The Archive of the Romanian Revolution of December 1989

A Catch-22 December 1989, Groundhog-Day Production. Presenting the Personal Research & Scholarship of Richard Andrew Hall, Ph.D.

Posts Tagged ‘gloante explozive dum-dum decembrie 1989’

25 for the 25th Anniversary of the Romanian Revolution: #5 Timisoara (Podul Decebal) Evidence Suggests only the Securitate Had Dum-Dum Bullets

Posted by romanianrevolutionofdecember1989 on December 18, 2014

(Purely personal views as always, based on over two decades of research and publications inside and outside Romania)

2014 marks the 25th anniversary of the collapse of communism in central and eastern Europe–Poland, Hungary, East Germany, Czechoslovakia, Bulgaria, and Romania.  This series looks at 25 things I have learned about the events of the Romanian Revolution of December 1989.  The numbering is not designed to assign importance, but rather–to the extent possible–to progress chronologically through those events.

Significance:  Romanian journalists and researchers, but perhaps in particular Timisoara journalists and researchers, have failed to systematically analyze the use of atypical munitions–most notably, exploding DUM-DUM bullets–in the wounding and killing of demonstrators in Timisoara in December 1989.  They invoke, for example, the claims of military prosecutors such as General Dan Voinea (http://rcristea.blogspot.com/2007/11/nici-simulatoare-de-tragere-nici.html), who outright denies their use, or General Romeo Balan ( https://mariusmioc.wordpress.com/2014/03/19/procuror-militar-general-r-romeo-balan-identificarea-victimelor-incinerate-ale-revolutiei-timisorene/), who conveniently avoid mention of the type of bullets with which Timisoara demonstrators were wounded or killed. 

However, they suddenly are willing to countenance their use where demonstrators maintain they were shot by the Army.  But they fail to ask the critical question of what forces were present among those involved in firing on demonstrators and what evidence exists that the institution in question had access to and possessed such munitions?  The evidence is pretty clear:  even where demonstrators zealously maintain they were shot “by the Army,” Securitate forces were also present, and whereas there are multiple indications that the Securitate possessed and used such ammunition, there exists NOT a SINGLE piece of evidence that the Army did.  Until those who maintain this point of view can marshal evidence demonstrating that the Army possessed and used DUM-DUM bullets, logically one can only assume that it was the Securitate who possessed and used these vicious munitions.  To illustrate this, let us look at the tragedy at Podul Decebal in Timisoara on 17 December 1989.

(Dan Gavra has no doubt:  his foot was blown off by a double-explosion bullet, a DUM-DUM bullet.  Indeed, in this interview with Radio Timisoara Vocea Evangheliei, from approximately min. 20:45 he explains exactly why)

We know that at least four people and probably more were wounded or killed with exploding DUM-DUM bullets at Podul Decebal on 17 December 1989, including Ţînţaru Teodor Octavian (http://asociatia17decembrie1989timisoara.wordpress.com/in-memoriam/ “Octavian suferise o operaţie laborioasă condusă de Dr. Lazăr Fulger. Din cauza gloanţelor explozive i-au fost distruse un rinichi, jumătate din ficat şi artera femurală. Nu a supravieţuit pentru că nu erau rezerve de sânge pentru transfuzie.”) and  Banciu Leontina  http://www.memorialulrevolutiei.ro/index.php?page=revista-on-line/memorial-4/masacrul-de-la-pod-i Pe certificatul medical de constatate a decesului soţiei scrie: plagă împuşcată torace, glonţ exploziv. Deci a explodat în inimă glonţul, iar Procuratura Militară, după declaraţiile care au fost, care le-am dat eu, mi-a dat alt certificat care zice că a fost în coloana de manifestanţi de la Podul Decebal din Timişoara şi a fost împuşcată în seara din 17 Decembrie.”)

Gavra continued:

D.G.: – Am rămas în picioare. Când am vrut să fug, a început, din nou, rafala. Iar am rămas în picioare. Iar s-a oprit. Şi atunci am vrut să fug. Şi-atunci a venit un cartuş, deci am luat-o spre stânga, direct din faţă a venit… deci eu am fost în mijloc, chiar în mijlocul şoselei. Când am vrut să fac stânga, a venit un cartuş şi m-a lovit în picior. Şi am zburat vreo doi, trei metri în aer. Am căzut pe marginea, pe pământ acolo, într-o baltă, într-o urmă de TAB, cred că acolo întorsese TAB-ul sau cine ştie, că eram parcă într-un tranşeu. Aşa am simţit, când am căzut jos, încă o rafală razantă cu pământul. Doar atât am apucat, să-mi pun mâinile după cap. Şi, când am vrut să mă ridic de acolo, din noroi – spun de noroi, pentru că am văzut că tot eram plin de noroi – nu mai reuşeam să-mi ridic piciorul. Piciorul meu parcă era bătut cu un ţăruş în pământ. Piciorul meu a dispărut de la genunchi şi până la talpă, pe o distanţă de douăzeci şi ceva de centimetri. A dispărut tibia, peroneul, tot. Au tras cu cartuşe cu dublă explozie.  http://www.memorialulrevolutiei.ro/index.php?page=revista-on-line/memorial-5/masacrul-de-la-pod-ii 

Gavra has detailed whom he believes was involved in his wounding (and the death of his girlfriend at the time, 21 year old Ewinger Slobodanca) in the following interview.  His focus is on Army personnel who opened fire, commanded by Major Gheorghe Badea:

„Plutonul de execuţie era de la unitatea unde am făcut eu armata”

D.G.: – La Podul Decebal era un pluton de execuţie, o unitate militară… ironia sorţii, chiar cu câtva timp înainte fusesem concentrat la unitatea aceea militară.
L.K.: – Care unitate ?
D.G.: – 01185 de pe Chişodei. Era sub comanda maiorului Badea Gheorghe acel pluton. Ne-am apropiat de ei şi strigam: „Nu vă impacientaţi! Fără violenţă!”. Diferite lucruri. Şi ne-am apropiat la vreo 30 de metri de ei. Fără somaţie, fără nimic, s-a tras în plin în noi.

L.K.: – Până unde aţi ajuns? Până la colţ cu…
D.G.: – La vreo 30 de metri… Ei erau dispuşi în felul următor: un rând în genunchi, un rând în picioare. Între Parc şi Bega. Pe şoseaua aceea. La o distanţă de vreo cinci, zece metri de pod. Noi ne-am apropiat de ei, am zis 30 de metri, dar poate mai aproape, pentru că-i vedeam şi puteam să avem un dialog. De fapt, numai noi strigam: „Fără violenţă!”.

L.K.: – Erau luminile încă?
D.G.: – Nu. Nu erau. Şi s-a tras în plin în noi.
L.K.: – Aţi fost somaţi?
D.G.: – Nu, eu atâta mi s-a părut, că cel din dreapta plutonului fuma şi, când a aruncat ţigara, a început şi focul, dar poate-i doar închipuirea mea, n-a fost nicio somaţie, nici…

L.K: – Aţi văzut nişte siluete, practic? Un TAB aţi văzut? Erau în dispozitiv?

G.D.: – Nu. Erau… deci am spus că a fost o grupă. Vreo patru de tragere în genunchi şi vreo şase, şapte în picioare. Unii spun că au fost mai mulţi, dar eu cam aşa îmi aduc aminte. Pentru că eram chiar în faţă, am rămas, la un moment dat, toţi au fugit, au căzut, au murit, au fost răniţi. Eu am rămas în picioare, pentru că m-am şocat. Nu-mi venea să cred că se întâmplă. Patru bucăţi mi-au trecut, mi-au şuierat pe la urechea dreaptă. Am vrut să mă pun şi eu jos, au bătut în piatră cartuşele. Realmente nu mai ştiam ce să fac! Mă gândeam: acuma o să mor. Şi, când am simţit o ezitare între rafale, pentru că a fost o rafală… Eu am rămas şocat. S-a oprit.

„Am zburat vreo trei metri şi am căzut într-o baltă”

D.G.: – Am rămas în picioare. Când am vrut să fug, a început, din nou, rafala. Iar am rămas în picioare. Iar s-a oprit. Şi atunci am vrut să fug. Şi-atunci a venit un cartuş, deci am luat-o spre stânga, direct din faţă a venit… deci eu am fost în mijloc, chiar în mijlocul şoselei. Când am vrut să fac stânga, a venit un cartuş şi m-a lovit în picior. Şi am zburat vreo doi, trei metri în aer. Am căzut pe marginea, pe pământ acolo, într-o baltă, într-o urmă de TAB, cred că acolo întorsese TAB-ul sau cine ştie, că eram parcă într-un tranşeu. Aşa am simţit, când am căzut jos, încă o rafală razantă cu pământul. Doar atât am apucat, să-mi pun mâinile după cap. Şi, când am vrut să mă ridic de acolo, din noroi – spun de noroi, pentru că am văzut că tot eram plin de noroi – nu mai reuşeam să-mi ridic piciorul. Piciorul meu parcă era bătut cu un ţăruş în pământ. Piciorul meu a dispărut de la genunchi şi până la talpă, pe o distanţă de douăzeci şi ceva de centimetri. A dispărut tibia, peroneul, tot. Au tras cu cartuşe cu dublă explozie.

D.G: – Doar praf în ochi. Pentru că nu doar ei au fost cei arestaţi. Pentru că maiorul Badea Gheorghe, cel care a tras în noi, ulterior, din ordin prezidenţial al tovarăşului Ion Iliescu, a fost avansat de la gradul de maior sau ce-o fost la gradul de locotenent-colonel.

 http://www.memorialulrevolutiei.ro/index.php?page=revista-on-line/memorial-5/masacrul-de-la-pod-ii 

Even more convinced that he was shot by a DUM-DUM bullet shot by the Army is Adrian Kali.  Significantly, Kali talks about being shot by two distinct bullets, one a normal munition and one a DUM-DUM bullet, demonstrating that doctors and others involved in these events were able to distinguish between different types of munitions used.

Rănit în Revoluţie, cu gloanţe adevărate

Deşi este proprietarul celei mai numeroase armate paşnice din România, Adrian Kali a fost împuşcat de două ori. Întâi cu un glonte exploziv, aşa-numitele dum-dum, apoi cu un glonte de 7,62. Asta s-a întâmplat în timpul Revoluţiei din 1989, în 17 decembrie, pe Podul Decebal.

http://blog.kali.hi2.ro/

BUT DOES THE CONVICTION OR FOCUS OF THESE PARTICIPANTS THAT THEY WERE “SHOT WITH DUM-DUM BULLETS FIRED BY THE ARMY” HOLD UPON FURTHER ANALYSIS.  DO THEY ACTUALLY KNOW THE MAKE-UP OF THE UNITS THAT FIRED AT THEM?  THE ANSWER IS NO:  BECAUSE THESE UNITS WERE MADE UP NOT ONLY OF ARMY PERSONNEL BUT…ALSO OF SECURITATE PERSONNEL AS WE LEARN FROM NICOLAE DURBAC BELOW:

(Anexa 3)

“ COMISIA GUVERNAMENTALĂ

JUDEŢUL TIMIŞ

REFERAT

(luna mai 1990)

Din datele culese până în prezent de Comisia Guvernamentală, instituită la nivelul judeţului Timiş, a reieşit că în zona podului Decebal, din Timişoara, în seara zilei de 17. 12 1989, s-a deschis foc împotriva demonstranţilor şi au rezultat mai mulţi morţi şi răniţi. În urma verificărilor făcute, s-au stabilit următoarele :

Din cadrul M.U., (Divizia 18 Mecanizată Timişoara, n.a.), în după amiaza zilei de 17.12 1989, în zona podului Decebal s-au dispus, în cordoane, militari de la U.M. 01185, de la U.M. 01008, ambele din Timişoara. În zonă erau dis-puşi, de asemenea, şi militari de la Brigada de securitate Timişoara.

Aceste forţe au avut misiunea de a împiedica acce-sul demonstranţilor spre Comitetul judeţean al P.C.R. Timiş. În jurul orelor 19.30-20.00, cordonul de militari, dispus în partea dreaptă a podului, a deschis focul de armă împotriva unei coloane de demonstranţi care se deplasa pe strada Splaiul Galaţi, dinspre Complexul studenţesc spre podul De-cebal.

Din audierile militarilor aflaţi în zonă, rezultă că dis-pozitivul care a deschis focul de armă era format din militari de la U.M. 01185 Timişoara, sub comanda căpitanului Ba-dea Gheorghe şi din militarii de la Brigada de securitate, sub comanda locotentului major Zepa Anbrozie. Acest aspect rezultă din declaraţiile locotenent-colonelului Andrei Ilie, ale maiorului Dragomir Marin, ambii din cadrul U.M. 01008 Timi-şoara, ale maiorului Ghibea Dorel, din U.M. 01115 Timi-şoara şi ale căpitanului Lăzăroiu Ioan de la U.M. 01024 Timişoara, filele 30-33 şi 3-12. Din declaraţiile locotenentului major Zepa Anbrozie şi ale soldaţilor Brâncoveanu Gheor-ghe şi Ţibocu Iulian, toţi din cadrul Brigăzii de securitate, reiese că ordinul de a se deschide foc spre demonstranţi a fost dat de căpitanul Badea Gheorghe.

Fiind audiat căpitanul Badea Gheorghe şi alte cadre de la U.M. 01185 Timişoara, rezultă că au deschis numai foc de avertisment, în plan vertical, însă, la faţa locului, s-au înregistrat morţi şi răniţi. Totodată, acesta susţine că s-a deschis focul din altă direcţie, aspect care este infirmat de declaraţiile date de maiorul Dima Viorel, din aceeaşi unitate, fila 28, de căpitanul Lăzăroiu Ioan, de la divizie, de căpitanul Ghibea Dorel, de la U.M. 01115, filele 3-12, precum şi de declaraţia numitului Bindeleu Gelu, persoană prezentă în rândul demonstranţilor, fila 1-2.

Faţă de cele mai sus, Comisia Guvernamentală pro-pune cercetarea penală, de către Procuratura Militară Timi-şoara, a căpitanului Badea Gheorghe.

Semnează şi ştampilează membrii comisiei “

http://www.procesulcomunismului.com/marturii/fonduri/cada/duracn/docs/docs_3.htm

https://romanianrevolutionofdecember1989.com/2014/11/27/orasul-martir-timisoara/

for “Orasul martir Bucuresti” see https://romanianrevolutionofdecember1989.com/2014/11/26/doru-teodor-maries-despre-decembrie-1989/

a few observations on “Orasul martir Timisoara” http://www.tvrplus.ro/editie-memorial-90-267738

Fullscreen capture 11272014 112359 AM

25:35 Ioan Bânciu begins discussing of his experience, and the death of his wife Leontina

26:33 An interesting admission others have made too:  despite the well-known and well-deserved reputation of the Ceausescu regime for its repression, Bânciu claims that no one could believe when regime forces, including the Army, opened fire with real bullets, that they were generally surprised and that rumors had circulated according to which the Army did not have real bullets (my note: thus a situation where positive misinformation actually emboldened demonstrators and gave them optimism and hope beyond what they realistically would have had).

29:09 Soldiers allow them to proceed by the Cathedral, the cry “God exists!” rang out.

30:25 Bânciu talks about the area near the river/canal Bega where there were no houses, no institutions

31:03 Toward Decebal Bridge, all lights are off

31:34 Soldiers open fire without giving a warning.

32:30-33:05 An important discussion in which Bânciu says they were shot by hidden regime forces, not just soldiers but also probably of the “Securitate-police type”

Fullscreen capture 11272014 112445 AM

Fullscreen capture 11272014 114639 AM

https://romanianrevolutionofdecember1989.com/2014/09/07/dosarele-revolutiei-de-la-timisoara-si-alte-marturii-v-procurorul-romeo-balan-10-cazuri/

Bânciu Leontina

Raportul medico-legal nr. 982/A din 18.12.1989 a fost întocmit pentru cadavrul neidentificat de sex feminin, cu numărul de ordine 10. Ca semn de violenţă este consemnată o plagă orificială anfractuoasă cu marginile de 2/2 cm, orificiu de intrare pe faţa posterioară a hemitoracelui stâng în 1/2 inferioară, fără a se putea decela orificiul de ieşire. S-a concluzionat că moartea violentă s-a datorat hemoragiei interne şi externe consecutivă leziunii de organe interne, prin proiectil de armă de foc, tragerea fiind efectuată de la distanţă dinapoi înainte. În baza portretului vorbit, consemnat în raport, a obiectelor de îmbrăcăminte şi a leziunii de violenţă prin împuşcare, victima Bânciu Leontina a fost identificată de soţul ei. Acesta a fost martor ocular al împuşcării soţiei sale la Podul Decebal din Timişoara în seara zilei de 17 decembrie 1989, şi a putut da relaţii cu privire la faptul că soţia sa a fost împuşcată, în spate. Personal a transportat-o la Spitalul Judeţean Timiş. Bânciu Ioan a relatat:

Văzând că începe să se tragă, noi, eu cu soţia am intenţionat să ne salvăm şi să fugim spre gardul Parcului Tineretului. În acel moment, soţia mea a fost împuşcată în spate, mai sus de coapsa stângă. Am luat măsuri şi am transportat-o pe soţia mea cu un autoturism proprietate personală la Spitalul Judeţean, unde când am ajuns un medic mi-a spus că soţia a decedat. Am lăsat-o pe soţia mea decedată la spital şi apoi am plecat acasă la copii. A doua zi, când am revenit nu am mai fost lăsat nici să intru în spital şi nici să văd cadavrul soţiei. De atunci până în prezent nu am mai văzut cadavrul soţiei şi acesta nu mi-a fost eliberat.[10]

Pentru cadavrul neidentificat de sex feminin, cu numărul de ordine 42 a fost întocmit raportul medico-legal nr. 1014/A din 18.12.1989. Sunt prezentate leziunile de violenţă, respectiv frontal în stâng orificiu rotund pergamentat de circa 7 mm (orificiu intrare) şi plagă occipitală cu multiple eschile şi hernie de substanţă cerebrală (orificiu ieşire). S-a concluzionat că moartea s-a datorat unei plăgi împuşcate craniene. Plecând de la descrierea fizică şi a obiectelor de îmbrăcăminte precum şi a leziunilor de violenţă descrise de martorii oculari, Radu Daniela-Oxana a identificat cadavrul sorei sale Sava Angela-Elena. Aceasta a fost împuşcată mortal în aceleaşi împrejurări ca şi surorile Caceu, în seara de 17 decembrie 1989, în apropierea Catedralei.

https://mariusmioc.wordpress.com/2014/03/19/procuror-militar-general-r-romeo-balan-identificarea-victimelor-incinerate-ale-revolutiei-timisorene/

We know that at least four people and probably more were wounded or killed with exploding DUM-DUM bullets at Podul Decebal on 17 December 1989, including Ţînţaru Teodor Octavian (http://asociatia17decembrie1989timisoara.wordpress.com/in-memoriam/ “Octavian suferise o operaţie laborioasă condusă de Dr. Lazăr Fulger. Din cauza gloanţelor explozive i-au fost distruse un rinichi, jumătate din ficat şi artera femurală. Nu a supravieţuit pentru că nu erau rezerve de sânge pentru transfuzie.”) and  Banciu Leontina  http://www.memorialulrevolutiei.ro/index.php?page=revista-on-line/memorial-4/masacrul-de-la-pod-i 

“Pe certificatul medical de constatate a decesului soţiei scrie: plagă împuşcată torace, glonţ exploziv. Deci a explodat în inimă glonţul, iar Procuratura Militară, după declaraţiile care au fost, care le-am dat eu, mi-a dat alt certificat care zice că a fost în coloana de manifestanţi de la Podul Decebal din Timişoara şi a fost împuşcată în seara din 17 Decembrie.”)

https://romanianrevolutionofdecember1989.com/2014/04/13/25-for-2014-25-things-you-should-know-about-the-romanian-revolution-on-the-25th-anniversary-of-the-fall-of-nicolae-ceausescus-communist-regime-5-timisoara-podul-decebal-evidence-suggests/

——————————————————————————————————————————————————————–

Miriana Mişcov

13. Mişcov Miriana, 15 ani, elev, plagă membru inferior, 17.12.89, împuşcată în Calea Girocului;

http://www.memorialulrevolutiei.ro/index.php?page=revista-on-line/memorial-3/copiii-si-revolutia

Fullscreen capture 11272014 112039 AM

Maria(na) Mişcov recounts the tragic death of her daughter, Miriana (above), between approximately 14:50 and 22:05.  From 16:08 or so she talks about these military men definitely not being draftees because they were older, they had military vests, but no epaulets, and satchels or bags.

These “mystery men” are analyzed in the following posts, for example:

https://romanianrevolutionofdecember1989.com/2011/10/20/procesul-de-la-timisoara-viii-cine-au-fost-cei-necunoscuti-mai-in-varsta-care-au-tras-inainte-de-22-decembrie-1989/

https://romanianrevolutionofdecember1989.com/2011/10/21/procesul-de-la-timisoara-ix-cine-au-fost-cei-necunoscuti-mai-in-varsta-care-au-tras-inainte-de-22-decembrie-1989-2/

https://romanianrevolutionofdecember1989.com/2013/12/17/dosarele-revolutiei-de-la-timisoara-si-procesul-de-la-timisoara-cateva-documente/

Fullscreen capture 11272014 112152 AM

For example, in a 7 September 1995 interview, Dorina Aparaschivei told Marius Mioc about how her husband, Valentin Aparaschivei, was shot to death on 17 December 1989 in Timisoara ( “A luminat cu o lanterna si apoi a tras” http://www.timisoara.com/mioc/REVT04~1.HTM ).  Among the details, she notes, “Cind militarii au ajuns in fata blocului unul dintre ei, mai batrin si cu mustata, a luminat cu o lanterna puternica si apoi a tras mai multe focuri spre noi. Sotul a fost impuscat in piept si a cazut pe spate.”

Thanks to the publication of Dosarele Revolutiei de la Timisoara, we can now confirm that was reported in the media in July 2008 is indeed the actual quote of Dumitru Marcu, commander of U.M. 01380 Arad, as recorded in his report dated 4 January 1990.  In this report, Marcu spoke of unidentified personnel infiltrated among the personnel of his military unit who used powerful flashlights (lanterns/lamps), and he suggests that these may have been Securitate/Militie personnel.

IMG_3084

Un alt raport de Informare al Ministerului Apărării Naţionale, întocmit de comandantul Marcu Dumitru din Arad, arată că acesta a semnalat “efective militare necunoscute” printre militarii săi.

“Între efectivele noastre au fost semnalate efective de militari necunoscuţi care aveau în dotare lanterne foarte puternice şi care îndreptau fascicolul luminos spre balcoane, iar după aceea trăgeau asupra acestora – cazuri semnalate pe calea Girocului – îmbrăcaţi civili. Au fost semnalate efective ale Securităţii şi Miliţie în toate punctele unde am avut efective. Nu cunoaştem misiunile pe care le aveau de îndeplinit aceşti indivizi”, raporta comandantul.

http://www.mediafax.ro/social/jurnalul-de-lupta-al-revolutiei-de-la-timisoara-desecretizat-galerie-foto-2767638

Comandantul unitatii militare din Arad, martor al evenimentelor, a raportat ca “printre militarii care au actionat pe Calea Girocului s-au strecurat si persoane necunoscute, in uniforma, care aveau lanterne foarte puternice cu care luminau balcoanele blocurilor din apropiere, dupa care trageau asupra lor”.

http://www.hotnews.ro/stiri-esential-3506099-jurnalul-revolutiei-timisoara-fost-desecretizat-securitatea-tras-manifestanti.htm

Internet posters claiming to have been in the military and on the streets of Timisoara in December 1989 have discussed the appearance of personnel in military uniforms who very clearly were not from the military (my thanks to Corneliu N. Vaida for bringing the following to my attention):

zainea

Am fost la Timisoara militar in termen in 89. In fata noastra la un moment dat a fost dizlocat un pluton cu militari in tinuta kaki, mai in varsta ca noi, la 30-35 de ani si care nu aveau petlite si nici insemne de arma. Ii intrebam de vorba si nu ne raspundeau ne ignorau… Au tras orizontal rafale de pistol automat… Noi pana atunci am tras in plan vertical. Cine erau acei “militari”?
Noi toti am banuit ca erau ofiteri din trupele de securitate imbracati in postav kaki nou de la stoc care mirosea a naftalina.
Dupa aceea toata revolutia am petrecut-o pe un bloc in fata unei mitraliere si cu un camarad cu care ma scimbam periodic. Am ramas de atunci bolnav cu “mijlocul” din cauza frigului pe care l-am suportat atunci pe acel nenorocit de bloc.
Dumnezeu sa-i ierte pe toti eroii revolutiei din 1989…

http://www.ligamilitarilor.ro/eroii-neamului/recunostinta-eroilor-revolutiei-din-%E2%80%9989-timisoara/

https://romanianrevolutionofdecember1989.com/2013/12/17/dosarele-revolutiei-de-la-timisoara-si-procesul-de-la-timisoara-cateva-documente/

So then the question becomes one of who would have possessed and used DUM-DUM bullets in Timisoara on 17 December 1989.  For one thing, we can almost automatically eliminate two hypotheses:  Peter Siani-Davies hypothesis used to cast doubt on the use of atypical munitions after 22 December 1989–i.e. that the revolutionaries/civilians could have themselves taken possession of the munitions and weapons of regime forces and used them–since it is clear from the events at Podul Decebal that the only ones who fired were from the regime forces.  Secondly, as part 1 of this series demonstrated, the Securitate themselves in their declarations immediately after the events denied the presence and involvement in the demonstrations of foreign agents, most notably the so-called “Soviet/Russian tourists.”

So what is the evidence that the Army would have possessed and used DUM-DUM bullets on 17 December 1989 in Timisoara?  The answer is essentially NONE.  In more than two decades, not a single Army officer or even draftee has come forward and alleged/admitted that a) the Army had them, b) that those munitions were distributed to them, and c) that they fired them against demonstrators.  This is in stark contrast to the case of the Securitate, where we have demonstrators overhearing the Army complaining about being left out to dry so-to-speak by the Securitate who was using these munitions (see below).  But moreoever, we have the claims of former Securitate whistleblowers, multiple cases, admitting that they had these munitions and used them.  Any logical, evidentiary based analysis of December 1989 then can only conclude that it was the Securitate who had and used these munitions.

 

The testimonies of the demonstrators Ion Popovici (9 January 1990) and Marin Stoica (8 January 1990) show that they overheard the discussion of the use of Dum-Dum bullets between soldiers and Interior Ministry personnel.

Popovici:  “Mi-am revenit intr-un camion militar in care eram multi civili unii morti fiind adusi la garnizoana militara.  La garnizoana eu am fost dat jos si predat unui cpt (capitan) sau unui lt.major (locotenent major). vazand rana mea n-a vrut sa ma primeasca exprimand: Voi trageti cu dum dum si noi sa raspundem pentru acest lucru.”  (my thanks to A.K. for this transcription)

Popovici:  “I came to in a military truck in which there were lots of civilians some dead being brought to the military garrison.  At the garrison I was taken down and surrendered to a captain or lt. major, who looking at my wound did not want to receive me, exclaiming:  You shoot with dum-dum bullets and we are held responsible for it.

Mircea Stoica (declaratie, 8 ian 1990):  “Cind am ajuns aici, la poarta o voce de militar din garnizoana s-a exprimat:  “Ce faceti mai — voi toti cu BUM-BUM sau DUM-DUM si ni-i trimiteti noua sa ne spalam pe cap cu ei.”

Mircea Stoica (declaration, 8 January 1990):  “When I got there, I heard a soldier’s voice from the garrison exclaim:  “What are you guys doing? You all with your BUM-BUM or DUM-DUM and then you send`em to us to solve the problem [almost impossible to solve]” <very angry, pissed off> (my sincere thanks to Gigga Adrian Tudor for this transcription and translation of the quote!)

IMG_0291

available on this site http://www.banaterra.eu/romana/procesul-de-la-timisoara-1990-1991-vol-v ].  The following is from Volume V.]

Some excerpts: P.C.:  Ati dat o declaratie?   Po. I. :  Da  P.C.:  O mentineti?  Po. I. Da (p. 827) P.C.:  “Inteleg sa fiu audiat in cauza ca parte civila”, da?  V-as ruga sa faceti putin liniste!  “Mentin declaratia de la Procuratura si…” (p. 833)

Po. I.:  …Da [am fost ranit].  Si dupa aceea a venit unul dintre trei [civili mai in varsta] dupa mine, m-a tarat pana la masina si la masina, acolo, am luat o bataie…ca n-am putut doua saptamani nici sa mananc nimica.  M-a lovit cu patul de arma in falca si cu bocancii in cap.  Si m-au dus, m-au dus la Garnizoana.  La Garnizoana m-au aruncat din masina si a venit ofiterul de serviciu.  Au venit si acestia trei a spus lu’ ofiterul de serviciu, cica:  “Luati-l si duceti-l  la arest.”  Atata retin foarte bine minte, ca ofiterul a spus, cica:  “Nu, voi trageti cu dum-dum-uri si dupa aia Armata raspunde.  Voi omorati oameni si raspunde Armata dupa aceea.”  Asta tin minte precis.  Si de acolo mi-am dat seama ca nu poate sa fie soldati aceia. (p. 830)

Procesul de la Timisoara (II). Audierea partii civile Popovici Ion: “…Atata retin foarte bine minte, ca ofiterul a spus, cica: ‘Nu, voi trageti cu dum-dum-uri si dupa aia Armata raspunde.’”

IMG_0290

Mircea Stoica (declaratie, 8 ian 1990):  “Cind am ajuns aici, la poarta o voce de militar din garnizoana s-a exprimat:  “Ce faceti mai — voi toti cu BUM-BUM sau DUM-DUM si ni-i trimiteti noua sa ne spalam pe cap cu ei.”

Mircea Stoica (declaration, 8 January 1990):  “When I got there, I heard a soldier’s voice from the garrison exclaim:  “What are you guys doing? You all with your BUM-BUM or DUM-DUM and then you send`em to us to solve the problem [almost impossible to solve]” <very angry, pissed off>

(my sincere thanks to Gigga Adrian Tudor for this transcription and translation of the quote!)

Stoica Mircea, 40 ani, topometrist, Bd. Republicii, impuscat mina si picior http://www.timisoara.com/mioc/REVT06~1.HTM

197. Partea vătămată Stoica Maria cere 500000 lei, lunar, contribuţie de întreţinere, motivînd că, în decembrie 1989, soţul ei, Mircea Stoica a fost împuşcat, patru luni spitalizat, a rămas handicapat (gradul II de invaliditate), apoi a decedat.  În dovedirea cererii, depune acte de spitalizare şi de stabilire a capacităţii de muncă, care atestă vătămarea, cauzele şi consecinţele ei. Mai depune: declaraţia împuşcatului, actul lui de deces, actul de căsătorie şi carnetul de muncă (vol. 6 p. 304; vol. 10 p. 58-60, 170, 245-250; vol. 14 p. 54-61; vol. 27 p. 179-207).

http://www.procesulcomunismului.com/marturii/fonduri/mmioc/curteasup/docs/0307pciv.htm

IMG_0335

“Cind am ajuns aici, la poarta o voce de militar din garnizoana s-a exprimat:  “Ce faceti mai — voi toti cu BUM-BUM sau DUM-DUM si ni-i trimiteti noua sa ne spalam pe cap cu ei.”

IMG_0330

intreaga declaratie e aici:

imaginea 330
imaginea 331
imaginea 332
imaginea 333
imaginea 334
imaginea 335
imaginea 336

It doesn’t take a genius to recognize the important similarity between the testimonies of Mircea Stoica and Ioan Popovici:  both are party to/overhear military personnel referring to the 1) use of DUM-DUM bullets, 2) that those who are using them are clearly not fellow soldiers and instead likely M.I./Securitate personnel, and 3) the Army personnel are resentful of essentially being left to “hold the bag” for the results of the DUM-DUM munitions!

image0

Uzina Sadu-Gorj, august-septembrie 1989,

comanda de fabricatie a gloantelor explozive DUM-DUM

Referitor la existenta cartuselor explozive si perforante, dupa unele informatii rezulta ca in perioada august-septembrie 1989 la uzinele Sadu-Gorj s-a primit o comanda de executare a unor asemenea cartuse explozive.  Comanda a fost ordonata de Conducerea Superioara de partid si executata sub supravegherea stricta a unor ofiteri din fosta Securitate.

Asa cum s-a mai spus, asupra populatiei, dar si asupra militarilor MApN teroristii au folosit cartuse cu glont exploziv. Cartusele respective de fabricarea carora fostul director al uzinei Constantin Hoart–actualmente deputat PSM Gorj–si ing. Constantin Filip nu sunt straini, au fost realizate sub legenda, potrivit careia, acestea urmai a fi folosite de Nicolae Ceausescu in cadrul partidelor de vanatoare.

Consider ca lt. col. Gridan fost ofiter de Contrainformatii pentru Uzina Sadu–actualmente pensionar ar putea confirma fabricarea unor asemenea cartuse si probabil si unele indicii cu privire la beneficiar.  Daca intr-adevar aceste cartuse au fost fabricate in Romania atunci este limpede ca o mare parte din teroristii din decembrie 1989 au fost autohtoni, iar organele de securitate nu sunt straine de acest lucru.

from Bullets, Lies, and Videotape: The Amazing, Disappearing Romanian Counter-Revolution of December 1989 (Part VII: Conclusion. Those Who Told Us the Truth) by Richard Andrew Hall (UPDATED with new xeroxes)

for Part I see PART I: His Name Was Ghircoias…Nicolae Ghircoias

for Part II see Part II: A Revolution, A Coup d\’etat, AND a Counter-Revolution

for Part III see Part III: Lost…during Investigation

for Part IV see Part IV: The Good Sergeant Schultz or They Know Nothing

for Part V see Part V: Seeing is Believing Videos One and Two

for Part VI see Part VI: Seeing is Believing, Videos 3 and 4

Bullets, Lies, and Videotape:

The Amazing, Disappearing Romanian Counter-Revolution of December 1989

by Richard Andrew Hall, Ph.D.

Standard Disclaimer:  All statements of fact, opinion, or analysis expressed are those of the author and do not reflect the official positions or views of the Central Intelligence Agency (CIA) or any other U.S. Government agency.  Nothing in the contents should be construed as asserting or implying U.S. Government authentication of information or CIA endorsement of the author’s views.  This material has been reviewed by CIA to prevent the disclosure of classified information.  [Submitted 19 November 2009; PRB approved 15 December 2009]

I am an intelligence analyst for the Central Intelligence Agency.  I have been a CIA analyst since 2000.  Prior to that time, I had no association with CIA outside of the application process.

