, au actionat, au instigat si au luptat, sub orice forma, impotriva
revolutiei din decembrie 1989″, Paraschiv a obtinut certificatul de Luptator
Remarcat prin Fapte Deosebite. Iata ce scrie in memoriul privind activitatea sa
revolutionara: „Am luptat si mi-am adus contributia la identificarea si
arestarea elementelor contrarevolutionare ce desfasurau activitate de tip
terorist”. O contributie „deosebita” ar fi avut-o, dupa cum se lauda in memoriu,
la „arestarea lui Tudor Molan, depistat in posesia unei arme cu luneta, pe care
ulterior l-am predat Comandamentului Frontului Salvarii Nationale”. In memoriul
de sase pagini, Paraschiv asterne in cascada o serie de „fapte curajoase”, mentionand spre final
ca „sirul acestor acte revolutionare ar f
i continuat firesc daca nu as fi fost intrerupt de arestarea mea in noaptea de
23 decembrie 1989 (!), punerea sub catuse si depunerea in arestul fostei
Militii, unde am fost tinut 5 nopti si 6 zile in regim de teroare”.

A capturat un postas „terorist”

Cu toata „contributia hotarata” la victoria revolutiei, Paraschiv a fost,
intr-adevar, arestat in noaptea de 23 spre 24 decembrie, 1989. Acuzatia:
terorism. Motiv pentru care a petrecut cinci nopti in arestul Militiei
Judetului, dupa cum declara. Principala sa contributie la victoria Revolutiei,
asa cum reiese din propria declaratie, a fost capturarea lui Tudor Molan, un
postas, care ar fi fost surprins tragand asupra nevinovatilor. S-a pastrat chiar
o poza de la capturarea lui Molan, in care apare si Paraschiv.

Interesant este ca postasul nu a recunoscut niciodata ca a avut arma asupra sa.
Nici n-a mai avut prea mult timp, murind cateva zile mai tarziu in arestul Militiei. La autopsie s-a constatat ca a
avut coastele rupte si capul spart. In Certificatul Medico-Legal se mentioneza
ca loviturile le-a primit in multimea de oameni indignati, dupa ce a fost prins
de Paraschiv. Dar in fotografie Molan nu are nici capul spart, nici nu pare ca
ar avea ceva coaste rupte. Paradoxal, sau nu, in acelasi arest al Militiei, au
ajuns si maiorul Paraschiv, impreuna cu un alt ofiter de securitate, Murariu. In
aceeasi perioada cu Molan si se pare ca in aceeasi celula.

Ancheta avorturile

Pe vremea cand il slujea pe Ceausescu, actualul secretar al Primariei Brasov
raspundea de sistemul sanitar si avea un birou special chiar in cladirea
Directiei Sanitare. Femeile care ajungeau la inceputul anilor 80 , cu avort
provocat, la Maternitatea din Brasov, pentru ca nu voiau sa dea viata unor
copii pe care nu aveau cu ce sa ii creasca nu o sa il uite nicodata. Povestesc
chiar doctorii din acea perioada cum le ancheta, in timp ce acestea se chinuiau in dureri cumplite, sa marturiseasca cine le-a provocat avortul.

Anchetata de Paraschiv pentru ca asculta Europa Libera

Actuala mana dreapta a primarului Scripcaru nu a iertat nici personalul medical
in vremea cand era maior de Securitate. Maria Pitul, asistenta de laborator la
Spitalul Judetean, a fost anchetata de Nicolae Paraschiv pentru infractiunea de
a fi ascultat postul „Europa Libera”. Dupa cum declara femeia, Paraschiv a
chemat la audieri sase persoane, timp de doua luni, in anii 1980-1981, toate
asistente si colege cu Maria Pitul, pentru a afla ce comenteaza aceasta la
serviciu in legatura cu evenimentele din Polonia, interventiile rusilor in
Afganistan , informatii auzite la Europa Libera. Ulterior a fost anchetata si
Maria Pitul. „Am fost chemata si eu la biroul special de catre Nicolae
Paraschiv, pentru a fi anchetata. Ancheta a durat cam trei ore, timp in care
fostul securist alterna modul de anchetare intre politete si amenintari.
Amenintarile au culminat spre final, cand mi-a dictat declaratia”.

Speriata, femeia a fost nevoita sa recunoasca cum ca ar fi afirmat: „daca nu se
iau masuri urgente economico-administrative, vom ajunge mai rau decat in
Polonia”. Suficient pentru ca, ulterior, sa devina docila. Altfel, pentru ceea
ce a scris si semnat, ar fi ajuns „pe mana baietilor care se poarta mai urat”,
dupa cum i-a spus, prieteneste,Paraschiv, care a amnenintat-o: „Nu mai iesti
nicodata din beciurile Securtiatii. In final, a urmat o sedinta de condamnare a
atitudinii contrarevolutionare a tovarasei, tinuta in biroul sefului de sectie
din spital la care Maria Pitul a fost silita sa asiste fara a putea sa se apere.

„Cu pistolul la spate”

Sorin Boaca, muncitor necalificat la IJPIPS Brasov, l-a injurat in public pe
Ceausescu. Omul a fost ridicat in cursul saptamanii 20-27 octombrie 1989 de
catre capitanul de securitate Radoslav, superiorul lui Paraschiv si dus la
Militie, si apoi la Securitate. Aici a fost anchetat timp de 20-25 de zile de
catre maiorul Paraschiv. Securistul era interesat sa afle de ce Sorin Boaca il injura pe Ceausescu, de ce vrea sa plece din
tara, de ce este nemultumit de regimul comunist, sugerandu-i anchetatului,
„cateodata cu pistolul la spate”, ca se poate ajunge la situatia din 15
noiembrie 87: „O sleahta de nemernici au devastat Consiliul Judetean, iar eu
sunt pus aici sa previn astfel de situatii”, i-ar fi explicat Paraschiv lui
Boaca. Din cauza absentelor de la serviciu, Boaca si-a pierdut, in 6 decembrie
1989 ,serviciul la IJPIPS iar conform vestitului decret 153 , cei care nu aveau
loc de munca erau condamnati la inchisoare. Sorin Boaca a scapt ca prin minune
de capcana pregatita de Pa
raschiv, nu a mai ajuns in puscarie la Codlea pentru ca a venit Decembrie 89.
Impreuna cu alti brasoveni, anchetati si terorizati de acelasi Paraschiv, s-au
dus sa il caute la Securitate si sa ii ceara socoteala. Dar Parschiv , contrar
ordinului dat de Iulian Vlad – comandantul Securitatii, nu era in institutie
ci… la Revolutie.

„Teroristi, predati-va! Paraschiv e arestat!”

Un alt brasovean, Ciprian Albert Aranusi, declara tot sub semnatura, ca in luna
august si septembrie 1989, aceeasi securisti, respectiv Paraschiv si Radoslav,
l-au anchetat la sediul Securitatii Brasov, pentru ca aveau informatii ca vrea
sa paraseasca tara. Scarbit ca tot securistii sunt la putere, brasoveanul a
emigrat in 1990 in Belgia. Araniusi isi aminteste ca, in Decembrie 89, „dupa ce
s-a deschis focul in orasul nostru, am plecat in patrule spre locurile unde eram
solicitati de manifestanti, si anume in zona Teatrului Dramatic, vis-a vis de
Consiliul Judetean, de unde se executau focuri de arma. In aceasta zona, la un
moment dat, un ofiter de armata a strigat prin porta-voce: «Teroristi,
predati-va! Maiorul Paraschiv este arestat!»”.

Anchetator dur

O alta victima a securistului Nicolae Paraschiv a fost inginerul Marius
Troenaru. Fiul unui inspector de la Sanatate, Troenaru terminase politehnica si
fusese repartizat undeva in Mehedinti. In 1989, in timp ce Marius era intr-o
delegatie la Brasov, la usa familiei Troenaru a sunat cuplul de securisti
Radoslav-Paraschiv si i-au ordonat sa se prezinte a doua zi la Securitate.
„Ne-am trezit la usa apartamentului cu maiorul Nicolae Paraschiv de la
Securitatea Brasov, acompaniat de maiorul Radoslav. Paraschiv si-a motivat
prezenta prin faptul ca detinea informatii ca vreau sa parasesc tara. Am fost
chemat a doua zi la Sediul Securitatii”.

Inginerul povesteste, sub semnatura, ca Paraschiv a urlat la el si l-a injurat,
pentru ca aflase ca ar vrea sa fuga din tara, inot, trecand Dunarea. Ancheta a
durat mai multe zile.

„In timpul anchetei, maiorul Paraschiv mi-a luat declaratii sub presiune,
amenintandu-ma, aducandu-mi injurii si urland la mine. «Daca nu spui tot nu mai
iesi niciodata, ba, din beciurile Securitatii!», urla Paraschiv”.. Chiar si
prietenii si vecinii inginerului au fost chemati la Securitate, interogati si
pusi de acelasi Paraschiv sa dea declaratii despre Troenaru.

Spaima familiei Troenaru s-a terminat doar odata cu revolutia. Spaima noastra, insa, a ramas.

„Numai Dumnezeu are dreptul sa judece”

Cand vine vorba de Revolutia din 1989, secretarul Primariei Brasov , securistul
tortionar Nicolae Paraschiv devine foarte sensibil. „Amintindu-mi de acele
vremuri, imi deschideti o rana in suflet. Da, am participat la Revolutie, am
luptat pentru libertatea acestui popor pe care il iubesc! Am fost inchis, am
fost batut si schingiuit! Numai eu stiu prin cate am trecut!”, a declarat
Paraschiv, cu lacrimi in ochi, unui reporter.

Cat despre faptul ca a fost ofiter activ de Securitate, timp de 16 ani,
Paraschiv se apara: „Faceam parte dintr-un sistem.Da, am fost ofiter. Si ce
daca? E vorba de viata mea privata. Foarte multi activau in PCR. Dar asta nu
inseamna ca am facut politie politica. Sunt si eu un om, am un suflet. Iar
sufletul meu a fost calcat in picioare de rauvoitori. Dar nu-i judec. Numai
Dumnezeu are dreptul sa judece”.

„Ma rog pentru dusmanii mei”

Intrebat cum isi explica fapul ca exista atatia oameni care au declarat, sub semnatura, ca au fost anchetati de el in perioada comunismului,
Paraschiv spune ca „acesti oameni mint. Vor sa imi faca rau. Dar cu toate
acestea, eu ma rog in fiecare dimineata, inainte de a pleca de acasa, pentru
dusmanii mei, sa le fie bine”. Fostul maior isi asuma responsabilitatea pentru
declaratia pe care a dat-o in dosarul de concurs pentru ocuparea postului de
secretar: „Intr-adevar, in declaratia mea am scris ca n-am facut politie
politica. Eu sunt pregatit sa raspund personal, in fata legii, pentru aceasta
declaratie!”

Desi toata lumea din Primarie cunoaste trecutul lui Paraschiv, nimeni nu a
intreprins ceva pana in momentul de fata. Purtatorul de cuvant al Primariei
Brasov, Sorin Toarcea, spune: „Este strict problema domnului Paraschiv daca a
facut sau nu politie politica. Dansul isi asuma singur responsabilitatea pentru
declaratia sa. Iar pana in prezent nu s-a primit nici o sesizare impotriva lui.
Domnul primar nu are absolut nici o legatura cu asta!”.

Verdict de politie politica de la CNSAS

CNSAS a emis pe numele lui Paraschiv, decizia nr.3583/11.10 2007, prin care s-a
stabilit ca acesta a fost agent al politiei politice comuniste. Decizia
amintita a fost contestata de catre titularul acesteia, Colegiul CNSAS emitand o
alta decizie, nr. 7078/20. 12. 2007, prin care a fost respinsa contestatia.
Ultima decizie a fost contestata de Paraschiv, in fata instantei de judecata, la
Curtea de Apel Brasov.
Intre timp, securistul specializat in politie politica, de la Primaria Brasov,
aplica orice metoda pentru a trage de timp. Numerosi brasovenii, pe care i-a
anchetat inainte de 1989, torturandu-i fizic si psihic, care au dat declaratii
scrise in acest sens, sunt dispusi , in ciuda presiunilor care se fac asupra lor
,sa depuna, oricand, si marturie in instanta.

De retinut este insa si si faptul ca primarul George Scripcaru, reales in
functie, la 1 iunie, 2008, il tine strans in brate pe
tortionarul„revolutionar”, simuland necunoasterea cu privire la faptul ca in
februarie, 2006, Paraschiv a depus la dosarul de concurs pentru ocuparea postului de secretar, o
declaratie pe proprie raspundere, in care minte ca nu a facut politie politica.

Nici Parchetul de pe langa Judecatoria Brasov, unde un denunt penal impotriva
secretarului tortionar Nioclae Paraschiv, insotit de suficiente probe,
asteapta, tot din 2006 , sa primeasca o rezolutie, nu se grabeste sa solutioneze
cazul permitand astfel ca un securist care, a facut politie politica la greu in
Brasov sa ramana pe un post de inalt functionar public , in baza unui fals si uz
de fals acte publice.

http://www.portalulrevolutiei.ro/forum/index.php?topic=1.msg214Copii si tineri impuscati in frunte
De atunci si pana in 29-30
decembrie, sotii Petrascu au fost mereu in zonele fierbinti ale
Brasovului. Au ajuns si la morga Spitalului Judetean, unde mortii erau
aruncati claie peste gramada. “Umplusera si holurile cu ei, erau peste
o suta. Nu mai incapeau, mergeam prin balti de sange, vedeam cadavre de
copii, tineri si adulti , impuscati in frunte, in inima, in picioare si
abdomen cu creirii si intestinele explodate, scene de cosmar, ce nu pot
fi uitate niciodata… Atunci ne-am decis sa nu avem liniste pana nu
vom descoperi cine a tras de fapt, pentru ca incepuseram sa intelegem
ca multi dintre acesti morti fusesera impuscati cu arme cu luneta, de
catre profesionisti. Erau acolo, la morga, familii disperate, plangeau,
tipau mame, isi strigau copiii. Alte familii asteptau sa poata intra,
sa-si caute copiii, sotii, sotiile, rudele: mi-au ramas intiparite pe
retina privirile lor, un amestec ingrozitor de dureros, de speranta si
disperare”, isi aminteste ziarista.

Telefoane de amenintare
Marius si Maria Petrascu au inceput investigatiile imediat dupa Revolutie. Multa vreme Parchetul Militar Brasov
n-a
facut nimic, desi aveau probe, declaratii, documente, poze si chiar
gloante atipice aduse de familiile celor ucisi sau raniti. S-au dat
NUP-uri pe toate dosarele de la parchet. In 2004, dupa 14 ani de la
evenimentele din decembrie ´89, cand a venit generalul DanVoinea la
Brasov, sa preia dosarele, acestea erau cu paginile lipite si cu un
strat gros de praf pe ele… Nimeni nu a fost sanctionat. Jurnalista
spune ca s-au facut presiuni asupra sotului si a sa. “Multe telefoane
de amenintare, anonime, casa sparta de doua ori, ravasita toata si cu
mesaje de amenintare infipte in pereti, cu ace. Nu ne-am oprit. Am
infiintat si o asociatie (APAR – Asociatia pentru aflarea adevarului
despre revolutie), in care erau si Ioan Demi si Octav Bjoza si Viorel
Tocan, si altii. Oamenii au venit la noi, la APAR, au fost audiati, au
fost inregistrati pe banda. O parte din documentare a fost folosita in
carte, o parte a disparut din fiset. Din 1990 incoace, in toti acesti
ani, n-a fost zi sa nu investigam, sa nu cercetam ce s-a intamplat
atunci”, spune Maria Petrascu

http://www.portalulrevolutiei.ro/forum/index.php?topic=1.msg214

 

Posted in decembrie 1989 | Tagged: , , , , , , , , , | Leave a Comment »

Maria Petrascu: documentarul “Voi ati tras in noi!” si cate ceva despre Maiorul Nicolae Paraschiv (serviciul antiterorist al Inspectoratului de Securitate Brasov) (I)

Posted by romanianrevolutionofdecember1989 on October 24, 2013

(purely personal views, as always)

Reiau aici cateva episoade din documentarul regretatei Maria Petrascu, Voi ati tras in noi! (2005), si semnalez cateva dezvaluiri importante mai jos.

