The Archive of the Romanian Revolution of December 1989

A Catch-22 December 1989, Groundhog-Day Production. Presenting the Personal Research & Scholarship of Richard Andrew Hall, Ph.D.

25 for 2014: 25 Things You Should Know about the Romanian Revolution on the 25th Anniversary of the Fall of Nicolae Ceausescu’s Communist Regime: #5 Timisoara (Podul Decebal) Evidence Suggests only the Securitate Had Dum-Dum Bullets

Posted by romanianrevolutionofdecember1989 on April 13, 2014

(Purely personal views as always, based on over two decades of research and publications inside and outside Romania)

2014 marks the 25th anniversary of the collapse of communism in central and eastern Europe–Poland, Hungary, East Germany, Czechoslovakia, Bulgaria, and Romania.  This (likely aperiodic) series looks at 25 things I have learned about the events of the Romanian Revolution of December 1989.  The numbering is not designed to assign importance, but rather–to the extent possible–to progress chronologically through those events.

Significance:  Romanian journalists and researchers, but perhaps in particular Timisoara journalists and researchers, have failed to systematically analyze the use of atypical munitions–most notably, exploding DUM-DUM bullets–in the wounding and killing of demonstrators in Timisoara in December 1989.  They invoke, for example, the claims of military prosecutors such as General Dan Voinea (http://rcristea.blogspot.com/2007/11/nici-simulatoare-de-tragere-nici.html), who outright denies their use, or General Romeo Balan ( https://mariusmioc.wordpress.com/2014/03/19/procuror-militar-general-r-romeo-balan-identificarea-victimelor-incinerate-ale-revolutiei-timisorene/), who conveniently avoid mention of the type of bullets with which Timisoara demonstrators were wounded or killed. 

However, they suddenly are willing to countenance their use where demonstrators maintain they were shot by the Army.  But they fail to ask the critical question of what forces were present among those involved in firing on demonstrators and what evidence exists that the institution in question had access to and possessed such munitions?  The evidence is pretty clear:  even where demonstrators zealously maintain they were shot “by the Army,” Securitate forces were also present, and whereas there are multiple indications that the Securitate possessed and used such ammunition, there exists NOT a SINGLE piece of evidence that the Army did.  Until those who maintain this point of view can marshal evidence demonstrating that the Army possessed and used DUM-DUM bullets, logically one can only assume that it was the Securitate who possessed and used these vicious munitions.  To illustrate this, let us look at the tragedy at Podul Decebal in Timisoara on 17 December 1989.

(Dan Gavra has not doubt:  his foot was blown off by a double-explosion bullet, a DUM-DUM bullet.  Indeed, in this interview with Radio Timisoara Vocea Evangheliei, from approximately min. 20:45 he explains exactly why)

We know that at least four people and probably more were wounded or killed with exploding DUM-DUM bullets at Podul Decebal on 17 December 1989, including Ţînţaru Teodor Octavian (http://asociatia17decembrie1989timisoara.wordpress.com/in-memoriam/ “Octavian suferise o operaţie laborioasă condusă de Dr. Lazăr Fulger. Din cauza gloanţelor explozive i-au fost distruse un rinichi, jumătate din ficat şi artera femurală. Nu a supravieţuit pentru că nu erau rezerve de sânge pentru transfuzie.”) and  Banciu Leontina  http://www.memorialulrevolutiei.ro/index.php?page=revista-on-line/memorial-4/masacrul-de-la-pod-i Pe certificatul medical de constatate a decesului soţiei scrie: plagă împuşcată torace, glonţ exploziv. Deci a explodat în inimă glonţul, iar Procuratura Militară, după declaraţiile care au fost, care le-am dat eu, mi-a dat alt certificat care zice că a fost în coloana de manifestanţi de la Podul Decebal din Timişoara şi a fost împuşcată în seara din 17 Decembrie.”)

Gavra continued:

D.G.: – Am rămas în picioare. Când am vrut să fug, a început, din nou, rafala. Iar am rămas în picioare. Iar s-a oprit. Şi atunci am vrut să fug. Şi-atunci a venit un cartuş, deci am luat-o spre stânga, direct din faţă a venit… deci eu am fost în mijloc, chiar în mijlocul şoselei. Când am vrut să fac stânga, a venit un cartuş şi m-a lovit în picior. Şi am zburat vreo doi, trei metri în aer. Am căzut pe marginea, pe pământ acolo, într-o baltă, într-o urmă de TAB, cred că acolo întorsese TAB-ul sau cine ştie, că eram parcă într-un tranşeu. Aşa am simţit, când am căzut jos, încă o rafală razantă cu pământul. Doar atât am apucat, să-mi pun mâinile după cap. Şi, când am vrut să mă ridic de acolo, din noroi – spun de noroi, pentru că am văzut că tot eram plin de noroi – nu mai reuşeam să-mi ridic piciorul. Piciorul meu parcă era bătut cu un ţăruş în pământ. Piciorul meu a dispărut de la genunchi şi până la talpă, pe o distanţă de douăzeci şi ceva de centimetri. A dispărut tibia, peroneul, tot. Au tras cu cartuşe cu dublă explozie.  http://www.memorialulrevolutiei.ro/index.php?page=revista-on-line/memorial-5/masacrul-de-la-pod-ii 

Gavra has detailed whom he believes was involved in his wounding (and the death of his girlfriend at the time, 21 year old Ewinger Slobodanca) in the following interview.  His focus is on Army personnel who opened fire, commanded by Major Gheorghe Badea:

„Plutonul de execuţie era de la unitatea unde am făcut eu armata”

D.G.: – La Podul Decebal era un pluton de execuţie, o unitate militară… ironia sorţii, chiar cu câtva timp înainte fusesem concentrat la unitatea aceea militară.
L.K.: – Care unitate ?
D.G.: – 01185 de pe Chişodei. Era sub comanda maiorului Badea Gheorghe acel pluton. Ne-am apropiat de ei şi strigam: „Nu vă impacientaţi! Fără violenţă!”. Diferite lucruri. Şi ne-am apropiat la vreo 30 de metri de ei. Fără somaţie, fără nimic, s-a tras în plin în noi.