Those Who Have Told Us the Truth[1]

As opposed to the aforementioned Vladimir Belis, Pavel Corut, and Dan Voinea, all of whom who have strenuously and repeatedly denied the existence and use in December 1989 of atypical munitions of dum-dum bullets and vidia bullets, there exist those who have told us of the existence and use of these in December 1989.[2] They are essentially, for lack of a better term, former Securitate whistleblowers, who have admitted the Securitate’s role in providing the “terrorists” who caused so much destruction, mayhem, and loss of life in those days.

For years I have been essentially the sole researcher inside or outside the country familiar with and promoting the claims of 1) former Timisoara Securitate Directorate I officer Roland Vasilevici—who published his claims about December 1989 under the byline of Puspoki F. in the Timisoara political-cultural weekly Orizont in March 1990 and under the pseudonym “Romeo Vasiliu”—and 2) an anonymous USLA recruit who told his story to AM Press Dolj (published on the five year anniversary of the events in Romania Libera 28 December 1994…ironically (?) next to a story about how a former Securitate official attempted to interrupt a private television broadcast in which Roland Vasilevici was being interviewed in Timisoara about Libyan involvement in December 1989).

Vasilevici claimed in those March 1990 articles and in a 140 page book that followed—both the series and the book titled Pyramid of Shadows—that the USLA and Arab commandos were the “terrorists” of December 1989.  What is particularly noteworthy in light of the above discussion about “exploding [dum-dum] bullets” was his claim that the USLA and the foreign students who supplemented them “used special cartridgeswhich upon hitting their targets caused new explosions” [emphasis added]—in other words, exploding or dum-dum bullets.[3]

The anonymous USLA recruit stated separately, but similarly:

I was in Timisoara and Bucharest in December ’89.  In addition to us [USLA] draftees, recalled professionals, who wore black camouflage outfits, were dispatched.  Antiterrorist troop units and these professionals received live ammunition.  In Timisoara demonstrators were shot at short distances.  I saw how the skulls of those who were shot would explode. I believe the masked ones, using their own special weapons, shot with exploding bullets.  In January 1990, all the draftees from the USLA troops were put in detox.  We had been drugged.  We were discharged five months before our service was due to expire in order to lose any trace of us.  Don’t publish my name.  I fear for me and my parents.  When we trained and practiced we were separated into ‘friends’ and ‘enemies.’  The masked ones were the ‘enemies’ who we had to find and neutralize.  I believe the masked ones were the ‘terrorists’.[4] [emphases added]

Dezvaluiri despre implicarea USLA in evenimentele din Decembrie ‘89

Un tanar care si-a facut stagiul militar in trupele USLA a declarat
corespondentului A.M. PRESS din Dolj: “Am fost la Timisoara si la Bucuresti in
Decembrie ‘89. Odata cu noi, militarii in termen, au fost dislocati si
profesionistii reangajati, care purau costume negre de camuflaj. Dispozitivele
antitero de militari in termen si profesionisti au primit munitie de razboi. La
Timisoara s-a tras in manifestanti de la distanta mica. Am vazut
cum sareau creierii celor ciuruiti de gloante. Cred ca mascatii, folosind armamentul lor special, au tras cu
gloante explozive.
In ianuarie 1990, toti militarii in termen din trupele USLA
au fost internati pentru dezintoxicare. Fusesaram drogati. Am fost lasati la
vatra cu cinci luni inainte de termen pentru a ne pierde urma. Nu-mi publicati
numele. Ma tem pentru mine si parintii mei. La antranamente si aplicatii eram
impartiti in “amici” si “inamici.” Mascatii erau “inamicii” pe care trebuia sa-i
descoperim si sa-i neutralizam. Cred ca mascatii au
fost acei teroristi.”

(Romania Libera, 28 Decembrie 1994, p. 3)

As I have pointed out, despite the short shrift given these two revelations by Romanian media and Romanianists, one group has paid close attention:  the former Securitate.  That is not accidental.[5]

for full discussion of those who told us the truth (i.e. continuation of above), see discussion here:

Bullets, Lies, and Videotape: The Amazing, Disappearing Romanian Counter-Revolution of December 1989 (Part VII: Conclusion. Those Who Told Us the Truth) by Richard Andrew Hall (UPDATED with new xeroxes)

 

from Orwellian Positively Orwellian Part III a fistful of bullets

Bucharest: Stanculescu’s unexpected revelation prompted a participant in the Revolution to challenge Stanculescu’s claim to ignorance as to the source of the bullets.  Ironically, while this challenge suggests Stanculescu may have being playing coy and not telling everything he knew, it does not contradict Stanculescu’s claim that the ammunition was not the Army’s, but rather buttresses it:

Balasa Gheorghe:  I am very intrigued by the interview given by General Stanculescu to the newspaper ‘Tineretul Liber,’ an interview in which he avoids the truth.

 

From [Securitate] Directorate V-a, from the weapons depot, on 23-24 December 1989, DUM-DUM cartridges, special cartridges that did not fit any arm in the arsenal of the Defense Ministry were retrieved.  Three or four boxes with these kinds of cartridges were found.  The special bullets were 5-6 cm. in length and less thick than a pencil.  Such a cartridge had a white stone tip that was transparent.  All of these cartridges I personally presented to be filmed by Mr. Spiru Zeres.  All the special cartridges, other than the DUM-DUM [ones] were of West German [FRG] make. From Directorate V-a we brought these to the former CC building, and on 23-24 December ’89 they were surrendered to U.M. 01305.  Captain Dr. Panait, who told us that he had never seen such ammunition before, Major Puiu and Captain Visinescu know about [what was turned over].

 

In the former CC of the PCR, all of those shot on the night of 23-24 December ’89 were shot with special bullets.  It is absurd to search for the bullet in a corpse that can penetrate a wall….[44]

image-8image-7

S-a vorbi mult in perioada crimelor din Decembrie ’89 despre gloante speciale cu care erau ucisi tineri si virstnici, gloante care–zice-se nu se aflau in dotarea unitatilor noastre militare. S-a vorbit mult pina s-a tacut si dupa ce s-a facut suficient s-a redeschis discutia de la “nu exista asa ceva!” Gloante speciale n-au existat!–s-au grabit sa spuna mai marii nostri. Dovezi!–cerea Elena Ceausescu intr-o anume situatie. Dovezi!–cere procurorul general M.U.P. Cherecheanu. Dovezi!–se alatura domnul general A. Stanculescu.

Pentru a cauta dovezi este nevoie de putina munca pe care organele in drept nu sint dispuse a o efectua. Se platesc lefuri grase ca sa se taca mai mult decit sa se faca. Bunaoara, la citeva saptamini dupa ce am predat Procuraturii dosarul cu furturile din C.C., procurorul care preluase ancheta de la subsemnatul, intrebat fiind daca a avansat cu ceva, mi-a spus ca nu si ca sa-l sprijin eu ca…Altfel spus, noi scriem–noi rezolvam. Va trebui pina la urma sa cerem adoptarea unei legi prin care sa ni se subordeneze Politia (sau S.R.I.-ul) ca sa-i spunem noi ce si cum sa faca. Pina atunci insa, ne vom limita la dovezi-marturii pe care oamenii le dau, le semneaza si raspund pentru ele.

Consemnam mai jos doua astfel de marturii despre gloante speciale dar si despre altele, marturii ale unor revolutionari din Decembrie ’89…

“UN ASTFEL DE CARTUS AVEA IN VIRF O PITRA ALBA, TRASPARENTA”

BALASA GHEORGHE: Sint foarte intrigat de interviul acordat de dl. general Stanculescu ziarului “Tineretul Liber”, interviu in care acesta ocoleste adevarul.

Din Directia a V-a, din depozitul de munitie, au fost scoase pe 23-24 decembrie 1989 cartuse DUM-DUM, cartuse speciale care nu se potriveau la nici o arma din dotarea M.Ap.N. S-au gasit trei-patru cutii cu astfel de cartuse. Gloantele speciale, erau lungi de 5-6 cm si putin mai groasa decit un creion. Un astfel de cartus avea in virf o piatra alba, transparenta. Toate aceste cartuse i le-am prezentat personal, spre a fi filmate, d-lui Spiru Zeres. Toate cartusele speciale, in afara de DUM-DUM era de provenienta RFG-ista. Din Directia a V-a au fost predate U.M. 01305. Capitan doctor Panait, care a spus ca pina atunci nu vazuse astel de munitie, maior Puiu si captian Visinescu stiu de ele.

In fostul sediu C.C. P.C.R., toti cei impuscati in noaptea de 23 spre 24 decembrie ’89 au fost impuscati cu gloante speciale. Un glont care trece prin zid e absurd sa-l cauti in trupul celui impuscat. Dar s-au mai gaist si altele in Directia a V-a, si anume:

armele de vinatoare ale lui Ceausescu. Erau vreo 5 arme unicat cu infrarosii:

–pistoale de salon cu teava lunga pentru antrenament;

–generator de inalta frecventa pentru tortura;

–statii de emisie-receptie;

–aparatura de foto de ultimul tip;

–dosarul de pregatire al celor de la USLA. Era un dosar de aproximativ 25 cm grosime si cit am stat acolo, sa pazesc, am rasfoit aproape jumatate din el;

–dosarul cu toate tunelurile de sub Bucuresti, cu iesiri si evacuari din cladiri importante, cum sint: C.C., Cotroceni, Casa Poporului, Primaverii (cu vilele din imprejurimi si insula din lac). Pe aceste scheme se arata exact sistemul de comunicare intre ele;

–buletine de identitate cu biletul inauntru pe care scria: “disparut in timpul anchetei”;

–casetele cu toate filmele facute cu vizitele lui Ceausescu;

–trei fisete cam de 1 m fiecare, pline cu pasapoarte. De exemplu erau trei pasapoarte cu aceeasi fotografie dar cu nume diferite;

–un dosar in care erau trecute diverse persoane aflate sub supravegherea anumitor ofiteri USLA.

–Impreuna cu mine, in cladirea CC PCR–corp. B. au mai fost si cunosc acestea urmatorii: ing. Minea Radu, Catalin Constantin, Varban Viorel, Catalin Crosu, Costel Ciuhad, Neagu George, Stoica Florin, maior Puiu si capitan Visinescu–de la regimentul de garda, capitan doctor Panait de la U.M. 01305 Bucuresti. Toate cele gasite au fost filmate de catre Spiru Zeres, iar apoi predate si transportate la U.M. 01305 Bucuresti pe 23 si 24 decembrie 1989.

“S-AU GASIT LAZI INTREGI, CONTININD DE LA GLOANTE SPECIALE, PINA LA GLOANTE DE VINATOARE”

Ing. MINEA RADU (cel care s-a ocupat de primirea pazirea si predarea celor gasite in Directia a V-a):

“S-au adus din Directia a V-a in incaperea aleasa de noi la parterul C.C.-ului, urmatoarele:

–extrem de multa munitie, lazi intregi de la gloante speciale pina la gloante de vinatoare sovietice, occidentale;

–foarte multe pasapoarte, pasapoarte diplomatice, pasapoarte in alb, legitimatii de serviciu. Printre legitimatii am gasit-o pe cea a lui ADALBERT COMANESCU–seful de Stat Major al generalului Neagoe. Legitimatia asta era formata din trei parti. Functie de situatie se arata pe partea corespunzatoare, datele din interior fiind codificate: era intr-un plastic albastru, special, cred ca era magnetic, iar fotografia era color;

–o multime de lazi pe care nu le-am desfacut;

–documente secrete carate cu paturile. Printre ele erau programate de actiune pentru situatii deosebite, cu nume de cod de calculator, pentru pregatirea ofiterilor de securitate. Erau de exemplu, moduri de actiune pentru dispersarea si anihilarea grupurilor mici. Mai erau moduri de actiune in intreprinderi fara ca ofiterii respectivi sa se deconspire. La sfirsitulul unor astfel de documente era o lista cu cursanti si cu semnaturile lor. In foarte multe din listele astea preponderenta era feminina: circa trei sferturi erau femei. Din ce-am citit despre dispersarea grupurilor mari, se recomanda ca niciodata sa nu se incerce direct aceasta, ci, mai intii, sa se desfasoare actiuni pentru spargerea lor in grupuri mai mici si acestea sa se anihileze separat;

–dozimetre, contoare Geiger, osciloscoape multispot, truse electronice de depanare, calculatoare, aparatura foto;

–truse chimice de teren;

–o ladita cu obiecte de valoare (farfurii de argint masiv, grele, foarte vechi, datind de prin 1700);

–gheme intregi de sirma de platina pentru filigran;

–un stilou dozimetru, de care multi s-au speriat; era de provenienta sovietica, nichelat si gradat in multiroentgen;

codor pentru transmisiii U.K.V. Despre acesta s-a spus la TV ca ar fi o bomba pentru a arunca in aer subsolul. S-a aflat, de fapt, de ce nu interceptam noi ceea ce transmiteau ei prin statii. Aceasta fiindca se lucra pe o frecventa putin deasupra frecventei acordate si cu aceste codoare-decodoare se lucra pentru a transmite-receptiona. Daca nu le aveati si intrai intimplator pe frecventa, nu intelegeai nimic;

–masina de codat, cu calculatoare afisate pe ea. Masina asta am predat-o cu multa grija armatei, a fost pusa numai ea intr-un TAB si transportata l adapost pe 24 decembrie 1989;

–pustile de vinatoare ale lui Ceausescu. Cineva mi-a spus ca o pusca de acel tip valora cit trei Mercedes-uri. Si acestea, impachetate separat in paturi, au fost predate armatei;

–niste truse pistoale foarte ciudate;

–seturi intregi de fiole cu substante neoparalizante, de productie occidentala;

–in sala de mese de la subsolul C.C.-ului s-au gasit doua caiete, gen condici cu numele ofiterilor de securitate care luau masa acolo;

–o lista tiparita cu intreprinderile din Bucuresti, care continea in plus numerele de telefon si camerele unde puteau fi gasiti ofiterii de securitate din intreprinderile respective. Toate acestea au fost predate actualuli maior Puiu si unui locotenent-colonel:

–agende ale fostilor demitari in care erau trecute numele si numerele de telefon ale femeilor cu care aveau legaturi amoroase. In dreptul unor astfel de nume era trecut si ce le dadusera acestora in schimb: pantofi, fustele de piele, haine, caciuli de blana etc. Intr-o dimineata l-am surprins pe Varban Viorel sunind la o astfel de femeie si incercind sa o santajeze….

Cu toate cite s-au gasit exista caseta video facuta de dl. Spiru Zeres inainte de a le fi predat armatei.

Sint in cele doua declaratii de mai sus, suficiente elemente pentru o ancheta a Politiei sau Procuraturii. Adresele celor doi nu trebuie neaparat publicate. Acestea deoarece, din cite stim, toti cei care au pus piciorul in fostul sediu C.C. au…dosare gata facute.

[Dan Badea, “GLOANTE SPECIALE SAU CE S-A MAI GASIT IN CLADIREA DIRECTIEI A V-A,” Expres, 16-22 aprilie 1991]

FBIS-EEU-90-006 9 January 1990 “Army Combs Timisoara Region for Securitate” Agence France Presse 9 January 1990, pp. 61-62

According to the journalist, the Army’s suspicions were confirmed when it found a cache of dum-dum bullets, exclusively used by the Securitate, at the home of the head of the agricultural cooperative at Topolovatu Mare, Ioan Josu [former member of the Communist Party Central Committee].

In early March 1990, AFP reported the declared findings of surgeons in Bucharest, attesting to the fact that many of those wounded on 21-22 December 1989 in Bucharest had been shot with exploding bullets, DUM-DUM bullets.  This is a critical article (and description of an event that I believe has gotten almost no coverage inside or outside Romania).  Lt. Gnl. Traian Oancea, chief of surgery in part of the Central Military Hospital in Bucharest, and Dr. Nicolae “Nae” Constantinescu, chief of surgery at the Coltea Hospital, discussed this at a meeting of the Society of Surgeons in Bucharest.

25 for the 25th Anniversary of the Romanian Revolution: #1 The Securitate Deny Foreign Instigation of the Timisoara Uprising

25 for the 25th Anniversary of the Romanian Revolution: #2 Shattered Glass: Securitate Vandalism to Justify Timisoara Crackdown

25 for the 25th Anniversary of the Romanian Revolution: #3 “Anti-terrorism” and Regime Repression

25 for the 25th Anniversary of the Romanian Revolution: #4 Timisoara Demonstrators Injured and Killed by Dum-Dum Bullets

Advertisements

Posted in decembrie 1989, raport final | Tagged: , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , | 6 Comments »

25 for the 25th Anniversary of the Romanian Revolution: #4 Timisoara Demonstrators Injured and Killed by Dum-Dum Bullets

Posted by romanianrevolutionofdecember1989 on December 17, 2014

(Purely personal views as always, based on over two decades of research and publications inside and outside Romania)

2014 marks the 25th anniversary of the collapse of communism in central and eastern Europe–Poland, Hungary, East Germany, Czechoslovakia, Bulgaria, and Romania.  This series looks at 25 things I have learned about the events of the Romanian Revolution of December 1989.  The numbering is not designed to assign importance, but rather–to the extent possible–to progress chronologically through those events.

Significance:  No researcher has previously attempted to track and aggregate the discussion of atypical ammunition, to include exploding dum-dum bullets, that were used in the maiming and killing of demonstrators in Romania in December 1989.  Here we talk about their use prior to the flight from power of Nicolae and Elena Ceausescu at 12:09 on 22 December 1989.  Romanian prosecutors, mostly notably former military prosecutor General Dan Voinea, have refused to acknowledge the existence and use of dum-dum bullets in December 1989–and yet the documents of the military procuracy itself contradict them.  (Voinea’s “findings” are invoked as the basis for the chapter about December 1989 in the so-called Tismaneanu Commission Final Report).  Below, evidence from the testimonies of demonstrators, next of kin, and doctors in Timisoara.

An excellent documentary from 1991 posted to the internet by Florin Iepan only recently and seen rarely if at all since its showing in 1991.  There is much interesting information in this film.  (The film may have to be rewound to its beginning.)  The sequence beginning at 50:20 has doctors/medical staff talking about the destruction of internal organs among the wounded brought to the hospital and at 51:02-51:06 the doctor mentions the use of “explosive bullets.” (Scroll down for testimonies by doctors and medical staff about the use of explosive bullets by the repressive forces.)

Timisoara Decembrie 1989 / Timisoara December 1989,

regia/directed by – Ovidiu Bose Pastina
imaginea/camera – Doru Segal

Sahiafilm 1991

—————————————————————————————————————-

This post has four sections, as follows:

1) The testimonies of the demonstrators Ion Popovici (9 January 1990) and Marin Stoica (8 January 1990) show that they overheard the discussion of the use of Dum-Dum bullets between soldiers and Interior Ministry personnel.

2) 7 Declarations and/or courtroom testimony about demonstrators injured or killed by dum-dum bullets:  Doina Gherasim, Cristian Rusu, Robert Buzatu, M. Csikos, Dobosan, Florin Nicoara, and Doru Sciadei.

3) 10 other testimonies from Victims or Relatives of Victims of Dum-Dum Bullets on 17-18 December 1989:  Valentin Aparashivei, Ioan Musca, Danut Gavra, Octavian Tintaru, Adrian Kali, Mariana Rodica Farcau, Leontina Banciu, Vasile Avram, Marius Ciopec, and Florica Sava.

4) 6 Doctors/Medical personnel from Timisoara alone have discussed the use of dum-dum bullets against demonstrators in Timisoara…:  Dr. Aurel Mogosanu, Dr. Atanasie Barzeanu, Rodica Novac, Dr. Fluture, Csaba Ungor, Goga Andras.

After reading these four sections, it should be pretty clear that anyone who denies the use of exploding dum-dum bullets in Timisoara is either uninformed, lying, or so in denial that they cannot bring themselves to admit reality.  This many people are simply not wrong…

————————————————————————————————————-

1) The testimonies of the demonstrators Ion Popovici (9 January 1990) and Marin Stoica (8 January 1990) show that they overheard the discussion of the use of Dum-Dum bullets between soldiers and Interior Ministry personnel.

Popovici:  “Mi-am revenit intr-un camion militar in care eram multi civili unii morti fiind adusi la garnizoana militara.  La garnizoana eu am fost dat jos si predat unui cpt (capitan) sau unui lt.major (locotenent major). vazand rana mea n-a vrut sa ma primeasca exprimand: Voi trageti cu dum dum si noi sa raspundem pentru acest lucru.”  (my thanks to A.K. for this transcription)

Popovici:  “I came to in a military truck in which there were lots of civilians some dead being brought to the military garrison.  At the garrison I was taken down and surrendered to a captain or lt. major, who looking at my wound did not want to receive me, exclaiming:  You shoot with dum-dum bullets and we are held responsible for it.

Mircea Stoica (declaratie, 8 ian 1990):  “Cind am ajuns aici, la poarta o voce de militar din garnizoana s-a exprimat:  “Ce faceti mai — voi toti cu BUM-BUM sau DUM-DUM si ni-i trimiteti noua sa ne spalam pe cap cu ei.”

Mircea Stoica (declaration, 8 January 1990):  “When I got there, I heard a soldier’s voice from the garrison exclaim:  “What are you guys doing? You all with your BUM-BUM or DUM-DUM and then you send`em to us to solve the problem [almost impossible to solve]” <very angry, pissed off> (my sincere thanks to Gigga Adrian Tudor for this transcription and translation of the quote!)

IMG_0291

available on this site http://www.banaterra.eu/romana/procesul-de-la-timisoara-1990-1991-vol-v ].  The following is from Volume V.]

Some excerpts: P.C.:  Ati dat o declaratie?   Po. I. :  Da  P.C.:  O mentineti?  Po. I. Da (p. 827) P.C.:  “Inteleg sa fiu audiat in cauza ca parte civila”, da?  V-as ruga sa faceti putin liniste!  “Mentin declaratia de la Procuratura si…” (p. 833)

Po. I.:  …Da [am fost ranit].  Si dupa aceea a venit unul dintre trei [civili mai in varsta] dupa mine, m-a tarat pana la masina si la masina, acolo, am luat o bataie…ca n-am putut doua saptamani nici sa mananc nimica.  M-a lovit cu patul de arma in falca si cu bocancii in cap.  Si m-au dus, m-au dus la Garnizoana.  La Garnizoana m-au aruncat din masina si a venit ofiterul de serviciu.  Au venit si acestia trei a spus lu’ ofiterul de serviciu, cica:  “Luati-l si duceti-l  la arest.”  Atata retin foarte bine minte, ca ofiterul a spus, cica:  “Nu, voi trageti cu dum-dum-uri si dupa aia Armata raspunde.  Voi omorati oameni si raspunde Armata dupa aceea.”  Asta tin minte precis.  Si de acolo mi-am dat seama ca nu poate sa fie soldati aceia. (p. 830)

Procesul de la Timisoara (II). Audierea partii civile Popovici Ion: “…Atata retin foarte bine minte, ca ofiterul a spus, cica: ‘Nu, voi trageti cu dum-dum-uri si dupa aia Armata raspunde.’”

IMG_0290

Mircea Stoica (declaratie, 8 ian 1990):  “Cind am ajuns aici, la poarta o voce de militar din garnizoana s-a exprimat:  “Ce faceti mai — voi toti cu BUM-BUM sau DUM-DUM si ni-i trimiteti noua sa ne spalam pe cap cu ei.”

Mircea Stoica (declaration, 8 January 1990):  “When I got there, I heard a soldier’s voice from the garrison exclaim:  “What are you guys doing? You all with your BUM-BUM or DUM-DUM and then you send`em to us to solve the problem [almost impossible to solve]” <very angry, pissed off>

(my sincere thanks to Gigga Adrian Tudor for this transcription and translation of the quote!)

Stoica Mircea, 40 ani, topometrist, Bd. Republicii, impuscat mina si picior http://www.timisoara.com/mioc/REVT06~1.HTM

197. Partea vătămată Stoica Maria cere 500000 lei, lunar, contribuţie de întreţinere, motivînd că, în decembrie 1989, soţul ei, Mircea Stoica a fost împuşcat, patru luni spitalizat, a rămas handicapat (gradul II de invaliditate), apoi a decedat.  În dovedirea cererii, depune acte de spitalizare şi de stabilire a capacităţii de muncă, care atestă vătămarea, cauzele şi consecinţele ei. Mai depune: declaraţia împuşcatului, actul lui de deces, actul de căsătorie şi carnetul de muncă (vol. 6 p. 304; vol. 10 p. 58-60, 170, 245-250; vol. 14 p. 54-61; vol. 27 p. 179-207).

http://www.procesulcomunismului.com/marturii/fonduri/mmioc/curteasup/docs/0307pciv.htm

IMG_0335

“Cind am ajuns aici, la poarta o voce de militar din garnizoana s-a exprimat:  “Ce faceti mai — voi toti cu BUM-BUM sau DUM-DUM si ni-i trimiteti noua sa ne spalam pe cap cu ei.”

IMG_0330

intreaga declaratie e aici:

imaginea 330
imaginea 331
imaginea 332
imaginea 333
imaginea 334
imaginea 335
imaginea 336

It doesn’t take a genius to recognize the important similarity between the testimonies of Mircea Stoica and Ioan Popovici:  both are party to/overhear military personnel referring to the 1) use of DUM-DUM bullets, 2) that those who are using them are clearly not fellow soldiers and instead likely M.I./Securitate personnel, and 3) the Army personnel are resentful of essentially being left to “hold the bag” for the results of the DUM-DUM munitions!

———————————————————————————————————————————

2) Declarations and/or courtroom testimony about demonstrators injured or killed by dum-dum bullets:  Doina Gherasim, Cristian Rusu, Robert Buzatu, M. Csikos, Dobosan, Florin Nicoara, Doru Sciadei, and Valentin Aparaschivei.

Doina Gherasim

IMG_0175

IMG_0305

Cristian Rusu:  Pe 8 ianuarie audiat de procuror:  …A venit o masina Dacia 1300 combi, culoare glabui, au coborat trei indivizi in civil, care au mers in spatele cordonului si au ordonat foc.  S-a tras cu gloante “dum-dum.”

Robert Buzatu “a fost lovit de un glont exploziv”

IMG_0045

imaginea 43
imaginea 44
imaginea 45
imaginea 46

Csikos [?] “Cred dupa rana [?]  ca au fost gloante dum-dum”

IMG_0088

Dobosan “am fost ranit…cu gloante dum-dum”

imaginea 127
imaginea 128

IMG_0128

Florin Nicoara “Am fost lovit in soldul drept cu un glont dum-dum”

IMG_0257

Griga “civilii au fost impuscati cu gloante plate [?], care asa cum spuneau medicii cu rupt tesuturile”

imaginea 170
imaginea 171

Doru Sciadei’s statement, 27 January 1990

IMG_0932

“In urma radiografiei facute la Spitalul Judetean au spus ca am 2 schije in picior…consemnat de medicul radiolog si chirurg, care m-au consultat.

Convingerea mea este ca in acest atac (pe ?) Calea Girocului, asupra unor oameni pasnici si (?) s-au folosit cel putin doua tipuri de gloante, convingerea intirita de glontul scos din coapsa (?) si schijele din piciorul meu, care cred ca provin de un glonte exploziv.

…Se trage sistematic si concomitent cu tragerea de lumina de catre unul din ei cu o lanterna.”

IMG_0929

3) Other testimonies from Victims or Relatives of Victims of Dum-Dum Bullets on 17-18 December 1989:  Valentin Aparashivei, Ioan Musca, Danut Gavra, Octavian Tintaru, Adrian Kali, Mariana Rodica Farcau, Leontina Banciu, Vasile Avram, Marius Ciopec, and Florica Sava.

Followed by 6 Medical Personnel Who Treated the Victims Attest to the Use of Dum-Dum Bullets

Cases available on the Internet mentioning the wounding or killing of demonstrators with dum-dum explosive bullets on 17-18 December 1989.  There are more than a dozen in all, many of whom we have seen were testified about during the Timisoara trials.

Doru Sciadei’s recollections are similar to those of Dorina Aparaschivei, whose husband, Valentin, was shot at the same location on Calea Girocului in Timisoara on 17 December 1989:

http://adevarul.ro/locale/timisoara/decembrie-89-manifestantii-ucisi-s-au-refugiat-casa-scarilor-1_50ad7b6a7c42d5a66395fbe7/index.html

Pe 17 decembrie 1989, duminică seara, toată Calea Girocului a fost cuprinsă de febra revoltei. Mii de locuitori au ieşit pe stradă să îşi arate nemulţumirea faţă de sistem. Pe fondul izbucnirii conflictelor între manifestanţi şi soldaţi, s-a format un grup de 40 de militari sub comanda lt.col. Constantin Caraivan, care aveau misiunea de a restabili ordinea. „În jurul orei 23, când au început să tragă, am decis să ne retragem spre casă. Am fost şi noi la baricade. Soţul meu spunea că se trage cu gloanţe de cauciuc, voia să mă liniştească”, a spus Dorina Aparaschivei.

Ca în filmele de acţiune

Cordoanele de militari înaintau pe de o parte şi de alta a trotuarului, iar în mijloc se deplasa un tanc. „Noi ne-am băgat în scara de bloc unde erau peste 20 de persoane. Valentin era de mână cu cei doi copii, care aveau 12 şi 15 ani. La un moment dat am văzut o lumină puternică, moment în care au început să tragă”, a mai adăugat femeia. Au fost cinci gloanţe trimise către casa scării, iar unul dintre ele a trecut prin geam şi l-a nimerit în piept pe Valentin Aparaschivei. În acel moment, un bătrân a ieşit în genunchi şi a strigat „Măi militarilor, de ce aţi împuşcat un om nevinovat?”. I s-a răspuns: „Bagă capul că te împuşc şi pe tine!”.

Salvarea a sosit în scurt timp, însă medicii nu au putut să mai facă nimic. Avea o gaură mare în piept, cât o gură de pahar. Se spunea că erau gloanţe explozibile. L-am dus în casă cu pătura şi l-am pregătit pentru înmormântare. A doua zi au venit patru oameni în albastru, cu un sicriu şi l-au luat”, a mai povestit Dorina Aparaschivei. [my emphasis inserted in this sentence]

Criminali cu lanterne

În aceea seară şi în noaptea care a urmat, în zonă au acţionat pe lângă militari persoane necunoscute, care aveau în dotare lanterne foarte puternice. Îndreptau fasciculul luminos către balcoane şi scări, după care trăgeau. Au acţionat de asemenea, şi securişti şi miliţieni în civil. Pe toată Calea Girocului, de la intersecţia cu strada Albac până la intersecţia cu Liviu Rebreanu au fost 11 victime prin împuşcare şi 26 de răniţi.

from Adevarul http://www.adevarul.ro/locale/timisoara/DECEMBRIE_-89-_Si-a_pierdut_iubita_si_piciorul_stang_0_173982752.html author Stefan Both

Danut Gavra with his two daughters in the Heroes’ Cemetery in December 2009

Irish Television (RTE) captured what were apparently the last hours of Florica Sava’s  tragic end.  Warning:  the scene from 11:00 to 11:30 is graphic and unsettling.

posted by mikenork

http://www.youtube.com/watch?v=c3A6IiaOWhs

Brendan O’Brien (reporter):  “Florica Sava, a 33 year old mother of two young sons, was shot from a car with a dum-dum bullet.  It caused massive internal injuries.  Doctors said she had just hours to live.”

https://romanianrevolutionofdecember1989.wordpress.com/2011/05/11/lets-go-to-the-videotape-i-to-the-army-its-confirmation-that-theyve-been-dealing-with-a-specially-trained-force-because-its-the-type-of-bullet-theyve-never-seen-before-itn-uk-telev/

4) SIX Doctors/Medical personnel from Timisoara alone have discussed the use of dum-dum bullets against demonstrators in Timisoara…:  Dr. Aurel Mogosanu, Dr. Atanasie Barzeanu, Rodica Novac, Dr. Fluture, Csaba Ungor, Goga Andras

Doctors also reported on the wounds caused by explosive bullets (i.e. dum-dum bullets):  In this dispatch from Agence France Presse, relayed by Radio Free Europe on 25 December 1989, Dr. Aurel Mogosanu, a medic in the intensive care unit of a Timisoara hospital, says based on his thirty years of experience, some of the wounds could only have been CAUSED by EXPLOSIVE BULLETS SHOT AT THE PROTESTERS”

sursa (documentele Europa Libera disponibile la):  http://media.hotnews.ro/media_server1/generic_file-2009-12-22-6754154-0-radio-bucuresti-25-dec-pdf.pdf (p. 49 of 82)

©AFP Général – Lundi 25 Décembre 1989 – 08:33 – Heure Paris (386 mots)
Roumanie, prev Nuit de Noel a l hopital central de Timisoara De l un des envoyes speciaux de l AFP, NICOLAS MILETITCH
   TIMISOARA (Roumanie) 25 dec – Devant l hopital central de Timisoara, dimanche soir, une quarantaine de camions remplis de medicaments et de produits alimentaires tout juste arrives, attendaient d etre decharges.
   ” L aide nous vient d un peu partout. Hongrie, RFA, Tchecoslovaquie, France, Yougoslavie, URSS, Bulgarie, Italie… ” , indique a l AFP l un des soldats qui gardent l hopital. Les militaires sont partout autour de l hopital, sur les toits, dans les cours et meme a l interieur.
   ” Des hommes de la Securitate ont tire pres de l hopital a plusieurs reprises, ces dernieres heures ” , explique le docteur Aurel Mogosianu, chef du service de soins intensifs, en donnant des ordres a un soldat qui passe, la mitraillette a l epaule, dans un couloir, entre les malades.
   Le Dr Mogosianu, qui a une trentaine d annees d experience, pense que certaines blessures particulierement horribles, n ont pu etre provoquees que par des balles explosives tirees contre les manifestants.
   Dans une salle de soins intensifs, une femme de 23 ans essaie de parler au docteur, puis renonce. ” C est un cas difficile. Elle a eu le dos transperce par une rafale ” , precise le Dr Mogosianu.
   En bougeant a peine la main, la jeune femme esquisse le ” V ” de la victoire pour dire ” au revoir ” . Un effort irrealisable pour son voisin qui a recu une balle dans le cou, impossible a extraire.
   Comme la plupart de ses collegues, le docteur travaille, a peu de choses pres, 24 heures sur 24 depuis le debut des evenements. Dans un coin, une infirmiere dort, ecroulee sur une chaise.
   Pour faire face a l afflux de blesses, la television de Bucarest a demande a tous les etudiants en medecine du pays de se rendre dans les hopitaux de la capitale et de Timisoara, ou la situation est la plus critique.
   Victor Jancu, 20 ans, a entendu cet appel. Dans la nuit de vendredi a samedi, il a quitte Cluj et reussi a rejoindre Timisoara, a plus de 300 kms de la, en arretant des camions.
   Quelques visiteurs arrivent a l hopital, portant a la main une petite branche de sapin : a Timisoara aussi, on voudrait feter Noel.
   nm/jga/vr.
Tous droits réservés : ©AFP Général
021851451DC1ED1D715E06849EA4C6E0F37C0C25ECE8D503

mai mult despre Dr. Aurel Mogosanu in decembrie 1989:  http://www.sorinbogdan.ro/2009/12/timisoara-18-decembrie-1989/.

https://romanianrevolutionofdecember1989.com/2011/09/30/procesul-de-la-timisoara-iii-audierea-martorului-rodica-novac-directorul-directiei-sanitare-timis-13-iunie-1990/

Rodica Novac’s claim is corroborated elsewhere by four other medical officials on call during the Timisoara repression.  First, in Romanian, by Dr. Atanasie Barzeanu, then in Hungarian by three doctors (Vladimir Fluture, Csaba Ungor, and Andras Goga) present and performing surgery in Timisoara hospitals from 17-19 december 1989 who recount separately their discovery of dum-dum exploding bullets among the bullets with which demonstrators arriving at the hospital had been shot.  december 1989: temesvari orvosok, dum-dum golyok, es a roman forradalom

Sava Florica, 33 de ani, vinzatoare la Loto-pronosport in cartierul Fabric, impuscata din mers, in Piata Traian

Barzeanu Atanasie, 65 anit, medic primar, doctor in stiinte, chirurg, Spitalul Judetean Timisoara

“…sintem deci in 18 decembrie…Pe la orele doua si patruzeci, cind inchideam o operatie–Sava Florica, 33 de ani, vinzatoare la Loto-pronosport in cartierul Fabric, impuscata din mers, in Piata Traian, dintr-un ARO, pacienta prezentindu-se o echimoza cu distrugerea tesuturilor (plaga in diametru de 15 centimetri), a tesuturilor din regiunea epigastrica, inclusiv a muschilor drepti abdominali, cu ruptura a colonului ascendent transvers si a jejuno-ileonului, fiind in stare de soc grav traumatic, hemoragic–, fara sa-mi poti explica nici macar acum cu ce fel de gloante a putut fi lovita, pentru ca nu am identificat nici orificiul de iesire si nici pe cel de intrare, a venit o asistenta de la Chirurgie I, care mi-a spus sa merg la domnul Ignat.”

