Posted by romanianrevolutionofdecember1989 on October 25, 2011
[as always, purely personal views based on purely personal research and publications over the past two decades]
Thanks to Miodrag Milin (and ASOCIAŢIA MEMORIALUL REVOLUŢIEI 16-22 DECEMBRIE 1989, TIMIŞOARA), the tapes of the Timisoara trials of 1990-1991 have been transcribed and made available to the public. These transcripts are highly valuable for the researcher of the December 1989 Romanian Revolution. To my knowledge, much of this information has never made it into the public domain, and much of the most important information has definitely not.
Maior A.D. (Aurel David?) din fosta Directie a V-a a D.S.S., “Scenariile si Realitatea. Marturie la dosarul ‘Teroristi’ (VI), Timpul , 1 martie 1991, p. 11.
“Nu pareau foarte convinsi, iar unul dintre ei a spus, parca dezamagit: ‘Daca nu e garda lui Ceausescu, atunci sint camasile negre!’ ‘Care camasi negre?’ am intrebat eu, spunindu-le ca in toata perioada in care m-am aflat in serviciul de garda, nu am avut voie sa port decit camasa alba, cel mult bleu. Unul din soldati mi-a spus ca a auzit de aceste ‘camasi negre’ care ar proveni din copiii orfani, crescuti la case speciale de copii, care ,rad tot,’ n-au mama, n-au tata. Pina la urma dupa cite ne-au spus soldatii, ei auzisera doar ca cei care luptau impotriva armatei ar fi ‘garda lui Ceausescu’ sau ‘camasile negre.’”
Dan Badea, “Secretele Revolutiei,” Expres, nr. 22 (7-13 iunie 1994), pp. 8-9
“Secretele Revolutiei” (Dan Badea, Expres, 7-13 iunie 1994)
from Orwellian…Positively Orwellian (2006)
Lt. Col. Aurel Dragomir, former commander of the “Nicolae Balcescu” Military Officers School in Sibiu, described in 1994 those killed as “terrorists” in Sibiu in December 1989:
…On the morning of 22 December…I was informed that on the rooftops there were some suspicious persons. I saw 2-3 people in black jumpsuits. The Militia told me that they weren’t their people. At noon there appeared 10 to 15 people in black jumpsuits who opened massive gunfire on the crowds and soldiers. I ordered them to respond with fire. I headed to the infirmary—the reserve command site, and col. Pircalabescu [head of the Patriotic Guards] called and asked me “why was there gunfire?” I told him we were being attacked. He told me to cease fire. Ilie Ceausescu [Ceausescu’s brother, and an Army General] told me to surrender. I slammed the telephone down. Then [Army General] Stanculescu called. I told him that we are under attack. Stanculescu said to me: ‘Defend yourselves!’….The attackers had on black jumpsuits under which they had on civilian clothes….Weapons and ammunition that weren’t in the arsenal of the Army were found, guns with silencers were found, that aren’t in the Army’s arsenal….After the events declarations given to the investigating commissions disappeared, notebooks filled with the recordings of officers on duty (ofiterii de serviciu), and a map that noted from which houses gunfire came. The dead who were in jumpsuits and had several layers of clothing were identified: they were cadre from the Sibiu Interior Ministry (Militia and Securitate)…. (“black jumpsuits” emphases and “weapons and ammunition…” emphasis added; rest in original)[57]
Armata Poporului, “Sub tirul incrucisat…(II)” interviu cu Aurel Dragomir, nr. 46, noiembrie 1990 p. 3.
Finally, in this context, the comments of a Codrut H. in July 1990 about what he and other civilians found when they occupied Securitate headquarters in Brasov on the night of 22 December: “What appeared suspicious to me was that the Securitate there appeared to have been prepared [for something]…. Out front of the building there was a white ARO [automobile] in which there were complete antiterrorist kits [emphasis added].” What else did the civilians find there?…combinezoane negre.[58]
Herlea Floarea despre case conspirative, apartamente din care s-au tras
Similar situations with “safe houses” occurred in Brasov and Sibiu
Monica N. Marginean, “MARIAN VALER: Asistam la ingroparea Revolutiei,” Expres, nr. 33 (septembrie 1990), p. 2.
Sa continuam dialogul inceput acum citeva saptamini prin limpezirea unor aspecte din evenimentele lui decembrie 1989 la Sibiu, aspecte pe care dubla calitate de procuror si membru al Comisiei de ancheta va impiedicau sa le dati publicitatii. Deci, de fapt, ce a putut afla, in ciuda obstructiilor si piedicilor de tot felul, fostul procuror Marian Valer, despre implicarea unor elemente ale fostei securitati si militii in evenimentele singeroase din Sibiu?
In urma anchetelor desfasurate la Sibiu, rezulta ca la data evenimentelor din decembrie 1989, organele Ministerului de Interne aveau adoptate doua planuri de actiune in cazul aparitiei unei defectiuni antiregim sub forma revoltei sau manifestatiei anti-ceausiste ale populatiei, ori sub forma unei tentative de lovitura de stat militara. Astfel, in primul rind, pe baza ordinului ministrului de interne nr. 02600/1988, la data respectiva functia sus mentionata fiind detinuta de Tudor Postelnicu, ordin emis ca urmare a manifestatiilor anticeausiste de la Brasov, din 15 noiembrie 1987, s-a adoptat la nivelul Inspectoratului judetean Sibiu al M.I. un plan unic de actiune si interventie in cazul unor manifestatii, in care urmau sa fie implicate securitatea, militia, trupele de securitate si cele de pompieri din cadrul Ministerului de Interne. Intr-o asemenea eventualitate, un rol deosebit urmau sa detina plutoane de interventie special constituite, respectiv plutoantele Scutul, Soimii si U.S.L.A. In al doilea rind, in urma investigatiilor efectuate a rezultat ca organele M.I. mai aveau un plan secret de actiune impotriva unitatilor Ministerului Apararii in cazul unei tentative de lovitura de stat militara sau a altei atitudini antiregim a armatei. Probabil ca acest plan era in conexiune cu planul Z-Z, la care facea referire Ion Dinca in cazul procesului sau si care consta in acorduri secrete incheiate de Ceausescu cu 5 state arabe pentru acordarea de asistenta militara directa in cazul unui puci militar in Romania. In acest sens, in timpul evenimentelor din decembrie 1989 din Sibiu, armata a gasit o harta cu casele conspirative ale Securitatii din jurul unitatilor militare din municipiu, in care urmau sa fie plasate cadre de securitate care sa actioneze impotriva acestora, in eventualitatea dezicerii armatei de regimul ceausist. In urma investigatiilor efectuate, s-a constatat ca din asemenea case s-a actionat cu foc asupra unor unitati militare, incepind cu dupa-amiaza zilei de 22 decembrie 1989, deci dupa rasturnarea dictaturii. S-a mai constatat ca, in general, in casele respective locuiau foste cadre de securitate sau militie, care se pensionsera sau trecusera in rezerva, sau informatori al securitatii, precum si ca, dupa inceperea manifestatiilor anticeausiste la Sibiu, la casele respective au intrat autoturisme care aveau numere de inmatriculare din alte judete, de exemplu Constanta, Iasi, Bacau. Astfel asupra U.M. 01512, s-a tras din imobilul nr. 7 din str. Stefan cel Mare, situat vis-a-vis de pavilionul central ai acesteia, in care locuiau familii ale unui fost comandant al securitatii din Sibiu si un informator al securitatii, precum si din imobilele situate in str. Moscovei, paralela cu unitatea militara. Asupra U.M. 1606, s-a tras din imobilul cu nr. 47 de pe str. Moldoveanu, in care locuiau un fost sef al militiei judetului Sibiu, iar asupra U.M. 01080 s-a tras din vila Branga, de pe Calea Dumbravii, in care locuia cu familia un mare crescator de oi, precum si din vila unui medic. A mai rezultat ca locatarii imobilelor respective au lipsit de la domiciliu in timpul evenimentelor, parasindu-le cu citeva zile in prealabil, precum si ca in unele din aceste case nu s-au gasit urme de mobilier sau de obiecte casnice. Harta caselor conspirative ale securitatii si militiei a ajuns in posesia locotenent-colonelului Dragomir, comandantul garnizoanei Sibiu, dar acesta, fiind solicitat sa o depuna la comisia de ancheta, a motivat ca nu o mai gaseste.
Monica M. Maginean: “MARIAN VALER: Asistam la ingroparea Revolutiei,” Expres nr. 33, septembrie 1990, p. 2.
Posted by romanianrevolutionofdecember1989 on October 22, 2011
[as always, purely personal views based on purely personal research and publications over the past two decades]
Thanks to Miodrag Milin (and ASOCIAŢIA MEMORIALUL REVOLUŢIEI 16-22 DECEMBRIE 1989, TIMIŞOARA), the tapes of the Timisoara trials of 1990-1991 have been transcribed and made available to the public. These transcripts are highly valuable for the researcher of the December 1989 Romanian Revolution. To my knowledge, much of this information has never made it into the public domain, and much of the most important information has definitely not.
When reading the courtroom testimony below, keep in mind here the unambiguous rejection by military prosecutor Dan Voinea of the use of dum-dum bullets in December 1989:
Dan Voinea: There were no victims (people who were shot) from either vidia bullets or dum-dum bullets. During the entire period of the events war munitions were used, normal munitions that were found at the time in the arsenal of the Interior Ministry and the Defense Ministry. The confusion and false information were the product of the fact that different caliber weapons were used, and therefore, the resulting sound was perceived differently. (General Dan Voinea, interview by Romulus Cristea, “Toti alergau dupa un inamic invizibil,” Romania Libera, 22 December 2005, online edition.)