Brasovul Revolutionar PARTEA 4

min 0:55- Nicolae Samson (1:46-2:02) “pentru ca acei oameni in combinezoane negre au existat…erau cu automate scurte…”

————————————————————————————————————————————

Brasovul Revolutionar PARTEA 5

min 7:38-9:36 Gheorge Iosif, despre subsolul, si oameni cu arme scurte, haine inchisa de culoare neagra, cagula pe cap
————————————————————————————————————————————
Brasovul Revolutionar PARTEA 6

min. 0:00-1:22 Sorin Firoiu despre Ordinul MI 002600
min. 1:23-2:49 Vasile Mardare despre Capitol, Modarom, si gloante speciale (explozive)
min. 3:56-4:50 Sorin Firoiu despre “200” mercenari si exfiltrarea lor spre Tripoli
———————————————————————————————————————————-
Brasovul Revolutionar PARTEA 7

min. 6:56-0:45 Col. Mag. (r) Gheorghe Ionescu, Parchetul Militar Brasov, da explicatii “oficiale”–gen Dan Voinea

Posted in decembrie 1989, raport final | Tagged: , , , , , , , , , , , , , , , , , | Leave a Comment »

La Resita s-a jucat o mare carte a Revolutiei (Dovada de adevar: ce spun fosti securisti?! Revista Vitralii)

Posted by romanianrevolutionofdecember1989 on August 17, 2013

https://romanianrevolutionofdecember1989.com/2013/05/05/la-resita-s-a-jucat-o-mare-carte-a-revolutiei/

Reşiţa a plătit şi ea cu sânge dorinţa de schimbare a regimului socialist. Capitala Banatului de munte a dat ca jertfă un număr de aproximativ 65 de morţi, toţi aceştia fiind victimele diversiunii securisto-teroriste aservite vechiului regim, în încercarea sa de a menţine teroarea asupra populaţiei din judeţul Caraş-Severin şi după evacuarea cuplului de dictatori în data de 22 Decembrie 1989.

http://www.memorialulrevolutiei.ro/index.php?page=evenimente/2012/vernisaj-reia

 image0-001

56 VITRALII – LUMINI ŞI UMBRE
REŞIŢA: CUM AM DEVENIT „ŞEFUL TERORIŞTILOR”
Deşi intervenţia mea poate părea tardivă, consider că sunt dator, ca fost
şef al Securităţii din Inspectoratul MI al judeţului Caraş-Severin, să contribui la
ridicarea vălului de dezinformări, minciuni şi manipulări care s-au vehiculat
despre cadrele de Securitate.
Acum începem să aflăm adevărul, acum putem, după atâţia ani, să
înţelegem cum şi de ce, în decembrie 1989, s-au putut petrece acele grozăvii,
cine au fost cei care fabricau scenariile, cine au fost cei care le ordonau, le
răspândeau sau le executau.
Foarte pe scurt, doar câteva aspecte din perioada premergătoare:
Pe fondul lipsurilor în care ne zbăteam, şi în judeţul nostru
nemulţumirile populaţiei s-au amplificat, situaţia devenind explozivă. Zilele lui
Ceauşescu păreau a fi numărate, mulţi dintre noi punându-şi speranţa în cel deal XIV–lea Congres al PCR, care însă a fost dezamăgitor. Am constatat o
creştere a virulenţei manifestărilor anticeauşiste, dar ne-am limitat numai la
raportarea ierarhică a informaţiilor primite.
Nu puţine informaţii ne parveneau şi din exterior. Astfel, un director
german de la firma mixtă „Renk-Reşiţa”, întorcându-se din ţara natală, s-a
adresat celor care îl aşteptau la aeroport cu cuvintele: „Nu mai aveţi mult şi
până în decembrie scăpaţi de Ceauşescu”.
Constatam trecerea tot mai intensă a frontierei, atât legal cât şi ilegal,
depistând agenţi şi tot felul de emisari străini veniţi cu sarcini destabilizatoare,
precum şi pătrunderea în ţară a unor fugari anterior instruiţi şi pregătiţi în
exterior cu scopul de a forma pichete ale dezordinii la un semnal dat.
Mai mult, aşa după cum a reieşit din cercetarea acestora, în aşteptarea
acelui moment cei în cauză erau instruiţi să lanseze zvonuri alarmiste; să racoleze
noi persoane pretabile la acţiuni de dezordine şi de incitare; să creeze noi canale de
trecere ilegală a graniţei; să studieze modalităţile de distrugere a unor obiective
social-politice şi economice; să culeagă şi să transmită date despre aceste
obiective, precum şi despre activiştii de partid, despre cadrele MI etc.
Asemenea elemente depistate de Inspectoratul MI al judeţului Caraş-
Severin au fost preluate în acelaşi scop, de cercetare, şi de către unităţile centrale
ale Securităţii, stabilindu-se misiunile clandestine ce le aveau de îndeplinit în
România, primite îndeosebi de cei trecuţi prin lagărul de la Bicske, Ungaria.
În ziua de 21 decembrie 1989 au fost semnalate 14 autoturisme cu turişti
sovietici în centrul oraşului Reşiţa; în preajma evenimentelor, pe şoselele judeţului
circulau astfel de coloane, care au făcut obiectul cercetărilor efectuate de un VITRALII – LUMINI ŞI UMBRE 57
colectiv condus de şeful Miliţiei – colonel Câmpeanu Alexandru (unul dintre
autoturisme fusese distrus într-un accident soldat cu moartea celor doi pasageri).
Consider că este un fapt deja clarificat că nu pentru turism veniseră
aceştia în România.
Pentru noi, cei de la Securitate, a contat mult o convocare organizată în
acea perioadă pe regiuni ale ţării de către conducerea centrală, cu prilejul căreia
s-au trasat sarcinile ce ne reveneau, în sensul de a cunoaşte în permanenţă
starea de spirit; de a nu ne implica în acţiuni stradale de reprimare a unor
eventuale demonstraţii; de a nu panica subordonaţii şi alte asemenea ordine, cu
accent pe informarea cu operativitate a forurilor ierarhic superioare.
Aşadar, starea de fapt creată în ultima parte a anului 1989, generatoare
de revoltă a populaţiei, cât şi faptul că în toate instituţiile şi unităţile economice
s-au organizat adunări având ca scop condamnarea celor petrecute în
Timişoara, au culminat şi la Reşiţa, cum era previzibil, cu ieşirea în stradă a
demonstranţilor încă din 21 decembrie. Aceştia au ocupat piaţa centrală a
oraşului şi manifestau, scandând revendicări legate de condiţii mai bune de
muncă şi viaţă: apă caldă, căldură, aprovizionare etc., şi exprimându-şi
simpatia faţă de timişoreni.
De menţionat că în tot acest timp cadrele MI din toate localităţile
judeţului nu au intervenit pentru a împiedica aceste manifestări, în ciuda
instrucţiunilor primite de la conducerea de partid locală care, textual, ne cerea:
„Nu scăpaţi muncitorii în stradă!”
Spre sfârşitul zilei de 21 decembrie, o parte dintre demonstranţi au pătruns
în sediul Comitetului judeţean de partid, astăzi Prefectura judeţului, dorind a
dialoga asupra revendicărilor lor. Personalul militar din Inspectoratul MI Caraş-
Severin care asigura paza sediului şi a oficialităţilor de atunci s-a comportat
exemplar. Împreună cu liderii demonstranţilor, aceştia au reuşit să atenueze unele
stări tensionale care începuseră să apară, au determinat încetarea lozincilor
incitatoare la dezordine şi a zvonurilor alarmiste cu tentă de violenţă.
Numeroase au fost măsurile luate de conducerea Inspectoratului, la
solicitarea liderilor, în acea noapte, spre a împiedica săvârşirea de acte cu
implicaţii imprevizibile, accentul punându-se pe paza instituţiilor şi a
obiectivelor economice din municipiu.
Pe timpul nopţii de 21-22 decembrie am fost solicitat de liderul ad-hoc
al revoluţionarilor pătrunşi în sediul Comitetului judeţean de partid, un pictor,
pe nume Nicolae Vlădulescu (devenit ulterior preşedintele FSN Caraş-
Severin), să verific prin subordonaţii mei numeroasele zvonuri alarmiste sau de
natură incitatoare. De asemenea, i-am pus la dispoziţie mijloacele umane şi
tehnice necesare pentru a se adresa demonstranţilor, asigurându-i că Securitatea
este de partea lor.58 VITRALII – LUMINI ŞI UMBRE
Încă din 21 decembrie, conform ordinului transmis telefonic de
generalul Iulian Vlad, armamentul din dotarea subordonaţilor a fost depus la
rastel, iar ofiţerii şi subofiţerii de Securitate au fost instruiţi să nu părăsească
unitatea decât la ordin şi să nu răspundă la eventuale provocări.
Manifestările de revoltă împotriva lui Ceauşescu au continuat şi în
dimineaţa zilei de 22 decembrie, când coloane de muncitori de la marile
obiective economice ale municipiului Reşiţa s-au deplasat spre centrul oraşului,
scandând lozinci anticeauşiste, şi s-au alăturat celor ce ocupaseră piaţa centrală
în ziua precedentă.
Pe tot parcursul zilei de 22 decembrie manifestările nu s-au soldat cu
incidente, iar procesul de preluare a puterii a decurs în mod paşnic, aşa cum s-a
petrecut şi în alte oraşe ale judeţului, cu excepţia municipiului Caransebeş.
După alegerea comitetului provizoriu al Frontului Salvării Naţionale pe
judeţ, preşedintele acestuia, Nicolae Vlădulescu, ne-a convocat în după-amiaza
zilei de 22 decembrie (pe subsemnatul şi pe şeful Miliţiei judeţene) la sediul
Prefecturii de azi, ce se afla încă sub paza instituţiei noastre. Cu această ocazie, a
evidenţiat modul reuşit în care cadrele Inspectoratului nostru au acţionat,
prevenind acţiuni violente şi acte de dezordine în municipiu, şi ne-a fixat sarcini
pentru a doua zi, când urma să ne prezentăm din nou la el. La terminarea
discuţiilor a ţinut să ne aducă mulţumiri din partea FSN şi, prin noi, tuturor
cadrelor din subordine, pentru sprijinul acordat, pentru evitarea apariţiei unor
victime, pentru faptul că a fost posibil să nu se tragă nici un foc de armă în Reşiţa.
Noaptea de 22 spre 23 decembrie a însemnat şi pentru judeţul Caraş-
Severin o cotitură nefastă în desfăşurarea evenimentelor, urmare celor
orchestrate de la Bucureşti de echipa generalului Nicolae Militaru, proaspăt
numit la conducerea Armatei, despre care ştiam că fusese trecut în rezervă
pentru activitate de trădare în favoarea unei puteri străine.
Ca profesionist al informaţiilor, presimţeam că această numire nu este
de bun augur, iar faptele reprobabile şi atrocităţile comise în zilele următoare în
Reşiţa au dovedit că nu m-am înşelat. Şi asta s-a întâmplat pentru că în unele
judeţe (ca şi în Caraş-Severin) au existat comandanţi militari zeloşi, după
chipul şi asemănarea generalului Militaru, care i-au urmat orbeşte ordinele,
devenind principalii factori destabilizatori ai noii puteri.
În ziua de 22 decembrie, Securitatea judeţeană a fost preluată sub
control de colonelul Teodor Stepan, la data respectivă şef al Centrului Militar
al judeţului Caraş-Severin şi, după cum au urmat lucrurile, se părea că ne vom
continua activităţile specifice în noua subordonare a FSN. Pe radarele de la
graniţă apăruseră ţinte aeriene într-un număr atât de mare, încât ne pregăteam
să facem faţă unui eventual atac aerian.VITRALII – LUMINI ŞI UMBRE 59
Liniştea ce se aşternuse în conştiinţa noastră de militari, cum că ne-am
făcut datoria în acele condiţii deosebite nu a durat însă decât până în seara zilei
de 22 decembrie, când am constatat că legăturile telefonice ne-au fost tăiate,
când a început lansarea unor zvonuri, precum atacarea de către trupe
nedefinite, otrăvirea apei etc.
În aceeaşi zi, în jurul orei 2300, mi s-a cerut să mă deplasez la sediul
FSN, deoarece cadrele Ministerului de Interne care asigurau paza acestuia, ca
şi cei stabiliţi în garda de corp a noilor conducători sau cei ce fuseseră solicitaţi
de însuşi colonelul Teodor Stepan pentru diverse misiuni, fuseseră sechestraţi.
Ajuns la sediul amintit, am fost foarte surprins de faptul că am fost
percheziţionat şi suspectat ca aş fi intenţionat să atac revoluţionarii şi am luat la
cunoştinţă că paza fusese preluată de militarii colonelului Stepan. Consternat
de aceste răsturnări de situaţie, am fost dus într-un birou şi acuzat că am trădat
revoluţia şi că desfăşor acţiuni împotriva poporului român.
Închis în acel birou, singur şi în imposibilitate de a-mi îndeplini
atribuţiunile de până atunci, am asistat la vânzoleala penibilă, în unele situaţii
chiar tragică, auzind informaţii şoc, precum că trupe fidele lui Ceauşescu atacă
Reşiţa, că se trage spre sediul Inspectoratului MI etc.
În jurul orelor 3 din dimineaţa zilei de 23 decembrie, după ce se mai
liniştise canonada, am fost scos din camera amintită de către militarii
colonelului Stepan şi dus în biroul preşedintelui FSN, unde mi s-a spus, cu o
oarecare jenă, ca voi părăsi clădirea pentru a-mi exercita atribuţiunile ce îmi
reveneau, dându-mi-se în primire şi cei 9 ofiţeri MI care, de asemenea, fuseseră
dezarmaţi şi sechestraţi în condiţiile arătate.
Ajuns la sediul Securităţii, mi s-a raportat ca în acea noapte clădirea
Inspectoratului a fost atacată cu gloanţe de mitralieră, de la o unitate de rachete ce
se afla pe un podiş de pe teritoriul municipiului şi că au fost făcute cercetări asupra
gloanţelor identificate, dar că militarii noştri de pază nu au răspuns atacului.
Am informat conducerea Inspectoratului despre cele întâmplate cu mine
şi cu militarii sechestraţi şi împreună am apreciat că militarii din paza
Inspectoratului au procedat foarte bine atunci când nu au răspuns cu foc
atacului amintit, fiind vorba de o provocare.
În dimineaţa aceleiaşi zile de 23 decembrie, am fost anunţaţi să ne
deplasăm, conducerea inspectoratului, la sediul FSN. Ştiind că acest lucru
rămăsese stabilit din ziua precedentă, în cadrul discuţiilor cu preşedintele FSN,
am mers liniştiţi, nebănuind nimic din cele ce urma să ni se întâmple.
Ajunşi la FSN, în biroul preşedintelui Nicolae Vlădulescu, am constatat
că mai erau prezenţi adjunctul acestuia (fostul prim-secretar Szasz Iosif),
colonelul Teodor Stepan, mai mulţi revoluţionari şi ziarişti, printre care şi Dan
Dinu Glăvan. După unele discuţii legate de situaţia existentă la acea oră în 60 VITRALII – LUMINI ŞI UMBRE
municipiu, a intervenit colonelul Teodor Stepan, care a început să debiteze un
scenariu ridicol de superficial şi de prost argumentat, vădit incriminant la
adresa conducerii Inspectoratului MI. Din acuze reieşea că eu aş fi şeful
teroriştilor, că am legături la Bucureşti, de unde primesc instrucţiuni pentru a
dirija acţiunile în judeţ împotriva revoluţiei, că aş dispune de depozite de
armament şi muniţie sofisticată, că aş fi dat dispoziţii subalternilor să distrugă
arhiva Securităţii etc. Riposta mea de a demonta asemenea aberaţii a fost
hotărâtă, fără a-l determina însă să îşi retragă scenariul prezentat.
Într-un final, adjunctul preşedintelui, Szasz Iosif, sesizând netemeinicia
acuzaţiilor invocate de colonel şi dorind, probabil, să curme situaţia penibilă ce
se crease, a propus ca cei din conducerea Inspectoratului MI să fim lăsaţi liberi
pentru a ne putea continua activitatea în noua situaţie, atragându-ne atenţia de a
ne subordona întrutotul colonelului Stepan Teodor, care reclamase anterior aşazise acte de insubordonare.
Această intervenţie a fost însă de natură să-l irite şi mai mult pe colonel,
care a ieşit din birou, reîntorcându-se după un timp cu un ofiţer subordonat şi
doi militari. Acestora li s-a ordonat să povestească un alt scenariu, la fel de
prost documentat, prin care susţineau că în noaptea respectivă ar fi văzut ieşind
dintr-un bloc apropiat Inspectoratului nostru un terorist care şi-ar fi camuflat un
pistol rabatabil într-o servietă diplomat; că acesta ar fi intrat în sediul
Securităţii, că în tot cursul nopţii acolo ar mai fi pătruns şi alte persoane, unele
rănite; că în curtea Inspectoratului MI ar fi văzut intrând o Salvare şi mai multe
maşini particulare etc.
În aceste condiţii, m-am situat pe aceeaşi poziţie de loialitate şi
onestitate, încercând să clarific toate suspiciunile ce planau (doar în mintea lor)
asupra noastră. Ceilalţi colegi din conducerea Inspectoratului au început să dea
explicaţii în sprijinul celor susţinute de mine, prezentând diverse aspecte şi
fapte cu care s-au confruntat pe linie de Miliţie. Aceştia au mai spus că asupra
clădirii Inspectoratului, în acea noapte s-au tras rafale de mitralieră. Colonelul
Teodor Stepan a replicat că s-a tras de la acea unitate pentru că au constatat că
s-ar fi făcut semnale luminoase şi că în acele împrejurări li s-ar fi împuşcat un
ostaş. Adevărata împrejurare în care a murit acel soldat mi-a fost dezvăluită
ulterior, în timp ce mă aflam în arestul unităţii, de către un subofiţer ce
participase la acele evenimente, afirmaţii confirmate ulterior de către un vecin,
revoluţionar, Bărbulescu Gheorghe, care mi-a explicat că de fapt a fost un
accident între ostaşi.
Colonelul Teodor Stepan a curmat discuţiile, cu dreptul celui care are
puterea. A reluat acuzaţiile anterioare legate de instruirea subordonaţilor mei spre a
desfăşura acte îndreptate împotriva revoluţiei, fiind vizibil că dorea arestarea mea
şi a celorlalţi. În urma acestor acuzaţii, preşedintele Vlădulescu Nicolae ne-a cerut, VITRALII – LUMINI ŞI UMBRE 61
celor din conducerea Inspectoratului, să părăsim pentru un timp încăperea.
Nu ştiu ce s-a mai discutat în lipsa noastră, dar după aceea am fost
chemaţi înapoi în birou, preşedintele m-a abordat astfel: „Domnule colonel…
sunt convins că nu puteai acţiona ca terorist… aşa cum s-a spus,… dar te rog să
explici dacă ai cunoştinţe despre astfel de terorişti care acţionează sau vor să
acţioneze în judeţ…, dacă ai primit instrucţiuni în acest sens? “
La răspunsul meu negativ, mi-a spus să accept sechestrarea, până când,
în următoarele zile, se vor clarifica problemele, hotărând ca împreună cu
inspectorul şef, colonel Rădulescu Gheorghe, să rămânem în acel sediu. A mai
afirmat, la despărţire: „Dacă asigurările dumneavoastră se vor confirma, atunci
fiţi siguri că tot noi vom fi aceia care vă vom cere scuze”.
Acestea fiind spuse, am fost conduşi de un ofiţer MApN la subsolul
clădirii amintite, unde au eliberat în grabă o cameră, iar şeful Miliţiei,
Câmpeanu Alexandru, a fost învestit, în prezenţa noastră, să preia comanda
efectivelor Inspectoratului. În continuare, lucrurile s-au derulat la Reşiţa ca şi
la Sibiu şi în alte oraşe din ţară.
În zadar am tot aşteptat scuzele pentru arestarea mea ilegală, deoarece
colonelul Teodor Stepan, pentru a se erija într-un erou şi salvator al oraşului
Reşiţa, m-a popularizat prin mass-media ca şef al teroriştilor care i-aş fi
pricinuit multe suferinţe.
Şi acum câteva cuvinte doar despre personajul care după evenimente a
obţinut avansarea la gradul de general, fapt care aproape că nu mai miră pe
nimeni. El – şi ca el mulţi alţii – s-au încadrat în rândul profitorilor noului
regim, s-au transformat în virulenţi adversari ai Securităţii şi s-au străduit ca
despre persoana lor să se creeze o cu totul altă imagine decât cea reală.
Stepan Teodor, ofiţer de Transmisiuni promoţia 1958, a lucrat, de la
înălţarea sa la gradul de locotenent, în structurile Direcţiei de Informaţii a
Armatei. A ajuns diplomat la ambasada română din Atena, de unde a fost retras
după o perioadă foarte scurtă de şedere la post. (Nu cumva trebuie să ne
întrebăm de ce?). Contrainformaţiile Militare ajunseseră la concluzia că ar
trebui trecut în rezervă, pe motive similare cazului Militaru. Nu a fost
îndepărtat din Armată, ci doar mutat într-o funcţie mai puţin sensibilă, aceea de
şef al Centrului militar judeţean Caraş-Severin.
După ştiinţa mea, a mai existat un caz asemănător, cel al colonelului
Marin Pancea, fost ataşat militar la Paris şi Belgrad. Şi acesta, după ce a fost
documentat ca agent sovietic, a fost scos din DIA şi trimis şef al Centrului
Militar din Brăila. În decembrie 1989, Marin Pancea a preluat comanda
garnizoanei Brăila, consecinţa ordinelor sale aberante fiind 44 de morţi şi 99 de
răniţi. Apoi a fost numit şef al spionajului românesc, dar a rezistat foarte puţin
timp, adică mai puţin de o lună. A fost transferat ca şef al DIA, unde a rezistat 62 VITRALII – LUMINI ŞI UMBRE
ceva mai mult, până în 1991, după care, plin de grijă, preşedintele Iliescu l-a
numit secretar al CSAT.
Teodor Stepan a fost numit de către noul ministru al Apărării, generalul
Nicolae Militaru, comandant al garnizoanei, rămânând în funcţie până la trecerea
în rezervă. Mai amintesc aici un alt episod legat de acesta. Atunci când Ceauşescu
a ţinut vestita sa teleconferinţă din 17 decembrie, legată de evenimentele din
Timişoara, la încheierea teleconferinţei, colonelul Teodor Stepan a fost singurul
din sală care s-a ridicat şi a condamnat tulburările din Timişoara, cerând primului
secretar al judeţului dreptul de a interveni cu unităţile militare din judeţ, pentru a
executa, exemplar, ordinele comandantului suprem.
Teodor Stepan a început punerea în aplicare a scenariilor diversioniste
care trebuia să ducă la incitarea populaţiei împotriva cadrelor Ministerului de
Interne şi în special împotriva Securităţii.
Au urmat episoade dramatice derulate pe timpul detenţiei în aresturi
improvizate, dar şi pe timpul transportului dintr-o localitate într-alta, acţiuni
gândite coerent şi urmărind evident o finalitate previzibilă pentru mine:
suprimarea fizică.
Să încep cu sechestrarea la Prefectură. Aici, în noaptea de 23 spre 24
decembrie, Stepan şi subordonaţii săi au organizat o sarabandă de trageri cu tot
felul de armament, însoţită de comentarii prin portavoce, alarmante pentru
populaţie, care anunţau iminenţa unui atac executat de forţe teroriste asupra
sediului Prefecturii, pentru recuperarea şefului lor. Auzeam din camera de la
demisol tropăituri, înjurături şi frânturi de dialog: „Acolo ai găsit ceva?… Nu,
aici nu sunt…” sau îndemnuri de a se trage cât mai multă muniţie. Am încercat
să sting lumina, dar ofiţerul de pază mi-a sugerat „subtil” (adică urlând) să
aprind lumina, reproşându-mi că „fac semnale luminoase”. Continuau în acest
timp avertizările, prin portavoce, către populaţie să nu stea la ferestre şi să nu
iasă din imobile pentru că pot fi împuşcaţi de terorişti (ei probabil fiind imuni –
precum eroii din filmele proaste de război).
Pe străzile oraşului, un autoturism cu megafon „informa” populaţia că
în cimitirul din localitate se ascundea, nimeni altul, decât „şeful teroriştilor”,
dovedit în persoana şefului Securităţii judeţului, mai concret colonelul
Mihalcea Aurel. În acele momente acesta nu era însă altceva decât un individ
terorizat în subsolul din sediul fostului organ judeţean de partid. Pentru
credibilitate se afirma că eram însoţit de un alt terorist marcant, subordonatul
meu, lt. col. Petre Ion. Acesta era comandantul formaţiunii de luptă
antiteroristă, structură existentă la fiecare Securitate judeţeană de atunci.
Am aflat ulterior de la dl. Gigi Bărbulescu, revoluţionar, că de fapt în
cimitir, din ordinul lui Stepan, erau doi cetăţeni înarmaţi care, după ce s-au
trezit din somnul cel dulce indus de o cantitate apreciabilă de palincă, au VITRALII – LUMINI ŞI UMBRE 63
început să-şi descarce la întâmplare muniţia cu care erau dotaţi. Tacticianul
Stepan Teodor, apreciind că teroriştii nu vor renunţa să-şi salveze şeful, a
ordonat ca în dimineaţa zilei de 24 decembrie eu şi col. Rădulescu să fim
transportaţi la o unitate de rachete, din municipiu.
Mijlocul de transport era ABI-ul cu care era dotată subunitatea antitero a
Inspectoratului. În autovehicul mai era şi un subofiţer MApN care manevra
ameninţător o mitralieră. Imaginea de ansamblu se completa cu grupuri de
manifestanţi cu banderole tricolore şi trecători, de o parte şi de alta a drumului,
care priveau curioşi la transportul celor doi terorişti. La apropierea de unitatea
militară, am fost întâmpinaţi cu foc puternic de automate, gloanţele lovind
blindajul ABI-ului. Ceva mai inspirat, de data asta (nu ca în subsolul prefecturii),
i-am cerut ofiţerului MApN să nu mai tragă cu AKM-ul şi să semnalizeze
intenţiile noastre paşnice cu banderola tricoloră legată de ţeava armei.
Doar aşa a încetat focul dinspre unitatea militară, iar stupefacţia
cadrelor din unitate la vederea şi identificarea noastră, a fost totală, deoarece
erau informaţi că vor fi atacaţi. Cred că ofiţerul MApN din ABI ar putea să-mi
fie recunoscător, deoarece, dacă nu mi-ar fi urmat sfatul, am fi putut fi acum,
împreună, la doi metri sub pământ, victime ale „revoluţiei”.
Dar spiritul războinic al lui Stepan nu avea odihnă! Analizând încă o
dată complexitatea situaţiei, a decis că nu suntem bine „asiguraţi”, aşa că a
solicitat un elicopter, de la o unitate din Caransebeş, pentru a-i transporta pe cei
doi terorişti la arestul unităţii militare de pe lângă aeroportul acestui municipiu.
Toţi participanţii, atât cei din paza transportului, cât şi cei de la primirea
noastră la aeroport au fost avertizaţi că au de-a face cu indivizi foarte
periculoşi. De aceea la aeroport eram aşteptaţi de echipa de luptă antitero, adică
subordonaţii mei, dar şi de nişte militari mai ciudaţi, echipaţi în uniforme
speciale, despre care am aflat că ar fi paraşutişti veniţi de la Buzău. Şi probabil,
tot de aceea, escorta din elicopter ne-a legat mâinile cu sârmă şi ne-au tratat cu
tot „respectul” de care erau ei în stare.
Îmi îngădui o paranteză şi îmi cer scuze de la cititori, dacă întrebarea pe
care le-o pun este aparent naivă: recunoaşteţi scenariile?
Primirea teroriştilor la aeroport a fost la fel de consternantă şi de
stânjenitoare ca şi la unitatea de rachete. Am fost recunoscuţi de subordonaţi, dar
şi de ofiţerii cu funcţii de decizie de la aeroport, care totuşi nu au putut trece peste
deciziile militare. Aşa că am mers legaţi la arestul aeroportului. Acolo un ofiţer
MApN necunoscut, oarecum enervat şi furios, ne-a dezlegat, consecinţa stării lui
fiind urmele rămase pe mâinile noastre… Am fost cazaţi într-o camera „surdă” şi
am intrat în atenţia gorilelor paraşutate din jungla umană, care şi-au manifestat
cultura diversionist teroristă (de fapt, ei chiar puteau fi numiţi terorişti) printr-un
întreg arsenal de injurii şi alte tratamente speciale.64 VITRALII – LUMINI ŞI UMBRE
Am fost scoşi din ghearele lor de şeful arestului, un om cu nume
aproape predestinat – Apostol, căruia îi mulţumesc încă o dată – şi am fost
„promovaţi” din ordinul inimosului comandant al unităţii într-un birou, cât de
cât mai primitor, unde umanoizii nu mai aveau acces.
Încerc să înţeleg astăzi acest comportament al lor prin prisma omului
supus stării de stres, teamă, nesiguranţă şi tensiune, ca o consecinţă a
propagandei cenuşii, dar poate şi a ordinelor şi instrucţiunilor primite. Ce nu pot
înţelege este faptul că şi eu, şi ei eram MILITARI. Ce a făcut diferenţa?
A urmat calvarul anchetelor. Echipele de procurori se succedau una
după alta, în încercarea de a smulge „mărturii” despre activitatea noastră de
terorişti şi duşmani ai „revoluţiei”, despre planuri, depozite, legături şi tot ce le
putea imagina mintea înfierbântată de importanţa actului lor justiţiar. Evident
că toate aceste presiuni nu s-au putut finaliza şi nici nu s-au putut contraface
„probe”. Ca urmare a acestui eşec, am beneficiat de încă o mutare de şah
„stepanovistă”, fiind readuşi la unitatea de rachete din Reşiţa, mai aproape de
sufletul dar şi de posibilităţile pe care le avea proaspătul eliberator şi erou al
oraşului de a manipula şi influenţa anchetele procurorilor militari.
Rămăsesem singurul arestat, col. Rădulescu nemaiprezentând nici
pericol şi nici interes pentru proaspătul emanat, aşa că trebuia acum ca noile
echipe de anchetatori să scoată de la mine ceva care să justifice, cât de cât,
arestarea şi reţinerea mea ilegală.
*
Întrerup deocamdată nararea teribilei mele încercări de viaţă, cu
promisiunea de a reveni cu finalizarea anchetelor (şi sunt multe de povestit)
într-unul dintre numerele viitoare ale revistei „Vitralii”.
Mă motivează şi gândul, acum mărturisit, că admirabilii mei subalterni,
colegi şi tovarăşi de suferinţă, închişi şi încătuşaţi la fel ca şi mine, îşi vor reactiva
memoria şi vor creiona alte gânduri, trăiri şi evenimente din acea perioadă.
Pentru că au mai fost şi multe, şi dureroase! Să ne amintim de raidul
aerian al aviaţiei de vânătoare din Timişoara care avea ca scop lichidarea
teroriştilor de pe un deal împădurit, învecinat Reşiţei, locaţie în care Stepan
ordonase în prealabil să meargă efective din Inspectoratul MI Caraş-Severin,
tocmai pentru că acolo s-ar fi aflat terorişti? Sau despre tragerile misterioase
din clopotniţa unei biserici care, la ordinul lui Stepan, a fost „cercetată” abia
după câteva ore, timp în care ….
Măcar pentru memoria şi cinstirea celor 18 morţi şi a numeroşilor
mutilaţi, civili şi militari, care au înroşit pământul Reşiţei cu propriul lor sânge.
Dar şi pentru a dezvălui adevărata faţă a unor aşa-zişi eroi!
Col. (r) Aurel Mihalcea
http://www.acmrr-sri.ro/upload/Vitraliino13.pdf glont perforant