Titus Suciu, Reportaj cu Sufletul la Gura, (Editura Facla 1990), pp. 133-134.

The following first appeared in Gyorgy Mandics’s Temesvari golgota (1991) pp. 348-349 and is reprinted in his A Manipulalt Forradalom (2009).  [My guess is this is also the source for the reference to dum dum bullets in the German language wikipedia entry for http://de.wikipedia.org/wiki/Rum%C3%A4nische_Revolution_1989 — Hans Vastag, György Mandics, Manfred Engelmann: Temeswar. Symbol der Freiheit. Wien 1992. ]

pp. 348-349

Ket esetuk volt az elejen.  Ezert is hivtak be oket.  Egy 14 eves gyermeket a haz elott lottek le, szinte a szomszedban, egy golyoszoros ARO-rol talaltak el; egy oreg nenit a ter tuloldalon, az erkelyen ertek a golyok.  A zarja ment ki, kicsit nagyott hallott mar, amire is csoda, 64 evesen, azt hirtelen ugy erezte, hogy labaibol kimegy minden ero es lecsusott az erholya.  Na milyen gyonge lettem egyszeruen–mondotta maganak. de ahogyan fel akart tapaszkodni meg lepve tapasztalt, hogy vertocsa gyult alatta.  Bekialtolt a vegenek aki egy szomszed segitsegevel athozta a nenit a legkozelebbi korhazba, itt a Marasti ter tuloldalan, az uj Klinikakba, avagy hivatalos neven a 2 szamu korhazba, ahol rogton osszecodult mindenki csodat latni.  Ekkor hivtak be Baranziekat es minden mozgositato orvost, hiszen a fegyverek ropogatak.  Azota is kisebb nagyobb megszakitasokkal, felfelecsapolt a gepfegyverek, golyoszorok, geppisztolyok langzivatarja, remulettel telitva az ejszaki eget.

p. 349

De azt a ket elso esett nem kovettek ujabbok.  Igz aztan volt ido alaposan szemugyre venni a nenit akinek combjan elol egz akkora lyuk tatongott mint egy egy lejes, a comba hatso felen ahol eltavotott a golyo, ott viszont mar akkora mint egy otlejes.  Fluture doktor, az egzik sebesz erosen kototte az ebet a korohoz, hogy ez egz specialis dum-dum robbanogolyo okozta seb, hiszen a szakirodalomban azt irjak, hogy csak ez a robbannolovedek-fajta-amelyet ugyan az ENSZ eltitott, am a nemzetkozi terrorizmusban kulonesen divatos ma is–okoz az izomszovetbol kijovet sokkal nagyobb roncsolasokat mint a bemenetnel.  Az orvosok odazarandokoltak a sebesulthoz, mivel egzik sem latott semhogy dum-dum golyo utotte sebet, de egyaltalan lott sebet sem soha eleteben.  Igz aztan csak szivtak a rangeletrahoz igazodva a sebesz foorvosok az amerikai Kentet, a foamnesztezialogus a holland pipadohanyt, az asztalyos orovosok a bolgar BT-t, a fonoverek a jugoslav Vikend-et, a noverek es helyapolok a roman Snagov-t, Golfot.  Es vartak.

(Note: it is unclear who the 64 yr. old described was…there are several individuals without ages listed as injured or dead during the events, but I think it more likely the age of the woman is incorrect)

Jozsef Gazda Megvalto karacsonyErdelyi magyar tulelok emlekeznek. (1990)

Ungor Csaba:  Ket ora utan senkit be nem hoztak, senkit be nem engedtek, egyetlen sebesult sem.  A korhazbol kikanyarado  mentoautokra is lottek.  Ket ora utan mindre, ami mozgott, jarokelo, auto, mindenre lottek, csak hogy ok tudjak begyujteni a sebesulteket s a halottakat.  Kiderult az elso golyok utan, amiket a sebekbol gyujottek ossze, szedtek ki, hogy nem eles katonai toltenyekkel lottek, hanem dum-dum golyokkal, amik nagy rombolasokat okoztak.  Egy 16 eves, ketszer sebesult gyermek meselte el, ok azt hittek, hogy hosok, azt hittek, hogy meg fogjak menteni a forradalmat, mert biztosra vettek, ha a felnottek sorfala ele allnak, nem fognak belejuk loni.  Lottek rajuk is.

Goga Andras:  A masodik izgalomkelto esemeny volt kedden delelott, hogy az osszes regiszterunk–mind a surgossegen, mind az osztalyon–, melyekre felirtuk a muteteinket, eltuntek, a mai napig sem talaltuk meg.  Bennuk voltak az ev osszes mutetei[***]…En aznap kettot operaltam.  Egy tuntetonek a bore alol vettem ki egy nagyon kulonleges golyok, nem is golyot, egy ilyen repeszdarabot, melyet a katonasag aztan megvizsgalt, s azt mondtak, nekik nincs tudmasuk, hogy ez mi lehet.  Egy masiknak pedig fejserulese volt, persze abban nem talaltam golyot, atment rajta.

RELATED:

Procesul de la Timisoara (XII): Timisoara, the key to the Revolution then; the key now to the truth about the Counter-revolution

Procesul de la Timisoara (XI): Dupa 22 decembrie–teroristii. Martorii Alexandru Koos, Ion Flocioiu, si Herlea Floarea

Procesul de la Timisoara (X): Gloante explozive (dum-dum) dupa 22 decembrie 1989

Procesul de la Timisoara (IX): Cine au fost cei “necunoscuti,” mai in varsta, care au tras inainte de 22 decembrie 1989? (2)

Procesul de la Timisoara (VIII): Cine au fost cei “necunoscuti”, mai in varsta, care au tras inainte de 22 decembrie 1989?

Procesul de la Timisoara (VII): “La Timisoara cred ca si domnul procuror a vazut cartuse de acest calibru…Dar au existat in corpurile delicte ale procuraturii. Eu l-am vazut. Este un cartus ceva mai lung, negru, cu botul taiat. 5,56.”

Procesul de la Timisoara (VI): Impuscati dintr-un ARO…Al cui apartinea ARO-ul?

Procesul de la Timisoara (V): Martorii Cristian Rusu, Daniela Lengyel, si Aurica Rusu (mama lui Marius Ciopec)

Procesul de la Timisoara (IV): Martorii Adrian Kali, Ioan Musca, Traian Orban, si Alexandru Koos

Procesul de la Timisoara (III): Audierea martorului Rodica Novac, directorul Direcţiei Sanitare Timiş (13 iunie 1990)

Procesul de la Timisoara (II). Audierea partii civile Popovici Ion: “…Atata retin foarte bine minte, ca ofiterul a spus, cica: ‘Nu, voi trageti cu dum-dum-uri si dupa aia Armata raspunde.’”

Procesul de la Timisoara (I): Missed Press Opportunities. The testimonies of Margaret Cacoceanu and Doina Gherasim (25-26 September 1990)

http://www.banaterra.eu/romana/search/node/%22procesul%20de%20la%20timisoara%22
Procesul de la Timişoara (1990-1991) – Vol. V
 ASOCIAŢIA MEMORIALUL REVOLUŢIEI  16-22 DECEMBRIE 1989, TIMIŞOARA     Editor: Miodrag Milin Timişoara, 2009   Ataşament Mărime procesul_de_la_timisoara_volumul_V_final.pdf 4 …Articol – dbaiski – 24 Iul 2009 – 16:03 – 0 comentarii – 1 fişier ataşat
Procesul de la Timişoara (1990-1991) – Vol. IV
 ASOCIAŢIA MEMORIALUL REVOLUŢIEI  16-22 DECEMBRIE 1989, TIMIŞOARA     Editor: Miodrag Milin Timişoara, 2009   Ataşament Mărime procesul_de_la_timisoara_volumul_IV_prefata.pdf …Articol – dbaiski – 24 Iul 2009 – 16:02 – 0 comentarii – 3 fişiere ataşate
Procesul de la Timişoara (1990-1991) – Vol. III
ASOCIAŢIA MEMORIALUL REVOLUŢIEI  16-22 DECEMBRIE 1989, TIMIŞOARA   Editor: Miodrag Milin Timişoara, 2009 Ataşament Mărime procesul_de_la_timisoara_volumul_III_prefata.pdf 126.6 KB proc …Articol – banaticus – 24 Iul 2009 – 16:01 – 0 comentarii – 4 fişiere ataşate
Procesul de la Timişoara (1990-1991) – Vol. I, II
ASOCIAŢIA MEMORIALUL REVOLUŢIEI  16-22 DECEMBRIE 1989, TIMIŞOARA   Editor: Miodrag Milin Timişoara, 2009 Ataşament Mărime prefata.pdf 199.39 KB procesul_de_la_timisoara_volumul_I.pdf …Articol – banaticus – 24 Iul 2009 – 16:00 – 0 comentarii – 3 fişiere ataşate
Procesul de la Timişoara (1990-1991) – Vol. VII
 Postul teritorial de Radio Timişoara Asociaţia ALTAR 1989, Timişoara Editor: Miodrag Milin Ataşament Mărime procesul_de_la_timisoara_volumul_VII_nota_asupra_editiei.pdf 68.46 KB procesu …Articol – dbaiski – 20 Mai 2009 – 17:06 – 0 comentarii – 3 fişiere ataşate
Procesul de la Timişoara (1990-1991) – Vol. VI
  ASOCIAŢIA MEMORIALUL REVOLUŢIEI  16-22 DECEMBRIE 1989, TIMIŞOARA   Editor: Miodrag Milin Timişoara, 2009 Ataşament Mărime procesul_de_la_timisoara_volumul_VI_nota_asupra_editiei …Articol – dbaiski – 20 Mai 2009 – 16:51 – 0 comentarii – 2 fişiere ataşate
Much of this has now been reposted or reproduced here:dosarelerevolutiei.ro

25 for the 25th Anniversary of the Romanian Revolution: #1 The Securitate Deny Foreign Instigation of the Timisoara Uprising

25 for the 25th Anniversary of the Romanian Revolution: #2 Shattered Glass: Securitate Vandalism to Justify Timisoara Crackdown

25 for the 25th Anniversary of the Romanian Revolution: #3 “Anti-terrorism” and Regime Repression

Posted in decembrie 1989, raport final | Tagged: , , , , , , , , , , , , , , , | 8 Comments »

25 for 2014: 25 Things You Should Know about the Romanian Revolution on the 25th Anniversary of the Fall of Nicolae Ceausescu’s Communist Regime: #5 Timisoara (Podul Decebal) Evidence Suggests only the Securitate Had Dum-Dum Bullets

Posted by romanianrevolutionofdecember1989 on April 13, 2014

(Purely personal views as always, based on over two decades of research and publications inside and outside Romania)

2014 marks the 25th anniversary of the collapse of communism in central and eastern Europe–Poland, Hungary, East Germany, Czechoslovakia, Bulgaria, and Romania.  This (likely aperiodic) series looks at 25 things I have learned about the events of the Romanian Revolution of December 1989.  The numbering is not designed to assign importance, but rather–to the extent possible–to progress chronologically through those events.

Significance:  Romanian journalists and researchers, but perhaps in particular Timisoara journalists and researchers, have failed to systematically analyze the use of atypical munitions–most notably, exploding DUM-DUM bullets–in the wounding and killing of demonstrators in Timisoara in December 1989.  They invoke, for example, the claims of military prosecutors such as General Dan Voinea (http://rcristea.blogspot.com/2007/11/nici-simulatoare-de-tragere-nici.html), who outright denies their use, or General Romeo Balan ( https://mariusmioc.wordpress.com/2014/03/19/procuror-militar-general-r-romeo-balan-identificarea-victimelor-incinerate-ale-revolutiei-timisorene/), who conveniently avoid mention of the type of bullets with which Timisoara demonstrators were wounded or killed. 

However, they suddenly are willing to countenance their use where demonstrators maintain they were shot by the Army.  But they fail to ask the critical question of what forces were present among those involved in firing on demonstrators and what evidence exists that the institution in question had access to and possessed such munitions?  The evidence is pretty clear:  even where demonstrators zealously maintain they were shot “by the Army,” Securitate forces were also present, and whereas there are multiple indications that the Securitate possessed and used such ammunition, there exists NOT a SINGLE piece of evidence that the Army did.  Until those who maintain this point of view can marshal evidence demonstrating that the Army possessed and used DUM-DUM bullets, logically one can only assume that it was the Securitate who possessed and used these vicious munitions.  To illustrate this, let us look at the tragedy at Podul Decebal in Timisoara on 17 December 1989.

(Dan Gavra has not doubt:  his foot was blown off by a double-explosion bullet, a DUM-DUM bullet.  Indeed, in this interview with Radio Timisoara Vocea Evangheliei, from approximately min. 20:45 he explains exactly why)

We know that at least four people and probably more were wounded or killed with exploding DUM-DUM bullets at Podul Decebal on 17 December 1989, including Ţînţaru Teodor Octavian (http://asociatia17decembrie1989timisoara.wordpress.com/in-memoriam/ “Octavian suferise o operaţie laborioasă condusă de Dr. Lazăr Fulger. Din cauza gloanţelor explozive i-au fost distruse un rinichi, jumătate din ficat şi artera femurală. Nu a supravieţuit pentru că nu erau rezerve de sânge pentru transfuzie.”) and  Banciu Leontina  http://www.memorialulrevolutiei.ro/index.php?page=revista-on-line/memorial-4/masacrul-de-la-pod-i Pe certificatul medical de constatate a decesului soţiei scrie: plagă împuşcată torace, glonţ exploziv. Deci a explodat în inimă glonţul, iar Procuratura Militară, după declaraţiile care au fost, care le-am dat eu, mi-a dat alt certificat care zice că a fost în coloana de manifestanţi de la Podul Decebal din Timişoara şi a fost împuşcată în seara din 17 Decembrie.”)

Gavra continued:

D.G.: – Am rămas în picioare. Când am vrut să fug, a început, din nou, rafala. Iar am rămas în picioare. Iar s-a oprit. Şi atunci am vrut să fug. Şi-atunci a venit un cartuş, deci am luat-o spre stânga, direct din faţă a venit… deci eu am fost în mijloc, chiar în mijlocul şoselei. Când am vrut să fac stânga, a venit un cartuş şi m-a lovit în picior. Şi am zburat vreo doi, trei metri în aer. Am căzut pe marginea, pe pământ acolo, într-o baltă, într-o urmă de TAB, cred că acolo întorsese TAB-ul sau cine ştie, că eram parcă într-un tranşeu. Aşa am simţit, când am căzut jos, încă o rafală razantă cu pământul. Doar atât am apucat, să-mi pun mâinile după cap. Şi, când am vrut să mă ridic de acolo, din noroi – spun de noroi, pentru că am văzut că tot eram plin de noroi – nu mai reuşeam să-mi ridic piciorul. Piciorul meu parcă era bătut cu un ţăruş în pământ. Piciorul meu a dispărut de la genunchi şi până la talpă, pe o distanţă de douăzeci şi ceva de centimetri. A dispărut tibia, peroneul, tot. Au tras cu cartuşe cu dublă explozie.  http://www.memorialulrevolutiei.ro/index.php?page=revista-on-line/memorial-5/masacrul-de-la-pod-ii 

Gavra has detailed whom he believes was involved in his wounding (and the death of his girlfriend at the time, 21 year old Ewinger Slobodanca) in the following interview.  His focus is on Army personnel who opened fire, commanded by Major Gheorghe Badea:

„Plutonul de execuţie era de la unitatea unde am făcut eu armata”

D.G.: – La Podul Decebal era un pluton de execuţie, o unitate militară… ironia sorţii, chiar cu câtva timp înainte fusesem concentrat la unitatea aceea militară.
L.K.: – Care unitate ?
D.G.: – 01185 de pe Chişodei. Era sub comanda maiorului Badea Gheorghe acel pluton. Ne-am apropiat de ei şi strigam: „Nu vă impacientaţi! Fără violenţă!”. Diferite lucruri. Şi ne-am apropiat la vreo 30 de metri de ei. Fără somaţie, fără nimic, s-a tras în plin în noi.

L.K.: – Până unde aţi ajuns? Până la colţ cu…
D.G.: – La vreo 30 de metri… Ei erau dispuşi în felul următor: un rând în genunchi, un rând în picioare. Între Parc şi Bega. Pe şoseaua aceea. La o distanţă de vreo cinci, zece metri de pod. Noi ne-am apropiat de ei, am zis 30 de metri, dar poate mai aproape, pentru că-i vedeam şi puteam să avem un dialog. De fapt, numai noi strigam: „Fără violenţă!”.

L.K.: – Erau luminile încă?
D.G.: – Nu. Nu erau. Şi s-a tras în plin în noi.
L.K.: – Aţi fost somaţi?
D.G.: – Nu, eu atâta mi s-a părut, că cel din dreapta plutonului fuma şi, când a aruncat ţigara, a început şi focul, dar poate-i doar închipuirea mea, n-a fost nicio somaţie, nici…

L.K: – Aţi văzut nişte siluete, practic? Un TAB aţi văzut? Erau în dispozitiv?

G.D.: – Nu. Erau… deci am spus că a fost o grupă. Vreo patru de tragere în genunchi şi vreo şase, şapte în picioare. Unii spun că au fost mai mulţi, dar eu cam aşa îmi aduc aminte. Pentru că eram chiar în faţă, am rămas, la un moment dat, toţi au fugit, au căzut, au murit, au fost răniţi. Eu am rămas în picioare, pentru că m-am şocat. Nu-mi venea să cred că se întâmplă. Patru bucăţi mi-au trecut, mi-au şuierat pe la urechea dreaptă. Am vrut să mă pun şi eu jos, au bătut în piatră cartuşele. Realmente nu mai ştiam ce să fac! Mă gândeam: acuma o să mor. Şi, când am simţit o ezitare între rafale, pentru că a fost o rafală… Eu am rămas şocat. S-a oprit.

„Am zburat vreo trei metri şi am căzut într-o baltă”

D.G.: – Am rămas în picioare. Când am vrut să fug, a început, din nou, rafala. Iar am rămas în picioare. Iar s-a oprit. Şi atunci am vrut să fug. Şi-atunci a venit un cartuş, deci am luat-o spre stânga, direct din faţă a venit… deci eu am fost în mijloc, chiar în mijlocul şoselei. Când am vrut să fac stânga, a venit un cartuş şi m-a lovit în picior. Şi am zburat vreo doi, trei metri în aer. Am căzut pe marginea, pe pământ acolo, într-o baltă, într-o urmă de TAB, cred că acolo întorsese TAB-ul sau cine ştie, că eram parcă într-un tranşeu. Aşa am simţit, când am căzut jos, încă o rafală razantă cu pământul. Doar atât am apucat, să-mi pun mâinile după cap. Şi, când am vrut să mă ridic de acolo, din noroi – spun de noroi, pentru că am văzut că tot eram plin de noroi – nu mai reuşeam să-mi ridic piciorul. Piciorul meu parcă era bătut cu un ţăruş în pământ. Piciorul meu a dispărut de la genunchi şi până la talpă, pe o distanţă de douăzeci şi ceva de centimetri. A dispărut tibia, peroneul, tot. Au tras cu cartuşe cu dublă explozie.

D.G: – Doar praf în ochi. Pentru că nu doar ei au fost cei arestaţi. Pentru că maiorul Badea Gheorghe, cel care a tras în noi, ulterior, din ordin prezidenţial al tovarăşului Ion Iliescu, a fost avansat de la gradul de maior sau ce-o fost la gradul de locotenent-colonel.

 http://www.memorialulrevolutiei.ro/index.php?page=revista-on-line/memorial-5/masacrul-de-la-pod-ii 

Even more convinced that he was shot by a DUM-DUM bullet shot by the Army is Adrian Kali.  Significantly, Kali talks about being shot by two distinct bullets, one a normal munition and one a DUM-DUM bullet, demonstrating that doctors and others involved in these events were able to distinguish between different types of munitions used.

Rănit în Revoluţie, cu gloanţe adevărate

Deşi este proprietarul celei mai numeroase armate paşnice din România, Adrian Kali a fost împuşcat de două ori. Întâi cu un glonte exploziv, aşa-numitele dum-dum, apoi cu un glonte de 7,62. Asta s-a întâmplat în timpul Revoluţiei din 1989, în 17 decembrie, pe Podul Decebal.

http://blog.kali.hi2.ro/

BUT DOES THE CONVICTION OR FOCUS OF THESE PARTICIPANTS THAT THEY WERE “SHOT WITH DUM-DUM BULLETS FIRED BY THE ARMY” HOLD UPON FURTHER ANALYSIS.  DO THEY ACTUALLY KNOW THE MAKE-UP OF THE UNITS THAT FIRED AT THEM?  THE ANSWER IS NO:  BECAUSE THESE UNITS WERE MADE UP NOT ONLY OF ARMY PERSONNEL BUT…ALSO OF SECURITATE PERSONNEL AS WE LEARN FROM NICOLAE DURBAC BELOW:

(Anexa 3)

“ COMISIA GUVERNAMENTALĂ

JUDEŢUL TIMIŞ

REFERAT

(luna mai 1990)

Din datele culese până în prezent de Comisia Guvernamentală, instituită la nivelul judeţului Timiş, a reieşit că în zona podului Decebal, din Timişoara, în seara zilei de 17. 12 1989, s-a deschis foc împotriva demonstranţilor şi au rezultat mai mulţi morţi şi răniţi. În urma verificărilor făcute, s-au stabilit următoarele :

Din cadrul M.U., (Divizia 18 Mecanizată Timişoara, n.a.), în după amiaza zilei de 17.12 1989, în zona podului Decebal s-au dispus, în cordoane, militari de la U.M. 01185, de la U.M. 01008, ambele din Timişoara. În zonă erau dis-puşi, de asemenea, şi militari de la Brigada de securitate Timişoara.

Aceste forţe au avut misiunea de a împiedica acce-sul demonstranţilor spre Comitetul judeţean al P.C.R. Timiş. În jurul orelor 19.30-20.00, cordonul de militari, dispus în partea dreaptă a podului, a deschis focul de armă împotriva unei coloane de demonstranţi care se deplasa pe strada Splaiul Galaţi, dinspre Complexul studenţesc spre podul De-cebal.

Din audierile militarilor aflaţi în zonă, rezultă că dis-pozitivul care a deschis focul de armă era format din militari de la U.M. 01185 Timişoara, sub comanda căpitanului Ba-dea Gheorghe şi din militarii de la Brigada de securitate, sub comanda locotentului major Zepa Anbrozie. Acest aspect rezultă din declaraţiile locotenent-colonelului Andrei Ilie, ale maiorului Dragomir Marin, ambii din cadrul U.M. 01008 Timi-şoara, ale maiorului Ghibea Dorel, din U.M. 01115 Timi-şoara şi ale căpitanului Lăzăroiu Ioan de la U.M. 01024 Timişoara, filele 30-33 şi 3-12. Din declaraţiile locotenentului major Zepa Anbrozie şi ale soldaţilor Brâncoveanu Gheor-ghe şi Ţibocu Iulian, toţi din cadrul Brigăzii de securitate, reiese că ordinul de a se deschide foc spre demonstranţi a fost dat de căpitanul Badea Gheorghe.

Fiind audiat căpitanul Badea Gheorghe şi alte cadre de la U.M. 01185 Timişoara, rezultă că au deschis numai foc de avertisment, în plan vertical, însă, la faţa locului, s-au înregistrat morţi şi răniţi. Totodată, acesta susţine că s-a deschis focul din altă direcţie, aspect care este infirmat de declaraţiile date de maiorul Dima Viorel, din aceeaşi unitate, fila 28, de căpitanul Lăzăroiu Ioan, de la divizie, de căpitanul Ghibea Dorel, de la U.M. 01115, filele 3-12, precum şi de declaraţia numitului Bindeleu Gelu, persoană prezentă în rândul demonstranţilor, fila 1-2.

Faţă de cele mai sus, Comisia Guvernamentală pro-pune cercetarea penală, de către Procuratura Militară Timi-şoara, a căpitanului Badea Gheorghe.

Semnează şi ştampilează membrii comisiei “

http://www.procesulcomunismului.com/marturii/fonduri/cada/duracn/docs/docs_3.htm

So then the question becomes one of who would have possessed and used DUM-DUM bullets in Timisoara on 17 December 1989.  For one thing, we can almost automatically eliminate two hypotheses:  Peter Siani-Davies hypothesis used to cast doubt on the use of atypical munitions after 22 December 1989–i.e. that the revolutionaries/civilians could have themselves taken possession of the munitions and weapons of regime forces and used them–since it is clear from the events at Podul Decebal that the only ones who fired were from the regime forces.  Secondly, as part 1 of this series demonstrated, the Securitate themselves in their declarations immediately after the events denied the presence and involvement in the demonstrations of foreign agents, most notably the so-called “Soviet/Russian tourists.”

So what is the evidence that the Army would have possessed and used DUM-DUM bullets on 17 December 1989 in Timisoara?  The answer is essentially NONE.  In more than two decades, not a single Army officer or even draftee has come forward and alleged/admitted that a) the Army had them, b) that those munitions were distributed to them, and c) that they fired them against demonstrators.  This is in stark contrast to the case of the Securitate, where we have demonstrators overhearing the Army complaining about being left out to dry so-to-speak by the Securitate who was using these munitions (see below).  But moreoever, we have the claims of former Securitate whistleblowers, multiple cases, admitting that they had these munitions and used them.  Any logical, evidentiary based analysis of December 1989 then can only conclude that it was the Securitate who had and used these munitions.

 

The testimonies of the demonstrators Ion Popovici (9 January 1990) and Marin Stoica (8 January 1990) show that they overheard the discussion of the use of Dum-Dum bullets between soldiers and Interior Ministry personnel.

Popovici:  “Mi-am revenit intr-un camion militar in care eram multi civili unii morti fiind adusi la garnizoana militara.  La garnizoana eu am fost dat jos si predat unui cpt (capitan) sau unui lt.major (locotenent major). vazand rana mea n-a vrut sa ma primeasca exprimand: Voi trageti cu dum dum si noi sa raspundem pentru acest lucru.”  (my thanks to A.K. for this transcription)

Popovici:  “I came to in a military truck in which there were lots of civilians some dead being brought to the military garrison.  At the garrison I was taken down and surrendered to a captain or lt. major, who looking at my wound did not want to receive me, exclaiming:  You shoot with dum-dum bullets and we are held responsible for it.

Mircea Stoica (declaratie, 8 ian 1990):  “Cind am ajuns aici, la poarta o voce de militar din garnizoana s-a exprimat:  “Ce faceti mai — voi toti cu BUM-BUM sau DUM-DUM si ni-i trimiteti noua sa ne spalam pe cap cu ei.”

Mircea Stoica (declaration, 8 January 1990):  “When I got there, I heard a soldier’s voice from the garrison exclaim:  “What are you guys doing? You all with your BUM-BUM or DUM-DUM and then you send`em to us to solve the problem [almost impossible to solve]” <very angry, pissed off> (my sincere thanks to Gigga Adrian Tudor for this transcription and translation of the quote!)

IMG_0291

available on this site http://www.banaterra.eu/romana/procesul-de-la-timisoara-1990-1991-vol-v ].  The following is from Volume V.]

Some excerpts: P.C.:  Ati dat o declaratie?   Po. I. :  Da  P.C.:  O mentineti?  Po. I. Da (p. 827) P.C.:  “Inteleg sa fiu audiat in cauza ca parte civila”, da?  V-as ruga sa faceti putin liniste!  “Mentin declaratia de la Procuratura si…” (p. 833)

Po. I.:  …Da [am fost ranit].  Si dupa aceea a venit unul dintre trei [civili mai in varsta] dupa mine, m-a tarat pana la masina si la masina, acolo, am luat o bataie…ca n-am putut doua saptamani nici sa mananc nimica.  M-a lovit cu patul de arma in falca si cu bocancii in cap.  Si m-au dus, m-au dus la Garnizoana.  La Garnizoana m-au aruncat din masina si a venit ofiterul de serviciu.  Au venit si acestia trei a spus lu’ ofiterul de serviciu, cica:  “Luati-l si duceti-l  la arest.”  Atata retin foarte bine minte, ca ofiterul a spus, cica:  “Nu, voi trageti cu dum-dum-uri si dupa aia Armata raspunde.  Voi omorati oameni si raspunde Armata dupa aceea.”  Asta tin minte precis.  Si de acolo mi-am dat seama ca nu poate sa fie soldati aceia. (p. 830)

Procesul de la Timisoara (II). Audierea partii civile Popovici Ion: “…Atata retin foarte bine minte, ca ofiterul a spus, cica: ‘Nu, voi trageti cu dum-dum-uri si dupa aia Armata raspunde.’”

IMG_0290

Mircea Stoica (declaratie, 8 ian 1990):  “Cind am ajuns aici, la poarta o voce de militar din garnizoana s-a exprimat:  “Ce faceti mai — voi toti cu BUM-BUM sau DUM-DUM si ni-i trimiteti noua sa ne spalam pe cap cu ei.”

Mircea Stoica (declaration, 8 January 1990):  “When I got there, I heard a soldier’s voice from the garrison exclaim:  “What are you guys doing? You all with your BUM-BUM or DUM-DUM and then you send`em to us to solve the problem [almost impossible to solve]” <very angry, pissed off>

(my sincere thanks to Gigga Adrian Tudor for this transcription and translation of the quote!)

Stoica Mircea, 40 ani, topometrist, Bd. Republicii, impuscat mina si picior http://www.timisoara.com/mioc/REVT06~1.HTM

197. Partea vătămată Stoica Maria cere 500000 lei, lunar, contribuţie de întreţinere, motivînd că, în decembrie 1989, soţul ei, Mircea Stoica a fost împuşcat, patru luni spitalizat, a rămas handicapat (gradul II de invaliditate), apoi a decedat.  În dovedirea cererii, depune acte de spitalizare şi de stabilire a capacităţii de muncă, care atestă vătămarea, cauzele şi consecinţele ei. Mai depune: declaraţia împuşcatului, actul lui de deces, actul de căsătorie şi carnetul de muncă (vol. 6 p. 304; vol. 10 p. 58-60, 170, 245-250; vol. 14 p. 54-61; vol. 27 p. 179-207).

http://www.procesulcomunismului.com/marturii/fonduri/mmioc/curteasup/docs/0307pciv.htm

IMG_0335

“Cind am ajuns aici, la poarta o voce de militar din garnizoana s-a exprimat:  “Ce faceti mai — voi toti cu BUM-BUM sau DUM-DUM si ni-i trimiteti noua sa ne spalam pe cap cu ei.”

IMG_0330

intreaga declaratie e aici:

imaginea 330
imaginea 331
imaginea 332
imaginea 333
imaginea 334
imaginea 335
imaginea 336

It doesn’t take a genius to recognize the important similarity between the testimonies of Mircea Stoica and Ioan Popovici:  both are party to/overhear military personnel referring to the 1) use of DUM-DUM bullets, 2) that those who are using them are clearly not fellow soldiers and instead likely M.I./Securitate personnel, and 3) the Army personnel are resentful of essentially being left to “hold the bag” for the results of the DUM-DUM munitions!

image0

Uzina Sadu-Gorj, august-septembrie 1989,

comanda de fabricatie a gloantelor explozive DUM-DUM

Referitor la existenta cartuselor explozive si perforante, dupa unele informatii rezulta ca in perioada august-septembrie 1989 la uzinele Sadu-Gorj s-a primit o comanda de executare a unor asemenea cartuse explozive.  Comanda a fost ordonata de Conducerea Superioara de partid si executata sub supravegherea stricta a unor ofiteri din fosta Securitate.

Asa cum s-a mai spus, asupra populatiei, dar si asupra militarilor MApN teroristii au folosit cartuse cu glont exploziv. Cartusele respective de fabricarea carora fostul director al uzinei Constantin Hoart–actualmente deputat PSM Gorj–si ing. Constantin Filip nu sunt straini, au fost realizate sub legenda, potrivit careia, acestea urmai a fi folosite de Nicolae Ceausescu in cadrul partidelor de vanatoare.

Consider ca lt. col. Gridan fost ofiter de Contrainformatii pentru Uzina Sadu–actualmente pensionar ar putea confirma fabricarea unor asemenea cartuse si probabil si unele indicii cu privire la beneficiar.  Daca intr-adevar aceste cartuse au fost fabricate in Romania atunci este limpede ca o mare parte din teroristii din decembrie 1989 au fost autohtoni, iar organele de securitate nu sunt straine de acest lucru.

from Bullets, Lies, and Videotape: The Amazing, Disappearing Romanian Counter-Revolution of December 1989 (Part VII: Conclusion. Those Who Told Us the Truth) by Richard Andrew Hall (UPDATED with new xeroxes)

for Part I see PART I: His Name Was Ghircoias…Nicolae Ghircoias

for Part II see Part II: A Revolution, A Coup d\’etat, AND a Counter-Revolution

for Part III see Part III: Lost…during Investigation

for Part IV see Part IV: The Good Sergeant Schultz or They Know Nothing

for Part V see Part V: Seeing is Believing Videos One and Two

for Part VI see Part VI: Seeing is Believing, Videos 3 and 4

Bullets, Lies, and Videotape:

The Amazing, Disappearing Romanian Counter-Revolution of December 1989

by Richard Andrew Hall, Ph.D.