Doctors also reported on the wounds caused by explosive bullets (i.e. dum-dum bullets): In this dispatch from Agence France Presse, relayed by Radio Free Europe on 25 December 1989, Dr. Aurel Mogosanu, a medic in the intensive care unit of a Timisoara hospital, says based on his thirty years of experience, some of the wounds could only have been CAUSED by EXPLOSIVE BULLETS SHOT AT THE PROTESTERS”
doctorului aurel mogosanu, seful sectiei anestezie-terapie intensiva (ati), care il simpatiza. si-au luat halatele, iar zoran mi-a dat si mie unul, de la el.
spitalul judetean era inconjurat de soldati, iar la intrare era un civil inalt si solid, in aceeasi scurta de piele gri, cu un automat cu pat rabatabil la gat. ne-a privit cu o figura de gheata si n-a zis nimic vazandu-ne cu halatele albe sub brat. “studenti,” a explicat cristi si ne-a lasat sa trecem. in inconstienta noastra, nu ne-a fost teama nici o clipa ca ar fi putut sa ne legitimeze si, cum eu nu aveam carnet de student, am fi dat de dracu’. in holul spitalului, ne-am imbracat din mers cu halatele, moment in care am izbucnit toti trei intr-un ras isteric: halatul meu nu avea o maneca ! eram nebuni de legat ! zoran a gasit intr-o clipa solutia: mi-a smuls si cealalta maneca. nici azi, dupa 20 de ani, nu inteleg cum de nu s-a prins nimeni de impostura.
doctorul mogosanu a inteles dintr-o privire de ce am venit. si-a pastrat calmul si ne-a trimis pe sectie. saloanele erau pline de oameni raniti in noaptea care trecuse. am citit cu ochii nostri fisele de observatie, care aveau sa dispara pentru totdeauna in zilele urmatoare. diagnosticele erau aproape identice: “plaga impuscata” sau “plaga impuscata transfixianta“. unii erau in stare grava, altii aveau rani mai usoare. ne priveau cu suspiciune si doar cativa au indraznit sa vorbeasca cu noi. erau speriati si ne intrebau daca lumea a mai iesit in strada.
—————————————————————————-
Two of the testimonies from the Timisoara trials concern the killing/wounding of people with dum-dum bullets after the flight of Nicolae Ceausescu and Elena Ceausescu at 12:08 pm on 22 December 1989 (in other words, the so-called “terrorist phase” of the Romanian Revolution)–the cases of Iosif Cacoceanu and Alexandru Koos (see below).
“Margareta Cacoceanu (59 de ani) a relatat ca sotul ei a fost impuscat, cu gloante dum-dum, dintr-o “Dacie” rosie fara numar de inmatriculare.”
The testimony of Margaret Cacoceanu on 25 September 1990. The late Timisoara investigative journalist Iosif Costinas, who was one of the few to cover the trials as they were going on, wrote of Margaret Cacoceanu’s testimony in passing in the October 1990 Orizont article above. She discusses how her daughter related from the county hospital that her husband had been operated on after having been shot by the destructive dum-dum explosive bullets, but nevertheless perished.
Alexandru Koos, wounded by a dum-dum bullet on the night of 22-23 december 1989 in Timisoara
Posted by romanianrevolutionofdecember1989 on October 21, 2011
[as always, purely personal views based on purely personal research and publications over the past two decades]
Thanks to Miodrag Milin (and ASOCIAŢIA MEMORIALUL REVOLUŢIEI 16-22 DECEMBRIE 1989, TIMIŞOARA), the tapes of the Timisoara trials of 1990-1991 have been transcribed and made available to the public. These transcripts are highly valuable for the researcher of the December 1989 Romanian Revolution. To my knowledge, much of this information has never made it into the public domain, and much of the most important information has definitely not.
Back in 1990, the suggestion that non-draftees were infiltrated and positioned among and more importantly behind soldiers was hardly a radical idea…and indeed those who admitted the Army’s role in the bloodshed also pointed to their presence.
This might shed light on the claim of Army Lieutenant Colonel Dumitru Damian in January 1990 that approximately every unit of…twenty soldiers was subordinated to a Securitate officer who would stand behind them and monitor them. These Securitate officers would give the order to shoot and threaten to shoot the soldiers on the spot if they refused the order to open fire.[92]
[92].. Lt. Col. Dumitru Damian and Major Viroel Oancea, interview by William Totok, Die Tageszeitung, 23 January 1990, in trans. Heinz Lahni, “Generalul m-a facut dobitoc,” Contrapunct, 2 March 1990, 11.
One of the few Securitate officers to deviate from the courtroom routine of steadfast denial of the institution’s involvement was Colonel Ion Bunoaica, the commander of the Securitate’s uniformed troops in Timisoara. Testifying as a witness in late 1990, Bunoaica eventually admitted both that his men had been armed during the Timisoara unrest and, suggestively, that they had taken up “battle formations” behind Army units which opened fire.[91]
[91].. Iosif Costinas, “Nu sinteti dumneavoastra colonelul Bunoaica? [Aren’t you colonel Bunoaica?],” Orizont, 2 November 1990, 5; idem, “Jur sa spun numai adevarul… [I swear to tell the whole truth],” Orizont, 9 November 1990, 5.
Internet posters claiming to have been in the military and on the streets of Timisoara in December 1989 have discussed the appearance of personnel in military uniforms who very clearly were not from the military (my thanks to Corneliu N. Vaida for bringing the following to my attention):
Am fost la Timisoara militar in termen in 89. In fata noastra la un moment dat a fost dizlocat un pluton cu militari in tinuta kaki, mai in varsta ca noi, la 30-35 de ani si care nu aveau petlite si nici insemne de arma. Ii intrebam de vorba si nu ne raspundeau ne ignorau… Au tras orizontal rafale de pistol automat… Noi pana atunci am tras in plan vertical. Cine erau acei “militari”?
Noi toti am banuit ca erau ofiteri din trupele de securitate imbracati in postav kaki nou de la stoc care mirosea a naftalina.
Dupa aceea toata revolutia am petrecut-o pe un bloc in fata unei mitraliere si cu un camarad cu care ma scimbam periodic. Am ramas de atunci bolnav cu “mijlocul” din cauza frigului pe care l-am suportat atunci pe acel nenorocit de bloc.
Dumnezeu sa-i ierte pe toti eroii revolutiei din 1989…
BELOW 10 TESTIMONIES WHICH DISCUSS THE ROLE OF THESE “UNIDENTIFIED CIVILIANS OR SOLDIERS” [LIKELY PLAINCLOTHES SECURITATE AND/OR MILITIA OFFICERS], IN SOME CASES STATIONED BEHIND RANK-AND-FILE SOLDIERS:
Posted by romanianrevolutionofdecember1989 on October 20, 2011
[as always, purely personal views based on purely personal research and publications over the past two decades]
Thanks to Miodrag Milin (and ASOCIAŢIA MEMORIALUL REVOLUŢIEI 16-22 DECEMBRIE 1989, TIMIŞOARA), the tapes of the Timisoara trials of 1990-1991 have been transcribed and made available to the public. These transcripts are highly valuable for the researcher of the December 1989 Romanian Revolution. To my knowledge, much of this information has never made it into the public domain, and much of the most important information has definitely not.
Emblematic of post-Ceausescu Romania and the legacy of disinformation spread by the former Securitate and Ceausescu’s apologists in the 1990s (to understand, see https://romanianrevolutionofdecember1989.wordpress.com/the-uses-of-absurdity-romania-1989-1999/) was the July 2008 public release of declassified excerpts of Romanian Army documents from immediately after the December 1989 Revolution. The focus of journalists and forumisti was not upon researching to see if there was independent, confirmatory information to substantiate/corroborate the details contained in the Army documents, but upon how the documents were being used (thereby ignoring the possibility that two things were true at the same time: the documents were being used, but they also revealed the truth–which is exactly what was happening). Thus was lost yet another critical opportunity for understanding December 1989 as the testimonies from the Timisoara trials make clear.
Trupele de Miliţie, Securitatea în civil şi luptători ai USLA au acţionat, alături de militari, pentru oprirea manifestaţiilor de la Timişoara, din decembrie 1989. Informaţiile apar în “Jurnalul de luptă” al Ministerului Apărării, din perioada 16-22 decembrie. Acesta a fost azi făcut public de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie. Documentul a fost desecretizat în urma solicitării avocaţilor din dosarul în care generalii Victor Atanasie Stănculescu şi Mihai Chiţac sunt acuzaţi de omor deosebit de grav, respectiv tentativă de omor deosebit de grav.
1 /4.
Din documentul desecretizat azi, care conţine descrierea pe ore a evenimentelor petrecute la Revoluţia de pe Bega, reiese că trupe ale Securităţii, Miliţiei şi Unităţii Speciale de Luptă Antiterorism s-au infiltrat printre soldaţi. Aceşti militari ar fi tras asupra manifestanţilor, în special în momentele în care armata trăgea focuri de avertizare.
Un raport de informare al Ministerului Apărării Naţionale, întocmit de comandantul Marcu Dumitru din Arad, arată că acesta a semnalat “efective militare necunoscute” printre militarii săi. “Între efectivele noastre au fost semnalate efective de militari necunoscuţi care aveau în dotare lanterne foarte puternice şi care îndreptau fascicolul luminos spre balcoane, iar după aceea trăgeau asupra acestora – cazuri semnalate pe calea Girocului – îmbrăcaţi civili. Au fost semnalate efective ale Securităţii şi Miliţie în toate punctele unde am avut efective. Nu cunoaştem misiunile pe care le aveau de îndeplinit aceşti indivizi“, raporta comandantul.
“Rezulta ca, in perioada 16 – 21 decembrie 1989, la Timisoara, printre soldati au fost infiltrate diverse persoane. Astfel, au fost persoane imbracate in uniforma kaki si care detineau armament foarte sofisticat. Era armament de lupta de provenienta straina, care nu era in dotarea Armatei si cu care s-a tras inclusiv chiar si in soldati. Va dau un singur exemplu. Pe 17 decembrie au fost depistate cinci persoane straine care atacau masini de lupta ale armatei. Atunci cand au fost depistate, acele persoane care erau imbracate in uniforma specifica armatei au fugit.
Spatiul aerian era survolat de niste aparate de zbor mici, despre care nu s-a stabilit nici pana in prezent de unde proveneau. Au fost impuscati multi soldati, s-au atacat tancuri ale armatei. Documentele depuse de noi la dosar arata ca printre persoanele infiltrate in randul celor de la Timisoara se aflau oameni din Unitatea Speciala de Lupta Antiterorism si din Securitate”, a declarat Avocata lui Victor Stanculescu, Alice Draghici.
Trupe de Securitate, Miliţia, Securitatea în civil şi Trupele USLA au acţionat, alături de militari, pentru oprirea manifestaţiilor de la Timişoara, din decembrie 1989, potrivit “Jurnalului de luptă” depus la dosarul Revoluţiei de la Timişoara de la instanţa supremă.