L.K.: – Până unde aţi ajuns? Până la colţ cu…
D.G.: – La vreo 30 de metri… Ei erau dispuşi în felul următor: un rând în genunchi, un rând în picioare. Între Parc şi Bega. Pe şoseaua aceea. La o distanţă de vreo cinci, zece metri de pod. Noi ne-am apropiat de ei, am zis 30 de metri, dar poate mai aproape, pentru că-i vedeam şi puteam să avem un dialog. De fapt, numai noi strigam: „Fără violenţă!”.

L.K.: – Erau luminile încă?
D.G.: – Nu. Nu erau. Şi s-a tras în plin în noi.
L.K.: – Aţi fost somaţi?
D.G.: – Nu, eu atâta mi s-a părut, că cel din dreapta plutonului fuma şi, când a aruncat ţigara, a început şi focul, dar poate-i doar închipuirea mea, n-a fost nicio somaţie, nici…

L.K: – Aţi văzut nişte siluete, practic? Un TAB aţi văzut? Erau în dispozitiv?

G.D.: – Nu. Erau… deci am spus că a fost o grupă. Vreo patru de tragere în genunchi şi vreo şase, şapte în picioare. Unii spun că au fost mai mulţi, dar eu cam aşa îmi aduc aminte. Pentru că eram chiar în faţă, am rămas, la un moment dat, toţi au fugit, au căzut, au murit, au fost răniţi. Eu am rămas în picioare, pentru că m-am şocat. Nu-mi venea să cred că se întâmplă. Patru bucăţi mi-au trecut, mi-au şuierat pe la urechea dreaptă. Am vrut să mă pun şi eu jos, au bătut în piatră cartuşele. Realmente nu mai ştiam ce să fac! Mă gândeam: acuma o să mor. Şi, când am simţit o ezitare între rafale, pentru că a fost o rafală… Eu am rămas şocat. S-a oprit.

„Am zburat vreo trei metri şi am căzut într-o baltă”

D.G.: – Am rămas în picioare. Când am vrut să fug, a început, din nou, rafala. Iar am rămas în picioare. Iar s-a oprit. Şi atunci am vrut să fug. Şi-atunci a venit un cartuş, deci am luat-o spre stânga, direct din faţă a venit… deci eu am fost în mijloc, chiar în mijlocul şoselei. Când am vrut să fac stânga, a venit un cartuş şi m-a lovit în picior. Şi am zburat vreo doi, trei metri în aer. Am căzut pe marginea, pe pământ acolo, într-o baltă, într-o urmă de TAB, cred că acolo întorsese TAB-ul sau cine ştie, că eram parcă într-un tranşeu. Aşa am simţit, când am căzut jos, încă o rafală razantă cu pământul. Doar atât am apucat, să-mi pun mâinile după cap. Şi, când am vrut să mă ridic de acolo, din noroi – spun de noroi, pentru că am văzut că tot eram plin de noroi – nu mai reuşeam să-mi ridic piciorul. Piciorul meu parcă era bătut cu un ţăruş în pământ. Piciorul meu a dispărut de la genunchi şi până la talpă, pe o distanţă de douăzeci şi ceva de centimetri. A dispărut tibia, peroneul, tot. Au tras cu cartuşe cu dublă explozie.

D.G: – Doar praf în ochi. Pentru că nu doar ei au fost cei arestaţi. Pentru că maiorul Badea Gheorghe, cel care a tras în noi, ulterior, din ordin prezidenţial al tovarăşului Ion Iliescu, a fost avansat de la gradul de maior sau ce-o fost la gradul de locotenent-colonel.

 http://www.memorialulrevolutiei.ro/index.php?page=revista-on-line/memorial-5/masacrul-de-la-pod-ii 

Even more convinced that he was shot by a DUM-DUM bullet shot by the Army is Adrian Kali.  Significantly, Kali talks about being shot by two distinct bullets, one a normal munition and one a DUM-DUM bullet, demonstrating that doctors and others involved in these events were able to distinguish between different types of munitions used.