Standard Disclaimer:  All statements of fact, opinion, or analysis expressed are those of the author and do not reflect the official positions or views of the Central Intelligence Agency (CIA) or any other U.S. Government agency.  Nothing in the contents should be construed as asserting or implying U.S. Government authentication of information or CIA endorsement of the author’s views.  This material has been reviewed by CIA to prevent the disclosure of classified information.  [Submitted 19 November 2009; PRB approved 15 December 2009]

I am an intelligence analyst for the Central Intelligence Agency.  I have been a CIA analyst since 2000.  Prior to that time, I had no association with CIA outside of the application process.

Those Who Have Told Us the Truth[1]

As opposed to the aforementioned Vladimir Belis, Pavel Corut, and Dan Voinea, all of whom who have strenuously and repeatedly denied the existence and use in December 1989 of atypical munitions of dum-dum bullets and vidia bullets, there exist those who have told us of the existence and use of these in December 1989.[2] They are essentially, for lack of a better term, former Securitate whistleblowers, who have admitted the Securitate’s role in providing the “terrorists” who caused so much destruction, mayhem, and loss of life in those days.

For years I have been essentially the sole researcher inside or outside the country familiar with and promoting the claims of 1) former Timisoara Securitate Directorate I officer Roland Vasilevici—who published his claims about December 1989 under the byline of Puspoki F. in the Timisoara political-cultural weekly Orizont in March 1990 and under the pseudonym “Romeo Vasiliu”—and 2) an anonymous USLA recruit who told his story to AM Press Dolj (published on the five year anniversary of the events in Romania Libera 28 December 1994…ironically (?) next to a story about how a former Securitate official attempted to interrupt a private television broadcast in which Roland Vasilevici was being interviewed in Timisoara about Libyan involvement in December 1989).

Vasilevici claimed in those March 1990 articles and in a 140 page book that followed—both the series and the book titled Pyramid of Shadows—that the USLA and Arab commandos were the “terrorists” of December 1989.  What is particularly noteworthy in light of the above discussion about “exploding [dum-dum] bullets” was his claim that the USLA and the foreign students who supplemented them “used special cartridgeswhich upon hitting their targets caused new explosions” [emphasis added]—in other words, exploding or dum-dum bullets.[3]

The anonymous USLA recruit stated separately, but similarly:

I was in Timisoara and Bucharest in December ’89.  In addition to us [USLA] draftees, recalled professionals, who wore black camouflage outfits, were dispatched.  Antiterrorist troop units and these professionals received live ammunition.  In Timisoara demonstrators were shot at short distances.  I saw how the skulls of those who were shot would explode. I believe the masked ones, using their own special weapons, shot with exploding bullets.  In January 1990, all the draftees from the USLA troops were put in detox.  We had been drugged.  We were discharged five months before our service was due to expire in order to lose any trace of us.  Don’t publish my name.  I fear for me and my parents.  When we trained and practiced we were separated into ‘friends’ and ‘enemies.’  The masked ones were the ‘enemies’ who we had to find and neutralize.  I believe the masked ones were the ‘terrorists’.[4] [emphases added]

Dezvaluiri despre implicarea USLA in evenimentele din Decembrie ‘89

Un tanar care si-a facut stagiul militar in trupele USLA a declarat
corespondentului A.M. PRESS din Dolj: “Am fost la Timisoara si la Bucuresti in
Decembrie ‘89. Odata cu noi, militarii in termen, au fost dislocati si
profesionistii reangajati, care purau costume negre de camuflaj. Dispozitivele
antitero de militari in termen si profesionisti au primit munitie de razboi. La
Timisoara s-a tras in manifestanti de la distanta mica. Am vazut
cum sareau creierii celor ciuruiti de gloante. Cred ca mascatii, folosind armamentul lor special, au tras cu
gloante explozive.
In ianuarie 1990, toti militarii in termen din trupele USLA
au fost internati pentru dezintoxicare. Fusesaram drogati. Am fost lasati la
vatra cu cinci luni inainte de termen pentru a ne pierde urma. Nu-mi publicati
numele. Ma tem pentru mine si parintii mei. La antranamente si aplicatii eram
impartiti in “amici” si “inamici.” Mascatii erau “inamicii” pe care trebuia sa-i
descoperim si sa-i neutralizam. Cred ca mascatii au
fost acei teroristi.”

(Romania Libera, 28 Decembrie 1994, p. 3)

As I have pointed out, despite the short shrift given these two revelations by Romanian media and Romanianists, one group has paid close attention:  the former Securitate.  That is not accidental.[5]

for full discussion of those who told us the truth (i.e. continuation of above), see discussion here:

Bullets, Lies, and Videotape: The Amazing, Disappearing Romanian Counter-Revolution of December 1989 (Part VII: Conclusion. Those Who Told Us the Truth) by Richard Andrew Hall (UPDATED with new xeroxes)

 

from Orwellian Positively Orwellian Part III a fistful of bullets

Bucharest: Stanculescu’s unexpected revelation prompted a participant in the Revolution to challenge Stanculescu’s claim to ignorance as to the source of the bullets.  Ironically, while this challenge suggests Stanculescu may have being playing coy and not telling everything he knew, it does not contradict Stanculescu’s claim that the ammunition was not the Army’s, but rather buttresses it:

Balasa Gheorghe:  I am very intrigued by the interview given by General Stanculescu to the newspaper ‘Tineretul Liber,’ an interview in which he avoids the truth.

 

From [Securitate] Directorate V-a, from the weapons depot, on 23-24 December 1989, DUM-DUM cartridges, special cartridges that did not fit any arm in the arsenal of the Defense Ministry were retrieved.  Three or four boxes with these kinds of cartridges were found.  The special bullets were 5-6 cm. in length and less thick than a pencil.  Such a cartridge had a white stone tip that was transparent.  All of these cartridges I personally presented to be filmed by Mr. Spiru Zeres.  All the special cartridges, other than the DUM-DUM [ones] were of West German [FRG] make. From Directorate V-a we brought these to the former CC building, and on 23-24 December ’89 they were surrendered to U.M. 01305.  Captain Dr. Panait, who told us that he had never seen such ammunition before, Major Puiu and Captain Visinescu know about [what was turned over].

 

In the former CC of the PCR, all of those shot on the night of 23-24 December ’89 were shot with special bullets.  It is absurd to search for the bullet in a corpse that can penetrate a wall….[44]

image-8image-7

S-a vorbi mult in perioada crimelor din Decembrie ’89 despre gloante speciale cu care erau ucisi tineri si virstnici, gloante care–zice-se nu se aflau in dotarea unitatilor noastre militare. S-a vorbit mult pina s-a tacut si dupa ce s-a facut suficient s-a redeschis discutia de la “nu exista asa ceva!” Gloante speciale n-au existat!–s-au grabit sa spuna mai marii nostri. Dovezi!–cerea Elena Ceausescu intr-o anume situatie. Dovezi!–cere procurorul general M.U.P. Cherecheanu. Dovezi!–se alatura domnul general A. Stanculescu.

Pentru a cauta dovezi este nevoie de putina munca pe care organele in drept nu sint dispuse a o efectua. Se platesc lefuri grase ca sa se taca mai mult decit sa se faca. Bunaoara, la citeva saptamini dupa ce am predat Procuraturii dosarul cu furturile din C.C., procurorul care preluase ancheta de la subsemnatul, intrebat fiind daca a avansat cu ceva, mi-a spus ca nu si ca sa-l sprijin eu ca…Altfel spus, noi scriem–noi rezolvam. Va trebui pina la urma sa cerem adoptarea unei legi prin care sa ni se subordeneze Politia (sau S.R.I.-ul) ca sa-i spunem noi ce si cum sa faca. Pina atunci insa, ne vom limita la dovezi-marturii pe care oamenii le dau, le semneaza si raspund pentru ele.

Consemnam mai jos doua astfel de marturii despre gloante speciale dar si despre altele, marturii ale unor revolutionari din Decembrie ’89…

“UN ASTFEL DE CARTUS AVEA IN VIRF O PITRA ALBA, TRASPARENTA”

BALASA GHEORGHE: Sint foarte intrigat de interviul acordat de dl. general Stanculescu ziarului “Tineretul Liber”, interviu in care acesta ocoleste adevarul.

Din Directia a V-a, din depozitul de munitie, au fost scoase pe 23-24 decembrie 1989 cartuse DUM-DUM, cartuse speciale care nu se potriveau la nici o arma din dotarea M.Ap.N. S-au gasit trei-patru cutii cu astfel de cartuse. Gloantele speciale, erau lungi de 5-6 cm si putin mai groasa decit un creion. Un astfel de cartus avea in virf o piatra alba, transparenta. Toate aceste cartuse i le-am prezentat personal, spre a fi filmate, d-lui Spiru Zeres. Toate cartusele speciale, in afara de DUM-DUM era de provenienta RFG-ista. Din Directia a V-a au fost predate U.M. 01305. Capitan doctor Panait, care a spus ca pina atunci nu vazuse astel de munitie, maior Puiu si captian Visinescu stiu de ele.

In fostul sediu C.C. P.C.R., toti cei impuscati in noaptea de 23 spre 24 decembrie ’89 au fost impuscati cu gloante speciale. Un glont care trece prin zid e absurd sa-l cauti in trupul celui impuscat. Dar s-au mai gaist si altele in Directia a V-a, si anume:

armele de vinatoare ale lui Ceausescu. Erau vreo 5 arme unicat cu infrarosii:

–pistoale de salon cu teava lunga pentru antrenament;

–generator de inalta frecventa pentru tortura;

–statii de emisie-receptie;

–aparatura de foto de ultimul tip;

–dosarul de pregatire al celor de la USLA. Era un dosar de aproximativ 25 cm grosime si cit am stat acolo, sa pazesc, am rasfoit aproape jumatate din el;

–dosarul cu toate tunelurile de sub Bucuresti, cu iesiri si evacuari din cladiri importante, cum sint: C.C., Cotroceni, Casa Poporului, Primaverii (cu vilele din imprejurimi si insula din lac). Pe aceste scheme se arata exact sistemul de comunicare intre ele;

–buletine de identitate cu biletul inauntru pe care scria: “disparut in timpul anchetei”;

–casetele cu toate filmele facute cu vizitele lui Ceausescu;

–trei fisete cam de 1 m fiecare, pline cu pasapoarte. De exemplu erau trei pasapoarte cu aceeasi fotografie dar cu nume diferite;

–un dosar in care erau trecute diverse persoane aflate sub supravegherea anumitor ofiteri USLA.

–Impreuna cu mine, in cladirea CC PCR–corp. B. au mai fost si cunosc acestea urmatorii: ing. Minea Radu, Catalin Constantin, Varban Viorel, Catalin Crosu, Costel Ciuhad, Neagu George, Stoica Florin, maior Puiu si capitan Visinescu–de la regimentul de garda, capitan doctor Panait de la U.M. 01305 Bucuresti. Toate cele gasite au fost filmate de catre Spiru Zeres, iar apoi predate si transportate la U.M. 01305 Bucuresti pe 23 si 24 decembrie 1989.

“S-AU GASIT LAZI INTREGI, CONTININD DE LA GLOANTE SPECIALE, PINA LA GLOANTE DE VINATOARE”

Ing. MINEA RADU (cel care s-a ocupat de primirea pazirea si predarea celor gasite in Directia a V-a):

“S-au adus din Directia a V-a in incaperea aleasa de noi la parterul C.C.-ului, urmatoarele:

–extrem de multa munitie, lazi intregi de la gloante speciale pina la gloante de vinatoare sovietice, occidentale;

–foarte multe pasapoarte, pasapoarte diplomatice, pasapoarte in alb, legitimatii de serviciu. Printre legitimatii am gasit-o pe cea a lui ADALBERT COMANESCU–seful de Stat Major al generalului Neagoe. Legitimatia asta era formata din trei parti. Functie de situatie se arata pe partea corespunzatoare, datele din interior fiind codificate: era intr-un plastic albastru, special, cred ca era magnetic, iar fotografia era color;

–o multime de lazi pe care nu le-am desfacut;

–documente secrete carate cu paturile. Printre ele erau programate de actiune pentru situatii deosebite, cu nume de cod de calculator, pentru pregatirea ofiterilor de securitate. Erau de exemplu, moduri de actiune pentru dispersarea si anihilarea grupurilor mici. Mai erau moduri de actiune in intreprinderi fara ca ofiterii respectivi sa se deconspire. La sfirsitulul unor astfel de documente era o lista cu cursanti si cu semnaturile lor. In foarte multe din listele astea preponderenta era feminina: circa trei sferturi erau femei. Din ce-am citit despre dispersarea grupurilor mari, se recomanda ca niciodata sa nu se incerce direct aceasta, ci, mai intii, sa se desfasoare actiuni pentru spargerea lor in grupuri mai mici si acestea sa se anihileze separat;

–dozimetre, contoare Geiger, osciloscoape multispot, truse electronice de depanare, calculatoare, aparatura foto;

–truse chimice de teren;

–o ladita cu obiecte de valoare (farfurii de argint masiv, grele, foarte vechi, datind de prin 1700);

–gheme intregi de sirma de platina pentru filigran;

–un stilou dozimetru, de care multi s-au speriat; era de provenienta sovietica, nichelat si gradat in multiroentgen;

codor pentru transmisiii U.K.V. Despre acesta s-a spus la TV ca ar fi o bomba pentru a arunca in aer subsolul. S-a aflat, de fapt, de ce nu interceptam noi ceea ce transmiteau ei prin statii. Aceasta fiindca se lucra pe o frecventa putin deasupra frecventei acordate si cu aceste codoare-decodoare se lucra pentru a transmite-receptiona. Daca nu le aveati si intrai intimplator pe frecventa, nu intelegeai nimic;

–masina de codat, cu calculatoare afisate pe ea. Masina asta am predat-o cu multa grija armatei, a fost pusa numai ea intr-un TAB si transportata l adapost pe 24 decembrie 1989;

–pustile de vinatoare ale lui Ceausescu. Cineva mi-a spus ca o pusca de acel tip valora cit trei Mercedes-uri. Si acestea, impachetate separat in paturi, au fost predate armatei;

–niste truse pistoale foarte ciudate;

–seturi intregi de fiole cu substante neoparalizante, de productie occidentala;

–in sala de mese de la subsolul C.C.-ului s-au gasit doua caiete, gen condici cu numele ofiterilor de securitate care luau masa acolo;

–o lista tiparita cu intreprinderile din Bucuresti, care continea in plus numerele de telefon si camerele unde puteau fi gasiti ofiterii de securitate din intreprinderile respective. Toate acestea au fost predate actualuli maior Puiu si unui locotenent-colonel:

–agende ale fostilor demitari in care erau trecute numele si numerele de telefon ale femeilor cu care aveau legaturi amoroase. In dreptul unor astfel de nume era trecut si ce le dadusera acestora in schimb: pantofi, fustele de piele, haine, caciuli de blana etc. Intr-o dimineata l-am surprins pe Varban Viorel sunind la o astfel de femeie si incercind sa o santajeze….

Cu toate cite s-au gasit exista caseta video facuta de dl. Spiru Zeres inainte de a le fi predat armatei.

Sint in cele doua declaratii de mai sus, suficiente elemente pentru o ancheta a Politiei sau Procuraturii. Adresele celor doi nu trebuie neaparat publicate. Acestea deoarece, din cite stim, toti cei care au pus piciorul in fostul sediu C.C. au…dosare gata facute.

[Dan Badea, “GLOANTE SPECIALE SAU CE S-A MAI GASIT IN CLADIREA DIRECTIEI A V-A,” Expres, 16-22 aprilie 1991]

FBIS-EEU-90-006 9 January 1990 “Army Combs Timisoara Region for Securitate” Agence France Presse 9 January 1990, pp. 61-62

According to the journalist, the Army’s suspicions were confirmed when it found a cache of dum-dum bullets, exclusively used by the Securitate, at the home of the head of the agricultural cooperative at Topolovatu Mare, Ioan Josu [former member of the Communist Party Central Committee].

In early March 1990, AFP reported the declared findings of surgeons in Bucharest, attesting to the fact that many of those wounded on 21-22 December 1989 in Bucharest had been shot with exploding bullets, DUM-DUM bullets.  This is a critical article (and description of an event that I believe has gotten almost no coverage inside or outside Romania).  Lt. Gnl. Traian Oancea, chief of surgery in part of the Central Military Hospital in Bucharest, and Dr. Nicolae “Nae” Constantinescu, chief of surgery at the Coltea Hospital, discussed this at a meeting of the Society of Surgeons in Bucharest.

25 for 2014: 25 Things You Should Know about the Romanian Revolution on the 25th Anniversary of the Fall of Nicolae Ceausescu’s Communist Regime: #1 The Securitate Deny Foreign Instigation of the Timisoara Uprising

25 for 2014: 25 Things You Should Know about the Romanian Revolution on the 25th Anniversary of the Fall of Nicolae Ceausescu’s Communist Regime: #2 Shattered Glass: Securitate Vandalism to Justify Timisoara Crackdown

25 for 2014: 25 Things You Should Know about the Romanian Revolution on the 25th Anniversary of the Fall of Nicolae Ceausescu’s Communist Regime: #3 “Anti-terrorism” and Regime Repression

25 for 2014: 25 Things You Should Know about the Romanian Revolution on the 25th Anniversary of the Fall of Nicolae Ceausescu’s Communist Regime: #4 Timisoara Demonstrators Injured and Killed by Dum-Dum Bullets

Posted in decembrie 1989 | Tagged: , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , | 10 Comments »

25 for 2014: 25 Things You Should Know about the Romanian Revolution on the 25th Anniversary of the Fall of Nicolae Ceausescu’s Communist Regime: #4 Timisoara Demonstrators Injured and Killed by Dum-Dum Bullets

Posted by romanianrevolutionofdecember1989 on March 2, 2014

(Purely personal views as always, based on over two decades of research and publications inside and outside Romania)

2014 marks the 25th anniversary of the collapse of communism in central and eastern Europe–Poland, Hungary, East Germany, Czechoslovakia, Bulgaria, and Romania.  This (likely aperiodic) series looks at 25 things I have learned about the events of the Romanian Revolution of December 1989.  The numbering is not designed to assign importance, but rather–to the extent possible–to progress chronologically through those events.

Significance:  No researcher has previously attempted to track and aggregate the discussion of atypical ammunition, to include exploding dum-dum bullets, that were used in the maiming and killing of demonstrators in Romania in December 1989.  Here we talk about their use prior to the flight from power of Nicolae and Elena Ceausescu at 12:09 on 22 December 1989.  Romanian prosecutors, mostly notably former military prosecutor General Dan Voinea, have refused to acknowledge the existence and use of dum-dum bullets in December 1989–and yet the documents of the military procuracy itself contradict them.  (Voinea’s “findings” are invoked as the basis for the chapter about December 1989 in the so-called Tismaneanu Commission Final Report).  Below, evidence from the testimonies of demonstrators, next of kin, and doctors in Timisoara.

An excellent documentary from 1991 posted to the internet by Florin Iepan only recently and seen rarely if at all since its showing in 1991.  There is much interesting information in this film.  (The film may have to be rewound to its beginning.)  The sequence beginning at 50:20 has doctors/medical staff talking about the destruction of internal organs among the wounded brought to the hospital and at 51:02-51:06 the doctor mentions the use of “explosive bullets.” (Scroll down for testimonies by doctors and medical staff about the use of explosive bullets by the repressive forces.)

Timisoara Decembrie 1989 / Timisoara December 1989,

regia/directed by – Ovidiu Bose Pastina
imaginea/camera – Doru Segal

Sahiafilm 1991

—————————————————————————————————————-

This post has four sections, as follows:

1) The testimonies of the demonstrators Ion Popovici (9 January 1990) and Marin Stoica (8 January 1990) show that they overheard the discussion of the use of Dum-Dum bullets between soldiers and Interior Ministry personnel.

2) 7 Declarations and/or courtroom testimony about demonstrators injured or killed by dum-dum bullets:  Doina Gherasim, Cristian Rusu, Robert Buzatu, M. Csikos, Dobosan, Florin Nicoara, and Doru Sciadei.

3) 10 other testimonies from Victims or Relatives of Victims of Dum-Dum Bullets on 17-18 December 1989:  Valentin Aparashivei, Ioan Musca, Danut Gavra, Octavian Tintaru, Adrian Kali, Mariana Rodica Farcau, Leontina Banciu, Vasile Avram, Marius Ciopec, and Florica Sava.

4) 6 Doctors/Medical personnel from Timisoara alone have discussed the use of dum-dum bullets against demonstrators in Timisoara…:  Dr. Aurel Mogosanu, Dr. Atanasie Barzeanu, Rodica Novac, Dr. Fluture, Csaba Ungor, Goga Andras.

After reading these four sections, it should be pretty clear that anyone who denies the use of exploding dum-dum bullets in Timisoara is either uninformed, lying, or so in denial that they cannot bring themselves to admit reality.  This many people are simply not wrong…

————————————————————————————————————-

1) The testimonies of the demonstrators Ion Popovici (9 January 1990) and Marin Stoica (8 January 1990) show that they overheard the discussion of the use of Dum-Dum bullets between soldiers and Interior Ministry personnel.

Popovici:  “Mi-am revenit intr-un camion militar in care eram multi civili unii morti fiind adusi la garnizoana militara.  La garnizoana eu am fost dat jos si predat unui cpt (capitan) sau unui lt.major (locotenent major). vazand rana mea n-a vrut sa ma primeasca exprimand: Voi trageti cu dum dum si noi sa raspundem pentru acest lucru.”  (my thanks to A.K. for this transcription)

Popovici:  “I came to in a military truck in which there were lots of civilians some dead being brought to the military garrison.  At the garrison I was taken down and surrendered to a captain or lt. major, who looking at my wound did not want to receive me, exclaiming:  You shoot with dum-dum bullets and we are held responsible for it.

Mircea Stoica (declaratie, 8 ian 1990):  “Cind am ajuns aici, la poarta o voce de militar din garnizoana s-a exprimat:  “Ce faceti mai — voi toti cu BUM-BUM sau DUM-DUM si ni-i trimiteti noua sa ne spalam pe cap cu ei.”

Mircea Stoica (declaration, 8 January 1990):  “When I got there, I heard a soldier’s voice from the garrison exclaim:  “What are you guys doing? You all with your BUM-BUM or DUM-DUM and then you send`em to us to solve the problem [almost impossible to solve]” <very angry, pissed off> (my sincere thanks to Gigga Adrian Tudor for this transcription and translation of the quote!)

IMG_0291

available on this site http://www.banaterra.eu/romana/procesul-de-la-timisoara-1990-1991-vol-v ].  The following is from Volume V.]

Some excerpts: P.C.:  Ati dat o declaratie?   Po. I. :  Da  P.C.:  O mentineti?  Po. I. Da (p. 827) P.C.:  “Inteleg sa fiu audiat in cauza ca parte civila”, da?  V-as ruga sa faceti putin liniste!  “Mentin declaratia de la Procuratura si…” (p. 833)

Po. I.:  …Da [am fost ranit].  Si dupa aceea a venit unul dintre trei [civili mai in varsta] dupa mine, m-a tarat pana la masina si la masina, acolo, am luat o bataie…ca n-am putut doua saptamani nici sa mananc nimica.  M-a lovit cu patul de arma in falca si cu bocancii in cap.  Si m-au dus, m-au dus la Garnizoana.  La Garnizoana m-au aruncat din masina si a venit ofiterul de serviciu.  Au venit si acestia trei a spus lu’ ofiterul de serviciu, cica:  “Luati-l si duceti-l  la arest.”  Atata retin foarte bine minte, ca ofiterul a spus, cica:  “Nu, voi trageti cu dum-dum-uri si dupa aia Armata raspunde.  Voi omorati oameni si raspunde Armata dupa aceea.”  Asta tin minte precis.  Si de acolo mi-am dat seama ca nu poate sa fie soldati aceia. (p. 830)

Procesul de la Timisoara (II). Audierea partii civile Popovici Ion: “…Atata retin foarte bine minte, ca ofiterul a spus, cica: ‘Nu, voi trageti cu dum-dum-uri si dupa aia Armata raspunde.’”

IMG_0290

Mircea Stoica (declaratie, 8 ian 1990):  “Cind am ajuns aici, la poarta o voce de militar din garnizoana s-a exprimat:  “Ce faceti mai — voi toti cu BUM-BUM sau DUM-DUM si ni-i trimiteti noua sa ne spalam pe cap cu ei.”

Mircea Stoica (declaration, 8 January 1990):  “When I got there, I heard a soldier’s voice from the garrison exclaim:  “What are you guys doing? You all with your BUM-BUM or DUM-DUM and then you send`em to us to solve the problem [almost impossible to solve]” <very angry, pissed off>

(my sincere thanks to Gigga Adrian Tudor for this transcription and translation of the quote!)

Stoica Mircea, 40 ani, topometrist, Bd. Republicii, impuscat mina si picior http://www.timisoara.com/mioc/REVT06~1.HTM

197. Partea vătămată Stoica Maria cere 500000 lei, lunar, contribuţie de întreţinere, motivînd că, în decembrie 1989, soţul ei, Mircea Stoica a fost împuşcat, patru luni spitalizat, a rămas handicapat (gradul II de invaliditate), apoi a decedat.  În dovedirea cererii, depune acte de spitalizare şi de stabilire a capacităţii de muncă, care atestă vătămarea, cauzele şi consecinţele ei. Mai depune: declaraţia împuşcatului, actul lui de deces, actul de căsătorie şi carnetul de muncă (vol. 6 p. 304; vol. 10 p. 58-60, 170, 245-250; vol. 14 p. 54-61; vol. 27 p. 179-207).

http://www.procesulcomunismului.com/marturii/fonduri/mmioc/curteasup/docs/0307pciv.htm

IMG_0335

“Cind am ajuns aici, la poarta o voce de militar din garnizoana s-a exprimat:  “Ce faceti mai — voi toti cu BUM-BUM sau DUM-DUM si ni-i trimiteti noua sa ne spalam pe cap cu ei.”

IMG_0330

intreaga declaratie e aici:

imaginea 330
imaginea 331
imaginea 332
imaginea 333
imaginea 334
imaginea 335
imaginea 336

It doesn’t take a genius to recognize the important similarity between the testimonies of Mircea Stoica and Ioan Popovici:  both are party to/overhear military personnel referring to the 1) use of DUM-DUM bullets, 2) that those who are using them are clearly not fellow soldiers and instead likely M.I./Securitate personnel, and 3) the Army personnel are resentful of essentially being left to “hold the bag” for the results of the DUM-DUM munitions!

———————————————————————————————————————————

2) Declarations and/or courtroom testimony about demonstrators injured or killed by dum-dum bullets:  Doina Gherasim, Cristian Rusu, Robert Buzatu, M. Csikos, Dobosan, Florin Nicoara, Doru Sciadei, and Valentin Aparaschivei.

Doina Gherasim

IMG_0175

IMG_0305

Cristian Rusu:  Pe 8 ianuarie audiat de procuror:  …A venit o masina Dacia 1300 combi, culoare glabui, au coborat trei indivizi in civil, care au mers in spatele cordonului si au ordonat foc.  S-a tras cu gloante “dum-dum.”

Robert Buzatu “a fost lovit de un glont exploziv”

IMG_0045

imaginea 43
imaginea 44
imaginea 45
imaginea 46

Csikos [?] “Cred dupa rana [?]  ca au fost gloante dum-dum”

IMG_0088

Dobosan “am fost ranit…cu gloante dum-dum”

imaginea 127
imaginea 128

IMG_0128

Florin Nicoara “Am fost lovit in soldul drept cu un glont dum-dum”

IMG_0257

Griga “civilii au fost impuscati cu gloante plate [?], care asa cum spuneau medicii cu rupt tesuturile”

imaginea 170
imaginea 171

Doru Sciadei’s statement, 27 January 1990

IMG_0932

“In urma radiografiei facute la Spitalul Judetean au spus ca am 2 schije in picior…consemnat de medicul radiolog si chirurg, care m-au consultat.

Convingerea mea este ca in acest atac (pe ?) Calea Girocului, asupra unor oameni pasnici si (?) s-au folosit cel putin doua tipuri de gloante, convingerea intirita de glontul scos din coapsa (?) si schijele din piciorul meu, care cred ca provin de un glonte exploziv.

…Se trage sistematic si concomitent cu tragerea de lumina de catre unul din ei cu o lanterna.”

IMG_0929

3) Other testimonies from Victims or Relatives of Victims of Dum-Dum Bullets on 17-18 December 1989:  Valentin Aparashivei, Ioan Musca, Danut Gavra, Octavian Tintaru, Adrian Kali, Mariana Rodica Farcau, Leontina Banciu, Vasile Avram, Marius Ciopec, and Florica Sava.

Followed by 6 Medical Personnel Who Treated the Victims Attest to the Use of Dum-Dum Bullets

Cases available on the Internet mentioning the wounding or killing of demonstrators with dum-dum explosive bullets on 17-18 December 1989.  There are more than a dozen in all, many of whom we have seen were testified about during the Timisoara trials.

Doru Sciadei’s recollections are similar to those of Dorina Aparaschivei, whose husband, Valentin, was shot at the same location on Calea Girocului in Timisoara on 17 December 1989:

http://adevarul.ro/locale/timisoara/decembrie-89-manifestantii-ucisi-s-au-refugiat-casa-scarilor-1_50ad7b6a7c42d5a66395fbe7/index.html

Pe 17 decembrie 1989, duminică seara, toată Calea Girocului a fost cuprinsă de febra revoltei. Mii de locuitori au ieşit pe stradă să îşi arate nemulţumirea faţă de sistem. Pe fondul izbucnirii conflictelor între manifestanţi şi soldaţi, s-a format un grup de 40 de militari sub comanda lt.col. Constantin Caraivan, care aveau misiunea de a restabili ordinea. „În jurul orei 23, când au început să tragă, am decis să ne retragem spre casă. Am fost şi noi la baricade. Soţul meu spunea că se trage cu gloanţe de cauciuc, voia să mă liniştească”, a spus Dorina Aparaschivei.

Ca în filmele de acţiune

Cordoanele de militari înaintau pe de o parte şi de alta a trotuarului, iar în mijloc se deplasa un tanc. „Noi ne-am băgat în scara de bloc unde erau peste 20 de persoane. Valentin era de mână cu cei doi copii, care aveau 12 şi 15 ani. La un moment dat am văzut o lumină puternică, moment în care au început să tragă”, a mai adăugat femeia. Au fost cinci gloanţe trimise către casa scării, iar unul dintre ele a trecut prin geam şi l-a nimerit în piept pe Valentin Aparaschivei. În acel moment, un bătrân a ieşit în genunchi şi a strigat „Măi militarilor, de ce aţi împuşcat un om nevinovat?”. I s-a răspuns: „Bagă capul că te împuşc şi pe tine!”.

Salvarea a sosit în scurt timp, însă medicii nu au putut să mai facă nimic. Avea o gaură mare în piept, cât o gură de pahar. Se spunea că erau gloanţe explozibile. L-am dus în casă cu pătura şi l-am pregătit pentru înmormântare. A doua zi au venit patru oameni în albastru, cu un sicriu şi l-au luat”, a mai povestit Dorina Aparaschivei. [my emphasis inserted in this sentence]

Criminali cu lanterne

În aceea seară şi în noaptea care a urmat, în zonă au acţionat pe lângă militari persoane necunoscute, care aveau în dotare lanterne foarte puternice. Îndreptau fasciculul luminos către balcoane şi scări, după care trăgeau. Au acţionat de asemenea, şi securişti şi miliţieni în civil. Pe toată Calea Girocului, de la intersecţia cu strada Albac până la intersecţia cu Liviu Rebreanu au fost 11 victime prin împuşcare şi 26 de răniţi.

from Adevarul http://www.adevarul.ro/locale/timisoara/DECEMBRIE_-89-_Si-a_pierdut_iubita_si_piciorul_stang_0_173982752.html author Stefan Both

Danut Gavra with his two daughters in the Heroes’ Cemetery in December 2009

Irish Television (RTE) captured what were apparently the last hours of Florica Sava’s  tragic end.  Warning:  the scene from 11:00 to 11:30 is graphic and unsettling.

posted by mikenork

http://www.youtube.com/watch?v=c3A6IiaOWhs

Brendan O’Brien (reporter):  “Florica Sava, a 33 year old mother of two young sons, was shot from a car with a dum-dum bullet.  It caused massive internal injuries.  Doctors said she had just hours to live.”

https://romanianrevolutionofdecember1989.wordpress.com/2011/05/11/lets-go-to-the-videotape-i-to-the-army-its-confirmation-that-theyve-been-dealing-with-a-specially-trained-force-because-its-the-type-of-bullet-theyve-never-seen-before-itn-uk-telev/

4) SIX Doctors/Medical personnel from Timisoara alone have discussed the use of dum-dum bullets against demonstrators in Timisoara…:  Dr. Aurel Mogosanu, Dr. Atanasie Barzeanu, Rodica Novac, Dr. Fluture, Csaba Ungor, Goga Andras

Doctors also reported on the wounds caused by explosive bullets (i.e. dum-dum bullets):  In this dispatch from Agence France Presse, relayed by Radio Free Europe on 25 December 1989, Dr. Aurel Mogosanu, a medic in the intensive care unit of a Timisoara hospital, says based on his thirty years of experience, some of the wounds could only have been CAUSED by EXPLOSIVE BULLETS SHOT AT THE PROTESTERS”

sursa (documentele Europa Libera disponibile la):  http://media.hotnews.ro/media_server1/generic_file-2009-12-22-6754154-0-radio-bucuresti-25-dec-pdf.pdf (p. 49 of 82)

©AFP Général – Lundi 25 Décembre 1989 – 08:33 – Heure Paris (386 mots)
Roumanie, prev Nuit de Noel a l hopital central de Timisoara De l un des envoyes speciaux de l AFP, NICOLAS MILETITCH
   TIMISOARA (Roumanie) 25 dec – Devant l hopital central de Timisoara, dimanche soir, une quarantaine de camions remplis de medicaments et de produits alimentaires tout juste arrives, attendaient d etre decharges.
   ” L aide nous vient d un peu partout. Hongrie, RFA, Tchecoslovaquie, France, Yougoslavie, URSS, Bulgarie, Italie… ” , indique a l AFP l un des soldats qui gardent l hopital. Les militaires sont partout autour de l hopital, sur les toits, dans les cours et meme a l interieur.
   ” Des hommes de la Securitate ont tire pres de l hopital a plusieurs reprises, ces dernieres heures ” , explique le docteur Aurel Mogosianu, chef du service de soins intensifs, en donnant des ordres a un soldat qui passe, la mitraillette a l epaule, dans un couloir, entre les malades.
   Le Dr Mogosianu, qui a une trentaine d annees d experience, pense que certaines blessures particulierement horribles, n ont pu etre provoquees que par des balles explosives tirees contre les manifestants.
   Dans une salle de soins intensifs, une femme de 23 ans essaie de parler au docteur, puis renonce. ” C est un cas difficile. Elle a eu le dos transperce par une rafale ” , precise le Dr Mogosianu.
   En bougeant a peine la main, la jeune femme esquisse le ” V ” de la victoire pour dire ” au revoir ” . Un effort irrealisable pour son voisin qui a recu une balle dans le cou, impossible a extraire.
   Comme la plupart de ses collegues, le docteur travaille, a peu de choses pres, 24 heures sur 24 depuis le debut des evenements. Dans un coin, une infirmiere dort, ecroulee sur une chaise.
   Pour faire face a l afflux de blesses, la television de Bucarest a demande a tous les etudiants en medecine du pays de se rendre dans les hopitaux de la capitale et de Timisoara, ou la situation est la plus critique.
   Victor Jancu, 20 ans, a entendu cet appel. Dans la nuit de vendredi a samedi, il a quitte Cluj et reussi a rejoindre Timisoara, a plus de 300 kms de la, en arretant des camions.
   Quelques visiteurs arrivent a l hopital, portant a la main une petite branche de sapin : a Timisoara aussi, on voudrait feter Noel.
   nm/jga/vr.
Tous droits réservés : ©AFP Général
021851451DC1ED1D715E06849EA4C6E0F37C0C25ECE8D503

mai mult despre Dr. Aurel Mogosanu in decembrie 1989:  http://www.sorinbogdan.ro/2009/12/timisoara-18-decembrie-1989/.

https://romanianrevolutionofdecember1989.com/2011/09/30/procesul-de-la-timisoara-iii-audierea-martorului-rodica-novac-directorul-directiei-sanitare-timis-13-iunie-1990/

Rodica Novac’s claim is corroborated elsewhere by four other medical officials on call during the Timisoara repression.  First, in Romanian, by Dr. Atanasie Barzeanu, then in Hungarian by three doctors (Vladimir Fluture, Csaba Ungor, and Andras Goga) present and performing surgery in Timisoara hospitals from 17-19 december 1989 who recount separately their discovery of dum-dum exploding bullets among the bullets with which demonstrators arriving at the hospital had been shot.  december 1989: temesvari orvosok, dum-dum golyok, es a roman forradalom

Sava Florica, 33 de ani, vinzatoare la Loto-pronosport in cartierul Fabric, impuscata din mers, in Piata Traian

Barzeanu Atanasie, 65 anit, medic primar, doctor in stiinte, chirurg, Spitalul Judetean Timisoara

“…sintem deci in 18 decembrie…Pe la orele doua si patruzeci, cind inchideam o operatie–Sava Florica, 33 de ani, vinzatoare la Loto-pronosport in cartierul Fabric, impuscata din mers, in Piata Traian, dintr-un ARO, pacienta prezentindu-se o echimoza cu distrugerea tesuturilor (plaga in diametru de 15 centimetri), a tesuturilor din regiunea epigastrica, inclusiv a muschilor drepti abdominali, cu ruptura a colonului ascendent transvers si a jejuno-ileonului, fiind in stare de soc grav traumatic, hemoragic–, fara sa-mi poti explica nici macar acum cu ce fel de gloante a putut fi lovita, pentru ca nu am identificat nici orificiul de iesire si nici pe cel de intrare, a venit o asistenta de la Chirurgie I, care mi-a spus sa merg la domnul Ignat.”