Jurnalul arată că regimul s-a folosit de ofiţeri de securitate şi de trupe speciale, infiltraţi printre manifestanţi, pentru a “arunca vina pe seama armatei”.
“Includerea în mai multe locuri fierbinţi a unităţilor militare în cadrul unor dispozitive mixte, împreună cu forţele de ordine ( trupe de securitate, miliţie, USLA, grăniceri), specializate în acţiuni represive, de forţă, infiltrarea printre rândurile manifestanţilor a unor persoane, aparţinând Securităţii care acţionau cu deosebită abilitate, trăgând acoperit împotriva manifestanţilor, a fost deliberat folosită ca stabilirea responsabilităţii pentru împuşcarea unor oameni să devină practic imposibilă, şi a arunca pe seama armatei vina pentru o bună parte din tot ce s-a întâmplat în acele zile la Timişoara”, este una dintre concluziile unui raport înaintat Parlamentului României de Ministerul Apărării Naţionale, în 1990, inclus în Jurnalul depus la instanţa supremă.
Un alt raport de Informare al Ministerului Apărării Naţionale, întocmit de comandantul Marcu Dumitru din Arad, arată că acesta a semnalat “efective militare necunoscute” printre militarii săi.
“Între efectivele noastre au fost semnalate efective de militari necunoscuţi care aveau în dotare lanterne foarte puternice şi care îndreptau fascicolul luminos spre balcoane, iar după aceea trăgeau asupra acestora – cazuri semnalate pe calea Girocului – îmbrăcaţi civili. Au fost semnalate efective ale Securităţii şi Miliţie în toate punctele unde am avut efective. Nu cunoaştem misiunile pe care le aveau de îndeplinit aceşti indivizi”, raporta comandantul.
Să lămurim odată şi cu infiltrarea aceasta.Nimeni nu a spus, că securiştii, câte unul s-au infiltrat printre militarii în termen.Ceea ce se poate deduce din mărturiile martorilor oculari, este, că militarii în termen erau în dispozitiv, şi trăgeau focuri de avertizare, în sus. Securiştii însă, care erau pe rândul doi, au tras printre aceşti militari (că doar nu era dispozitivul compact, ermetic), şi de pe cuiburile de tragere instalate pe clădirile din jur, direct în demonstranţi. Scenariul a fost acelaşi peste tot, şi la Timişoara, şi la Bucureşti, Sibiu, Braşov, Cluj, Târgu Mureş etc. Ochitori speciali, dotaţi cu puşti cu lunetă, îmbrăcaţi de obicei în combinezoane negre, din cadrul forţelor speciale ale Securităţii, erau plasaţi în etajele superioare sau pe acoperişurile clădirilor înalte care înconjurau piaţa centrală a fiecărui oraş.
Aceste echipă de comando câteodată soseau în provincie deghizaţi în sportivi, erau cazaţi în hotelurile să zicem luxoase pe ultimul etaj, de unde nici n-au trebuit să iasă afară. Nu-i întâmplător că în acele zile, dar mai ales în noaptea de 22 spre 23 focurile de armă veneau dinspre hoteluri (de ex. la Braşov: Hotel Negoiu). Când au văzut că balanţa nu se înclină în favoarea lui Ceauşescu, datorită – hai să spunem clar – trecerii armatei de partea revoluţiei, băieţii ăştia s-au evaporat. S-au întors la slujbele lor acoperite ca civili, sau la unităţile securiste unde erau încadraţi. Iar noi, nu reuşim să le dăm de urmă nici după 19 ani. (Ce-i drept, procurorii nici nu s-au omorât să facă investigaţii serioase. Îia prinşi au fost lăsaţi să plece liber. Cică, au executat un ordin, şi asta se respectă între militari.)
Yet what is significant is the number of testimonies in court during the trials of Timisoara attesting exactly to that: the presence of well-armed civilians, clearly older than the standard military recruits who surrounded them, who opened fire on demonstrators. [Below, from testimonies previously shared in other parts of this series]
Some excerpts: P.C.: Ati dat o declaratie? Po. I. : Da P.C.: O mentineti? Po. I. Da (p. 827) P.C.: “Inteleg sa fiu audiat in cauza ca parte civila”, da? V-as ruga sa faceti putin liniste! “Mentin declaratia de la Procuratura si…” (p. 833)
Po. I.: …Da [am fost ranit]. Si dupa aceea a venit unul dintre trei [civili mai in varsta] dupa mine, m-a tarat pana la masina si la masina, acolo, am luat o bataie…ca n-am putut doua saptamani nici sa mananc nimica. M-a lovit cu patul de arma in falca si cu bocancii in cap. Si m-au dus, m-au dus la Garnizoana. La Garnizoana m-au aruncat din masina si a venit ofiterul de serviciu. Au venit si acestia trei a spus lu’ ofiterul de serviciu, cica: “Luati-l si duceti-l la arest.” Atata retin foarte bine minte, ca ofiterul a spus, cica: “Nu, voi trageti cu dum-dum-uri si dupa aia Armata raspunde. Voi omorati oameni si raspunde Armata dupa aceea.” Asta tin minte precis. Si de acolo mi-am dat seama ca nu poate sa fie soldati aceia. (p. 830)
Perhaps most interesting are the words of Traian Orban, commenting on the release of the Army documents in July 2008, but comparing it to his court testimony in 1990–when he clearly laid emphasis on the role played by these older civilians amongst the soldiers…
Generalii vor să scapede puşcărieÎnsemnările desecretizate din „Jurnalul de luptă“ din perioada 17-22 decembrie 1989, aflat la MApN, încearcă să acrediteze ideea că victimele de la Timişoara trebuie trecute în seama lucră torilor de Securitate, Miliţie şi USLA, infiltraţi printre militarii forţelor armate. Prin urmare, Armata nu s-ar face vinovată de cei 72 de morţi şi cei peste 350 de răniţi. Afirmaţiile sunt contrazise de răniţii de acum 18 ani. Potrivit lor, generalii în rezervă Stănculescu şi Chiţac, condamnaţi la 15 ani de închisoare în dosarul „Revoluţiei de la Timişoara“, vor să folosească jurnalul desecretizat al acţiunilor de luptă din MApN ca să scape de puşcărie şi nicidecum pentru a scoate la lumină un adevăr istoric. Stănculescu şi Chiţac sunt complici cu aşa-zişii „infiltraţi“, pe care i-au tăinuit timp de 18 ani, mai spun ei.„Există numeroase mărturii în care participanţi la evenimentele de atunci, unii dintre ei răniţi, au declarat că au văzut cu ochii lor militari în termen şi cadre militare aparţinând MApN trăgând în demonstranţii de la Timişoara. Eu am fost împuşcat în Piaţa Libertăţii şi asupra noastră s-a tras, fără somaţie, atât de la nivelul trotuarului, cât şi din balconul Diviziei 18 Mecanizate Timişoara. Militari înarmaţi cu pistolete şi cu AKM-uri au ieşit din Garnizoana Militară şi au tras în noi tot fără somaţie. La noi, la Memorialul Revoluţiei, sunt sute de astfel de declaraţii care spun că armata a tras în populaţia paşnică. Interesant este faptul că Victor Atanasie Stănculescu foloseşte abia acum, în procesul pe care revoluţionarii timişorenii l-au intentat, astfel de însemnări.Stănculescu şi Chiţac au fost la vremea respectivă persoanele cu cel mai înalt grad prezente la Timişoara şi care au coordonat reprimarea violentă a demonstranţilor. Dacă Stănculescu ştia că lucrători din Securitate, miliţieni şi uslaşi au fost infiltraţi printre militari şi au omorât oameni, atunci este tot atât de vinovat, fiind complice cu infiltraţii, pentru că nu i-a deconspirat şi nu i-a predat justiţiei militare pentru a fi judecaţi. Putea să facă acest lucru imediat după Revoluţie, când a devenit ministru al apărării, iar Chiţac ca ministru de interne. Din contră, ei au stopat cercetă rile, în calităţile pe care le aveau, legate de revolta de la Timişoara“, a declarat Traian Orban, rănit în Revoluţie şi preşedinte al Memorialului Revoluţiei de la Timişoara.
Cristian Rusu: Pe 8 ianuarie audiat de procuror: …A venit o masina Dacia 1300 combi, culoare glabui, au coborat trei indivizi in civil, care au mers in spatele cordonului si au ordonat foc. S-a tras cu gloante “dum-dum.”
Cristian Rusu: “Si de la baietii cu care am fost internat in spital, si de-acolo cu care m-am intilnit, si de la care au mai venit pe la mine pe la spital, si de la baietii care ne pazeau, militarii, de la ei am aflat ca sunt gloante ‘dum-dum’.”
Posted by romanianrevolutionofdecember1989 on October 19, 2011
[as always, purely personal views based on purely personal research and publications over the past two decades]
Thanks to Miodrag Milin (and ASOCIAŢIA MEMORIALUL REVOLUŢIEI 16-22 DECEMBRIE 1989, TIMIŞOARA), the tapes of the Timisoara trials of 1990-1991 have been transcribed and made available to the public. These transcripts are highly valuable for the researcher of the December 1989 Romanian Revolution. To my knowledge, much of this information has never made it into the public domain, and much of the most important information has definitely not.
articolul din Tineretul Liber invocat era despre Bogdan Serban Stan, jucator de rugby, impuscat cu un glont “vidia 6 mm” (Elena Bancila, Trage lasule!, p. 94)
One of the particularly moving stories of the December events is that of Bogdan Serban Stan, 21 years old and one of three members of the under-22 Rapid Bucuresti rugby team who perished in the events. Bogdan’s mother, Elena Bancila, was determined not to let the memory of her son be forgotten with his tragic death. Bogdan had demonstrated on the night of 21-22 December in University Square and returned to fight at Television where on the night of 23 December at 3:50 am he was shot by an assailant in civilian clothes: “The path of the ‘6 mm vidia’ cartridge blew a hole through his lung and ‘passed through’the T9 section of his spine, coming to a rest vertically in the bone marrow.”[45]
[45] Elena Bancila, Trage Lasule! (Bucuresti: Editura Victor Frunza, 1990), pp. 65-66 (from Adevarul, 13 January 1990), and quote from pp. 94-95. Bancila also claimed that a hospital nurse had told her some of those killed appeared to have been the victims of “exploding bullets” (see the series by Cristina Balint and Nicolae Tone in Tineretul Liber in September 1991, particularly part XI “Eu nu pot fi cumparata [I can’t be bought],” and part XII “Daca altfel nu se poate, voi cere deshumarea [If there is no other way, I’ll ask for his body to be exhumed], 22 and 24 September 1991 respectively). In this series, the bullet that killed her son is referred to as “under 6 mm.”
