[42] According to Sorin Iliesiu, the filmmaker who claims to have edited the chapter on December 1989 in the so-called Tismaneanu Raport Final, the “spirit of Voinea’s findings can be found in the Chapter.” Indeed, the chapter includes snippets from an interview between Dan Voinea and Andrei Badin (Adevarul , December 2006). The “indefatigable” Voinea, as Tom Gallagher has referred to him, continues to be defended by Vladimir Tismaneanu who has expressed support for Voinea’s investigations “from both a juridic and historic viewpoint” (see the entries for 21 September 2009 at http://tismaneanu.wordpress.com), avoiding any mention of the reasons for Voinea’s dismissal from the Military Procuracy, mistakes that Prosecutor General Laura Codruta Kovesi says “one wouldn’t expect even from a beginner” (for more on this and background, see Hall 2008):
Ce îi reproşaţi, totuşi, lui Voinea? Punctual, ce greşeli a făcut în instrumentarea cauzelor?
Sunt foarte multe greşeli, o să menţionez însă doar câteva. Spre exemplu, s-a început urmărirea penală faţă de persoane decedate. Poate îmi explică dumnealui cum poţi să faci cercetări faţă de o persoană decedată! Apoi, s-a început urmărirea penală pentru fapte care nu erau prevăzute în Codul Penal. În plus, deşi nu a fost desemnat să lucreze, spre exemplu, într-un dosar privind mineriada (repartizat unui alt procuror), domnul procuror Dan Voinea a luat dosarul, a început urmărirea penală, după care l-a restituit procurorului de caz. Vă imaginaţi cum ar fi dacă eu, ca procuror general, aş lua dosarul unui coleg din subordine, aş începe urmărirea penală după care i l-aş înapoia. Cam aşa ceva s-a întâmplat şi aici.
Mai mult, a început urmărirea penală într-o cauză, deşi, potrivit unei decizii a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, era incompatibil să mai facă asta. E vorba despre dosarul 74/p/1998 (dosar în care Voinea l-a acuzat pe fostul preşedinte Ion Iliescu că, în iunie 1990, a determinat cu intenţie intervenţia în forţă a militarilor împotriva manifestanţilor din Capitală – n.r.).
Apoi au fost situaţii în care s-a început urmărirea penală prin acte scrise de mână, care nu au fost înregistrate în registrul special de începere a urmăririi penale. Aceste documente, spre exemplu, nu prevedeau în ce constau faptele comise de presupuşii învinuiţi, nu conţin datele personale ale acestora. De exemplu, avem rezoluţii de începere a urmăririi penale care-l privesc pe Radu Ion sau pe Gheorghe Dumitru, ori nu ştim cine este Gheorghe Dumitru, nu ştim cine este Radu Ion.
„Parchetul să-şi asume tergiversarea anchetelor”
Credeţi că, în cazul lui Voinea, au fost doar greşeli sau că a fost vorba de intenţie, ştiind că acuzaţii vor scăpa?
Nu cunosc motivele care au stat la baza acestor decizii şi, prin urmare, nu le pot comenta.
Poate fi vorba şi despre complexitatea acestor dosare?
Când ai asemenea dosare în lucru, nu faci astfel de greşeli, de începător. Eşti mult mai atent când ai cauze de o asemenea importanţă pentru societatea românească.
III) The most significant revelation of Ion Baciu’s 23 January 1990 confession may not actually be his claim that he saw Dan Voinea at the Cenusa Crematorium on the morning of 20 December 1989, but that he recognized Voinea precisely because Voinea had previously worked for Directorate VI (“Department of Corrections” essentially) of the Securitate.
[On 20 December 1989 at 1010 at the Cenusa Crematorium arrived Lt. Col. Dan Voinea, a prosecutor from DPM, whom I knew because before that post he had worked in the Department of State Security (i.e Securitate), in the Directorate of Penal Investigations (Penitentiaries/Prisons, Directorate VI of the Securitate)].”
23.01.1990 Declaratie: Colonel Ion Baciu, șef al Direcției Economice din IGM,
(my thanks to researcher Mircea Munteanu, formerly of the CWIHP at the Woodrow Wilson Center, for helping me with the following transcription)
Pe 20.12.89 la orele 1010 la crematoriu a venit Lt. Col. Voinea Dan [[proc mil — procuror militar]] din D.P.M., pe care-l cunosc intrucit inainte de activare, a lucrat la Departmentul Securitatii Statului, directia cercetari penale.
Era imbracat civil, insotit de un procuror militar in uniforma. Au discutat cu o femeie, Geta, nu-i stiu numele care i-a spus: “[[Bine]] ca ati venit. Toata noaptea au ars aici si [[oamenilor]] le este teama.” Nu am auzit alte vorbe. Au discutat cu aceia femeie [[ca. –circa]] 15 minute dupa care au plecat.
Cred ca au fost trimisi acolo fie de Popovici, fie de Diaconescu, pentru a vedea cum decurge incinerarea.
Solicit sa fie audiati Popovici Nicolae, fost procuror general, Diaconescu Gh, adjunctul acestuia si cei doi procurori militari…
IV) Ion Baciu’s 12 March 1990 courtroom testimony saw him cutoff by the prosecutor who refused to allow in the official record that it was Voinea Baciu claimed to see on 20 December 1989 at the Cenusa Crematorium, but also, in particular, when Baciu attempted (and seemed) to state that Voinea essentially admitted as much to him during his later questioning by Voinea: (p. 406) “…pe domnul colonel Voinea care de altfel si cu ocazia anchetei mi s-a spus, de fapt…”
Baciu’s courtroom testimony (no reference made to his 23 January 1990 handwritten testimony above) was discussed by Vasile Surcel in the following article:
V) As the statements and testimony of other officials involved in the cremation of the Timisoara protesters make clear: Voinea is clearly dissembling and crafting a false narrative of how and when officials became aware of the cremation of the Timisoara protesters.