Titus Suciu, Reportaj cu Sufletul la Gura, (Editura Facla 1990), pp. 133-134.

The following first appeared in Gyorgy Mandics’s Temesvari golgota (1991) pp. 348-349 and is reprinted in his A Manipulalt Forradalom (2009).  [My guess is this is also the source for the reference to dum dum bullets in the German language wikipedia entry for http://de.wikipedia.org/wiki/Rum%C3%A4nische_Revolution_1989 — Hans Vastag, György Mandics, Manfred Engelmann: Temeswar. Symbol der Freiheit. Wien 1992. ]

pp. 348-349

Ket esetuk volt az elejen.  Ezert is hivtak be oket.  Egy 14 eves gyermeket a haz elott lottek le, szinte a szomszedban, egy golyoszoros ARO-rol talaltak el; egy oreg nenit a ter tuloldalon, az erkelyen ertek a golyok.  A zarja ment ki, kicsit nagyott hallott mar, amire is csoda, 64 evesen, azt hirtelen ugy erezte, hogy labaibol kimegy minden ero es lecsusott az erholya.  Na milyen gyonge lettem egyszeruen–mondotta maganak. de ahogyan fel akart tapaszkodni meg lepve tapasztalt, hogy vertocsa gyult alatta.  Bekialtolt a vegenek aki egy szomszed segitsegevel athozta a nenit a legkozelebbi korhazba, itt a Marasti ter tuloldalan, az uj Klinikakba, avagy hivatalos neven a 2 szamu korhazba, ahol rogton osszecodult mindenki csodat latni.  Ekkor hivtak be Baranziekat es minden mozgositato orvost, hiszen a fegyverek ropogatak.  Azota is kisebb nagyobb megszakitasokkal, felfelecsapolt a gepfegyverek, golyoszorok, geppisztolyok langzivatarja, remulettel telitva az ejszaki eget.

p. 349

De azt a ket elso esett nem kovettek ujabbok.  Igz aztan volt ido alaposan szemugyre venni a nenit akinek combjan elol egz akkora lyuk tatongott mint egy egy lejes, a comba hatso felen ahol eltavotott a golyo, ott viszont mar akkora mint egy otlejes.  Fluture doktor, az egzik sebesz erosen kototte az ebet a korohoz, hogy ez egz specialis dum-dum robbanogolyo okozta seb, hiszen a szakirodalomban azt irjak, hogy csak ez a robbannolovedek-fajta-amelyet ugyan az ENSZ eltitott, am a nemzetkozi terrorizmusban kulonesen divatos ma is–okoz az izomszovetbol kijovet sokkal nagyobb roncsolasokat mint a bemenetnel.  Az orvosok odazarandokoltak a sebesulthoz, mivel egzik sem latott semhogy dum-dum golyo utotte sebet, de egyaltalan lott sebet sem soha eleteben.  Igz aztan csak szivtak a rangeletrahoz igazodva a sebesz foorvosok az amerikai Kentet, a foamnesztezialogus a holland pipadohanyt, az asztalyos orovosok a bolgar BT-t, a fonoverek a jugoslav Vikend-et, a noverek es helyapolok a roman Snagov-t, Golfot.  Es vartak.

(Note: it is unclear who the 64 yr. old described was…there are several individuals without ages listed as injured or dead during the events, but I think it more likely the age of the woman is incorrect)

Jozsef Gazda Megvalto karacsonyErdelyi magyar tulelok emlekeznek. (1990)

Ungor Csaba:  Ket ora utan senkit be nem hoztak, senkit be nem engedtek, egyetlen sebesult sem.  A korhazbol kikanyarado  mentoautokra is lottek.  Ket ora utan mindre, ami mozgott, jarokelo, auto, mindenre lottek, csak hogy ok tudjak begyujteni a sebesulteket s a halottakat.  Kiderult az elso golyok utan, amiket a sebekbol gyujottek ossze, szedtek ki, hogy nem eles katonai toltenyekkel lottek, hanem dum-dum golyokkal, amik nagy rombolasokat okoztak.  Egy 16 eves, ketszer sebesult gyermek meselte el, ok azt hittek, hogy hosok, azt hittek, hogy meg fogjak menteni a forradalmat, mert biztosra vettek, ha a felnottek sorfala ele allnak, nem fognak belejuk loni.  Lottek rajuk is.

Goga Andras:  A masodik izgalomkelto esemeny volt kedden delelott, hogy az osszes regiszterunk–mind a surgossegen, mind az osztalyon–, melyekre felirtuk a muteteinket, eltuntek, a mai napig sem talaltuk meg.  Bennuk voltak az ev osszes mutetei[***]…En aznap kettot operaltam.  Egy tuntetonek a bore alol vettem ki egy nagyon kulonleges golyok, nem is golyot, egy ilyen repeszdarabot, melyet a katonasag aztan megvizsgalt, s azt mondtak, nekik nincs tudmasuk, hogy ez mi lehet.  Egy masiknak pedig fejserulese volt, persze abban nem talaltam golyot, atment rajta.

RELATED:

Procesul de la Timisoara (XII): Timisoara, the key to the Revolution then; the key now to the truth about the Counter-revolution

Procesul de la Timisoara (XI): Dupa 22 decembrie–teroristii. Martorii Alexandru Koos, Ion Flocioiu, si Herlea Floarea

Procesul de la Timisoara (X): Gloante explozive (dum-dum) dupa 22 decembrie 1989

Procesul de la Timisoara (IX): Cine au fost cei “necunoscuti,” mai in varsta, care au tras inainte de 22 decembrie 1989? (2)

Procesul de la Timisoara (VIII): Cine au fost cei “necunoscuti”, mai in varsta, care au tras inainte de 22 decembrie 1989?

Procesul de la Timisoara (VII): “La Timisoara cred ca si domnul procuror a vazut cartuse de acest calibru…Dar au existat in corpurile delicte ale procuraturii. Eu l-am vazut. Este un cartus ceva mai lung, negru, cu botul taiat. 5,56.”

Procesul de la Timisoara (VI): Impuscati dintr-un ARO…Al cui apartinea ARO-ul?

Procesul de la Timisoara (V): Martorii Cristian Rusu, Daniela Lengyel, si Aurica Rusu (mama lui Marius Ciopec)

Procesul de la Timisoara (IV): Martorii Adrian Kali, Ioan Musca, Traian Orban, si Alexandru Koos

Procesul de la Timisoara (III): Audierea martorului Rodica Novac, directorul Direcţiei Sanitare Timiş (13 iunie 1990)

Procesul de la Timisoara (II). Audierea partii civile Popovici Ion: “…Atata retin foarte bine minte, ca ofiterul a spus, cica: ‘Nu, voi trageti cu dum-dum-uri si dupa aia Armata raspunde.’”

Procesul de la Timisoara (I): Missed Press Opportunities. The testimonies of Margaret Cacoceanu and Doina Gherasim (25-26 September 1990)

http://www.banaterra.eu/romana/search/node/%22procesul%20de%20la%20timisoara%22
Procesul de la Timişoara (1990-1991) – Vol. V
 ASOCIAŢIA MEMORIALUL REVOLUŢIEI  16-22 DECEMBRIE 1989, TIMIŞOARA     Editor: Miodrag Milin Timişoara, 2009   Ataşament Mărime procesul_de_la_timisoara_volumul_V_final.pdf 4 …Articol – dbaiski – 24 Iul 2009 – 16:03 – 0 comentarii – 1 fişier ataşat
Procesul de la Timişoara (1990-1991) – Vol. IV
 ASOCIAŢIA MEMORIALUL REVOLUŢIEI  16-22 DECEMBRIE 1989, TIMIŞOARA     Editor: Miodrag Milin Timişoara, 2009   Ataşament Mărime procesul_de_la_timisoara_volumul_IV_prefata.pdf …Articol – dbaiski – 24 Iul 2009 – 16:02 – 0 comentarii – 3 fişiere ataşate
Procesul de la Timişoara (1990-1991) – Vol. III
ASOCIAŢIA MEMORIALUL REVOLUŢIEI  16-22 DECEMBRIE 1989, TIMIŞOARA   Editor: Miodrag Milin Timişoara, 2009 Ataşament Mărime procesul_de_la_timisoara_volumul_III_prefata.pdf 126.6 KB proc …Articol – banaticus – 24 Iul 2009 – 16:01 – 0 comentarii – 4 fişiere ataşate
Procesul de la Timişoara (1990-1991) – Vol. I, II
ASOCIAŢIA MEMORIALUL REVOLUŢIEI  16-22 DECEMBRIE 1989, TIMIŞOARA   Editor: Miodrag Milin Timişoara, 2009 Ataşament Mărime prefata.pdf 199.39 KB procesul_de_la_timisoara_volumul_I.pdf …Articol – banaticus – 24 Iul 2009 – 16:00 – 0 comentarii – 3 fişiere ataşate
Procesul de la Timişoara (1990-1991) – Vol. VII
 Postul teritorial de Radio Timişoara Asociaţia ALTAR 1989, Timişoara Editor: Miodrag Milin Ataşament Mărime procesul_de_la_timisoara_volumul_VII_nota_asupra_editiei.pdf 68.46 KB procesu …Articol – dbaiski – 20 Mai 2009 – 17:06 – 0 comentarii – 3 fişiere ataşate
Procesul de la Timişoara (1990-1991) – Vol. VI
  ASOCIAŢIA MEMORIALUL REVOLUŢIEI  16-22 DECEMBRIE 1989, TIMIŞOARA   Editor: Miodrag Milin Timişoara, 2009 Ataşament Mărime procesul_de_la_timisoara_volumul_VI_nota_asupra_editiei …Articol – dbaiski – 20 Mai 2009 – 16:51 – 0 comentarii – 2 fişiere ataşate
Much of this has now been reposted or reproduced here:dosarelerevolutiei.ro

25 for 2014: 25 Things You Should Know about the Romanian Revolution on the 25th Anniversary of the Fall of Nicolae Ceausescu’s Communist Regime: #1 The Securitate Deny Foreign Instigation of the Timisoara Uprising

25 for 2014: 25 Things You Should Know about the Romanian Revolution on the 25th Anniversary of the Fall of Nicolae Ceausescu’s Communist Regime: #2 Shattered Glass: Securitate Vandalism to Justify Timisoara Crackdown

25 for 2014: 25 Things You Should Know about the Romanian Revolution on the 25th Anniversary of the Fall of Nicolae Ceausescu’s Communist Regime: #3 “Anti-terrorism” and Regime Repression

Posted in decembrie 1989, raport final | Tagged: , , , , , , , , , , , , , , , | 8 Comments »

Dosarele Revolutiei de la Timisoara si Procesul de la Timisoara: Cateva Documente

Posted by romanianrevolutionofdecember1989 on December 17, 2013

[Documentary evidence in support of the publication entitled:  Bullets, Lies, and Videotape:  The Amazing, Disappearing Counter-Revolution of December 1989  ]

postat de Marius Mioc la Youtube, pagina lui (de o mare valoare) la http://mariusmioc.wordpress.com/

Procesul de la Timisoara (II). Audierea partii civile Popovici Ion: “…Atata retin foarte bine minte, ca ofiterul a spus, cica: ‘Nu, voi trageti cu dum-dum-uri si dupa aia Armata raspunde.’”

available on this site http://www.banaterra.eu/romana/procesul-de-la-timisoara-1990-1991-vol-v ].  The following is from Volume V.]

Some excerpts: P.C.:  Ati dat o declaratie?   Po. I. :  Da  P.C.:  O mentineti?  Po. I. Da (p. 827) P.C.:  “Inteleg sa fiu audiat in cauza ca parte civila”, da?  V-as ruga sa faceti putin liniste!  “Mentin declaratia de la Procuratura si…” (p. 833)

Po. I.:  …Da [am fost ranit].  Si dupa aceea a venit unul dintre trei [civili mai in varsta] dupa mine, m-a tarat pana la masina si la masina, acolo, am luat o bataie…ca n-am putut doua saptamani nici sa mananc nimica.  M-a lovit cu patul de arma in falca si cu bocancii in cap.  Si m-au dus, m-au dus la Garnizoana.  La Garnizoana m-au aruncat din masina si a venit ofiterul de serviciu.  Au venit si acestia trei a spus lu’ ofiterul de serviciu, cica:  “Luati-l si duceti-l  la arest.”  Atata retin foarte bine minte, ca ofiterul a spus, cica:  “Nu, voi trageti cu dum-dum-uri si dupa aia Armata raspunde.  Voi omorati oameni si raspunde Armata dupa aceea.”  Asta tin minte precis.  Si de acolo mi-am dat seama ca nu poate sa fie soldati aceia. (p. 830)

IMG_0291

IMG_0290

Mircea Stoica (declaratie, 8 ian 1990):  “Cind am ajuns aici, la poarta o voce de militar din garnizoana s-a exprimat:  “Ce faceti mai — voi toti cu BUM-BUM sau DUM-DUM si ni-i trimiteti noua sa ne spalam pe cap cu ei.”

Mircea Stoica (declaration, 8 January 1990):  “When I got there, I heard a soldier’s voice from the garrison exclaim:  “What are you guys doing? You all with your BUM-BUM or DUM-DUM and then you send`em to us to solve the problem [almost impossible to solve]” <very angry, pissed off>

(my sincere thanks to Gigga Adrian Tudor for this transcription and translation of the quote!)

Popovici:  “Mi-am revenit intr-un camion militar in care eram multi civili unii morti fiind adusi la garnizoana militara.  La garnizoana eu am fost dat jos si predat unui cpt (capitan) sau unui lt.major (locotenent major). vazand rana mea n-a vrut sa ma primeasca exprimand: Voi trageti cu dum dum si noi sa raspundem pentru acest lucru.”  (my thanks to A.K. for this transcription)

Popovici:  “I came to in a military truck in which there were lots of civilians some dead being brought to the military garrison.  At the garrison I was taken down and surrendered to a captain or lt. major, who looking at my wound did not want to receive me, exclaiming:  You shoot with dum-dum bullets and we are held responsible for it.”

It doesn’t take a genius to recognize the important similarity between the testimonies of Mircea Stoica and Ioan Popovici:  both are party to/overhear military personnel referring to the 1) use of DUM-DUM bullets, 2) that those who are using them are clearly not fellow soldiers and instead likely M.I./Securitate personnel, and 3) the Army personnel are resentful of essentially being left to “hold the bag” for the results of the DUM-DUM munitions!

———————————————————————————————————————————

Stoica Mircea, 40 ani, topometrist, Bd. Republicii, impuscat mina si picior http://www.timisoara.com/mioc/REVT06~1.HTM

197. Partea vătămată Stoica Maria cere 500000 lei, lunar, contribuţie de întreţinere, motivînd că, în decembrie 1989, soţul ei, Mircea Stoica a fost împuşcat, patru luni spitalizat, a rămas handicapat (gradul II de invaliditate), apoi a decedat.  În dovedirea cererii, depune acte de spitalizare şi de stabilire a capacităţii de muncă, care atestă vătămarea, cauzele şi consecinţele ei. Mai depune: declaraţia împuşcatului, actul lui de deces, actul de căsătorie şi carnetul de muncă (vol. 6 p. 304; vol. 10 p. 58-60, 170, 245-250; vol. 14 p. 54-61; vol. 27 p. 179-207).

http://www.procesulcomunismului.com/marturii/fonduri/mmioc/curteasup/docs/0307pciv.htm

IMG_0335

“Cind am ajuns aici, la poarta o voce de militar din garnizoana s-a exprimat:  “Ce faceti mai — voi toti cu BUM-BUM sau DUM-DUM si ni-i trimiteti noua sa ne spalam pe cap cu ei.”

IMG_0330

intreaga declaratie e aici:

imaginea 330
imaginea 331
imaginea 332
imaginea 333
imaginea 334
imaginea 335
imaginea 336

Doina Gherasim

IMG_0175

IMG_0305

Cristian Rusu:  Pe 8 ianuarie audiat de procuror:  …A venit o masina Dacia 1300 combi, culoare glabui, au coborat trei indivizi in civil, care au mers in spatele cordonului si au ordonat foc.  S-a tras cu gloante “dum-dum.”

https://romanianrevolutionofdecember1989.com/2012/12/16/what-can-we-learn-from-dosarele-revolutiei-de-la-timisoara-i/

For example, in a 7 September 1995 interview, Dorina Aparaschivei told Marius Mioc about how her husband, Valentin Aparaschivei, was shot to death on 17 December 1989 in Timisoara ( “A luminat cu o lanterna si apoi a tras” http://www.timisoara.com/mioc/REVT04~1.HTM ).  Among the details, she notes, “Cind militarii au ajuns in fata blocului unul dintre ei, mai batrin si cu mustata, a luminat cu o lanterna puternica si apoi a tras mai multe focuri spre noi. Sotul a fost impuscat in piept si a cazut pe spate.”

Thanks to the publication of Dosarele Revolutiei de la Timisoara, we can now confirm that was reported in the media in July 2008 is indeed the actual quote of Dumitru Marcu, commander of U.M. 01380 Arad, as recorded in his report dated 4 January 1990.  In this report, Marcu spoke of unidentified personnel infiltrated among the personnel of his military unit who used powerful flashlights (lanterns/lamps), and he suggests that these may have been Securitate/Militie personnel.

IMG_3084

Un alt raport de Informare al Ministerului Apărării Naţionale, întocmit de comandantul Marcu Dumitru din Arad, arată că acesta a semnalat “efective militare necunoscute” printre militarii săi.

“Între efectivele noastre au fost semnalate efective de militari necunoscuţi care aveau în dotare lanterne foarte puternice şi care îndreptau fascicolul luminos spre balcoane, iar după aceea trăgeau asupra acestora – cazuri semnalate pe calea Girocului – îmbrăcaţi civili. Au fost semnalate efective ale Securităţii şi Miliţie în toate punctele unde am avut efective. Nu cunoaştem misiunile pe care le aveau de îndeplinit aceşti indivizi”, raporta comandantul.

http://www.mediafax.ro/social/jurnalul-de-lupta-al-revolutiei-de-la-timisoara-desecretizat-galerie-foto-2767638

Comandantul unitatii militare din Arad, martor al evenimentelor, a raportat ca “printre militarii care au actionat pe Calea Girocului s-au strecurat si persoane necunoscute, in uniforma, care aveau lanterne foarte puternice cu care luminau balcoanele blocurilor din apropiere, dupa care trageau asupra lor”.

http://www.hotnews.ro/stiri-esential-3506099-jurnalul-revolutiei-timisoara-fost-desecretizat-securitatea-tras-manifestanti.htm

Internet posters claiming to have been in the military and on the streets of Timisoara in December 1989 have discussed the appearance of personnel in military uniforms who very clearly were not from the military (my thanks to Corneliu N. Vaida for bringing the following to my attention):

zainea

Am fost la Timisoara militar in termen in 89. In fata noastra la un moment dat a fost dizlocat un pluton cu militari in tinuta kaki, mai in varsta ca noi, la 30-35 de ani si care nu aveau petlite si nici insemne de arma. Ii intrebam de vorba si nu ne raspundeau ne ignorau… Au tras orizontal rafale de pistol automat… Noi pana atunci am tras in plan vertical. Cine erau acei “militari”?
Noi toti am banuit ca erau ofiteri din trupele de securitate imbracati in postav kaki nou de la stoc care mirosea a naftalina.
Dupa aceea toata revolutia am petrecut-o pe un bloc in fata unei mitraliere si cu un camarad cu care ma scimbam periodic. Am ramas de atunci bolnav cu “mijlocul” din cauza frigului pe care l-am suportat atunci pe acel nenorocit de bloc.
Dumnezeu sa-i ierte pe toti eroii revolutiei din 1989…

http://www.ligamilitarilor.ro/eroii-neamului/recunostinta-eroilor-revolutiei-din-%E2%80%9989-timisoara/

———————————————————————————————————————————————————————————————————————————-

Injured (shot) in the same location (Calea Girocului) at the same time–as Valentin Aparaschivei–was Doru Sciadei

image0

see page 37 http://www.scribd.com/doc/87420446/Revolutia-de-La-Timisoara

Doru Sciadei also mentions the central role played by the “lantern” carriers.  He testified in court on 15 June 1990:  “Cei care trageau de afara, adica unul lumina cu o lanterna, plimba lanterna, tot timpul, in holul scarii si cu una sau doua arme se tragea.”

http://www.banaterra.eu/romana/files/procesul_de_la_timisoara_volumul_IV_cuprins_0.pdf

image0-001

More, next time, about the “lantern” carriers and those who shot Valentin Aparaschivei and Doru Sciadei, from Dosarele Revolutiei de la Timisoara…

To be continued…

https://romanianrevolutionofdecember1989.com/2012/12/19/what-can-we-learn-from-dosarele-revolutiei-de-la-timisoara-ii/

Doru Sciadei’s statement, 27 January 1990

“O persoana dintre militari a luminat cu o lanterna, iar altii 3-4 p(ersoane?) au tras (d)in casa (scarilor)”  [pagina 1 e greu de citit]

IMG_0932

“In urma radiografiei facute la Spitalul Judetean au spus ca am 2 schije in picior…consemnat de medicul radiolog si chirurg, care m-au consultat.

Convingerea mea este ca in acest atac (pe ?) Calea Girocului, asupra unor oameni pasnici si (?) s-au folosit cel putin doua tipuri de gloante, convingerea intirita de glontul scos din coapsa (?) si schijele din piciorul meu, care cred ca provin de un glonte exploziv.

…Se trage sistematic si concomitent cu tragerea de lumina de catre unul din ei cu o lanterna.”

IMG_0929

Doru Sciadei’s recollections are similar to those of Dorina Aparaschivei, whose husband, Valentin, was shot at the same location on Calea Girocului in Timisoara on 17 December 1989:

http://adevarul.ro/locale/timisoara/decembrie-89-manifestantii-ucisi-s-au-refugiat-casa-scarilor-1_50ad7b6a7c42d5a66395fbe7/index.html

Pe 17 decembrie 1989, duminică seara, toată Calea Girocului a fost cuprinsă de febra revoltei. Mii de locuitori au ieşit pe stradă să îşi arate nemulţumirea faţă de sistem. Pe fondul izbucnirii conflictelor între manifestanţi şi soldaţi, s-a format un grup de 40 de militari sub comanda lt.col. Constantin Caraivan, care aveau misiunea de a restabili ordinea. „În jurul orei 23, când au început să tragă, am decis să ne retragem spre casă. Am fost şi noi la baricade. Soţul meu spunea că se trage cu gloanţe de cauciuc, voia să mă liniştească”, a spus Dorina Aparaschivei.

Ca în filmele de acţiune

Cordoanele de militari înaintau pe de o parte şi de alta a trotuarului, iar în mijloc se deplasa un tanc. „Noi ne-am băgat în scara de bloc unde erau peste 20 de persoane. Valentin era de mână cu cei doi copii, care aveau 12 şi 15 ani. La un moment dat am văzut o lumină puternică, moment în care au început să tragă”, a mai adăugat femeia. Au fost cinci gloanţe trimise către casa scării, iar unul dintre ele a trecut prin geam şi l-a nimerit în piept pe Valentin Aparaschivei. În acel moment, un bătrân a ieşit în genunchi şi a strigat „Măi militarilor, de ce aţi împuşcat un om nevinovat?”. I s-a răspuns: „Bagă capul că te împuşc şi pe tine!”.

Salvarea a sosit în scurt timp, însă medicii nu au putut să mai facă nimic. „Avea o gaură mare în piept, cât o gură de pahar. Se spunea că erau gloanţe explozibile. L-am dus în casă cu pătura şi l-am pregătit pentru înmormântare. A doua zi au venit patru oameni în albastru, cu un sicriu şi l-au luat”, a mai povestit Dorina Aparaschivei. [my emphasis inserted in this sentence]

Criminali cu lanterne

În aceea seară şi în noaptea care a urmat, în zonă au acţionat pe lângă militari persoane necunoscute, care aveau în dotare lanterne foarte puternice. Îndreptau fasciculul luminos către balcoane şi scări, după care trăgeau. Au acţionat de asemenea, şi securişti şi miliţieni în civil. Pe toată Calea Girocului, de la intersecţia cu strada Albac până la intersecţia cu Liviu Rebreanu au fost 11 victime prin împuşcare şi 26 de răniţi.

To be continued…

https://romanianrevolutionofdecember1989.com/2012/12/20/what-can-we-learn-from-dosarele-revolutie-de-la-timisoara-iii/

12+ Testimonies from Victims or Relatives of Victims of Dum-Dum Bullets on 17-18 December 1989.

Followed by 6 Medical Personnel Who Treated the Victims Attest to the Use of Dum-Dum Bullets

Cases available on the Internet mentioning the wounding or killing of demonstrators with dum-dum explosive bullets on 17-18 December 1989.  There are more than a dozen in all, many of whom we have seen were testified about during the Timisoara trials.

from Adevarul http://www.adevarul.ro/locale/timisoara/DECEMBRIE_-89-_Si-a_pierdut_iubita_si_piciorul_stang_0_173982752.html author Stefan Both

Danut Gavra with his two daughters in the Heroes’ Cemetery in December 2009

Irish Television (RTE) captured what were apparently the last hours of Florica Sava’s  tragic end.  Warning:  the scene from 11:00 to 11:30 is graphic and unsettling.

posted by mikenork

http://www.youtube.com/watch?v=c3A6IiaOWhs

Brendan O’Brien (reporter):  “Florica Sava, a 33 year old mother of two young sons, was shot from a car with a dum-dum bullet.  It caused massive internal injuries.  Doctors said she had just hours to live.”

https://romanianrevolutionofdecember1989.wordpress.com/2011/05/11/lets-go-to-the-videotape-i-to-the-army-its-confirmation-that-theyve-been-dealing-with-a-specially-trained-force-because-its-the-type-of-bullet-theyve-never-seen-before-itn-uk-telev/

Procesul de la Timisoara (V): Martorii Cristian Rusu, Daniela Lengyel, si Aurica Rusu (mama lui Marius Ciopec)

Procesul de la Timisoara (IV): Martorii Adrian Kali, Ioan Musca, Traian Orban, si Alexandru Koos

Procesul de la Timisoara (II). Audierea partii civile Popovici Ion: “…Atata retin foarte bine minte, ca ofiterul a spus, cica: ‘Nu, voi trageti cu dum-dum-uri si dupa aia Armata raspunde.’”

Procesul de la Timisoara (I): Missed Press Opportunities. The testimonies of Margaret Cacoceanu and Doina Gherasim (25-26 September 1990)

SIX Doctors/Medical personnel from Timisoara alone have discussed the use of dum-dum bullets against demonstrators in Timisoara…

Doctors also reported on the wounds caused by explosive bullets (i.e. dum-dum bullets):  In this dispatch from Agence France Presse, relayed by Radio Free Europe on 25 December 1989, Dr. Aurel Mogosanu, a medic in the intensive care unit of a Timisoara hospital, says based on his thirty years of experience, some of the wounds could only have been CAUSED by EXPLOSIVE BULLETS SHOT AT THE PROTESTERS”

sursa (documentele Europa Libera disponsibile la):  http://media.hotnews.ro/media_server1/generic_file-2009-12-22-6754154-0-radio-bucuresti-25-dec-pdf.pdf (p. 49 of 82)

©AFP Général – Lundi 25 Décembre 1989 – 08:33 – Heure Paris (386 mots)
Roumanie, prev Nuit de Noel a l hopital central de Timisoara De l un des envoyes speciaux de l AFP, NICOLAS MILETITCH
   TIMISOARA (Roumanie) 25 dec – Devant l hopital central de Timisoara, dimanche soir, une quarantaine de camions remplis de medicaments et de produits alimentaires tout juste arrives, attendaient d etre decharges.
   ” L aide nous vient d un peu partout. Hongrie, RFA, Tchecoslovaquie, France, Yougoslavie, URSS, Bulgarie, Italie… ” , indique a l AFP l un des soldats qui gardent l hopital. Les militaires sont partout autour de l hopital, sur les toits, dans les cours et meme a l interieur.
   ” Des hommes de la Securitate ont tire pres de l hopital a plusieurs reprises, ces dernieres heures ” , explique le docteur Aurel Mogosianu, chef du service de soins intensifs, en donnant des ordres a un soldat qui passe, la mitraillette a l epaule, dans un couloir, entre les malades.
   Le Dr Mogosianu, qui a une trentaine d annees d experience, pense que certaines blessures particulierement horribles, n ont pu etre provoquees que par des balles explosives tirees contre les manifestants.
   Dans une salle de soins intensifs, une femme de 23 ans essaie de parler au docteur, puis renonce. ” C est un cas difficile. Elle a eu le dos transperce par une rafale ” , precise le Dr Mogosianu.
   En bougeant a peine la main, la jeune femme esquisse le ” V ” de la victoire pour dire ” au revoir ” . Un effort irrealisable pour son voisin qui a recu une balle dans le cou, impossible a extraire.
   Comme la plupart de ses collegues, le docteur travaille, a peu de choses pres, 24 heures sur 24 depuis le debut des evenements. Dans un coin, une infirmiere dort, ecroulee sur une chaise.
   Pour faire face a l afflux de blesses, la television de Bucarest a demande a tous les etudiants en medecine du pays de se rendre dans les hopitaux de la capitale et de Timisoara, ou la situation est la plus critique.
   Victor Jancu, 20 ans, a entendu cet appel. Dans la nuit de vendredi a samedi, il a quitte Cluj et reussi a rejoindre Timisoara, a plus de 300 kms de la, en arretant des camions.
   Quelques visiteurs arrivent a l hopital, portant a la main une petite branche de sapin : a Timisoara aussi, on voudrait feter Noel.
   nm/jga/vr.
Tous droits réservés : ©AFP Général
021851451DC1ED1D715E06849EA4C6E0F37C0C25ECE8D503

mai mult despre Dr. Aurel Mogosanu in decembrie 1989:  http://www.sorinbogdan.ro/2009/12/timisoara-18-decembrie-1989/.

https://romanianrevolutionofdecember1989.com/2011/09/30/procesul-de-la-timisoara-iii-audierea-martorului-rodica-novac-directorul-directiei-sanitare-timis-13-iunie-1990/

Rodica Novac’s claim is corroborated elsewhere by four other medical officials on call during the Timisoara repression.  First, in Romanian, by Dr. Atanasie Barzeanu, then in Hungarian by three doctors (Vladimir Fluture, Csaba Ungor, and Andras Goga) present and performing surgery in Timisoara hospitals from 17-19 december 1989 who recount separately their discovery of dum-dum exploding bullets among the bullets with which demonstrators arriving at the hospital had been shot.  december 1989: temesvari orvosok, dum-dum golyok, es a roman forradalom

Sava Florica, 33 de ani, vinzatoare la Loto-pronosport in cartierul Fabric, impuscata din mers, in Piata Traian

Barzeanu Atanasie, 65 anit, medic primar, doctor in stiinte, chirurg, Spitalul Judetean Timisoara

“…sintem deci in 18 decembrie…Pe la orele doua si patruzeci, cind inchideam o operatie–Sava Florica, 33 de ani, vinzatoare la Loto-pronosport in cartierul Fabric, impuscata din mers, in Piata Traian, dintr-un ARO, pacienta prezentindu-se o echimoza cu distrugerea tesuturilor (plaga in diametru de 15 centimetri), a tesuturilor din regiunea epigastrica, inclusiv a muschilor drepti abdominali, cu ruptura a colonului ascendent transvers si a jejuno-ileonului, fiind in stare de soc grav traumatic, hemoragic–, fara sa-mi poti explica nici macar acum cu ce fel de gloante a putut fi lovita, pentru ca nu am identificat nici orificiul de iesire si nici pe cel de intrare, a venit o asistenta de la Chirurgie I, care mi-a spus sa merg la domnul Ignat.”