Rănit în Revoluţie, cu gloanţe adevărate

Deşi este proprietarul celei mai numeroase armate paşnice din România, Adrian Kali a fost împuşcat de două ori. Întâi cu un glonte exploziv, aşa-numitele dum-dum, apoi cu un glonte de 7,62. Asta s-a întâmplat în timpul Revoluţiei din 1989, în 17 decembrie, pe Podul Decebal.

http://blog.kali.hi2.ro/

BUT DOES THE CONVICTION OR FOCUS OF THESE PARTICIPANTS THAT THEY WERE “SHOT WITH DUM-DUM BULLETS FIRED BY THE ARMY” HOLD UPON FURTHER ANALYSIS.  DO THEY ACTUALLY KNOW THE MAKE-UP OF THE UNITS THAT FIRED AT THEM?  THE ANSWER IS NO:  BECAUSE THESE UNITS WERE MADE UP NOT ONLY OF ARMY PERSONNEL BUT…ALSO OF SECURITATE PERSONNEL AS WE LEARN FROM NICOLAE DURBAC BELOW:

(Anexa 3)

“ COMISIA GUVERNAMENTALĂ

JUDEŢUL TIMIŞ

REFERAT

(luna mai 1990)

Din datele culese până în prezent de Comisia Guvernamentală, instituită la nivelul judeţului Timiş, a reieşit că în zona podului Decebal, din Timişoara, în seara zilei de 17. 12 1989, s-a deschis foc împotriva demonstranţilor şi au rezultat mai mulţi morţi şi răniţi. În urma verificărilor făcute, s-au stabilit următoarele :

Din cadrul M.U., (Divizia 18 Mecanizată Timişoara, n.a.), în după amiaza zilei de 17.12 1989, în zona podului Decebal s-au dispus, în cordoane, militari de la U.M. 01185, de la U.M. 01008, ambele din Timişoara. În zonă erau dis-puşi, de asemenea, şi militari de la Brigada de securitate Timişoara.

Aceste forţe au avut misiunea de a împiedica acce-sul demonstranţilor spre Comitetul judeţean al P.C.R. Timiş. În jurul orelor 19.30-20.00, cordonul de militari, dispus în partea dreaptă a podului, a deschis focul de armă împotriva unei coloane de demonstranţi care se deplasa pe strada Splaiul Galaţi, dinspre Complexul studenţesc spre podul De-cebal.

Din audierile militarilor aflaţi în zonă, rezultă că dis-pozitivul care a deschis focul de armă era format din militari de la U.M. 01185 Timişoara, sub comanda căpitanului Ba-dea Gheorghe şi din militarii de la Brigada de securitate, sub comanda locotentului major Zepa Anbrozie. Acest aspect rezultă din declaraţiile locotenent-colonelului Andrei Ilie, ale maiorului Dragomir Marin, ambii din cadrul U.M. 01008 Timi-şoara, ale maiorului Ghibea Dorel, din U.M. 01115 Timi-şoara şi ale căpitanului Lăzăroiu Ioan de la U.M. 01024 Timişoara, filele 30-33 şi 3-12. Din declaraţiile locotenentului major Zepa Anbrozie şi ale soldaţilor Brâncoveanu Gheor-ghe şi Ţibocu Iulian, toţi din cadrul Brigăzii de securitate, reiese că ordinul de a se deschide foc spre demonstranţi a fost dat de căpitanul Badea Gheorghe.

Fiind audiat căpitanul Badea Gheorghe şi alte cadre de la U.M. 01185 Timişoara, rezultă că au deschis numai foc de avertisment, în plan vertical, însă, la faţa locului, s-au înregistrat morţi şi răniţi. Totodată, acesta susţine că s-a deschis focul din altă direcţie, aspect care este infirmat de declaraţiile date de maiorul Dima Viorel, din aceeaşi unitate, fila 28, de căpitanul Lăzăroiu Ioan, de la divizie, de căpitanul Ghibea Dorel, de la U.M. 01115, filele 3-12, precum şi de declaraţia numitului Bindeleu Gelu, persoană prezentă în rândul demonstranţilor, fila 1-2.

Faţă de cele mai sus, Comisia Guvernamentală pro-pune cercetarea penală, de către Procuratura Militară Timi-şoara, a căpitanului Badea Gheorghe.

Semnează şi ştampilează membrii comisiei “

http://www.procesulcomunismului.com/marturii/fonduri/cada/duracn/docs/docs_3.htm

So then the question becomes one of who would have possessed and used DUM-DUM bullets in Timisoara on 17 December 1989.  For one thing, we can almost automatically eliminate two hypotheses:  Peter Siani-Davies hypothesis used to cast doubt on the use of atypical munitions after 22 December 1989–i.e. that the revolutionaries/civilians could have themselves taken possession of the munitions and weapons of regime forces and used them–since it is clear from the events at Podul Decebal that the only ones who fired were from the regime forces.  Secondly, as part 1 of this series demonstrated, the Securitate themselves in their declarations immediately after the events denied the presence and involvement in the demonstrations of foreign agents, most notably the so-called “Soviet/Russian tourists.”

So what is the evidence that the Army would have possessed and used DUM-DUM bullets on 17 December 1989 in Timisoara?  The answer is essentially NONE.  In more than two decades, not a single Army officer or even draftee has come forward and alleged/admitted that a) the Army had them, b) that those munitions were distributed to them, and c) that they fired them against demonstrators.  This is in stark contrast to the case of the Securitate, where we have demonstrators overhearing the Army complaining about being left out to dry so-to-speak by the Securitate who was using these munitions (see below).  But moreoever, we have the claims of former Securitate whistleblowers, multiple cases, admitting that they had these munitions and used them.  Any logical, evidentiary based analysis of December 1989 then can only conclude that it was the Securitate who had and used these munitions.

 

The testimonies of the demonstrators Ion Popovici (9 January 1990) and Marin Stoica (8 January 1990) show that they overheard the discussion of the use of Dum-Dum bullets between soldiers and Interior Ministry personnel.