VI) Of course, Voinea has critical “top cover” for his denial that he was at the Cenusa Crematorium on 20 December 1989. His chief/boss, Ceausescu’s last Prosecutor General Nicolae Popovici denies that he knew anything until after 22 December 1989 about the cremation of protesters, even though multiple confessions by other officials make such a claim seem virtually impossible. Thus, as his declaration below demonstrates, he was clearly asked if he dispatched a military prosecutor and civilian prosecutor to Cenusa Crematorium on 20 December 1989. But to admit that he did would be to admit that he had known at the time about the burning of the corpses of Timisoara protesters…and therefore undermined the larger lie…
But my use of the term “Orwellian” in the title of this paper is not only designed to capture Voinea’s uncanny ability to make definitive statements that are demonstrably wrong, to argue that black is white and white is black—from his denial of the use of gunfire simulators in December 1989, to his claim that the only “lunetisti” who acted after 22 December were from the Army, to his denial of the existence of weapons and (especially “vidia”) bullets not in the arsenal of the Army, to his denial of the existence of “terrorists,” to his denial that any military unit was attacked during the events, to his denial of the role of foreigners in the events….
I use the term “Orwellian” here as much to describe the ease with which he has gotten and gets away with errors, misunderstandings, and falsehoods that could easily be challenged, if not combated by his interlocutors in the Romanian media and intelligentsia. For it is the fact that he has been able and is able to get away with all this that is truly “Orwellian” and that is indeed a tragedy for Romania’s citizens. The tragedy is thus less the predictable “supply side” of the post-authoritarian lie, than the enthusiastic consumption and appetite for it. This is why I believe, accurately I would argue, that “December 1989” long ago became more about post-Ceausescu Romania than about what happened in December 1989.
Posted by romanianrevolutionofdecember1989 on October 16, 2009
In seara aceasta, am gasit citeva videouri de o importanta extraordinara pentru intelegerea Revolutiei Romane din decembrie 1989. (Amindoua din site dailymotion.com sit postat de un Alexandru2006; 8 in total si de o importanta deosebita din punctul de vedere istoric, chiar daca se pare ca pina acum numai citeva sute de oameni le-au vazut). In prima video, vedeti secventa 1:20-2:50 in care se arata gloantele dum-dum si vidia depistate din arhiva securitatii. In a doua, secventa 0:45 – 1:20 filmate se pare la Piata Aviatorilor (deci zona TVR-ului) in care omul demonstreaza cum gloantele teroristilor (in cazul acesta, se pare de tip vidia) sint diferite de gloante obisnuite. Mai jos, cei care au negat si neg in continuare existenta gloantelor aceste…numai ca dovezii filmate mai exista…
OARE CINE NU CREDE IN GLOANTELE DUM-DUM SI VIDIA???
PAVEL CORUT, STEFAN DEMETER, TEODOR UNGUREANU, VLADIMIR BELIS, DAN VOINEA
1) Pavel Corut (ocupatie inainte de 1990: securist)
“…nu a existat o garda speciala care sa fi depus un juramint de credinta de legionar fata de dictator, nu au existat lunetisti dotati cu sisteme de ochire cu infrarosii, nu s-a tras cu gloante vidia…”
Paul Cernescu (aka Pavel Corut), “Cine a tras in noi?” Expres Magazin, nr. 65 (42) 1991, p. 12.
“…Treburile pareau sa se fi indreptat catre directia buna, dar in dimineata zilei de 23 decembrie [sic. 24 decembrie], capitanul P.I. m-a informat ca in fata ministerului sint doua masini blindate cu teroristi de la U.S.L.A., lichidati de tanchistii nostri. Discutase cu locotenentul (comandant de pluton) care facuse isprava si acesta mindru de fapta sa, se laudase ca intentionase chiar sa se urce cu tancul pe ei, dar nu a reusit. Soldatul curier de corospondenta din organigrama compartimentului m-a informat ca peste noapte santinela din postul 2 il impuscase mortal pe ofiterul comandant de garda, un tinar locotenent. Mai tirziu am citit relatari fanteziste si patetice referitoare la moartea acestui ofiter, “lovit de gloante vidia si explozive.” Nu este singurul militar mort in accident de lupta….”
2) col. Stefan Demeter (sef al birou de servicii si inzestrare al (atunci) Inspectoratului judetean al M.I.):
“Dupa munitia folosita si zgomotele auzite in oras, rezulta clar ca pina in seara de 22 decembrie s-a tras cu pistoale mitraliera model 1963, de 7,62. Nu s-a folosit munitia “Dum-Dum” cu virf exploziv, interzisa de Tribunalul de Haga. Din 1989 si armamentul “Stecikin” car folosea munitie de 9 mm scurt a fost retras din toate inspectoratele judetene ale M.I. S-a vorbit mult despre gloante vidia. Motivul e simplu: materialul vidia e foarte casant si ar distruge teava armei. Este, deci, pe cit de inutil, pe atit de scump. “Exemplele” prezentate ca “gloante vidia” erau, de fapt, miezuri de otel ale gloantelor de 7,62.”
Radu Ciobotea, “M.I.–Martor Incomod,” Flacara, nr. 33, 14 august 1991, pp. 4-5.