Titus Suciu, Reportaj cu Sufletul la Gura, (Editura Facla 1990), pp. 133-134.

The following first appeared in Gyorgy Mandics’s Temesvari golgota (1991) pp. 348-349 and is reprinted in his A Manipulalt Forradalom (2009).  [My guess is this is also the source for the reference to dum dum bullets in the German language wikipedia entry for http://de.wikipedia.org/wiki/Rum%C3%A4nische_Revolution_1989 — Hans Vastag, György Mandics, Manfred Engelmann: Temeswar. Symbol der Freiheit. Wien 1992. ]

pp. 348-349

Ket esetuk volt az elejen.  Ezert is hivtak be oket.  Egy 14 eves gyermeket a haz elott lottek le, szinte a szomszedban, egy golyoszoros ARO-rol talaltak el; egy oreg nenit a ter tuloldalon, az erkelyen ertek a golyok.  A zarja ment ki, kicsit nagyott hallott mar, amire is csoda, 64 evesen, azt hirtelen ugy erezte, hogy labaibol kimegy minden ero es lecsusott az erholya.  Na milyen gyonge lettem egyszeruen–mondotta maganak. de ahogyan fel akart tapaszkodni meg lepve tapasztalt, hogy vertocsa gyult alatta.  Bekialtolt a vegenek aki egy szomszed segitsegevel athozta a nenit a legkozelebbi korhazba, itt a Marasti ter tuloldalan, az uj Klinikakba, avagy hivatalos neven a 2 szamu korhazba, ahol rogton osszecodult mindenki csodat latni.  Ekkor hivtak be Baranziekat es minden mozgositato orvost, hiszen a fegyverek ropogatak.  Azota is kisebb nagyobb megszakitasokkal, felfelecsapolt a gepfegyverek, golyoszorok, geppisztolyok langzivatarja, remulettel telitva az ejszaki eget.

p. 349

De azt a ket elso esett nem kovettek ujabbok.  Igz aztan volt ido alaposan szemugyre venni a nenit akinek combjan elol egz akkora lyuk tatongott mint egy egy lejes, a comba hatso felen ahol eltavotott a golyo, ott viszont mar akkora mint egy otlejes.  Fluture doktor, az egzik sebesz erosen kototte az ebet a korohoz, hogy ez egz specialis dum-dum robbanogolyo okozta seb, hiszen a szakirodalomban azt irjak, hogy csak ez a robbannolovedek-fajta-amelyet ugyan az ENSZ eltitott, am a nemzetkozi terrorizmusban kulonesen divatos ma is–okoz az izomszovetbol kijovet sokkal nagyobb roncsolasokat mint a bemenetnel.  Az orvosok odazarandokoltak a sebesulthoz, mivel egzik sem latott semhogy dum-dum golyo utotte sebet, de egyaltalan lott sebet sem soha eleteben.  Igz aztan csak szivtak a rangeletrahoz igazodva a sebesz foorvosok az amerikai Kentet, a foamnesztezialogus a holland pipadohanyt, az asztalyos orovosok a bolgar BT-t, a fonoverek a jugoslav Vikend-et, a noverek es helyapolok a roman Snagov-t, Golfot.  Es vartak.

(Note: it is unclear who the 64 yr. old described was…there are several individuals without ages listed as injured or dead during the events, but I think it more likely the age of the woman is incorrect)

Jozsef Gazda Megvalto karacsonyErdelyi magyar tulelok emlekeznek. (1990)

Ungor Csaba:  Ket ora utan senkit be nem hoztak, senkit be nem engedtek, egyetlen sebesult sem.  A korhazbol kikanyarado  mentoautokra is lottek.  Ket ora utan mindre, ami mozgott, jarokelo, auto, mindenre lottek, csak hogy ok tudjak begyujteni a sebesulteket s a halottakat.  Kiderult az elso golyok utan, amiket a sebekbol gyujottek ossze, szedtek ki, hogy nem eles katonai toltenyekkel lottek, hanem dum-dum golyokkal, amik nagy rombolasokat okoztak.  Egy 16 eves, ketszer sebesult gyermek meselte el, ok azt hittek, hogy hosok, azt hittek, hogy meg fogjak menteni a forradalmat, mert biztosra vettek, ha a felnottek sorfala ele allnak, nem fognak belejuk loni.  Lottek rajuk is.

Goga Andras:  A masodik izgalomkelto esemeny volt kedden delelott, hogy az osszes regiszterunk–mind a surgossegen, mind az osztalyon–, melyekre felirtuk a muteteinket, eltuntek, a mai napig sem talaltuk meg.  Bennuk voltak az ev osszes mutetei[***]…En aznap kettot operaltam.  Egy tuntetonek a bore alol vettem ki egy nagyon kulonleges golyok, nem is golyot, egy ilyen repeszdarabot, melyet a katonasag aztan megvizsgalt, s azt mondtak, nekik nincs tudmasuk, hogy ez mi lehet.  Egy masiknak pedig fejserulese volt, persze abban nem talaltam golyot, atment rajta.

Romulus Cristea (ziarist, Romania Libera, 22 decembrie 2005):  – Munitia speciala, gloantele cu cap vidia sau dum-dum, a provocat victime? Presa de la acea vreme a fost plina cu astfel de relatari…

General-magistrat Dan Voinea – Nu exista victime (persoane impuscate) nici de la gloantele cu cap vidia, nici de la dum-dum. Pe durata evenimentelor s-a folosit munitie de razboi, munitie normala care se gasea la vremea respectiva in dotarea Ministerului de Interne si a Ministerului Apararii Nationale. Confuzia si informatiile false au aparut de la faptul ca se foloseau calibre diferite si, deci, zgomotul produs era altfel perceput.  http://www.romanialibera.ro/opinii/interviuri/toti-alergau-dupa-un-inamic-invizibil-58783.html

Robert Buzatu “a fost lovit de un glont exploziv”

IMG_0045

imaginea 43
imaginea 44
imaginea 45
imaginea 46

Georgian Baran “[pe 25 decembrie 1989]…teroristul a tras asupra mea, cred ca erau gloante dum-dum, mi-a lovit…”

imaginea 61
imaginea 62

IMG_0062

Csikos I[?] “Cred dupa rana [?]  ca au fost gloante dum-dum”

IMG_0088

Dobosan “am fost ranit…cu gloante dum-dum”

imaginea 127
imaginea 128

IMG_0128

Alexandru Kos “[pe 23 decembrie 1989] am fost impuscat…cu o arma de calibru mare si probabil cu gloante dum-dum”

imaginea 207
imaginea 208

IMG_0207

IMG_0208

Florin Nicoara “Am fost lovit in soldul drept cu un glont dum-dum”

IMG_0257

Griga “civilii au fost impuscati cu gloante plate [?], care asa cum spuneau medicii cu rupt tesuturile”

imaginea 170
imaginea 171

IMG_0171

Andrei Jubea “glontul special de culoare alb”

imaginea 204
imaginea 205

IMG_0205

Iosif Cota “gloante crestati”

imaginea 90
imaginea 91

IMG_0091

https://romanianrevolutionofdecember1989.com/2012/12/30/dosarele-revolutiei-de-la-timisoara-declaratia-lui-mircea-stoica-8-ianuarie-1990-40-ani-topometrist-impuscat-patru-luni-spitalizat-decedat/

Mircea Stoica (declaratie, 8 ian 1990):  “Cind am ajuns aici, la poarta o voce de militar din garnizoana s-a exprimat:  “Ce faceti mai — voi toti cu BUM-BUM sau DUM-DUM si ni-i trimiteti noua sa ne spalam pe cap cu ei.”

 

Mircea Stoica (declaration, 8 January 1990):  “When I got there, I heard a soldier’s voice from the garrison exclaim:  “What are you guys doing? You all with your BUM-BUM or DUM-DUM and then you send`em to us to solve the problem [almost impossible to solve]” <very angry, pissed off>

(my sincere thanks to Gigga Adrian Tudor for this transcription and translation of the quote!)

Popovici:  “Mi-am revenit intr-un camion militar in care eram multi civili unii morti fiind adusi la garnizoana militara.  La garnizoana eu am fost dat jos si predat unui cpt (capitan) sau unui lt.major (locotenent major). vazand rana mea n-a vrut sa ma primeasca exprimand: Voi trageti cu dum dum si noi sa raspundem pentru acest lucru.”  (my thanks to A.K. for this transcription)

Popovici:  “I came to in a military truck in which there were lots of civilians some dead being brought to the military garrison.  At the garrison I was taken down and surrendered to a captain or lt. major, who looking at my wound did not want to receive me, exclaiming:  You shoot with dum-dum bullets and we are held responsible for it.”

It doesn’t take a genius to recognize the important similarity between the testimonies of Mircea Stoica and Ioan Popovici:  both are party to/overhear military personnel referring to the 1) use of DUM-DUM bullets, 2) that those who are using them are clearly not fellow soldiers and instead likely M.I./Securitate personnel, and 3) the Army personnel are resentful of essentially being left to “hold the bag” for the results of the DUM-DUM munitions!

———————————————————————————————————————————

Stoica Mircea, 40 ani, topometrist, Bd. Republicii, impuscat mina si picior http://www.timisoara.com/mioc/REVT06~1.HTM

197. Partea vătămată Stoica Maria cere 500000 lei, lunar, contribuţie de întreţinere, motivînd că, în decembrie 1989, soţul ei, Mircea Stoica a fost împuşcat, patru luni spitalizat, a rămas handicapat (gradul II de invaliditate), apoi a decedat.  În dovedirea cererii, depune acte de spitalizare şi de stabilire a capacităţii de muncă, care atestă vătămarea, cauzele şi consecinţele ei. Mai depune: declaraţia împuşcatului, actul lui de deces, actul de căsătorie şi carnetul de muncă (vol. 6 p. 304; vol. 10 p. 58-60, 170, 245-250; vol. 14 p. 54-61; vol. 27 p. 179-207).

http://www.procesulcomunismului.com/marturii/fonduri/mmioc/curteasup/docs/0307pciv.htm

IMG_0335

“Cind am ajuns aici, la poarta o voce de militar din garnizoana s-a exprimat:  “Ce faceti mai — voi toti cu BUM-BUM sau DUM-DUM si ni-i trimiteti noua sa ne spalam pe cap cu ei.”

IMG_0330

intreaga declaratie e aici:

imaginea 330
imaginea 331
imaginea 332
imaginea 333
imaginea 334
imaginea 335
imaginea 336

in legatura cu declaratia aceasta, vezi si https://romanianrevolutionofdecember1989.com/2012/12/02/dosarele-revolutiei-de-la-timisoara/ ,

Procesul de la Timisoara (II). Audierea partii civile Popovici Ion: “…Atata retin foarte bine minte, ca ofiterul a spus, cica: ‘Nu, voi trageti cu dum-dum-uri si dupa aia Armata raspunde.’”

Popovici:  “Mi-am revenit intr-un camion militar in care eram multi civili unii morti fiind adusi la garnizoana militara.  La garnizoana eu am fost dat jos si predat unui cpt (capitan) sau unui lt.major (locotenent major). vazand rana mea n-a vrut sa ma primeasca exprimand: Voi trageti cu dum dum si noi sa raspundem pentru acest lucru.”  (my thanks to A.K. for this transcription)

Popovici:  “I came to in a military truck in which there were lots of civilians some dead being brought to the military garrison.  At the garrison I was taken down and surrendered to a captain or lt. major, who looking at my wound did not want to receive me, exclaiming:  You shoot with dum-dum bullets and we are held responsible for it.”

available on this site http://www.banaterra.eu/romana/procesul-de-la-timisoara-1990-1991-vol-v ].  The following is from Volume V.]

Some excerpts: P.C.:  Ati dat o declaratie?   Po. I. :  Da  P.C.:  O mentineti?  Po. I. Da (p. 827) P.C.:  “Inteleg sa fiu audiat in cauza ca parte civila”, da?  V-as ruga sa faceti putin liniste!  “Mentin declaratia de la Procuratura si…” (p. 833)

Po. I.:  …Da [am fost ranit].  Si dupa aceea a venit unul dintre trei [civili mai in varsta] dupa mine, m-a tarat pana la masina si la masina, acolo, am luat o bataie…ca n-am putut doua saptamani nici sa mananc nimica.  M-a lovit cu patul de arma in falca si cu bocancii in cap.  Si m-au dus, m-au dus la Garnizoana.  La Garnizoana m-au aruncat din masina si a venit ofiterul de serviciu.  Au venit si acestia trei a spus lu’ ofiterul de serviciu, cica:  “Luati-l si duceti-l  la arest.”  Atata retin foarte bine minte, ca ofiterul a spus, cica:  “Nu, voi trageti cu dum-dum-uri si dupa aia Armata raspunde.  Voi omorati oameni si raspunde Armata dupa aceea.”  Asta tin minte precis.  Si de acolo mi-am dat seama ca nu poate sa fie soldati aceia. (p. 830)

IMG_0291

IMG_0290

Doru Sciadei

IMG_0932

“In urma radiografiei facute la Spitalul Judetean au spus ca am 2 schije in picior…consemnat de medicul radiolog si chirurg, care m-au consultat.

Convingerea mea este ca in acest atac (pe ?) Calea Girocului, asupra unor oameni pasnici si (?) s-au folosit cel putin doua tipuri de gloante, convingerea intirita de glontul scos din coapsa (?) si schijele din piciorul meu, care cred ca provin de un glonte exploziv.

IMG_0929

Doina Gherasim glonte dum dum

IMG_0175

Cristian Rusu “S-a tras cu gloante dum-dum”

IMG_0305

Procesul de la Timisoara (XII): Timisoara, the key to the Revolution then; the key now to the truth about the Counter-revolution

Procesul de la Timisoara (XI): Dupa 22 decembrie–teroristii. Martorii Alexandru Koos, Ion Flocioiu, si Herlea Floarea

Procesul de la Timisoara (X): Gloante explozive (dum-dum) dupa 22 decembrie 1989

Procesul de la Timisoara (IX): Cine au fost cei “necunoscuti,” mai in varsta, care au tras inainte de 22 decembrie 1989? (2)

Procesul de la Timisoara (VIII): Cine au fost cei “necunoscuti”, mai in varsta, care au tras inainte de 22 decembrie 1989?

Procesul de la Timisoara (VII): “La Timisoara cred ca si domnul procuror a vazut cartuse de acest calibru…Dar au existat in corpurile delicte ale procuraturii. Eu l-am vazut. Este un cartus ceva mai lung, negru, cu botul taiat. 5,56.”

Procesul de la Timisoara (VI): Impuscati dintr-un ARO…Al cui apartinea ARO-ul?

Procesul de la Timisoara (V): Martorii Cristian Rusu, Daniela Lengyel, si Aurica Rusu (mama lui Marius Ciopec)

Procesul de la Timisoara (IV): Martorii Adrian Kali, Ioan Musca, Traian Orban, si Alexandru Koos

Procesul de la Timisoara (III): Audierea martorului Rodica Novac, directorul Direcţiei Sanitare Timiş (13 iunie 1990)

Procesul de la Timisoara (II). Audierea partii civile Popovici Ion: “…Atata retin foarte bine minte, ca ofiterul a spus, cica: ‘Nu, voi trageti cu dum-dum-uri si dupa aia Armata raspunde.’”

Procesul de la Timisoara (I): Missed Press Opportunities. The testimonies of Margaret Cacoceanu and Doina Gherasim (25-26 September 1990)

http://www.banaterra.eu/romana/search/node/%22procesul%20de%20la%20timisoara%22
Procesul de la Timişoara (1990-1991) – Vol. V
 ASOCIAŢIA MEMORIALUL REVOLUŢIEI  16-22 DECEMBRIE 1989, TIMIŞOARA     Editor: Miodrag Milin Timişoara, 2009   Ataşament Mărime procesul_de_la_timisoara_volumul_V_final.pdf 4 …Articol – dbaiski – 24 Iul 2009 – 16:03 – 0 comentarii – 1 fişier ataşat
Procesul de la Timişoara (1990-1991) – Vol. IV
 ASOCIAŢIA MEMORIALUL REVOLUŢIEI  16-22 DECEMBRIE 1989, TIMIŞOARA     Editor: Miodrag Milin Timişoara, 2009   Ataşament Mărime procesul_de_la_timisoara_volumul_IV_prefata.pdf …Articol – dbaiski – 24 Iul 2009 – 16:02 – 0 comentarii – 3 fişiere ataşate
Procesul de la Timişoara (1990-1991) – Vol. III
ASOCIAŢIA MEMORIALUL REVOLUŢIEI  16-22 DECEMBRIE 1989, TIMIŞOARA   Editor: Miodrag Milin Timişoara, 2009 Ataşament Mărime procesul_de_la_timisoara_volumul_III_prefata.pdf 126.6 KB proc …Articol – banaticus – 24 Iul 2009 – 16:01 – 0 comentarii – 4 fişiere ataşate
Procesul de la Timişoara (1990-1991) – Vol. I, II
ASOCIAŢIA MEMORIALUL REVOLUŢIEI  16-22 DECEMBRIE 1989, TIMIŞOARA   Editor: Miodrag Milin Timişoara, 2009 Ataşament Mărime prefata.pdf 199.39 KB procesul_de_la_timisoara_volumul_I.pdf …Articol – banaticus – 24 Iul 2009 – 16:00 – 0 comentarii – 3 fişiere ataşate
Procesul de la Timişoara (1990-1991) – Vol. VII
 Postul teritorial de Radio Timişoara Asociaţia ALTAR 1989, Timişoara Editor: Miodrag Milin Ataşament Mărime procesul_de_la_timisoara_volumul_VII_nota_asupra_editiei.pdf 68.46 KB procesu …Articol – dbaiski – 20 Mai 2009 – 17:06 – 0 comentarii – 3 fişiere ataşate
Procesul de la Timişoara (1990-1991) – Vol. VI
  ASOCIAŢIA MEMORIALUL REVOLUŢIEI  16-22 DECEMBRIE 1989, TIMIŞOARA   Editor: Miodrag Milin Timişoara, 2009 Ataşament Mărime procesul_de_la_timisoara_volumul_VI_nota_asupra_editiei …Articol – dbaiski – 20 Mai 2009 – 16:51 – 0 comentarii – 2 fişiere ataşateMuch of this has now been reposted or reproduced here:dosarelerevolutiei.ro

Posted in decembrie 1989, raport final | Tagged: , , , , , , , | 4 Comments »

Maria Petrascu: documentarul “Voi ati tras in noi!” si cate ceva despre Maiorul Nicolae Paraschiv (serviciul antiterorist al Inspectoratului de Securitate Brasov) (II)

Posted by romanianrevolutionofdecember1989 on October 24, 2013

(purely personal views, as always)
———————————————
———————————————
Reiau aici cateva postari mai vechi despre Maria Petrascu in care a povestit si despre Maiorul de Securitate Nicolae Paraschiv, si articole legate de subiectul acesta.
———————————————
Brasovul Tau 20 decembrie 2009

Ireconciliere cu Eroii din Decembrie `89

20 Decembrie, 2009 • 17:12:04


Acum 20 de ani, în 21 Decembrie, `89, braşovenii, câteva sute, au ieşit în stradă pentru că nu mai voiau comunism. În 22 Decembrie au prins curaj mult mai mulţi, zeci de mii, şi li s-au alăturat. Puterea a reacţionat, fără excepţie, în forţă, punând la “treabă” tot aparatul de represiune : activul PCR, Securitatea, Armata. La  Timişoara, şi apoi la Bucureşti, se “contabilizau” deja  morţi: împuşcaţi sau călcaţi de tab-uri. La Braşov, măcelul a început în noaptea de 22 spre 23 Decembrie. După ce cuplul dictatorial al Ceauşeştilor fugise! Au fost peste 300 de morţi! Statisticile oficiale consemnează însă doar vreo 70 de victime la Braşov… Bărbaţi şi femei în putere, vârstnici, tineri şi tinere, adolescenţi şi chiar copii au fost asasinaţi mişeleşte. Cu gloanţe normale, cu gloanţe cu cap vidia, cu gloanţe explozive. Mulţi au fost împuşcaţi in frunte, cu puşti cu lunetă. Unora, nu puţini, proiectilele criminale le-au sfârtecat picioarele şi abdomenele. Alte victime au supravieţuit şi au murit mai tîrziu iar cei care mai trăiesc astăzi sunt mutilati pe viaţă. Familiile şi-au recuperat morţii sau au ajuns la răniţii lor cu greu. Morgile erau încuiate! Spitalele inaccesibile! Asasinii, adică teroriştii, nu de afară, inventaţi,  ci autohtoni, dispăruseră! Iliescu şi  FSN-ul său au ieşit public cu MAREA MINCIUNĂ:  “ Românii s-au împuşcat între ei, ca proştii !”.  De atunci au trecut 20 de ani. Iar MAREA MINCIUNĂ s- a perpetuat. Între timp, criminalul Iliescu s-a ”reconciliat” doar cu minerii! Constantinescu, un laş, nu s-a reconciliat cu nimeni pentru că l-au învins “structurile”. Băsescu a condamnat, pro-forma, comunismul pe care l-a declarat doar, ca fiind “ ilegitim şi criminal. “ Dar, după 20 de ani, “ilegitimii” şi “criminalii”, adică ucigaşii Eroilor din Decembrie ’89 sunt tot liberi, tot prosperi, tot sus-puşi. Ne “scuipă” în faţă, de la înălţimea funcţiilor  şi conturilor lor şi ne spun că nu mai are rost să “dezgropăm morţii” şi să discutăm, pe faţă, despre o temă care nu mai e de “actualitate”: comunismul şi victimele lui. Adică şi despre acei Eroi din Decembrie ’89 care  zac sub lespezi, în morminte şi care aşteaptă să fie pedepsiţi ucigaşii lor. Cu ei, cu EROII,  nu se poate reconcilia nimic atâta timp cât asasinii sunt liberi ! Nici cu familiile lor! Nici cu noi, cei încă trăitori şi martori ai Evenimentelor însângerate din ’89. Oricât timp ar trece!Şi oricât s-ar încerca multilarea istoriei recente! Restul, e deşertăciune! (Maria Petraşcu)

despre rolul USLA in decembrie 1989:

https://romanianrevolutionofdecember1989.com/2013/09/07/former-securitate-officials-who-corroborated-general-iulian-vlads-declaration-on-the-terrorists-liviu-turcu-ion-mihai-pacepa-radu-vasilevici-marian-romanescu-and-others/

image0-001

image0

image0-002

BRASOV: Nicolae Paraschiv, USLA

Maria Petrascu, ziarist, Brasov:

sunt ziarista, de 17 ani ma ocup doar de problema evenimentelor din decembrie 89, de la Brasov si din tara si daca am intrebat unde , in ce oras a fost ucis acel soldat am intrebat pentru ca si la Brasov au fot ucisi (impuscati toti in cap sau cu gloante dum-dum) iar soldatii nu sunt contabilizati acolo unde au murit ci in satucul, comuna sau micul oras de unde proveneau. de aceea domnule Ilie numarul viczimelor anuntaet oficial nu este real, pt.ca nu sunt contabilizati soldatii in termen.

fostul maior de securitate

NICOLAE PARASCHIV, care a lucrat in cadrul seviciului ANTITERORIST al

Inspectoratului de Securitate Brasov,

Un alt brasovean, Ciprian Albert Aranusi, declara tot sub semnatura, ca in luna
august si septembrie 1989, aceeasi securisti, respectiv Paraschiv si Radoslav,
l-au anchetat la sediul Securitatii Brasov, pentru ca aveau informatii ca vrea
sa paraseasca tara. Scarbit ca tot securistii sunt la putere, brasoveanul a
emigrat in 1990 in Belgia. Araniusi isi aminteste ca, in Decembrie 89, „dupa ce
s-a deschis focul in orasul nostru, am plecat in patrule spre locurile unde eram
solicitati de manifestanti, si anume in zona Teatrului Dramatic, vis-a vis de
Consiliul Judetean, de unde se executau focuri de arma. In aceasta zona, la un
moment dat, un ofiter de armata a strigat prin porta-voce: «Teroristi,
predati-va! Maiorul Paraschiv este arestat!»”

Cu toata „contributia hotarata” la victoria revolutiei, Paraschiv a fost,
intr-adevar, arestat in noaptea de 23 spre 24 decembrie, 1989. Acuzatia:
terorism. Motiv pentru care a petrecut cinci nopti in arestul Militiei
Judetului, dupa cum declara.

impuscati in frunte
De atunci si pana in 29-30
decembrie, sotii Petrascu au fost mereu in zonele fierbinti ale
Brasovului. Au ajuns si la morga Spitalului Judetean, unde mortii erau
aruncati claie peste gramada. “Umplusera si holurile cu ei, erau peste
o suta. Nu mai incapeau, mergeam prin balti de sange, vedeam cadavre de
copii, tineri si adulti , impuscati in frunte, in inima, in picioare si
abdomen cu creirii si intestinele explodate, scene de cosmar, ce nu pot
fi uitate niciodata… Atunci ne-am decis sa nu avem liniste pana nu
vom descoperi cine a tras de fapt, pentru ca incepuseram sa intelegem
ca multi dintre acesti morti fusesera impuscati cu arme cu luneta, de
catre profesionisti. Erau acolo, la morga, familii disperate, plangeau,
tipau mame, isi strigau copiii. Alte familii asteptau sa poata intra,
sa-si caute copiii, sotii, sotiile, rudele: mi-au ramas intiparite pe
retina privirile lor, un amestec ingrozitor de dureros, de speranta si
disperare”, isi aminteste ziarista.

Telefoane de amenintare
Marius si Maria Petrascu au inceput investigatiile imediat dupa Revolutie. Multa vreme Parchetul Militar Brasov
n-a
facut nimic, desi aveau probe, declaratii, documente, poze si chiar
gloante atipice aduse de familiile celor ucisi sau raniti. S-au dat
NUP-uri pe toate dosarele de la parchet. In 2004, dupa 14 ani de la
evenimentele din decembrie ´89, cand a venit generalul DanVoinea la
Brasov, sa preia dosarele, acestea erau cu paginile lipite si cu un
strat gros de praf pe ele… Nimeni nu a fost sanctionat. Jurnalista
spune ca s-au facut presiuni asupra sotului si a sa. “Multe telefoane
de amenintare, anonime, casa sparta de doua ori, ravasita toata si cu
mesaje de amenintare infipte in pereti, cu ace. Nu ne-am oprit. Am
infiintat si o asociatie (APAR – Asociatia pentru aflarea adevarului
despre revolutie), in care erau si Ioan Demi si Octav Bjoza si Viorel
Tocan, si altii. Oamenii au venit la noi, la APAR, au fost audiati, au
fost inregistrati pe banda. O parte din documentare a fost folosita in
carte, o parte a disparut din fiset. Din 1990 incoace, in toti acesti
ani, n-a fost zi sa nu investigam, sa nu cercetam ce s-a intamplat
atunci”, spune Maria Petrascu

http://eroiinumor.blogspot.com/2007/12/brasovul-revolutionar.html

Nicolae Paraschiv a fost angajat al Securitatii, avand gradele de:- lt. maj. – Serviciul 1 (profil de activitate informatii interne) din Inspectoratul Judetean Brasov (1980 – 1981);
– cpt. in aceeasi structura (1986);
– cpt. – Serviciul Antiterorist din I.J.S. Brasov (1988);
– mr. – Serviciul Antiterorist din I.J.S. Brasov (1989).

Vineri, 20 iunie 2008

 

Un securist-tortionar, mana dreapta a primarului

 

Autor: Brasovul Tau

 

Vineri a avut loc instalarea noului Consiliu Local care, conform legii, este validat de secretarul Primariei. Omul care ocupa acesta functie este dintre cei mai influenti din Brasov. El da viza de legalitate pentru toate actele Primariei si Consiliului Local. Se numeste Nicolae Paraschiv si a fost pe vremuri unul dintre cei mai temuti tortionari ai Securitatii. Veti citi in continuare o ancheta senzationala. Declarati false, conspirativitate, complicitate intre mai marii orasului, foste victime care nu-si gasesc dreptatea… Totul dovedit prin documente si declaratii. O ancheta pe care, din pacate, nu o veti putea citi in celelalte ziare din oras…

Un fost maior de Securitate ocupa, de  sapte ani, folosindu-se de fals si uz de fals, functia de secretar la Primaria Brasov. Protejat de persoane sus-puse si considerat mana dreapta a primarului, Paraschiv nu se sinchiseste de Legea Administratiei Publice Locale care interzice celor care au facut politie politica sa fie functionari publici. 

Pe vremuri, asa cum rezulta din declaratiile celor anchetati de el, a terorizat fizic si psihic femeile care nu voiau sa faca fortat copii si pe brasovenii care au cartit impotriva comunismului. Acum, este cel care ii valideaza pe cei alesi democratic de brasoveni in Consiliul Local.

Paraschiv a fost instalat in post, ca secretar interimar in Primaria Brasov, de fostul prefect PSD, Otilian Neagoe, in 2001. In ianuarie 2006, s-a inscris, a participat si a castigat concursul organizat de Primarie pentru ocuparea functiei de secretar. A fost singurul candidat. Pentru a i se permite sa ocupe functia, a declarat pe proprie raspundere ca nu a facut politie politica. Falsul se afla si acum printre documentele Primariei.

Primarul Scripcaru stia, si stie si acum, ca se incalca legea, dar se face ca ploua, relatiile lui cu secretarul Primariei fiind foarte stranse. Functionarii institutiei stiu si ei, dar tac malc, de frica.

Falsul facut de Paraschiv, consemnat si arhivat in documentele oficiale  ale muncipalitatii, este dovedit de probe zdrobitoare:  un denunt penal, datand din 2006 si nesolutionat inca de Parchetul de pe langa Judecatoria Brasov cuprinde mai multe declaratii olografe ale unor  brasoveni care au fost anchetati dur  de Paraschiv in anii `80 si care au avut mult de suferit, impreuna cu familiile lor din cauza masurilor de teroare dispuse de fostul maior Paraschiv.

 

Securist cu brevet de revolutionar

Desi  a fost implicat ca ofiter de Securitate in evenimentele din 22 decembrie 1989, Paraschiv a avut tupeul sa solicite – si sa obtina – in 1992, prin Asociatia „Brasov-Decembrie 1989″, certificatul de Luptator Remarcat prin Fapte Deosebite, conform legii nr 42/90, beneficiind, desigur, de toate drepturile conferite de respectivul act normativ.

Obisnuit deja cu declaratii false si memorii aberante, odata cu aparitia Legii 341 din 2004, a cerut preschimbarea certificatului. Presedintele organizatiei brasovene de revolutionari, Dorin Lazar  Maior a inchis si el ochii  in fata tortionarului care a anchetat inclusiv membri din asociatie  si i-a promovat dosarul la Bucuresti, la SSPR, dand si o recomandare scrisa in acest sens.

 

„Nu am desfasurat activitati de politie politica”

Gravitatea falsurilor facute de Nicolae Paraschiv e cu atat mai mare, cu cat functia publica pe care o ocupa este foarte importanta: secretarul unei primarii da viza de legalitate pentru toate  actele emise de Primarie, inclusiv pe  hotararile luate de Consiliul Local.

 

Conform conditiilor de participare, Paraschiv, in calitate de fost ofiter activ de securitate, nu era indreptatit sa se inscrie la concursul pentru ocuparea postului de secretar. In CV-ul depus la dosarul de concurs, Paraschiv a omis sa mentioneze ca in perioada 20.08.1974-22.01 1990, adica timp de 16 ani, a fost ofiter de Securitate, angajat al Inspectoratului de Securitate Brasov, mentionand laconic doar ca in acea perioada a lucrat in Ministerul de Interne.

La acelasi dosar, Nicolae Paraschiv a depus, pentru a putea intra in concurs, la data de 10 ianuarie 2006,  o declaratie pe propire raspundere ca nu a desfasurat activitati de politie politica, sub semnatura olografa. Iata ce spune Paraschiv si semneaza cu propria mana: „Declar pe propria raspundere ca nu am desfasurat activitati de politie politica”.

 

CV cu functii inalte

Dupa Revolutie, Paraschiv a fost ajutat de mai multi oameni sus-pusi. A lucrat, pe rand,  la Trust I.A.S. Brasov (Gospodaria de Partid),  la Poiana Brasov SA (unde nu intamplator  era director Otilian Neagoe, cel care mai tarziu, l-a numit secretar la Primarie), Poiana Cibela Brasov SA, SNP Petrom Bucuresti, Prefectura Brasov (unde era prefect acelasi Otilian Neagoe) si, in ultimul timp, la Primaria Brasov, mereu pe functii inalte, de director, sef serviciu sau secretar al Prefecturii si Municipiului.

Mai inainte insa, din 20 august 1974 pana in 22 ianuarie 1990 a facut parte din cadrele de nadejde ale Ministerul de Interne, cum recunoaste chiar el, minister  de care apartinea, dupa cum se stie, si Securitatea.

In CV-ul depus la dosarul de concurs, Paraschiv a omis sa mentioneze ca in perioada 20.08.1974-22.01 1990, adica inca de pe bancile facultatii de drept, pe care a absolvit-o in 1976, a fost ofiter de securitate si a lucrat in cadrul Inspectoratului de Securitate Brasov. A mentionat doar ca in acesti 16 ani a lucrat in Ministerul de Interne.

 

Ce a facut la Revolutie

Desi  Legea 341 precizeaza clar ca „de prevederile prezentei legi nu beneficiaza persoanele, civili sau militari, care sunt dovedite a fi fost implicate in activitatile fostei securitati ca politie politica, precum si persoanele care au organizat, au actionat, au instigat si au luptat, sub orice forma, impotriva revolutiei din decembrie 1989″, Paraschiv a obtinut certificatul de Luptator Remarcat prin Fapte Deosebite. Iata ce scrie in memoriul privind activitatea sa revolutionara: „Am luptat si mi-am adus contributia la identificarea si arestarea elementelor contrarevolutionare ce desfasurau activitate de tip terorist”. O contributie „deosebita” ar fi avut-o, dupa cum se lauda in memoriu, la „arestarea lui Tudor Molan, depistat in posesia unei arme cu luneta, pe care ulterior l-am predat Comandamentului Frontului Salvarii Nationale”. In memoriul de sase pagini, Paraschiv asterne in cascada o serie de „fapte curajoase”, mentionand spre final ca „sirul acestor acte revolutionare ar fi continuat firesc daca nu as fi fost intrerupt de arestarea mea in noaptea de 23 decembrie 1989 (!), punerea sub catuse si depunerea in arestul fostei Militii, unde am fost tinut 5 nopti si 6 zile in regim de teroare”.

A capturat un postas „terorist”

Cu toata „contributia hotarata” la victoria revolutiei, Paraschiv a fost, intr-adevar, arestat in noaptea de 23 spre 24 decembrie, 1989. Acuzatia: terorism. Motiv pentru care a petrecut cinci nopti in arestul Militiei Judetului, dupa cum declara. Principala sa contributie la victoria Revolutiei, asa cum reiese din propria declaratie, a fost capturarea lui Tudor Molan, un postas, care ar fi fost surprins tragand asupra nevinovatilor. S-a pastrat chiar o poza de la capturarea lui Molan, in care apare si Paraschiv.

Interesant este ca postasul nu a recunoscut niciodata ca a avut arma asupra sa. Nici n-a mai avut prea mult timp, murind cateva zile mai tarziu in arestul Militiei. La autopsie s-a constatat ca a avut coastele rupte si capul spart. In Certificatul Medico-Legal se mentioneza  ca loviturile le-a primit in multimea de oameni indignati, dupa ce a fost prins de Paraschiv. Dar in fotografie Molan nu are nici capul spart, nici nu pare ca ar avea ceva coaste rupte.  Paradoxal, sau nu, in acelasi arest al Militiei, au ajuns si maiorul Paraschiv, impreuna cu un alt ofiter de securitate, Murariu. In aceeasi perioada cu Molan si se pare ca in aceeasi celula.

 

Ancheta avorturile

Pe vremea cand il slujea pe Ceausescu, actualul secretar al Primariei Brasov raspundea de sistemul sanitar si avea un birou special chiar in cladirea Directiei Sanitare. Femeile care ajungeau la inceputul anilor 80  , cu avort provocat, la Maternitatea din Brasov,  pentru ca nu voiau sa dea viata unor copii pe care nu aveau cu ce sa ii creasca  nu o sa il uite nicodata. Povestesc chiar doctorii din acea perioada cum le ancheta, in timp ce acestea se chinuiau in dureri cumplite, sa marturiseasca cine le-a provocat avortul.

 

Anchetata de Paraschiv pentru ca asculta Europa Libera

Actuala mana dreapta a primarului  Scripcaru nu a iertat nici personalul medical in vremea cand era maior de Securitate. Maria Pitul, asistenta de laborator la Spitalul Judetean, a fost anchetata de Nicolae Paraschiv pentru infractiunea de a fi ascultat postul „Europa Libera”. Dupa cum declara femeia, Paraschiv a chemat la audieri sase persoane, timp de doua luni, in anii 1980-1981, toate asistente si colege cu Maria Pitul, pentru a afla ce comenteaza aceasta la serviciu in legatura cu evenimentele din Polonia, interventiile rusilor in Afganistan , informatii auzite la Europa Libera. Ulterior a fost anchetata si Maria Pitul. „Am fost chemata si eu la biroul special de catre Nicolae Paraschiv, pentru a fi anchetata. Ancheta a durat cam trei ore, timp in care fostul securist alterna modul de anchetare intre politete si amenintari. Amenintarile au culminat spre final, cand mi-a dictat declaratia”.

Speriata, femeia a fost nevoita sa recunoasca cum ca ar fi afirmat: „daca nu se iau masuri urgente economico-administrative, vom ajunge mai rau decat in Polonia”. Suficient pentru ca, ulterior, sa devina docila. Altfel, pentru ceea ce a scris si semnat, ar fi ajuns „pe mana baietilor care se poarta mai urat”, dupa cum i-a spus, prieteneste,Paraschiv, care a amnenintat-o: „Nu mai iesti nicodata din beciurile Securtiatii. In final, a urmat o sedinta de condamnare a atitudinii contrarevolutionare a tovarasei, tinuta in biroul sefului de sectie din spital la care Maria Pitul a fost silita sa asiste fara a putea sa se apere.

 

„Cu pistolul la spate”

Sorin Boaca, muncitor necalificat la IJPIPS Brasov, l-a injurat in public pe Ceausescu. Omul a fost ridicat in cursul saptamanii 20-27 octombrie 1989 de catre capitanul de securitate Radoslav, superiorul lui Paraschiv si dus la Militie, si apoi la Securitate. Aici a fost anchetat timp de 20-25 de zile de catre maiorul Paraschiv. Securistul era interesat sa afle de ce Sorin Boaca il injura pe Ceausescu, de ce vrea sa plece din tara, de ce este nemultumit de regimul comunist, sugerandu-i anchetatului, „cateodata cu pistolul la spate”, ca  se poate ajunge la situatia din 15 noiembrie 87: „O sleahta de nemernici au devastat Consiliul Judetean, iar eu sunt pus aici sa previn astfel de situatii”, i-ar fi explicat Paraschiv lui Boaca. Din cauza absentelor de la serviciu, Boaca si-a pierdut, in 6 decembrie 1989 ,serviciul la IJPIPS iar conform vestitului decret 153 , cei care nu aveau loc de munca erau condamnati la inchisoare. Sorin Boaca a scapt ca prin minune de  capcana pregatita de Paraschiv, nu a mai  ajuns in puscarie la Codlea pentru ca a venit Decembrie 89. Impreuna cu alti brasoveni, anchetati si terorizati  de acelasi Paraschiv, s-au dus sa il caute la Securitate si sa ii ceara socoteala. Dar Parschiv , contrar ordinului dat de Iulian Vlad – comandantul Securitatii, nu era in institutie  ci… la Revolutie.

 

„Teroristi, predati-va! Paraschiv e arestat!”

Un alt brasovean, Ciprian Albert Aranusi, declara tot sub semnatura, ca in luna august si septembrie 1989, aceeasi securisti, respectiv Paraschiv si Radoslav, l-au anchetat la sediul Securitatii Brasov, pentru ca aveau informatii ca vrea sa paraseasca tara. Scarbit ca tot securistii sunt la putere, brasoveanul a emigrat in 1990 in Belgia. Araniusi isi aminteste ca, in Decembrie 89,  „dupa ce s-a deschis focul in orasul nostru, am plecat in patrule spre locurile unde eram solicitati de manifestanti, si anume in zona Teatrului Dramatic, vis-a vis de Consiliul Judetean, de unde se executau focuri de arma. In aceasta zona, la un moment dat, un ofiter de armata a strigat prin porta-voce: «Teroristi, predati-va! Maiorul Paraschiv este arestat!»”.

 

Anchetator dur

O alta victima a securistului Nicolae Paraschiv a fost inginerul Marius Troenaru. Fiul unui inspector de la Sanatate, Troenaru terminase politehnica si fusese repartizat undeva in Mehedinti. In 1989, in timp ce Marius era intr-o delegatie la Brasov, la usa familiei Troenaru a sunat cuplul de securisti Radoslav-Paraschiv si i-au ordonat sa se prezinte a doua zi la Securitate. „Ne-am trezit la usa apartamentului cu maiorul Nicolae Paraschiv de la Securitatea Brasov, acompaniat de maiorul Radoslav. Paraschiv si-a motivat prezenta prin faptul ca detinea informatii ca vreau sa parasesc tara. Am fost chemat a doua zi la Sediul Securitatii”.

Inginerul povesteste, sub semnatura, ca Paraschiv a urlat la el si l-a injurat, pentru ca aflase ca ar vrea sa fuga din tara, inot, trecand  Dunarea. Ancheta a durat mai multe zile.

„In timpul anchetei, maiorul Paraschiv mi-a luat declaratii sub presiune, amenintandu-ma, aducandu-mi injurii si urland la mine.  «Daca nu spui tot nu mai iesi niciodata, ba, din beciurile Securitatii!», urla Paraschiv”.. Chiar si prietenii si vecinii inginerului au fost chemati la Securitate, interogati si pusi de acelasi Paraschiv sa dea declaratii despre Troenaru.

Spaima familiei Troenaru s-a terminat doar odata cu revolutia. Spaima noastra, insa, a ramas.

 

„Numai Dumnezeu are dreptul sa judece”

Cand vine vorba de Revolutia din 1989, secretarul Primariei Brasov , securistul tortionar Nicolae Paraschiv devine foarte sensibil. „Amintindu-mi de acele vremuri, imi deschideti o rana in suflet. Da, am participat la Revolutie, am luptat pentru libertatea acestui popor pe care il iubesc! Am fost inchis, am fost batut si schingiuit! Numai eu stiu prin cate am trecut!”, a declarat Paraschiv, cu lacrimi in ochi, unui reporter.

Cat despre faptul ca a fost ofiter activ de Securitate, timp de 16 ani, Paraschiv se apara: „Faceam parte dintr-un sistem.Da, am fost ofiter. Si ce daca? E vorba de viata mea privata. Foarte multi activau in PCR. Dar asta nu inseamna ca am facut politie politica. Sunt si eu un om, am un suflet. Iar sufletul meu a fost calcat in picioare de rauvoitori. Dar nu-i judec. Numai Dumnezeu are dreptul sa judece”.

 

„Ma rog pentru dusmanii mei”

Intrebat cum isi explica fapul ca exista atatia oameni care au declarat, sub semnatura, ca au fost anchetati de el in perioada comunismului, Paraschiv spune ca „acesti oameni mint. Vor sa imi faca rau. Dar cu toate acestea, eu ma rog in fiecare dimineata, inainte de a pleca de acasa, pentru dusmanii mei, sa le fie bine”. Fostul maior isi asuma responsabilitatea pentru declaratia pe care a dat-o in dosarul de concurs pentru ocuparea postului de secretar: „Intr-adevar, in declaratia mea am scris ca n-am facut politie politica. Eu sunt pregatit sa raspund personal, in fata legii, pentru aceasta declaratie!”

Desi toata lumea din Primarie cunoaste trecutul lui Paraschiv, nimeni nu a intreprins ceva pana in momentul de fata. Purtatorul de cuvant al Primariei Brasov, Sorin Toarcea, spune: „Este strict problema domnului Paraschiv daca a facut sau nu politie politica. Dansul isi asuma singur responsabilitatea pentru declaratia sa. Iar pana in prezent nu s-a primit nici o sesizare impotriva lui. Domnul primar nu are absolut nici o legatura cu asta!”.

 

Verdict de politie politica de la CNSAS

CNSAS a emis pe numele lui Paraschiv, decizia nr.3583/11.10 2007, prin care s-a stabilit ca acesta a fost agent al politiei politice comuniste. Decizia  amintita a fost contestata de catre titularul acesteia, Colegiul CNSAS emitand o alta decizie, nr. 7078/20. 12. 2007, prin care a fost respinsa contestatia. Ultima decizie a fost contestata de Paraschiv, in fata instantei de judecata, la Curtea de Apel Brasov.

Intre timp,  securistul specializat in politie politica, de la Primaria Brasov, aplica orice metoda pentru a trage de timp. Numerosi brasovenii, pe care i-a anchetat inainte de 1989, torturandu-i fizic si psihic, care au dat declaratii scrise in acest sens, sunt dispusi , in ciuda presiunilor care se fac asupra lor ,sa depuna, oricand, si marturie in instanta.

De retinut este insa si si faptul ca primarul George Scripcaru, reales in functie, la 1 iunie, 2008,  il tine strans  in brate pe tortionarul„revolutionar”, simuland necunoasterea cu privire la faptul ca in februarie, 2006,  Paraschiv a depus la dosarul de concurs pentru  ocuparea  postului de secretar, o declaratie pe proprie raspundere, in care minte ca nu a facut politie politica.

Nici Parchetul de pe langa Judecatoria Brasov, unde un denunt penal impotriva secretarului  tortionar Nioclae Paraschiv, insotit de suficiente probe, asteapta, tot din 2006 , sa primeasca o rezolutie, nu se grabeste sa solutioneze cazul permitand astfel ca  un securist care, a facut politie politica la greu in Brasov sa ramana pe un post de inalt functionar public , in baza unui fals si uz de fals acte publice.

USLA-șul Paraschiv s-a luptat cu farmaciste și casiere dușmănoase PCR-ului

DĂ MAI DEPARTE
TAGURI

Secretarul municipiului Braşov, Nicolae Paraschiv, a depus la dosarul cauzei prin care contestă calitatea de agent al poliţiei politice comuniste atestată de Colegiul Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii (CNSAS) un înscris în care susţine că Unitatea Specială de Luptă Antiteroristă (USLA) din care a făcut parte nu poate fi asimilată poliţiei politice.

Nicolae Paraschiv încearcă să acrediteze ideea că a făcut parte dintr-o structură care a luptat împotriva „elementelor şi grupărilor teroriste”, luptă a cărei perenitate e dovedită de faptul că USLA s-a transformat, după 1989, în Brigada Antiteroristă a SRI. Din actele dosarului rezultă însă că printre „elementele teroriste” împotriva cărora a luptat Nicolae Paraschiv s-au numărat nişte farmaciste care urmau să plece din ţară, o casieră „cu manifestări deosebit de grave la adresa politicii partidului” şi şapte persoane care „comentau duşmănos ştirile transmise de posturile de radio străine”.

Portalul puterea.ro publică extrase din rapoartele întocmite de Nicolae Paraschiv în perioada respectivă, pe baza cărora CNSAS a decis că a făcut poliţie politică. „Până în 1989, ca şi în prezent, Compartimentul de Antiterorism desfăşura acţiuni de cunoaştere şi prevenire prin mijloace informativ-operative a acţiunilor teroriste iniţiate de organizaţii care există şi în prezent şi împotriva cărora acţionează, în mod concertat, toate structurile de securitate din toate ţările lumii cum sunt: Al Fatah – Consiliul Revoluţionar, Hamas – Mişcarea de Rezistenţă Islamică, Jihadul Islamic Egiptean, Gama’ a Al-Islamiya – Gruparea Islamică, Hezbillah, Jihadul Islamic Palestinian şi, nu în ultimul rând, al-Qaida. În consecinţă, acţiunea informativ-operativă şi de intervenţie împotriva elementelor şi grupărilor teroriste depăşeşte cadrul politic adoptat aleatoriu şi pasager de conducerea vreunui stat şi nu poate fi calificată că ar putea, în vreun fel, face parte a conceptului restrâns şi perimat de poliţie politică”, notează Nicolae Paraschiv în documentul depus la dosarul aflat pe rolul Curţii de Apel Bucureşti.

În documentul prin care CNSAS a decis că Nicolae Paraschiv a fost agent al poliţiei politice comuniste se arată că secretarul municipiului Braşov a recrutat o persoană ca informator, deoarece Oficiul Farmaceutic Braşov selectase o serie de persoane care urmau să plece în străinătate pentru acordarea de ajutor medical. „În cadrul Oficiului Farmaceutic Braşov îşi desfăşoară activitatea o serie de elemente care se află în preocupările organelor noastre (…) şi pe lângă care nu avem suficiente posibilităţi de informare. (…) În procesul atragerii la colaborare (n.n. – informatorul) a furnizat informaţii privind numita (…), asistentă de farmacie lucrată în cadrul supravegherii informative şi rămasă ilegal în străinătate, urmând a fi în continuare dirijată cu sarcini până la clarificarea cazului”, nota într-un raport Nicolae Paraschiv.

Fostul ofiţer i-a întocmit raport şi unei femei de 58 de ani, casieră-colectoare la Cooperativa de Muncă Colectivă Braşov. „Obiectiva se situează pe poziţii duşmănoase, are manifestări deosebit de grave la adresa politicii partidului şi statului nostru, face comentarii denigratoare la adresa nivelului de trai din ţara noastră comparativ cu alte ţări şi şi-a exprimat convingerea că de anumite greutăţi pasagere întâmpinate de ţara noastră vinovată ar fi conducerea de partid şi de stat, apreciind că ar trebui schimbată”, arăta în raport Nicolae Paraschiv.

Pentru cele arătate, acesta a luat „măsuri informativ-operative” care au constat în „încadrarea informativă cu surse având posibilităţi pe lângă obiectivă în scopul stabilirii de noi date privind activitatea, comentariile, preocupările şi legăturile acesteia, interceptarea corespondenţei interne (…), interceptarea convorbirilor telefonice (…), identificarea legăturilor sale apropiate şi efectuarea de verificări complexe (…) şi control domiciliar la obiectiv pentru a stabili dacă deţine materiale cu conţinut duşmănos”.

Documentele de la dosarul cauzei mai relevă că fostul ofiţer a luat măsura avertizării faţă de şapte persoane care au avut aceleaşi „manifestări duşmănoase”, ca şi casiera. „Au făcut comentarii ostile privind nivelul de trai din ţara noastră comparativ cu cel din Occident, afirmaţii privind o pretinsă lipsă de drepturi şi libertăţi cetăţeneşti în ţara noastră, comparativ cu ţările capitaliste, ascultau şi comentau duşmănos ştirile transmise de posturile de radio străine”, nota fostul ofiţer Nicolae Paraschiv.

Nicolae Paraschiv a fost contestat și au cerut demiterea acestuia din funcție, pentru că a făcut poliție politică. Este vorba despre Sorin Boacă și Maria Petrașcu.

http://brasoave.blogspot.com/2009/02/campania-brasovnews-nu-platim-securisti_18.html

Revoluţionarul braşovean Ciprian Albert Arănuşi a fost şi el anchetat, în toamna anului 1989, de fostul maior de securitate Nicolae Paraschiv:

“În anul 1989, în luna august – septembrie, am fost anchetat de către Securitatea Braşov referitor la intenţiile mele de a părăsi ţara. Anchetarea mea a fost condusă de maiorul Nicolae Paraschiv, care este în prezent secretarul Primăriei Braşov şi de căpitanul Radoslav.” Precizează acesta într-o declaraţie care, alături de altele, se află depuse ca probe, la Parchetul de pe lângă Judecătoria Braşov în dosarul de denunţ penal împotriva secretarului Primăriei Braşov care îşi aşteaptă soluţia de mai bine de doi ani.Tot Ciprian Albert Arănuşi precizează în memoriul depus la SSPR pentru obţinerea certificatului de revoluţionar că, în decembrie 1989, a făcut parte din grupul de revoluţionari care s-a dus să ocupe Securitatea Braşov : „ (…) Odată ajuns în sediul Securităţii Braşov (n.n. în ziua de 22 decembrie, 1989) am incercat să dau de urma anchetatorilor mei, şi anume: maiorul Paraschiv Nicolae, căpitanul Radoslav, maiorul Nuţ, căpitanul Pavel şi colonelul Eleken, pe care nu i-am găsit acolo, spre norocul lor.”

În acelaşi memoriu Ciprian Albert Arănuşi mai spune că, în noaptea de 22 spre 23 decembrie „ După ce s-a deschis focul în oraşul nostru am plecat (n.n. din sediul Securităţii) în patrule, spre locurile unde eram solicitaţi de mainifestanţi şi anume: în zona Teatrului Dramatic, vizavi de Consiliul Judeţean, de unde se executau focuri de armă. În această zonă, la un moment dat, un ofiţer de aramată a strigat prin porta – voce : ” TERORIŞTI PREDAŢI-VĂ! MAIORUL PARASCHIV ESTE ARESTAT !”

http://www.portalulrevolutiei.ro/forum/index.php?topic=216.15

Răspuns: TERORISMUL BRASOVEAN (Dec. 1989) 
« Răspunde #20 : August 25, 2012, 19:40:43 »

PE OFITERUL LAZAR MORARIU IL AM SI EU IN DOSARUL DE URMARIT INTOCMIT DE SEFUL LUI, MAIORUL PARASCHIV NICOLAE UNDE II TRASEAZA SARCINI IN CEEA CE MA PRIVESTE. ACESTI 2 SECURISTI NOTORII NU AU FOST IN SEDIUL SECURITATII ASA CUM LE ORDONASE SEFUL LOR IULIAN VLAD,EI AU AVUT ALTE MISIUNI IN ACEA PERIOADA,DE ALTFEL MAIORUL NICOLAE PARASCHIV APARE LA CAPTURAREA LUI MOLAN INTR-O POZA UNDE E CHIAR IN SPATELE LUI! TOV. MAIOR TREBUIA SA SE ASIGURE CA ARE TOTUL SUB CONTROL.
Voiajorul:
Buna seara,
Numele meu este Troenaru Marius, brasovean de origine si printre altele una dintre victimele « prietenului » meu Aranusi Ciprian. 
Eu sunt cel care in Decembrie 1989, am reusit sa-l scot din casa pe acest « prieten » pentru ca trebuia sa incercam sa facem ceva in asa fel incat sa ne alaturam multimii, care speram ca se va aduna, asa cum aveam déjà informatii ca-n alte localitati din tara au loc miscari de contestare a regimului comunist.
Am venit direct de la Turnu-Severin unde lucram ca inginer stagiar, avand speranta ca se va intampla ceva de genul Timisoarei si la Brasov.
Am participat direct la declansarea evenimentelor din Brasov, fiind in primele randuri a manifestantilor si nu mi-am revendicat niciodata anumite drepturi revolutionare.
In anul 1992 am parasit Romania si m-am stabilit definitiv in Belgia.
In martie 2008 am reusit sa intru in posesia dosarului meu de urmarire informativa cu nr. I 209342, nume conspirativ de urmarire « VOIAJORUL ». Cu stupoare am constatat ca « prietenul » meu Aranusi Ciprian alias « VLAD » era cel care ma turna la greu la securitate, serviciul anti-terorist 620, din care faceau parte Mr. Paraschiv Nicolae si Cpt. Radoslav Anghel.
Din dosar rezulta ca a fost racolat la data 30/09/1989 semnand un angajament la data 15/11/1989 fiind titularul dosarului fond de retea nr. R 253864. 
Constat ca acest individ si-a insusit propia mea identitate transpunandu-se intr-o asa zisa victima a Mr. Paraschiv, declarand in nenumarate randuri in mass-media brasoveana fragmente din trecutul meu si evolutia mea post decembrista.
Citat :
O dovada a minciuni si m.a.n.i.p.u.l.a.ri.i. Ciprian Aranusi, nume de cod „Vlad”.Faptic  ceea ce povesteste Aranusi in articolul respectiv este viata lui Marius Troenaru (care a emigrat in Belgia in 1990) pe care”vlad” il „turna” la securitate in dosarul Voiajorul!
De fapt Aranusi este in Brasov locotentul lui Maior cu ,care a facut multe „magarii” cu dosare la SSPR!
http://www.portalulrevolutiei.ro/arhiva/home_241.html
Un alt braşovean, Ciprian Albert Aranuşi, declară tot sub semnătură privată, că în luna august şi septembrie 1989, aceeaşi securişti, respectiv Paraschiv şi Radoslav, l-au anchetat la sediul Securităţii Braşov, pentru că aveau „informaţii” că vrea să părăsească ţara. Scârbit că tot securiştii sunt la putere, braşoveanul a emigrat în 1990 în Belgia.
Astăzi, după 17 ani, din acest punct de vedere, în România nu s-a schimbat mare lucru.
„Beciurile Securităţii”

O altă victimă a securistului Noni, actuala mână dreaptă a primarului Georgică, a fost inginerul Marius Troenaru. Fiul unui inspector de la Sănătate, Troenaru terminse politehnica şi fusese repartizat undeva în Mehedinţi. În 1989, în timp ce Marius era într-o delegaţie la Braşov, la uşa familiei Troenaru a sunat cuplul de securişti Radoslav-Paraschiv şi i-au ordonat să se prezinte a doua zi la Secu. Inginerul povesteşte, sub semnătură, că Paraschiv a urlat la el şi l-a înjurat, pentru că aflase că ar vrea să fugă din ţară pe Dunăre. Ancheta a durat mai multe zile, timp de trei-patru ore. „Dacă nu spui tot nu mai ieşi niciodată, bă, din beciurile Securităţii!”. 
Chiar şi prietenii şi vecinii inginerului au fost chemaţi la Securitate, interogaţi şi puşi de Noni să dea declaraţii despre Troenaru.
http://www.cnsas.ro/documente/adeverinte/2009/615%20Aranusi%20Ciprian%20Albert.pdf
Citeva puncte din angajamentul lui semnat cu Radoslav:
Incadrarea informatica a obiectivului cu sursele „ Alexandrescu” si „Vlad” , care vor fii dirijate pentru a stabili:
-daca face pregatiri pentru a pleca din tara si prin ce modalitati
-daca se manifesta dusmanos sau elogiaza modul de viata din occident
-daca audiaza si colpoteaza stirile transmise de posturile de radio straine
-daca influnteaza negativ persoanele cu care vine in contact sau ii instiga la activitati contrare normelor de drept
-semnalarea operativa a disparitiei acestuia de la domiciliul
http://www.cnsas.ro/documente/adeverinte/2009/23%20Mardare%20Vasile.pdf
Marea mea nedumerire cum CNSAS elibereaza asemenea decizii! Cert este ca Marius Troenaru (il rog sa confirme si pe forum), va contesta dreptul de revolutionar a lui Aranusi,dovada avind dosarul de urmarit  cu notele date de Arnausi Ciprian!
Inchei citatul.
Vin ca atare si confirm cele scrise mai sus, iar in acelasi timp il voi contesta la toate forurile de decizie competente si sper ca SSPR si CPRD sa i-a act de acest caz.
Cum e posibil ca un turnator, impostor si incendiator de masini sa reprezinte adevaratii revolutionari in Brasov ?
Ce s-ar fi intamplat cu mine daca revolutia ar fi esuat avand asemenea « prieten » ?

PETRASCU

Membru

2007-09-06

Membru

2007-08-17

MARIA PETRASCU – Domnule LEXUS, faci parte din categoria celor care obisnuiesc

sa inveleasca putin adevar intr-un paianejenis de minciuni, stiinta pe care o

detin doar anumiti indivizi , scoliti sa faca acest lucru. Esti de la Brasov,

esti din gasca lui Maior, nu esti revolutionat ci tutarul lui Maior, pus de

acesta sa spurci totul in jur. Las deoparte lipsa de barbatie a lui Maior care

n-a avut nicioadata curajul sa poarte o discutie cu mine si sa spuna de ce

acopera impostorii si tortionarii. Se foloseste de dumneata, asa cum se

foloseste de multi altii pentru a lovi acolo de unde vin acuze si intrebari ,

mari intrebari despre ce a facut el pentru aflarea adevarului, pe care il tot

clameaza. E problema dumitale daca iti asumi acest rol, nu a mea. Eu daca am

avut ceva de spus, si am tot spus pe acest forum, si nu numai, am facut-o

direct, fara sa-mi ascund idenititatea. si asa voi fac , in continuare, chiar

daca unora nu le place deloc. cat priveste dosarul meu , il voi pune cat d

e curand pe forum, nu am nimic de ascuns. De ascuns au altii, cum ar fi

\\\”vitejii\\\” luptaori pentru ingroparea adevarului si pentru acoperirea

tortionarilor si impostorilor . Nu am fost activista, nici PCR, nici UTC, nici

la sindicat, nicaieri.la inceputul lui decembrie 89, atat eu cat si sotul meu,

ziarist si el, urma sa fim exclusi din partid si dati afara din presa, pentru

instigare impotriva ordinii de stat. Evenimentele din decembrie 89 ne-au salvat

. dar dumneata, care sigur stii toate acestea, fiindca fiind de la Brasov , si

proveninind din structurile baietilor cu ochi albastri nu poti sa nu stii, nu

vei spune niciodata acest lucru. Nici ca sotul meu a fost anchetat in toamna lui

89 , de mai multe ori, la securitate – o sa vina vrema sa vorbesc si despre

acest lucru nici ca a urmat , in noimebrie , o ancheta dura, conudsa de

generalul ARDELEANU, care l-a si batut pe sotul meu. Dumneata n-o sa spui

niciodat ce a fost securitatea pentru romani si in ce iad au trait acesti

a. Un adevar trebuie demonstrat, si eu am demonstrat si o voi face mereu. O minciuna este doar spusa .

Asa ca , domnule LEXUS, spunet-i stapanului dumneavoastra sa fie barbat si sa

accepte o confruntare directa. O va face? Nu cred. te-ai deconspirat singur prin

pastrea facuta. Nu iti voi mai raspunde de acum inainte la atacurile marsave si

murdare are sunt , de fapt, stilul tau permanent de comportament. cum bine stii,

pentru ca stii, doar ai lucrat la dinamo chiar asa stau lucrurile cu achetarea

lui Marius petrascu si cu iminenta noastra \\\”expulzare\\\” sin redactii si din

partid, in 89. actul de dare afara trebuia sa se consume in 17 decembrie – dar a

venit Timisoara si n-au mai avut timp ticalosii sa se ocupe de noi. mernicia

care te caracterizeaza insa , si care a contribuit si la moartea sotului meu ,

nu se poate opri, pentru ca , repet , asta e stilul tau de viata. nu te urasc,

mi-e mila de tine , pentru ca , de fapt ntu nu ai nici o bucurie, doar placerea

de a improsca cu

mizerii in tot si in toate. cred ca esti foarte chinuit si nefericit de fapt. Domnule ministru secreat de stat Fesan, daca nu e

tradiv am o sugestie pentru sectiunea de pe sait/ul sspr unde se afiseasya

situatia preschimbarii. ar trebui, neapart, sa fie mentionat la observatii si ce

asociatie a promovat dosarul lui x sau z. asa ne putem face cu totii o imagine

despre mai multe lucruri, ca de pilda ine sunt cei promovati pe lista unei

asociatii, cati dintre ei sunt membrii acelei asociatii si cati de la alte

asociatii infiintate dupa 90, si multe altele. la fel cum ar trebui ca la

fiecare dosar de pe lista sa se mentioneze si data si locul nasterii ,

domiciliul actual si localitatea unde a participat respectivul la evenimentele

din 89. Poate se pot adauga si aceste date, f.f. importante din punctul meu de

vedere. va rog sa imi scuzati erorile de litera. IN ATENTIA DOMNULUI MINISTRU

SECRETAR DE STAT NICOLAE FESAN SI A TUTUROR REVOLUTIONARILOR AUTENTICI CARE NU

S-AU INDOIT NICIODATA C

A ADEVARUL DESPRE TROTIONARI NU A FOST INGROPAT ODATA CU CEI UCISI MISELESTE IN DECEMBRIE 89: n acest moment am dovada ca fostul maior de securitate

NICOLAE PARASCHIV, care a lucrat in cadrul seviciului ANTITERORIST al

Inspectoratului de Securitate Brasov, posesor al unui certificat de revolutionar

cf. L.42, si al beneficiilor conferite de acesta, avand depus si dosar de

preschimbare cf.L341, avizat de pres. As. Brasov decembrie 89, Dorin Lazar

Maior, a facut politie politica, inclusiv impotriva unor alti revolutionari

autentici din asociatia de la Brasov. Conform datelor oficiale rezultate din

dosarul de urmarit , de la CNSAS, al revolutionarului brasovean SORIN BOACA,

acesta a fost anchetat dur, in repetate randuri, in toamna anului 1989, de catre

revolutionarul tortionar, securistul PARASCHIV NICOLAE, care i-a intocmit dosar

de urmariere operativa, atat de catre ofiteri de securitate cat si de catre o

retea de informatori. maiorul de securitate NICOLAE PARASCHIV l-a terorizat pe

SORIN BOACA in timpul repetatelor anchete de la securitate, l-a lasat fara

servici. desi acesta avea familie si copii mici, si urma sa-l trimita in puscarie daca nu veneau

evenimentele din decembrie 89. dau, spre exemplificare, doar un extras dintr-o

nota de raport intomita si semnata de maiorul de securitate PARASCHIV NICOLAE.

care suna astfel: \\\”Numitii BOACA SORIN si (……) sunt lucrati prin mapa de

verificare pentru manifestarile dusmanoase grave ce pot conduce la comiterea

unor actiuni teroriste. Sursa ii va avea in continuare in atentie si se ca

conforma instructajului facut anterior.\\\” actiunle \\\”dusmanose grave\\\” ale

potentialului \\\”terorist\\\” Sorin Boaca, constau in faptul ca acesta avea in

89 familie si copii mici. se saturase de regimul comunisto-securist al lui

Ceausescu , de mizerie, frig si saracie si nu se sfia sa afirme acest lcru

public, ori de cate ori avea prilejul. a inceput sa fie chemat si anchetat la

securitate in toamna anului 89 de catre zelo

sul servitor al regimului comunist,maiorul de securitate Nicolae Paraschiv ,

anchete in timpul carora Boaca nu s-a sfiit, in ciuda amenintartilor cu moartea, sa spuna ca va iesi in strada sa manifeste

impotriva regimului opresiv si criminal, daca brasovenii se vor mai revolta, ca

in noiembrie 87. Urmarea a fost ca securistul Paraschiv l-a lasat fara loc de

munca pe Boaca, refuzand sa-i dea acestuia o adeverinta prin care anchetatul

sa-si motiveze absentele de la locul de muca la care nu se putea prezenta fiind

chemat, sau adus cu forta ,la ancheta la Securitatea din Brasov. E limpede ca

securistul revolutionar Paraschiv urmarea astfel ca, odata rams fara loc de

munca, fapt care s-a si intamplat, lui Boaca fiindu-i desfacut contratul de

munca din motive disciplinare – absente nemotivate- lit. i, fapt ce nu i-a mai

permis reangajarea in alta parte, sa il trimita in puscarie . praful s-ar fi

ales de Boca si de familia sa dac nu venea Decembrie 89.Si asta nu este tot.

Tortionarul revol

utionar securist PARASCHIV ocupa in prezent si functia de SECRETAR AL PRIMARIEI

BRASOV, A DEPUS LA DOSARUL SAU DE CONCURS PENTRU OCUPAREA ACESTUI POST DE INALT FUNCTIONAR PUBLIC O DECLARATIE PE PROPRIE RASPUNDERE CA NU A FACUT

POLITIE POLITICA!!!! ce aveti de spus domnule DORIN LAZAR MAIOR? Desi stiati

cine si ce a facut Paraschiv, pentru ca v-au spus de nenumarate ori si Boaca si

alti revolutionari anchetati de Paraschiv nu ati miscat un deget. Nici cand eu

vm-a cerut , nu odata, sa facem publica lista cu impostorii si tortionarii de la

Brasov – pentru ca exista dovezi nu ati vrut sa faceti acest lucru. Atunci am

depus eu denunt penal impotriva lui Paraschiv, cu acte si probe, v-am spus acest

lucru, si tot nu ati vrut sa faceti nimic. Ba da, ati facut, v-ati asmutit

gorilele impotriva mea si ati dat ordin , din puscarie unde va aflati, sa fiu

exclusa din asociatie. Sa nu credeti ca SORIN BOCA este singura victima a lui

Paraschiv. mai sunt si alti revolutionari de la Brasov care au

fot anchetati la fel de dur la securitate de maiorul securist, revolutionar

tortionar secretar ,Paraschiv. Si nu numai revolutionari si alti brasoveni,

chiar femei. Astept acum domnule Dorin lazar Maior ca dvs. si gasca de mnemernici care va stau in preajma

sa va repeziti la mine cu tot \\\”armamentul \\\”din dotare: laturi, minciuni,

injuraturi, etc. Cred ca cel mai nimerit ar fi sa inceapa LEXUS , alias POPA. El

are mana facuta, ca tot a fost in echipa cu Paraschiv. domnule Severin aici nu e

vorba de o imbranceala intre oameni in troliebuz, aici e vorba de tortionari

nerusinati care au anchtata si chinuit oameni, e vorba despre faptul ca ai sunt

\\\”revolutionari\\\” cu acte in regula desi au totrturat oameni inainte de 89

si, poate si in dec. 89. E vorba de ceva foarte grav, atat de grav incat nici nu

am cuvinte sa spun. Vorba lui Boaca, ma scuzati : \\\” Se pisa cainii pe

mormintele victimelor din decembrie 89 si nimeni nu spune cine i-a ucis si

securistii care ne-au chinuit p

e noi si familiile noastre se pisa acum si ei pe pe noi!\\\” APEL CATRE TOTI

REVOLUTIONARII ADEVRATI CITITI CU MARE ATENTIE POSTARILE FACUTE DE MINE LA

PAG.43,44 SI 45. ASTEPT REACTIILE BRASOVENILOR, IN SPECIAL , DAR SI ALE CELORLALTAI FORUMISTI! marlen, daca incerci sa rememorezi

postarile pe care le-am facut pe acest forum , si la acesta sectiune si la

celelalte, o sa-ti aduci aminte care sunt vinovatiile lui dorin lazar maior.

sunt multe , dar cele mai grave tin de faptul ca in asociaitie a tolerat si

tolereaza tortionari si impostori de care se foloseste , nu singur, prin

mijloace diverse , pornind de la santaj,amenintari, bataie, etc Sotul meu si cu

mine am fost membri in asociatie de pe vremea cand el nu era presedinte, O

mostra de cum a folosit Maior miscararea revolutionara poti avea daca intri pe

google si tastezi marius petrascu. vei gasi acolo date despre o mare porcarie a

lui maior care , fiind pe atunci deputat PSD, dupa ce intrase in parlament pe

listele partidului RO

MANIA MARE, a \\\”varsat \\\” toti revolutionarii din asociatie, fara sa le

ceara acceptul , la PSD, inclusiv pe sotul meu, care era deja decedat de un an.

Mai vrei argumente? Mai am. precizez, Marlen, ca era de notoritate publica atunci, asa cum este si acum, ca sotul meu, ziaristul MARIUS PETRASCU era un

opozant constant si un critic permanent al PSD-ului, inca de pe vremea cand

acesta se numea >FSN sau PDSR. Afront mai mare nu putea sa se aduca memoriei

sale dact sa il \\\”verse\\\” Maior in PSD. mutumesc domnule Scutudean pentru

vorbele bune. daca vom fi fara teama , Dumnezeu ne va ocroti si ne va ajuta in

demrsuile noastre de a arata care sunt impostorii si tortionarii. Daca vom fi

ezitanti nu vom putea avea nici un rezultat fiindca cei cu care ne luptam abia

asteapta sa simta ca ne temem. dmnule perju, cred ca ar fi ineresant si cazul

totionarului securist NICOALE PARASCHIV, din asociatia de la Brasov. Ce ziceti?

danny, nu inteleg ce are onestitatea mea cu postarile. esti cam

neclar in ce spui. nu inteleg nimic. , mi se pare foarte bizar danny, nu

inteleg ce are onestitatea mea cu postarile. esti cam neclar in ce spui. nu

inteleg nimic. , mi se pare foarte bizar fca din nou un apel pentru cei care vor

intra de dimineata pe forum. citit cu atentie postarile mele de la sectiunea Totul despre revolutie si

revolutionari, pag 44,45,46.astept opiniilie tuturor si, in special pe cele ale

revolutionari brasoveni adevarati. Noapte buna fca din nou un apel pentru cei

care vor intra de dimineata pe forum. citit cu atentie postarile mele de la

sectiunea Totul despre revolutie si revolutionari, pag 44,45,46.astept opiniilie

tuturor si, in special pe cele ale revolutionari brasoveni adevarati. Noapte

buna. marlen, am facut ce trebuia facut, dansul abia incepe, o sa vedeti ce va

urma. Multumesc lui Dumnezeu ca m-a ajutat si mi-a dat puterea sa am rabdare, sa

persisit in demersul meu, sa nu dau inapoi si mai ales ca m-a eliberat de frica.

sa ma intelegeti bine nu vrea

u sa ma raazbun pe nimeni, vreau doar sa se faca un pic de dreptate. Daca si voi

ati avea curajul sa mergeti la lupta deschisa cu ticalosii, impostorii,

tortionarii si cu cei care ii tin in brate ne-am simiti cu totii mai liberi si

am avea constiinta impacata fata de cei care nu mai sunt sau cei care au fost schiloditi in decembrie 89 pentru ca si noi sa fim

liberi. ATENTIE!!!! PENTRU CEI CARE CARE, DIN DIFERITE MOTIVE , NU AU INTRAT

INCA PE PORTAL LA ACEASTA SECTIUNE. Va rog cititi toate postarile mele de la

paginile 44 si 45. TORTIONARUL SECURIST , MAIORUL PARASCHIV NICOLAE,

REVOLUTIONAR CU CERTIFICAT, SIN BRASOV, A FACUT POLITIE POLITICA INAINTE DE 89.

EL A ANCHETAT MULTI BRASOVENI INCLUSIV \\\”COLEGI\\\” DIN ASOCIATIA DE LA BRASOV

CONDUSA DE DORIN LAZAR MAIOR. IN CURAND VETI AFLA MAI MULTE DETALII. ASTEPT SI

PARERILE REVOLUTIONARILOR BRAASOVENI ADEVARATI CARE NU SE TEM SI VOR SA SE AFLE

ADEVARUL! ICOHALM, TU ESTI DE LA BRASOV, IL CUNOSTI PE PARASCHIV SI STI, LA FEL

DE BINE CA M

INE CA ACESTA ESTE UN TICALOS NERUSINAT. domnule b.ionel, mutumesc de urari. Eu

cred ca multi dintre cei care posteaza aici, si la fel de multi dintre cei care

nu stiu de acest forum sau nu se pricep sa intre pe el nu realizaaza un lucru

simplu. adevarul , deconspirarea tortionarilor, securisti, activisti, militieni, oricare ar fi ei de catre cei ce ii stiu va usura nu doar constiintele

tuturor celor nevinovati,. Ci va permite si usurarea muncii celor de la SSPR ,

care astfel vor tria mai repede dosarele si vor putea sa grabeasca eliberarea

certificatelor de revolutionar. daca, de pilda, la asocitaia din brasov sunt mai

bine de o suta de impostori si tortionari, despre care se poate dovedi ca asa

este, locul lor la trierea de la sspr nu ar fi luat de revolutionarii adevarati,

oameni simpli, care tac acum pentru ca se tem ca nu vor mai lua noul

certificat?In ultima vreme presedinti de asociatii sau altii din conducerea

acestora tot le spun oamenilor sa taca, sa nu faca valuri, ca se

blocheaza sau anuleaza legea. o gaselnita ordinara aruncata ca poamenii sa

taca. iar cei care spun sa se taca isi fac linistiti mendrele, impreunaa cu

impostorii sau tortionarii. Asta este! piraneia si altii, nu-l mai luati in

balon pe 10055 sau pe altii care nu se prea pricep sa tasteze. nu asta e

important, important e ca omul vrea sa discute si sa spuna ce crede, daca nu are dreptate poate fi contrazis cu

argumente , nu cu imbranceli. lasati-i si pe cei care nu stiu prea bine sa

tasteze sa spuna ce gandesc. e un forum de discutii, nu un loc in care se intra

cu legitimatie de VIP! buna FOX, esti mai nou -vechi pe aici se pare. daca ti

ti-e frica sa nu te calce liftul pe strada stai baiete acasa, sub plapuma dar ai

grija ca plapuma sa fie sub pat, patul in beci, iar usa beciului zavorata si cu

mascati in fata. probabil ca as ai stat si in 89! ATENTIE, REVIN CU APELUL CATRE

FORUMISTI CARE NU AU INTRAT IERI SI ASTAZI PE PORTAL!!!!! Cititi va rog

posTarile mele de la paginile 44 si

45 privind deconspirarea unui tortionar \\\”revolutionar \\\” din Asociatia

BRASOV DECEMBRIE 89. Veti afla astfel cum a anchetat fostul maior de securitate

NICOLAE PARASCHIV, inainte de 89. mai multi revolutionari brasoveni dar si pe

altii. PE REVOLUTIONARUL SORIN BOACA , CE AVEA PE ATUNCI 2O DE ANI L-A BAGAT LA

TERORISM FIINDCA ACESTA INJURA REGIMUL COMUNIST. Domnule ministru secretar de stat FESAN,va rog cereti de la CNSAS referinte

icohalm, cred ca ti/ai dat sema ca domnul primar Scripcaru nu are aceleasi

preocupari cu domnul presedinte Traian Basescu. Domnul Scripcaru , cunoscut sub

brendul @primarul gospodar# are treba cu asfaltatul si cu taitul copacilor. nu

l/am auyit vreodata, desi este revolutionar, cel putin pe legea 42, sa aiba o

pozitie publica privitor la securitate /securitsti, militie/ militieni,

PCR/activisti, etc. L-am vazut in schimb la simulacrul de congres BNR din iulie,

de la Brasov, alaturi de Dorin Lazar Maior, chestie ce m-a mirat foarte, pentru

ca Maior a d

eclarat public ca il sustine pe Iliescu. L-am intrebat icohalm pe domnul primar

al Brasovului, Scripcaru, la o coferinta de presa, in primavara anului 2006,

dupa ce securtistul Paraschiv Nicolae daduse concurs de ocupare a postului de

secretar al Primariei Brasov, daca acesta a depus declaratie la dosarul de

concurs privind faptul ca a facut, sau nu, politie politica,. si am primit un raspuns confunz. N-am vrut sa-l mai enervez pe domnul primar Scripcaru, care,

nu-i asa, e ocupat cu asfaltul si transformarea copacilor in busteni , si am

cerut eu de la primarie copie dupa document. am primit-o si ce crezi ca declara

tortionarul revolutionar Paraschiv, coleg de asociatie xu domnul primar

Scripcaru si subaltern al acestuia in primarie? Ca nu a facut politie politica.

Atunci, vazand pana unde merge nenernicia si marsavia am depus denunt penal la

parchet impotriva lui paraschiv. Asta este! Doamne ajuta! scuze pt. greselile de

litera si dezacordul gramatical din final. noapet buna. sa de

a Dumnezeu sa incepa o saptamana in care firca sa dispara din oasele

revolutionarilor adevarati si sa inceapa si ei sa spuna ce stiu despre adevar.

Eu una merg inainte, asa cum i-am promis sotului meu, ziaristul MARIUS PETRASCU.

Un alt brasovean, Ciprian Albert Aranusi, declara tot sub semnatura, ca in luna
august si septembrie 1989, aceeasi securisti, respectiv Paraschiv si Radoslav,
l-au anchetat la sediul Securitatii Brasov, pentru ca aveau informatii ca vrea
sa paraseasca tara. Scarbit ca tot securistii sunt la putere, brasoveanul a
emigrat in 1990 in Belgia. Araniusi isi aminteste ca, in Decembrie 89, „dupa ce
s-a deschis focul in orasul nostru, am plecat in patrule spre locurile unde eram
solicitati de manifestanti, si anume in zona Teatrului Dramatic, vis-a vis de
Consiliul Judetean, de unde se executau focuri de arma. In aceasta zona, la un
moment dat, un ofiter de armata a strigat prin porta-voce: «Teroristi,
predati-va! Maiorul Paraschiv este arestat!»”
De bun ce a fost Ciprian Albert Aranusia a fost expulzat din Belgia..Acest
revolutionar cinstit omul lui « Maior » care decide dosare in SSPR are
interdectie in Belgia 5 ani;
Ciprian Albert Aranusia are si cazier acest martor nu este credibil.
Stiti foarte clar ,nu a emigrat in Belgia,este in Brasov unde are o cafenea unde se intlnesc
revolutionarii lui Maior!
Este si vicepresdinte al as. din Brasov!
PS.Ca de obicei nu duceti adevarul pina la capat prezentai numai ce
doriti,Arnausi acum este si mare “mason”
Intersativa mai bine cine se ocupa cu avorturile in Brasov in ani 80 era o
femeie”Janet” acum este avocat.
Paraschiv a fost securist dar prezentati martori credibil si situatia adevarata
din Brasov din anii 80,am uitat nu sinteti brasoveanca

Doamna ,cine era seful lui Parschiv ?
Radoslav era USLA, nu se ocupa cu anchete ;
La avorturi in ani 80 era « Janet » si capitanul Vasile ,de la miltie nu de la
securitate !
PT informarea corecta

BRASOVUL TAU – IAR ONLINE

Un securist-tortionar, mana dreapta a primarului
20-06-2008
Autor: Brasovul Tau

Vineri a avut loc instalarea noului Consiliu Local care, conform legii, este
validat de secretarul Primariei. Omul care ocupa acesta functie este dintre cei
mai influenti din Brasov. El da viza de legalitate pentru toate actele Primariei si Consiliului Local. Se numeste Nicolae Paraschiv si a
fost pe vremuri unul dintre cei mai temuti tortionari ai Securitatii. Veti citi
in continuare o ancheta senzationala. Declarati false, conspirativitate,
complicitate intre mai marii orasului, foste victime care nu-si gasesc
dreptatea… Totul dovedit prin documente si declaratii. O ancheta pe care, din
pacate, nu o veti putea citi in celelalte ziare din oras…

Un fost maior de Securitate ocupa, de sapte ani, folosindu-se de fals si uz de
fals, functia de secretar la Primaria Brasov. Protejat de persoane sus-puse si
considerat mana dreapta a primarului, Paraschiv nu se sinchiseste de Legea
Administratiei Publice Locale care interzice celor care au facut politie
politica sa fie functionari publici.

Pe vremuri, asa cum rezulta din declaratiile celor anchetati de el, a terorizat
fizic si psihic femeile care nu voiau sa faca fortat copii si pe brasovenii care
au cartit impotriva comunismului. Acum, este cel care ii valideaza pe cei alesi democratic de brasoveni in Consiliul Local.

Paraschiv a fost instalat in post, ca secretar interimar in Primaria Brasov, de
fostul prefect PSD, Otilian Neagoe, in 2001. In ianuarie 2006, s-a inscris, a
participat si a castigat concursul organizat de Primarie pentru ocuparea
functiei de secretar. A fost singurul candidat. Pentru a i se permite sa ocupe
functia, a declarat pe proprie raspundere ca nu a facut politie politica. Falsul
se afla si acum printre documentele Primariei.

Primarul Scripcaru stia, si stie si acum, ca se incalca legea, dar se face ca
ploua, relatiile lui cu secretarul Primariei fiind foarte stranse. Functionarii
institutiei stiu si ei, dar tac malc, de frica.

Falsul facut de Paraschiv, consemnat si arhivat in documentele oficiale ale
muncipalitatii, este dovedit de probe zdrobitoare: un denunt penal, datand din
2006 si nesolutionat inca de Parchetul de pe langa Judecatoria Brasov cuprinde
mai multe declaratii olografe ale unor brasoveni care au fost anchetati dur de Paraschiv in anii `80 si care au avut mult de suferit, impreuna cu
familiile lor din cauza masurilor de teroare dispuse de fostul maior Paraschiv.

Securist cu brevet de revolutionar

Desi a fost implicat ca ofiter de Securitate in evenimentele din 22 decembrie
1989, Paraschiv a avut tupeul sa solicite – si sa obtina – in 1992, prin
Asociatia „Brasov-Decembrie 1989″, certificatul de Luptator Remarcat prin Fapte
Deosebite, conform legii nr 42/90, beneficiind, desigur, de toate drepturile
conferite de respectivul act normativ.

Obisnuit deja cu declaratii false si memorii aberante, odata cu aparitia Legii
341 din 2004, a cerut preschimbarea certificatului. Presedintele organizatiei
brasovene de revolutionari, Dorin Lazar Maior a inchis si el ochii in fata
tortionarului care a anchetat inclusiv membri din asociatie si i-a promovat
dosarul la Bucuresti, la SSPR, dand si o recomandare scrisa in acest sens.

„Nu am desfasurat activitati de politie politica”

Gravitatea falsurilor facute de Nicolae Paraschiv e cu atat mai mare, cu cat functia publica pe care o ocupa este
foarte importanta: secretarul unei primarii da viza de legalitate pentru toate
actele emise de Primarie, inclusiv pe hotararile luate de Consiliul Local.

Conform conditiilor de participare, Paraschiv, in calitate de fost ofiter activ
de securitate, nu era indreptatit sa se inscrie la concursul pentru ocuparea
postului de secretar. In CV-ul depus la dosarul de concurs, Paraschiv a omis sa
mentioneze ca in perioada 20.08.1974-22.01 1990, adica timp de 16 ani, a fost
ofiter de Securitate, angajat al Inspectoratului de Securitate Brasov,
mentionand laconic doar ca in acea perioada a lucrat in Ministerul de Interne.

La acelasi dosar, Nicolae Paraschiv a depus, pentru a putea intra in concurs, la
data de 10 ianuarie 2006, o declaratie pe propire raspundere ca nu a desfasurat
activitati de politie politica, sub semnatura olografa. Iata ce spune Paraschiv
si semneaza cu propria mana: „Declar pe propria raspundere ca nu am desfasurat activitati de politie politica”.

CV cu functii inalte

Dupa Revolutie, Paraschiv a fost ajutat de mai multi oameni sus-pusi. A lucrat,
pe rand, la Trust I.A.S. Brasov (Gospodaria de Partid), la Poiana Brasov SA
(unde nu intamplator era director Otilian Neagoe, cel care mai tarziu, l-a
numit secretar la Primarie), Poiana Cibela Brasov SA, SNP Petrom Bucuresti,
Prefectura Brasov (unde era prefect acelasi Otilian Neagoe) si, in ultimul timp,
la Primaria Brasov, mereu pe functii inalte, de director, sef serviciu sau
secretar al Prefecturii si Municipiului.

Mai inainte insa, din 20 august 1974 pana in 22 ianuarie 1990 a facut parte din
cadrele de nadejde ale Ministerul de Interne, cum recunoaste chiar el, minister
de care apartinea, dupa cum se stie, si Securitatea.

In CV-ul depus la dosarul de concurs, Paraschiv a omis sa mentioneze ca in
perioada 20.08.1974-22.01 1990, adica inca de pe bancile facultatii de drept, pe
care a absolvit-o in 1976, a fost ofiter de securitate si a lucrat in cadrul Inspectoratului de Securitate Brasov. A mentionat doar ca in acesti 16
ani a lucrat in Ministerul de Interne.

Ce a facut la Revolutie

Desi Legea 341 precizeaza clar ca „de prevederile prezentei legi nu beneficiaza
persoanele, civili sau militari, care sunt dovedite a fi fost implicate in
activitatile fostei securitati ca politie politica, precum si persoanele care au
organizat, au actionat, au instigat si au luptat, sub orice forma, impotriva
revolutiei din decembrie 1989″, Paraschiv a obtinut certificatul de Luptator
Remarcat prin Fapte Deosebite. Iata ce scrie in memoriul privind activitatea sa
revolutionara: „Am luptat si mi-am adus contributia la identificarea si
arestarea elementelor contrarevolutionare ce desfasurau activitate de tip
terorist”. O contributie „deosebita” ar fi avut-o, dupa cum se lauda in memoriu,
la „arestarea lui Tudor Molan, depistat in posesia unei arme cu luneta, pe care
ulterior l-am predat Comandamentului Frontului Salvarii Nationale”. In memoriul
de sase pagini, Paraschiv asterne in cascada o serie de „fapte curajoase”, mentionand spre final
ca „sirul acestor acte revolutionare ar f
i continuat firesc daca nu as fi fost intrerupt de arestarea mea in noaptea de
23 decembrie 1989 (!), punerea sub catuse si depunerea in arestul fostei
Militii, unde am fost tinut 5 nopti si 6 zile in regim de teroare”.

A capturat un postas „terorist”

Cu toata „contributia hotarata” la victoria revolutiei, Paraschiv a fost,
intr-adevar, arestat in noaptea de 23 spre 24 decembrie, 1989. Acuzatia:
terorism. Motiv pentru care a petrecut cinci nopti in arestul Militiei
Judetului, dupa cum declara. Principala sa contributie la victoria Revolutiei,
asa cum reiese din propria declaratie, a fost capturarea lui Tudor Molan, un
postas, care ar fi fost surprins tragand asupra nevinovatilor. S-a pastrat chiar
o poza de la capturarea lui Molan, in care apare si Paraschiv.

Interesant este ca postasul nu a recunoscut niciodata ca a avut arma asupra sa.
Nici n-a mai avut prea mult timp, murind cateva zile mai tarziu in arestul Militiei. La autopsie s-a constatat ca a
avut coastele rupte si capul spart. In Certificatul Medico-Legal se mentioneza
ca loviturile le-a primit in multimea de oameni indignati, dupa ce a fost prins
de Paraschiv. Dar in fotografie Molan nu are nici capul spart, nici nu pare ca
ar avea ceva coaste rupte. Paradoxal, sau nu, in acelasi arest al Militiei, au
ajuns si maiorul Paraschiv, impreuna cu un alt ofiter de securitate, Murariu. In
aceeasi perioada cu Molan si se pare ca in aceeasi celula.

Ancheta avorturile

Pe vremea cand il slujea pe Ceausescu, actualul secretar al Primariei Brasov
raspundea de sistemul sanitar si avea un birou special chiar in cladirea
Directiei Sanitare. Femeile care ajungeau la inceputul anilor 80 , cu avort
provocat, la Maternitatea din Brasov, pentru ca nu voiau sa dea viata unor
copii pe care nu aveau cu ce sa ii creasca nu o sa il uite nicodata. Povestesc
chiar doctorii din acea perioada cum le ancheta, in timp ce acestea se chinuiau in dureri cumplite, sa marturiseasca cine le-a provocat avortul.

Anchetata de Paraschiv pentru ca asculta Europa Libera

Actuala mana dreapta a primarului Scripcaru nu a iertat nici personalul medical
in vremea cand era maior de Securitate. Maria Pitul, asistenta de laborator la
Spitalul Judetean, a fost anchetata de Nicolae Paraschiv pentru infractiunea de
a fi ascultat postul „Europa Libera”. Dupa cum declara femeia, Paraschiv a
chemat la audieri sase persoane, timp de doua luni, in anii 1980-1981, toate
asistente si colege cu Maria Pitul, pentru a afla ce comenteaza aceasta la
serviciu in legatura cu evenimentele din Polonia, interventiile rusilor in
Afganistan , informatii auzite la Europa Libera. Ulterior a fost anchetata si
Maria Pitul. „Am fost chemata si eu la biroul special de catre Nicolae
Paraschiv, pentru a fi anchetata. Ancheta a durat cam trei ore, timp in care
fostul securist alterna modul de anchetare intre politete si amenintari.
Amenintarile au culminat spre final, cand mi-a dictat declaratia”.

Speriata, femeia a fost nevoita sa recunoasca cum ca ar fi afirmat: „daca nu se
iau masuri urgente economico-administrative, vom ajunge mai rau decat in
Polonia”. Suficient pentru ca, ulterior, sa devina docila. Altfel, pentru ceea
ce a scris si semnat, ar fi ajuns „pe mana baietilor care se poarta mai urat”,
dupa cum i-a spus, prieteneste,Paraschiv, care a amnenintat-o: „Nu mai iesti
nicodata din beciurile Securtiatii. In final, a urmat o sedinta de condamnare a
atitudinii contrarevolutionare a tovarasei, tinuta in biroul sefului de sectie
din spital la care Maria Pitul a fost silita sa asiste fara a putea sa se apere.

„Cu pistolul la spate”

Sorin Boaca, muncitor necalificat la IJPIPS Brasov, l-a injurat in public pe
Ceausescu. Omul a fost ridicat in cursul saptamanii 20-27 octombrie 1989 de
catre capitanul de securitate Radoslav, superiorul lui Paraschiv si dus la
Militie, si apoi la Securitate. Aici a fost anchetat timp de 20-25 de zile de
catre maiorul Paraschiv. Securistul era interesat sa afle de ce Sorin Boaca il injura pe Ceausescu, de ce vrea sa plece din
tara, de ce este nemultumit de regimul comunist, sugerandu-i anchetatului,
„cateodata cu pistolul la spate”, ca se poate ajunge la situatia din 15
noiembrie 87: „O sleahta de nemernici au devastat Consiliul Judetean, iar eu
sunt pus aici sa previn astfel de situatii”, i-ar fi explicat Paraschiv lui
Boaca. Din cauza absentelor de la serviciu, Boaca si-a pierdut, in 6 decembrie
1989 ,serviciul la IJPIPS iar conform vestitului decret 153 , cei care nu aveau
loc de munca erau condamnati la inchisoare. Sorin Boaca a scapt ca prin minune
de capcana pregatita de Pa
raschiv, nu a mai ajuns in puscarie la Codlea pentru ca a venit Decembrie 89.
Impreuna cu alti brasoveni, anchetati si terorizati de acelasi Paraschiv, s-au
dus sa il caute la Securitate si sa ii ceara socoteala. Dar Parschiv , contrar
ordinului dat de Iulian Vlad – comandantul Securitatii, nu era in institutie
ci… la Revolutie.

„Teroristi, predati-va! Paraschiv e arestat!”

Un alt brasovean, Ciprian Albert Aranusi, declara tot sub semnatura, ca in luna
august si septembrie 1989, aceeasi securisti, respectiv Paraschiv si Radoslav,
l-au anchetat la sediul Securitatii Brasov, pentru ca aveau informatii ca vrea
sa paraseasca tara. Scarbit ca tot securistii sunt la putere, brasoveanul a
emigrat in 1990 in Belgia. Araniusi isi aminteste ca, in Decembrie 89, „dupa ce
s-a deschis focul in orasul nostru, am plecat in patrule spre locurile unde eram
solicitati de manifestanti, si anume in zona Teatrului Dramatic, vis-a vis de
Consiliul Judetean, de unde se executau focuri de arma. In aceasta zona, la un
moment dat, un ofiter de armata a strigat prin porta-voce: «Teroristi,
predati-va! Maiorul Paraschiv este arestat!»”.

Anchetator dur

O alta victima a securistului Nicolae Paraschiv a fost inginerul Marius
Troenaru. Fiul unui inspector de la Sanatate, Troenaru terminase politehnica si
fusese repartizat undeva in Mehedinti. In 1989, in timp ce Marius era intr-o
delegatie la Brasov, la usa familiei Troenaru a sunat cuplul de securisti
Radoslav-Paraschiv si i-au ordonat sa se prezinte a doua zi la Securitate.
„Ne-am trezit la usa apartamentului cu maiorul Nicolae Paraschiv de la
Securitatea Brasov, acompaniat de maiorul Radoslav. Paraschiv si-a motivat
prezenta prin faptul ca detinea informatii ca vreau sa parasesc tara. Am fost
chemat a doua zi la Sediul Securitatii”.

Inginerul povesteste, sub semnatura, ca Paraschiv a urlat la el si l-a injurat,
pentru ca aflase ca ar vrea sa fuga din tara, inot, trecand Dunarea. Ancheta a
durat mai multe zile.

„In timpul anchetei, maiorul Paraschiv mi-a luat declaratii sub presiune,
amenintandu-ma, aducandu-mi injurii si urland la mine. «Daca nu spui tot nu mai
iesi niciodata, ba, din beciurile Securitatii!», urla Paraschiv”.. Chiar si
prietenii si vecinii inginerului au fost chemati la Securitate, interogati si
pusi de acelasi Paraschiv sa dea declaratii despre Troenaru.

Spaima familiei Troenaru s-a terminat doar odata cu revolutia. Spaima noastra, insa, a ramas.

„Numai Dumnezeu are dreptul sa judece”

Cand vine vorba de Revolutia din 1989, secretarul Primariei Brasov , securistul
tortionar Nicolae Paraschiv devine foarte sensibil. „Amintindu-mi de acele
vremuri, imi deschideti o rana in suflet. Da, am participat la Revolutie, am
luptat pentru libertatea acestui popor pe care il iubesc! Am fost inchis, am
fost batut si schingiuit! Numai eu stiu prin cate am trecut!”, a declarat
Paraschiv, cu lacrimi in ochi, unui reporter.

Cat despre faptul ca a fost ofiter activ de Securitate, timp de 16 ani,
Paraschiv se apara: „Faceam parte dintr-un sistem.Da, am fost ofiter. Si ce
daca? E vorba de viata mea privata. Foarte multi activau in PCR. Dar asta nu
inseamna ca am facut politie politica. Sunt si eu un om, am un suflet. Iar
sufletul meu a fost calcat in picioare de rauvoitori. Dar nu-i judec. Numai
Dumnezeu are dreptul sa judece”.

„Ma rog pentru dusmanii mei”

Intrebat cum isi explica fapul ca exista atatia oameni care au declarat, sub semnatura, ca au fost anchetati de el in perioada comunismului,
Paraschiv spune ca „acesti oameni mint. Vor sa imi faca rau. Dar cu toate
acestea, eu ma rog in fiecare dimineata, inainte de a pleca de acasa, pentru
dusmanii mei, sa le fie bine”. Fostul maior isi asuma responsabilitatea pentru
declaratia pe care a dat-o in dosarul de concurs pentru ocuparea postului de
secretar: „Intr-adevar, in declaratia mea am scris ca n-am facut politie
politica. Eu sunt pregatit sa raspund personal, in fata legii, pentru aceasta
declaratie!”

Desi toata lumea din Primarie cunoaste trecutul lui Paraschiv, nimeni nu a
intreprins ceva pana in momentul de fata. Purtatorul de cuvant al Primariei
Brasov, Sorin Toarcea, spune: „Este strict problema domnului Paraschiv daca a
facut sau nu politie politica. Dansul isi asuma singur responsabilitatea pentru
declaratia sa. Iar pana in prezent nu s-a primit nici o sesizare impotriva lui.
Domnul primar nu are absolut nici o legatura cu asta!”.

Verdict de politie politica de la CNSAS

CNSAS a emis pe numele lui Paraschiv, decizia nr.3583/11.10 2007, prin care s-a
stabilit ca acesta a fost agent al politiei politice comuniste. Decizia
amintita a fost contestata de catre titularul acesteia, Colegiul CNSAS emitand o
alta decizie, nr. 7078/20. 12. 2007, prin care a fost respinsa contestatia.
Ultima decizie a fost contestata de Paraschiv, in fata instantei de judecata, la
Curtea de Apel Brasov.
Intre timp, securistul specializat in politie politica, de la Primaria Brasov,
aplica orice metoda pentru a trage de timp. Numerosi brasovenii, pe care i-a
anchetat inainte de 1989, torturandu-i fizic si psihic, care au dat declaratii
scrise in acest sens, sunt dispusi , in ciuda presiunilor care se fac asupra lor
,sa depuna, oricand, si marturie in instanta.

De retinut este insa si si faptul ca primarul George Scripcaru, reales in
functie, la 1 iunie, 2008, il tine strans in brate pe
tortionarul„revolutionar”, simuland necunoasterea cu privire la faptul ca in
februarie, 2006, Paraschiv a depus la dosarul de concurs pentru ocuparea postului de secretar, o
declaratie pe proprie raspundere, in care minte ca nu a facut politie politica.

Nici Parchetul de pe langa Judecatoria Brasov, unde un denunt penal impotriva
secretarului tortionar Nioclae Paraschiv, insotit de suficiente probe,
asteapta, tot din 2006 , sa primeasca o rezolutie, nu se grabeste sa solutioneze
cazul permitand astfel ca un securist care, a facut politie politica la greu in
Brasov sa ramana pe un post de inalt functionar public , in baza unui fals si uz
de fals acte publice.

http://www.portalulrevolutiei.ro/forum/index.php?topic=1.msg214Copii si tineri impuscati in frunte
De atunci si pana in 29-30
decembrie, sotii Petrascu au fost mereu in zonele fierbinti ale
Brasovului. Au ajuns si la morga Spitalului Judetean, unde mortii erau
aruncati claie peste gramada. “Umplusera si holurile cu ei, erau peste
o suta. Nu mai incapeau, mergeam prin balti de sange, vedeam cadavre de
copii, tineri si adulti , impuscati in frunte, in inima, in picioare si
abdomen cu creirii si intestinele explodate, scene de cosmar, ce nu pot
fi uitate niciodata… Atunci ne-am decis sa nu avem liniste pana nu
vom descoperi cine a tras de fapt, pentru ca incepuseram sa intelegem
ca multi dintre acesti morti fusesera impuscati cu arme cu luneta, de
catre profesionisti. Erau acolo, la morga, familii disperate, plangeau,
tipau mame, isi strigau copiii. Alte familii asteptau sa poata intra,
sa-si caute copiii, sotii, sotiile, rudele: mi-au ramas intiparite pe
retina privirile lor, un amestec ingrozitor de dureros, de speranta si
disperare”, isi aminteste ziarista.

Telefoane de amenintare
Marius si Maria Petrascu au inceput investigatiile imediat dupa Revolutie. Multa vreme Parchetul Militar Brasov
n-a
facut nimic, desi aveau probe, declaratii, documente, poze si chiar
gloante atipice aduse de familiile celor ucisi sau raniti. S-au dat
NUP-uri pe toate dosarele de la parchet. In 2004, dupa 14 ani de la
evenimentele din decembrie ´89, cand a venit generalul DanVoinea la
Brasov, sa preia dosarele, acestea erau cu paginile lipite si cu un
strat gros de praf pe ele… Nimeni nu a fost sanctionat. Jurnalista
spune ca s-au facut presiuni asupra sotului si a sa. “Multe telefoane
de amenintare, anonime, casa sparta de doua ori, ravasita toata si cu
mesaje de amenintare infipte in pereti, cu ace. Nu ne-am oprit. Am
infiintat si o asociatie (APAR – Asociatia pentru aflarea adevarului
despre revolutie), in care erau si Ioan Demi si Octav Bjoza si Viorel
Tocan, si altii. Oamenii au venit la noi, la APAR, au fost audiati, au
fost inregistrati pe banda. O parte din documentare a fost folosita in
carte, o parte a disparut din fiset. Din 1990 incoace, in toti acesti
ani, n-a fost zi sa nu investigam, sa nu cercetam ce s-a intamplat
atunci”, spune Maria Petrascu

http://www.portalulrevolutiei.ro/forum/index.php?topic=1.msg214

 

Posted in decembrie 1989 | Tagged: , , , , , , , , , | Leave a Comment »

decembrie 1989 Bucuresti gloante explozive dum-dum cazuri Marian Manolache si Petre Georgescu

Posted by romanianrevolutionofdecember1989 on December 21, 2009

“Daca  jertfa ne e, nimic nu e!” nr. 9-10, Flacara, 6 martie 1991, Oltea Mutulescu, E. Mihaescuimage-50image-49

Posted in raport final | Tagged: , , | Leave a Comment »