Popovici:  “Mi-am revenit intr-un camion militar in care eram multi civili unii morti fiind adusi la garnizoana militara.  La garnizoana eu am fost dat jos si predat unui cpt (capitan) sau unui lt.major (locotenent major). vazand rana mea n-a vrut sa ma primeasca exprimand: Voi trageti cu dum dum si noi sa raspundem pentru acest lucru.”  (my thanks to A.K. for this transcription)

Popovici:  “I came to in a military truck in which there were lots of civilians some dead being brought to the military garrison.  At the garrison I was taken down and surrendered to a captain or lt. major, who looking at my wound did not want to receive me, exclaiming:  You shoot with dum-dum bullets and we are held responsible for it.

Mircea Stoica (declaratie, 8 ian 1990):  “Cind am ajuns aici, la poarta o voce de militar din garnizoana s-a exprimat:  “Ce faceti mai — voi toti cu BUM-BUM sau DUM-DUM si ni-i trimiteti noua sa ne spalam pe cap cu ei.”

Mircea Stoica (declaration, 8 January 1990):  “When I got there, I heard a soldier’s voice from the garrison exclaim:  “What are you guys doing? You all with your BUM-BUM or DUM-DUM and then you send`em to us to solve the problem [almost impossible to solve]” <very angry, pissed off> (my sincere thanks to Gigga Adrian Tudor for this transcription and translation of the quote!)

IMG_0291

available on this site http://www.banaterra.eu/romana/procesul-de-la-timisoara-1990-1991-vol-v ].  The following is from Volume V.]

Some excerpts: P.C.:  Ati dat o declaratie?   Po. I. :  Da  P.C.:  O mentineti?  Po. I. Da (p. 827) P.C.:  “Inteleg sa fiu audiat in cauza ca parte civila”, da?  V-as ruga sa faceti putin liniste!  “Mentin declaratia de la Procuratura si…” (p. 833)

Po. I.:  …Da [am fost ranit].  Si dupa aceea a venit unul dintre trei [civili mai in varsta] dupa mine, m-a tarat pana la masina si la masina, acolo, am luat o bataie…ca n-am putut doua saptamani nici sa mananc nimica.  M-a lovit cu patul de arma in falca si cu bocancii in cap.  Si m-au dus, m-au dus la Garnizoana.  La Garnizoana m-au aruncat din masina si a venit ofiterul de serviciu.  Au venit si acestia trei a spus lu’ ofiterul de serviciu, cica:  “Luati-l si duceti-l  la arest.”  Atata retin foarte bine minte, ca ofiterul a spus, cica:  “Nu, voi trageti cu dum-dum-uri si dupa aia Armata raspunde.  Voi omorati oameni si raspunde Armata dupa aceea.”  Asta tin minte precis.  Si de acolo mi-am dat seama ca nu poate sa fie soldati aceia. (p. 830)

Procesul de la Timisoara (II). Audierea partii civile Popovici Ion: “…Atata retin foarte bine minte, ca ofiterul a spus, cica: ‘Nu, voi trageti cu dum-dum-uri si dupa aia Armata raspunde.’”

IMG_0290

Mircea Stoica (declaratie, 8 ian 1990):  “Cind am ajuns aici, la poarta o voce de militar din garnizoana s-a exprimat:  “Ce faceti mai — voi toti cu BUM-BUM sau DUM-DUM si ni-i trimiteti noua sa ne spalam pe cap cu ei.”

Mircea Stoica (declaration, 8 January 1990):  “When I got there, I heard a soldier’s voice from the garrison exclaim:  “What are you guys doing? You all with your BUM-BUM or DUM-DUM and then you send`em to us to solve the problem [almost impossible to solve]” <very angry, pissed off>

(my sincere thanks to Gigga Adrian Tudor for this transcription and translation of the quote!)

Stoica Mircea, 40 ani, topometrist, Bd. Republicii, impuscat mina si picior http://www.timisoara.com/mioc/REVT06~1.HTM

197. Partea vătămată Stoica Maria cere 500000 lei, lunar, contribuţie de întreţinere, motivînd că, în decembrie 1989, soţul ei, Mircea Stoica a fost împuşcat, patru luni spitalizat, a rămas handicapat (gradul II de invaliditate), apoi a decedat.  În dovedirea cererii, depune acte de spitalizare şi de stabilire a capacităţii de muncă, care atestă vătămarea, cauzele şi consecinţele ei. Mai depune: declaraţia împuşcatului, actul lui de deces, actul de căsătorie şi carnetul de muncă (vol. 6 p. 304; vol. 10 p. 58-60, 170, 245-250; vol. 14 p. 54-61; vol. 27 p. 179-207).

http://www.procesulcomunismului.com/marturii/fonduri/mmioc/curteasup/docs/0307pciv.htm

IMG_0335

“Cind am ajuns aici, la poarta o voce de militar din garnizoana s-a exprimat:  “Ce faceti mai — voi toti cu BUM-BUM sau DUM-DUM si ni-i trimiteti noua sa ne spalam pe cap cu ei.”

IMG_0330

intreaga declaratie e aici:

imaginea 330
imaginea 331
imaginea 332
imaginea 333
imaginea 334
imaginea 335
imaginea 336

It doesn’t take a genius to recognize the important similarity between the testimonies of Mircea Stoica and Ioan Popovici:  both are party to/overhear military personnel referring to the 1) use of DUM-DUM bullets, 2) that those who are using them are clearly not fellow soldiers and instead likely M.I./Securitate personnel, and 3) the Army personnel are resentful of essentially being left to “hold the bag” for the results of the DUM-DUM munitions!

image0

Uzina Sadu-Gorj, august-septembrie 1989,

comanda de fabricatie a gloantelor explozive DUM-DUM

Referitor la existenta cartuselor explozive si perforante, dupa unele informatii rezulta ca in perioada august-septembrie 1989 la uzinele Sadu-Gorj s-a primit o comanda de executare a unor asemenea cartuse explozive.  Comanda a fost ordonata de Conducerea Superioara de partid si executata sub supravegherea stricta a unor ofiteri din fosta Securitate.

