The Archive of the Romanian Revolution of December 1989

A Catch-22 December 1989, Groundhog-Day Production. Presenting the Personal Research & Scholarship of Richard Andrew Hall, Ph.D.

Posts Tagged ‘raport final 1989’

Gloante atipice din decembrie 1989: marturii ofiterilor

Posted by romanianrevolutionofdecember1989 on August 18, 2009

O alta pista de negare a existentei si a folosirii gloantelor atipice de tip dum-dum sau vidia in decembrie 1989 este ideea ca cei care “au vazut” sau pomenesc despre aceste gloante “magice” au fost medici civili sau raniti care habar n-aveau despre balistice.  Cum am spus deja, faptul ca acesti oameni au facut o deosebire intre gloantele pe care i-au lovit, de acest gen, una normal 7,62 mm, alta exploziva (vedeti de exemplu cazul lui Adrian Kali la Timisoara sau cazurile lui Petre Georgescu si al lui Marian Manolache), spune in schimb ca nu sunt asa de prosti si neinstruiti.  Oricum, sa trecem la martuirii militarilor, oameni care stiau cite ceva despre balistice…

1) E elocvent si lamuritor faptul ca chiar dupa 2 si un fel de an dupa decembrie 1989, Colonelul (r) Ilie Stoleru, a spus asa despre ceea ce s-a intimplat in Bucuresti:

Colonel Ilie Stoleru (r), cu Mihai Galatanu, Flacara, 22 iulie 1992, p. 7.

Ilie Stoleru:   Aveau arme cu amortizoare, cu mecanisme cu luneta, pentru lupta pe timp de noapte (in ,infrarosu’), gloante cap-vidia. Armament foarte modern. Comisiile civile si militare nu si-au dus treaba (de elucidare) la capat. Cu mine cel putin, comisia trebuia neaparat sa stea de vorba, dar cu mine n-a vorbit nimeni. In fata comisiei lui Nicolaescu nu m-am dus fiindca, va spun drept, am avut retineri. Toate casele (locuintele) din preajma C.C.-ului trebuiau luate pe liste de la I.C.R.A.L. si verificate.

2) Un alt militar, Lt. Col. Petre Ghinea a spus cam acelasi lucru despre ceea ce s-a intimplat in 1990:

“O lupta cu fortele raului,” Orizont (Timisoara), nr. 5 (2 februarie 1990), p. 5.

Iosif Costinas: Care este opinia ta despre felul cum au actionat securistii-teroristi?

Lt. Col. Petre Ghinea: Spre deosebire de militarii nostri, ei au fost foarte bine pregatiti pentru lupta in oras. Dispuneau de armament modern, special (inclusiv simulatoare de foc). De pilda, la automatele lor rabatabile, cu gloante videa [vidia] sau gloante explozive [dum-dum], nu se putea vedea flacara la gura tevii….

3) La Brasov, chiar Generalul Nicolae Spiroiu a asistat in iunie 1990 la dezhumarea unor morti din decembrie 1989…

Romulus Nicolae, “Au ars dosarele procuratorii despre evenimente din decembrie,” Cuvintul, nr. 32 august 1991, pp. 4-5.

In iunie 1990, dupa o convorbire intre Generalul Spiroiu, citiva ofiteri, si ziaristi din publicatia locala Opinia, au fost dezhumati morti din decembrie 1989.

CE S-AU GASIT?

“S-AU GASIT IN SPECIAL GLOANTE DE CALIBRUL 5,6 MM CARE NU SINT IN DOTAREA ARMATEI.”

4) Stim din povestea lui Dinel Staicu, USLA, la Craiova ca in timpul evenimentelor  era “Implicat si in cercetarea cauzelor din care se tragea in perioada aceea in Valea Rosie (cartier secerat metru cu metru de gloante), silit de catre fostul comandant al militiei, colonelul Langa, sa-i dau dreptate generalului Rosu, referitor la existenta unor gloante vidia in urma condamnarii la domiciliu…”

CRAIOVA: Dinel Staicu, USLA

Dinel Staicu: „Misiunea mea a fost sa-l infiltrez pe Sandu in prefectura“

Ca fost comandant al grupei a II-a de patrundere si capturare din cadrul Militiei doljene, Dinel Staicu a fost bagat pina la briu in evenimentele din „22“. Cind a plecat din politie, in ’92, a luat cu el multe secrete. Dar nu a lepadat uniforma, pina nu a dezvaluit ce rol a avut el pe scena miscarilor revolutionare de la Craiova. Reproducem, mai jos, parte din marturiile livrate de ex-capitanul Dinel Staicu, pe 8 aprilie 1992, revistei craiovene Cartel.