3) procuror ceausist Teodor Ungureanu (Facultatea de Drept, promotia 1978) care n-a vazut si n-a gasit nici un terorist in decembrie 1989, sau dupa…gazdat de catre Jurnalul National in perioada 2004-2005 (cam 10 articole)
La cele de mai sus va trebui să adăugăm fabulaţiile cu privire la celebrele “gloanţe-widia”. Prin lansarea acestei aberaţii, cei mai de seamă reprezentanţi ai Armatei s-au compromis lamentabil. Ceea ce prezentau în emisiuni tv ori în paginile unor ziare ca fiind teribilele instrumente ale morţii, nu erau nimic altceva decât miezurile din oţel care intrau în alcătuirea internă a proiectilului cal. 7,62 mm-scurt destinat armelor tip AKM. Tot aşa aveau să fie făcute speculaţii asupra folosirii muniţiei explozive (de tip dum-dum), de către persoane care erau fie străine de efectele povocate asupra corpului uman de proiectile cu diverse energii cinetice (la momentul străpungerii), ori de fragmente din proiectile dezmembrate la un anterior impact cu un corp dur, fie de cei angajaţi într-o reală acţiune de dezinformare.
4) Vladimir Belis
dl profesor Vladimir Belis, care in decembrie 1989 era directorul Institutului de Medicina Legala Mina Minovici din Bucuresti
Povestile despre teroristi care trageau cu gloante “”dum-dum””, “”gloante cu cap vidia”” sau gloante de calibru mare, atipice pentru unitatile militare romanesti, vor ramane din cauza asta doar niste povesti care nu pot fi confirmate sau infirmate.
Romulus Cristea: Munitia speciala, gloantele cu cap vidia sau dum-dum, a provocat victime? Presa de la acea vreme a fost plina cu astfel de relatari…
– Nu exista victime (persoane impuscate) nici de la gloantele cu cap vidia, nici de la dum-dum. Pe durata evenimentelor s-a folosit munitie de razboi, munitie normala care se gasea la vremea respectiva in dotarea Ministerului de Interne si a Ministerului Apararii Nationale. Confuzia si informatiile false au aparut de la faptul ca se foloseau calibre diferite si, deci, zgomotul produs era altfel perceput.
Deci care este firul care reuneste aceste cinci cazuri?
Toti oameni patati de regimul Ceausescu,
si mai ales patati de relatii sau vulnerabilitatea lor fata cu fosta securitate…
deci putem intelege destul de usor de ce EI nu cred
in folosirea gloantelor dum-dum sau vidia in decembrie 1989…
Chiar daca existenta gloantelor dum-dum — sa nu vorbim despre folosirea lor si ranitii si mortii din cauza lor — este negata cu desarvirsire de catre multi exista video din 24 decembrie 1989 care atesta ca — intr-adevar –au existat…[vezi intervalul 3:43-4:20]
Mai jos…inca 8 (0pt) cazuri numai disponsile in presa de ieri (perioada de “democratie originala,” 1990-1992).
DECI, NUMAI IN BUCURESTI AVEM 16 CAZURI UNICE DE RANITI SI MORTI NUMAI DUPA 22 DECEMBRIE 1989…sa nu mai vorbim despre inainte de 22 decembrie 1989 sau in alte orase din tara inainte sau dupa 22 decembrie 1989…deci cit de credibil este orice om care vine si spune ca “n-au existat victime…nici de la (gloante) dum-dum” romulus cristea cu Dan Voinea decembrie 2005 ??? !!!
Cit de penibile, strigatoare la cer, si usor de tagaduit sunt minciunile lui Dan Voinea (si cum a fost posibil ca nici un ziarist roman n-a incercat sa-l contrazica)? Iata chestia cu simulatoarele…
Romulus Cristea: Au fost descoperite undeva dispozitive automate de tragere sau simulatoare?
Dan Voinea- Nu! Nici o confirmare despre astfel de dispozitive de simulare a focului de arma! Pana in prezent nu suntem in posesia a nici unui astfel de dispozitiv. Nimeni nu a vazut un astfel de simulator de tragere. A fost prezentat la TV un dispozitiv ca simulator, dar care nici pe departe nu era asa ceva. A fost o minciuna! Inainte de ’89, orice dispozitiv trebuia sa fie in inventarul unei institutii. Nici o institutie de la noi, de la armata, interne sau servicii de informatii nu a avut in dotare o astfel de instalatie. Nu numai ca nu au existat in dotare, nu au fost gasite, dar nici nu avem dovezi ca asemenea aparate au fost aduse in tara. In alta ordine de idei, trebuie sa precizez ca noi ii cautam pe cei vinovati de uciderea si ranirea unor oameni. Nu ucizi oameni cu simulatorul. Interesul nostru se indreapta spre tragatorii reali, nu simulatoare.
deci e clar, Voinea spune: “Nici o institutie de la noi, de la armata, interne sau servicii de informatii nu a avut in dotare o astfel de instalatie” Zau? Iata ceea ce Seful Securitatii Generalul Iulian Vlad a spus in fata comisiei lui Gabrielescu in 1994:
“In declaratiile pe care le-a dat sub prestare de juramant in fata Comisiei parlamentare de ancheta, generalul Vlad nu aminteste despre acest episod, iar la intrebarile puse de membrii Comisiei este fie evaziv, fie le deturneaza sensul. Fara sa vrea, lamureste insa partial una dintre problemele obscure privind evenimentele din decembrie 1989. Reproducem stenograma:
�Domnul Gabrielescu: Ati auzit despre acele simulatoare care s-au folosit?