COLONELUL STEPAN
Am citit cu mare atenţie articolul d-lui col. (r) Aurel Mihalcea1
în legătură
cu evenimentele care au avut loc la Reşiţa în decembrie 1989, hotărând să vin şi eu
în completare cu câteva elemente pe care le consider a fi interesante.
L-am cunoscut pe colonelul Theodor Stepan de la Reşiţa în cadrul
programului de dispersare în ţară a structurilor informative ale României „post
decembriste” şi nu pot spune că această cunoştinţă mi-a făcut plăcere. Atunci,
alături de mai mulţi ofiţeri, am fost trimis din Mehedinţi la Caraş-Severin,
pentru a conduce noua structură a constraspionajului din zonă. În ziua sosirii
mele la Reşiţa, am fost uluit de felul în care arăta faţada clădirii Inspectoratului
Judeţean al Ministerului de Interne. Imaginea faţadei, ciuruită de circa 10000
de gloanţe şi cu aproape toate geamurile sparte, era de-a dreptul sinistră.
Prima întâlnire cu cel numit mai sus a avut loc în sala de şedinţe a
inspectoratului unde ne-a spus – pe un ton foarte grav – cine este. Apoi ne-a
informat că vine direct de la CPUN local, unde a informat că „ofiţerii
compromişi la Caraş-Severin în timpul revoluţiei au fost trimişi în alte judeţe”,
urmând ca în locul lor să vină cadre din altă parte. La sfârşitul şedinţei i-am
cerut o întrevedere personală, în cadrul căreia l-am rugat să nu mai insiste pe
tema mutării ofiţerilor aşa-zis compromişi întrucât, în mod logic, lumea va
percepe că şi noi cei trimişi la Reşiţa am fost compromişi în judeţele de unde
am plecat. La zisele mele nu a reacţionat în vreun fel cu excepţia unei priviri
tăioase şi a unui rictus facial. M-a întrebat în ce domeniu am lucrat şi dacă am
lucrat în străinătate. Rugându-l să mă sprijine în protejarea contrainformativă a
structurii de contraspionaj, întrucât nu ştim care va fi strategia de lucru în
viitor, m-a asigurat de sprijinul său, mi-a cerut să-mi cazez la hotel ofiţerii care
au venit, după care o să vadă ce se poate face.
După trei nopţi de cazare la hotel, câţiva dintre noi au fost cazaţi în
dormitoarele comune de la poliţia municipală Reşiţa, iar eu împreună cu încă
trei ofiţeri am fost cazaţi într-un apartament situat pe malul râului Bîrzava,
apartament ce ne-a fost predat de către o echipă a Centrului Militar, care era
1
„Vitralii – Lumini şi umbre”, nr. 9/Decembrie 201160 VITRALII – LUMINI ŞI UMBRE, an IV, nr.13, decembrie 2012-februarie 2013
atât de „conspirată” încât au venit purtând uniformele de serviciu, şi atât de
„discretă” încât toată scara blocului a asistat la operaţiune. Cu această ocazie
am aflat că respectivul apartament aparţinuse Securităţii ca o bază a filajului.
După încheierea formalităţilor de predare-primire, noii locatari au început
acţiunea de dereticare în interior şi nu mică ne-a fost mirarea când am găsit sub
cada din baie un glonţ mai deosebit. Uzând de cunoştinţele noastre în materie
criminalistică, am constatat că era un glonţ perforant, care intrase sub cadă prin
geamul de la baie în care lăsase gaura corespunzătoare, neobservată în procesul
de predare-preluare a apartamentului.
Am început „activitatea” prin observare directă pentru a cunoaşte oraşul,
studiind presa locală şi stând la cozile cele mai lungi pe care le întâlneam pentru a
face cumpărăturile necesare unui trai de subzistenţă. Mărturisesc că în acest mod
colectivul pe care-l conduceam a aflat informaţii deosebit de interesante.
Înainte de a prezenta o succintă analiză a lor, doresc să mai fac câteva
precizări:
 Studiind, din afară, cu atenţie faţada clădirii inspectoratului
judeţean care fusese supus tirului susţinut al forţelor care luptaseră
cu „teroriştii”, am constatat că circa zece geamuri nu erau sparte în
totalitate, ele prezentând doar între una şi trei găuri;
 din interior, am constatat că se trăsese cartuşe cu gloanţe perforante
dintr-o altfel de armă decât pistolul mitralieră binecunoscut (AKM),
situaţie constatată în biroul fostului şef al serviciului de
contraspionaj al judeţului Caraş Severin, de unde am şi recuperat
glonţul „poposit” în peretele opus ferestrei;
 toate birourile care prezentau asemenea găuri în geamuri găzduiseră
comandanţi pe diferite trepte ierarhice ai Securităţii şi Miliţiei
judeţene;
 Theodor Stepan fusese obiectiv în lucru pe linie de contrainformaţii
militare, iar la preluarea de către armată a Inspectoratului M.I.,
acesta şi-a găsit surprinzător de repede fişa de lucru aflată la
serviciul tehnic, motiv pentru care şeful acestuia a devenit
duşmanul său de moarte şi, evident, „securist – terorist” fruntaş.
Concluziile pe care le voi prezenta nu abordează faptele în desfăşurarea
lor cronologică, încercând mai degrabă o interconectare a lor. VITRALII – LUMINI ŞI UMBRE, an IV, nr.13, decembrie 2012-februarie 2013 61
Aşadar, la câteva zile după preluarea noului post am avut norocul să cunosc
un tânăr inginer care, din ordinul luptătorului-şef împotriva teroriştilor, col. Theodor
Stepan, a tras de pe platforma unui bloc vecin cu inspectoratul, cu o armă cu lunetă
în fereastra biroului menţionat de mine mai sus. Conform spuselor acestuia, în birou
nu se afla nimeni când el a tras. A tras un singur cartuş şi cunoştea cui aparţinea acel
birou de la cel care-l instruise şi-l condusese la locul tragerii, un subordonat al lui
Theodor Stepan echipat în semicivil, fără însemne şi grade.
Din cele relatate de colegii reşiţeni rămaşi în unitate a rezultat că, odată
cu preluarea şefiei Ministerului Apărării de către generalul Militaru, toate
cadrele fostei Securităţi au fost consemnate la serviciu, fără a li se permite
legături cu exteriorul, inclusiv cu familia. La declanşarea tirului infernal asupra
sediului inspectoratului judeţean, toţi s-au adăpostit pe holurile clădirii. Prin
megafoane, vajnicii luptători împotriva „securiştilor – terorişti”, îi somau pe
cei din interior să iasă din clădire pentru a se preda. Pentru intimidarea acestora
au întreprins demonstraţii de forţă, plasând la baza clădirii mai multe
încărcături explozive. În cele din urmă au reuşit să „răpună” un terorist. Acesta
era şeful popotei inspectoratului (un subofiţer ori angajat civil, al cărui nume
regret că l-am uitat), care într-una dintre zile a ieşit să facă aprovizionarea cu
pâine. Cel în cauză are şi în ziua de azi o proteză specială la şold.
Întrucât nu avea formatori de opinie şi alte mijloace rapide de influenţă
şi dezinformare, Theodor Stepan, şef al Centrului Militar, comandant al
garnizoanei Reşiţa şi comandant suprem al tuturor forţelor armate din judeţul
Caraş-Severin (conform unui decret FSN), s-a prezentat personal la redacţia
ziarului local „Timpul” şi, începând cu data de 06.01.1990, a acordat interviuri
menite „a lumina ignoranta populaţie a Banatului de Munte”. Şi-a motivat
intervenţia la ziar prin aceea că „nu s-a evidenţiat anterior modul de acţiune al
armatei pentru sprijinirea Frontului şi apărarea unor obiective din oraş” (nu a
putut preciza împotriva cui – n.n.).
Fac oarecare eforturi să citez din înţelepciunea dumnealui: „voiau
(teroriştii) controlul aerian pentru a salva familia Ceauşescu”.
De asemenea, „în urma acţiunilor teroriste, negăsindu-se nici un
cadavru al acestora, a existat părerea că acel tumult de împuşcături ar fi
provocate în mod gratuit de armată şi gărzile patriotice, zvon răspândit repede
şi dăunător pentru armată”;… „s-a dovedit că armata nu era pregătită pentru 62 VITRALII – LUMINI ŞI UMBRE, an IV, nr.13, decembrie 2012-februarie 2013
asemenea acţiuni de apărare”;… „am avut de-a face cu militari care au tras
în 1989 trei cartuşe”;… „cu asemenea militari am fost puşi în situaţia de a
face faţă unor profesionişti, pentru că au fost de mare fineţe, buni cunoscători
ai unor tehnici de învăluire”. În primul său interviu „acordat” amintitului ziar,
Theodor Stepan întreba retoric: „Ce ne-a salvat pe noi?”, la care, bine
documentat, răspunde: „modul de organizare a focului. Am reuşit să realizăm
pe obiectivele care erau periculoase pentru noi o mare densitate de foc şi
această tactică nu le-a permis să folosească armamentul de care dispuneau la
o capacitate mare. I-am obligat să nu tragă”.
În marea lui slugărnicie faţă de profesorul său, Nicolae Militaru, a
afirmat că acesta ar fi motivul pentru care a tras cele aproape 10000 de cartuşe
asupra clădirii Inspectoratului Judeţean al Ministerului de Interne, dar nu văd
în baza cărui raţionament logic putea susţine „tactica de organizare a focului”
cu militari „care nu ştiau să tragă”.
Seria de interviuri acordate ziarului culminează cu cele spuse în data de
07.01.1990, în articolul intitulat „Noaptea cea mai critică”. În opinia sa, noaptea
de 24/25.12.1989 „a început prin apariţia unui aliniament de trăgători care a
deschis foc puternic în zona hotelului asupra CMJ, cu 2-3 arme automate”;…
„noi am depistat în jur de 60 de cuiburi foc”;… „focul a durat toată noaptea cu
pauze de 10-15 minute”. Asemenea afirmaţii arată că marele comandant stătea
foarte rău cu logica, iar singurele dovezi ale operaţiunilor erau spusele sale.
Nimeni nu a găsit în locurile precizate de el nici măcar un cartuş, nemaivorbind de
imposibilitatea dispunerii a 2-3 arme automate în 60 cuiburi de foc.
În dimineaţa zilei de 25.12.1989, din ordinul lui Theodor Stepan, au ajuns
la Reşiţa 10 elicoptere de la unitatea din Caransebeş, care au „bătut pădurea cu
armamentul la bord” (pădurea este situată peste drum de I.J. al M.I. – n.n.).
După această operaţiune s-a efectuat scotocirea pădurii cu participarea
unei subunităţi MApN şi a unei grupe de poliţie, solicitată de Theodor Stepan,
prilej cu care s-a constatat că nu s-a găsit nici o creangă ruptă de rafalele
armelor, nici o urmă de tragere deci, a fost o demostraţie de forţă cu muniţie de
manevră. Îmi pun întrebarea, cred eu firească: nu cumva singurul terorist din
Reşiţa a fost Theodor Stepan? Am discutat cu o familie care locuieşte chiar la
poalele crângului supus intervenţiei, care mărturisea că acţiunile din acele zile VITRALII – LUMINI ŞI UMBRE, an IV, nr.13, decembrie 2012-februarie 2013 63
i-au „terorizat psihic”. Mai târziu şi-au dat însă seama că totul a fost o făcătură,
o înscenare menită să alimenteze psihoza „securişti-terorişti”.
Tot în acel articol se mai afirmă că din catedrală s-a tras de la un crenel,
iar Theodor Stepan a apelat la un pluton de miliţie pentru prinderea teroristului,
blocând căile de refugiu cu militari al MApN.
Din afirmaţiile unui participant la acţiune a reieşit că la un moment dat
Theodor Stepan a spus că „merge la Front pentru consultaţii”, iar miliţienii să
stea pe poziţie în aşteptarea ordinelor. Theodor Stepan s-a deplasat prin spatele
catedralei, a revenit după două ore, ordonând scotocirea. Teroristul nu a fost
găsit, foarte probabil că în acel interval a fost retras din dispozitiv de către
comandantul său.
În judeţul Caraş-Severin, evenimentele din decembrie 1989 au fost
multiple, unele dintre ele tragice. Mi-aş permite însă o scurtă reflecţie: am
cunoscut mulţi bănăţeni. Aceştia au un puternic respect pentru rezultatele muncii,
motiv pentru care nu pot crede că distrugerile care au avut loc în această zonă să fi
fost opera lor, determinată de ura împotriva unui sistem social.
Mă mai întreb, în mod cât se poate de firesc, unde sunt cele câteva zeci
de pistoale mitralieră, repartizate unor „luptători din gărzile patriotice” pe baza
unei simple semnături într-un registru şi nerecuperate nici până astăzi?
Lt. col. (r) Ioan Micle