Posted by romanianrevolutionofdecember1989 on October 16, 2011
[as always, purely personal views based on purely personal research and publications over the past two decades]
Thanks to Miodrag Milin (and ASOCIAŢIA MEMORIALUL REVOLUŢIEI 16-22 DECEMBRIE 1989, TIMIŞOARA), the tapes of the Timisoara trials of 1990-1991 have been transcribed and made available to the public. These transcripts are highly valuable for the researcher of the December 1989 Romanian Revolution. To my knowledge, much of this information has never made it into the public domain, and much of the most important information has definitely not.
We know that some of those shot with dum-dum explosive bullets on the streets of Timisoara on 17 December 1989 were shot by unidentified individualsriding in ARO vehicles. Below are three cases.
1) Irish Television (RTE) captured what were apparently the last hours of Florica Sava’s tragic end. Warning: the scene from 11:00 to 11:30 is graphic and unsettling.
Brendan O’Brien (reporter): “Florica Sava, a 33 year old mother of two young sons, was shot from a car with a dum-dum bullet. It caused massive internal injuries. Doctors said she had just hours to live.”
Sava Florica, 33 de ani, vinzatoare la Loto-pronosport in cartierul Fabric, impuscata din mers, in Piata Traian
Barzeanu Atanasie, 65 anit, medic primar, doctor in stiinte, chirurg, Spitalul Judetean Timisoara
“…sintem deci in 18 decembrie…Pe la orele doua si patruzeci, cind inchideam o operatie–Sava Florica, 33 de ani, vinzatoare la Loto-pronosport in cartierul Fabric, impuscata din mers, in Piata Traian, dintr-un ARO, pacienta prezentindu-se o echimoza cu distrugerea tesuturilor (plaga in diametru de 15 centimetri), a tesuturilor din regiunea epigastrica, inclusiv a muschilor drepti abdominali, cu ruptura a colonului ascendent transvers si a jejuno-ileonului, fiind in stare de soc grav traumatic, hemoragic–, fara sa-mi poti explica nici macar acum cu ce fel de gloante a putut fi lovita, pentru ca nu am identificat nici orificiul de iesire si nici pe cel de intrare, a venit o asistenta de la Chirurgie I, care mi-a spus sa merg la domnul Ignat.”
Titus Suciu, Reportaj cu Sufletul la Gura, (Editura Facla 1990), pp. 133-134.
2) 26 septembrie 1990. Audierea partii civile Gherasim Doinita
Vanzatoare, 25 de ani. Impuscata dintr-un ARO de culoare kaki, ce se deplasa dinspre pod, de la Piata ,Badea Cartan’, spre Fabrica de Bere. Ranita in bazin, cu glont exploziv, e pensionata. Langa ea a murit o femeie. Au fost, de fapt, primele persoane impuscate pe aceea strada.
3) The following first appeared in Gyorgy Mandics’s Temesvari golgota (1991) pp. 348-349 and is reprinted in his A Manipulalt Forradalom (2009). [My guess is this is also the source for the reference to dum dum bullets in the German language wikipedia entry for http://de.wikipedia.org/wiki/Rum%C3%A4nische_Revolution_1989 — Hans Vastag, György Mandics, Manfred Engelmann: Temeswar. Symbol der Freiheit. Wien 1992. ]
Ket esetuk volt az elejen. Ezert is hivtak be oket. Egy 14 eves gyermeket a haz elott lottek le, szinte a szomszedban, egy golyoszoros ARO-rol talaltak el; egy oreg nenit a ter tuloldalon, az erkelyen ertek a golyok. A zarja ment ki, kicsit nagyott hallott mar, amire is csoda, 64 evesen, azt hirtelen ugy erezte, hogy labaibol kimegy minden ero es lecsusott az erholya. Na milyen gyonge lettem egyszeruen–mondotta maganak. de ahogyan fel akart tapaszkodni meg lepve tapasztalt, hogy vertocsa gyult alatta. Bekialtolt a vegenek aki egy szomszed segitsegevel athozta a nenit a legkozelebbi korhazba, itt a Marasti ter tuloldalan, az uj Klinikakba, avagy hivatalos neven a 2 szamu korhazba, ahol rogton osszecodult mindenki csodat latni. Ekkor hivtak be Baranziekat es minden mozgositato orvost, hiszen a fegyverek ropogatak. Azota is kisebb nagyobb megszakitasokkal, felfelecsapolt a gepfegyverek, golyoszorok, geppisztolyok langzivatarja, remulettel telitva az ejszaki eget.
p. 349
De azt a ket elso esett nem kovettek ujabbok. Igz aztan volt ido alaposan szemugyre venni a nenit akinek combjan elol egz akkora lyuk tatongott mint egy egy lejes, a comba hatso felen ahol eltavotott a golyo, ott viszont mar akkora mint egy otlejes. Fluture doktor, az egzik sebesz erosen kototte az ebet a korohoz, hogy ez egz specialis dum-dum robbanogolyo okozta seb, hiszen a szakirodalomban azt irjak, hogy csak ez a robbannolovedek-fajta-amelyet ugyan az ENSZ eltitott, am a nemzetkozi terrorizmusban kulonesen divatos ma is–okoz az izomszovetbol kijovet sokkal nagyobb roncsolasokat mint a bemenetnel. Az orvosok odazarandokoltak a sebesulthoz, mivel egzik sem latott semhogy dum-dum golyo utotte sebet, de egyaltalan lott sebet sem soha eleteben. Igz aztan csak szivtak a rangeletrahoz igazodva a sebesz foorvosok az amerikai Kentet, a foamnesztezialogus a holland pipadohanyt, az asztalyos orovosok a bolgar BT-t, a fonoverek a jugoslav Vikend-et, a noverek es helyapolok a roman Snagov-t, Golfot. Es vartak.
(Note: it is unclear who the 64 yr. old described was…there are several individuals without ages listed as injured or dead during the events, but I think it more likely the age of the woman is incorrect)
Other discussions of those who were killed by gunmen shooting from ARO vehicles suggest they almost definitely belonged to the Securitate and Militia (MI)
Carpin Danut ( 86 )
Profesie: Parchetar
Data nasteri: 1960
Locul nasterii: Timis
Calitate: Erou Martir
Data mortii: 17 decembrie 1989
Locul mortii: Timisoara, Calea Aradului
Cauza: Impuscat in abdomen
Vinovati: Persoane neidentificate care au tras asupra manifestantilor dintr-un ARO
Observatii: Ars la Crematoriul “Cenusa”
Grama Alexandru ( 202 )
Profesie: Muncitor la COMTIM
Data nasteri: 15.11.1971
Locul nasterii: Timis
Calitate: Erou Martir
Data mortii: 17 decembrie 1989
Locul mortii: Timisoara, Clinicile Noi
Cauza: Impuscat, dupa ce fusese ranit in maxilar si mana pe Calea Aradului
Vinovati: Persoane neidentificate care au tras asupra manifestantilor dintr-un ARO
Observatii: Cadavrul a fost gasit dupa opt zile
:
Lacatus Nicolae ( 224 )
Profesie: Muncitor
Data nasteri: 20.06.1962
Locul nasterii: Timis
Calitate: Erou Martir
Data mortii: 17 decembrie 1989
Locul mortii: Timisoara, Piata Traian
Cauza: Impuscat in torace
Vinovati: S-a tras asupra multimii dintr-un ARO (masina apartinea MI)
Observatii: Ars la Crematoriul “Cenusa
Sava Florica ( 698 )
Profesie: Vanzatoare
Data nasteri: 03.09.1956
Locul nasterii: Timis
Calitate: Decedat in legatura cu evenimentele
Data mortii: 18 decembrie 1989
Locul mortii: Timisoara, Piata Traian
Cauza: Impuscata in abdomen
Vinovati: S-a tras dintr-un ARO (masina apartinea MI)
Observatii:
REVOLUŢIE: Moartea care a venit dintr-un ARO al trupelor USLA
Ştefan Both
4498 afişări
Joi 3 dec 2009
//
Timişoara
Georgeta Carpin regretă morţii din decembrie 89
După 20 de ani de la Revoluţie, până în 20 decembrie când Timişoara a fost declarat oraş liber de comunism, redacţia Adevărul de Seară vă prezintă 20 de poveşti despre 20 de familii timişorene care au plătit cel mai scump preţ pentru cei 20 de ani de libertate: viaţa. Astăzi: povestea familiei Carpin.
Dănuţ Carpin era parchetar, iar duminică avea de făcut o lucrare de palux, la un apartament. Acolo s-a decis să meargă împreună cu prietenii la demonstranţie. Acesta a ajuns într-un grup care se deplasa spre Facultatea de Agronomie, aflat la intrarea în oraş. În faţa Uzinei de Textile, din Calea Aradului, s-a aflat un cordon al armatei, care nu lăsau pe nimeni să iasă sau să intre în oraş.
„În momentul în care soldaţii i-au somat pe manifestanţi, dintr-un ARO s-a scos o mitralieră pe geam şi au început să tragă. Dănuţ a fost lovit de un glonţ în burtă, a făcut hemoragie şi a murit”, a declarat Georgeta Carpin.
Celebrul ARO al Ministerului de Interne şi-a făcut apariţia în mai multe zone ale oraşului, în zona Podului Decebal, în Piaţa Maria şi în Piaţa Traian. Din mărturiile martorilor, cei din ARO, îmbrăcaţi în salopete ale gărzilor patriotice, ridicau manifestanţi şi îi duceau în aerestul miliţiei judeţene.
Cei care au tras au rămas neidentificaţi. Se pare însă că era vorba de un echipaj al Unităţii Speciale de Luptă Antiterostistă, pentru că numai ei aveau în dotare acest tip de ARO, blindat.