Domnul Vlad: Sigur, tot Securitatea le avea… Mi se pare ca tot un asemenea aparat electronic s-a folosit si in ziua de 21 decembrie cand s-a spart mitingul. Dupa ce a facut Nica Leon (a strigat �Timisoara, Timisoara!� – n.n.) s-a auzit o arma automata si s-a creat panica mare…�”
(Sa nu uitam aici cum Dan Voinea era slavit de catre Sorin Iliesiu: Justiţia română a dovedit diversiunea “teroriştii” şi nu a găsit nici un terorist printre morţi, răniţi sau arestaţi. D-l gen. Dan Voinea spune clar: “Teroriştii nu au existat. S-a minţit pentru a-i ascunde pe adevăraţii criminali”….Rechizitoriul Justiţiei române, spiritul acestora regăsindu-se în Raportul [Raport Final CPADCR]…)
in interviul citat de mai sus (“Toti alergau dupa un inamic invizibil,” 22 decembrie 2005, Romania Libera), inainte de a vorbi despre simulatoarele care n-au existat, Voinea a fost intrebat despre asa-numitul razboi electronic?…sigur, ca pentru Voinea era vorba numai despre un “joc de calculator”:
Razboiul electronic, un joc pe calculator
– A fost practicat razboiul electronic pe durata evenimentelor din decembrie 1989? Ce dovezi exista?
– Acest razboi electronic a fost deseori invocat ca un factor care a creat perturbari, confuzii. Prin acest razboi electronic s-ar fi simulat anumite tinte considerate initial elicoptere teroriste. Poate ca in realitate erau simple jocuri pe calculator sau mai stiu eu ce… Este insa clar ca nu avem victime ale razboiului electronic. Oameni macelariti au fost pe strada, la televiziunea publica, la CC-PCR, in jurul unitatilor militare, langa marile intreprinderi si unde nu au fost semnalate actiuni ale elicopterelor sau alte fenomene ale razboiului electronic.
deci hai sa incercam sa explicam ce s-a intimplat pe 9 ianuarie 1990?!
“…In data de 09.01.1990, intre orele 21.55 si 23.14, pe ecranele complexului de dirijare a rachetelor de la una dintre subunitatiile subordonate au fost sesizate semnale provenind de la un numar de 12 aeronave neidentificate, care se deplasau la inaltimi cuprinse intre 300 si 1800 de metri, pe directia unei localitatii invecinate.
In ziua urmatoare, intre orele 03.00 si 04.15, au fost sesizate, din nou, semnale de la sase aeronave, dupa care–la fel–intre orele 17.00-18.00 si 21.30–acelasi tip de semnale, despre niste tinte aeriene evoluind la altitudini cuprinse intre 800-3000 de metri, pe aceeasi directie de deplasare ca si in ziua precedenta.
Apoi, parca pentru a intari rachetistilor convingerea ca nu poate fi vorba de nici o confuzie, a treia zi, pe 11 ianuarie, intre orele 04.00-05.00, au mai aparut, iarasi, semnale despre 7 aeronave neidentificate, avind in esenta aceleasi caracteristici de zbor. Ceea ce este curios e ca nici una dintre tinte nu a fost observata vizual si nici nu a facut sa se auda in zona respectiva zgomotului caracteristic de motor.
Dar si mai curios este ca, tot atunci, de la centrul de control radio din municipiul apropriat, a parvenit la unitate informatia ca, pe o anumita banda de frecventa, au fost interceptate semnale strainii, modulate in impuls, iar pe o alta frecventa se semnala un intens trafic radio intr-o limba araba sau turca.
In urma acestei informatii, comandantul unitatii a organizat cercetarea radio din mai multe zone, cu ajutorul unor mijloace de transmisiuni din inzestrare. Astfel, in data de 11.01.1990 intre orele 11.20 si 11.30 au fost receptionate, pe frecventa respectiva, convorbiri radio, in fonic [?] in limba engleza, in cadrul carora indicatul “122” chema indicativele “49”, “38”, “89”, “11”, “82”, “44”, “38”, “84”, si le intreba “daca va simtiti bine”.
Din fragmentele de discutii s-a mai inteles ca se faceau referiri la explozivi, spital, medicamente, si raniti “pentru orele 16.00”. La orele 13,30, pe aceeasi frecventa, au fost din nou interceptate convorbiri in care era vorba de raniti si se cereau ajutoare. Emisiunile au fost receptionate pe fondul altor convorbiri, din care s-au detasat mai clar o voce feminina si un latrat de ciine. S-au facut iarasi referiri la ulterioarele convorbiri ca urmau sa aiba loc la orele 16.00, 19.00, 22.00 si, apoi, in ziua de 12.01.1990, la 09.10.
Stind de vorba cu unii cetateni din zona localitatii unde au fost sesizate acele tinte aeriene si unde fusese localizat straniul trafic radio interceptat, comandantul unitatii de aparare antiaeriana la care ne-am referit a aflat ca, in vecinatate, exista un drum forestier (nota noastra; localitatea respectiva se afla intr-o zona muntoasa), marginit de doua rinduri de sirma ghimpata, drum pe care nu se efectueaza [?], de fapt, transporturi forestiere. Nu de alta, dar si pentru ca, pina la Revolutie, drumul in cauza era interzis si se afla sub paza stricta a securitatii.
Tot acei cetateni au mai tinut sa-l informeze pe comandantul unitatii ca, nici dupa Revolutie, drumul respectiv nu a ramas chiar al nimanului, intrucit in zona respectiva au fost vazute persoane imbracate in uniforme de padurari despre care insa, nimeni de la ocolul silvic in raza cariua se afla acele locuri nu stia absolut nimic.
Cine sa fi fost oare acei “padurari” necunoscuti? Si cu ce “treburi” pe acolo? Poate tot…”
(Locotenent-colonel Alexandru Bodea, din serialul “Varianta la Invazia Extraterestrilor. Pe cine interpelam pentru uriasa si ultraperfectionata diversiune psihologica si radioelectronica prin care s-a urmarit paralizarea conducerii armatei in timpul Revolutiei?” Armata Poporului, nr. 22 (“urmare din numarul 21”), mai 1990.)