In Memoriam 1989

Un monument dedicat evenimentelor din Decembrie 1989 va fi ridicat în centrul municipiului Reşiţa, la cererea revoluţionarilor, dar şi a urmaşilor acestora.  În acest sens, primăria Reşiţa a lansat o competiţie la care se pot înscrie până în 15 mai, toţi artiştii plastici interesaţi. Cele mai bune trei proiecte vor fi premiate cu  cinci mii de lei, trei mii de lei şi respectiv două mii de lei. Câştigătorii vor fi anunţaţi în data de 30 mai. Monumentul se va numi “In Memoriam 1989” şi va fi amplasat pe locul actualei troiţe închinate eroilor Revoluţiei.

http://www.radio-resita.ro/in-memoriam-1989

http://www.resita.ro/eroi-ai-revolutiei

Eroi ai revolutiei

In decembrie 1989 am scapat de “domnia” Partidului Comunist si a “mult iubitului conducator”, Nicolae Ceausescu. In acea perioada, romanii satui sa indure o dictatura ajunsa la un prag maxim de acceptabilitate, au iesit in strada unul cate unul, pana s-au inmultit, formand o masa mult prea mare pentru a fi stapanita de Nicolae Ceausescu  si oamenii sai.

Tricolorul in timpul revolutieiPretul libertatii a fost scump. Pretul e imens, dramele prin care au trecut mii de familii in acea vreme nu au un pret anume, nu exista o alaturare de cuvinte agreabila. Pentru libertate s-au pierdut vieti. Vieti tinere, dornice de a descoperi viata in libertate, dar care nu au mai ajuns sa se bucure de ea. De libertate. Tineri si oameni in toata firea, din toate colturile tarii, au fost rapusi de gloantele si tancurile armatei. Sau de “teroristi” necunoscuti. Timisoara, Cluj, Iasi, Bucuresti, dar si in Resita, urmarile luptei pentru libertate se fac cunoscute si acum datorita memoriei celor care au disparut la revolutie.

Adam Livia, a fost o batrana din Resita care a plecat dintre cei vii in ziua de 25 decembrie 1989. Motivul este unul cat se poate de tragic. Un glont a penetrat fereastra apartamentului in care locuia si, din pacate, s-a oprit in corpul batranei.

Birbora Constantin pazea bazinele cu apa, era in timpul serviciului. Prins in valtoarea luptei, pe 14 decembrie 1989, acesta a fost impuscat mortal in zona capului. Final tragic a avut si Puraci Samfiu, unul din cei care au fost impuscati in fata sediului Militiei, decedand in urma ranilor provocate. Din pacate lista neagra nu se incheie doar cu aceste nume, ci si cu alte persoane care au sfarsit luptand pentru libertate, pentru dreptul a vorbi liber, de a munci unde si ce doreste. Pentru o viata mai buna.

De aceea, in memoria lor, le oferim o pagina, un loc de respect in amintirea lor, pe acest portal.

Nume si prenume Calitatea pentru care s-a acordat titlul Modul de acordare al titlului
1 Birbora Constantin Fost luptator garzi la S.C. U.C.M. Resita S.A. H.C.L. nr. 83 / 28.10.1993 Decernat post mortem
2 Ivan Marius Fost luptator garzi la Directia Judeteana de posta si telecomunicatii H.C.L. nr. 83 / 28.10.1993 Decernat post mortem
3 Lupea Ion Daniel Sublocotenent post mortem U.M.01929 H.C.L. nr. 83 / 28.10.1993 Decernat post mortem
4 Mihai Danut Sublocotenent post mortem U.M.01929 H.C.L. nr. 83 / 28.10.1993 Decernat post mortem
5 Motorgeanu Florinel Sublocotenent post mortem U.M.01929 H.C.L. nr. 83 / 28.10.1993 Decernat post mortem
6 Mircea Ioan Fost luptator garzi la S.C. U.C.M. Resita S.A. H.C.L. nr. 83 / 28.10.1993 Decernat post mortem
7 Poptelecan Ioan Capitan U.M.01929 H.C.L. nr. 83 / 28.10.1993 Decernat post mortem
8 Pongracz Norbert Sublocotenent U.M.01929 H.C.L. nr. 83 / 28.10.1993 Decernat post mortem
9 Ruvineantu Remus Lazar Sublocotenent U.M.01929 H.C.L. nr. 83 / 28.10.1993 Decernat post mortem
10 Raut Mihai Ovidiu Fost luptator garzi la S.C. U.C.M. Resita S.A. H.C.L. nr. 83 / 28.10.1993 Decernat post mortem
11 Smaranda Ion Capitan U.M.01929 H.C.L. nr. 83 / 28.10.1993 Decernat post mortem
12 Tamas Radu Simion Capitan U.M.01929 H.C.L. nr. 83 / 28.10.1993 Decernat post mortem
13 Talpeanu Mircea Fost angajat la Directia Judeteana de posta si telecomunicatii H.C.L. nr. 83 / 28.10.1993 Decernat post mortem
14 Adam Livia Victima a Revolutiei Române H.C.L. nr. 104/ 28.10.1993 Decernat post mortem
15 Branza Constantin Victima a Revolutiei Române H.C.L. nr. 104/ 28.10.1993 Decernat post mortem
16 Popa Valerian Victima a Revolutiei Române H.C.L. nr. 104/ 28.10.1993 Decernat post mortem
17 Presznovka Adam Ion Victima a Revolutiei Române H.C.L. nr. 104/ 28.10.1993 Decernat post mortem

 Lupea Ioan Daniel ( 255 )
Profesie: Soldat in termen la UM 01929 Resita
Data nasteri: 02.06.1970
Locul nasterii: Hunedoara
Calitate: Erou Martir
Data mortii: 24 decembrie 1989
Locul mortii: Resita, in dispozitivul de aparare al unitatii mil
Cauza: Impuscat pe 23 decembrie 1989 cu un glont dum-dum, care a intrat pe deasupra piciorului stang si a iesit pe sub mana stanga
Vinovati:

http://www.voxbanat.ro/divertisment/2090-militarii-de-la-unitatea-17-rachete-antiaeriene-semenic-impucai-cu-gloane-dum-dum

Militarii de la Unitatea 17 Rachete Antiaeriene Semenic, împuşcaţi cu gloanţe dum-dum

comemorare unitate1      Un moment solemn, dedicat Revoluţiei din Decembrie 1989, a avut loc, vineri, în curtea fostei garnizoane a Unităţii 17 Rachete Antiaeriene „Semenic” din Reşiţa.

      După trecerea în revistă a gărzii de onoare de către prefectul de Caraş-Severin, Silviu Hurduzeu, şi intonarea imnului de stat, a urmat o comemorare unitate2slujba religioasă, oficiată de către un sobor de preoţi, şi depunerea de coroane, la monumentul dedicat soldaţilor căzuţi în Revoluţia din Decembrie 1989, la Unitatea Militară 17 Rachete Antiaeriene Semenic.

      În fiecare an, în cazarma unităţii, eroii Revoluţiei sunt comemoraţi. Este un prilej pentru a reaminti, măcar comemorare unitate3câteva din momentele derulate începând cu data de 21 decembrie 1989, la Reşiţa.

      În acea seară, când manifestanţii erau deja adunaţi în faţa Comitetului Judeţean de partid din municipiu, s-a petrecut un lucru care a influenţat derularea evenimentelor.

comemorare unitate4      „Atunci, Regimentul 17 Rachete Antiaeriene Semenic a primit primit ordin să apere Comitetul Judeţean de partid. A fost, pentru prima oară, în calitatea mea de ofiţer al Armatei Române, cu o vechime de 25 de ani, în domeniu, când nu am spus: Am înţeles! Am adunat oamenii, le-am spus despre ce e vorba, care e misiunea regimentului. Atunci am luat decizia pe care mi-am asumat-o, de a nu scoate oamenii în stradă. Mi-am asumat decizia de a nu confrunta armata cu poporul, iar consecinţele nu s-au lăsat aşteptate. Dovadă, că în noaptea de 21 spre 22 decembrie, am fost atacaţi de profesionişti, care aveau în dotare arme care nu existau în Armata Română”, a declarat gen. (r.) Vasile Cocoşilă, comandant la acea vreme a Unităţii 17 Rachete Antiaeriene Semenic.

comemorare unitate      Unul dintre militarii care se aflau în punctul de control, sublocotenent post-mortem Daniel Lupea, a murit în noaptea de 23 spre 24 decembrie, după ce a fost împuşcat în stomac. Dacă glonţul era unul normal, Daniel Lupea ar fi trăit şi în ziua de astăzi, susţine gen. (r.) Vasile Cocoşilă.

comemorare unitate6      „Din păcate, a fost vorba de un glonţ dum-dum, care, în timpul impactului produce o explozie, iar lui Daniel Lupea i-au fost distruse toate organele interne. Asemenea gloanţe nu existau nici în dotarea Armatei Române, nici a gărzilor naţionale, nici a altor structuri naţionale de apărare. Au fost multe alte diversiuni, comemorare unitate5dar Armata, la Reşiţa, nu a reacţionat împotriva poporului. Şi susţin aceasta, în ciuda tuturor afirmaţiilor prin care se susţine contrariul”, a mai precizat fostul comandant al unităţii.