Dinel Staicu a circulat in zilele acelea fara oprelisti, intrind si iesind in prefectura, de fiecare data fiind inarmat, in ciuda perchezitiilor care i se faceau. Interesant daca in scriptele unitatii din acea perioada figureaza ridicarea armei sale, pentru ca, daca nu, inseamna ca, de acum, fostul ofiter poate sa posede si in prezent arme de foc. Dupa ce a fost consemnat la domiciliu timp de sase zile, pentru portul armei in evenimente, el si-a reluat misiunea: „… De data asta reusesc, il infiltrez atit de bine pe domnul Sandu, imi era doar sef si sefii trebuie sa stea in fata“.
Implicat si in cercetarea cauzelor din care se tragea in perioada aceea in Valea Rosie (cartier secerat metru cu metru de gloante), silit de catre fostul comandant al militiei, colonelul Langa, sa-i dau dreptate generalului Rosu, referitor la existenta unor gloante vidia in urma condamnarii la domiciliu, Dinel Staicu incearca o diversiune pentru inlaturarea celor care luasera conducerea (Nisipeanu, Popa), montind studentii aflati pe pozitii in Casa Studentilor. Actiunea lui de atunci a dat gres. La citva timp dupa aceasta, un alt grup de interes din prefectura n-a mai ratat. El poate fi admirat si astazi in fruntea judetului. La ora aceea, militia facea inca politica. Desi a stat inca in cazarma, securitatea (col. Gheorghe) „a imprumutat d-lui D. Staicu doua TAB-uri si citiva oameni din plutonul USLA al Securitatii (nu cel al militiei), desi cei de la Securitate primisera ordin sa nu mai ridice armament. Dar dl Staicu venea din partea Frontului…
In urma cercetarilor facute de el in Valea Rosie, Staicu sustine ca n-au fost teroristi (desi el insusi este un contraexemplu), pregatirea lui de baza (comandant al grupei a 2-a USLA) fiind si pentru diversiune, si pentru dezinformare. Parerea lui este ca armata a tras milioane de cartuse si ca, peste tot unde au fost unitati militare, pamintul s-a umplut de treburi. Numai ca il contrazice unitatea militara din Craiovita unde nu s-a tras. (…)
Dinel Staicu se considera singurul implicat cu adevarat in evenimentele din decembrie „singurul care-i capacitasem pe toti,… si totul a fost cum am vrut eu“. De aici sa intelegem ca artizanul „Revolutiei“ craiovene a fost un locotenent de militie?

http://www.gds.ro/print/13885

5) si, de sigur, exista printre forumisti oameni care stiu ceva despre balistica…

(Duminică, 23 decembrie 2007, 11:33)

Istoric [anonim]

Cu repectul cuvenit fatza de cei omoriti in decembrie 1989,civili si militari,in calitate de rezervist al armatei Romane,indraznesc sa intreb si eu :

Cine avea in Romania anului 1989,munitie tip NATO, 5.5 mm calibru, in plus “crestata” – lucru interzis de Conventia de la Geneva,stiut fiind faptul ca Armata Romana avea la vremea aceea calibrul Pactului de laVarsovia ,pentru armamentul usor,adica 7,62 mm…..La vremea aceea chiar campionul olimpic la proba de pistol viteza, Sorin Babii, isi exprima nedumerirea….Eu am avut in mina citeva mostre din aceste cartuse :mici,negre,cu o spirala in virf,sau cu 4 muchii (cei ce cunosc putina balistica si medicina legala isi vor da seama de rolul devastator al acestor modoficari…

Astept si acum raspuns la intrebarile mele…poate ca totusi cineva se vagasi sa rupa tacerea…II multumesc anticipat !