COINCIDENTE. Chiar din acea seara de 22 decembrie 1989, cam pe la aceeasi ora, pe ecranele radarelor Armatei au inceput sa apara, deodata, o sumedenie de tinte. Concomitent, la sediul Comitetului Central rapaielile de arme automate au bagat groaza in cei din piata. Actorul Ion Caramitru striga: “Nu mai trageti!”. Conform logicii militare, apararea antiaeriana trebuia sa doboare tintele sau aviatia militara sa le intercepteze. “Apareau 20 de tinte simultan si aceasta se intampla, cu precadere, de-a lungul Dunarii, de-a lungul Prutului, al Tisei. Se crea impresia de invazie aeriana”, si-aminteste comandorul [Radu Borcea, in decembrie 1989, seful compartimentului de lupta electronica din Comandamentul Aviatiei Militare.]. In primele momente a aparut in comandament si ideea ca toate aceste actiuni erau lansate din fostele locuri de vanatoare ale lui Nicolae Ceausescu, unde, evident, aveau acces cei de la Securitate. [DA! Asa a fost…cititi mai sus, povestea lui Bodea!]
Posted by romanianrevolutionofdecember1989 on June 5, 2009
In decembrie 1989, teroristii au existat.
Dovada: munitia pe care au folosit-o DUPA fuga ceausistilor apare si INAINTE de 22 decembrie…si in mai multe locuri.
12 MARTUIRII (Timisoara, Cugir, si Bucuresti)
Timisoara: 16-18 decembrie 1989
1) ADRIAN KALI
Rănit în Revoluţie, cu gloanţe adevărate
Deşi este proprietarul celei mai numeroase armate paşnice din România, Adrian Kali a fost împuşcat de două ori. Întâi cu un glonte exploziv, aşa-numitele dum-dum, apoi cu un glonte de 7,62. Asta s-a întâmplat în timpul Revoluţiei din 1989, în 17 decembrie, pe Podul Decebal. În 15 decembrie, a plecat de la lucru şi s-a oprit în faţa locuinţei lui Tökes. „Veneau câte doi în civil şi-l ridicau pe câte unul. Aşa, scurt”. La o „ridicare” din asta, a intervenit Ştefan Iordănescu, care s-a recomandat „regizor şomer”, când securistul care arestase un tânăr i-a cerut să se legitimeze. I-a tras un cap în gură securistului, Kali l-a lovit şi el, apoi coloana a trecut efectiv peste băieţii cu ochi albaştri. În 17 decembrie, Adrian Kali a fost împuşcat. La Urgenţele Spitalului Judeţean a ajuns cu o Dacie încărcată cu… carne de porc. Transferat la Spitalul de Cardiologie de la Pădurea Verde, a fost de două ori operat pe viu.
Glontele îl mai are şi acum. Cele 40 de milioane de lei pe care le-a primit ca rănit în Revoluţie le-a pus la bancă, oricând gata să le dea înapoi. Aşa că eroul Adrian Kali trăieşte, ca un om obişnuit, din salariul de profesor de istorie. Un profesor neobişnuit. „Important e ca soldaţii şi războaiele să stea la locul lor: în cutiile mele de carton, nu în lumea reală”.
“Mi-au dat o proteza si pe urma mi-au taiat pensia de invalid”
“Pentru cei care gandesc cu stomacul, nu a meritat sa lupti in ‘89″, iti spune Danut Gavra, care a ramas, dupa acel sangeros decembrie, aproape fara tot piciorul stang. Avea atunci 24 de ani si, dupa cum isi aduce aminte, “speram ca daca pica Ceausescu, a doua zi va fi ca in America”. A fost in strada inca din 15 decembrie ‘89, cand dupa serviciu s-a dus la casa lui Tokes. Istoria vrea sa scoata data de 15 decembrie. Vrea sa uitam de dimensiunea spirituala. Daca nu era acel 15, nu era nici 16, nici 22 decembrie. Desi infirm, barbatul, trecut de prima tinerete, traieste si acum clipele care i-au schimbat viata. Strange din pumni si scandeaza lozincile din ‘89: “Vrem libertate”; “Vrem alegeri libere”; “Vrem faina si malai si pe regele Mihai”. A fost impuscat printre primii, la Podul Decebal din Timisoara, in seara zilei de 16. “Cand a aruncat unul din dreapta tigara jos, soldatii din cordon au inceput sa traga fara somatie. Cand am vrut sa ma intorc, un glont m-a nimerit in piciorul stang. De la genunchi si pana la talpa toata carnea era macinata pe dinauntru. Au tras cu dum-dum“.
nascuta in 9 ianuarie 1962 la Supur (jud. Satu Mare), lucratoare comerciala la ICSMA (1989), acum pensionata cu grad 2 de invaliditate, impuscata in umarul drept si spate
Cind coloana a ajuns la intersectia cu str. Pestalozzi 5-6 barbati bine imbracati, solizi, cred ca securisti, au incercat sa disperseze coloana spunindu-ne sa ne intoarcem in centru, unde se trage in oameni, si sa nu mergem la politie ca se va trage in noi. Vreo 10 minute am stat acolo, nu stiam ce sa facem. O parte s-au intors spre Centru. Eu atunci am luat drapelul si am mers spre podul Decebal ca sa-i conving pe oameni sa mearga la politie. La inceput nu m-au urmat decit 10-15 persoane, dar dupa ce am inceput sa scandam a venit toata coloana. Am dat altcuiva drapelul. Intentionam ca, daca se trage, sa trec Bega pe la pasarela cu alti citiva si sa mergem totusi la politie. Era seara, dar inca nu se intunecase complet.