      După evenimentele din decembrie 1989, Reşiţa a fost declarat oraş martir. Aici şi-au pierdut viaţa, în timpul Revoluţiei, 25 de persoane.

http://www.7-zile.com/2008/12/25/1989-decembrie-caransebes-ii/

Zaharia Drăghiţă a supravieţuit mai multor tentive de asasinat. Prima dintre acestea a avut loc în 21 decembrie, la intrarea în Pipirig. A doua a fost atunci când – susţine acesta – le-a cerut celor din noua conducere a Primăriei să nu ridice receptoarele telefoanelor, şi tocmai el a încălcat consemnul. În momentul în care a fost întrebat ,,Zoli?”, şi a răspuns ,,Da!”, s-a şi tras asupra lui. Următoarea tentativă a avut loc în 24 decembrie, când a plecat la Reşiţa să aducă muniţie. La Kilometrul 8 s-a tras asupra lui, şi, odată ajuns în faţa Miliţiei Judeţene, s-a deschis iar focul, Zaharia Drăghiţă scăpând cu viaţă doar fiindcă s-a aruncat pe burtă. Glonţul era dum-dum, l-a găsit şoferul maşinii înfipt în banchetă, când au ajuns înapoi, la Caransebeş. ,,Tot acolo, la sediul Miliţiei Judeţene, un securist a împuşcat doi miliţieni, după care a fugit”, a mai spus Drăghiţă. După alte două săptămâni s-a tras asupra sa dintr-o Dacie roşie, despre care ulterior a aflat că era maşina comandantului Securităţii, Pârvu. Altă dată a scăpat ca prin urechile acului de o maşină care voia să-l calce în timp ce era pe trotuar, cu fetiţa nou-născută în cărucior…

https://romanianrevolutionofdecember1989.com/2008/12/27/un-caz-nou-24-decembrie-1989-resita-si-un-glont-dum-dum/

image0-002

Norbert Pongracz

Valentin Rosada

Nascut la 15 ianuarie 1971, unicul fiu al lui Norbert si al Ilenei Pongracz.

A cazut in noaptea de 23 decembrie 1989, ora 2,40 in unitatea (de radiolocatie) in care isi satisfacea stagiul militar. Un glont ucigas pornit din paduricea din apropiere (care ulterior s-a defrisat) in timp ce statea de vorba cu locotenentul sau i-a secerat pe amandoi. In total au fost ucise 9 persoane (ofiteri si militari in termen). S-a presupus ca ucigasii ar fi fost de la unitatea de rachete, dar arma cu care s-a tras a fost speciala, calibrul 5,62 fata de armamentul obisnuit de 7,62 mm.

Pe langa golul definitiv in sufletul lor, durerea cea mai mare a familiei Pongracz este ca nici acum nu s-a elucidat problema aceasta a ucigasilor fiului lor. Resita are declarati 16 morti in Revolutie, iar domnul Pongracz, cand a mers sa ridice trupul baiatului sau de la morga, a vazut circa 50 de cadavre.

Strada Gorunului a fost botezata dupa numele eroului Norbert Pongracz.

Sonetul sau de absolvent, dedicat lui Adrian Zamfirescu, contine urmatorul text: Sa traim din plin, soarele nu rasare de doua ori pe zi si viata nu ne este harazita decat o singura data? Cu stima si respect Norbi. Sub semnatura lui Norbi sta tiparit: La revedere, in prima sambata a lunii iulie 1999. El nu va putea veni la aceasta intalnire, dar va ramane pentru totdeauna in inimile noastre, intre eroii nostri.

Adolescent fiind, a trecut in randul nemuritorilor luptand cu arma in mana, pentru libertate, pentru prietenie, pentru ca in fapta aceasta este democratia – libertate si prietenie. Si pentru aceasta a fost si jertfa lui Norbert.

Suflet curat, fiu al unor parinti cinstiti si harnici, Norbert nu si-a dezmintit afirmatia: Viata nu ne este harazita decat o singura data. Avand constiinta acestui fapt, sacrificiul sau devine mai inalt, mai plin de intelesuri si durere decat insasi viata pe care o traim.

El nu a murit, traieste si va trai de-a pururi in sufletele parintilor sai, colegilor, camarazilor de lupta, in sufletele noastre.

Dumnezeu sa-l odihneasca in pace!

http://www.revolutialugojana.org/eroi

– Vă rog să vă prezentaţi, domnule plutonier.
– Sânt plutonierul Coancă Gheorghe.
– Pentru prima dată v-am întâlnit în data de 20 decembrie 1989, în faţa Consiliului, împreună cu subunitatea dumneavoastră. Ce s-a întâmplat apoi ?
– Din 20 până în 25 decembrie 1989 am apărat oraşul Lugoj.
– Iar după aceea ?
– Consiliul Frontului Salvării Naţionale din Reşiţa a cerut întăriri din partea Lugojului şi o parte din subunităţile noastre s-au deplasat de urgenţă în ajutorul fraţilor din Reşiţa.
– Bănuiesc că a fost vorba de “terorişti” ?
– Nu, de securitatea civilă a statului.
– Unde se găseau ei ? În vreo unitate militară ?
– Erau dispersaţi în tot oraşul, în locuinţe, cazemate subterane şi la Liceul nr. 2, unde îşi transportau răniţii.
– În ce mod îşi desfăşurau atacul ?
– Atacul se deschidea la lăsarea serii şi înceta în jurul orei opt-nouă dimineaţa.
– Aţi reuşit să prindeţi câţiva ?
– La una din locuinţele de unde s-a tras, am reuşit să arestăm un maior de securitate, împreună cu cei doi fii ai săi (unul de 14 ani, iar celălalt de 20 ani, elev la şcoala militară de securitate), toţi trei foarte buni trăgători.
– Nu erau conştienţi de faptul că totul e pierdut ?
– Ba fa, dar … la întrebarea adresată de comandantul unităţii militare din Reşiţa : “Ce rost are vărsarea de sânge, situaţia oricum nu o puteţi întoarce ?”, răspunsul comandantului Securităţii civile, atunci arestat, a fost : “Puţin ne pasă !”.
– Care a fost atitudinea civililor ?
– Populaţia a manifestat o adevărată dragoste faţă de armată, gărzile patriotice participând activ la acţiunile de luptă.
– Aţi avut victime ?
– Din rândul gărzilor patriotice s-au înregistrat multe victime, din rândul subunităţii noastre nu s-a înregistrat nici o victimă.
Când s-au predat securiştii şi ce armament au folosit ?
– S-au predat în data de 29 decembrie 1989, dar am continuat să apărăm obiectivele până astăzi, 10 ianuarie, când ne-am întors la Lugoj. Armamentul lor era de provenienţă străină, super-uşor, de calibru 5,6 şi în cadenţă de tragere dublă. Gloanţele erau cu vârf retezat şi pastilă explosivă în cap.
– Care este acum cea mai mare dorinţă a dumneavoastră ?
– Să-mi revăd copilul, de doi ani şi jumătate. Să fac o baie fierbinte şi să-mi schimb cizmele că, din 17 decembrie până în 5 ianuarie 1990, am dormit îmbrăcat şi fără să-mi scot cizmele din picioare.
– Spuneţi-mi, s-a ridicat convocarea ?
– Nu, dar ni se permite să mergem zilnic, pentru câteva ore acasă.
– Aveţi un gând personal ?
– Sânt mândru, satisfăcut, că atât la Lugoj cât şi la Reşiţa, ca de altfel în întreaga ţară, Armata şi-a dovedit calmul, puterea de discernământ şi disciplina.

Reporter : Simion FLORIEAN

(Drapelul, nr. 7 – sâmbătă, 13 ianuarie 1990)

Adam Livia ( 21 )
Profesie: Pensionara
Data nasteri: 19.01.1924
Locul nasterii: Caras-Severin
Calitate: Erou Martir
Data mortii: 25 decembrie 1989
Locul mortii: Resita, Piata 1 Decembrie 1918, (in locuinta sa)
Cauza: Plaga impuscata a capului
Vinovati:
Observatii: Glontul penetrant a intrat prin fereastra apartamentulu

 image0-001

image0-004

image0-005

image0

image0


Posted in decembrie 1989 | Tagged: , , , , , , , , , , , , , , , , , , , | 2 Comments »

Final Boarding Call for TAROM’s special ROMBAC service from Bucuresti to Sibiu: Would the large party of suspicious “Soviet tourists” please report to the gate immediately! (II)

Posted by romanianrevolutionofdecember1989 on August 11, 2013

[not for reproduction without prior author permission; based on multiple publications from earlier research]

Part I https://romanianrevolutionofdecember1989.com/2013/08/10/final-boarding-call-for-taroms-special-rombac-service-from-bucuresti-to-sibiu-would-the-large-party-of-suspicious-soviet-tourists-please-report-to-the-gate-immediately-i/

As I alluded to in Part I, the suggestion that dozens of Soviet agents posing as “Soviet tourists” flew unperturbed on a special TAROM ROMBAC flight from Bucuresti Otopeni to Sibiu, the fiefdom of Nicolae Ceausescu’s son, Nicu, on Wednesday 20 December 1989, begs even more basic questions:  how the heck did they get into the country, travel to the capital, and to the capital’s airport in the first place, let alone gain entrance to the airport, pass through security (supposedly with guns in their luggage!), and board the plane?

After all, those who posit a role for the Soviet tourists in the December 1989 events frequently claim that the Soviet tourists were present and involved in the Timisoara unrest of 15-19 December 1989.  A brief search just from just the past few years reveals the (Ro)mania about the “Soviet tourists” in December 1989 has hardly abated:

http://www.historia.ro/exclusiv_web/general/articol/invazia-sovietica-trebuia-sa-inceapa-constanta

http://www.libertatea.ro/detalii/articol/25-000-de-spioni-kgb-au-stapanit-romania-aproape-un-an-428106.html

(invokes Larry Watts claim, which recycles an older claim by Petre Roman from 1994, from With Friends Like These (English edition), p. 26 Footnote #90 )

http://www.exploziv-news.ro/lovitura-de-stat-1989/729-un-american-acuza-lovitura-de-stat-din-decembrie-1989-orchestrata-de-moscova-miza-impiedicarea-unirii-romaniei-cu-basarabia-cotropirea-ardealului-de-catre-ungaria-si-distrugerea-unitatilor-romanesti-anti-kgb.html

http://www.bookiseala.ro/grigore-cartianu-crimele-revolutiei/38586.html

http://www.adevarulshop.ro/crimele-revolutiei-sangeroasa-diversiune-a-kgb-istilor-din-fsn.html

(the last two are Grigore Cartianu’s writings; Cartianu was promoted by Vladimir Tismaneanu and IICCMER here ”).”http://tismaneanu.wordpress.com/2010/07/21/deshumarea-lui-ceausescu-un-pas-spre-adevar/ “ and  http://tismaneanu.wordpress.com/2010/12/15/joi-11-30h-dezbatere-publica-la-iiccmer-armand-gosu-raluca-grosescu-grigore-cartianu-mihail-neamtu/)

http://www.agero-stuttgart.de/REVISTA-AGERO/COMENTARII/Rolul%20turistilor%20straini%20in%20lovitura%20de%20stat%20de%20Brudascu.htm

http://www.evz.ro/detalii/stiri/operatiunea-kgb-decembrie-1989-423201.html

THE FOLLOWING SHOULD, IN A PERFECT WORLD, DEMOLISH THE THESIS ABOUT THE ALLEGED ROLE OF SOVIET TOURISTS IN SPARKING THE TIMISOARA UPRISING!

https://romanianrevolutionofdecember1989.com/2013/04/29/high-time-to-unpack-already-why-the-restless-journey-of-the-soviet-tourists-of-the-romanian-revolution-should-come-to-an-end/

The Timisoara files about December 1989 are now publicly available (when the link works!) on the Internet at http://dosarelerevolutiei.ro/.  What they show is that Securitate, Militia, and other regime officials from Timis County were asked by Bucharest–communicated via the person of Securitate Director, General Iulian Vlad–to investigate the role of foreign elements, specifically tourists, in the Timisoara protests of mid-December 1989.  But they were not the only ones.  General Vlad tasked senior Securitate officials from Bucharest sent to Timisoara to report back to him on this very topic alleging external involvement and manipulation of the Timisoara demonstrations.  What remains unclear is how much of this tasking was General Vlad communicating his own “hypothesis” or how much of it was he relaying Nicolae Ceausescu’s “theory” about what was going on.  This much is clear:  neither those stationed in Timis County, nor those officials sent from Bucharest could find evidence of a foreign hand in the Timisoara uprising, despite being asked to investigate exactly this aspect.  How do we know this?  From their own written confessions immediately after the December 1989 events.  (Below are four of them:  Nicolae Mavru, Liviu Dinulescu, Emil Macri, and Filip Teodorescu.)

Niculae Mavru, fost sef al sectiei ‘Filaj si investigatie’ de la Securitatea Timis, declaratia din 13 ianuarie 1990:  …la ordinul col. Sima Traian, am primit…misiuni de a observa si sesiza aspecte din masa manifestantilor, din diferite zone ale orasului in sensul de a raporta daca sint straini (ceea ce nu prea au fost) care incita la dezordine, acte de violenta sau altfel de acte…

0331

25 iunie 1991

“Desi ne-am straduit nu am putut raporta col. Sima implicarea completa a vreunui cetatean strain in evolutia demonstratiilor cit si fenomenlor care au avut loc la Timisoara,..”

0173

“Sarcina primordiala pe care am primit-o de la col. Sima a fost daca in evenimentele declansate la Timisoara erau implicate elemente straine din afara tarii.  Cu toate eforturile facute nu a rezultat lucru pe linia mea de munca.”

0174

26 iunie 1991, Declaratia lui Liviu Dinulescu, cpt. la Serviciul de Pasapoarte al jud. Timis (in decembrie 1989, lt. maj. ofiter operativ Securitate judetean la Serv. III, care se ocupa de contraspionaj)

“Precizez ca anterior declansarii evenimentelor de la Timisoara din datele ce le detineam serviciul nostru nu rezulta vreun amestec din exterior in zona judetului Timis.”

0197

Generalul Emil Macri (seful Dir. II-a Securitatii, Contrainformatii Economice),

Declaratie 2 ianuarie 1990:

“Rezumind sintetic informatiile obtinute ele nu au pus in evidenta nici lideri si nici amestecul vreunei puteri straine in producerea evenimentelor de la Timisoara.  Raportarea acestor date la esalonul superior respectivi generalului I. Vlad a produs iritare si chiar suparare…”

IMG_1219

IMG_1215

Filip Teodorescu (adj. sef. Dir III Contraspionaj D.S.S.), Declaratie, 12 ianaurie 1990: 

Seara [luni, 18 decembrie 1989], dupa 23:00, responsabili (anumiti ?) de generalul-maior Macri Emil pe diferitele linii de munca au inceput sa vina sa-i raporteze informatiile obtinute.  Au fost destul de neconcludente si cu mare dificultate am redat o informare pe care generalul-maior Macri Emil a acceptat-o si am expediat-o prin telex in jurul orei 01:00 [marti, 19 decembrie 1989.  In esenta se refera la:

–nu sint date ca ar exista instigatori sau conducatori anume veniti din strainatate…

IMG_1453

IMG_1438

Posted in decembrie 1989 | Tagged: , , , , , , , , , , , , , | 4 Comments »

Ceausescu’s Prosecutors, the Cremation of Timisoara Protesters, and the Good Sergeant Schultz!

Posted by romanianrevolutionofdecember1989 on July 2, 2013

[documentary evidence in support of the publication entitled:  Bullets, Lies, and Videotape:  The Amazing, Disappearing Counter-Revolution of December 1989, strictly personal research, not for reproduction without prior author authorization]

The motto of Ceausescu’s Prosecutors about December 1989: 

“I see nothing!  I was not here!  I did not even get up this morning!”