În scurt timp de la deschiderea focului, la faţa locului a sosit o salvare, care l-a dus pe Dănuţ Carpin la Spitalul Judeţean. „Prietenii lui mi-au spus că a murit. Pe 20 decembrie m-am dus la judeţean. Vroiam să iau cadavrul să-l îngrop, dar nu am găsit nimic. A dispărut. La fel şi registrele”, a mai povestit Georgeta Carpin.
Psihoza gropilor comune
A urmat psihoza gropilor comune printre cei care şi-au pierdut persoanele dragi. Sute de oameni au luat la colindat cimitirele. S-a săpat în căutare de împuşcaţi în cimitirul Eroilor, în cimitirul săracilor şi pe o tarla din cartierul Freidorf. Au şi fost găsite câteva persoane împuşcate!
Corpul lui Dănuţ Carpin s-a aflat printre cele 43 de cadavre care au fost furate de securitatea şi duse cu un camion frigorific de la Comtim, la crematoriul Cenuşa, din Bucureşti.
De abia în ianuarie 1990 s-a aflat ce s-a întâmplat cu morţii. „Pentru că nu avea acte la el, în foaia întocmită de medic au fost trecute doar semnalmentele şi cum era îmbrăcat. Scria că e o persoană neidentificată! Era descris pantoful, pantalonii, geaca”, a mai declarat Georgeta Carpin.
„Păcat de cei care au murit”
După 20 de ani de la acele evenimente, Georgeta Carpin este extrem de dezamăgită. Pentru ea, Revoluţia nu a adus mult aşteptata schimbare. „Păcat de acei tineri care au murit. Nu este o mare schimbare. Tot acolo locuiesc unde am stat şi înainte de 89. Nu am altă locuinţă, nu am maşină, nu am nimic. Poate aş fi avut mai multe dacă ar fi trăit el”, a mai declarat Georgeta Carpin.
Aceasta susţine că nu a primit nici până astăzi nu a primit pământul promis de Primărie, pentru copilul lor. „Spun că suntem în evidenţa lor, dar nu au terenuri libere acum”, a mai declarat Georgeta Carpin. Femeia merge în fiecare an în pelerinaj la Bucureşti, la crematoriu şi în Popeşti Leordeni, locul unde a fost aruncat cenuşa celor arşi.
Doi morţi şi nouă răniţi în “Aradului”
În sinteza Parchetului Militar, despre evenimentele din 17 decembrie, din Calea Aradului, se spune că un detaşament de 50 de militari de la UM 01008 comandat de maiorul Surdu Dănuţ şi maiorul Negovan Petrică, au primit ordin să asigure paza Intreprinderii Textile.
„În jurul orelor 22 o coloană de manifestanti s-a deplasat pe Calea Aradului, spre ieşirea din oraş. Când coloana s-a apropiat la circa 100 metri de poarta intreprinderii, militarii, care nu au cunoscut intenţiile demonstranţilor, au somat prin voce şi foc de avertisment. Demonstranţii s-au refugiat spre imobilul la parterul căruia se afla librăria Tudor Arghezi”.
Pe fondul deschiderii focului de către militari, din spatele coloanei de demonstranţi, persoane neidentificate aflate într-un ARO au tras împotriva manifestanţilor. În zonă au fost împuşcate mortal două persoane şi rănite nouă.
Declaratie Kali Adrian Matei: nascut in 30 iulie 1968 la Timisoara, muncitor la IJPIPS (1989), impuscat in spate
In 17 decembrie am mers la lucru, unde lumea spunea ca huliganii au distrus orasul, ca s-a strigat “Jos Ceausescu!”, “Jos pantofarul!”. Eu am tacut, am asteptat sfirsitul programului, apoi am plecat acasa. Tramvaiele nu circulau. Ajungind la “Sinaia” am vazut o duba a militiei care circula si facea apel la intelegerea noastra. De la biserica ortodoxa la podul de la “Maria” circulatia era posibila pe o singura parte, geamurile de la magazine erau sparte si inlocuite. Un cordon de militari de securitate oprea accesul pe partea unde e biserica reformata. Ocolind, am vazut ca si in spatele strazii lui Tokes se aflau camioane cu prelata si doua masini ARO blindate, cu mitraliere jumelate. Linga ele, 6 persoane cu salopete verzi si casti.
Cind am ajuns pe pod am vazut la lumina becului de pe stilp ca sint impuscat in piciorul drept. A inceput sa ma doara groaznic. M-am indreptat mai mult in fuga cu piciorul drept tiris cu gindul sa ajung la depoul de tramvaie, dar cind am traversat b-dul Leontin Salajan am fost interpelat de o masina ARO in care erau doi indivizi. Unul mi-a spus sa urc in masina, in spate. Am intrebat pentru ce si mi-a dat de inteles ca ma impusca daca nu fac ceea ce-mi cere. Acel individ era imbracat cu un costum inchis (gri) si pe cap palarie neagra. Sub haina mi-a dat de inteles ca are o arma, deoarece a dus mina dreapta spre haina. Mi-a deschis usa spunindu-mi ca nu se intimpla nimic, voi da o declaratie si imi da drumul. Dupa ce am urcat am vazut ca in ARO erau trei persoane intinse cu fata in jos. Mi-a ordonat sa ma culc peste ei. Eu m-am facut ca ma supun ordinului dar dupa ce a inchis usa m-am asezat pe bancheta din dreapta unde am inceput sa ma gindesc ca s-a apropiat sfirsitul zilelor mele. ARO-ul a intrat in curtea militiei judetene. Aici au deschis usa din spate si au spus jos. Eu am coborit primul, iar dupa mine ceilalti trei. Am fost predati la un militian solid si inalt care era impreuna cu doi militari de militie insotiti de bite proaspat facute. Militianul i-a intrebat pe cei ce ne-au adus “acestia ce au facut?”, la care cel ce ne-a deschis usa ARO-ului i-a spus rizind ca au vrut sa ia scaunul lui Ceausescu.
Sinteza Parchetului Militar despre revolutie: “Dosarul nr. 252/P/1992 – privind evenimentele ce au avut loc in 17 decembrie 1989 pe Calea Aradului din Timisoara.
In seara zilei de 17.12.1989, un detasament de 50 militari de la UM 01008 Timisoara comandat de maiorul Surdu Danut si maiorul Negovan Petrica, au primit ordin sa asigure paza Intreprinderii Textile Timisoara. Misiunea a fost ordonata de comanda UM 01024 Timisoara, la solicitarea conducerii intreprinderii.
In jurul orelor 22 o coloana de manifestanti s-a deplasat pe Calea Aradului, spre iesirea din oras. Cind coloana s-a apropiat la circa 100 metri de poarta intreprinderii, militarii, care nu au cunoscut intentiile demonstrantilor, au somat prin voce si foc de avertisment. Demonstrantii s-au refugiat spre imobilul la parterul caruia se afla libraria “Tudor Arghezi”.
Pe fondul deschiderii focului de catre militari, din spatele coloanei de demonstranti, persoane neidentificate aflate intr-un autoturism ARO au tras impotriva manifestantilor. Acest aspect este confirmat de martorii oculari si de 3 dintre raniti.
In zona au fost impuscate mortal 2 persoane si ranite 9.
Martorul ocular Mosiesei Petru declara ca cei doi decedati au fost impuscati de persoane necunoscute ce se aflau in acel ARO. Martorul Vidican Mihai, fost ofiter de securitate, declara ca in prezenta sa, un lucrator M.I. a afirmat ca a tras dintr-o masina pe Calea Aradului in 17.12.1989″.
nascut in 22 aprilie 1950, sofer la IJTL, arestat si batut
Era ora 19,10. Am plecat spre Badea Cirtan cu gindul sa spun la sefa mea ca nu se mai poate aduce nici un tramvai. In apropiere de podul de peste Bega a venit dinspre Piata Badea Cirtan un camion cu militari foarte galagiosi. Camionul se deplasa cu viteza redusa si a virat in directia mea. Cind a ajuns linga mine mi s-a ordonat de catre acei militari: stai!, si eu am stat. Ei au ris si au deschis focul asupra mea, in acelasi timp mi-au strigat: fugi! Am simtit arsuri in par pe cap si lovituri pe spate. Dupa aproximativ 3-4 metri am cazut jos. Am auzit strigind doua femei ca l-ati omorit ucigasilor, dar eu m-am ridicat si am incercat sa fug spre Badea Cirtan. Am cazut si iar m-am ridicat. Nu stiam ce se intimpla cu mine. Cind am ajuns pe pod am vazut la lumina becului de pe stilp ca sint impuscat in piciorul drept. A inceput sa ma doara groaznic. M-am indreptat mai mult in fuga cu piciorul drept tiris cu gindul sa ajung la depoul de tramvaie, dar cind am traversat b-dul Leontin Salajan am fost interpelat de o maina ARO in care erau doi indivizi. Unul mi-a spus sa urc in maina, in spate. Am intrebat pentru ce si mi-a dat de inteles ca ma impusca daca nu fac ceea ce-mi cere. Acel individ era imbracat cu un costum inchis (gri) si pe cap palarie neagra. Sub haina mi-a dat de inteles ca are o arma, deoarece a dus mina dreapta spre haina. Mi-a deschis usa spunindu-mi ca nu se intimpla nimic, voi da o declaratie si imi da drumul. Dupa ce am urcat am vazut ca in ARO erau trei persoane intinse cu fata in jos. Mi-a ordonat sa ma culc peste ei. Eu m-am facut ca ma supun ordinului dar dupa ce a inchis usa m-am asezat pe bancheta din dreapta unde am inceput sa ma gindesc ca s-a apropiat sfirsitul zilelor mele. ARO-ul a intrat in curtea militiei judetene. Aici au deschis usa din spate si au spus jos. Eu am coborit primul, iar dupa mine ceilalti trei. Am fost predati la un militian solid si inalt care era impreuna cu doi militari de militie insotiti de bite proaspat facute. Militianul i-a intrebat pe cei ce ne-au adus “acestia ce au facut?”, la care cel ce ne-a deschis usa ARO-ului i-a spus rizind ca au vrut sa ia scaunul lui Ceausescu. Ne-a impins de spate catre intrare unde ne asteptau bitele care in mai multe reprize s-au ridicat si s-au coborit pe capul meu. Nu stiu de ceilalti pentru ca eu nu mai vedeam si nu mai auzeam nimic din cauza durerii de la lovituri si de la piciorul impuscat. Glontul imi strapunsese incaltamintea, talpa piciorului iesind prin talpa incaltamintei. Se pare ca am cazut jos. Pentru citeva secunde mi-am pierdut constinta. Ma aflam intr-un hol la un demisol unde erau unde erau alti militari de militie cu aceleasi bite in mina care mi-au ordonat sa intru intr-o incapere. Si de aceasta data am fost lovit cu bitele. Odata intrat in aceasta camera de la subsol mi s-a ordonat culcat cu burta in jos. Pe jos era un praf alb (var sau creta) si stropit cu apa. M-am culcat pe jos. Nimerind linga un calorifer, am bagat capul sub calorifer. Mentionez ca la circa 20-30 minute aveam noi veniti, astfel camera era arhiplina cu demonstranti batuti groaznic. Toti aratau foarte rau. Am fost batuti cam din 40-45 minute la rind fara sa fim intrebati macar un cuvint. Eram batuti in cap si in stomac de catre militarii care apartineau militiei.
