Cit de penibile, strigatoare la cer, si usor de tagaduit sunt minciunile lui Dan Voinea (si cum a fost posibil ca nici un ziarist roman n-a incercat sa-l contrazica)? Iata chestia cu simulatoarele…
Romulus Cristea: Au fost descoperite undeva dispozitive automate de tragere sau simulatoare?
Dan Voinea- Nu! Nici o confirmare despre astfel de dispozitive de simulare a focului de arma! Pana in prezent nu suntem in posesia a nici unui astfel de dispozitiv. Nimeni nu a vazut un astfel de simulator de tragere. A fost prezentat la TV un dispozitiv ca simulator, dar care nici pe departe nu era asa ceva. A fost o minciuna! Inainte de ’89, orice dispozitiv trebuia sa fie in inventarul unei institutii. Nici o institutie de la noi, de la armata, interne sau servicii de informatii nu a avut in dotare o astfel de instalatie. Nu numai ca nu au existat in dotare, nu au fost gasite, dar nici nu avem dovezi ca asemenea aparate au fost aduse in tara. In alta ordine de idei, trebuie sa precizez ca noi ii cautam pe cei vinovati de uciderea si ranirea unor oameni. Nu ucizi oameni cu simulatorul. Interesul nostru se indreapta spre tragatorii reali, nu simulatoare.
deci e clar, Voinea spune: “Nici o institutie de la noi, de la armata, interne sau servicii de informatii nu a avut in dotare o astfel de instalatie” Zau? Iata ceea ce Seful Securitatii Generalul Iulian Vlad a spus in fata comisiei lui Gabrielescu in 1994:
“In declaratiile pe care le-a dat sub prestare de juramant in fata Comisiei parlamentare de ancheta, generalul Vlad nu aminteste despre acest episod, iar la intrebarile puse de membrii Comisiei este fie evaziv, fie le deturneaza sensul. Fara sa vrea, lamureste insa partial una dintre problemele obscure privind evenimentele din decembrie 1989. Reproducem stenograma:
�Domnul Gabrielescu: Ati auzit despre acele simulatoare care s-au folosit?
Domnul Vlad: Sigur, tot Securitatea le avea… Mi se pare ca tot un asemenea aparat electronic s-a folosit si in ziua de 21 decembrie cand s-a spart mitingul. Dupa ce a facut Nica Leon (a strigat �Timisoara, Timisoara!� – n.n.) s-a auzit o arma automata si s-a creat panica mare…�”
(Sa nu uitam aici cum Dan Voinea era slavit de catre Sorin Iliesiu: Justiţia română a dovedit diversiunea “teroriştii” şi nu a găsit nici un terorist printre morţi, răniţi sau arestaţi. D-l gen. Dan Voinea spune clar: “Teroriştii nu au existat. S-a minţit pentru a-i ascunde pe adevăraţii criminali”….Rechizitoriul Justiţiei române, spiritul acestora regăsindu-se în Raportul [Raport Final CPADCR]…)
in interviul citat de mai sus (“Toti alergau dupa un inamic invizibil,” 22 decembrie 2005, Romania Libera), inainte de a vorbi despre simulatoarele care n-au existat, Voinea a fost intrebat despre asa-numitul razboi electronic?…sigur, ca pentru Voinea era vorba numai despre un “joc de calculator”:
Razboiul electronic, un joc pe calculator
– A fost practicat razboiul electronic pe durata evenimentelor din decembrie 1989? Ce dovezi exista?
– Acest razboi electronic a fost deseori invocat ca un factor care a creat perturbari, confuzii. Prin acest razboi electronic s-ar fi simulat anumite tinte considerate initial elicoptere teroriste. Poate ca in realitate erau simple jocuri pe calculator sau mai stiu eu ce… Este insa clar ca nu avem victime ale razboiului electronic. Oameni macelariti au fost pe strada, la televiziunea publica, la CC-PCR, in jurul unitatilor militare, langa marile intreprinderi si unde nu au fost semnalate actiuni ale elicopterelor sau alte fenomene ale razboiului electronic.
deci hai sa incercam sa explicam ce s-a intimplat pe 9 ianuarie 1990?!
“…In data de 09.01.1990, intre orele 21.55 si 23.14, pe ecranele complexului de dirijare a rachetelor de la una dintre subunitatiile subordonate au fost sesizate semnale provenind de la un numar de 12 aeronave neidentificate, care se deplasau la inaltimi cuprinse intre 300 si 1800 de metri, pe directia unei localitatii invecinate.
In ziua urmatoare, intre orele 03.00 si 04.15, au fost sesizate, din nou, semnale de la sase aeronave, dupa care–la fel–intre orele 17.00-18.00 si 21.30–acelasi tip de semnale, despre niste tinte aeriene evoluind la altitudini cuprinse intre 800-3000 de metri, pe aceeasi directie de deplasare ca si in ziua precedenta.