I) From “Bullets, Lies, and Videotape”  (submitted to CIA PRB November 2009, cleared without revisions December 2009)
https://romanianrevolutionofdecember1989.com/december-1989-2009-bullets-lies-and-videotape/

[42] According to Sorin Iliesiu, the filmmaker who claims to have edited the chapter on December 1989 in the so-called Tismaneanu Raport Final, the “spirit of Voinea’s findings can be found in the Chapter.”  Indeed, the chapter includes snippets from an interview between Dan Voinea and Andrei Badin (Adevarul , December 2006).  The “indefatigable” Voinea, as Tom Gallagher has referred to him, continues to be defended by Vladimir Tismaneanu who has expressed support for Voinea’s investigations “from both a juridic and historic viewpoint” (see the entries for 21 September 2009 at http://tismaneanu.wordpress.com), avoiding any mention of the reasons for Voinea’s dismissal from the Military Procuracy, mistakes that Prosecutor General Laura Codruta Kovesi says “one wouldn’t expect even from a beginner” (for more on this and background, see Hall 2008):

Ce îi reproşaţi, totuşi, lui Voinea? Punctual, ce greşeli a făcut în instrumentarea cauzelor?

Sunt foarte multe greşeli, o să menţionez însă doar câteva. Spre exemplu, s-a început urmărirea penală faţă de persoane decedate. Poate îmi explică dumnealui cum poţi să faci cercetări faţă de o persoană decedată! Apoi, s-a început urmărirea penală pentru fapte care nu erau prevăzute în Codul Penal. În plus, deşi nu a fost desemnat să lucreze, spre exemplu, într-un dosar privind mineriada (repartizat unui alt procuror), domnul procuror Dan Voinea a luat dosarul, a început urmărirea penală, după care l-a restituit procurorului de caz. Vă imaginaţi cum ar fi dacă eu, ca procuror general, aş lua dosarul unui coleg din subordine, aş începe urmărirea penală după care i l-aş înapoia. Cam aşa ceva s-a întâmplat şi aici.

Mai mult, a început urmărirea penală într-o cauză, deşi, potrivit unei decizii a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, era incompatibil să mai facă asta. E vorba despre dosarul 74/p/1998 (dosar în care Voinea l-a acuzat pe fostul preşedinte Ion Iliescu că, în iunie 1990, a determinat cu intenţie intervenţia în forţă a militarilor împotriva manifestanţilor din Capitală – n.r.).

Apoi au fost situaţii în care s-a început urmărirea penală prin acte scrise de mână, care nu au fost înregistrate în registrul special de începere a urmăririi penale. Aceste documente, spre exemplu, nu prevedeau în ce constau faptele comise de presupuşii învinuiţi, nu conţin datele personale ale acestora. De exemplu, avem rezoluţii de începere a urmăririi penale care-l privesc pe Radu Ion sau pe Gheorghe Dumitru, ori nu ştim cine este Gheorghe Dumitru, nu ştim cine este Radu Ion.

„Parchetul să-şi asume tergiversarea anchetelor”

Credeţi că, în cazul lui Voinea, au fost doar greşeli sau că a fost vorba de intenţie, ştiind că acuzaţii vor scăpa?

Nu cunosc motivele care au stat la baza acestor decizii şi, prin urmare, nu le pot comenta.

Poate fi vorba şi despre complexitatea acestor dosare?

Când ai asemenea dosare în lucru, nu faci astfel de greşeli, de începător. Eşti mult mai atent când ai cauze de o asemenea importanţă pentru societatea românească.

Excerpted from http://www.evz.ro/articole/detalii-articol/868918/Kovesi-despre-revolutia-ratata-a-lui-Voinea-A-gresit-ca-un-incepator/

II) https://romanianrevolutionofdecember1989.com/2010/12/26/decembrie-1989-cc-ul-si-sibiu-dan-voinea-corneliu-pircalabescu-si-ilie-ceausescu-v-aurel-dragomir-si-victor-stanculescu/

III) The most significant revelation of Ion Baciu’s 23 January 1990 confession may not actually be his claim that he saw Dan Voinea at the Cenusa Crematorium on the morning of 20 December 1989, but that he recognized Voinea precisely because Voinea had previously worked for Directorate VI (“Department of Corrections” essentially) of the Securitate.

[On 20 December 1989 at 1010 at the Cenusa Crematorium arrived Lt. Col. Dan Voinea, a prosecutor from DPM, whom I knew because before that post he had worked in the Department of State Security (i.e Securitate), in the Directorate of Penal Investigations (Penitentiaries/Prisons, Directorate VI of the Securitate)].”

http://dosarelerevolutiei.ro/volumul-203/

23.01.1990 Declaratie:  Colonel Ion Baciu, șef al Direcției Economice din IGM,

(my thanks to researcher Mircea Munteanu, formerly of the CWIHP at the Woodrow Wilson Center, for helping me with the following transcription)

Pe 20.12.89 la orele 1010 la crematoriu a venit Lt. Col. Voinea Dan [[proc mil — procuror militar]] din D.P.M., pe care-l cunosc intrucit inainte de activare, a lucrat la Departmentul Securitatii Statului, directia cercetari penale.

Era imbracat civil, insotit de un procuror militar in uniforma.  Au discutat cu o femeie, Geta, nu-i stiu numele care i-a spus:  “[[Bine]] ca ati venit.  Toata noaptea au ars aici si [[oamenilor]] le este teama.”  Nu am auzit alte vorbe.  Au discutat cu aceia femeie [[ca. –circa]] 15 minute dupa care au plecat.

Cred ca au fost trimisi acolo fie de Popovici, fie de Diaconescu, pentru a vedea cum decurge incinerarea.

Solicit sa fie audiati Popovici Nicolae, fost procuror general, Diaconescu Gh, adjunctul acestuia si cei doi procurori militari…

IV) Ion Baciu’s 12 March 1990 courtroom testimony saw him cutoff by the prosecutor who refused to allow in the official record that it was Voinea Baciu claimed to see on 20 December 1989 at the Cenusa Crematorium, but also, in particular, when Baciu attempted (and seemed) to state that Voinea essentially admitted as much to him during his later questioning by Voinea:  (p. 406) “…pe domnul colonel Voinea care de altfel si cu ocazia anchetei mi s-a spus, de fapt…”

image0

image0-001

from Ion Baciu’s hearing 12 March 1990 http://www.banaterra.eu/romana/files/procesul_de_la_timisoara_volumul_II.pdf

Baciu’s courtroom testimony (no reference made to his 23 January 1990 handwritten testimony above) was discussed by Vasile Surcel in the following article:

http://www.curentul.ro/2012/index.php/2012122081426/Actualitate/Ion-Baciu-in-procesul-Timisoara-procurorul-Dan-Voinea-a-verificat-personal-pe-20-decembrie-1989-incinerarea-mortilor-la-Crematoriul-Cenusa.html

V) As the statements and testimony of other officials involved in the cremation of the Timisoara protesters make clear:  Voinea is clearly dissembling and crafting a false narrative of how and when officials became aware of the cremation of the Timisoara protesters.

https://romanianrevolutionofdecember1989.com/2013/06/15/oh-what-a-tangled-web-we-weave-secretele-din-crematoriul-cenusa/

VI) Of course, Voinea has critical “top cover” for his denial that he was at the Cenusa Crematorium on 20 December 1989.  His chief/boss, Ceausescu’s last Prosecutor General Nicolae Popovici denies that he knew anything until after 22 December 1989 about the cremation of protesters, even though multiple confessions by other officials make such a claim seem virtually impossible.  Thus, as his declaration below demonstrates, he was clearly asked if he dispatched a military prosecutor and civilian prosecutor to Cenusa Crematorium on 20 December 1989.  But to admit that he did would be to admit that he had known at the time about the burning of the corpses of Timisoara protesters…and therefore undermined the larger lie…

from http://www.scribd.com/doc/52568421/ORWELLIAN (Submitted to CIA’s PRB July 2006, cleared without redactions September 2006)

But my use of the term “Orwellian” in the title of this paper is not only designed to capture Voinea’s uncanny ability to make definitive statements that are demonstrably wrong, to argue that black is white and white is black—from his denial of the use of gunfire simulators in December 1989, to his claim that the only “lunetisti” who acted after 22 December were from the Army, to his denial of the existence of weapons and (especially “vidia”) bullets not in the arsenal of the Army, to his denial of the existence of “terrorists,” to his denial that any military unit was attacked during the events, to his denial of the role of foreigners in the events….

I use the term “Orwellian” here as much to describe the ease with which he has gotten and gets away with errors, misunderstandings, and falsehoods that could easily be challenged, if not combated by his interlocutors in the Romanian media and intelligentsia.  For it is the fact that he has been able and is able to get away with all this that is truly “Orwellian” and that is indeed a tragedy for Romania’s citizens.  The tragedy is thus less the predictable “supply side” of the post-authoritarian lie, than the enthusiastic consumption and appetite for it.  This is why I believe, accurately I would argue, that “December 1989” long ago became more about post-Ceausescu Romania than about what happened in December 1989.

https://romanianrevolutionofdecember1989.com/2010/10/05/%E2%80%9Corwellian%E2%80%A6positively-orwellian%E2%80%9D-prosecutor-voinea%E2%80%99s-campaign-to-sanitize-the-romanian-revolution-of-december-1989-part-9-orwellian-sanitywont-get-fooled-again/

Posted in decembrie 1989 | Tagged: , , , , , , , , , , , , , , , , | 1 Comment »

La Resita s-a jucat o mare carte a Revolutiei

Posted by romanianrevolutionofdecember1989 on May 5, 2013

 image0-001

Reşiţa a plătit şi ea cu sânge dorinţa de schimbare a regimului socialist. Capitala Banatului de munte a dat ca jertfă un număr de aproximativ 65 de morţi, toţi aceştia fiind victimele diversiunii securisto-teroriste aservite vechiului regim, în încercarea sa de a menţine teroarea asupra populaţiei din judeţul Caraş-Severin şi după evacuarea cuplului de dictatori în data de 22 Decembrie 1989.

http://www.memorialulrevolutiei.ro/index.php?page=evenimente/2012/vernisaj-reia

In Memoriam 1989

Un monument dedicat evenimentelor din Decembrie 1989 va fi ridicat în centrul municipiului Reşiţa, la cererea revoluţionarilor, dar şi a urmaşilor acestora.  În acest sens, primăria Reşiţa a lansat o competiţie la care se pot înscrie până în 15 mai, toţi artiştii plastici interesaţi. Cele mai bune trei proiecte vor fi premiate cu  cinci mii de lei, trei mii de lei şi respectiv două mii de lei. Câştigătorii vor fi anunţaţi în data de 30 mai. Monumentul se va numi “In Memoriam 1989” şi va fi amplasat pe locul actualei troiţe închinate eroilor Revoluţiei.

http://www.radio-resita.ro/in-memoriam-1989

http://www.resita.ro/eroi-ai-revolutiei

Eroi ai revolutiei

In decembrie 1989 am scapat de “domnia” Partidului Comunist si a “mult iubitului conducator”, Nicolae Ceausescu. In acea perioada, romanii satui sa indure o dictatura ajunsa la un prag maxim de acceptabilitate, au iesit in strada unul cate unul, pana s-au inmultit, formand o masa mult prea mare pentru a fi stapanita de Nicolae Ceausescu  si oamenii sai.

Tricolorul in timpul revolutieiPretul libertatii a fost scump. Pretul e imens, dramele prin care au trecut mii de familii in acea vreme nu au un pret anume, nu exista o alaturare de cuvinte agreabila. Pentru libertate s-au pierdut vieti. Vieti tinere, dornice de a descoperi viata in libertate, dar care nu au mai ajuns sa se bucure de ea. De libertate. Tineri si oameni in toata firea, din toate colturile tarii, au fost rapusi de gloantele si tancurile armatei. Sau de “teroristi” necunoscuti. Timisoara, Cluj, Iasi, Bucuresti, dar si in Resita, urmarile luptei pentru libertate se fac cunoscute si acum datorita memoriei celor care au disparut la revolutie.

Adam Livia, a fost o batrana din Resita care a plecat dintre cei vii in ziua de 25 decembrie 1989. Motivul este unul cat se poate de tragic. Un glont a penetrat fereastra apartamentului in care locuia si, din pacate, s-a oprit in corpul batranei.

Birbora Constantin pazea bazinele cu apa, era in timpul serviciului. Prins in valtoarea luptei, pe 14 decembrie 1989, acesta a fost impuscat mortal in zona capului. Final tragic a avut si Puraci Samfiu, unul din cei care au fost impuscati in fata sediului Militiei, decedand in urma ranilor provocate. Din pacate lista neagra nu se incheie doar cu aceste nume, ci si cu alte persoane care au sfarsit luptand pentru libertate, pentru dreptul a vorbi liber, de a munci unde si ce doreste. Pentru o viata mai buna.

De aceea, in memoria lor, le oferim o pagina, un loc de respect in amintirea lor, pe acest portal.

Nume si prenume Calitatea pentru care s-a acordat titlul Modul de acordare al titlului
1 Birbora Constantin Fost luptator garzi la S.C. U.C.M. Resita S.A. H.C.L. nr. 83 / 28.10.1993 Decernat post mortem
2 Ivan Marius Fost luptator garzi la Directia Judeteana de posta si telecomunicatii H.C.L. nr. 83 / 28.10.1993 Decernat post mortem
3 Lupea Ion Daniel Sublocotenent post mortem U.M.01929 H.C.L. nr. 83 / 28.10.1993 Decernat post mortem
4 Mihai Danut Sublocotenent post mortem U.M.01929 H.C.L. nr. 83 / 28.10.1993 Decernat post mortem
5 Motorgeanu Florinel Sublocotenent post mortem U.M.01929 H.C.L. nr. 83 / 28.10.1993 Decernat post mortem
6 Mircea Ioan Fost luptator garzi la S.C. U.C.M. Resita S.A. H.C.L. nr. 83 / 28.10.1993 Decernat post mortem
7 Poptelecan Ioan Capitan U.M.01929 H.C.L. nr. 83 / 28.10.1993 Decernat post mortem
8 Pongracz Norbert Sublocotenent U.M.01929 H.C.L. nr. 83 / 28.10.1993 Decernat post mortem
9 Ruvineantu Remus Lazar Sublocotenent U.M.01929 H.C.L. nr. 83 / 28.10.1993 Decernat post mortem
10 Raut Mihai Ovidiu Fost luptator garzi la S.C. U.C.M. Resita S.A. H.C.L. nr. 83 / 28.10.1993 Decernat post mortem
11 Smaranda Ion Capitan U.M.01929 H.C.L. nr. 83 / 28.10.1993 Decernat post mortem
12 Tamas Radu Simion Capitan U.M.01929 H.C.L. nr. 83 / 28.10.1993 Decernat post mortem
13 Talpeanu Mircea Fost angajat la Directia Judeteana de posta si telecomunicatii H.C.L. nr. 83 / 28.10.1993 Decernat post mortem
14 Adam Livia Victima a Revolutiei Române H.C.L. nr. 104/ 28.10.1993 Decernat post mortem
15 Branza Constantin Victima a Revolutiei Române H.C.L. nr. 104/ 28.10.1993 Decernat post mortem
16 Popa Valerian Victima a Revolutiei Române H.C.L. nr. 104/ 28.10.1993 Decernat post mortem
17 Presznovka Adam Ion Victima a Revolutiei Române H.C.L. nr. 104/ 28.10.1993 Decernat post mortem

 Lupea Ioan Daniel ( 255 )
Profesie: Soldat in termen la UM 01929 Resita
Data nasteri: 02.06.1970
Locul nasterii: Hunedoara
Calitate: Erou Martir
Data mortii: 24 decembrie 1989
Locul mortii: Resita, in dispozitivul de aparare al unitatii mil
Cauza: Impuscat pe 23 decembrie 1989 cu un glont dum-dum, care a intrat pe deasupra piciorului stang si a iesit pe sub mana stanga
Vinovati:

http://www.voxbanat.ro/divertisment/2090-militarii-de-la-unitatea-17-rachete-antiaeriene-semenic-impucai-cu-gloane-dum-dum

Militarii de la Unitatea 17 Rachete Antiaeriene Semenic, împuşcaţi cu gloanţe dum-dum

comemorare unitate1      Un moment solemn, dedicat Revoluţiei din Decembrie 1989, a avut loc, vineri, în curtea fostei garnizoane a Unităţii 17 Rachete Antiaeriene „Semenic” din Reşiţa.

      După trecerea în revistă a gărzii de onoare de către prefectul de Caraş-Severin, Silviu Hurduzeu, şi intonarea imnului de stat, a urmat o comemorare unitate2slujba religioasă, oficiată de către un sobor de preoţi, şi depunerea de coroane, la monumentul dedicat soldaţilor căzuţi în Revoluţia din Decembrie 1989, la Unitatea Militară 17 Rachete Antiaeriene Semenic.

      În fiecare an, în cazarma unităţii, eroii Revoluţiei sunt comemoraţi. Este un prilej pentru a reaminti, măcar comemorare unitate3câteva din momentele derulate începând cu data de 21 decembrie 1989, la Reşiţa.