Asa cum s-a mai spus, asupra populatiei, dar si asupra militarilor MApN teroristii au folosit cartuse cu glont exploziv. Cartusele respective de fabricarea carora fostul director al uzinei Constantin Hoart–actualmente deputat PSM Gorj–si ing. Constantin Filip nu sunt straini, au fost realizate sub legenda, potrivit careia, acestea urmai a fi folosite de Nicolae Ceausescu in cadrul partidelor de vanatoare.

Consider ca lt. col. Gridan fost ofiter de Contrainformatii pentru Uzina Sadu–actualmente pensionar ar putea confirma fabricarea unor asemenea cartuse si probabil si unele indicii cu privire la beneficiar.  Daca intr-adevar aceste cartuse au fost fabricate in Romania atunci este limpede ca o mare parte din teroristii din decembrie 1989 au fost autohtoni, iar organele de securitate nu sunt straine de acest lucru.

from Bullets, Lies, and Videotape: The Amazing, Disappearing Romanian Counter-Revolution of December 1989 (Part VII: Conclusion. Those Who Told Us the Truth) by Richard Andrew Hall (UPDATED with new xeroxes)

for Part I see PART I: His Name Was Ghircoias…Nicolae Ghircoias

for Part II see Part II: A Revolution, A Coup d\’etat, AND a Counter-Revolution

for Part III see Part III: Lost…during Investigation

for Part IV see Part IV: The Good Sergeant Schultz or They Know Nothing

for Part V see Part V: Seeing is Believing Videos One and Two

for Part VI see Part VI: Seeing is Believing, Videos 3 and 4

Bullets, Lies, and Videotape:

The Amazing, Disappearing Romanian Counter-Revolution of December 1989

by Richard Andrew Hall, Ph.D.

Standard Disclaimer:  All statements of fact, opinion, or analysis expressed are those of the author and do not reflect the official positions or views of the Central Intelligence Agency (CIA) or any other U.S. Government agency.  Nothing in the contents should be construed as asserting or implying U.S. Government authentication of information or CIA endorsement of the author’s views.  This material has been reviewed by CIA to prevent the disclosure of classified information.  [Submitted 19 November 2009; PRB approved 15 December 2009]

I am an intelligence analyst for the Central Intelligence Agency.  I have been a CIA analyst since 2000.  Prior to that time, I had no association with CIA outside of the application process.

Those Who Have Told Us the Truth[1]

As opposed to the aforementioned Vladimir Belis, Pavel Corut, and Dan Voinea, all of whom who have strenuously and repeatedly denied the existence and use in December 1989 of atypical munitions of dum-dum bullets and vidia bullets, there exist those who have told us of the existence and use of these in December 1989.[2] They are essentially, for lack of a better term, former Securitate whistleblowers, who have admitted the Securitate’s role in providing the “terrorists” who caused so much destruction, mayhem, and loss of life in those days.

For years I have been essentially the sole researcher inside or outside the country familiar with and promoting the claims of 1) former Timisoara Securitate Directorate I officer Roland Vasilevici—who published his claims about December 1989 under the byline of Puspoki F. in the Timisoara political-cultural weekly Orizont in March 1990 and under the pseudonym “Romeo Vasiliu”—and 2) an anonymous USLA recruit who told his story to AM Press Dolj (published on the five year anniversary of the events in Romania Libera 28 December 1994…ironically (?) next to a story about how a former Securitate official attempted to interrupt a private television broadcast in which Roland Vasilevici was being interviewed in Timisoara about Libyan involvement in December 1989).

Vasilevici claimed in those March 1990 articles and in a 140 page book that followed—both the series and the book titled Pyramid of Shadows—that the USLA and Arab commandos were the “terrorists” of December 1989.  What is particularly noteworthy in light of the above discussion about “exploding [dum-dum] bullets” was his claim that the USLA and the foreign students who supplemented them “used special cartridgeswhich upon hitting their targets caused new explosions” [emphasis added]—in other words, exploding or dum-dum bullets.[3]

The anonymous USLA recruit stated separately, but similarly:

I was in Timisoara and Bucharest in December ’89.  In addition to us [USLA] draftees, recalled professionals, who wore black camouflage outfits, were dispatched.  Antiterrorist troop units and these professionals received live ammunition.  In Timisoara demonstrators were shot at short distances.  I saw how the skulls of those who were shot would explode. I believe the masked ones, using their own special weapons, shot with exploding bullets.  In January 1990, all the draftees from the USLA troops were put in detox.  We had been drugged.  We were discharged five months before our service was due to expire in order to lose any trace of us.  Don’t publish my name.  I fear for me and my parents.  When we trained and practiced we were separated into ‘friends’ and ‘enemies.’  The masked ones were the ‘enemies’ who we had to find and neutralize.  I believe the masked ones were the ‘terrorists’.[4] [emphases added]