This revelation by former Army soldier Liviu Stefanut suggests fairly clearly that those in the ARO vehicle spotted on 24 December 1989 in Timisoara were Interior Ministry employees.
TIMISOARA, 24 decembrie 1989
“Un ARO care aduce moartea”
Revenind la duminica aceea de 24 decembrie, lucrurile au inceput sa se mai linisteasca. Am iesit in oras la barajele facute de soldati impreuna cu civilii. Deja fraternizasem…Pe la ora prinzului, dinspre gara Timisoara Est catre unitatea noastra, pe strada Borzesti, venea un ARO al MI. Numai ei aveau in dotare tipul acela de masini blindate [e vorba de un ABI ?], cu turela si mitraliera. Eu eram cu niste civili, cu un ofiter slabut si inalt de la batalion si un maistru militar mai in varsta. Am oprit masina. Inauntru erau 3 sau 4 barbati imbracati cu haine de Garzi Patriotice, fiecare cu cate un pistol mitraliera tip MI, cu pat ratabil si teava scurta, munitie si saculete de strans tuburile (!!). Astia ne-a pus pe ganduri pentru ca cine trage cinstit nu era interesat ca un glont isi pierde tubul pe unde s-a tras, fara sa fie recuperat…Pe cand saculetele acelea se amplasau pe arma pentru a putea fi sigur ca recuperezi toate tuburile de la cartusele trase si nu lasi urme…De asemenea, mitraliera de la turela avea banda cu cartuse montata…Masina a fost retinuta si ei dusi la unitatea noastra. Interesant este ca, in urma cu vreo doua ore, niste civili ne-au relatat ca, la o coada la lapte–undeva in zona–s-a tras asupra oamenilor dintr-un ARO blindat, cu mitraliera…Asta se intamplase pe la Calea Aradului, cam la 1 km si ceva de noi. Masina pe care o oprisem era exact la fel cu cea din care ni se relatase ca s-a tras. Dar, puteau fi si mai multe masini de acest fel.
Liviu Stefanut, fost soldat, UM 01864/l Timisoara, cu Dan Preisz, “Teroristii Timisoarei,” Romania Libera, 21 aprilie 1994
[as always, purely personal views based on purely personal research and publications over the past two decades]
Thanks to Miodrag Milin (and ASOCIAŢIA MEMORIALUL REVOLUŢIEI 16-22 DECEMBRIE 1989, TIMIŞOARA), the tapes of the Timisoara trials of 1990-1991 have been transcribed and made available to the public. These transcripts are highly valuable for the researcher of the December 1989 Romanian Revolution. To my knowledge, much of this information has never made it into the public domain, and much of the most important information has definitely not.
When reading the courtroom testimony below, keep in mind here the unambiguous rejection by military prosecutor Dan Voinea of the use of dum-dum bullets in December 1989:
Dan Voinea: There were no victims (people who were shot) from either vidia bullets or dum-dum bullets. During the entire period of the events war munitions were used, normal munitions that were found at the time in the arsenal of the Interior Ministry and the Defense Ministry. The confusion and false information were the product of the fact that different caliber weapons were used, and therefore, the resulting sound was perceived differently. (General Dan Voinea, interview by Romulus Cristea, “Toti alergau dupa un inamic invizibil,” Romania Libera, 22 December 2005, online edition.)
Cristian Rusu: Pe 8 ianuarie audiat de procuror: …A venit o masina Dacia 1300 combi, culoare glabui, au coborat trei indivizi in civil, care au mers in spatele cordonului si au ordonat foc. S-a tras cu gloante “dum-dum.”
Cristian Rusu: “Si de la baietii cu care am fost internat in spital, si de-acolo cu care m-am intilnit, si de la care au mai venit pe la mine pe la spital, si de la baietii care ne pazeau, militarii, de la ei am aflat ca sunt gloante ‘dum-dum’.”
Daniela Lengyel: “…Dar tot cu mine in spital, in salonul alaturat, era fata care era tot impuscata la Podul Decebal, dar avea glont exploziv, mai avea 10 cm de os in mana…”
un alt caz posibil…
Aurica Rusu (mama lui Marius Ciopec): “Da. Si glontul i-a ramas in craniu si unul, pe obrazul stang, in dreptul gurii, i-a perforat capul si i-a explodat in ceafa. Ala i-a facut o gaura mare.”
Posted by romanianrevolutionofdecember1989 on October 2, 2011
[as always, purely personal views based on purely personal research and publications over the past two decades]
Thanks to Miodrag Milin (and ASOCIAŢIA MEMORIALUL REVOLUŢIEI 16-22 DECEMBRIE 1989, TIMIŞOARA), the tapes of the Timisoara trials of 1990-1991 have been transcribed and made available to the public. These transcripts are highly valuable for the researcher of the December 1989 Romanian Revolution. To my knowledge, much of this information has never made it into the public domain, and much of the most important information has definitely not.
When reading the courtroom testimony below, keep in mind here the unambiguous rejection by military prosecutor Dan Voinea of the use of dum-dum bullets in December 1989:
Dan Voinea: There were no victims (people who were shot) from either vidia bullets or dum-dum bullets. During the entire period of the events war munitions were used, normal munitions that were found at the time in the arsenal of the Interior Ministry and the Defense Ministry. The confusion and false information were the product of the fact that different caliber weapons were used, and therefore, the resulting sound was perceived differently. (General Dan Voinea, interview by Romulus Cristea, “Toti alergau dupa un inamic invizibil,” Romania Libera, 22 December 2005, online edition.)
Adrian Kali’s story has been covered elsewhere since: “Deşi este proprietarul celei mai numeroase armate paşnice din România, Adrian Kali a fost împuşcat de două ori. Întâi cu un glonte exploziv, aşa-numitele dum-dum, apoi cu un glonte de 7,62. Asta s-a întâmplat în timpul Revoluţiei din 1989, în 17 decembrie, pe Podul Decebal.” http://www.agenda.ro/old/2001/31-01-c.htm .
Ioan Musca: “Eu asa zic, ca la cele trei focuri. Fiindca doua dintre ele au fost si explozive. Si acuma am film aicia, daca vreti sa-l vedeti…Se vad schijele care-s ramas in picior. Doua le-au scos acolo, al treilea nu l-au mai putut scoate.”
————————————————
Mariana Rodica Farcau
La podul Decebal, intre pod si parc, erau militari in uniforma verde. Printre ei si unii mai in virsta, imbracati civil. In spate se vedea si un camion. Cind ne-am aproiat de ei, strigind “Armata e cu noi!” si alte lozinci, ne-am pomenit cu o ploaie de gloante (fara somatie). In momentul acela am simtit o durere puternica si am cazut. Fusesem atinsa de doua gloante (unul exploziv).http://www.timisoara.com/newmioc/14.htm
Like Adrian Kali and Ioan Musca (above), Mariana Farcau had wounds from two types of bullets–suggesting two sets of shooters, but also suggesting that doctors were capable of discerning the difference of between normal ammunition and explosive ammunition.
One of the two bullets with which Traian Orban was wounded was removed in Austria where doctors did not confirm that it was a dum-dum bullet (the other bullet had been removed in Timisoara)
Alexandru Koos who was wounded on the night of 22-23 December 1989 also was treated in Austria however, where both doctors and experts confirmed that the bullet in question was a dum-dum bullet.
Foreign doctors who came to Romania to treat the wounded as well as those who treated the wounded in their home countries confirmed the use of dum-dum bullets during the December 1989 bloodshed.
Posted by romanianrevolutionofdecember1989 on September 30, 2011
[as always, purely personal views based on purely personal research and publications over the past two decades]
Thanks to Miodrag Milin (and ASOCIAŢIA MEMORIALUL REVOLUŢIEI 16-22 DECEMBRIE 1989, TIMIŞOARA), the tapes of the Timisoara trials of 1990-1991 have been transcribed and made available to the public. These transcripts are highly valuable for the researcher of the December 1989 Romanian Revolution. To my knowledge, much of this information has never made it into the public domain, and much of the most important information has definitely not.
Below, the witness Rodica Novac states that in the Morgue “there were several horror scenes, even for a medic such as myself…it will remain a nightmarish memory, the wounds of these explosive bullets [gloante explozive] have remained with me in particular…” (p. 653)
When reading the courtroom testimony below, keep in mind here the unambiguous rejection by military prosecutor Dan Voinea of the use of dum-dum bullets in December 1989:
Dan Voinea: There were no victims (people who were shot) from either vidia bullets or dum-dum bullets. During the entire period of the events war munitions were used, normal munitions that were found at the time in the arsenal of the Interior Ministry and the Defense Ministry. The confusion and false information were the product of the fact that different caliber weapons were used, and therefore, the resulting sound was perceived differently. (General Dan Voinea, interview by Romulus Cristea, “Toti alergau dupa un inamic invizibil,” Romania Libera, 22 December 2005, online edition.)