      În acea seară, când manifestanţii erau deja adunaţi în faţa Comitetului Judeţean de partid din municipiu, s-a petrecut un lucru care a influenţat derularea evenimentelor.

comemorare unitate4      „Atunci, Regimentul 17 Rachete Antiaeriene Semenic a primit primit ordin să apere Comitetul Judeţean de partid. A fost, pentru prima oară, în calitatea mea de ofiţer al Armatei Române, cu o vechime de 25 de ani, în domeniu, când nu am spus: Am înţeles! Am adunat oamenii, le-am spus despre ce e vorba, care e misiunea regimentului. Atunci am luat decizia pe care mi-am asumat-o, de a nu scoate oamenii în stradă. Mi-am asumat decizia de a nu confrunta armata cu poporul, iar consecinţele nu s-au lăsat aşteptate. Dovadă, că în noaptea de 21 spre 22 decembrie, am fost atacaţi de profesionişti, care aveau în dotare arme care nu existau în Armata Română”, a declarat gen. (r.) Vasile Cocoşilă, comandant la acea vreme a Unităţii 17 Rachete Antiaeriene Semenic.

comemorare unitate      Unul dintre militarii care se aflau în punctul de control, sublocotenent post-mortem Daniel Lupea, a murit în noaptea de 23 spre 24 decembrie, după ce a fost împuşcat în stomac. Dacă glonţul era unul normal, Daniel Lupea ar fi trăit şi în ziua de astăzi, susţine gen. (r.) Vasile Cocoşilă.

comemorare unitate6      „Din păcate, a fost vorba de un glonţ dum-dum, care, în timpul impactului produce o explozie, iar lui Daniel Lupea i-au fost distruse toate organele interne. Asemenea gloanţe nu existau nici în dotarea Armatei Române, nici a gărzilor naţionale, nici a altor structuri naţionale de apărare. Au fost multe alte diversiuni, comemorare unitate5dar Armata, la Reşiţa, nu a reacţionat împotriva poporului. Şi susţin aceasta, în ciuda tuturor afirmaţiilor prin care se susţine contrariul”, a mai precizat fostul comandant al unităţii.

      După evenimentele din decembrie 1989, Reşiţa a fost declarat oraş martir. Aici şi-au pierdut viaţa, în timpul Revoluţiei, 25 de persoane.

http://www.7-zile.com/2008/12/25/1989-decembrie-caransebes-ii/

Zaharia Drăghiţă a supravieţuit mai multor tentive de asasinat. Prima dintre acestea a avut loc în 21 decembrie, la intrarea în Pipirig. A doua a fost atunci când – susţine acesta – le-a cerut celor din noua conducere a Primăriei să nu ridice receptoarele telefoanelor, şi tocmai el a încălcat consemnul. În momentul în care a fost întrebat ,,Zoli?”, şi a răspuns ,,Da!”, s-a şi tras asupra lui. Următoarea tentativă a avut loc în 24 decembrie, când a plecat la Reşiţa să aducă muniţie. La Kilometrul 8 s-a tras asupra lui, şi, odată ajuns în faţa Miliţiei Judeţene, s-a deschis iar focul, Zaharia Drăghiţă scăpând cu viaţă doar fiindcă s-a aruncat pe burtă. Glonţul era dum-dum, l-a găsit şoferul maşinii înfipt în banchetă, când au ajuns înapoi, la Caransebeş. ,,Tot acolo, la sediul Miliţiei Judeţene, un securist a împuşcat doi miliţieni, după care a fugit”, a mai spus Drăghiţă. După alte două săptămâni s-a tras asupra sa dintr-o Dacie roşie, despre care ulterior a aflat că era maşina comandantului Securităţii, Pârvu. Altă dată a scăpat ca prin urechile acului de o maşină care voia să-l calce în timp ce era pe trotuar, cu fetiţa nou-născută în cărucior…

https://romanianrevolutionofdecember1989.com/2008/12/27/un-caz-nou-24-decembrie-1989-resita-si-un-glont-dum-dum/

image0-002

Norbert Pongracz

Valentin Rosada

Nascut la 15 ianuarie 1971, unicul fiu al lui Norbert si al Ilenei Pongracz.

A cazut in noaptea de 23 decembrie 1989, ora 2,40 in unitatea (de radiolocatie) in care isi satisfacea stagiul militar. Un glont ucigas pornit din paduricea din apropiere (care ulterior s-a defrisat) in timp ce statea de vorba cu locotenentul sau i-a secerat pe amandoi. In total au fost ucise 9 persoane (ofiteri si militari in termen). S-a presupus ca ucigasii ar fi fost de la unitatea de rachete, dar arma cu care s-a tras a fost speciala, calibrul 5,62 fata de armamentul obisnuit de 7,62 mm.

Pe langa golul definitiv in sufletul lor, durerea cea mai mare a familiei Pongracz este ca nici acum nu s-a elucidat problema aceasta a ucigasilor fiului lor. Resita are declarati 16 morti in Revolutie, iar domnul Pongracz, cand a mers sa ridice trupul baiatului sau de la morga, a vazut circa 50 de cadavre.

Strada Gorunului a fost botezata dupa numele eroului Norbert Pongracz.

Sonetul sau de absolvent, dedicat lui Adrian Zamfirescu, contine urmatorul text: Sa traim din plin, soarele nu rasare de doua ori pe zi si viata nu ne este harazita decat o singura data? Cu stima si respect Norbi. Sub semnatura lui Norbi sta tiparit: La revedere, in prima sambata a lunii iulie 1999. El nu va putea veni la aceasta intalnire, dar va ramane pentru totdeauna in inimile noastre, intre eroii nostri.

Adolescent fiind, a trecut in randul nemuritorilor luptand cu arma in mana, pentru libertate, pentru prietenie, pentru ca in fapta aceasta este democratia – libertate si prietenie. Si pentru aceasta a fost si jertfa lui Norbert.

Suflet curat, fiu al unor parinti cinstiti si harnici, Norbert nu si-a dezmintit afirmatia: Viata nu ne este harazita decat o singura data. Avand constiinta acestui fapt, sacrificiul sau devine mai inalt, mai plin de intelesuri si durere decat insasi viata pe care o traim.

El nu a murit, traieste si va trai de-a pururi in sufletele parintilor sai, colegilor, camarazilor de lupta, in sufletele noastre.

Dumnezeu sa-l odihneasca in pace!

http://www.revolutialugojana.org/eroi

– Vă rog să vă prezentaţi, domnule plutonier.
– Sânt plutonierul Coancă Gheorghe.
– Pentru prima dată v-am întâlnit în data de 20 decembrie 1989, în faţa Consiliului, împreună cu subunitatea dumneavoastră. Ce s-a întâmplat apoi ?
– Din 20 până în 25 decembrie 1989 am apărat oraşul Lugoj.
– Iar după aceea ?
– Consiliul Frontului Salvării Naţionale din Reşiţa a cerut întăriri din partea Lugojului şi o parte din subunităţile noastre s-au deplasat de urgenţă în ajutorul fraţilor din Reşiţa.
– Bănuiesc că a fost vorba de “terorişti” ?
– Nu, de securitatea civilă a statului.
– Unde se găseau ei ? În vreo unitate militară ?
– Erau dispersaţi în tot oraşul, în locuinţe, cazemate subterane şi la Liceul nr. 2, unde îşi transportau răniţii.
– În ce mod îşi desfăşurau atacul ?
– Atacul se deschidea la lăsarea serii şi înceta în jurul orei opt-nouă dimineaţa.
– Aţi reuşit să prindeţi câţiva ?
– La una din locuinţele de unde s-a tras, am reuşit să arestăm un maior de securitate, împreună cu cei doi fii ai săi (unul de 14 ani, iar celălalt de 20 ani, elev la şcoala militară de securitate), toţi trei foarte buni trăgători.
– Nu erau conştienţi de faptul că totul e pierdut ?
– Ba fa, dar … la întrebarea adresată de comandantul unităţii militare din Reşiţa : “Ce rost are vărsarea de sânge, situaţia oricum nu o puteţi întoarce ?”, răspunsul comandantului Securităţii civile, atunci arestat, a fost : “Puţin ne pasă !”.
– Care a fost atitudinea civililor ?
– Populaţia a manifestat o adevărată dragoste faţă de armată, gărzile patriotice participând activ la acţiunile de luptă.
– Aţi avut victime ?
– Din rândul gărzilor patriotice s-au înregistrat multe victime, din rândul subunităţii noastre nu s-a înregistrat nici o victimă.
Când s-au predat securiştii şi ce armament au folosit ?
– S-au predat în data de 29 decembrie 1989, dar am continuat să apărăm obiectivele până astăzi, 10 ianuarie, când ne-am întors la Lugoj. Armamentul lor era de provenienţă străină, super-uşor, de calibru 5,6 şi în cadenţă de tragere dublă. Gloanţele erau cu vârf retezat şi pastilă explosivă în cap.
– Care este acum cea mai mare dorinţă a dumneavoastră ?
– Să-mi revăd copilul, de doi ani şi jumătate. Să fac o baie fierbinte şi să-mi schimb cizmele că, din 17 decembrie până în 5 ianuarie 1990, am dormit îmbrăcat şi fără să-mi scot cizmele din picioare.
– Spuneţi-mi, s-a ridicat convocarea ?
– Nu, dar ni se permite să mergem zilnic, pentru câteva ore acasă.
– Aveţi un gând personal ?
– Sânt mândru, satisfăcut, că atât la Lugoj cât şi la Reşiţa, ca de altfel în întreaga ţară, Armata şi-a dovedit calmul, puterea de discernământ şi disciplina.

Reporter : Simion FLORIEAN

(Drapelul, nr. 7 – sâmbătă, 13 ianuarie 1990)

Adam Livia ( 21 )
Profesie: Pensionara
Data nasteri: 19.01.1924
Locul nasterii: Caras-Severin
Calitate: Erou Martir
Data mortii: 25 decembrie 1989
Locul mortii: Resita, Piata 1 Decembrie 1918, (in locuinta sa)
Cauza: Plaga impuscata a capului
Vinovati:
Observatii: Glontul penetrant a intrat prin fereastra apartamentulu

 image0-001

image0-004

image0-005

image0

image0


Posted in decembrie 1989 | Tagged: , , , , , , , , , , , , , , | 1 Comment »

Procesul de la Timisoara (XII): Timisoara, the key to the Revolution then; the key now to the truth about the Counter-revolution

Posted by romanianrevolutionofdecember1989 on October 27, 2011

[as always, purely personal views based on purely personal research and publications over the past two decades]

–There are more than a dozen cases (most available online, including from court testimonies highlighted here) of people wounded or killed by exploding dum-dum bullets in Timisoara on 17-18 December 1989.  Half a dozen medical personnel in Timisoara attest to treating people with dum-dum bullet wounds.  Foreign television crews in Timisoara in the days of late December 1989 reported on the use of dum-dum bullets by Ceausescu regime forces and Army personnel in the early months of 1990 alleged the same.  So why not admit the use of dum-dum bullets before 22 December 1989?…Therein lies the conundrum…

Romania December 1989: But surely someone must have previously investigated the ballistics evidence?

Thanks to Miodrag Milin (and ASOCIAŢIA MEMORIALUL REVOLUŢIEI 16-22 DECEMBRIE 1989, TIMIŞOARA), the tapes of the Timisoara trials of 1990-1991 have been transcribed and made available to the public.  These transcripts are highly valuable for the researcher of the December 1989 Romanian Revolution.  To my knowledge, much of this information has never made it into the public domain, and much of the most important information has definitely not.

[Are these court documents available at the website of the IICCMER?  Or the website of Asociatia 21 decembrie 1989?  No!  Thankfully, however, they are available on this http://www.banaterra.eu/romana/files/procesul_de_la_timisoara_volumul_II.pdf .  The following is from Volume 2.]

The 9 March 1990 testimony of Ion Deheleanu, chief of the Timis County Militia in December 1989, is edifying…he emphatically denies the existence of the terrorists after 22 december 1989 (using the oldest claim in the book, “because personally I never saw any”) and explains that the use of “different cartridges” after 22 december 1989 was a result of civilians having been armed from the stocks of the Securitate and Militia.  He denies however that there might have been anything unusual about these cartridges (i.e. explosive dum-dum, etc.)

This confirms what can be proven from statements of the time, but has long since been forgotten:  the idea that there were no terrorists, that Army units and civilians given arms shot wildly into one another by accident or by intention, did not originate with opponents of the Iliescu regime, but with the former Securitate and Militia….(the following article from 17 January 1990 makes this clear)

“Acum securistii vintura versiunea lor: Ati tras voi in voi ca prostii”: dezinformare securista in derulare (ianuarie 1990)

Deheleanu-type views can also be seen here in a late 1991 article by Pavel Corut under his later acknowledged alias of “Paul Cernescu”…he talks about reading the fantezist (fantastical) and pathetic revelations of Army personnel regarding the use of explosive and vidia bullets in December 1989…i.e. he too seeks to deny their use and existence

Paul Cernescu, acknowledged alias of a Fourth Directorate Securitate Military Counter-Intelligence officer, Pavel Corut

—————————————————————————————————————————————

Yet foreign media reporting from Timisoara and Army personnel in the initial post-revolutionary period talked about the use and existence of dum-dum bullets:

Let’s Go to the Videotape! (I) “To the Army it’s confirmation that they’ve been dealing with a specially-trained force…because it’s the type of bullet they’ve never seen before” (ITN UK Television, Timisoara Romania, December 1989) (plus Irish Television, The Tragic Fate of Florica Sava)


Penny Marshall, ITN correspondent:  “This is one of the thousands of bullets that’s been handed in or found on the streets here in Timisoara. 

To the Army it’s confirmation that they’ve been dealing with a specially-trained force…because it’s the type of bullet they’ve never seen before.”


Soldier speaking to Ms. Marshall:  “these are bullets…”

“…the explosive bullets”

http://www.itnsource.com/compilations/regions/europe/?lr=S24090801

Clip 100 of 125

Clip Ref: S24090801 2 113478

Copyright: ITN

Duration:00:01:44

Timecode – In:

Out:

28th December 1989 – Timisoara search GRAPHIC Exit the secret police ROMANIA: Timisoara: EXT Soldiers standing outside Army HQ INT Camera goes inside HQ / Officer shows and explains weapons …
A1: Mix / A2: Mix

FBIS-EEU-90-006 9 January 1990 “Army Combs Timisoara Region for Securitate” Agence France Presse 9 January 1990, pp. 61-62

According to the journalist, the Army’s suspicions were confirmed when it found a cache of dum-dum bullets, exclusively used by the Securitate, at the home of the head of the agricultural cooperative at Topolovatu Mare, Ioan Josu [former member of the Communist Party Central Committee].

Army officials recounted the same:

Iosif Costinas cu Locotenent-colonelul PETRE GHINEA, “O Lupta cu Fortele Raului,” Orizont (Timisoara), nr. 5 (2/2/1990), p. 5

————————————————————————————————————————–

Two of the people who testified in court, Margaret Cacoceanu and Alexandru Koos, discussed the use of dum-dum bullets in Timisoara after the flight of Nicolae Ceausescu and Elena Ceausescu at noon on 22 December 1989 (Koos also described the terrorists he fought against and who he considered had shot him)

Procesul de la Timisoara (X): Gloante explozive (dum-dum) dupa 22 decembrie 1989

Procesul de la Timisoara (XI): Dupa 22 decembrie–teroristii. Martorii Alexandru Koos, Ion Flocioiu, si Herlea Floarea

——————————————————————————————————————————————-

Peter Siani-Davies in 2005 speculated in general terms that any use of atypical munitions–those not used by the Army–could not necessarily be attributed to their use by the “terrorists” because civilians in certain places had been armed from Securitate and Militia stockpiles.

Peter Siani-Davies, The Romanian Revolution of December 1989, p. 154.  parts of this excellent book are available online at

http://books.google.com/books?id=vBssmkvaSoQC&pg=PA318&lpg=PA318&dq=peter+siani-davies+romanian+revolution&source=bl&ots=Y-MublxnHX&sig=SzoRJhsVWPdDdexDztY4UTwyAfA&hl=en&ei=WFKpTvvMJOfk0QHc_qmTDg&sa=X&oi=book_result&ct=result&resnum=9&sqi=2&ved=0CFAQ6AEwCA#v=onepage&q&f=false

for the discussion Siani-Davies cites from my dissertation see here:  https://romanianrevolutionofdecember1989.wordpress.com/rewriting-the-revolution-1997-chapter-8-unsolving-december/

_______________________________________________________________________________

The Siani-Davies’ thesis of free-floating arms, of civilians having shot with Securitate and Militia weapons and thus responsibility/guilt thereby not necessarily being attributable to the Securitate or Militia falls completely apart, however, when we turn to the court testimonies and revelations concerning those who were wounded and/or killed by dum-dum explosive bullets on 17 December 1989 in Timisoara.  Clearly, unlike post 12:08 pm on 22 December 1989, there was no opportunity or possibility for civilians/protesters to have these arms.

Moreover, it should also be pointed out, the so-called DIA hypothesis (alleging that the terrorists were from the Army’s intelligence directorate and therefore might be the source of such atypical munitions) also falls apart here.  DIA personnel were not present in Timisoara on the afternoon and evening of 17 December 1989 when these injuries and deaths from exploding bullets took place.

Finally, the idea that “perhaps the rank-and-file Army had dum-dum explosive bullets too” falls apart:  in twenty-two years, not a single Army official (including former draftees!) has admitted or alleged such a thing and there has been absolutely no evidence that this might have been the case.  What is more:  as we have seen, where as some Army officials (see Petre Ghinea above) want to talk about the existence of dum-dum bullets and acknowledge there use in December 1989, Securitate and Militia personnel (Ion Deheleanu, Pavel Corut, etc.) deny their very existence!  This speaks volumes about potential culpability.