Dezvaluiri despre implicarea USLA in evenimentele din Decembrie ‘89

Un tanar care si-a facut stagiul militar in trupele USLA a declarat
corespondentului A.M. PRESS din Dolj: “Am fost la Timisoara si la Bucuresti in
Decembrie ‘89. Odata cu noi, militarii in termen, au fost dislocati si
profesionistii reangajati, care purau costume negre de camuflaj. Dispozitivele
antitero de militari in termen si profesionisti au primit munitie de razboi. La
Timisoara s-a tras in manifestanti de la distanta mica. Am vazut
cum sareau creierii celor ciuruiti de gloante. Cred ca mascatii, folosind armamentul lor special, au tras cu
gloante explozive.
In ianuarie 1990, toti militarii in termen din trupele USLA
au fost internati pentru dezintoxicare. Fusesaram drogati. Am fost lasati la
vatra cu cinci luni inainte de termen pentru a ne pierde urma. Nu-mi publicati
numele. Ma tem pentru mine si parintii mei. La antranamente si aplicatii eram
impartiti in “amici” si “inamici.” Mascatii erau “inamicii” pe care trebuia sa-i
descoperim si sa-i neutralizam. Cred ca mascatii au
fost acei teroristi.”

(Romania Libera, 28 Decembrie 1994, p. 3)

As I have pointed out, despite the short shrift given these two revelations by Romanian media and Romanianists, one group has paid close attention:  the former Securitate.  That is not accidental.[5]

for full discussion of those who told us the truth (i.e. continuation of above), see discussion here:

Bullets, Lies, and Videotape: The Amazing, Disappearing Romanian Counter-Revolution of December 1989 (Part VII: Conclusion. Those Who Told Us the Truth) by Richard Andrew Hall (UPDATED with new xeroxes)

 

from Orwellian Positively Orwellian Part III a fistful of bullets

Bucharest: Stanculescu’s unexpected revelation prompted a participant in the Revolution to challenge Stanculescu’s claim to ignorance as to the source of the bullets.  Ironically, while this challenge suggests Stanculescu may have being playing coy and not telling everything he knew, it does not contradict Stanculescu’s claim that the ammunition was not the Army’s, but rather buttresses it:

Balasa Gheorghe:  I am very intrigued by the interview given by General Stanculescu to the newspaper ‘Tineretul Liber,’ an interview in which he avoids the truth.

 

From [Securitate] Directorate V-a, from the weapons depot, on 23-24 December 1989, DUM-DUM cartridges, special cartridges that did not fit any arm in the arsenal of the Defense Ministry were retrieved.  Three or four boxes with these kinds of cartridges were found.  The special bullets were 5-6 cm. in length and less thick than a pencil.  Such a cartridge had a white stone tip that was transparent.  All of these cartridges I personally presented to be filmed by Mr. Spiru Zeres.  All the special cartridges, other than the DUM-DUM [ones] were of West German [FRG] make. From Directorate V-a we brought these to the former CC building, and on 23-24 December ’89 they were surrendered to U.M. 01305.  Captain Dr. Panait, who told us that he had never seen such ammunition before, Major Puiu and Captain Visinescu know about [what was turned over].

 

In the former CC of the PCR, all of those shot on the night of 23-24 December ’89 were shot with special bullets.  It is absurd to search for the bullet in a corpse that can penetrate a wall….[44]

image-8image-7

S-a vorbi mult in perioada crimelor din Decembrie ’89 despre gloante speciale cu care erau ucisi tineri si virstnici, gloante care–zice-se nu se aflau in dotarea unitatilor noastre militare. S-a vorbit mult pina s-a tacut si dupa ce s-a facut suficient s-a redeschis discutia de la “nu exista asa ceva!” Gloante speciale n-au existat!–s-au grabit sa spuna mai marii nostri. Dovezi!–cerea Elena Ceausescu intr-o anume situatie. Dovezi!–cere procurorul general M.U.P. Cherecheanu. Dovezi!–se alatura domnul general A. Stanculescu.

Pentru a cauta dovezi este nevoie de putina munca pe care organele in drept nu sint dispuse a o efectua. Se platesc lefuri grase ca sa se taca mai mult decit sa se faca. Bunaoara, la citeva saptamini dupa ce am predat Procuraturii dosarul cu furturile din C.C., procurorul care preluase ancheta de la subsemnatul, intrebat fiind daca a avansat cu ceva, mi-a spus ca nu si ca sa-l sprijin eu ca…Altfel spus, noi scriem–noi rezolvam. Va trebui pina la urma sa cerem adoptarea unei legi prin care sa ni se subordeneze Politia (sau S.R.I.-ul) ca sa-i spunem noi ce si cum sa faca. Pina atunci insa, ne vom limita la dovezi-marturii pe care oamenii le dau, le semneaza si raspund pentru ele.

Consemnam mai jos doua astfel de marturii despre gloante speciale dar si despre altele, marturii ale unor revolutionari din Decembrie ’89…

“UN ASTFEL DE CARTUS AVEA IN VIRF O PITRA ALBA, TRASPARENTA”

BALASA GHEORGHE: Sint foarte intrigat de interviul acordat de dl. general Stanculescu ziarului “Tineretul Liber”, interviu in care acesta ocoleste adevarul.