Rodica Novac’s claim is corroborated elsewhere by four other medical officials on call during the Timisoara repression. First, in Romanian, by Dr. Atanasie Barzeanu, then in Hungarian by three doctors (Vladimir Fluture, Csaba Ungor, and Andras Goga) present and performing surgery in Timisoara hospitals from 17-19 december 1989 who recount separately their discovery of dum-dum exploding bullets among the bullets with which demonstrators arriving at the hospital had been shot. december 1989: temesvari orvosok, dum-dum golyok, es a roman forradalom
Sava Florica, 33 de ani, vinzatoare la Loto-pronosport in cartierul Fabric, impuscata din mers, in Piata Traian
Barzeanu Atanasie, 65 anit, medic primar, doctor in stiinte, chirurg, Spitalul Judetean Timisoara
“…sintem deci in 18 decembrie…Pe la orele doua si patruzeci, cind inchideam o operatie–Sava Florica, 33 de ani, vinzatoare la Loto-pronosport in cartierul Fabric, impuscata din mers, in Piata Traian, dintr-un ARO, pacienta prezentindu-se o echimoza cu distrugerea tesuturilor (plaga in diametru de 15 centimetri), a tesuturilor din regiunea epigastrica, inclusiv a muschilor drepti abdominali, cu ruptura a colonului ascendent transvers si a jejuno-ileonului, fiind in stare de soc grav traumatic, hemoragic–, fara sa-mi poti explica nici macar acum cu ce fel de gloante a putut fi lovita, pentru ca nu am identificat nici orificiul de iesire si nici pe cel de intrare, a venit o asistenta de la Chirurgie I, care mi-a spus sa merg la domnul Ignat.”
Titus Suciu, Reportaj cu Sufletul la Gura, (Editura Facla 1990), pp. 133-134.
Irish Television (RTE) captured what were apparently the last hours of Florica Sava’s tragic end. Warning: the scene from 11:00 to 11:30 is graphic and unsettling.
Brendan O’Brien (reporter): “Florica Sava, a 33 year old mother of two young sons, was shot from a car with a dum-dum bullet. It caused massive internal injuries. Doctors said she had just hours to live.”
The following first appeared in Gyorgy Mandics’s Temesvari golgota (1991) pp. 348-349 and is reprinted in his A Manipulalt Forradalom (2009). [My guess is this is also the source for the reference to dum dum bullets in the German language wikipedia entry for http://de.wikipedia.org/wiki/Rum%C3%A4nische_Revolution_1989 — Hans Vastag, György Mandics, Manfred Engelmann: Temeswar. Symbol der Freiheit. Wien 1992. ]
pp. 348-349
Ket esetuk volt az elejen. Ezert is hivtak be oket. Egy 14 eves gyermeket a haz elott lottek le, szinte a szomszedban, egy golyoszoros ARO-rol talaltak el; egy oreg nenit a ter tuloldalon, az erkelyen ertek a golyok. A zarja ment ki, kicsit nagyott hallott mar, amire is csoda, 64 evesen, azt hirtelen ugy erezte, hogy labaibol kimegy minden ero es lecsusott az erholya. Na milyen gyonge lettem egyszeruen–mondotta maganak. de ahogyan fel akart tapaszkodni meg lepve tapasztalt, hogy vertocsa gyult alatta. Bekialtolt a vegenek aki egy szomszed segitsegevel athozta a nenit a legkozelebbi korhazba, itt a Marasti ter tuloldalan, az uj Klinikakba, avagy hivatalos neven a 2 szamu korhazba, ahol rogton osszecodult mindenki csodat latni. Ekkor hivtak be Baranziekat es minden mozgositato orvost, hiszen a fegyverek ropogatak. Azota is kisebb nagyobb megszakitasokkal, felfelecsapolt a gepfegyverek, golyoszorok, geppisztolyok langzivatarja, remulettel telitva az ejszaki eget.
p. 349
De azt a ket elso esett nem kovettek ujabbok. Igz aztan volt ido alaposan szemugyre venni a nenit akinek combjan elol egz akkora lyuk tatongott mint egy egy lejes, a comba hatso felen ahol eltavotott a golyo, ott viszont mar akkora mint egy otlejes. Fluture doktor, az egzik sebesz erosen kototte az ebet a korohoz, hogy ez egz specialis dum-dum robbanogolyo okozta seb, hiszen a szakirodalomban azt irjak, hogy csak ez a robbannolovedek-fajta-amelyet ugyan az ENSZ eltitott, am a nemzetkozi terrorizmusban kulonesen divatos ma is–okoz az izomszovetbol kijovet sokkal nagyobb roncsolasokat mint a bemenetnel. Az orvosok odazarandokoltak a sebesulthoz, mivel egzik sem latott semhogy dum-dum golyo utotte sebet, de egyaltalan lott sebet sem soha eleteben. Igz aztan csak szivtak a rangeletrahoz igazodva a sebesz foorvosok az amerikai Kentet, a foamnesztezialogus a holland pipadohanyt, az asztalyos orovosok a bolgar BT-t, a fonoverek a jugoslav Vikend-et, a noverek es helyapolok a roman Snagov-t, Golfot. Es vartak.
(Note: it is unclear who the 64 yr. old described was…there are several individuals without ages listed as injured or dead during the events, but I think it more likely the age of the woman is incorrect)
Jozsef Gazda Megvalto karacsony. Erdelyi magyar tulelok emlekeznek. (1990)
Ungor Csaba: Ket ora utan senkit be nem hoztak, senkit be nem engedtek, egyetlen sebesult sem. A korhazbol kikanyarado mentoautokra is lottek. Ket ora utan mindre, ami mozgott, jarokelo, auto, mindenre lottek, csak hogy ok tudjak begyujteni a sebesulteket s a halottakat. Kiderult az elso golyok utan, amiket a sebekbol gyujottek ossze, szedtek ki, hogy nem eles katonai toltenyekkel lottek, hanem dum-dum golyokkal, amik nagy rombolasokat okoztak. Egy 16 eves, ketszer sebesult gyermek meselte el, ok azt hittek, hogy hosok, azt hittek, hogy meg fogjak menteni a forradalmat, mert biztosra vettek, ha a felnottek sorfala ele allnak, nem fognak belejuk loni. Lottek rajuk is.
Goga Andras: A masodik izgalomkelto esemeny volt kedden delelott, hogy az osszes regiszterunk–mind a surgossegen, mind az osztalyon–, melyekre felirtuk a muteteinket, eltuntek, a mai napig sem talaltuk meg. Bennuk voltak az ev osszes mutetei[***]…En aznap kettot operaltam. Egy tuntetonek a bore alol vettem ki egy nagyon kulonleges golyok, nem is golyot, egy ilyen repeszdarabot, melyet a katonasag aztan megvizsgalt, s azt mondtak, nekik nincs tudmasuk, hogy ez mi lehet. Egy masiknak pedig fejserulese volt, persze abban nem talaltam golyot, amtent rajta.
Posted by romanianrevolutionofdecember1989 on June 24, 2011
[ca intotdeauna e vorba de un punct de vedere STRICT PERSONAL]
I know of no better metaphor for what has happened to research on the Romanian Revolution of December 1989 than Ted Koppel’s surreal experience in Bucharest in early 1990 recounted below.
from 2 April 1990, ABC News Special. The Koppel Report: Death of a Dictator.
Monday, March 5 (1990).
Bucharest. Among the many art forms that have atrophied during the past 45 years in Romania, is that of dissembling. Confronted by questions they don’t like, a number of military officers and officials whom we encountered, simply lied. Stupid lies; the kind that speak of a society in which no one ever dared to question an official pronouncement.
We had requested a tour of the complex of tunnels that radiate out from beneath the old Communist Party Central Committee building in Bucharest. An army colonel escorted us along perhaps 50 yards of tunnel one level beneath the ground and the pronounced the tour over. I asked to be shown the second and third levels, videotape of which had already been provided us by some local entrepreneurs. “There is no second or third level,” said the colonel. I assured him that I had videotape of one of his own subordinates, who had escorted us on this tour, lifting a toilet that concealed the entrance to a ladder down to the next level of tunnels. The colonel went off to consult with his man. When he came back he said, “my officer says he’s never seen you before.” “True,” I replied, but then I’d never said he had, only that we were in possession of the videotape I’d described. “There are no other tunnels,” said the colonel.
Ted Koppel, “Romanian Notebook. The week Lenin got the hook.” The Washington Post, 13 March 1990, A25.
Romania’s intellectuals and journalists–not to mention Romanianists abroad–repeat Voinea’s claim: “there were no unusual munitions, no explosive dum-dum bullets used in December 1989.”
Romania’s intellectuals and journalists–not to mention Romanianists abroad–repeat Voinea’s claim: “there were no terrorists and definitely no foreign terrorists in December 1989.”
The former military prosecutor, General Dan Voinea, claims there was nothing unusual about the tunnels beneath Bucharest in December 1989–just what you would normally find, tunnels for sewage, water supply, and electricity and thus they couldn’t have been used by the non-existent “terrorists”–and yet when told that videotape exists to the contrary Let’s Go to the Videotape! (III) (BBC1 December 1989) A Labyrinth of Lies
Romania’s intellectuals and journalists–not to mention Romanianists abroad–repeat Voinea’s claim: “there were no secret tunnels beneath Bucharest, just the normal tunnels you would find under any large city, and so they couldn’t have been used by the “terrorists” because the “terrorists” didn’t exist.”
So can you imagine what Romania’s intellectuals and journalists–not to mention Romanianists abroad–would say about the claims made in an article from 1990 talking about a secret underground river in one tunnel and inflatable boats—oh what cheap disinformation put out by TVR, by Ion Iliescu and those who seized power, how ridiculous, how gullible, how manipulative…of course, since the beginning of time the strategy of those thirsting for power is to create an imaginary enemy, then say he operates at night and operates beneath the earth, the epitome of evil…so would go the “sophisticated” postmodern deconstruction of such a claim…without any apparent need to confirm whether or not there was any basis to this “rumor”…instead just eliminate it out of hand…
After all, what had Dan Voinea said about such things: He had inspected the tunnels himself and could assure people that what was in question was a simple canal for drinking water! He thus could state unambiguously that other claims are a lie.
– Ani de zile s-a tot vorbit despre tunelurile secrete pline de teroristi care ieseau si ucideau oamenii de pe strada sau din diverse institutii… Exista vreo marturie credibila, vreun document?