Cases available on the Internet mentioning the wounding or killing of demonstrators with dum-dum explosive bullets on 17-18 December 1989.  There are more than a dozen in all, many of whom we have seen were testified about during the Timisoara trials.

from Adevarul http://www.adevarul.ro/locale/timisoara/DECEMBRIE_-89-_Si-a_pierdut_iubita_si_piciorul_stang_0_173982752.html author Stefan Both

Danut Gavra with his two daughters in the Heroes’ Cemetery in December 2009

rish Television (RTE) captured what were apparently the last hours of Florica Sava’s  tragic end.  Warning:  the scene from 11:00 to 11:30 is graphic and unsettling.

posted by mikenork

http://www.youtube.com/watch?v=c3A6IiaOWhs

Brendan O’Brien (reporter):  “Florica Sava, a 33 year old mother of two young sons, was shot from a car with a dum-dum bullet.  It caused massive internal injuries.  Doctors said she had just hours to live.”

https://romanianrevolutionofdecember1989.wordpress.com/2011/05/11/lets-go-to-the-videotape-i-to-the-army-its-confirmation-that-theyve-been-dealing-with-a-specially-trained-force-because-its-the-type-of-bullet-theyve-never-seen-before-itn-uk-telev/

Procesul de la Timisoara (I): Missed Press Opportunities. The testimonies of Margaret Cacoceanu and Doina Gherasim (25-26 September 1990)

Procesul de la Timisoara (IV): Martorii Adrian Kali, Ioan Musca, Traian Orban, si Alexandru Koos

Procesul de la Timisoara (V): Martorii Cristian Rusu, Daniela Lengyel, si Aurica Rusu (mama lui Marius Ciopec)

KEY REVELATIONS COME FROM THE FOLLOWING COURT TESTIMONY:

Procesul de la Timisoara (II). Audierea partii civile Popovici Ion: “…Atata retin foarte bine minte, ca ofiterul a spus, cica: ‘Nu, voi trageti cu dum-dum-uri si dupa aia Armata raspunde.’”

Some excerpts: P.C.:  Ati dat o declaratie?   Po. I. :  Da  P.C.:  O mentineti?  Po. I. Da (p. 827) P.C.:  “Inteleg sa fiu audiat in cauza ca parte civila”, da?  V-as ruga sa faceti putin liniste!  “Mentin declaratia de la Procuratura si…” (p. 833)

Po. I.:  …Da [am fost ranit].  Si dupa aceea a venit unul dintre trei [civili mai in varsta] dupa mine, m-a tarat pana la masina si la masina, acolo, am luat o bataie…ca n-am putut doua saptamani nici sa mananc nimica.  M-a lovit cu patul de arma in falca si cu bocancii in cap.  Si m-au dus, m-au dus la Garnizoana.  La Garnizoana m-au aruncat din masina si a venit ofiterul de serviciu.  Au venit si acestia trei a spus lu’ ofiterul de serviciu, cica:  “Luati-l si duceti-l  la arest.”  Atata retin foarte bine minte, ca ofiterul a spus, cica:  “Nu, voi trageti cu dum-dum-uri si dupa aia Armata raspunde.  Voi omorati oameni si raspunde Armata dupa aceea.”  Asta tin minte precis.  Si de acolo mi-am dat seama ca nu poate sa fie soldati aceia. (p. 830)

—————————————————————————————

Dr. Manuel Burzaco from “Doctors without Borders” was part of a team of doctors from that group who visited hospitals in Bucharest, Ploiesti, Brasov, Buzau and Braila in late December 1989 and early January 1990.  This report from the Madrid daily El Pais touches upon the women and children gravely injured by the exploding “dum dum bullets used by the Securitate.”

SIX Doctors/Medical personnel from Timisoara alone have discussed the use of dum-dum bullets against demonstrators in Timisoara…

Doctors also reported on the wounds caused by explosive bullets (i.e. dum-dum bullets):  In this dispatch from Agence France Presse, relayed by Radio Free Europe on 25 December 1989, Dr. Aurel Mogosanu, a medic in the intensive care unit of a Timisoara hospital, says based on his thirty years of experience, some of the wounds could only have been CAUSED by EXPLOSIVE BULLETS SHOT AT THE PROTESTERS”

sursa (documentele Europa Libera disponsibile la):  http://media.hotnews.ro/media_server1/generic_file-2009-12-22-6754154-0-radio-bucuresti-25-dec-pdf.pdf (p. 49 of 82)

mai mult despre Dr. Aurel Mogosanu in decembrie 1989:  http://www.sorinbogdan.ro/2009/12/timisoara-18-decembrie-1989/.

Rodica Novac’s claim is corroborated elsewhere by four other medical officials on call during the Timisoara repression.  First, in Romanian, by Dr. Atanasie Barzeanu, then in Hungarian by three doctors (Vladimir Fluture, Csaba Ungor, and Andras Goga) present and performing surgery in Timisoara hospitals from 17-19 december 1989 who recount separately their discovery of dum-dum exploding bullets among the bullets with which demonstrators arriving at the hospital had been shot.  december 1989: temesvari orvosok, dum-dum golyok, es a roman forradalom

Sava Florica, 33 de ani, vinzatoare la Loto-pronosport in cartierul Fabric, impuscata din mers, in Piata Traian

Barzeanu Atanasie, 65 anit, medic primar, doctor in stiinte, chirurg, Spitalul Judetean Timisoara

“…sintem deci in 18 decembrie…Pe la orele doua si patruzeci, cind inchideam o operatie–Sava Florica, 33 de ani, vinzatoare la Loto-pronosport in cartierul Fabric, impuscata din mers, in Piata Traian, dintr-un ARO, pacienta prezentindu-se o echimoza cu distrugerea tesuturilor (plaga in diametru de 15 centimetri), a tesuturilor din regiunea epigastrica, inclusiv a muschilor drepti abdominali, cu ruptura a colonului ascendent transvers si a jejuno-ileonului, fiind in stare de soc grav traumatic, hemoragic–, fara sa-mi poti explica nici macar acum cu ce fel de gloante a putut fi lovita, pentru ca nu am identificat nici orificiul de iesire si nici pe cel de intrare, a venit o asistenta de la Chirurgie I, care mi-a spus sa merg la domnul Ignat.”

Titus Suciu, Reportaj cu Sufletul la Gura, (Editura Facla 1990), pp. 133-134.

The following first appeared in Gyorgy Mandics’s Temesvari golgota (1991) pp. 348-349 and is reprinted in his A Manipulalt Forradalom (2009).  [My guess is this is also the source for the reference to dum dum bullets in the German language wikipedia entry for http://de.wikipedia.org/wiki/Rum%C3%A4nische_Revolution_1989 — Hans Vastag, György Mandics, Manfred Engelmann: Temeswar. Symbol der Freiheit. Wien 1992. ]

pp. 348-349

Ket esetuk volt az elejen.  Ezert is hivtak be oket.  Egy 14 eves gyermeket a haz elott lottek le, szinte a szomszedban, egy golyoszoros ARO-rol talaltak el; egy oreg nenit a ter tuloldalon, az erkelyen ertek a golyok.  A zarja ment ki, kicsit nagyott hallott mar, amire is csoda, 64 evesen, azt hirtelen ugy erezte, hogy labaibol kimegy minden ero es lecsusott az erholya.  Na milyen gyonge lettem egyszeruen–mondotta maganak. de ahogyan fel akart tapaszkodni meg lepve tapasztalt, hogy vertocsa gyult alatta.  Bekialtolt a vegenek aki egy szomszed segitsegevel athozta a nenit a legkozelebbi korhazba, itt a Marasti ter tuloldalan, az uj Klinikakba, avagy hivatalos neven a 2 szamu korhazba, ahol rogton osszecodult mindenki csodat latni.  Ekkor hivtak be Baranziekat es minden mozgositato orvost, hiszen a fegyverek ropogatak.  Azota is kisebb nagyobb megszakitasokkal, felfelecsapolt a gepfegyverek, golyoszorok, geppisztolyok langzivatarja, remulettel telitva az ejszaki eget.

p. 349

De azt a ket elso esett nem kovettek ujabbok.  Igz aztan volt ido alaposan szemugyre venni a nenit akinek combjan elol egz akkora lyuk tatongott mint egy egy lejes, a comba hatso felen ahol eltavotott a golyo, ott viszont mar akkora mint egy otlejes.  Fluture doktor, az egzik sebesz erosen kototte az ebet a korohoz, hogy ez egz specialis dum-dum robbanogolyo okozta seb, hiszen a szakirodalomban azt irjak, hogy csak ez a robbannolovedek-fajta-amelyet ugyan az ENSZ eltitott, am a nemzetkozi terrorizmusban kulonesen divatos ma is–okoz az izomszovetbol kijovet sokkal nagyobb roncsolasokat mint a bemenetnel.  Az orvosok odazarandokoltak a sebesulthoz, mivel egzik sem latott semhogy dum-dum golyo utotte sebet, de egyaltalan lott sebet sem soha eleteben.  Igz aztan csak szivtak a rangeletrahoz igazodva a sebesz foorvosok az amerikai Kentet, a foamnesztezialogus a holland pipadohanyt, az asztalyos orovosok a bolgar BT-t, a fonoverek a jugoslav Vikend-et, a noverek es helyapolok a roman Snagov-t, Golfot.  Es vartak.

(Note: it is unclear who the 64 yr. old described was…there are several individuals without ages listed as injured or dead during the events, but I think it more likely the age of the woman is incorrect)

Jozsef Gazda Megvalto karacsonyErdelyi magyar tulelok emlekeznek. (1990)

Ungor Csaba:  Ket ora utan senkit be nem hoztak, senkit be nem engedtek, egyetlen sebesult sem.  A korhazbol kikanyarado  mentoautokra is lottek.  Ket ora utan mindre, ami mozgott, jarokelo, auto, mindenre lottek, csak hogy ok tudjak begyujteni a sebesulteket s a halottakat.  Kiderult az elso golyok utan, amiket a sebekbol gyujottek ossze, szedtek ki, hogy nem eles katonai toltenyekkel lottek, hanem dum-dum golyokkal, amik nagy rombolasokat okoztak.  Egy 16 eves, ketszer sebesult gyermek meselte el, ok azt hittek, hogy hosok, azt hittek, hogy meg fogjak menteni a forradalmat, mert biztosra vettek, ha a felnottek sorfala ele allnak, nem fognak belejuk loni.  Lottek rajuk is.

Goga Andras:  A masodik izgalomkelto esemeny volt kedden delelott, hogy az osszes regiszterunk–mind a surgossegen, mind az osztalyon–, melyekre felirtuk a muteteinket, eltuntek, a mai napig sem talaltuk meg.  Bennuk voltak az ev osszes mutetei[***]…En aznap kettot operaltam.  Egy tuntetonek a bore alol vettem ki egy nagyon kulonleges golyok, nem is golyot, egy ilyen repeszdarabot, melyet a katonasag aztan megvizsgalt, s azt mondtak, nekik nincs tudmasuk, hogy ez mi lehet.  Egy masiknak pedig fejserulese volt, persze abban nem talaltam golyot, amtent rajta.

***This appears to be a discussion of the operation of Colonel Nicolae Ghircoias (Director of the Criminalistic Institute of the Militia’s [Police’s] General Inspectorate) to make evidence disappear–for a discussion, see Bullets, Lies, and Videotape: The Amazing, Disappearing Romanian Counter-Revolution of December 1989 (Part I: “His name was Ghircoias…Nicolae Ghircoias”) by Richard Andrew Hall

——————————————————————————————————————————————

Uzina Sadu-Gorj, august-septembrie 1989,

comanda de fabricatie a gloantelor explozive DUM-DUM

Referitor la existenta cartuselor explozive si perforante, dupa unele informatii rezulta ca in perioada august-septembrie 1989 la uzinele Sadu-Gorj s-a primit o comanda de executare a unor asemenea cartuse explozive.  Comanda a fost ordonata de Conducerea Superioara de partid si executata sub supravegherea stricta a unor ofiteri din fosta Securitate.

Asa cum s-a mai spus, asupra populatiei, dar si asupra militarilor MApN teroristii au folosit cartuse cu glont exploziv. Cartusele respective de fabricarea carora fostul director al uzinei Constantin Hoart–actualmente deputat PSM Gorj–si ing. Constantin Filip nu sunt straini, au fost realizate sub legenda, potrivit careia, acestea urmai a fi folosite de Nicolae Ceausescu in cadrul partidelor de vanatoare.

Consider ca lt. col. Gridan fost ofiter de Contrainformatii pentru Uzina Sadu–actualmente pensionar ar putea confirma fabricarea unor asemenea cartuse si probabil si unele indicii cu privire la beneficiar.  Daca intr-adevar aceste cartuse au fost fabricate in Romania atunci este limpede ca o mare parte din teroristii din decembrie 1989 au fost autohtoni, iar organele de securitate nu sunt straine de acest lucru.

from Bullets, Lies, and Videotape: The Amazing, Disappearing Romanian Counter-Revolution of December 1989 (Part VII: Conclusion. Those Who Told Us the Truth) by Richard Andrew Hall (UPDATED with new xeroxes)

for Part I see PART I: His Name Was Ghircoias…Nicolae Ghircoias

for Part II see Part II: A Revolution, A Coup d\’etat, AND a Counter-Revolution

for Part III see Part III: Lost…during Investigation

for Part IV see Part IV: The Good Sergeant Schultz or They Know Nothing

for Part V see Part V: Seeing is Believing Videos One and Two

for Part VI see Part VI: Seeing is Believing, Videos 3 and 4

Bullets, Lies, and Videotape:

The Amazing, Disappearing Romanian Counter-Revolution of December 1989

by Richard Andrew Hall, Ph.D.

Standard Disclaimer:  All statements of fact, opinion, or analysis expressed are those of the author and do not reflect the official positions or views of the Central Intelligence Agency (CIA) or any other U.S. Government agency.  Nothing in the contents should be construed as asserting or implying U.S. Government authentication of information or CIA endorsement of the author’s views.  This material has been reviewed by CIA to prevent the disclosure of classified information.  [Submitted 19 November 2009; PRB approved 15 December 2009]

I am an intelligence analyst for the Central Intelligence Agency.  I have been a CIA analyst since 2000.  Prior to that time, I had no association with CIA outside of the application process.

Those Who Have Told Us the Truth [1]

As opposed to the aforementioned Vladimir Belis, Pavel Corut, and Dan Voinea, all of whom who have strenuously and repeatedly denied the existence and use in December 1989 of atypical munitions of dum-dum bullets and vidia bullets, there exist those who have told us of the existence and use of these in December 1989.[2] They are essentially, for lack of a better term, former Securitate whistleblowers, who have admitted the Securitate’s role in providing the “terrorists” who caused so much destruction, mayhem, and loss of life in those days.

For years I have been essentially the sole researcher inside or outside the country familiar with and promoting the claims of 1) former Timisoara Securitate Directorate I officer Roland Vasilevici—who published his claims about December 1989 under the byline of Puspoki F. in the Timisoara political-cultural weekly Orizont in March 1990 and under the pseudonym “Romeo Vasiliu”—and 2) an anonymous USLA recruit who told his story to AM Press Dolj (published on the five year anniversary of the events in Romania Libera 28 December 1994…ironically (?) next to a story about how a former Securitate official attempted to interrupt a private television broadcast in which Roland Vasilevici was being interviewed in Timisoara about Libyan involvement in December 1989).

Vasilevici claimed in those March 1990 articles and in a 140 page book that followed—both the series and the book titled Pyramid of Shadows—that the USLA and Arab commandos were the “terrorists” of December 1989.  What is particularly noteworthy in light of the above discussion about “exploding [dum-dum] bullets” was his claim that the USLA and the foreign students who supplemented them “used special cartridges which upon hitting their targets caused new explosions” [emphasis added]—in other words, exploding or dum-dum bullets.[3]

The anonymous USLA recruit stated separately, but similarly:

I was in Timisoara and Bucharest in December ’89.  In addition to us [USLA] draftees, recalled professionals, who wore black camouflage outfits, were dispatched.  Antiterrorist troop units and these professionals received live ammunition.  In Timisoara demonstrators were shot at short distances.  I saw how the skulls of those who were shot would explode. I believe the masked ones, using their own special weapons, shot with exploding bullets.  In January 1990, all the draftees from the USLA troops were put in detox.  We had been drugged.  We were discharged five months before our service was due to expire in order to lose any trace of us.  Don’t publish my name.  I fear for me and my parents.  When we trained and practiced we were separated into ‘friends’ and ‘enemies.’  The masked ones were the ‘enemies’ who we had to find and neutralize.  I believe the masked ones were the ‘terrorists’.[4] [emphases added]

As I have pointed out, despite the short shrift given these two revelations by Romanian media and Romanianists, one group has paid close attention:  the former Securitate.  That is not accidental.[5]

for full discussion of those who told us the truth (i.e. continuation of above), see discussion here:

Bullets, Lies, and Videotape: The Amazing, Disappearing Romanian Counter-Revolution of December 1989 (Part VII: Conclusion. Those Who Told Us the Truth) by Richard Andrew Hall (UPDATED with new xeroxes)

for those who cannot be trusted to tell us the truth (i.e. Vladimir Belis, Dan Voinea, etc.), see discussions here:

Bullets, Lies, and Videotape: The Amazing, Disappearing Romanian Counter-Revolution of December 1989 (Part IV: The Good ‘Sergeant Schultz’ or ‘They Know Nothing’) by Richard Andrew Hall

 

Posted in decembrie 1989, raport final, Uncategorized | Tagged: , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , | 7 Comments »