http://www.hotnews.ro/stiri-esential-2121712-ultimele_zile_revolutiei_romane.htm

6) si ce s-a intimplat cu gloantele ramase dupa evenimentele…uslasii pactizati cu frontul le au cules “pentru identificare” cum i-au spus lui

Ing. Dan Iliescu, Muzeul de Arta

“S-a tras din Muzeu permanent. Aveam impresia ca se trage de la parter, de la arta feudala….Armele lor sunau altfel. Aveau o cadenta sanatoasa. A doua zi si in zilele urmatoare am gasit gloante in Muzeu. Nu erau gloante obisnuite. Aveau un virf tesit. Pareau imbracate intr-o camasa de plumb. Era un calibru intre cinci, cinci si ceva. N-au vrut uslasii [ USLA] sa ne lasa nici un glont. I-am rugat sa ne lasa macar de amintire. N-au vrut! Au zis ca au nevoie pentru identificare. Au notat de unde le-au ridicat.”

Ion Zubascu, “Misterioasa revolutie romana,” Flacara, 19 decembrie 1990, p. 11.

7) dar si acesti USLAsi au vorbit despre arme si gloante ale mercenarilor (ale USLAC-ului)

“Ulterior au fost ‘curatate’ , ‘periate’ , vilele din jurul Televiziunii, precum si cele situate pe Calea Doboranti, pina la piata.  Din toate acestea nu s-a mai tras.  Cu acest prilej s-a descoperit ca de pe case scarii, in zilele precedente, se executase foc asupra locuintei unui scriitor.  Specialistii unitatii [se pare ca e vorba de subunitate sub comandantului Ene Zaharia]  au ajuns la concluzia ca s-a folosit pistol Heckler-Koch, cal. 5,6 mm, cu tub cartus cu ardere completa, ceea ce confera gloantelor o mare putere de patrundere [deci atentie, nu e vorba de o arma normala cu efecte normale]…

Maior Mihai Floca, “Reportaj La U.S.L.A.,” Tineretul Liber, 5 ianuarie 1990, p. 4.

si in fine

“Un capitol aparte privind mijloacele folosite il constituie cartusele cu care s-a tras in Revolutie, multe gloante gasite fiind cel putin ciudate, de provenienta straina. Intr-o ampla ancheta, “Tineretul Liber” incearca sa elucideze misterul gloantelor “ciudate” apelind la maiorul Ion Stefanut, inginer specialist in armament si munitie la M.Ap.N. [nota mea: nu este mentionat aici dar e destul de important: in decembrie 1989 Stefanut a fost cadru…USLA]

Cartuse de tip “Kynoch-Magnum” s-au gasit la Buzau, dar si in zona Televiziunii si se pare ca o “mostra” a mai fost depistata si in zona fostului c.c. Este produs de firma “Kyondi”, celalalt cuvint “Magnum” fiind o unitate de masura. Acest cartus are calibrul 9,5 mm sau 0,375 toli. Este un cartus de vinatoare pentru vinat mare si poate fi tras cu orice tip de carabina sau puscaa de calibru 9,5 care are o camera destinata unui astfel de gen de incarcatura. Este un cartus de mare putere, caracteristicele lui permitind ca un bun tintas sa loveasca perfect si mortal la o distanta de 1000 m, viteza initiala a glontului este de circa 850 m/s. Pulberea din cartus este, intr-adevar mai neobisnuita, dar deloc noua, avind in vedere ca se fabrica din anii 70. Este vorba de o pulbere sub forma de…macaroane, cu ardere constanta, care imprima glontului o viteza marita, determinind si o mica uzura a tevii. “Macaroanele” sint facute din nitroceluloza plastificata cu nitroglicerina. Glontul este de tip “Softnosed”, ceea ce in traducere ar insemna, “cu nasul moale”, adica la impactul cu tinta, virful glontului se deformeaza radial, ceea ce determina producerea de rani grave la intrare. Nu este un glont penetrant raminind pe loc, dar provocind o lovitura de categoric mortala. Glontul este un miez de plumb acoperit intr-o camasa de tombac, un aliaj pe baza de cupru.

Apartia cartuselor de acest tip dovedeste ca si la noi exista asemenea arme de vinatoare. In dotarea fortelor noastre armate nu exista o astfel de arma.