– Nu putem califica aceste informatii nici macar ca tinand de domeniul legendei. E o minciuna! O alta minciuna! Bucurestiul, ca de altfel toate marile orase, e brazdat subteran de tot felul de tuneluri, unele pentru canalizare, gospodarirea apei, electricitate si alte scopuri. De altfel, Capitala are in subteran tuneluri realizate in urma cu sute de ani. Aceste tuneluri nu au constituit adaposturi pentru teroristi. Recent, am participat la o reconstituire pe teren, la asemenea asa-zise tuneluri secrete folosite de teroristi. Era un simplu canal pentru distribuirea apei potabile. Deci am constatat ca a fost vorba de o minciuna.
—————————————————————————————————————————————-
Let us return to the revelations of the group that explored those tunnels in December 1989, however:
Cai de navigatie secrete sub Bucuresti
La 12 metri sub platoul Pietei Revolutiei exista o retea de catacombe prin care se circula cu barca
La 12 metri sub platoul Pietei Revolutiei exista o retea de catacombe prin care se circula cu barca. E vorba de culoare betonate, cu latimea de aproximativ doi metri, prin care curge un rau subteran adanc de un metru. Cu apa curata. Debitul raului secret e aproximat la 1,5 metri cubi pe secunda. La intrare, aceste cai navigabile care stabat Capitala sunt utilate cu barci pneumatice. Informatiile ne-au fost furnizate de Dan Falcan, seful sectiei de istorie a Muzeului Municipiului Bucuresti. Istoricul a cules toate datele existente despre catacombele Bucurestilor, mai vechi si mai noi, si le-a pus cap la cap pentru a-si face o imagine asupra istoriei orasului.
Capitala Romaniei are o traditie de secole in materie de tainite si coridoare secrete. Din datele pe care le detin istoricii, primele coridoare subterane demne de luat in seama au fost beciurile producatorilor de vinuri. Acestea aveau zeci de metri si erau atat de largi incat se circula cu carele. In secolul al XIX-lea au aparut edificiile care aveau tuneluri de refugiu, cum e tunelul care leaga Palatul Ghica Tei de Manastirea Plumbuita, lung de mai bine de un kilometru. In nordul Parcului Cismigiu, Biserica Schitu Magureanu e legata prin subterane de Palatul Cretzulescu .
Sub Palatul Golescu, situat langa stadionul Giulesti, a fost depistat un coridor subteran care da inspre lunca Dambovitei . Coridorul a fost folosit si de Tudor Vladimirescu. “De pe la 1826 ne-au ramas
cateva relatari care ne dau o imagine asupra catacombelor de sub capitala Tarii Romanesti. La acea vreme haiduceau in zona vestitii Tunsu si Grozea. Timp de multi ani, ei au bagat spaima in boierii din Bucuresti, in special in cei care aveau casele in zona actualei sosele Panduri. Ii calcau mereu, iar poterele nu puteau face nimic. Desi reuseau sa ii localizeze si sa-i incercuiasca, cand sa puna mana pe ei haiducii dispareau “intrand in pamant”, adica coborau in subteran. Astazi putem afirma ca sub aceasta sosea erau o multime de coridoare subterane, late de trei metri si inalte de doi metri. Dar toate datele acestea au palit atunci cand am intrat in contact cu alte informatii recente. Labirintul subteran vechi al orasului pare neinsemnat pe langa cel construit din ordinul lui Ceausescu. Datele mi-au parvenit de la militarii care au intrat in subteranele fostului Comitet Central, actualul Senat la Romaniei, respectiv de la maiorul Gheorghe Grigoras si capitanul Nicolae Grigoras, de la unitatea speciala de lupta antiterorista. Ei au intrat in aceste catacombe chiar pe 25 decembrie 1989, impreuna cu un grup de genisti si pirotehnisti”, explica muzeograful Dan Falcan.
Conform relatarii militarilor, la subsolul cladirii au gasit un tunel, nu prea lung, care coboara intr-un fel de cazarma. Opt camere cu paturi pliante. Din aceste camere pornesc mai multe culoare, unul ducand chiar pana la etajul II al cladirii. Pe un alt culoar se poate ajunge la un buncar mai larg, la 7 metri adancime. Se trece apoi de o usa blindata si se ajunge la un apartament spatios, la adancimea de 9 metri. Militarii au cautat apoi camera in care se afla sistemul de ventilatie si s-au trezit pe un nou culoar. Dupa ce au strabatut aproximativ 30 de metri au gasit o nisa cu o lada mare, in care erau 16 barci din cauciuc, cu pompe de umflare.
from 2 April 1990, ABC News Special. The Koppel Report: Death of a Dictator.
Dupa alti 20 de metri militarii au observat ca peretii tunelului au alta culoare, sunt mai noi si sunt acoperiti cu un fel de rasina sintetica. Dupa inca 10 metri culoarul se infunda. Chiar la capat se afla un piedestal din lemn pe care era asezat un capac de WC. Au ridicat capacul iar sub el au gasit un chepeng de fier. L-au ridicat si au gasit… un rau cu apa curata, care curge intr-o matca artificiala din beton. Are latimea de circa 1,5 metri si adancimea de aproximativ un metru. Raul se afla la aproximativ 12 metri sub platforma Pietei Revolutiei . Cele 16 barci erau folosite de fapt pentru acesta cale de navigatie.
from 2 April 1990, ABC News Special. The Koppel Report: Death of a Dictator.
Albia amenajata are pe lateral bare metalice facute pentru oprirea sau impulsionarea barcilor. “In opinia militarilor, raul secret duce catre un lacurile din afara orasului, in nord, si Dambovita, in sud-est” , subliniaza Falcan. Ofiterii au vorbit insa de existenta unui alt canal similar, la capatul unui alt tunel, precum si de un sistem de inundare a labirintului, pe sectiuni. In cazul in care un eventual fugar e urmarit, el poate inunda portiuni de tunel in spatele lui pentru a opri urmaritorii. A mai fost gasita o gura de iesire din labirint in curtea interioara a fostului CC, de unde, printr-o retea de canale, se poate intra in canalizarea orasului, de unde se poate iesi catre Dambovita. Reteaua are guri de iesire in Palatul Regal, Biserica Cretzulescu si magazinul Muzica. “In urma unor cercetari ulterioare a reiesit ca ramificatiile subterane au corespondenta cu circa 80 de obiective din Bucuresti, cum ar fi cladirea ASE, Casa Enescu, Opera Romana etc. Subliniez, relatari sunt ale unor ofiteri din cadrul armatei. Lucru foarte interesant, nimeni nu neaga existenta acestor cai de navigatie secrete, dar cand am incercat sa le exploram, nu ni s-a permis pe motiv ca… nu se poate”. Despre aceste galerii ale lui Ceausescu ne-a vorbit si Radulescu Dobrogea, presedintele asociatiei Ecocivica, fost inspector de mediu in Primaria Capitalei, omul care s-a ocupat multi ani de panza freatica a orasului. El sustine ca stie de aceste galerii ale lui Ceausescu si ca apa limpede care curge prin ele este panza freatica de sub oras.
Administratorii Senatului au vazut numai intrarea in catacombe
“Pot sa va spun ca am auzit despre aceste lucruri, dar nu le-am vazut. Exista o cale de comunicatie subterana care pleaca din Senat catre Piata Revolutiei, o cale care pleaca de la Palatul Regal catre Piata si inca una, tot din Palatul Regal, catre Biserica Cretzulescu. Intrarile in aceste cai de acces le-am vazut, dar unde se opresc, nu stiu, nu este treaba noastra sa cotrobaim pe acolo”, ne-a declarat inginer Constantin Bratu, directorul tehnic al administratiai cladirii Senatului Romaniei.
Voinea’s conclusions have been enshrined, in fact sacralized, as the centerpiece of the Chapter on December 1989 of the Final Report of the Presidential Commission for the Study of the Communist Dictatorship in Romania, also known as the Tismaneanu commission after its chairman, Vladimir Tismaneanu.
(Dan Voinea este slavit de catre Sorin Iliesiu asa: Justiţia română a dovedit diversiunea “teroriştii” şi nu a găsit nici un terorist printre morţi, răniţi sau arestaţi. D-l gen. Dan Voinea spune clar: “Teroriştii nu au existat. S-a minţit pentru a-i ascunde pe adevăraţii criminali”….Rechizitoriul Justiţiei române, spiritul acestora regăsindu-se în Raportul [Raport Final CPADCR]…)
Prin televiziune s-au făcut majoritatea diversiunilor, cea mai eficientă fiind reprezentată de „pericolul de moarte” omniprezent întruchipat de „teroriştii fideli dictatorului Ceauşescu”; acesta a fost arestat în 22 decembrie, într-o unitate militară din Târgovişte. Pericolul părea total credibil întrucât în perioada 22-27 decembrie au fost înregistraţi 942 de morţişi mii de răniţi. Majoritatea au fost ucişişi răniţi pe străzile din centrul capitaleişi al altor oraşe martirizate ca urmare a acestei diversiuni. Ulterior nu a fost acuzatşi judecat nici un terorist. (p. 625)
To understand how it is that Tismaneanu, who warns or criticizes others about consuming former Securitate disinformation, nevertheless praises Grigore Cartianu’s writings on December 1989 (strongly influenced by the previous work of Alex Mihai Stoenescu), is oblivious to the fact that Dan Voinea has erased the Securitate’s primary responsibility for the post-22 December bloodshed, and ignores (or is ignorant of) the fact that Doru Maries testified on behalf of the former head of the Securitate at Iulian Vlad’s trial in 1991 and gave an interview to the Securitate mouthpiece Europa absolving the Securitate of responsibility for the post-22 December bloodshed, praising Ceausescu as “A GREAT PATRIOT,” and claiming foreign agents were responsible for Ceausescu’s overthrow, or that one of the star members of Asociatia 21 decembrie, Constantin Isac, claims to have been present in Iasi, outside the Cenusa crematorium, and in University Square between 14-22 December (!) and also gave interviews to Angela Bacescu of Europa in 1991 absolving the former Securitate of responsibility for the post 22 December bloodshed, please refer to my Fall 1999 East European Politics and Societies article “The Uses of Absurdity” which explains how it happened (and continues to happen!) and gives numerous examples: https://romanianrevolutionofdecember1989.wordpress.com/the-uses-of-absurdity-romania-1989-1999/
Carpin Danut ( 86 )
Grama Alexandru ( 202 )
Lacatus Nicolae ( 224 )
Sava Florica ( 698 )
The Archive of the Romanian Revolution of December 1989 