La podul Decebal, intre pod si parc, erau militari in uniforma verde. Printre ei si unii mai in virsta, imbracati civil. In spate se vedea si un camion. Cind ne-am aproiat de ei, strigind “Armata e cu noi!” si alte lozinci, ne-am pomenit cu o ploaie de gloante (fara somatie). In momentul acela am simtit o durere puternica si am cazut. Fusesem atinsa de doua gloante (unul exploziv). Am facut pipi pe mine si am vazut parca niste stele si oameni luind-o la fuga. Dupa ce rafalele au incetat cei care se aruncasera la pamint s-au ridicat si unii plecau. Am strigat: “Luati-ma si pe mine!”. Cineva a zis: “Uite, asta nu-i moarta! Hai s-o luam!”. Altul zice: “Bine, dar e grea!”. M-au legat cu fularul si vorbeau intre ei sa aduca o masina. Eu am scos cheile de la masina si le-am dat, spunind ca am masina in parcarea de la Terma l (unde o dusesem intre timp). Apoi mi-am pierdut cunostiinta si m-am trezit la spital.
Doctorii de la spital spuneau ca trebuie sa-mi amputeze mina. Eu am refuzat. Dupa revolutie am fost trimisa la tratament in Franta, unde mi s-a adaptat o proteza metalica la umar, scapind astfel de amputare.
Multimea ajunsa in Piata Libertatii, se lupta in continuare cu blindatele. Se rastoarna si se aprinde o masina Dacia albastra langa Restaurantul Banloc. Se sparg geamurile cladirilor, se da foc cabinei de dispecerat a intreprinderii de transporturi locale din centrul pietei. Este spart magazinul de Consignatie. Dupa o informatie publicata (Traian Pop Traian, in ziarul Timisoara, I, 2 din 24.01.1990), doi civili bine imbracati arunca cu sticle incendiare in cladirea garnizoanei si deschid focul cu arme incarcate cu gloante explozive impotriva civililor si a soldatilor din armata regulata. Cad sub gloante doi civili si patru militari. Se inregistreaza raniti si alti morti. Alti participanti afirma ca, initial, s-au folosit gloante oarbe si de cauciuc iar, ulterior gloante adevarate. Consideram ca este de competenta organelor de ancheta legal constituite in noua republica Romania, sa stabileasca numarul victimelor in toata infruntarea ce a avut loc la Timisoara vreme de mai bine de o saptamana. Multimea din Piata Libertatii se retrage spre Opera, Piata Unirii si Piata “700”.
5) Barzeanu Atanasie, 65 anit, medic primar, doctor in stiinte, chirurg, Spitalul Judetean Timisoara
“…sintem deci in 18 decembrie…Pe la orele doua si patruzeci, cind inchideam o operatie–Sava Florica, 33 de ani, vinzatoare la Loto-pronosport in cartierul Fabric, impuscata din mers, in Piata Traian, dintr-un ARO [!], pacienta prezentindu-se o echimoza cu distrugerea tesuturilor (plaga in diametru de 15 centimetri), a tesuturilor din regiunea epigastrica, inclusiv a muschilor drepti abdominali, cu ruptura a colonului ascendent transvers si a jejuno-ileonului, fiind in stare de soc grav traumatic, hemoragic–, fara sa-mi poti explica nici macar acum cu ce fel de gloante a putut fi lovita, pentru ca nu am identificat nici orificiul de iesire si nici pe cel de intrare, a venit o asistenta de la Chirurgie I, care mi-a spus sa merg la domnul Ignat.”
Titus Suciu, Reportaj cu Sufletul la Gura, (Editura Facla 1990), pp. 133-134.
iata despre ce fel de gloante e vorba (intervalul 1:57-3:20 , Brasov dupa 22 decembrie 1989)
Cugir: 21 decembrie 1989
6) Dl. Alexandru Iosa, împuşcat în picior cu gloanţe “dum-dum” în 21 decembrie 1989
12/18/2002 Condamnaţii RevoluţieiGeneralii represivi – în libertate, plevuşca vânturată după gratii
Evenimentele din decembrie 1989 au fost rând pe rând fie subiect de tocat în campaniile electorale, fie motiv de dispută publică. La un moment dat, subiectul a devenit extrem de incomod pentru unii şi atunci vinovaţii au fost spălaţi de păcate, uneori în văzul lumii, fără nici o ruşine pentru memoria celor care au murit, fără nici o reţinere din partea celor care şi-au construit gloria politică pe jertfa lor. În prezent, în penitenciare mai sunt doar câţiva dintre cei care au linşat cadre ale Miliţiei. Toţi generalii care în decembrie 1989 au dat ordin sau au tras în manifestanţi sunt în prezent liberi: fie le-au fost amnistiate pedepsele, fie aşteaptă acasă pronunţarea instanţelor, cândva… Potrivit informaţiilor noastre, lucrătorii fostei securităţi şi reprezentanţi ai trupelor USLA, care au executat pedepse pentru că au tras în 1989 în populaţia ieşită în stradă, au cerut ulterior daune morale statului român. Unii dintre ei le-au şi primit…
Dl. Alexandru Iosa, împuşcat în picior cu gloanţe “dum-dum” în 21 decembrie 1989 şi care a fost timp de aproape 10 ani şeful asociaţiei revoluţionarilor din Cugir ne-a declarat că cei care l-au linşat pe cpt. Valentin Pop şi i-au profanat cadavrul nu au intrat, sub nici o formă, în categoria revoluţionarilor. Dânsul ne-a explicat că, cel mai probabil, gestul comandantului de miliţie de a se bate cu mâna peste tocul pistolului i-a încitat pe oamenii din faţa miliţiei. Mai mult, Alexandru Iosa a precizat că mânia maselor s-a îndreptat asupra cpt. Pop mai mult pentru că simboliza un aparat al opresiunii comuniste decât din răzbunare personală, deoarece acesta era comandant în Cugir de doar 6 luni de zile.
În încercarea de a reabilita imaginea tatălui său, Valentina Pop a trimis în acest an un memoriu pe adresa preşedintelui Ion Iliescu. Memoriul a fost făcut public, în plenul Camerei Deputaţilor, de deputatul PRM de Alba, Emil Crişan.
“CUGIR: Revolutionari achetati, criminali in libertate,” Expres, nr. 6, 9 martie 1990, p. 6.
7) “…Se tragea din birourile securistilor si s-a mai tras si cu o pusca de vinatoare si s-a mai tras cu gloante dum-dum si militia ardea ca o torta si oamenii au intrat in incendiu si atunci locotenentul major Mezei Dorin a sarit de la etaj cu pistolul mitraliera…Sint peste 40 de raniti si unii au primit gloante in cap dar cu totii sint in viata. Doi raniti sint in spitalele din RFG si unul este in Anglia. Cel din Anglia a fost impuscat cu dum-dum….UNDE SINT CEI CARE AU TRAS IN OAMENI?” –Vasile Neagoe
Bucuresti: noaptea 21/22 decembrie 1989
8) POPTEAN Petre, născut în 27.12.1965, la Margău lângă Huedin, domiciliat în Bucureşti str. Carpaţi 54, a lucrat ca şofer la ITB. In 21 Decembrie s-a dus în oraş să-şi protejeze sora care ieşea de la serviciu. Amândoi au plecat pe Calea Victoriei şi au ajuns la Dalles, unde cu groază au asistat la strivirea Mioarei Mirea de către tancheta ce intrase în mulţime făcând să sară în sus capete, mâini şi picioare într-un vacarm asurzitor. Prin sângele ce băltea pe jos, Petre i-a strigat sorei că se duce să ridice răniţii. Pe când era aplecat, a fost lovit în abdomen şi şoldul stâng de cartuşe dum–dum care i-au provocat răni mari. Sora lui, Monica, a reuşit să oprească o salvare cu număr de Târgovişte, dar până la Spitalul 9 nu a mai rezistat. Aproape de ora 18 s-a stins Petre.
9) Cristian Florea a fost impuscat in cap pe 21 decembrie, in jurul orei 24:00, in zona restaurantului Dunarea. A fost lovit din spate, probabil de la o distanta de 10-30 de metri, cu un glont perforant, cu varful rotunjit.
10&11) Spitalul Coltea (Cristian Calugar, “Cine a tras gloante explozive?” Flacara, 13 februarie 1991, p.9)
1. Nicolae Lucian, adus pe data de 21 decembrie 1989. Diagnostic: fractura cominutiva femur sting in treimea inferioara, cu leziune de artera si vena femurala si pierdere de substanta prin plaga impuscata.
2. Necunoscut, adus pe 22 decembrie, ora 1, decedat la ora 1.30. Diagnostic: hemoragie peritoneala cataclismica cu plage de vena porta, case splinice, zdrobire de pancreas prin plaga impuscata hipocondru sting. Plaga zdrobita de colon travers.
12) Spitalul Municipal Rezerva nr. 3
“…O sa ne omoara pe toti, uite, asta de la mine din buzunar e primul glonte scos in spitalul nostru, dintr-o fetita de 12 ani. In salon e un baiat, foarte grav ranit, un glonte dum-dum, d-ala, i-a facut praf diafragma, creasta iliaca, la iesire perforatia era cit o moneda de 5 lei….”
Andreea Hasnas, “Reportajul unui film cu TERORISTI,” Expres, nr. 10 (6-12 aprilie 1990), p. 5.
————————————————————-
CINCI CARE NU CRED IN FOLOSIREA GLOANTELOR DUM-DUM SI VIDIA DUPA DE 22 DECEMBRIE 1989…(si deci, sigur, nici vorba de asa ceva INAINTE de 22 decembrie 1989)
PAVEL CORUT, STEFAN DEMETER, TEODOR UNGUREANU, VLADIMIR BELIS, DAN VOINEA
1) Pavel Corut (ocupatie inainte de 1990: securist)
“…nu a existat o garda speciala care sa fi depus un juramint de credinta de legionar fata de dictator, nu au existat lunetisti dotati cu sisteme de ochire cu infrarosii, nu s-a tras cu gloante vidia…”
Paul Cernescu (aka Pavel Corut), “Cine a tras in noi?” Expres Magazin, nr. 65 (42) 1991, p. 12.
“…Treburile pareau sa se fi indreptat catre directia buna, dar in dimineata zilei de 23 decembrie [sic. 24 decembrie], capitanul P.I. m-a informat ca in fata ministerului sint doua masini blindate cu teroristi de la U.S.L.A., lichidati de tanchistii nostri. Discutase cu locotenentul (comandant de pluton) care facuse isprava si acesta mindru de fapta sa, se laudase ca intentionase chiar sa se urce cu tancul pe ei, dar nu a reusit. Soldatul curier de corospondenta din organigrama compartimentului m-a informat ca peste noapte santinela din postul 2 il impuscase mortal pe ofiterul comandant de garda, un tinar locotenent. Mai tirziu am citit relatari fanteziste si patetice referitoare la moartea acestui ofiter, “lovit de gloante vidia si explozive.” Nu este singurul militar mort in accident de lupta….”
2) col. Stefan Demeter (sef al birou de servicii si inzestrare al (atunci) Inspectoratului judetean al M.I.):
“Dupa munitia folosita si zgomotele auzite in oras, rezulta clar ca pina in seara de 22 decembrie s-a tras cu pistoale mitraliera model 1963, de 7,62. Nu s-a folosit munitia “Dum-Dum” cu virf exploziv, interzisa de Tribunalul de Haga. Din 1989 si armamentul “Stecikin” car folosea munitie de 9 mm scurt a fost retras din toate inspectoratele judetene ale M.I. S-a vorbit mult despre gloante vidia. Motivul e simplu: materialul vidia e foarte casant si ar distruge teava armei. Este, deci, pe cit de inutil, pe atit de scump. “Exemplele” prezentate ca “gloante vidia” erau, de fapt, miezuri de otel ale gloantelor de 7,62.”
Radu Ciobotea, “M.I.–Martor Incomod,” Flacara, nr. 33, 14 august 1991, pp. 4-5.
3) procuror ceausist Teodor Ungureanu (Facultatea de Drept, promotia 1978) care n-a vazut si n-a gasit nici un terorist in decembrie 1989, sau dupa…gazdat de catre Jurnalul National in perioada 2004-2005 (cam 10 articole)
La cele de mai sus va trebui să adăugăm fabulaţiile cu privire la celebrele “gloanţe-widia”. Prin lansarea acestei aberaţii, cei mai de seamă reprezentanţi ai Armatei s-au compromis lamentabil. Ceea ce prezentau în emisiuni tv ori în paginile unor ziare ca fiind teribilele instrumente ale morţii, nu erau nimic altceva decât miezurile din oţel care intrau în alcătuirea internă a proiectilului cal. 7,62 mm-scurt destinat armelor tip AKM. Tot aşa aveau să fie făcute speculaţii asupra folosirii muniţiei explozive (de tip dum-dum), de către persoane care erau fie străine de efectele povocate asupra corpului uman de proiectile cu diverse energii cinetice (la momentul străpungerii), ori de fragmente din proiectile dezmembrate la un anterior impact cu un corp dur, fie de cei angajaţi într-o reală acţiune de dezinformare.
4) Vladimir Belis
dl profesor Vladimir Belis, care in decembrie 1989 era directorul Institutului de Medicina Legala Mina Minovici din Bucuresti
Povestile despre teroristi care trageau cu gloante “”dum-dum””, “”gloante cu cap vidia”” sau gloante de calibru mare, atipice pentru unitatile militare romanesti, vor ramane din cauza asta doar niste povesti care nu pot fi confirmate sau infirmate.
(Dan Voinea este slavit de catre Sorin Iliesiu asa: Justiţia română a dovedit diversiunea “teroriştii” şi nu a găsit nici un terorist printre morţi, răniţi sau arestaţi. D-l gen. Dan Voinea spune clar: “Teroriştii nu au existat. S-a minţit pentru a-i ascunde pe adevăraţii criminali”….Rechizitoriul Justiţiei române, spiritul acestora regăsindu-se în Raportul [Raport Final CPADCR]…)
Romulus Cristea: Munitia speciala, gloantele cu cap vidia sau dum-dum, a provocat victime? Presa de la acea vreme a fost plina cu astfel de relatari…
– Nu exista victime (persoane impuscate) nici de la gloantele cu cap vidia, nici de la dum-dum. Pe durata evenimentelor s-a folosit munitie de razboi, munitie normala care se gasea la vremea respectiva in dotarea Ministerului de Interne si a Ministerului Apararii Nationale. Confuzia si informatiile false au aparut de la faptul ca se foloseau calibre diferite si, deci, zgomotul produs era altfel perceput.
—————————————————————–
SI TOTUSI EXISTA FOSTI SECURISTI CARE VORBESC DESPRE EXISTENTA SI FOLOSIREA LOR DUPA SI INAINTE DE 22 DECEMBRIE 1989
Roland Vasilevici (fost securist, Dir I, judetul Timis, secte religioase):
“Cartusele celor din U.S.L.A. erau speciale si la lovirea tintelor provocau noi explozii.”
Puspoki F., “Piramida Umbrelor (III),” Orizont, nr. 11 (16 martie 1990), p. 4.
si in Roland Vasilevici, Piramida Umbrelor (editura de vest, 1991), p. 61:
“Cei din U.S.L.A. si unii studenti straini, alaturati lor, trageau cu niste cartuse speciale, care, la lovirea tintei, provocau noi explozii.“
Dezvaluiri despre implicarea USLA in evenimentele din Decembrie ‘89
Un tanar care si-a facut stagiul militar in trupele USLA a declarat
corespondentului A.M. PRESS din Dolj: “Am fost la Timisoara si la Bucuresti in
Decembrie ‘89. Odata cu noi, militarii in termen, au fost dislocati si
profesionistii reangajati, care purau costume negre de camuflaj. Dispozitivele
antitero de militari in termen si profesionisti au primit munitie de razboi. La
Timisoara s-a tras in manifestanti de la distanta mica. Am vazut cum sareau creierii celor ciuruiti de gloante. Cred ca mascatii, folosind armamentul lor special, au tras cu
gloante explozive. In ianuarie 1990, toti militarii in termen din trupele USLA
au fost internati pentru dezintoxicare. Fusesaram drogati. Am fost lasati la
vatra cu cinci luni inainte de termen pentru a ne pierde urma. Nu-mi publicati
numele. Ma tem pentru mine si parintii mei. La antranamente si aplicatii eram
impartiti in “amici” si “inamici.” Mascatii erau “inamicii” pe care trebuia sa-i
descoperim si sa-i neutralizam. Cred ca mascatii au
fost acei teroristi.”
The Archive of the Romanian Revolution of December 1989 