Cartusele “Kynoch-Magnum” ramin stranii, prin aparitia lor insolita pe strazile Capitalei, alaturi de intreaga “colectie” de gloante adunata de echipele militare care au curatat subteranele Bucurestiului [dupa Voinea, nici acestea n-au existat] si casele din care s-a tras….”

extras din Aurel Perva si Carol Roman, Misterele Revolutiei Romane, 1990, pp. 103-104

Advertisements

Posted in raport final, Uncategorized | Tagged: , , , , , , | Leave a Comment »

22 decembrie 1989: ce s-a gasit in Cabinetul Unu (Nicolae Ceausescu) si Cabinetul Doi (Elena Ceausescu)

Posted by romanianrevolutionofdecember1989 on August 12, 2009

In ziua aceasta, am (re)gasit-o pe marturia lui Mircea Boaba din revista-ziar Strict Secret (trustul Romania Libera) din 1991 (intre nr. 46 3/12-18/1991 si nr. 50 4/10-15/1991).  Apare un Mircea Boaba pe lista BNR Mircea Boaba, Blocul National al Revolutionarilor, si apare un (Viorel) Mircea Boaba pe lista de necolaborare a lui CNSAS aicea Mircea Boaba, adeverinata de necolaborare cu fosta Securitate, nr. 4762.

Chiar daca fosti securisti au dezvaluit ca cadre USLAC–mercenarii ai lui Ceausescu–au folosit gloante explozive in decembrie 1989, si chiar daca militari care au intrat in sediul Directiei a V-a in perioada 22-24 decembrie 1989 au povestit cum au descoperit gloante explozive (dum-dum) acolo, nu e deajuns unora gloante explozive la revolutie?…dupa aproape doua deceni de reviZioniZmul securist subit si la vedere.

Totusi, iata ce spune revolutionarul Mircea Boaba, participant la evenimentele din Piata Universitatii pe noaptea insangerata de 21-22 decembrie 1989 (noaptea cea mai lunga) si unul dintre cei care au pentrat intii in C.C.-ul pe 22 decembrie 1989.  (Serialul merita sa fie citita in intregimea sa.)

In aceea camera am inceput sa stringem toate obietele de valoare gasite prin celelalte incaperi.  Asa a luat nastere primul “tezaur” din C.C.  Inauntru s-a incuiat nea Tarchila cu un pistol mitraliera si sint sigur ca ar fi fost in stare sa impuste pe oricine ar fi incercat sa deschida usa daca n-ar fi fost insotit de noi.  Noroc ca nu a fost cazul.  Intre timp ni se aduceau de peste tot arme si munitii.

Armele erau de toate felurile:  pistolete Carpati, Beretta, Makarov, T.T., Stecikin, unele mici si plate cum nu mai vazusem niciodata, in tocuri de piele special construite cu compartimente aparte pentru box si cutit cu buton, adevarate pumnale cu lama foarte subtire si fina, lunga de 15-20 ce tisnea din miner (nu erau in nici un caz destinate pentru curatatul cartofilor la popota); pistoale mitraliera AKM cu pat de lemn sau cu pat rabatabil…mitraliera, pusti semiautomate cu luneta de tipul celei cu care ma fuduleam eu; mitraliere de campanie, un aruncator de grenade antitanc; grenade de mina, munitie de toate tipurile si calibrele, ce mai nu ne lipsea decit un tun, in rest aveam de toate.

Venit din cabinetul 1, Doru Haraga isi da cu parerea ca ar trebui sa le transportam intr-un colt al incaperii si pentru a le separa de restul camerei incercam sa delimitam spatiul cu o canapea.  Lunga de 2 m nu se lasa umita din loc, parca era batuta in cuie, inciduati, am inceput sa mesterim ia ea.  Am desfacut-o si am ramas perplecsi.  In cabinetul 2, in camera de lucru a tovarasei de viata a celui mai iubit fiu, in lada unei canapele era un adevarat arsenal:  24 pistoale mitraliera cu pat rabatabil si teava scurta, 22 pistolete Carpati, 2 Stecikin, 4 carabine cu luneta, semiautomate, doua pusti mitraliera, grenade de mina si la fund lazi metalice cu munitie de lupta–gloante incendiare, trasoare, perforante, explozive, numai din cele normale–nu. Si deasupra trona ca o culme a ridicolului o prastie cu cracan si linga ea o cutie cu bile de rulment.  Pe capacul interior al canapelei era o list cu denumirea “lada de armament si munitii nr. 2”.  Urma inventarul si continua cu–raspunde plt. adj.–cutare, nu am retinut numele.  Deci lada nr. 2.  Dar unde este nr. 1?  Citiva metri mai incolo–o canapea asemanatoare.  Ne-am repezit asupra ei si am deschis-o.  Continutul era identic, mai putin prastia.  Puteam inarma un regiment.  Oare de ce tinea “savanta” in cabinetul ei atita armament si munitie?  Dar prastia?  Asta chiar ca punea capac la toate!