Din Directia a V-a, din depozitul de munitie, au fost scoase pe 23-24 decembrie 1989 cartuse DUM-DUM, cartuse speciale care nu se potriveau la nici o arma din dotarea M.Ap.N. S-au gasit trei-patru cutii cu astfel de cartuse. Gloantele speciale, erau lungi de 5-6 cm si putin mai groasa decit un creion. Un astfel de cartus avea in virf o piatra alba, transparenta. Toate aceste cartuse i le-am prezentat personal, spre a fi filmate, d-lui Spiru Zeres. Toate cartusele speciale, in afara de DUM-DUM era de provenienta RFG-ista. Din Directia a V-a au fost predate U.M. 01305. Capitan doctor Panait, care a spus ca pina atunci nu vazuse astel de munitie, maior Puiu si captian Visinescu stiu de ele.

In fostul sediu C.C. P.C.R., toti cei impuscati in noaptea de 23 spre 24 decembrie ’89 au fost impuscati cu gloante speciale. Un glont care trece prin zid e absurd sa-l cauti in trupul celui impuscat. Dar s-au mai gaist si altele in Directia a V-a, si anume:

armele de vinatoare ale lui Ceausescu. Erau vreo 5 arme unicat cu infrarosii:

–pistoale de salon cu teava lunga pentru antrenament;

–generator de inalta frecventa pentru tortura;

–statii de emisie-receptie;

–aparatura de foto de ultimul tip;

–dosarul de pregatire al celor de la USLA. Era un dosar de aproximativ 25 cm grosime si cit am stat acolo, sa pazesc, am rasfoit aproape jumatate din el;

–dosarul cu toate tunelurile de sub Bucuresti, cu iesiri si evacuari din cladiri importante, cum sint: C.C., Cotroceni, Casa Poporului, Primaverii (cu vilele din imprejurimi si insula din lac). Pe aceste scheme se arata exact sistemul de comunicare intre ele;

–buletine de identitate cu biletul inauntru pe care scria: “disparut in timpul anchetei”;

–casetele cu toate filmele facute cu vizitele lui Ceausescu;

–trei fisete cam de 1 m fiecare, pline cu pasapoarte. De exemplu erau trei pasapoarte cu aceeasi fotografie dar cu nume diferite;

–un dosar in care erau trecute diverse persoane aflate sub supravegherea anumitor ofiteri USLA.

–Impreuna cu mine, in cladirea CC PCR–corp. B. au mai fost si cunosc acestea urmatorii: ing. Minea Radu, Catalin Constantin, Varban Viorel, Catalin Crosu, Costel Ciuhad, Neagu George, Stoica Florin, maior Puiu si capitan Visinescu–de la regimentul de garda, capitan doctor Panait de la U.M. 01305 Bucuresti. Toate cele gasite au fost filmate de catre Spiru Zeres, iar apoi predate si transportate la U.M. 01305 Bucuresti pe 23 si 24 decembrie 1989.

“S-AU GASIT LAZI INTREGI, CONTININD DE LA GLOANTE SPECIALE, PINA LA GLOANTE DE VINATOARE”

Ing. MINEA RADU (cel care s-a ocupat de primirea pazirea si predarea celor gasite in Directia a V-a):

“S-au adus din Directia a V-a in incaperea aleasa de noi la parterul C.C.-ului, urmatoarele:

–extrem de multa munitie, lazi intregi de la gloante speciale pina la gloante de vinatoare sovietice, occidentale;

–foarte multe pasapoarte, pasapoarte diplomatice, pasapoarte in alb, legitimatii de serviciu. Printre legitimatii am gasit-o pe cea a lui ADALBERT COMANESCU–seful de Stat Major al generalului Neagoe. Legitimatia asta era formata din trei parti. Functie de situatie se arata pe partea corespunzatoare, datele din interior fiind codificate: era intr-un plastic albastru, special, cred ca era magnetic, iar fotografia era color;

–o multime de lazi pe care nu le-am desfacut;

–documente secrete carate cu paturile. Printre ele erau programate de actiune pentru situatii deosebite, cu nume de cod de calculator, pentru pregatirea ofiterilor de securitate. Erau de exemplu, moduri de actiune pentru dispersarea si anihilarea grupurilor mici. Mai erau moduri de actiune in intreprinderi fara ca ofiterii respectivi sa se deconspire. La sfirsitulul unor astfel de documente era o lista cu cursanti si cu semnaturile lor. In foarte multe din listele astea preponderenta era feminina: circa trei sferturi erau femei. Din ce-am citit despre dispersarea grupurilor mari, se recomanda ca niciodata sa nu se incerce direct aceasta, ci, mai intii, sa se desfasoare actiuni pentru spargerea lor in grupuri mai mici si acestea sa se anihileze separat;

–dozimetre, contoare Geiger, osciloscoape multispot, truse electronice de depanare, calculatoare, aparatura foto;

–truse chimice de teren;

–o ladita cu obiecte de valoare (farfurii de argint masiv, grele, foarte vechi, datind de prin 1700);

–gheme intregi de sirma de platina pentru filigran;

–un stilou dozimetru, de care multi s-au speriat; era de provenienta sovietica, nichelat si gradat in multiroentgen;

codor pentru transmisiii U.K.V. Despre acesta s-a spus la TV ca ar fi o bomba pentru a arunca in aer subsolul. S-a aflat, de fapt, de ce nu interceptam noi ceea ce transmiteau ei prin statii. Aceasta fiindca se lucra pe o frecventa putin deasupra frecventei acordate si cu aceste codoare-decodoare se lucra pentru a transmite-receptiona. Daca nu le aveati si intrai intimplator pe frecventa, nu intelegeai nimic;