Apoi, parca pentru a intari rachetistilor convingerea ca nu poate fi vorba de nici o confuzie, a treia zi, pe 11 ianuarie, intre orele 04.00-05.00, au mai aparut, iarasi, semnale despre 7 aeronave neidentificate, avind in esenta aceleasi caracteristici de zbor. Ceea ce este curios e ca nici una dintre tinte nu a fost observata vizual si nici nu a facut sa se auda in zona respectiva zgomotului caracteristic de motor.
Dar si mai curios este ca, tot atunci, de la centrul de control radio din municipiul apropriat, a parvenit la unitate informatia ca, pe o anumita banda de frecventa, au fost interceptate semnale strainii, modulate in impuls, iar pe o alta frecventa se semnala un intens trafic radio intr-o limba araba sau turca.
In urma acestei informatii, comandantul unitatii a organizat cercetarea radio din mai multe zone, cu ajutorul unor mijloace de transmisiuni din inzestrare. Astfel, in data de 11.01.1990 intre orele 11.20 si 11.30 au fost receptionate, pe frecventa respectiva, convorbiri radio, in fonic [?] in limba engleza, in cadrul carora indicatul “122” chema indicativele “49”, “38”, “89”, “11”, “82”, “44”, “38”, “84”, si le intreba “daca va simtiti bine”.
Din fragmentele de discutii s-a mai inteles ca se faceau referiri la explozivi, spital, medicamente, si raniti “pentru orele 16.00”. La orele 13,30, pe aceeasi frecventa, au fost din nou interceptate convorbiri in care era vorba de raniti si se cereau ajutoare. Emisiunile au fost receptionate pe fondul altor convorbiri, din care s-au detasat mai clar o voce feminina si un latrat de ciine. S-au facut iarasi referiri la ulterioarele convorbiri ca urmau sa aiba loc la orele 16.00, 19.00, 22.00 si, apoi, in ziua de 12.01.1990, la 09.10.
Stind de vorba cu unii cetateni din zona localitatii unde au fost sesizate acele tinte aeriene si unde fusese localizat straniul trafic radio interceptat, comandantul unitatii de aparare antiaeriana la care ne-am referit a aflat ca, in vecinatate, exista un drum forestier (nota noastra; localitatea respectiva se afla intr-o zona muntoasa), marginit de doua rinduri de sirma ghimpata, drum pe care nu se efectueaza [?], de fapt, transporturi forestiere. Nu de alta, dar si pentru ca, pina la Revolutie, drumul in cauza era interzis si se afla sub paza stricta a securitatii.
Tot acei cetateni au mai tinut sa-l informeze pe comandantul unitatii ca, nici dupa Revolutie, drumul respectiv nu a ramas chiar al nimanului, intrucit in zona respectiva au fost vazute persoane imbracate in uniforme de padurari despre care insa, nimeni de la ocolul silvic in raza cariua se afla acele locuri nu stia absolut nimic.
Cine sa fi fost oare acei “padurari” necunoscuti? Si cu ce “treburi” pe acolo? Poate tot…”
(Locotenent-colonel Alexandru Bodea, din serialul “Varianta la Invazia Extraterestrilor. Pe cine interpelam pentru uriasa si ultraperfectionata diversiune psihologica si radioelectronica prin care s-a urmarit paralizarea conducerii armatei in timpul Revolutiei?” Armata Poporului, nr. 22 (“urmare din numarul 21”), mai 1990.)
COINCIDENTE. Chiar din acea seara de 22 decembrie 1989, cam pe la aceeasi ora, pe ecranele radarelor Armatei au inceput sa apara, deodata, o sumedenie de tinte. Concomitent, la sediul Comitetului Central rapaielile de arme automate au bagat groaza in cei din piata. Actorul Ion Caramitru striga: “Nu mai trageti!”. Conform logicii militare, apararea antiaeriana trebuia sa doboare tintele sau aviatia militara sa le intercepteze. “Apareau 20 de tinte simultan si aceasta se intampla, cu precadere, de-a lungul Dunarii, de-a lungul Prutului, al Tisei. Se crea impresia de invazie aeriana”, si-aminteste comandorul [Radu Borcea, in decembrie 1989, seful compartimentului de lupta electronica din Comandamentul Aviatiei Militare.]. In primele momente a aparut in comandament si ideea ca toate aceste actiuni erau lansate din fostele locuri de vanatoare ale lui Nicolae Ceausescu, unde, evident, aveau acces cei de la Securitate. [DA! Asa a fost…cititi mai sus, povestea lui Bodea!]
The Archive of the Romanian Revolution of December 1989 