Mircea Boaba, “Gloante, nestemate si singe.  Ziua I:  Comoara lui Ali Baba,”  Strict Secret, nr. 48 26 martie – 1 aprilie 1991, pp. 4-5.

In timp ce urcam scara, vrind sa incarc carabinaa, am avut surpriza sa descopar ca gloantele din cele doua incarcatoare erau cu virful bont.

nr. 47 18-25 martie 1991, pp. 4-5.

Las automatul si ma duc in tezaur unde nea Tarchila tropala, nestiind ce se intimpla.  Ii explic in doua cuvinte si iau dintr-o cutie lunga de lemn comoara care pentru mine avea atunci cea mai mare importanta.  O pusca semiautomata nou-nouta, cu luneta de noapte in infrarosu cu baterii si petru incarcatoare cu gloante explozive.

nr. 50, 10-15 aprilie 1991, p. 4.

Posted in raport final | Tagged: , , , , , , , , , , , , , | 2 Comments »

decembrie 1989: razboiul radioelectronic, “poate ca in realitate era un simplu joc pe calculator”…poate ca NU

Posted by romanianrevolutionofdecember1989 on June 11, 2009

(for English, see Orwellian…Positively Orwellian introduction and endnote 107)

Cit de penibile, strigatoare la cer, si usor de tagaduit sunt minciunile lui Dan Voinea (si cum a fost posibil ca nici un ziarist roman n-a incercat sa-l contrazica)?  Iata chestia cu simulatoarele…

Romulus Cristea:  Au fost descoperite undeva dispozitive automate de tragere sau simulatoare?

Dan Voinea- Nu! Nici o confirmare despre astfel de dispozitive de simulare a focului de arma! Pana in prezent nu suntem in posesia a nici unui astfel de dispozitiv. Nimeni nu a vazut un astfel de simulator de tragere. A fost prezentat la TV un dispozitiv ca simulator, dar care nici pe departe nu era asa ceva. A fost o minciuna! Inainte de ’89, orice dispozitiv trebuia sa fie in inventarul unei institutii. Nici o institutie de la noi, de la armata, interne sau servicii de informatii nu a avut in dotare o astfel de instalatie. Nu numai ca nu au existat in dotare, nu au fost gasite, dar nici nu avem dovezi ca asemenea aparate au fost aduse in tara. In alta ordine de idei, trebuie sa precizez ca noi ii cautam pe cei vinovati de uciderea si ranirea unor oameni. Nu ucizi oameni cu simulatorul. Interesul nostru se indreapta spre tragatorii reali, nu simulatoare.
deci e clar, Voinea spune:  “Nici o institutie de la noi, de la armata, interne sau servicii de informatii nu a avut in dotare o astfel de instalatie”  Zau?  Iata ceea ce Seful Securitatii Generalul Iulian Vlad a spus in fata comisiei lui Gabrielescu in 1994:

“In declaratiile pe care le-a dat sub prestare de juramant in fata Comisiei parlamentare de ancheta, generalul Vlad nu aminteste despre acest episod, iar la intrebarile puse de membrii Comisiei este fie evaziv, fie le deturneaza sensul. Fara sa vrea, lamureste insa partial una dintre problemele obscure privind evenimentele din decembrie 1989. Reproducem stenograma:

�Domnul Gabrielescu: Ati auzit despre acele simulatoare care s-au folosit?

Domnul Vlad: Sigur, tot Securitatea le avea… Mi se pare ca tot un asemenea aparat electronic s-a folosit si in ziua de 21 decembrie cand s-a spart mitingul. Dupa ce a facut Nica Leon (a strigat �Timisoara, Timisoara!� – n.n.) s-a auzit o arma automata si s-a creat panica mare…�”

Recurs la adevar

(Sa nu uitam aici cum Dan Voinea era slavit de catre Sorin Iliesiu: Justiţia română a dovedit diversiunea “teroriştii” şi nu a găsit nici un terorist printre morţi, răniţi sau arestaţi. D-l gen. Dan Voinea spune clar: “Teroriştii nu au existat. S-a minţit pentru a-i ascunde pe adevăraţii criminali”….Rechizitoriul Justiţiei române, spiritul acestora regăsindu-se în Raportul [Raport Final CPADCR]…)

in interviul citat de mai sus (“Toti alergau dupa un inamic invizibil,” 22 decembrie 2005, Romania Libera), inainte de a vorbi despre simulatoarele care n-au existat, Voinea a fost intrebat despre asa-numitul razboi electronic?…sigur, ca pentru Voinea era vorba numai despre un “joc de calculator”:

Razboiul electronic, un joc pe calculator
– A fost practicat razboiul electronic pe durata evenimentelor din decembrie 1989? Ce dovezi exista?
– Acest razboi electronic a fost deseori invocat ca un factor care a creat perturbari, confuzii. Prin acest razboi electronic s-ar fi simulat anumite tinte considerate initial elicoptere teroriste. Poate ca in realitate erau simple jocuri pe calculator sau mai stiu eu ce… Este insa clar ca nu avem victime ale razboiului electronic. Oameni macelariti au fost pe strada, la televiziunea publica, la CC-PCR, in jurul unitatilor militare, langa marile intreprinderi si unde nu au fost semnalate actiuni ale elicopterelor sau alte fenomene ale razboiului electronic.
deci hai sa incercam sa explicam ce s-a intimplat pe 9 ianuarie 1990?!
“…In data de 09.01.1990, intre orele 21.55 si 23.14, pe ecranele complexului de dirijare a rachetelor de la una dintre subunitatiile subordonate au fost sesizate semnale provenind de la un numar de 12 aeronave neidentificate, care se deplasau la inaltimi cuprinse intre 300 si 1800 de metri, pe directia unei localitatii invecinate.
In ziua urmatoare, intre orele 03.00 si 04.15, au fost sesizate, din nou, semnale de la sase aeronave, dupa care–la fel–intre orele 17.00-18.00 si 21.30–acelasi tip de semnale, despre niste tinte aeriene evoluind la altitudini cuprinse intre 800-3000 de metri, pe aceeasi directie de deplasare ca si in ziua precedenta.
Apoi, parca pentru a intari rachetistilor convingerea ca nu poate fi vorba de nici o confuzie, a treia zi, pe 11 ianuarie, intre orele 04.00-05.00, au mai aparut, iarasi, semnale despre 7 aeronave neidentificate, avind in esenta aceleasi caracteristici de zbor.  Ceea ce este curios e ca nici una dintre tinte nu a fost observata vizual si nici nu a facut sa se auda in zona respectiva zgomotului caracteristic de motor.
Dar si mai curios este ca, tot atunci, de la centrul de control radio din municipiul apropriat, a parvenit la unitate informatia ca, pe o anumita banda de frecventa, au fost interceptate semnale strainii, modulate in impuls, iar pe o alta frecventa se semnala un intens trafic radio intr-o limba araba sau turca.
In urma acestei informatii, comandantul unitatii a organizat cercetarea radio din mai multe zone, cu ajutorul unor mijloace de transmisiuni din inzestrare.  Astfel, in data de 11.01.1990 intre orele 11.20 si 11.30 au fost receptionate, pe frecventa respectiva, convorbiri radio, in fonic [?] in limba engleza, in cadrul carora indicatul “122” chema indicativele “49”, “38”, “89”, “11”, “82”, “44”, “38”, “84”, si le intreba “daca va simtiti bine”.
Din fragmentele de discutii s-a mai inteles ca se faceau referiri la explozivi, spital, medicamente, si raniti “pentru orele 16.00”.  La orele 13,30, pe aceeasi frecventa, au fost din nou interceptate convorbiri in care era vorba de raniti si se cereau ajutoare.  Emisiunile au fost receptionate pe fondul altor convorbiri, din care s-au detasat mai clar o voce feminina si un latrat de ciine.  S-au facut iarasi referiri la ulterioarele convorbiri ca urmau sa aiba loc la orele 16.00, 19.00, 22.00 si, apoi, in ziua de 12.01.1990, la 09.10.
Stind de vorba cu unii cetateni din zona localitatii unde au fost sesizate acele tinte aeriene si unde fusese localizat straniul trafic radio interceptat, comandantul unitatii de aparare antiaeriana la care ne-am referit a aflat ca, in vecinatate, exista un drum forestier (nota noastra; localitatea respectiva se afla intr-o zona muntoasa), marginit de doua rinduri de sirma ghimpata, drum pe care nu se efectueaza [?], de fapt, transporturi forestiere.  Nu de alta, dar si pentru ca, pina la Revolutie, drumul in cauza era interzis si se afla sub paza stricta a securitatii.
Tot acei cetateni au mai tinut sa-l informeze pe comandantul unitatii ca, nici dupa Revolutie, drumul respectiv nu a ramas chiar al nimanului, intrucit in zona respectiva au fost vazute persoane imbracate in uniforme de padurari despre care insa, nimeni de la ocolul silvic in raza cariua se afla acele locuri nu stia absolut nimic.
Cine sa fi fost oare acei “padurari” necunoscuti?  Si cu ce “treburi” pe acolo?  Poate tot…”
(Locotenent-colonel Alexandru Bodea, din serialul “Varianta la Invazia Extraterestrilor.  Pe cine interpelam pentru uriasa si ultraperfectionata diversiune psihologica si radioelectronica prin care s-a urmarit paralizarea conducerii armatei in timpul Revolutiei?” Armata Poporului, nr. 22 (“urmare din numarul 21”), mai 1990.)

COINCIDENTE. Chiar din acea seara de 22 decembrie 1989, cam pe la aceeasi ora, pe ecranele radarelor Armatei au inceput sa apara, deodata, o sumedenie de tinte. Concomitent, la sediul Comitetului Central rapaielile de arme automate au bagat groaza in cei din piata. Actorul Ion Caramitru striga: “Nu mai trageti!”. Conform logicii militare, apararea antiaeriana trebuia sa doboare tintele sau aviatia militara sa le intercepteze. “Apareau 20 de tinte simultan si aceasta se intampla, cu precadere, de-a lungul Dunarii, de-a lungul Prutului, al Tisei. Se crea impresia de invazie aeriana”, si-aminteste comandorul [Radu Borcea, in decembrie 1989, seful compartimentului de lupta electronica din Comandamentul Aviatiei Militare.]. In primele momente a aparut in comandament si ideea ca toate aceste actiuni erau lansate din fostele locuri de vanatoare ale lui Nicolae Ceausescu, unde, evident, aveau acces cei de la Securitate. [DA! Asa a fost…cititi mai sus, povestea lui Bodea!]

http://www.jurnalul.ro/stire-special/invazie-pe-ecranele-radarelor-60655.html

Posted in raport final, Uncategorized | Tagged: , , , , , , , , , , , , | 6 Comments »

Sediul M.Ap.N. 22-23 decembrie 1989 , sosirea cercetasilor UM 01171 Buzau

Posted by romanianrevolutionofdecember1989 on May 6, 2009

–In seara zilei de 22.12.1989, incepand cu ora 21,30, elemente neidentificate au declansat foc real, dar si simulat, asupra localurilor 1 si 2 ale ministerului, din directiile:  complexele “Orizont” si “Favorit”, str. Miron Constantinescu, Cimitirul Ghencea, latura de est a localului 2.  In aceste conditii au fost aduse noi forte, pentru intarirea pazei sediului:  358 ofiteri-elevi din Academia Militara, sub comanda colonelului Scarlat Mihalache; o companie din U.M. 01026; o companie din U.M. 01952.  De la Intreprinderea F.M.G.S. au fost chemate 10 tancuri.

–In jurul orelor 23,00-23,30, o autostatie de radioamplificare, ce patrula cartierele Drumul Taberei si Militari, din dispozitia Consiliului Frontului Salvarii Nationale, pentru a adresa apeluri populatiei in vederea sprijinirii contracararii actiunilor diversioniste, a fost blocata pe str. Ho si Min, in imediata apropriere a intersectiei cu str. Drumul Taberei.  Autostatia se gasea intercalata intr-o coloana militara de vehicule blindate ce se indrepta spre sediul M.Ap.N.  Asupra coloanei s-a tras din cladirile de pe ambele laturi ale strazii, moment in care o autobasculanta civila, al carei sofer a fost impuscat mortal, si-a continuat deplasarea cu farurile aprinse spre intersectie, izbindu-se de cladirea vecina cu Centrul de Calcul al M.Ap.N.  Autostatia a fost, de asemenea, lovita, iar echipajului (locotonent-colonel Ilie Popescu, maistru militar Vasile Cucu si plutonier Anghel Oprea) dupa ce a raportat, prin radio, intrarea intr-o probabila ambuscada la M.Ap.N., a coborat si s-a refugiat in blocul de locuinte din intersectie, intr-un apartmanet situat pe coltul cladirii.  Echipajul a stat in acel loc pana spre dimineata, cand s-a deplasat la M.Ap.N.

     Tot in aceeasi noapte, la ora 23,45, au sosit, in fata M.Ap.N., doua autovehicule cu un detasament de cercetasi din U. M. 01171 Buzau, comandat de capitanul Gheorghe Trutulescu.  Aproprierea de incinta M.Ap.N. a provocat, de asemenea, deschiderea focului de catre elementele diversioniste dispuse pe terasa restaurantului “Orizont” si blocurile dimprejur, caruia le-au raspuns, imediat, fortele ce aparau sediul ministerului.  Facem precizarea ca aparatorii isi organizasera dispozitivul in graba si, ca urmare a atacurilor repetate le care erau supusi, se aflau intr-o stare de maxima tensiune.

     Initial, surprinsi de ce li se intampla, cercetasii au debarcat imediat, adapostindu-se dupa autovehicule, cladiri, etc., fara a riposta cu foc.  Concomitent, o parte dintre ei au inceput deplasarea prin salturi pentru a adaposti in casa scarilor in blocul situat peste drum de punctul de acces in M.Ap.N., timp in care focul s-a amplificat.  Din randul cercetasilor au cazut 4 morti si 6 raniti.

     Cand focul a slabit in intensitate, colonelul Anghel Constantinescu din M.Ap.N., care insotea detasamentului, a strigat celor din incinta M.Ap.N. sa inceteze imediat tragerile, apel ce a fost repetat pana cand acestea s-au oprit definitiv.  Procedandu-se la recunoasterea reciproca, parasutistilor le s-au creat conditii sa intre in incinta M.Ap.N.  Camioanele lor au oprit la cca 100 m de intrare.  Dupa aproximativ 15 minute, cercetasii au primit misiunea sa treaca, impreuna cu celelalte forte, la apararea zonei, inclusiv a portii principale de acces in minister.

     Examinarea ulterioara a autovehiculelor, care au transportat cercetasii ca si a urmelor de intrare si iesire a gloantelor, a confirmat faptul ca asupra lor s-a tras atat din blocurile din vecinatate, cat si din sediul ministerului.  De asemenea, s-au descoperit gloante atipice armamentului din dotarea trupelor M.Ap.N., avand calibrul aproximativ 5,45 – 5,65 mm.***

     Cercetarile intreprinse au dus la concluzia ca acest incident s-a produs ca urmare a actiunilor elementelor diversioniste (teroriste), a organizarii in graba si pe timp de intuneric a dispozitivului de aparare, precum si faptului ca nu s-au luat suficiente masuri de cooperare si coordonare intre fortele aflate in dispozitiv si cele aduse in sprijinul apararii.

(Arhivele Militare Romane, Armata Romana in Revolutia din Decembrie 1989:  Studiu documentar, Editura Militara, 1998, ed. II, pp. 240-241.)

***Despre gloante de Calibru 5 in decembrie 1989, va rog frumos sa cititi la

Decembrie 1989: Pe Plan National. Gloante de Calibru 5 (Bucuresti, Brasov, Sibiu, Braila)

Gloante de Calibru 5 in decembrie 1989

Posted in Uncategorized | Tagged: , , , , , , , , | Leave a Comment »