–masina de codat, cu calculatoare afisate pe ea. Masina asta am predat-o cu multa grija armatei, a fost pusa numai ea intr-un TAB si transportata l adapost pe 24 decembrie 1989;

–pustile de vinatoare ale lui Ceausescu. Cineva mi-a spus ca o pusca de acel tip valora cit trei Mercedes-uri. Si acestea, impachetate separat in paturi, au fost predate armatei;

–niste truse pistoale foarte ciudate;

–seturi intregi de fiole cu substante neoparalizante, de productie occidentala;

–in sala de mese de la subsolul C.C.-ului s-au gasit doua caiete, gen condici cu numele ofiterilor de securitate care luau masa acolo;

–o lista tiparita cu intreprinderile din Bucuresti, care continea in plus numerele de telefon si camerele unde puteau fi gasiti ofiterii de securitate din intreprinderile respective. Toate acestea au fost predate actualuli maior Puiu si unui locotenent-colonel:

–agende ale fostilor demitari in care erau trecute numele si numerele de telefon ale femeilor cu care aveau legaturi amoroase. In dreptul unor astfel de nume era trecut si ce le dadusera acestora in schimb: pantofi, fustele de piele, haine, caciuli de blana etc. Intr-o dimineata l-am surprins pe Varban Viorel sunind la o astfel de femeie si incercind sa o santajeze….

Cu toate cite s-au gasit exista caseta video facuta de dl. Spiru Zeres inainte de a le fi predat armatei.

Sint in cele doua declaratii de mai sus, suficiente elemente pentru o ancheta a Politiei sau Procuraturii. Adresele celor doi nu trebuie neaparat publicate. Acestea deoarece, din cite stim, toti cei care au pus piciorul in fostul sediu C.C. au…dosare gata facute.

[Dan Badea, “GLOANTE SPECIALE SAU CE S-A MAI GASIT IN CLADIREA DIRECTIEI A V-A,” Expres, 16-22 aprilie 1991]

FBIS-EEU-90-006 9 January 1990 “Army Combs Timisoara Region for Securitate” Agence France Presse 9 January 1990, pp. 61-62

According to the journalist, the Army’s suspicions were confirmed when it found a cache of dum-dum bullets, exclusively used by the Securitate, at the home of the head of the agricultural cooperative at Topolovatu Mare, Ioan Josu [former member of the Communist Party Central Committee].

In early March 1990, AFP reported the declared findings of surgeons in Bucharest, attesting to the fact that many of those wounded on 21-22 December 1989 in Bucharest had been shot with exploding bullets, DUM-DUM bullets.  This is a critical article (and description of an event that I believe has gotten almost no coverage inside or outside Romania).  Lt. Gnl. Traian Oancea, chief of surgery in part of the Central Military Hospital in Bucharest, and Dr. Nicolae “Nae” Constantinescu, chief of surgery at the Coltea Hospital, discussed this at a meeting of the Society of Surgeons in Bucharest.

25 for 2014: 25 Things You Should Know about the Romanian Revolution on the 25th Anniversary of the Fall of Nicolae Ceausescu’s Communist Regime: #1 The Securitate Deny Foreign Instigation of the Timisoara Uprising

25 for 2014: 25 Things You Should Know about the Romanian Revolution on the 25th Anniversary of the Fall of Nicolae Ceausescu’s Communist Regime: #2 Shattered Glass: Securitate Vandalism to Justify Timisoara Crackdown

25 for 2014: 25 Things You Should Know about the Romanian Revolution on the 25th Anniversary of the Fall of Nicolae Ceausescu’s Communist Regime: #3 “Anti-terrorism” and Regime Repression

25 for 2014: 25 Things You Should Know about the Romanian Revolution on the 25th Anniversary of the Fall of Nicolae Ceausescu’s Communist Regime: #4 Timisoara Demonstrators Injured and Killed by Dum-Dum Bullets

Advertisements

10 Responses to “25 for 2014: 25 Things You Should Know about the Romanian Revolution on the 25th Anniversary of the Fall of Nicolae Ceausescu’s Communist Regime: #5 Timisoara (Podul Decebal) Evidence Suggests only the Securitate Had Dum-Dum Bullets”

  1. […] 25 for 2014: 25 Things You Should Know about the Romanian Revolution on the 25th Anniversary of the … […]

  2. […] 25 for 2014: 25 Things You Should Know about the Romanian Revolution on the 25th Anniversary of the … […]

  3. […] 25 for 2014: 25 Things You Should Know about the Romanian Revolution on the 25th Anniversary of the … […]

  4. […] https://romanianrevolutionofdecember1989.com/2014/04/13/25-for-2014-25-things-you-should-know-about-t&#8230; […]

  5. […] 25 for 2014: 25 Things You Should Know about the Romanian Revolution on the 25th Anniversary of the … […]

  6. […] 25 for 2014: 25 Things You Should Know about the Romanian Revolution on the 25th Anniversary of the … […]

  7. […] 25 for 2014: 25 Things You Should Know about the Romanian Revolution on the 25th Anniversary of the … […]

  8. […] 25 for 2014: 25 Things You Should Know about the Romanian Revolution on the 25th Anniversary of the … […]

  9. […] https://romanianrevolutionofdecember1989.com/2014/04/13/25-for-2014-25-things-you-should-know-about-t&#8230; […]

  10. […] https://romanianrevolutionofdecember1989.com/2014/04/13/25-for-2014-25-things-you-should-know-about-t&#8230; […]

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

 
%d bloggers like this: