The Archive of the Romanian Revolution of December 1989

A Catch-22 December 1989, Groundhog-Day Production. Presenting the Personal Research & Scholarship of Richard Andrew Hall, Ph.D.

Posts Tagged ‘elicoptere teroriste decembrie 1989’

25 for the 25th Anniversary of the Romanian Revolution: #18 Iliescu and the Front Appeal for Soviet Help: The What and the Why

Posted by romanianrevolutionofdecember1989 on December 24, 2014

(purely personal views, based on two decades of prior research and publications; please do not cite without prior author approval, thank you)

Imagini inedite si rare (ale lui Spiru Zeres si ale lui Dan Cioban): televiziune japoneza (NHK) si revolutia romana din decembrie 1989

On 23 December 1989 Leaders of the National Salvation Front Requested Soviet Military Assistance: Addressing the What and the Why (I)

On 23 December 1989 Leaders of the National Salvation Front Requested Soviet Military Assistance: Addressing the What and the Why (II)

Despite Ion Iliescu’s fervent and repeated denials to the contrary, leaders of the National Salvation Front, including apparently Ion Iliescu and Silviu Brucan, panicked on 23 December 1989 and requested Soviet military assistance.  The reporting from the time seems pretty clear on this point, and what is significant is that it was the Soviets themselves who acknowledged the existence of the request.  Here, for example, is a Los Angeles Times report (available on the Internet) by Michael Parks from Sunday 24 December 1989 reporting from Moscow, the previous day’s statements by Soviet officials on Saturday 23 December 1989:

Upheaval In Romania : Moscow Pledges Aid but Rejects Troop Request : Soviet Union: Gorbachev says Romania’s new government can expect humanitarian help from the Warsaw Pact.

December 24, 1989|MICHAEL PARKS | TIMES STAFF WRITER

MOSCOW — The Soviet Union, affirming its support for the popular uprising that overthrew Romanian President Nicolae Ceausescu, pledged Saturday to provide “immediate and effective humanitarian aid” to the country but drew the line at military assistance….

Gorbachev told the deputies that the Kremlin had considered a request for military assistance by leaders of the Front of National Salvation, the provisional government established by former Communist Party and government officials, military commanders and intellectuals in Bucharest. But he said Moscow had decided against sending in forces as the fighting appeared to abate….

Gorbachev said the request for military assistance had come overnight when Romanian army units, apparently loyal to Ceausescu, “turned against the people” and were threatening to retake strategic positions in Bucharest–including the Communist Party’s headquarters, where the provisional government’s leaders were meeting. But the loyalists’ counterattack was “suppressed,” Gorbachev said, when more troops were brought in….

http://articles.latimes.com/1989-12-24/news/mn-2156_1_warsaw-pact

—-

Nestor Ratesh noted in his 1991 The Entangled Revolution, notes the broadcast of this appeal as follows (commenters on online articles often express exasperation to denials of the appeal because personally they recall seeing or hearing it):

In any case, on December 23, 1989, between 10:00 and 11:00 A.M., Romanian television and Radio Bucharest in a joint broadcast carried the following announcement: 

“We are informed that the help of the Soviet army was requested through the Embassy of the USSR, due to the fact that the terrorists have resorted to helicopters through foreign interventionists.”

image0-001

As further confirmation, the Polish researcher Adam Burakowski unearthed a document from the Polish Ministry of Foreign Affairs that is translated below by Tomasz Kluz:

http://www.revista22.ro/n-decembrie-1989-iliescu-si-brucan-au-cerut-ajutor-militar-de-la-sovietici-7557.html

Copies of the document were published here:  http://adevarul.ro/news/eveniment/un-adevar-crunt-iliescu-chemat-trupele-sovietice-1_50ad210e7c42d5a6638f368a/index.html

* * *

Ministerul Afacerilor Externe

După utilizare, mesajul cifrat trebuie distrus conform prevederilor referitoare la utilizarea documentelor secrete

SECRET
Exemplar 12

Mesaj cifrat nr. …
din Bucureşti 23.12.89

URGENT
Către dir. J. Mąkosa
Însărcinat cu afaceri, Bauer informează prin depeşa nr. 189 din data de 23 luna curentă:

Ora 15.00.

1. De la sovietici:
În numele Frontului Salvării Naţionale, I. Iliescu şi S. Brucan au solicitat ajutor militar Ambasadei URSS, pentru că singuri nu se vor descurca.
Fără să aştepte răspunsul, FSN a anunţat la TV că Ambasada a promis ajutorul.
Răspunsul URSS: sunt gata să acorde orice fel de ajutor cu excepţia intervenţiei trupelor.
2. Polonezii de la aeroport sunt deocamdată în siguranţă. Ne sună. Noi nu putem [să-i sunăm]. Au primit pături şi hrană. Nu există nicio posibilitate de a ajunge la aeroport şi
de a-i lua de acolo.
3. Sovieticii au probleme cu cetăţenii lor, care s-au adăpostit în ambasadă după distrugerea Biroului Consilierului Comercial şi a locuinţelor.
4. La radio s-a anunţat că trupe arabe atacă Televiziunea.
La ora 15.00 auzim de acolo împuşcături care devin din ce în ce mai intense.

Spre ştiinţă:
(nume – fiecare primeşte câte un exemplar, în ordinea dată)

Întocmit în 15 exemplare a câte o pagină.
Bătut la maşina de scris nr. 7157 de Kowalczyk

Army General Stefan Guse rejecting (if I recall correctly) Hungarian military’s offer of aid (conversation takes place through Russian translator since that was the assumed lingua franca)

Govoritz pa russkiy?

Dumitru Mazilu discussing terrorists in the service of the tyrant (Nicolae Ceausescu) and rejecting Soviet offers of help on 23 December 1989 (note reference to belief that Soviets were already entering the country…someone says at “Bacau”)

Despite Ion Iliescu’s fervent and repeated denials to the contrary, leaders of the National Salvation Front, including apparently Ion Iliescu and Silviu Brucan, panicked on 23 December 1989 and requested Soviet military assistance, as verified by three accounts herehttps://romanianrevolutionofdecember1989.com/2014/05/10/on-23-december-1989-leaders-of-the-national-salvation-front-requested-soviet-military-assistance-addressing-the-what-and-the-why-i/How much of their unwillingness today to acknowledge that they made this request is dictated by embarrassment in such a Russophobic country over having made such a request and how much of it is dictated by the effort to erase the existence, actions, and culpability of the “terrorists” is unclear.

For many Romanians, that is all they need to know:  they don’t care about the context in which such a decision was made, that the Soviets appear to have for the most part turned down the request, and that the Front decision was dictated by the genuine confusion and fear that permeated the hours during which these appeals were made.  What then is the reality of the reasons Front officials gave for the request for Soviet assistance?  As Nestor Ratesh wrote in 1991 in The Entangled Revolution (p. 111):

In any case, on December 23, 1989, between 10:00 and 11:00 A.M., Romanian television and Radio Bucharest in a joint broadcast carried the following announcement:  “We are informed that the help of the Soviet army was requested through the Embassy of the USSR, due to the fact that the terrorists have resorted to helicopters through foreign interventionists.”

So we have two data points to investigate:

1) the existence of helicopters not under control of forces loyal to Nicolae Ceausescu’s overthrow, and 2) the existence of non-Romanians among the so-called “terrorists.”

We know that the claim of unidentified helicopters was an issue on the night of 22/23 December 1989, as this video makes clear.

[The following passage is indicative of Securitate General Iulian Vlad’s duplicity and lack of credibility.  Playing dumb about the report of unidentified helicopters, he responds to one of the revolutionary’s questions–suggesting that the helicopters belonged to Vlad’s Securitate–in a ridiculous and unserious manner,”perhaps they are yours?” he says to the man (!)]

1:32 Iulian Vlad: Dar eu nu-nţeleg de ce au plecat elicopterele.
1:34 Bărbat: Ale teroriştilor.
1:35 Iulian Vlad: Care terorişti, domnule, de unde au venit ăştia? Că n-au…
1:38 Bărbat: (neînţelegibil) speciale
1:40 Iulian Vlad: Păi de unde? Ori ale dînsului (arată spre Guşă), ori ale mele tre’ să fie. Altele nu sînt.
1:44 Bărbat: Ale dumneavoastră.
1:46 Iulian Vlad: Ale dumneavoastră, măi copii.
1:47 Bărbat: Au fost şi altele.
1:49 Iulian Vlad: Foarte curioasă treaba asta.
1:51 Bărbat: Sînt de la dumneavoastră cu alte ordine.

1:53 Iulian Vlad: Păi nu am decît trei elicoptere.

transcribed at http://mariusmioc.wordpress.com/2011/01/14/stefan-gusa-alerta-totala-peste-tot-astia-au-fost-niste-dementi-au-doborit-8-elicoptere-o-fi-avut-un-regiment-subteran-pe-undeva-video/

1) The question of unidentified HELICOPTERS:

https://romanianrevolutionofdecember1989.com/securitate-helicopters-transmitters-per-hungarian-defense-officials/

Hungarian defense officials related interesting and important information during the days of 23-26 December 1989.  (These are xeroxes from the Library of Congress of the Foreign Broadcast Information Service (FBIS) translations performed in December 1989.  Unfortunately, for some unknown reason, they were filed under Hungary and not Romania–unclear what the methodology for categorization was–meaning that they were easily missed by researchers, including myself, for many years.) Details include:

1) Not only did the Securitate have “a large number of helicopters” (Def. Min. Ferenc Karpati) but on Saturday 23 December 1989, two of them briefly violated Hungarian airspace near Battonya (which is not far from the Romanian city of Arad)

2) The Hungarian Army monitored and passed on to the Romanian Army locations of secret Securitate radio transmitters (in a later report, it is detailed that the number of active Securitate radio transmitters fell during these days from 31 to 19 to 5, concomitant with the decline in counter-revolutionary fighting).

3) Hungarian forces recognized “stories being spread by the Romanian security services and the forces loyal to Ceausescu,” including the reports that the Romanian Army was low on ammunition (a rumor designed to create panic and give the impression that the Romanian armed forces could be conquered) and that the Hungarians were to send planes into Romania (suggesting an effort to invade or take advantage of the chaos in Romania) which Col. Gyorgy Keleti of the Hungarian Ministry of Defense claimed he was asked about by Romanian Lt. Gen Eftimescu, whom he reassured it was an untrue rumor.

 

https://romanianrevolutionofdecember1989.com/2013/09/14/lying-in-wait-securitate-director-general-vlad-in-the-cc-building-i/

Former USLA Captain Marian Romanescu admitted to journalist Dan Badea in 1991 that the USLA (special anti-terrorist unit) had its own helicopter force, thereby substantiating the suspicion of the unidentified revolutionary that the helicopters in question were “special”/”from a special unit.”  Thus, it is abundantly clear that Vlad’s claim that the Securitate had “just three helicopters” was a bald-faced lie.

image-12

2) Regarding the involvement of “foreign interventionists”–in particular, mercenaries from Arab countries (and Iran) with treaty obligations to Ceausescu and Romania–the per cost AFP archives are a bonanza.

https://romanianrevolutionofdecember1989.com/anatomy-of-a-cover-up-or-constanta-we-have-a-problem/

Note:  Not everything at this point had “disappeared”:  General Vasile Ionel confirmed that the terrorists had used foreign arms (arms not produced in Warsaw Pact countries, as he specified) and that they used munitions outlawed by international conventions, for example exploding DUM-DUM bullets (“balles explosives”).

Talk about a clear example where the stupidities about Front and/or Army “disinformation” “inventing the terrorists” cannot explain behavior and fall apart miserably:  The case of the comments of military commanders on the Black Sea coast during the period 29-31 December 1989…and the reaction of senior military authorities in Bucharest who realized those revelations could cause international problems for Romania’s new leaders and thus needed to quash the truth as quickly as possible.

———————————————————————————————-

©AFP Général – Lundi 25 Décembre 1989 – 08:33 – Heure Paris (386 mots)
Roumanie, prev Nuit de Noel a l hopital central de Timisoara De l un des envoyes speciaux de l AFP, NICOLAS MILETITCH
   TIMISOARA (Roumanie) 25 dec – Devant l hopital central de Timisoara, dimanche soir, une quarantaine de camions remplis de medicaments et de produits alimentaires tout juste arrives, attendaient d etre decharges.
   ” L aide nous vient d un peu partout. Hongrie, RFA, Tchecoslovaquie, France, Yougoslavie, URSS, Bulgarie, Italie… ” , indique a l AFP l un des soldats qui gardent l hopital. Les militaires sont partout autour de l hopital, sur les toits, dans les cours et meme a l interieur.
   ” Des hommes de la Securitate ont tire pres de l hopital a plusieurs reprises, ces dernieres heures ” , explique le docteur Aurel Mogosianu, chef du service de soins intensifs, en donnant des ordres a un soldat qui passe, la mitraillette a l epaule, dans un couloir, entre les malades.
   Le Dr Mogosianu, qui a une trentaine d annees d experience, pense que certaines blessures particulierement horribles, n ont pu etre provoquees que par des balles explosives tirees contre les manifestants.
   Dans une salle de soins intensifs, une femme de 23 ans essaie de parler au docteur, puis renonce. ” C est un cas difficile. Elle a eu le dos transperce par une rafale ” , precise le Dr Mogosianu.
   En bougeant a peine la main, la jeune femme esquisse le ” V ” de la victoire pour dire ” au revoir ” . Un effort irrealisable pour son voisin qui a recu une balle dans le cou, impossible a extraire.
   Comme la plupart de ses collegues, le docteur travaille, a peu de choses pres, 24 heures sur 24 depuis le debut des evenements. Dans un coin, une infirmiere dort, ecroulee sur une chaise.
   Pour faire face a l afflux de blesses, la television de Bucarest a demande a tous les etudiants en medecine du pays de se rendre dans les hopitaux de la capitale et de Timisoara, ou la situation est la plus critique.
   Victor Jancu, 20 ans, a entendu cet appel. Dans la nuit de vendredi a samedi, il a quitte Cluj et reussi a rejoindre Timisoara, a plus de 300 kms de la, en arretant des camions.
   Quelques visiteurs arrivent a l hopital, portant a la main une petite branche de sapin : a Timisoara aussi, on voudrait feter Noel.
   nm/jga/vr.
Tous droits réservés : ©AFP Général
021851451DC1ED1D715E06849EA4C6E0F37C0C25ECE8D503
©AFP Général – Mercredi 27 Décembre 1989 – 18:14 – Heure Paris (671 mots)

Roumanie Sibiu
Sibiu, la ville ou les combats ont ete les plus violents de l un des envoyes speciaux de l AFP, NICOLAS MILETITCH
   SIBIU (Roumanie) 27 dec – Sibiu, dans le centre de la Roumanie, est indubitablement la ville ou les combats entre l armee et la Securitate, fidele a Nicolae Ceausescu, ont ete les plus violents. C est la que Nicu, fils du dictateur, etait chef du parti.
   Des maisons totalement detruites et calcinees dont il ne reste plus que les murs, des eclats de verre partout dans les rues, des toits eventres par des tirs de grenades et par les mitrailleuses des tanks, des voitures et blindes brulant encore en travers de la route: tel etait le spectacle de desolation qu offraient mercredi plusieurs quartiers de Sibiu, a constate un envoye special de l AFP.
   Du 22 au 25 decembre, les affrontements se sont concentres aux abords des trois ecoles militaires de Sibiu, du siege de la police et de celui de la Securitate. Il ne reste plus grand-chose des deux batiments a trois etages qui abritaient la police et les services secrets. Les fenetres ont vole en eclats. Toutes les maisons des alentours, ou s etaient retranches les agents de la police secrete, portent d innombrables traces, et, dans la cour de la police, un blinde leger calcine est observe avec curiosite par les passants.
   ” C etait la guerre ici, avec des tanks, des balles explosives et des unites de commando. C est ici que Nicu Ceausescu a essaye de lancer une contre-offensive contre nous ” , souligne un militaire qui garde maintenant les lieux.
   Lynchages.
   Devant cet immeuble, une centaine de personnes commentent a haute voix un extrait des archives qu elles viennent de decouvrir: les fiches de renseignements que la Securitate avait etablies sur chaque habitant de Sibiu. ” Ecrit a un cousin en Suisse. Propos sans importance. Pendant son service militaire, ne frequentait que des soldats d origine allemande comme lui ” , est-il indique sur une de ces fiches qui comportent de nombreux renseignements personnels, certaines remontant a 1958.
   Dans la foule, on raconte comment une dizaine de Securistes (agents de la Securitate) arretes pendant les affrontements de ces derniers jours ont ete lynches par la population qui les a tues a coups de pied et de poing: ” Nous n avons pas de mots pour qualifier ces gens de la Securitate, ils sont pires que des monstres ” , dit une dame d une cinquantaine d annees, qui s interrompt et fond en larmes. Certains ont reussi neanmoins a conserver un certain sens de l humour noir: ” Quand les voitures de la Securitate ont ete brulees devant chez moi, j ai pense que c etait bien la premiere fois qu il faisait chaud dans mon appartement ” , a declare a l AFP une habitante de Sibiu, en faisant allusion a l impossibilite pour les Roumains de se chauffer en raison des restrictions.
   Les combats ont egalement ete tres durs dans le centre de Sibiu. Le principal hotel de la ville, le ” Continental ” , n a plus de fenetres sur cinq etages, et des traces de balles sont visibles jusqu au 11eme etage.
   ” Les Securistes avait pris position dans l hotel et avaient rempli deux etages de munitions ” , explique un employe de l etablissement. Des incendies ont eclate dans certaines chambres, touchees par des balles incendiaires. Face a l hotel, un panneau est reste accroche a un lampadaire: ” Militaires, ne tirez pas sur nos freres et nos parents. L armee est avec nous ” .
   Dans les rues de Sibiu, ou de tres nombreuses vitrines sont recouvertes de carton, la population vaquait normalement a ses occupations mercredi soir. Patrouilles de militaires, blindes legers et ambulances croisaient des voitures portant des cercueils sur le toit et des camions apportant de l aide alimentaire et medicale de Hongrie, de Tchecoslovaquie et de RFA.
   Sibiu pense deja a renaitre de ses cendres: malgre le froid tres vif, des equipes de nettoyage et de vitriers travaillaient tard dans la soiree dans la ville.
   nm/chm.
Tous droits réservés : ©AFP Général
BD17217619B14F18012007E4873636BFDDF186FE77CFAD4F
©AFP Général – Mardi 2 Janvier 1990 – 14:22 – Heure Paris (298 mots)

Roumanie Securitate
Il ne faut pas considerer les troupes de la Securitate comme des terroristes, selon le chef d etat-major roumain
   PARIS 2 jan – Les membres de la Securitate, la police politique de Nicolae Ceausescu, ne sont pas dans leur majorite des ” terroristes ” , ceux- ci se recrutant dans la garde personnelle de l ancien dictateur, a affirme mardi le general Vasile Ionel, chef d etat-major de l armee roumaine.
   ” On n a pas le droit de considerer les troupes de la Securitate comme des terroristes ” , a declare a Radio France Internationale M. Ionel, adjoint du ministre de la Defense le general Nicolae Militaru. Pour le general Ionel, ” la majorite de la Securitate est devouee au peuple ” .
   Il a ajoute que lorsque M. Ceausescu avait donne l ordre de tirer sur la foule a Bucarest, le 22 decembre, ” certaines unites de la Securitate ont tire, mais il y en a eu d autres qui n ont pas tire ” .
   Le lendemain, quand le chef de la Securitate a lance a la radio l ordre de ne plus participer aux combats, ” toutes les unites de la Securitate sont retournees dans les casernes ” , a declare le general Ionel, ajoutant que ce sont des membres de la garde personnelle de Ceausescu, evalues a ” plusieurs centaines ” qui ont poursuivi les combats.
   L armee, a-t-il dit ” ne soupconnait auparavant ni le nombre ni l efficacite de ses hommes – des tireurs d elite – ni la nature du materiel. “.
   Interroge sur la provenance de leurs armes, le general Ionel affirme qu elles ne viennent ” d aucun pays du Pacte de Varsovie ” , sans toutefois preciser leur origine. Il ajoute en revanche que les ” terroristes ” ont utilise certains types d armements interdits par les traites internationaux, des balles explosives par exemple.
   ps/af.
©AFP Général – Samedi 30 Décembre 1989 – 12:28 – Heure Paris (310 mots)

Roumanie mercenaires
Temoignages sur la presence de mercenaires etrangers en Roumanie
   BUDAPEST 30 dec – La presence de mercenaires etrangers en Roumanie, notamment de differents pays arabes et de l Iran, est hors de doute, selon le correspondant de l agence hongroise MTI a Bucarest largement cite dans la presse hongroise samedi.
   Toutefois, aucun ” mercenaire etranger ” n a jusqu a present ete identifie, presente a la television, ou interviewe a la radio.
   ” La participation d unites militaires etrangeres aux combats en Roumanie est un fait ” , selon le correspondant qui se refere aux temoignages de soldats roumains qui ont ” neutralise ” un groupe de 27 ” terroristes ” iraniens. Un des prisonniers a admis, selon le correspondant, que le commando ” etait venu directement de l Iran ” .
   Il etait connu, selon le correspondant de MTI, que quelque 12.000 etudiants etaient inscrits aux differentes hautes ecoles et universites roumaines et que des ” camps ont existe en Roumanie pour l entrainement d unites speciales au compte de differents pays arabes ” . Un de ces camps etait situe a proximite de Bucarest, dans la ville de Snagov, mais il en existait d autres un peu partout dans le pays, precise le correspondant toujours en reference a des recits de soldats roumains.
   Le correspondant de MTI revele egalement l existence d unites speciales de la Securitate nommees les ” Chemises Noirs ” qui fonctionnaient selon l exemple de la Loge P-2 (Loge maconnique clandestine italienne). Les plus hauts dirigeants roumains ont appartenu a cette loge clandestine dont notamment l ancien ministre de l Interieur, Tudor Postelnicu, un des chefs de la Securitate, le vice-premier ministre Ion Dinca et le fils du dictateur roumain dechu, Nicu Ceausescu. La Securitate etait divisee en 17 unites surveillant toute la Roumanie. Ses bases se trouvaient generalement dans des villas de luxe, precise le correspondant de MTI a Bucarest.
   ph-wb/nev/nl.
Tous droits réservés : ©AFP Général
CC12A16A1A31DB1EF1DA0D141071207DBFC664CE89959FCA
©AFP Général – Lundi 25 Décembre 1989 – 19:13 – Heure Paris (679 mots)
Roumanie, prev Dans un train de Noel: psychose des tireurs isoles et chasse aux hommes de la Securitate de l un des envoyes speciaux de l AFP, Jean-Anne CHALET
   A BORD DU TRAIN TIMISOARA-BUCAREST 25 dec – Dans le premier train de Noel entre Timisoara (ouest de la Roumanie) et Bucarest, les voyageurs partagent le pain et le sel et sont deja entres dans l ere de l ” apres-Ceausescu ” .
   Malgre la psychose des tireurs isoles, ce sont les agents de l ancien regime, les hommes de la Securitate, qui sont devenus les pourchasses, apres avoir ete chasseurs pendant des annees.
   Ces hommes, les plus craints de l ancien appareil repressif de Nicolae Ceausescu, qui continuent a resister dans plusieurs villes de Roumanie, sont traques. Lundi, deux d entre eux ont ete arretes par une garde patriotique dans la gare de Timisoara, la cite martyre, ou l on a denombre, selon les dernieres estimations, pres de cinq mille morts.
   Mais ils continuent de faire peur. Toute la nuit de Noel, les tirs ont ete incessants dans le centre de Timisoara, et lundi matin, il etait pratiquement impossible de circuler a pied ou en voiture.
   Pour gagner la gare a pied, l envoye special de l AFP a essuye le feu de tireurs isoles et il a fallu que les soldats interviennent au fusil mitrailleur pour le couvrir. Le train est parti de Timisoara avec une demi-heure de retard, apres l arrestation des deux agents de la Securitate. En cours de route, une bombe a ete decouverte dans le convoi et tous les voyageurs invites a descendre. Le wagon ou se trouvait l engin a ete detache du train.
   Les nouvelles sur un transistor.
   Dans la plupart des gares traversees, les references a l ancien regime avaient ete effacees, les drapeaux bleu-jaune-rouge de la Roumanie comportaient un grand trou au milieu, la ou figuraient jadis les emblemes du communisme. Des inscriptions aussi un peu partout : ” Mort au tyran ” , ” Vive la Roumanie libre ” .
   Dans ce compartiment, voyagent ensemble un ingenieur de 60 ans, un ancien architecte devenu tanneur par la force des choses, un jeune garde patriotique, un camionneur et un paysan.
   Le pain et le sel ont ete partages entre tous dans cette journee de Noel, et les informations captees sur un transistor commentees en termes severes. Tous sont d accord pour estimer que Ceausescu et son clan s etaient rendus responsables de veritables atrocites durant les 25 ans ou ils ont ete au pouvoir. ” Notre pays etait une sorte de bagne. Non seulement nous n avions aucune liberte, mais en plus, le tyran a fait executer beaucoup de Roumains, uniquement parce qu ils avaient ose resister ou discuter les ordres ” , declare le tanneur. ” Il poursuit son action criminelle encore aujourd hui, alors qu il a ete arrete, a travers les activites de la Securitate, qui mettent le pays a feu et a sang ” , surencherit l ingenieur.
   Tout le monde sous les banquettes.
   A ce moment, comme pour donner plus de poids a ces propos, une rafale d arme automatique est tiree le long de la voie, obligeant tout le monde a se cacher sous les banquettes. Nouvelle alerte quelques kilometres plus loin, avec arret force, controle de toutes les identites, et cinq interpellations de voyageurs d origine arabe.
   La psychose des mercenaires qui seraient a la solde de l ancien dictateur, ajoutee a celle des hommes de la Securitate, a cree, dans toutes les regions traversees par le train, une nervosite tant dans les rangs de l armee que parmi les gardes patriotiques. Cette affaire de mercenaires evoquee dimanche soir a Timisoara, au cours d une conference de presse par le commandant local des gardes patriotiques, a pris de l ampleur au cours de la journee de lundi, et diverses radios ” libres ” locales, captees dans le train, y ont fait allusion.
   Apres plusieurs haltes de controle, le train de Noel de Timisoara est arrive a Bucarest avec deux heures de retard et les impacts des rafales tirees durant le voyage.
   JAC/PSR/chm.
Tous droits réservés : ©AFP Général
7B1D215013513F163187079417E0D436F6A2635779EE100D
©AFP Général – Lundi 25 Décembre 1989 – 20:10 – Heure Paris (191 mots)

Roumanie Securitate
Une grande base d helicopteres en Roumanie serait aux mains de la Securitate, selon Budapest
   BUDAPEST 25 dec – Une importante base d helicopteres en Roumanie serait aux mains de la Securitate, la police secrete de Ceausescu, a declare lundi le porte- parole du ministere hongrois de la Defense a la television hongroise.
   Le colonel Gyorgy Keleti n a pas precise le nom de cette base, indiquant seulement qu elle se trouvait en Roumanie, a une centaine de km de la frontiere hongroise.
   ” Il semble que cette base soit aux mains des terroristes ” (la Securitate), a declare le porte-parole en rappelant que des helicopteres roumains avaient viole l espace aerien hongrois plusieurs fois ces derniers jours.
   D autre part, le colonel Keleti a annonce que l organisation caritative de l ordre de Malte avait recu l autorisation exceptionnelle de monter une station de radio sur la base militaire hongroise de Szeged, toute proche de la Roumanie. Cette station vise a assurer les communications entre l organisation et son siege en RFA, afin de faciliter la logistique de l acheminement des dons vers la Roumanie.
   rb/ph/chm.
Tous droits réservés : ©AFP Général
FE1B113C1B51B81391170AE4CFD3FFE3749689D6828ED1AC
©AFP Général – Lundi 25 Décembre 1989 – 19:28 – Heure Paris (539 mots)
Roumanie Securitate, prev Les hommes de la Securitate attaquent encore l armee mais cherchent surtout a fuir De l un des envoyes speciaux de l AFP, Nicolas MILETITCH
   MOLDOVA-NOUA (Roumanie) 25 dec – Des commandos de la Securitate ont attaque des unites militaires lundi, en fin de matinee, a Resica et Oravita, dans le sud du pays, mais divers indices indiquent que leur objectif reste principalement de quitter le pays.
   D autres affrontements armes ont ete egalement observes lundi a Tournu Sevrin, plus au sud, de l autre cote de la chaine des Carpates meridionales, et les routes de la region sont peu sures, a indique a l AFP un officier de l armee a Moldova-Noua.
   Selon des sources militaires, il y a eu d autres affrontements de l autre cote du pays, a Constanza, sur la Mer Noire.
   Sur les routes, les controles, souvent nerveux, effectues par les militaires et les patrouilles populaires, nombreux et minutieux, notamment a proximite de la frontiere, temoignent de la confusion qui regne encore dans plusieurs regions ou des commandos de la Securitate menent des actions isolees.
   La chasse a l homme se poursuit en Roumanie pour s emparer des derniers elements de la Securitate, qui tentent de fuir le pays, sans doute peu nombreux, mais bien equipes et entraines.
   Plusieurs d entre eux ont ete arretes en Yougoslavie, dans l apres- midi, pres de Klodovo, par les unites speciales de la police yougoslave envoyees sur place depuis quelques jours. Ces agents de la Securitate emportaient avec eux d importantes quantites d or.
   Dirigeants locaux elus.
   D autres se cachent encore dans les forets de la region, a-t-on indique a l AFP de source policiere. Sur la route qui longe le Danube entre Pojejenea et Macesti, des militaires, arme au poing, arretent les voitures.
   ” Beaucoup de terroristes (agents de la Securitate) tentent de passer de l autre cote en Yougoslavie ” , explique l un d eux. Juste retour des choses, l extraordinaire dispositif (barbeles, miradors, postes de garde tous les cent metres), mis en place par la police le long du Danube pour empecher les Roumains de fuir vers la Yougoslavie, est aujourd hui un obstacle supplementaire pour les agents de la police secrete aux abois.
   Il faudra sans doute encore attendre quelques jours pour que soient liquidees les dernieres poches de resistance, les agents de la Securitate risquant de manquer bientot de munitions, ont souligne a l AFP plusieurs officiers charges d assurer la securite dans la region.
   Si la situation n est pas encore completement sous le controle des nouvelles autorites et de l armee, sur la route (la circulation de nuit reste fortement deconseillee) et dans certaines villes, la vie semble revenir a la normale a peu pres partout ailleurs.
   ” Une nouvelle administration est deja mise en place dans notre region. Nous recevons nos instructions par la radio et la tele de Bucarest, et la vie a repris son cours ” , declare le directeur des Mines de Moldova-Noua, Ionec Danciu. Les nouveaux dirigeants de la ville ont ete elus librement par leurs citoyens . ” C est bien la premiere fois ” , releve Ionec Danciu, et parmi eux, se trouvent meme des membres du Parti communiste.
   NM/PSR/chm.
Tous droits réservés : ©AFP Général
5D12E1C215A1BB1D91AF0A440D3A872011DC02101F7E8656

©AFP Général – Mercredi 10 Janvier 1990 – 12:25 – Heure Paris (500 mots)
Roumanie medecine, lead Cinq jeunes Roumains, blesses durant les evenements, hospitalises a Marseille
   MARSEILLE 10 jan – Les premiers Roumains rapatries en France depuis les recents evenements, quatre hommes et une femme grievement blesses par balles a Bucarest et a Timisoara, sont arrives dans la nuit de mardi a mercredi, a Marseille, ou ils ont ete hospitalises.
   Ces personnes, rapatriees par un Transall de l armee francaise qui avait ete specialement affrete, ont ete admises dans cinq des onze etablissements de l Assistance publique de Marseille. Aucune indication n a ete fournie sur ces hopitaux, ni sur la nature precise des blessures.
   Selon le docteur Richard Domergue, responsable adjoint du SAMU de Marseille, qui a dirige ce rapatriement, la femme et ses quatre compatriotes, ” atteints par des projectiles de guerre dum-dum (NDLR: balles entaillees en croix, de maniere a provoquer de larges dechirures), souffrent de graves problemes fonctionnels mais nullement vitaux ” , a-t-il declare a l AFP.
   Le docteur avait ete avise de cette evacuation sanitaire, dans la nuit de lundi a mardi, par un telex de la cellule interministerielle de crise, mise en place par le gouvernement francais depuis des evenements en Roumanie.
   L equipe du SAMU, constituee de deux medecins et de deux infirmieres, a ete acheminee jusqu a Bucarest ou l attendait le Dr Lamare, de la cellule logistique en place a l ambassade de France.
   Quelques heures plus tard l avion, transportant les cinq blesses, places sous perfusion, se posait sur la base aerienne d Istres (Bouches-du-Rhone) ou attendaient des ambulances.
   Arrives a l hopital de la Timone, vers minuit, les Roumains, ages de 20 a 35 ans et parlant seulement leur langue natale, ont ete repartis dans divers etablissements, ” en fonction des places disponibles et des besoins medicaux : traumatologie, micro-chirurgie, orthopedie ” .
   ” Ces personnes ont ete atteintes lors de manifestations de rue pacifiques, par un ou deux projectiles, selon les cas, a explique le Dr Domergue. Elles presentent de grosses lesions pouvant entrainer la paralysie de membres ” . Elles vont subir un bilan de sante complet qui permettra notamment d etablir les risques eventuels de sequelles.
   Ambiance soixante-huitarde a Bucarest, selon le medecin marseillais.
   Il a precise que la femme a ete blessee lors de la manifestation de rue du 17 decembre a Timisoara. ” Elle a raconte avoir ete admise dans un hopital d ou elle a du etre evacuee apres que des tirs eurent ete entendus dans l etablissement ou des hommes de la Securitate achevaient des blesses ” , a rapporte le Dr Domergue.
   Il regne a Bucarest, selon le medecin marseillais, ” une ambiance soixante-huitarde, un peu revolutionnaire. On sent une certaine exhaltation et il y a beaucoup de mouvements dans les rues ” , a-t-il temoigne. Il a souligne ” la chaleur touchante ” manifestee par les Roumains a l equipe medicale francaise. ” Ils ont une confiance totale en nous. Nous ne pouvons pas les decevoir. Nous allons les dorloter, ca parait le minimun ” , a-t-il assure.
   JLL/dv.
Tous droits réservés : ©AFP Général
1A1E01C019D1F21A016E0F64596D317B0933F7131B5B1C34
©AFP Général – Mardi 6 Mars 1990 – 13:52 – Heure Paris (482 mots)

Roumanie medecine
De nombreux blesses du 21 et 22 decembre ont ete touches dans le dos ou a bout portant
   BUCAREST 6 mars – De tres nombreux blesses lors des affrontements des 21 et 22 decembre a Bucarest ont ete touches par des balles qui ont ete tirees de dos, parfois a bout portant, ainsi que par des balles dum-dum, a constate la Societe de Chirurgie de la capitale roumaine.
   La societe s est reunie a deux reprises, les 15 fevrier et le 1er mars dernier, sous la presidence du lieutenant-general Traian Oancea, chef de la 2e section de chirurgie de l Hopital militaire central de Bucarest.
   Au cours de ces travaux, menes ” scientifiquement ” , a precise mardi a l AFP le chef du service de chirurgie de l hopital de Colcea (centre de la ville) le dr Nicolae Constantinescu, les experts en balistique ont pu determiner qu un pourcentage important de blessures par balles avaient ete causees non par des balles de guerre mais par des balles coupees ou trafiquees.
   Les blessures observees etaient en effet non pas des trajectoires rectilignes, comme c est le cas en general pour les balles de guerre normales, mais des cavites creusees dans les tissus par l eclatement du projectile a son impact, resultant d une balle aplatie ou cisaillee s ecrasant sur le corps au lieu de le penetrer. ” Nous avons effectue 930 interventions dans la capitale sur des blessures par balle ” , a precise le docteur Constantinescu.
   la peur.
   ” Apres discussion entre nous, nous sommes en mesure de dire qu il ne s agit pas d affrontements mais d un crime organise contre le peuple. D autant, ajoute-t-il en parlant des cas qu il a traites lui-meme a l hopital Colcea, que 60% des plaies etaient dans le dos ou sur le flanc, et non de face, et que 10 a 15% des coups avaient ete tires a bout portant, avec des calibres 9 et 6,35mm ” .
   Le premier jour des affrontements, le 21, la majorite des blesses etaient des jeunes. ” Ils avaient tellement peur qu ils ne demandaient meme pas des calmants apres l anesthesie ” , ajoute le docteur qui cite le cas du danseur roumain de l Opera de Paris Vlad Stoinescu, blesse devant l hotel intercontinental : ” une balle l a touche au flanc, lui traversant l abdomen. La peur lui a fait parcourir tout seul les 300 metres le separant de notre hopital, ou il a donne son nom avant de s evanouir ” .
   Par ailleurs, les analyses de sang effectuees sur ces jeunes blesses ont fait decouvrir un taux anormalement bas de proteines dans le sang : 5 a 6 grammes pour cent au lieu de 7,3. ” C est la preuve de leur malnutrition, ils n avaient pas du manger de viande et de fromage depuis six mois pour la plupart ” , a ajoute le medecin.
   BAY/ave.
Tous droits réservés : ©AFP Général
411FD1741841E311716203546AC34BEC9C6CF7F0A69644B4
©AFP Général – Jeudi 5 Avril 1990 – 17:27 – Heure Paris (504 mots)

Roumanie justice
La repression escamotee dans le proces du general Ceausescu
   BUCAREST 5 avr – Le proces du general Nicolae-Andruta Ceausescu, frere du dictateur roumain, continue a donner l impression que la repression qui a fait des dizaines de morts et des centaines de blesses le 21 decembre pres de l hotel Intercontinental a Bucarest etait le fait d un homme seul, tirant avec un pistolet.
   Oubliees les centaines de personnes touchees par balles, les blessures a la balle dum-dum, les manifestants abattus a bout portant, selon les expertises des medecins et chirurgiens de l hopital Coltea.
   Au quatrieme jour des debats, devant le tribunal militaire de Bucarest, un seul temoignage, aussitot interrompu par le procureur militaire, a fait etat de l utilisation de leurs armes par des ” hommes en civil venant du service d ordre ” .
   Apres une vingtaine de temoins interroges depuis mardi matin, tous membres de l Ecole de la Securitate que commandait le general Ceausescu et presentant la meme version monocorde qui vise a innocenter en bloc l Ecole a l exception du general, le colonel Teodor Amariucai, premier officier de l armee -et non de la police- appele a la barre a cree la surprise en donnant sa version des affrontements du 21.
   ” Vers 19H30, une deuxieme serie de rafales de sommation tirees en l air par l armee, pour faire reculer les manifestants boulevard Balcescu, a provoque la confusion dans la foule, de nombreux manifestants se couchant a terre pour se proteger ” , a-t-il dit.
   contrepartie.
   ” C est alors que de nombreux civils en manteau, surgissant de derriere le cordon des forces de l ordre ou j etais, l ont traverse pour se lancer vers les manifestants. Certains matraquaient ceux qui etaient a terre, d autres tiraient de dessous leur manteau sur ceux qui s enfuyaient, on voyait leur poche tressaillir a chaque coup. J ai vu des flaques de sang, et des morts qu on trainait vers une camionnette.. “.
   Double intervention du procureur et du president du tribunal: ” ces faits font l objet de poursuites judiciaires, et seront penalement sanctionnes. Revenons aux faits concernant l inculpe ” .
   Officiellement, dans le cadre de ce proces, les temoignages se concentrent donc sur un ” fait divers ” , celui d un general se jetant sur la foule avec son pistolet d ordonnance ” sous l emprise d une crise de diabete ” .
   Deux nouveaux temoignages ont ” confirme ” jeudi que le general Ceausescu avait ” perdu le controle de lui-meme ” , notamment celui de son chauffeur, l adjudant Ion Turcin, qui dit que le general a braque son arme sur lui.
   Le general ecoute les temoins, tantot avec agacement, tantot avec indifference, mais sans rien ajouter.
   Les observateurs en viennent a se demander si le general n a pas d avance accepte de ne mettre personne en cause, parmi les personnes qui ont participe avec lui a la repression, pour obtenir en contrepartie des garanties pour lui ou, plus vraisemblablement, pour son epouse malade, son fils, sa fille et ses petits-enfants.
   BAY/ccd.
Advertisements

Posted in decembrie 1989, raport final | Tagged: , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , | Leave a Comment »

On 23 December 1989 Leaders of the National Salvation Front Requested Soviet Military Assistance: Addressing the What and the Why (II)

Posted by romanianrevolutionofdecember1989 on May 11, 2014

(purely personal views, based on two decades of prior research and publications; please do not cite without prior author approval, thank you)

Despite Ion Iliescu’s fervent and repeated denials to the contrary, leaders of the National Salvation Front, including apparently Ion Iliescu and Silviu Brucan, panicked on 23 December 1989 and requested Soviet military assistance, as verified by three accounts herehttps://romanianrevolutionofdecember1989.com/2014/05/10/on-23-december-1989-leaders-of-the-national-salvation-front-requested-soviet-military-assistance-addressing-the-what-and-the-why-i/How much of their unwillingness today to acknowledge that they made this request is dictated by embarrassment in such a Russophobic country over having made such a request and how much of it is dictated by the effort to erase the existence, actions, and culpability of the “terrorists” is unclear.

For many Romanians, that is all they need to know:  they don’t care about the context in which such a decision was made, that the Soviets appear to have for the most part turned down the request, and that the Front decision was dictated by the genuine confusion and fear that permeated the hours during which these appeals were made.  What then is the reality of the reasons Front officials gave for the request for Soviet assistance?  As Nestor Ratesh wrote in 1991 in The Entangled Revolution (p. 111):

In any case, on December 23, 1989, between 10:00 and 11:00 A.M., Romanian television and Radio Bucharest in a joint broadcast carried the following announcement:  “We are informed that the help of the Soviet army was requested through the Embassy of the USSR, due to the fact that the terrorists have resorted to helicopters through foreign interventionists.”

So we have two data points to investigate:

1) the existence of helicopters not under control of forces loyal to Nicolae Ceausescu’s overthrow, and 2) the existence of non-Romanians among the so-called “terrorists.”

We know that the claim of unidentified helicopters was an issue on the night of 22/23 December 1989, as this video makes clear.

[The following passage is indicative of Securitate General Iulian Vlad’s duplicity and lack of credibility.  Playing dumb about the report of unidentified helicopters, he responds to one of the revolutionary’s questions–suggesting that the helicopters belonged to Vlad’s Securitate–in a ridiculous and unserious manner,”perhaps they are yours?” he says to the man (!)]

1:32 Iulian Vlad: Dar eu nu-nţeleg de ce au plecat elicopterele.
1:34 Bărbat: Ale teroriştilor.
1:35 Iulian Vlad: Care terorişti, domnule, de unde au venit ăştia? Că n-au…
1:38 Bărbat: (neînţelegibil) speciale
1:40 Iulian Vlad: Păi de unde? Ori ale dînsului (arată spre Guşă), ori ale mele tre’ să fie. Altele nu sînt.
1:44 Bărbat: Ale dumneavoastră.
1:46 Iulian Vlad: Ale dumneavoastră, măi copii.
1:47 Bărbat: Au fost şi altele.
1:49 Iulian Vlad: Foarte curioasă treaba asta.
1:51 Bărbat: Sînt de la dumneavoastră cu alte ordine.

1:53 Iulian Vlad: Păi nu am decît trei elicoptere.

transcribed at http://mariusmioc.wordpress.com/2011/01/14/stefan-gusa-alerta-totala-peste-tot-astia-au-fost-niste-dementi-au-doborit-8-elicoptere-o-fi-avut-un-regiment-subteran-pe-undeva-video/

1) The question of unidentified HELICOPTERS:

https://romanianrevolutionofdecember1989.com/securitate-helicopters-transmitters-per-hungarian-defense-officials/

Hungarian defense officials related interesting and important information during the days of 23-26 December 1989.  (These are xeroxes from the Library of Congress of the Foreign Broadcast Information Service (FBIS) translations performed in December 1989.  Unfortunately, for some unknown reason, they were filed under Hungary and not Romania–unclear what the methodology for categorization was–meaning that they were easily missed by researchers, including myself, for many years.) Details include:

1) Not only did the Securitate have “a large number of helicopters” (Def. Min. Ferenc Karpati) but on Saturday 23 December 1989, two of them briefly violated Hungarian airspace near Battonya (which is not far from the Romanian city of Arad)

2) The Hungarian Army monitored and passed on to the Romanian Army locations of secret Securitate radio transmitters (in a later report, it is detailed that the number of active Securitate radio transmitters fell during these days from 31 to 19 to 5, concomitant with the decline in counter-revolutionary fighting).

3) Hungarian forces recognized “stories being spread by the Romanian security services and the forces loyal to Ceausescu,” including the reports that the Romanian Army was low on ammunition (a rumor designed to create panic and give the impression that the Romanian armed forces could be conquered) and that the Hungarians were to send planes into Romania (suggesting an effort to invade or take advantage of the chaos in Romania) which Col. Gyorgy Keleti of the Hungarian Ministry of Defense claimed he was asked about by Romanian Lt. Gen Eftimescu, whom he reassured it was an untrue rumor.

 

https://romanianrevolutionofdecember1989.com/2013/09/14/lying-in-wait-securitate-director-general-vlad-in-the-cc-building-i/

Former USLA Captain Marian Romanescu admitted to journalist Dan Badea in 1991 that the USLA (special anti-terrorist unit) had its own helicopter force, thereby substantiating the suspicion of the unidentified revolutionary that the helicopters in question were “special”/”from a special unit.”  Thus, it is abundantly clear that Vlad’s claim that the Securitate had “just three helicopters” was a bald-faced lie.

image-12

2) Regarding the involvement of “foreign interventionists”–in particular, mercenaries from Arab countries (and Iran) with treaty obligations to Ceausescu and Romania–the per cost AFP archives are a bonanza.

https://romanianrevolutionofdecember1989.com/anatomy-of-a-cover-up-or-constanta-we-have-a-problem/

Note:  Not everything at this point had “disappeared”:  General Vasile Ionel confirmed that the terrorists had used foreign arms (arms not produced in Warsaw Pact countries, as he specified) and that they used munitions outlawed by international conventions, for example exploding DUM-DUM bullets (“balles explosives”).

Talk about a clear example where the stupidities about Front and/or Army “disinformation” “inventing the terrorists” cannot explain behavior and fall apart miserably:  The case of the comments of military commanders on the Black Sea coast during the period 29-31 December 1989…and the reaction of senior military authorities in Bucharest who realized those revelations could cause international problems for Romania’s new leaders and thus needed to quash the truth as quickly as possible.

———————————————————————————————-

©AFP Général – Lundi 25 Décembre 1989 – 08:33 – Heure Paris (386 mots)
Roumanie, prev Nuit de Noel a l hopital central de Timisoara De l un des envoyes speciaux de l AFP, NICOLAS MILETITCH
   TIMISOARA (Roumanie) 25 dec – Devant l hopital central de Timisoara, dimanche soir, une quarantaine de camions remplis de medicaments et de produits alimentaires tout juste arrives, attendaient d etre decharges.
   ” L aide nous vient d un peu partout. Hongrie, RFA, Tchecoslovaquie, France, Yougoslavie, URSS, Bulgarie, Italie… ” , indique a l AFP l un des soldats qui gardent l hopital. Les militaires sont partout autour de l hopital, sur les toits, dans les cours et meme a l interieur.
   ” Des hommes de la Securitate ont tire pres de l hopital a plusieurs reprises, ces dernieres heures ” , explique le docteur Aurel Mogosianu, chef du service de soins intensifs, en donnant des ordres a un soldat qui passe, la mitraillette a l epaule, dans un couloir, entre les malades.
   Le Dr Mogosianu, qui a une trentaine d annees d experience, pense que certaines blessures particulierement horribles, n ont pu etre provoquees que par des balles explosives tirees contre les manifestants.
   Dans une salle de soins intensifs, une femme de 23 ans essaie de parler au docteur, puis renonce. ” C est un cas difficile. Elle a eu le dos transperce par une rafale ” , precise le Dr Mogosianu.
   En bougeant a peine la main, la jeune femme esquisse le ” V ” de la victoire pour dire ” au revoir ” . Un effort irrealisable pour son voisin qui a recu une balle dans le cou, impossible a extraire.
   Comme la plupart de ses collegues, le docteur travaille, a peu de choses pres, 24 heures sur 24 depuis le debut des evenements. Dans un coin, une infirmiere dort, ecroulee sur une chaise.
   Pour faire face a l afflux de blesses, la television de Bucarest a demande a tous les etudiants en medecine du pays de se rendre dans les hopitaux de la capitale et de Timisoara, ou la situation est la plus critique.
   Victor Jancu, 20 ans, a entendu cet appel. Dans la nuit de vendredi a samedi, il a quitte Cluj et reussi a rejoindre Timisoara, a plus de 300 kms de la, en arretant des camions.
   Quelques visiteurs arrivent a l hopital, portant a la main une petite branche de sapin : a Timisoara aussi, on voudrait feter Noel.
   nm/jga/vr.
Tous droits réservés : ©AFP Général
021851451DC1ED1D715E06849EA4C6E0F37C0C25ECE8D503
©AFP Général – Mercredi 27 Décembre 1989 – 18:14 – Heure Paris (671 mots)

Roumanie Sibiu
Sibiu, la ville ou les combats ont ete les plus violents de l un des envoyes speciaux de l AFP, NICOLAS MILETITCH
   SIBIU (Roumanie) 27 dec – Sibiu, dans le centre de la Roumanie, est indubitablement la ville ou les combats entre l armee et la Securitate, fidele a Nicolae Ceausescu, ont ete les plus violents. C est la que Nicu, fils du dictateur, etait chef du parti.
   Des maisons totalement detruites et calcinees dont il ne reste plus que les murs, des eclats de verre partout dans les rues, des toits eventres par des tirs de grenades et par les mitrailleuses des tanks, des voitures et blindes brulant encore en travers de la route: tel etait le spectacle de desolation qu offraient mercredi plusieurs quartiers de Sibiu, a constate un envoye special de l AFP.
   Du 22 au 25 decembre, les affrontements se sont concentres aux abords des trois ecoles militaires de Sibiu, du siege de la police et de celui de la Securitate. Il ne reste plus grand-chose des deux batiments a trois etages qui abritaient la police et les services secrets. Les fenetres ont vole en eclats. Toutes les maisons des alentours, ou s etaient retranches les agents de la police secrete, portent d innombrables traces, et, dans la cour de la police, un blinde leger calcine est observe avec curiosite par les passants.
   ” C etait la guerre ici, avec des tanks, des balles explosives et des unites de commando. C est ici que Nicu Ceausescu a essaye de lancer une contre-offensive contre nous ” , souligne un militaire qui garde maintenant les lieux.
   Lynchages.
   Devant cet immeuble, une centaine de personnes commentent a haute voix un extrait des archives qu elles viennent de decouvrir: les fiches de renseignements que la Securitate avait etablies sur chaque habitant de Sibiu. ” Ecrit a un cousin en Suisse. Propos sans importance. Pendant son service militaire, ne frequentait que des soldats d origine allemande comme lui ” , est-il indique sur une de ces fiches qui comportent de nombreux renseignements personnels, certaines remontant a 1958.
   Dans la foule, on raconte comment une dizaine de Securistes (agents de la Securitate) arretes pendant les affrontements de ces derniers jours ont ete lynches par la population qui les a tues a coups de pied et de poing: ” Nous n avons pas de mots pour qualifier ces gens de la Securitate, ils sont pires que des monstres ” , dit une dame d une cinquantaine d annees, qui s interrompt et fond en larmes. Certains ont reussi neanmoins a conserver un certain sens de l humour noir: ” Quand les voitures de la Securitate ont ete brulees devant chez moi, j ai pense que c etait bien la premiere fois qu il faisait chaud dans mon appartement ” , a declare a l AFP une habitante de Sibiu, en faisant allusion a l impossibilite pour les Roumains de se chauffer en raison des restrictions.
   Les combats ont egalement ete tres durs dans le centre de Sibiu. Le principal hotel de la ville, le ” Continental ” , n a plus de fenetres sur cinq etages, et des traces de balles sont visibles jusqu au 11eme etage.
   ” Les Securistes avait pris position dans l hotel et avaient rempli deux etages de munitions ” , explique un employe de l etablissement. Des incendies ont eclate dans certaines chambres, touchees par des balles incendiaires. Face a l hotel, un panneau est reste accroche a un lampadaire: ” Militaires, ne tirez pas sur nos freres et nos parents. L armee est avec nous ” .
   Dans les rues de Sibiu, ou de tres nombreuses vitrines sont recouvertes de carton, la population vaquait normalement a ses occupations mercredi soir. Patrouilles de militaires, blindes legers et ambulances croisaient des voitures portant des cercueils sur le toit et des camions apportant de l aide alimentaire et medicale de Hongrie, de Tchecoslovaquie et de RFA.
   Sibiu pense deja a renaitre de ses cendres: malgre le froid tres vif, des equipes de nettoyage et de vitriers travaillaient tard dans la soiree dans la ville.
   nm/chm.
Tous droits réservés : ©AFP Général
BD17217619B14F18012007E4873636BFDDF186FE77CFAD4F
©AFP Général – Mardi 2 Janvier 1990 – 14:22 – Heure Paris (298 mots)

Roumanie Securitate
Il ne faut pas considerer les troupes de la Securitate comme des terroristes, selon le chef d etat-major roumain
   PARIS 2 jan – Les membres de la Securitate, la police politique de Nicolae Ceausescu, ne sont pas dans leur majorite des ” terroristes ” , ceux- ci se recrutant dans la garde personnelle de l ancien dictateur, a affirme mardi le general Vasile Ionel, chef d etat-major de l armee roumaine.
   ” On n a pas le droit de considerer les troupes de la Securitate comme des terroristes ” , a declare a Radio France Internationale M. Ionel, adjoint du ministre de la Defense le general Nicolae Militaru. Pour le general Ionel, ” la majorite de la Securitate est devouee au peuple ” .
   Il a ajoute que lorsque M. Ceausescu avait donne l ordre de tirer sur la foule a Bucarest, le 22 decembre, ” certaines unites de la Securitate ont tire, mais il y en a eu d autres qui n ont pas tire ” .
   Le lendemain, quand le chef de la Securitate a lance a la radio l ordre de ne plus participer aux combats, ” toutes les unites de la Securitate sont retournees dans les casernes ” , a declare le general Ionel, ajoutant que ce sont des membres de la garde personnelle de Ceausescu, evalues a ” plusieurs centaines ” qui ont poursuivi les combats.
   L armee, a-t-il dit ” ne soupconnait auparavant ni le nombre ni l efficacite de ses hommes – des tireurs d elite – ni la nature du materiel. “.
   Interroge sur la provenance de leurs armes, le general Ionel affirme qu elles ne viennent ” d aucun pays du Pacte de Varsovie ” , sans toutefois preciser leur origine. Il ajoute en revanche que les ” terroristes ” ont utilise certains types d armements interdits par les traites internationaux, des balles explosives par exemple.
   ps/af.
©AFP Général – Samedi 30 Décembre 1989 – 12:28 – Heure Paris (310 mots)

Roumanie mercenaires
Temoignages sur la presence de mercenaires etrangers en Roumanie
   BUDAPEST 30 dec – La presence de mercenaires etrangers en Roumanie, notamment de differents pays arabes et de l Iran, est hors de doute, selon le correspondant de l agence hongroise MTI a Bucarest largement cite dans la presse hongroise samedi.
   Toutefois, aucun ” mercenaire etranger ” n a jusqu a present ete identifie, presente a la television, ou interviewe a la radio.
   ” La participation d unites militaires etrangeres aux combats en Roumanie est un fait ” , selon le correspondant qui se refere aux temoignages de soldats roumains qui ont ” neutralise ” un groupe de 27 ” terroristes ” iraniens. Un des prisonniers a admis, selon le correspondant, que le commando ” etait venu directement de l Iran ” .
   Il etait connu, selon le correspondant de MTI, que quelque 12.000 etudiants etaient inscrits aux differentes hautes ecoles et universites roumaines et que des ” camps ont existe en Roumanie pour l entrainement d unites speciales au compte de differents pays arabes ” . Un de ces camps etait situe a proximite de Bucarest, dans la ville de Snagov, mais il en existait d autres un peu partout dans le pays, precise le correspondant toujours en reference a des recits de soldats roumains.
   Le correspondant de MTI revele egalement l existence d unites speciales de la Securitate nommees les ” Chemises Noirs ” qui fonctionnaient selon l exemple de la Loge P-2 (Loge maconnique clandestine italienne). Les plus hauts dirigeants roumains ont appartenu a cette loge clandestine dont notamment l ancien ministre de l Interieur, Tudor Postelnicu, un des chefs de la Securitate, le vice-premier ministre Ion Dinca et le fils du dictateur roumain dechu, Nicu Ceausescu. La Securitate etait divisee en 17 unites surveillant toute la Roumanie. Ses bases se trouvaient generalement dans des villas de luxe, precise le correspondant de MTI a Bucarest.
   ph-wb/nev/nl.
Tous droits réservés : ©AFP Général
CC12A16A1A31DB1EF1DA0D141071207DBFC664CE89959FCA
©AFP Général – Lundi 25 Décembre 1989 – 19:13 – Heure Paris (679 mots)
Roumanie, prev Dans un train de Noel: psychose des tireurs isoles et chasse aux hommes de la Securitate de l un des envoyes speciaux de l AFP, Jean-Anne CHALET
   A BORD DU TRAIN TIMISOARA-BUCAREST 25 dec – Dans le premier train de Noel entre Timisoara (ouest de la Roumanie) et Bucarest, les voyageurs partagent le pain et le sel et sont deja entres dans l ere de l ” apres-Ceausescu ” .
   Malgre la psychose des tireurs isoles, ce sont les agents de l ancien regime, les hommes de la Securitate, qui sont devenus les pourchasses, apres avoir ete chasseurs pendant des annees.
   Ces hommes, les plus craints de l ancien appareil repressif de Nicolae Ceausescu, qui continuent a resister dans plusieurs villes de Roumanie, sont traques. Lundi, deux d entre eux ont ete arretes par une garde patriotique dans la gare de Timisoara, la cite martyre, ou l on a denombre, selon les dernieres estimations, pres de cinq mille morts.
   Mais ils continuent de faire peur. Toute la nuit de Noel, les tirs ont ete incessants dans le centre de Timisoara, et lundi matin, il etait pratiquement impossible de circuler a pied ou en voiture.
   Pour gagner la gare a pied, l envoye special de l AFP a essuye le feu de tireurs isoles et il a fallu que les soldats interviennent au fusil mitrailleur pour le couvrir. Le train est parti de Timisoara avec une demi-heure de retard, apres l arrestation des deux agents de la Securitate. En cours de route, une bombe a ete decouverte dans le convoi et tous les voyageurs invites a descendre. Le wagon ou se trouvait l engin a ete detache du train.
   Les nouvelles sur un transistor.
   Dans la plupart des gares traversees, les references a l ancien regime avaient ete effacees, les drapeaux bleu-jaune-rouge de la Roumanie comportaient un grand trou au milieu, la ou figuraient jadis les emblemes du communisme. Des inscriptions aussi un peu partout : ” Mort au tyran ” , ” Vive la Roumanie libre ” .
   Dans ce compartiment, voyagent ensemble un ingenieur de 60 ans, un ancien architecte devenu tanneur par la force des choses, un jeune garde patriotique, un camionneur et un paysan.
   Le pain et le sel ont ete partages entre tous dans cette journee de Noel, et les informations captees sur un transistor commentees en termes severes. Tous sont d accord pour estimer que Ceausescu et son clan s etaient rendus responsables de veritables atrocites durant les 25 ans ou ils ont ete au pouvoir. ” Notre pays etait une sorte de bagne. Non seulement nous n avions aucune liberte, mais en plus, le tyran a fait executer beaucoup de Roumains, uniquement parce qu ils avaient ose resister ou discuter les ordres ” , declare le tanneur. ” Il poursuit son action criminelle encore aujourd hui, alors qu il a ete arrete, a travers les activites de la Securitate, qui mettent le pays a feu et a sang ” , surencherit l ingenieur.
   Tout le monde sous les banquettes.
   A ce moment, comme pour donner plus de poids a ces propos, une rafale d arme automatique est tiree le long de la voie, obligeant tout le monde a se cacher sous les banquettes. Nouvelle alerte quelques kilometres plus loin, avec arret force, controle de toutes les identites, et cinq interpellations de voyageurs d origine arabe.
   La psychose des mercenaires qui seraient a la solde de l ancien dictateur, ajoutee a celle des hommes de la Securitate, a cree, dans toutes les regions traversees par le train, une nervosite tant dans les rangs de l armee que parmi les gardes patriotiques. Cette affaire de mercenaires evoquee dimanche soir a Timisoara, au cours d une conference de presse par le commandant local des gardes patriotiques, a pris de l ampleur au cours de la journee de lundi, et diverses radios ” libres ” locales, captees dans le train, y ont fait allusion.
   Apres plusieurs haltes de controle, le train de Noel de Timisoara est arrive a Bucarest avec deux heures de retard et les impacts des rafales tirees durant le voyage.
   JAC/PSR/chm.
Tous droits réservés : ©AFP Général
7B1D215013513F163187079417E0D436F6A2635779EE100D
©AFP Général – Lundi 25 Décembre 1989 – 20:10 – Heure Paris (191 mots)

Roumanie Securitate
Une grande base d helicopteres en Roumanie serait aux mains de la Securitate, selon Budapest
   BUDAPEST 25 dec – Une importante base d helicopteres en Roumanie serait aux mains de la Securitate, la police secrete de Ceausescu, a declare lundi le porte- parole du ministere hongrois de la Defense a la television hongroise.
   Le colonel Gyorgy Keleti n a pas precise le nom de cette base, indiquant seulement qu elle se trouvait en Roumanie, a une centaine de km de la frontiere hongroise.
   ” Il semble que cette base soit aux mains des terroristes ” (la Securitate), a declare le porte-parole en rappelant que des helicopteres roumains avaient viole l espace aerien hongrois plusieurs fois ces derniers jours.
   D autre part, le colonel Keleti a annonce que l organisation caritative de l ordre de Malte avait recu l autorisation exceptionnelle de monter une station de radio sur la base militaire hongroise de Szeged, toute proche de la Roumanie. Cette station vise a assurer les communications entre l organisation et son siege en RFA, afin de faciliter la logistique de l acheminement des dons vers la Roumanie.
   rb/ph/chm.
Tous droits réservés : ©AFP Général
FE1B113C1B51B81391170AE4CFD3FFE3749689D6828ED1AC
©AFP Général – Lundi 25 Décembre 1989 – 19:28 – Heure Paris (539 mots)
Roumanie Securitate, prev Les hommes de la Securitate attaquent encore l armee mais cherchent surtout a fuir De l un des envoyes speciaux de l AFP, Nicolas MILETITCH
   MOLDOVA-NOUA (Roumanie) 25 dec – Des commandos de la Securitate ont attaque des unites militaires lundi, en fin de matinee, a Resica et Oravita, dans le sud du pays, mais divers indices indiquent que leur objectif reste principalement de quitter le pays.
   D autres affrontements armes ont ete egalement observes lundi a Tournu Sevrin, plus au sud, de l autre cote de la chaine des Carpates meridionales, et les routes de la region sont peu sures, a indique a l AFP un officier de l armee a Moldova-Noua.
   Selon des sources militaires, il y a eu d autres affrontements de l autre cote du pays, a Constanza, sur la Mer Noire.
   Sur les routes, les controles, souvent nerveux, effectues par les militaires et les patrouilles populaires, nombreux et minutieux, notamment a proximite de la frontiere, temoignent de la confusion qui regne encore dans plusieurs regions ou des commandos de la Securitate menent des actions isolees.
   La chasse a l homme se poursuit en Roumanie pour s emparer des derniers elements de la Securitate, qui tentent de fuir le pays, sans doute peu nombreux, mais bien equipes et entraines.
   Plusieurs d entre eux ont ete arretes en Yougoslavie, dans l apres- midi, pres de Klodovo, par les unites speciales de la police yougoslave envoyees sur place depuis quelques jours. Ces agents de la Securitate emportaient avec eux d importantes quantites d or.
   Dirigeants locaux elus.
   D autres se cachent encore dans les forets de la region, a-t-on indique a l AFP de source policiere. Sur la route qui longe le Danube entre Pojejenea et Macesti, des militaires, arme au poing, arretent les voitures.
   ” Beaucoup de terroristes (agents de la Securitate) tentent de passer de l autre cote en Yougoslavie ” , explique l un d eux. Juste retour des choses, l extraordinaire dispositif (barbeles, miradors, postes de garde tous les cent metres), mis en place par la police le long du Danube pour empecher les Roumains de fuir vers la Yougoslavie, est aujourd hui un obstacle supplementaire pour les agents de la police secrete aux abois.
   Il faudra sans doute encore attendre quelques jours pour que soient liquidees les dernieres poches de resistance, les agents de la Securitate risquant de manquer bientot de munitions, ont souligne a l AFP plusieurs officiers charges d assurer la securite dans la region.
   Si la situation n est pas encore completement sous le controle des nouvelles autorites et de l armee, sur la route (la circulation de nuit reste fortement deconseillee) et dans certaines villes, la vie semble revenir a la normale a peu pres partout ailleurs.
   ” Une nouvelle administration est deja mise en place dans notre region. Nous recevons nos instructions par la radio et la tele de Bucarest, et la vie a repris son cours ” , declare le directeur des Mines de Moldova-Noua, Ionec Danciu. Les nouveaux dirigeants de la ville ont ete elus librement par leurs citoyens . ” C est bien la premiere fois ” , releve Ionec Danciu, et parmi eux, se trouvent meme des membres du Parti communiste.
   NM/PSR/chm.
Tous droits réservés : ©AFP Général
5D12E1C215A1BB1D91AF0A440D3A872011DC02101F7E8656

©AFP Général – Mercredi 10 Janvier 1990 – 12:25 – Heure Paris (500 mots)
Roumanie medecine, lead Cinq jeunes Roumains, blesses durant les evenements, hospitalises a Marseille
   MARSEILLE 10 jan – Les premiers Roumains rapatries en France depuis les recents evenements, quatre hommes et une femme grievement blesses par balles a Bucarest et a Timisoara, sont arrives dans la nuit de mardi a mercredi, a Marseille, ou ils ont ete hospitalises.
   Ces personnes, rapatriees par un Transall de l armee francaise qui avait ete specialement affrete, ont ete admises dans cinq des onze etablissements de l Assistance publique de Marseille. Aucune indication n a ete fournie sur ces hopitaux, ni sur la nature precise des blessures.
   Selon le docteur Richard Domergue, responsable adjoint du SAMU de Marseille, qui a dirige ce rapatriement, la femme et ses quatre compatriotes, ” atteints par des projectiles de guerre dum-dum (NDLR: balles entaillees en croix, de maniere a provoquer de larges dechirures), souffrent de graves problemes fonctionnels mais nullement vitaux ” , a-t-il declare a l AFP.
   Le docteur avait ete avise de cette evacuation sanitaire, dans la nuit de lundi a mardi, par un telex de la cellule interministerielle de crise, mise en place par le gouvernement francais depuis des evenements en Roumanie.
   L equipe du SAMU, constituee de deux medecins et de deux infirmieres, a ete acheminee jusqu a Bucarest ou l attendait le Dr Lamare, de la cellule logistique en place a l ambassade de France.
   Quelques heures plus tard l avion, transportant les cinq blesses, places sous perfusion, se posait sur la base aerienne d Istres (Bouches-du-Rhone) ou attendaient des ambulances.
   Arrives a l hopital de la Timone, vers minuit, les Roumains, ages de 20 a 35 ans et parlant seulement leur langue natale, ont ete repartis dans divers etablissements, ” en fonction des places disponibles et des besoins medicaux : traumatologie, micro-chirurgie, orthopedie ” .
   ” Ces personnes ont ete atteintes lors de manifestations de rue pacifiques, par un ou deux projectiles, selon les cas, a explique le Dr Domergue. Elles presentent de grosses lesions pouvant entrainer la paralysie de membres ” . Elles vont subir un bilan de sante complet qui permettra notamment d etablir les risques eventuels de sequelles.
   Ambiance soixante-huitarde a Bucarest, selon le medecin marseillais.
   Il a precise que la femme a ete blessee lors de la manifestation de rue du 17 decembre a Timisoara. ” Elle a raconte avoir ete admise dans un hopital d ou elle a du etre evacuee apres que des tirs eurent ete entendus dans l etablissement ou des hommes de la Securitate achevaient des blesses ” , a rapporte le Dr Domergue.
   Il regne a Bucarest, selon le medecin marseillais, ” une ambiance soixante-huitarde, un peu revolutionnaire. On sent une certaine exhaltation et il y a beaucoup de mouvements dans les rues ” , a-t-il temoigne. Il a souligne ” la chaleur touchante ” manifestee par les Roumains a l equipe medicale francaise. ” Ils ont une confiance totale en nous. Nous ne pouvons pas les decevoir. Nous allons les dorloter, ca parait le minimun ” , a-t-il assure.
   JLL/dv.
Tous droits réservés : ©AFP Général
1A1E01C019D1F21A016E0F64596D317B0933F7131B5B1C34
©AFP Général – Mardi 6 Mars 1990 – 13:52 – Heure Paris (482 mots)

Roumanie medecine
De nombreux blesses du 21 et 22 decembre ont ete touches dans le dos ou a bout portant
   BUCAREST 6 mars – De tres nombreux blesses lors des affrontements des 21 et 22 decembre a Bucarest ont ete touches par des balles qui ont ete tirees de dos, parfois a bout portant, ainsi que par des balles dum-dum, a constate la Societe de Chirurgie de la capitale roumaine.
   La societe s est reunie a deux reprises, les 15 fevrier et le 1er mars dernier, sous la presidence du lieutenant-general Traian Oancea, chef de la 2e section de chirurgie de l Hopital militaire central de Bucarest.
   Au cours de ces travaux, menes ” scientifiquement ” , a precise mardi a l AFP le chef du service de chirurgie de l hopital de Colcea (centre de la ville) le dr Nicolae Constantinescu, les experts en balistique ont pu determiner qu un pourcentage important de blessures par balles avaient ete causees non par des balles de guerre mais par des balles coupees ou trafiquees.
   Les blessures observees etaient en effet non pas des trajectoires rectilignes, comme c est le cas en general pour les balles de guerre normales, mais des cavites creusees dans les tissus par l eclatement du projectile a son impact, resultant d une balle aplatie ou cisaillee s ecrasant sur le corps au lieu de le penetrer. ” Nous avons effectue 930 interventions dans la capitale sur des blessures par balle ” , a precise le docteur Constantinescu.
   la peur.
   ” Apres discussion entre nous, nous sommes en mesure de dire qu il ne s agit pas d affrontements mais d un crime organise contre le peuple. D autant, ajoute-t-il en parlant des cas qu il a traites lui-meme a l hopital Colcea, que 60% des plaies etaient dans le dos ou sur le flanc, et non de face, et que 10 a 15% des coups avaient ete tires a bout portant, avec des calibres 9 et 6,35mm ” .
   Le premier jour des affrontements, le 21, la majorite des blesses etaient des jeunes. ” Ils avaient tellement peur qu ils ne demandaient meme pas des calmants apres l anesthesie ” , ajoute le docteur qui cite le cas du danseur roumain de l Opera de Paris Vlad Stoinescu, blesse devant l hotel intercontinental : ” une balle l a touche au flanc, lui traversant l abdomen. La peur lui a fait parcourir tout seul les 300 metres le separant de notre hopital, ou il a donne son nom avant de s evanouir ” .
   Par ailleurs, les analyses de sang effectuees sur ces jeunes blesses ont fait decouvrir un taux anormalement bas de proteines dans le sang : 5 a 6 grammes pour cent au lieu de 7,3. ” C est la preuve de leur malnutrition, ils n avaient pas du manger de viande et de fromage depuis six mois pour la plupart ” , a ajoute le medecin.
   BAY/ave.
Tous droits réservés : ©AFP Général
411FD1741841E311716203546AC34BEC9C6CF7F0A69644B4
©AFP Général – Jeudi 5 Avril 1990 – 17:27 – Heure Paris (504 mots)

Roumanie justice
La repression escamotee dans le proces du general Ceausescu
   BUCAREST 5 avr – Le proces du general Nicolae-Andruta Ceausescu, frere du dictateur roumain, continue a donner l impression que la repression qui a fait des dizaines de morts et des centaines de blesses le 21 decembre pres de l hotel Intercontinental a Bucarest etait le fait d un homme seul, tirant avec un pistolet.
   Oubliees les centaines de personnes touchees par balles, les blessures a la balle dum-dum, les manifestants abattus a bout portant, selon les expertises des medecins et chirurgiens de l hopital Coltea.
   Au quatrieme jour des debats, devant le tribunal militaire de Bucarest, un seul temoignage, aussitot interrompu par le procureur militaire, a fait etat de l utilisation de leurs armes par des ” hommes en civil venant du service d ordre ” .
   Apres une vingtaine de temoins interroges depuis mardi matin, tous membres de l Ecole de la Securitate que commandait le general Ceausescu et presentant la meme version monocorde qui vise a innocenter en bloc l Ecole a l exception du general, le colonel Teodor Amariucai, premier officier de l armee -et non de la police- appele a la barre a cree la surprise en donnant sa version des affrontements du 21.
   ” Vers 19H30, une deuxieme serie de rafales de sommation tirees en l air par l armee, pour faire reculer les manifestants boulevard Balcescu, a provoque la confusion dans la foule, de nombreux manifestants se couchant a terre pour se proteger ” , a-t-il dit.
   contrepartie.
   ” C est alors que de nombreux civils en manteau, surgissant de derriere le cordon des forces de l ordre ou j etais, l ont traverse pour se lancer vers les manifestants. Certains matraquaient ceux qui etaient a terre, d autres tiraient de dessous leur manteau sur ceux qui s enfuyaient, on voyait leur poche tressaillir a chaque coup. J ai vu des flaques de sang, et des morts qu on trainait vers une camionnette.. “.
   Double intervention du procureur et du president du tribunal: ” ces faits font l objet de poursuites judiciaires, et seront penalement sanctionnes. Revenons aux faits concernant l inculpe ” .
   Officiellement, dans le cadre de ce proces, les temoignages se concentrent donc sur un ” fait divers ” , celui d un general se jetant sur la foule avec son pistolet d ordonnance ” sous l emprise d une crise de diabete ” .
   Deux nouveaux temoignages ont ” confirme ” jeudi que le general Ceausescu avait ” perdu le controle de lui-meme ” , notamment celui de son chauffeur, l adjudant Ion Turcin, qui dit que le general a braque son arme sur lui.
   Le general ecoute les temoins, tantot avec agacement, tantot avec indifference, mais sans rien ajouter.
   Les observateurs en viennent a se demander si le general n a pas d avance accepte de ne mettre personne en cause, parmi les personnes qui ont participe avec lui a la repression, pour obtenir en contrepartie des garanties pour lui ou, plus vraisemblablement, pour son epouse malade, son fils, sa fille et ses petits-enfants.
   BAY/ccd.
Tous droits réservés : ©AFP Général
AE1FA1E713113F1AE1BE0C848578C928046086B100BBDC48 https://romanianrevolutionofdecember1989.com/2014/01/10/nicolae-ceausescu-securitatea-libieni-cincufagarasbrasov-si-revolutia-romana/

Posted in decembrie 1989 | Tagged: , , , , , , , , , , , , | 1 Comment »

La Resita s-a jucat o mare carte a Revolutiei (Dovada de adevar: ce spun fosti securisti?! Revista Vitralii)

Posted by romanianrevolutionofdecember1989 on August 17, 2013

https://romanianrevolutionofdecember1989.com/2013/05/05/la-resita-s-a-jucat-o-mare-carte-a-revolutiei/

Reşiţa a plătit şi ea cu sânge dorinţa de schimbare a regimului socialist. Capitala Banatului de munte a dat ca jertfă un număr de aproximativ 65 de morţi, toţi aceştia fiind victimele diversiunii securisto-teroriste aservite vechiului regim, în încercarea sa de a menţine teroarea asupra populaţiei din judeţul Caraş-Severin şi după evacuarea cuplului de dictatori în data de 22 Decembrie 1989.

http://www.memorialulrevolutiei.ro/index.php?page=evenimente/2012/vernisaj-reia

 image0-001

56 VITRALII – LUMINI ŞI UMBRE
REŞIŢA: CUM AM DEVENIT „ŞEFUL TERORIŞTILOR”
Deşi intervenţia mea poate părea tardivă, consider că sunt dator, ca fost
şef al Securităţii din Inspectoratul MI al judeţului Caraş-Severin, să contribui la
ridicarea vălului de dezinformări, minciuni şi manipulări care s-au vehiculat
despre cadrele de Securitate.
Acum începem să aflăm adevărul, acum putem, după atâţia ani, să
înţelegem cum şi de ce, în decembrie 1989, s-au putut petrece acele grozăvii,
cine au fost cei care fabricau scenariile, cine au fost cei care le ordonau, le
răspândeau sau le executau.
Foarte pe scurt, doar câteva aspecte din perioada premergătoare:
Pe fondul lipsurilor în care ne zbăteam, şi în judeţul nostru
nemulţumirile populaţiei s-au amplificat, situaţia devenind explozivă. Zilele lui
Ceauşescu păreau a fi numărate, mulţi dintre noi punându-şi speranţa în cel deal XIV–lea Congres al PCR, care însă a fost dezamăgitor. Am constatat o
creştere a virulenţei manifestărilor anticeauşiste, dar ne-am limitat numai la
raportarea ierarhică a informaţiilor primite.
Nu puţine informaţii ne parveneau şi din exterior. Astfel, un director
german de la firma mixtă „Renk-Reşiţa”, întorcându-se din ţara natală, s-a
adresat celor care îl aşteptau la aeroport cu cuvintele: „Nu mai aveţi mult şi
până în decembrie scăpaţi de Ceauşescu”.
Constatam trecerea tot mai intensă a frontierei, atât legal cât şi ilegal,
depistând agenţi şi tot felul de emisari străini veniţi cu sarcini destabilizatoare,
precum şi pătrunderea în ţară a unor fugari anterior instruiţi şi pregătiţi în
exterior cu scopul de a forma pichete ale dezordinii la un semnal dat.
Mai mult, aşa după cum a reieşit din cercetarea acestora, în aşteptarea
acelui moment cei în cauză erau instruiţi să lanseze zvonuri alarmiste; să racoleze
noi persoane pretabile la acţiuni de dezordine şi de incitare; să creeze noi canale de
trecere ilegală a graniţei; să studieze modalităţile de distrugere a unor obiective
social-politice şi economice; să culeagă şi să transmită date despre aceste
obiective, precum şi despre activiştii de partid, despre cadrele MI etc.
Asemenea elemente depistate de Inspectoratul MI al judeţului Caraş-
Severin au fost preluate în acelaşi scop, de cercetare, şi de către unităţile centrale
ale Securităţii, stabilindu-se misiunile clandestine ce le aveau de îndeplinit în
România, primite îndeosebi de cei trecuţi prin lagărul de la Bicske, Ungaria.
În ziua de 21 decembrie 1989 au fost semnalate 14 autoturisme cu turişti
sovietici în centrul oraşului Reşiţa; în preajma evenimentelor, pe şoselele judeţului
circulau astfel de coloane, care au făcut obiectul cercetărilor efectuate de un VITRALII – LUMINI ŞI UMBRE 57
colectiv condus de şeful Miliţiei – colonel Câmpeanu Alexandru (unul dintre
autoturisme fusese distrus într-un accident soldat cu moartea celor doi pasageri).
Consider că este un fapt deja clarificat că nu pentru turism veniseră
aceştia în România.
Pentru noi, cei de la Securitate, a contat mult o convocare organizată în
acea perioadă pe regiuni ale ţării de către conducerea centrală, cu prilejul căreia
s-au trasat sarcinile ce ne reveneau, în sensul de a cunoaşte în permanenţă
starea de spirit; de a nu ne implica în acţiuni stradale de reprimare a unor
eventuale demonstraţii; de a nu panica subordonaţii şi alte asemenea ordine, cu
accent pe informarea cu operativitate a forurilor ierarhic superioare.
Aşadar, starea de fapt creată în ultima parte a anului 1989, generatoare
de revoltă a populaţiei, cât şi faptul că în toate instituţiile şi unităţile economice
s-au organizat adunări având ca scop condamnarea celor petrecute în
Timişoara, au culminat şi la Reşiţa, cum era previzibil, cu ieşirea în stradă a
demonstranţilor încă din 21 decembrie. Aceştia au ocupat piaţa centrală a
oraşului şi manifestau, scandând revendicări legate de condiţii mai bune de
muncă şi viaţă: apă caldă, căldură, aprovizionare etc., şi exprimându-şi
simpatia faţă de timişoreni.
De menţionat că în tot acest timp cadrele MI din toate localităţile
judeţului nu au intervenit pentru a împiedica aceste manifestări, în ciuda
instrucţiunilor primite de la conducerea de partid locală care, textual, ne cerea:
„Nu scăpaţi muncitorii în stradă!”
Spre sfârşitul zilei de 21 decembrie, o parte dintre demonstranţi au pătruns
în sediul Comitetului judeţean de partid, astăzi Prefectura judeţului, dorind a
dialoga asupra revendicărilor lor. Personalul militar din Inspectoratul MI Caraş-
Severin care asigura paza sediului şi a oficialităţilor de atunci s-a comportat
exemplar. Împreună cu liderii demonstranţilor, aceştia au reuşit să atenueze unele
stări tensionale care începuseră să apară, au determinat încetarea lozincilor
incitatoare la dezordine şi a zvonurilor alarmiste cu tentă de violenţă.
Numeroase au fost măsurile luate de conducerea Inspectoratului, la
solicitarea liderilor, în acea noapte, spre a împiedica săvârşirea de acte cu
implicaţii imprevizibile, accentul punându-se pe paza instituţiilor şi a
obiectivelor economice din municipiu.
Pe timpul nopţii de 21-22 decembrie am fost solicitat de liderul ad-hoc
al revoluţionarilor pătrunşi în sediul Comitetului judeţean de partid, un pictor,
pe nume Nicolae Vlădulescu (devenit ulterior preşedintele FSN Caraş-
Severin), să verific prin subordonaţii mei numeroasele zvonuri alarmiste sau de
natură incitatoare. De asemenea, i-am pus la dispoziţie mijloacele umane şi
tehnice necesare pentru a se adresa demonstranţilor, asigurându-i că Securitatea
este de partea lor.58 VITRALII – LUMINI ŞI UMBRE
Încă din 21 decembrie, conform ordinului transmis telefonic de
generalul Iulian Vlad, armamentul din dotarea subordonaţilor a fost depus la
rastel, iar ofiţerii şi subofiţerii de Securitate au fost instruiţi să nu părăsească
unitatea decât la ordin şi să nu răspundă la eventuale provocări.
Manifestările de revoltă împotriva lui Ceauşescu au continuat şi în
dimineaţa zilei de 22 decembrie, când coloane de muncitori de la marile
obiective economice ale municipiului Reşiţa s-au deplasat spre centrul oraşului,
scandând lozinci anticeauşiste, şi s-au alăturat celor ce ocupaseră piaţa centrală
în ziua precedentă.
Pe tot parcursul zilei de 22 decembrie manifestările nu s-au soldat cu
incidente, iar procesul de preluare a puterii a decurs în mod paşnic, aşa cum s-a
petrecut şi în alte oraşe ale judeţului, cu excepţia municipiului Caransebeş.
După alegerea comitetului provizoriu al Frontului Salvării Naţionale pe
judeţ, preşedintele acestuia, Nicolae Vlădulescu, ne-a convocat în după-amiaza
zilei de 22 decembrie (pe subsemnatul şi pe şeful Miliţiei judeţene) la sediul
Prefecturii de azi, ce se afla încă sub paza instituţiei noastre. Cu această ocazie, a
evidenţiat modul reuşit în care cadrele Inspectoratului nostru au acţionat,
prevenind acţiuni violente şi acte de dezordine în municipiu, şi ne-a fixat sarcini
pentru a doua zi, când urma să ne prezentăm din nou la el. La terminarea
discuţiilor a ţinut să ne aducă mulţumiri din partea FSN şi, prin noi, tuturor
cadrelor din subordine, pentru sprijinul acordat, pentru evitarea apariţiei unor
victime, pentru faptul că a fost posibil să nu se tragă nici un foc de armă în Reşiţa.
Noaptea de 22 spre 23 decembrie a însemnat şi pentru judeţul Caraş-
Severin o cotitură nefastă în desfăşurarea evenimentelor, urmare celor
orchestrate de la Bucureşti de echipa generalului Nicolae Militaru, proaspăt
numit la conducerea Armatei, despre care ştiam că fusese trecut în rezervă
pentru activitate de trădare în favoarea unei puteri străine.
Ca profesionist al informaţiilor, presimţeam că această numire nu este
de bun augur, iar faptele reprobabile şi atrocităţile comise în zilele următoare în
Reşiţa au dovedit că nu m-am înşelat. Şi asta s-a întâmplat pentru că în unele
judeţe (ca şi în Caraş-Severin) au existat comandanţi militari zeloşi, după
chipul şi asemănarea generalului Militaru, care i-au urmat orbeşte ordinele,
devenind principalii factori destabilizatori ai noii puteri.
În ziua de 22 decembrie, Securitatea judeţeană a fost preluată sub
control de colonelul Teodor Stepan, la data respectivă şef al Centrului Militar
al judeţului Caraş-Severin şi, după cum au urmat lucrurile, se părea că ne vom
continua activităţile specifice în noua subordonare a FSN. Pe radarele de la
graniţă apăruseră ţinte aeriene într-un număr atât de mare, încât ne pregăteam
să facem faţă unui eventual atac aerian.VITRALII – LUMINI ŞI UMBRE 59
Liniştea ce se aşternuse în conştiinţa noastră de militari, cum că ne-am
făcut datoria în acele condiţii deosebite nu a durat însă decât până în seara zilei
de 22 decembrie, când am constatat că legăturile telefonice ne-au fost tăiate,
când a început lansarea unor zvonuri, precum atacarea de către trupe
nedefinite, otrăvirea apei etc.
În aceeaşi zi, în jurul orei 2300, mi s-a cerut să mă deplasez la sediul
FSN, deoarece cadrele Ministerului de Interne care asigurau paza acestuia, ca
şi cei stabiliţi în garda de corp a noilor conducători sau cei ce fuseseră solicitaţi
de însuşi colonelul Teodor Stepan pentru diverse misiuni, fuseseră sechestraţi.
Ajuns la sediul amintit, am fost foarte surprins de faptul că am fost
percheziţionat şi suspectat ca aş fi intenţionat să atac revoluţionarii şi am luat la
cunoştinţă că paza fusese preluată de militarii colonelului Stepan. Consternat
de aceste răsturnări de situaţie, am fost dus într-un birou şi acuzat că am trădat
revoluţia şi că desfăşor acţiuni împotriva poporului român.
Închis în acel birou, singur şi în imposibilitate de a-mi îndeplini
atribuţiunile de până atunci, am asistat la vânzoleala penibilă, în unele situaţii
chiar tragică, auzind informaţii şoc, precum că trupe fidele lui Ceauşescu atacă
Reşiţa, că se trage spre sediul Inspectoratului MI etc.
În jurul orelor 3 din dimineaţa zilei de 23 decembrie, după ce se mai
liniştise canonada, am fost scos din camera amintită de către militarii
colonelului Stepan şi dus în biroul preşedintelui FSN, unde mi s-a spus, cu o
oarecare jenă, ca voi părăsi clădirea pentru a-mi exercita atribuţiunile ce îmi
reveneau, dându-mi-se în primire şi cei 9 ofiţeri MI care, de asemenea, fuseseră
dezarmaţi şi sechestraţi în condiţiile arătate.
Ajuns la sediul Securităţii, mi s-a raportat ca în acea noapte clădirea
Inspectoratului a fost atacată cu gloanţe de mitralieră, de la o unitate de rachete ce
se afla pe un podiş de pe teritoriul municipiului şi că au fost făcute cercetări asupra
gloanţelor identificate, dar că militarii noştri de pază nu au răspuns atacului.
Am informat conducerea Inspectoratului despre cele întâmplate cu mine
şi cu militarii sechestraţi şi împreună am apreciat că militarii din paza
Inspectoratului au procedat foarte bine atunci când nu au răspuns cu foc
atacului amintit, fiind vorba de o provocare.
În dimineaţa aceleiaşi zile de 23 decembrie, am fost anunţaţi să ne
deplasăm, conducerea inspectoratului, la sediul FSN. Ştiind că acest lucru
rămăsese stabilit din ziua precedentă, în cadrul discuţiilor cu preşedintele FSN,
am mers liniştiţi, nebănuind nimic din cele ce urma să ni se întâmple.
Ajunşi la FSN, în biroul preşedintelui Nicolae Vlădulescu, am constatat
că mai erau prezenţi adjunctul acestuia (fostul prim-secretar Szasz Iosif),
colonelul Teodor Stepan, mai mulţi revoluţionari şi ziarişti, printre care şi Dan
Dinu Glăvan. După unele discuţii legate de situaţia existentă la acea oră în 60 VITRALII – LUMINI ŞI UMBRE
municipiu, a intervenit colonelul Teodor Stepan, care a început să debiteze un
scenariu ridicol de superficial şi de prost argumentat, vădit incriminant la
adresa conducerii Inspectoratului MI. Din acuze reieşea că eu aş fi şeful
teroriştilor, că am legături la Bucureşti, de unde primesc instrucţiuni pentru a
dirija acţiunile în judeţ împotriva revoluţiei, că aş dispune de depozite de
armament şi muniţie sofisticată, că aş fi dat dispoziţii subalternilor să distrugă
arhiva Securităţii etc. Riposta mea de a demonta asemenea aberaţii a fost
hotărâtă, fără a-l determina însă să îşi retragă scenariul prezentat.
Într-un final, adjunctul preşedintelui, Szasz Iosif, sesizând netemeinicia
acuzaţiilor invocate de colonel şi dorind, probabil, să curme situaţia penibilă ce
se crease, a propus ca cei din conducerea Inspectoratului MI să fim lăsaţi liberi
pentru a ne putea continua activitatea în noua situaţie, atragându-ne atenţia de a
ne subordona întrutotul colonelului Stepan Teodor, care reclamase anterior aşazise acte de insubordonare.
Această intervenţie a fost însă de natură să-l irite şi mai mult pe colonel,
care a ieşit din birou, reîntorcându-se după un timp cu un ofiţer subordonat şi
doi militari. Acestora li s-a ordonat să povestească un alt scenariu, la fel de
prost documentat, prin care susţineau că în noaptea respectivă ar fi văzut ieşind
dintr-un bloc apropiat Inspectoratului nostru un terorist care şi-ar fi camuflat un
pistol rabatabil într-o servietă diplomat; că acesta ar fi intrat în sediul
Securităţii, că în tot cursul nopţii acolo ar mai fi pătruns şi alte persoane, unele
rănite; că în curtea Inspectoratului MI ar fi văzut intrând o Salvare şi mai multe
maşini particulare etc.
În aceste condiţii, m-am situat pe aceeaşi poziţie de loialitate şi
onestitate, încercând să clarific toate suspiciunile ce planau (doar în mintea lor)
asupra noastră. Ceilalţi colegi din conducerea Inspectoratului au început să dea
explicaţii în sprijinul celor susţinute de mine, prezentând diverse aspecte şi
fapte cu care s-au confruntat pe linie de Miliţie. Aceştia au mai spus că asupra
clădirii Inspectoratului, în acea noapte s-au tras rafale de mitralieră. Colonelul
Teodor Stepan a replicat că s-a tras de la acea unitate pentru că au constatat că
s-ar fi făcut semnale luminoase şi că în acele împrejurări li s-ar fi împuşcat un
ostaş. Adevărata împrejurare în care a murit acel soldat mi-a fost dezvăluită
ulterior, în timp ce mă aflam în arestul unităţii, de către un subofiţer ce
participase la acele evenimente, afirmaţii confirmate ulterior de către un vecin,
revoluţionar, Bărbulescu Gheorghe, care mi-a explicat că de fapt a fost un
accident între ostaşi.
Colonelul Teodor Stepan a curmat discuţiile, cu dreptul celui care are
puterea. A reluat acuzaţiile anterioare legate de instruirea subordonaţilor mei spre a
desfăşura acte îndreptate împotriva revoluţiei, fiind vizibil că dorea arestarea mea
şi a celorlalţi. În urma acestor acuzaţii, preşedintele Vlădulescu Nicolae ne-a cerut, VITRALII – LUMINI ŞI UMBRE 61
celor din conducerea Inspectoratului, să părăsim pentru un timp încăperea.
Nu ştiu ce s-a mai discutat în lipsa noastră, dar după aceea am fost
chemaţi înapoi în birou, preşedintele m-a abordat astfel: „Domnule colonel…
sunt convins că nu puteai acţiona ca terorist… aşa cum s-a spus,… dar te rog să
explici dacă ai cunoştinţe despre astfel de terorişti care acţionează sau vor să
acţioneze în judeţ…, dacă ai primit instrucţiuni în acest sens? “
La răspunsul meu negativ, mi-a spus să accept sechestrarea, până când,
în următoarele zile, se vor clarifica problemele, hotărând ca împreună cu
inspectorul şef, colonel Rădulescu Gheorghe, să rămânem în acel sediu. A mai
afirmat, la despărţire: „Dacă asigurările dumneavoastră se vor confirma, atunci
fiţi siguri că tot noi vom fi aceia care vă vom cere scuze”.
Acestea fiind spuse, am fost conduşi de un ofiţer MApN la subsolul
clădirii amintite, unde au eliberat în grabă o cameră, iar şeful Miliţiei,
Câmpeanu Alexandru, a fost învestit, în prezenţa noastră, să preia comanda
efectivelor Inspectoratului. În continuare, lucrurile s-au derulat la Reşiţa ca şi
la Sibiu şi în alte oraşe din ţară.
În zadar am tot aşteptat scuzele pentru arestarea mea ilegală, deoarece
colonelul Teodor Stepan, pentru a se erija într-un erou şi salvator al oraşului
Reşiţa, m-a popularizat prin mass-media ca şef al teroriştilor care i-aş fi
pricinuit multe suferinţe.
Şi acum câteva cuvinte doar despre personajul care după evenimente a
obţinut avansarea la gradul de general, fapt care aproape că nu mai miră pe
nimeni. El – şi ca el mulţi alţii – s-au încadrat în rândul profitorilor noului
regim, s-au transformat în virulenţi adversari ai Securităţii şi s-au străduit ca
despre persoana lor să se creeze o cu totul altă imagine decât cea reală.
Stepan Teodor, ofiţer de Transmisiuni promoţia 1958, a lucrat, de la
înălţarea sa la gradul de locotenent, în structurile Direcţiei de Informaţii a
Armatei. A ajuns diplomat la ambasada română din Atena, de unde a fost retras
după o perioadă foarte scurtă de şedere la post. (Nu cumva trebuie să ne
întrebăm de ce?). Contrainformaţiile Militare ajunseseră la concluzia că ar
trebui trecut în rezervă, pe motive similare cazului Militaru. Nu a fost
îndepărtat din Armată, ci doar mutat într-o funcţie mai puţin sensibilă, aceea de
şef al Centrului militar judeţean Caraş-Severin.
După ştiinţa mea, a mai existat un caz asemănător, cel al colonelului
Marin Pancea, fost ataşat militar la Paris şi Belgrad. Şi acesta, după ce a fost
documentat ca agent sovietic, a fost scos din DIA şi trimis şef al Centrului
Militar din Brăila. În decembrie 1989, Marin Pancea a preluat comanda
garnizoanei Brăila, consecinţa ordinelor sale aberante fiind 44 de morţi şi 99 de
răniţi. Apoi a fost numit şef al spionajului românesc, dar a rezistat foarte puţin
timp, adică mai puţin de o lună. A fost transferat ca şef al DIA, unde a rezistat 62 VITRALII – LUMINI ŞI UMBRE
ceva mai mult, până în 1991, după care, plin de grijă, preşedintele Iliescu l-a
numit secretar al CSAT.
Teodor Stepan a fost numit de către noul ministru al Apărării, generalul
Nicolae Militaru, comandant al garnizoanei, rămânând în funcţie până la trecerea
în rezervă. Mai amintesc aici un alt episod legat de acesta. Atunci când Ceauşescu
a ţinut vestita sa teleconferinţă din 17 decembrie, legată de evenimentele din
Timişoara, la încheierea teleconferinţei, colonelul Teodor Stepan a fost singurul
din sală care s-a ridicat şi a condamnat tulburările din Timişoara, cerând primului
secretar al judeţului dreptul de a interveni cu unităţile militare din judeţ, pentru a
executa, exemplar, ordinele comandantului suprem.
Teodor Stepan a început punerea în aplicare a scenariilor diversioniste
care trebuia să ducă la incitarea populaţiei împotriva cadrelor Ministerului de
Interne şi în special împotriva Securităţii.
Au urmat episoade dramatice derulate pe timpul detenţiei în aresturi
improvizate, dar şi pe timpul transportului dintr-o localitate într-alta, acţiuni
gândite coerent şi urmărind evident o finalitate previzibilă pentru mine:
suprimarea fizică.
Să încep cu sechestrarea la Prefectură. Aici, în noaptea de 23 spre 24
decembrie, Stepan şi subordonaţii săi au organizat o sarabandă de trageri cu tot
felul de armament, însoţită de comentarii prin portavoce, alarmante pentru
populaţie, care anunţau iminenţa unui atac executat de forţe teroriste asupra
sediului Prefecturii, pentru recuperarea şefului lor. Auzeam din camera de la
demisol tropăituri, înjurături şi frânturi de dialog: „Acolo ai găsit ceva?… Nu,
aici nu sunt…” sau îndemnuri de a se trage cât mai multă muniţie. Am încercat
să sting lumina, dar ofiţerul de pază mi-a sugerat „subtil” (adică urlând) să
aprind lumina, reproşându-mi că „fac semnale luminoase”. Continuau în acest
timp avertizările, prin portavoce, către populaţie să nu stea la ferestre şi să nu
iasă din imobile pentru că pot fi împuşcaţi de terorişti (ei probabil fiind imuni –
precum eroii din filmele proaste de război).
Pe străzile oraşului, un autoturism cu megafon „informa” populaţia că
în cimitirul din localitate se ascundea, nimeni altul, decât „şeful teroriştilor”,
dovedit în persoana şefului Securităţii judeţului, mai concret colonelul
Mihalcea Aurel. În acele momente acesta nu era însă altceva decât un individ
terorizat în subsolul din sediul fostului organ judeţean de partid. Pentru
credibilitate se afirma că eram însoţit de un alt terorist marcant, subordonatul
meu, lt. col. Petre Ion. Acesta era comandantul formaţiunii de luptă
antiteroristă, structură existentă la fiecare Securitate judeţeană de atunci.
Am aflat ulterior de la dl. Gigi Bărbulescu, revoluţionar, că de fapt în
cimitir, din ordinul lui Stepan, erau doi cetăţeni înarmaţi care, după ce s-au
trezit din somnul cel dulce indus de o cantitate apreciabilă de palincă, au VITRALII – LUMINI ŞI UMBRE 63
început să-şi descarce la întâmplare muniţia cu care erau dotaţi. Tacticianul
Stepan Teodor, apreciind că teroriştii nu vor renunţa să-şi salveze şeful, a
ordonat ca în dimineaţa zilei de 24 decembrie eu şi col. Rădulescu să fim
transportaţi la o unitate de rachete, din municipiu.
Mijlocul de transport era ABI-ul cu care era dotată subunitatea antitero a
Inspectoratului. În autovehicul mai era şi un subofiţer MApN care manevra
ameninţător o mitralieră. Imaginea de ansamblu se completa cu grupuri de
manifestanţi cu banderole tricolore şi trecători, de o parte şi de alta a drumului,
care priveau curioşi la transportul celor doi terorişti. La apropierea de unitatea
militară, am fost întâmpinaţi cu foc puternic de automate, gloanţele lovind
blindajul ABI-ului. Ceva mai inspirat, de data asta (nu ca în subsolul prefecturii),
i-am cerut ofiţerului MApN să nu mai tragă cu AKM-ul şi să semnalizeze
intenţiile noastre paşnice cu banderola tricoloră legată de ţeava armei.
Doar aşa a încetat focul dinspre unitatea militară, iar stupefacţia
cadrelor din unitate la vederea şi identificarea noastră, a fost totală, deoarece
erau informaţi că vor fi atacaţi. Cred că ofiţerul MApN din ABI ar putea să-mi
fie recunoscător, deoarece, dacă nu mi-ar fi urmat sfatul, am fi putut fi acum,
împreună, la doi metri sub pământ, victime ale „revoluţiei”.
Dar spiritul războinic al lui Stepan nu avea odihnă! Analizând încă o
dată complexitatea situaţiei, a decis că nu suntem bine „asiguraţi”, aşa că a
solicitat un elicopter, de la o unitate din Caransebeş, pentru a-i transporta pe cei
doi terorişti la arestul unităţii militare de pe lângă aeroportul acestui municipiu.
Toţi participanţii, atât cei din paza transportului, cât şi cei de la primirea
noastră la aeroport au fost avertizaţi că au de-a face cu indivizi foarte
periculoşi. De aceea la aeroport eram aşteptaţi de echipa de luptă antitero, adică
subordonaţii mei, dar şi de nişte militari mai ciudaţi, echipaţi în uniforme
speciale, despre care am aflat că ar fi paraşutişti veniţi de la Buzău. Şi probabil,
tot de aceea, escorta din elicopter ne-a legat mâinile cu sârmă şi ne-au tratat cu
tot „respectul” de care erau ei în stare.
Îmi îngădui o paranteză şi îmi cer scuze de la cititori, dacă întrebarea pe
care le-o pun este aparent naivă: recunoaşteţi scenariile?
Primirea teroriştilor la aeroport a fost la fel de consternantă şi de
stânjenitoare ca şi la unitatea de rachete. Am fost recunoscuţi de subordonaţi, dar
şi de ofiţerii cu funcţii de decizie de la aeroport, care totuşi nu au putut trece peste
deciziile militare. Aşa că am mers legaţi la arestul aeroportului. Acolo un ofiţer
MApN necunoscut, oarecum enervat şi furios, ne-a dezlegat, consecinţa stării lui
fiind urmele rămase pe mâinile noastre… Am fost cazaţi într-o camera „surdă” şi
am intrat în atenţia gorilelor paraşutate din jungla umană, care şi-au manifestat
cultura diversionist teroristă (de fapt, ei chiar puteau fi numiţi terorişti) printr-un
întreg arsenal de injurii şi alte tratamente speciale.64 VITRALII – LUMINI ŞI UMBRE
Am fost scoşi din ghearele lor de şeful arestului, un om cu nume
aproape predestinat – Apostol, căruia îi mulţumesc încă o dată – şi am fost
„promovaţi” din ordinul inimosului comandant al unităţii într-un birou, cât de
cât mai primitor, unde umanoizii nu mai aveau acces.
Încerc să înţeleg astăzi acest comportament al lor prin prisma omului
supus stării de stres, teamă, nesiguranţă şi tensiune, ca o consecinţă a
propagandei cenuşii, dar poate şi a ordinelor şi instrucţiunilor primite. Ce nu pot
înţelege este faptul că şi eu, şi ei eram MILITARI. Ce a făcut diferenţa?
A urmat calvarul anchetelor. Echipele de procurori se succedau una
după alta, în încercarea de a smulge „mărturii” despre activitatea noastră de
terorişti şi duşmani ai „revoluţiei”, despre planuri, depozite, legături şi tot ce le
putea imagina mintea înfierbântată de importanţa actului lor justiţiar. Evident
că toate aceste presiuni nu s-au putut finaliza şi nici nu s-au putut contraface
„probe”. Ca urmare a acestui eşec, am beneficiat de încă o mutare de şah
„stepanovistă”, fiind readuşi la unitatea de rachete din Reşiţa, mai aproape de
sufletul dar şi de posibilităţile pe care le avea proaspătul eliberator şi erou al
oraşului de a manipula şi influenţa anchetele procurorilor militari.
Rămăsesem singurul arestat, col. Rădulescu nemaiprezentând nici
pericol şi nici interes pentru proaspătul emanat, aşa că trebuia acum ca noile
echipe de anchetatori să scoată de la mine ceva care să justifice, cât de cât,
arestarea şi reţinerea mea ilegală.
*
Întrerup deocamdată nararea teribilei mele încercări de viaţă, cu
promisiunea de a reveni cu finalizarea anchetelor (şi sunt multe de povestit)
într-unul dintre numerele viitoare ale revistei „Vitralii”.
Mă motivează şi gândul, acum mărturisit, că admirabilii mei subalterni,
colegi şi tovarăşi de suferinţă, închişi şi încătuşaţi la fel ca şi mine, îşi vor reactiva
memoria şi vor creiona alte gânduri, trăiri şi evenimente din acea perioadă.
Pentru că au mai fost şi multe, şi dureroase! Să ne amintim de raidul
aerian al aviaţiei de vânătoare din Timişoara care avea ca scop lichidarea
teroriştilor de pe un deal împădurit, învecinat Reşiţei, locaţie în care Stepan
ordonase în prealabil să meargă efective din Inspectoratul MI Caraş-Severin,
tocmai pentru că acolo s-ar fi aflat terorişti? Sau despre tragerile misterioase
din clopotniţa unei biserici care, la ordinul lui Stepan, a fost „cercetată” abia
după câteva ore, timp în care ….
Măcar pentru memoria şi cinstirea celor 18 morţi şi a numeroşilor
mutilaţi, civili şi militari, care au înroşit pământul Reşiţei cu propriul lor sânge.
Dar şi pentru a dezvălui adevărata faţă a unor aşa-zişi eroi!
Col. (r) Aurel Mihalcea
http://www.acmrr-sri.ro/upload/Vitraliino13.pdf glont perforant

COLONELUL STEPAN
Am citit cu mare atenţie articolul d-lui col. (r) Aurel Mihalcea1
în legătură
cu evenimentele care au avut loc la Reşiţa în decembrie 1989, hotărând să vin şi eu
în completare cu câteva elemente pe care le consider a fi interesante.
L-am cunoscut pe colonelul Theodor Stepan de la Reşiţa în cadrul
programului de dispersare în ţară a structurilor informative ale României „post
decembriste” şi nu pot spune că această cunoştinţă mi-a făcut plăcere. Atunci,
alături de mai mulţi ofiţeri, am fost trimis din Mehedinţi la Caraş-Severin,
pentru a conduce noua structură a constraspionajului din zonă. În ziua sosirii
mele la Reşiţa, am fost uluit de felul în care arăta faţada clădirii Inspectoratului
Judeţean al Ministerului de Interne. Imaginea faţadei, ciuruită de circa 10000
de gloanţe şi cu aproape toate geamurile sparte, era de-a dreptul sinistră.
Prima întâlnire cu cel numit mai sus a avut loc în sala de şedinţe a
inspectoratului unde ne-a spus – pe un ton foarte grav – cine este. Apoi ne-a
informat că vine direct de la CPUN local, unde a informat că „ofiţerii
compromişi la Caraş-Severin în timpul revoluţiei au fost trimişi în alte judeţe”,
urmând ca în locul lor să vină cadre din altă parte. La sfârşitul şedinţei i-am
cerut o întrevedere personală, în cadrul căreia l-am rugat să nu mai insiste pe
tema mutării ofiţerilor aşa-zis compromişi întrucât, în mod logic, lumea va
percepe că şi noi cei trimişi la Reşiţa am fost compromişi în judeţele de unde
am plecat. La zisele mele nu a reacţionat în vreun fel cu excepţia unei priviri
tăioase şi a unui rictus facial. M-a întrebat în ce domeniu am lucrat şi dacă am
lucrat în străinătate. Rugându-l să mă sprijine în protejarea contrainformativă a
structurii de contraspionaj, întrucât nu ştim care va fi strategia de lucru în
viitor, m-a asigurat de sprijinul său, mi-a cerut să-mi cazez la hotel ofiţerii care
au venit, după care o să vadă ce se poate face.
După trei nopţi de cazare la hotel, câţiva dintre noi au fost cazaţi în
dormitoarele comune de la poliţia municipală Reşiţa, iar eu împreună cu încă
trei ofiţeri am fost cazaţi într-un apartament situat pe malul râului Bîrzava,
apartament ce ne-a fost predat de către o echipă a Centrului Militar, care era
1
„Vitralii – Lumini şi umbre”, nr. 9/Decembrie 201160 VITRALII – LUMINI ŞI UMBRE, an IV, nr.13, decembrie 2012-februarie 2013
atât de „conspirată” încât au venit purtând uniformele de serviciu, şi atât de
„discretă” încât toată scara blocului a asistat la operaţiune. Cu această ocazie
am aflat că respectivul apartament aparţinuse Securităţii ca o bază a filajului.
După încheierea formalităţilor de predare-primire, noii locatari au început
acţiunea de dereticare în interior şi nu mică ne-a fost mirarea când am găsit sub
cada din baie un glonţ mai deosebit. Uzând de cunoştinţele noastre în materie
criminalistică, am constatat că era un glonţ perforant, care intrase sub cadă prin
geamul de la baie în care lăsase gaura corespunzătoare, neobservată în procesul
de predare-preluare a apartamentului.
Am început „activitatea” prin observare directă pentru a cunoaşte oraşul,
studiind presa locală şi stând la cozile cele mai lungi pe care le întâlneam pentru a
face cumpărăturile necesare unui trai de subzistenţă. Mărturisesc că în acest mod
colectivul pe care-l conduceam a aflat informaţii deosebit de interesante.
Înainte de a prezenta o succintă analiză a lor, doresc să mai fac câteva
precizări:
 Studiind, din afară, cu atenţie faţada clădirii inspectoratului
judeţean care fusese supus tirului susţinut al forţelor care luptaseră
cu „teroriştii”, am constatat că circa zece geamuri nu erau sparte în
totalitate, ele prezentând doar între una şi trei găuri;
 din interior, am constatat că se trăsese cartuşe cu gloanţe perforante
dintr-o altfel de armă decât pistolul mitralieră binecunoscut (AKM),
situaţie constatată în biroul fostului şef al serviciului de
contraspionaj al judeţului Caraş Severin, de unde am şi recuperat
glonţul „poposit” în peretele opus ferestrei;
 toate birourile care prezentau asemenea găuri în geamuri găzduiseră
comandanţi pe diferite trepte ierarhice ai Securităţii şi Miliţiei
judeţene;
 Theodor Stepan fusese obiectiv în lucru pe linie de contrainformaţii
militare, iar la preluarea de către armată a Inspectoratului M.I.,
acesta şi-a găsit surprinzător de repede fişa de lucru aflată la
serviciul tehnic, motiv pentru care şeful acestuia a devenit
duşmanul său de moarte şi, evident, „securist – terorist” fruntaş.
Concluziile pe care le voi prezenta nu abordează faptele în desfăşurarea
lor cronologică, încercând mai degrabă o interconectare a lor. VITRALII – LUMINI ŞI UMBRE, an IV, nr.13, decembrie 2012-februarie 2013 61
Aşadar, la câteva zile după preluarea noului post am avut norocul să cunosc
un tânăr inginer care, din ordinul luptătorului-şef împotriva teroriştilor, col. Theodor
Stepan, a tras de pe platforma unui bloc vecin cu inspectoratul, cu o armă cu lunetă
în fereastra biroului menţionat de mine mai sus. Conform spuselor acestuia, în birou
nu se afla nimeni când el a tras. A tras un singur cartuş şi cunoştea cui aparţinea acel
birou de la cel care-l instruise şi-l condusese la locul tragerii, un subordonat al lui
Theodor Stepan echipat în semicivil, fără însemne şi grade.
Din cele relatate de colegii reşiţeni rămaşi în unitate a rezultat că, odată
cu preluarea şefiei Ministerului Apărării de către generalul Militaru, toate
cadrele fostei Securităţi au fost consemnate la serviciu, fără a li se permite
legături cu exteriorul, inclusiv cu familia. La declanşarea tirului infernal asupra
sediului inspectoratului judeţean, toţi s-au adăpostit pe holurile clădirii. Prin
megafoane, vajnicii luptători împotriva „securiştilor – terorişti”, îi somau pe
cei din interior să iasă din clădire pentru a se preda. Pentru intimidarea acestora
au întreprins demonstraţii de forţă, plasând la baza clădirii mai multe
încărcături explozive. În cele din urmă au reuşit să „răpună” un terorist. Acesta
era şeful popotei inspectoratului (un subofiţer ori angajat civil, al cărui nume
regret că l-am uitat), care într-una dintre zile a ieşit să facă aprovizionarea cu
pâine. Cel în cauză are şi în ziua de azi o proteză specială la şold.
Întrucât nu avea formatori de opinie şi alte mijloace rapide de influenţă
şi dezinformare, Theodor Stepan, şef al Centrului Militar, comandant al
garnizoanei Reşiţa şi comandant suprem al tuturor forţelor armate din judeţul
Caraş-Severin (conform unui decret FSN), s-a prezentat personal la redacţia
ziarului local „Timpul” şi, începând cu data de 06.01.1990, a acordat interviuri
menite „a lumina ignoranta populaţie a Banatului de Munte”. Şi-a motivat
intervenţia la ziar prin aceea că „nu s-a evidenţiat anterior modul de acţiune al
armatei pentru sprijinirea Frontului şi apărarea unor obiective din oraş” (nu a
putut preciza împotriva cui – n.n.).
Fac oarecare eforturi să citez din înţelepciunea dumnealui: „voiau
(teroriştii) controlul aerian pentru a salva familia Ceauşescu”.
De asemenea, „în urma acţiunilor teroriste, negăsindu-se nici un
cadavru al acestora, a existat părerea că acel tumult de împuşcături ar fi
provocate în mod gratuit de armată şi gărzile patriotice, zvon răspândit repede
şi dăunător pentru armată”;… „s-a dovedit că armata nu era pregătită pentru 62 VITRALII – LUMINI ŞI UMBRE, an IV, nr.13, decembrie 2012-februarie 2013
asemenea acţiuni de apărare”;… „am avut de-a face cu militari care au tras
în 1989 trei cartuşe”;… „cu asemenea militari am fost puşi în situaţia de a
face faţă unor profesionişti, pentru că au fost de mare fineţe, buni cunoscători
ai unor tehnici de învăluire”. În primul său interviu „acordat” amintitului ziar,
Theodor Stepan întreba retoric: „Ce ne-a salvat pe noi?”, la care, bine
documentat, răspunde: „modul de organizare a focului. Am reuşit să realizăm
pe obiectivele care erau periculoase pentru noi o mare densitate de foc şi
această tactică nu le-a permis să folosească armamentul de care dispuneau la
o capacitate mare. I-am obligat să nu tragă”.
În marea lui slugărnicie faţă de profesorul său, Nicolae Militaru, a
afirmat că acesta ar fi motivul pentru care a tras cele aproape 10000 de cartuşe
asupra clădirii Inspectoratului Judeţean al Ministerului de Interne, dar nu văd
în baza cărui raţionament logic putea susţine „tactica de organizare a focului”
cu militari „care nu ştiau să tragă”.
Seria de interviuri acordate ziarului culminează cu cele spuse în data de
07.01.1990, în articolul intitulat „Noaptea cea mai critică”. În opinia sa, noaptea
de 24/25.12.1989 „a început prin apariţia unui aliniament de trăgători care a
deschis foc puternic în zona hotelului asupra CMJ, cu 2-3 arme automate”;…
„noi am depistat în jur de 60 de cuiburi foc”;… „focul a durat toată noaptea cu
pauze de 10-15 minute”. Asemenea afirmaţii arată că marele comandant stătea
foarte rău cu logica, iar singurele dovezi ale operaţiunilor erau spusele sale.
Nimeni nu a găsit în locurile precizate de el nici măcar un cartuş, nemaivorbind de
imposibilitatea dispunerii a 2-3 arme automate în 60 cuiburi de foc.
În dimineaţa zilei de 25.12.1989, din ordinul lui Theodor Stepan, au ajuns
la Reşiţa 10 elicoptere de la unitatea din Caransebeş, care au „bătut pădurea cu
armamentul la bord” (pădurea este situată peste drum de I.J. al M.I. – n.n.).
După această operaţiune s-a efectuat scotocirea pădurii cu participarea
unei subunităţi MApN şi a unei grupe de poliţie, solicitată de Theodor Stepan,
prilej cu care s-a constatat că nu s-a găsit nici o creangă ruptă de rafalele
armelor, nici o urmă de tragere deci, a fost o demostraţie de forţă cu muniţie de
manevră. Îmi pun întrebarea, cred eu firească: nu cumva singurul terorist din
Reşiţa a fost Theodor Stepan? Am discutat cu o familie care locuieşte chiar la
poalele crângului supus intervenţiei, care mărturisea că acţiunile din acele zile VITRALII – LUMINI ŞI UMBRE, an IV, nr.13, decembrie 2012-februarie 2013 63
i-au „terorizat psihic”. Mai târziu şi-au dat însă seama că totul a fost o făcătură,
o înscenare menită să alimenteze psihoza „securişti-terorişti”.
Tot în acel articol se mai afirmă că din catedrală s-a tras de la un crenel,
iar Theodor Stepan a apelat la un pluton de miliţie pentru prinderea teroristului,
blocând căile de refugiu cu militari al MApN.
Din afirmaţiile unui participant la acţiune a reieşit că la un moment dat
Theodor Stepan a spus că „merge la Front pentru consultaţii”, iar miliţienii să
stea pe poziţie în aşteptarea ordinelor. Theodor Stepan s-a deplasat prin spatele
catedralei, a revenit după două ore, ordonând scotocirea. Teroristul nu a fost
găsit, foarte probabil că în acel interval a fost retras din dispozitiv de către
comandantul său.
În judeţul Caraş-Severin, evenimentele din decembrie 1989 au fost
multiple, unele dintre ele tragice. Mi-aş permite însă o scurtă reflecţie: am
cunoscut mulţi bănăţeni. Aceştia au un puternic respect pentru rezultatele muncii,
motiv pentru care nu pot crede că distrugerile care au avut loc în această zonă să fi
fost opera lor, determinată de ura împotriva unui sistem social.
Mă mai întreb, în mod cât se poate de firesc, unde sunt cele câteva zeci
de pistoale mitralieră, repartizate unor „luptători din gărzile patriotice” pe baza
unei simple semnături într-un registru şi nerecuperate nici până astăzi?
Lt. col. (r) Ioan Micle

In Memoriam 1989

Un monument dedicat evenimentelor din Decembrie 1989 va fi ridicat în centrul municipiului Reşiţa, la cererea revoluţionarilor, dar şi a urmaşilor acestora.  În acest sens, primăria Reşiţa a lansat o competiţie la care se pot înscrie până în 15 mai, toţi artiştii plastici interesaţi. Cele mai bune trei proiecte vor fi premiate cu  cinci mii de lei, trei mii de lei şi respectiv două mii de lei. Câştigătorii vor fi anunţaţi în data de 30 mai. Monumentul se va numi “In Memoriam 1989” şi va fi amplasat pe locul actualei troiţe închinate eroilor Revoluţiei.

http://www.radio-resita.ro/in-memoriam-1989

http://www.resita.ro/eroi-ai-revolutiei

Eroi ai revolutiei

In decembrie 1989 am scapat de “domnia” Partidului Comunist si a “mult iubitului conducator”, Nicolae Ceausescu. In acea perioada, romanii satui sa indure o dictatura ajunsa la un prag maxim de acceptabilitate, au iesit in strada unul cate unul, pana s-au inmultit, formand o masa mult prea mare pentru a fi stapanita de Nicolae Ceausescu  si oamenii sai.

Tricolorul in timpul revolutieiPretul libertatii a fost scump. Pretul e imens, dramele prin care au trecut mii de familii in acea vreme nu au un pret anume, nu exista o alaturare de cuvinte agreabila. Pentru libertate s-au pierdut vieti. Vieti tinere, dornice de a descoperi viata in libertate, dar care nu au mai ajuns sa se bucure de ea. De libertate. Tineri si oameni in toata firea, din toate colturile tarii, au fost rapusi de gloantele si tancurile armatei. Sau de “teroristi” necunoscuti. Timisoara, Cluj, Iasi, Bucuresti, dar si in Resita, urmarile luptei pentru libertate se fac cunoscute si acum datorita memoriei celor care au disparut la revolutie.

Adam Livia, a fost o batrana din Resita care a plecat dintre cei vii in ziua de 25 decembrie 1989. Motivul este unul cat se poate de tragic. Un glont a penetrat fereastra apartamentului in care locuia si, din pacate, s-a oprit in corpul batranei.

Birbora Constantin pazea bazinele cu apa, era in timpul serviciului. Prins in valtoarea luptei, pe 14 decembrie 1989, acesta a fost impuscat mortal in zona capului. Final tragic a avut si Puraci Samfiu, unul din cei care au fost impuscati in fata sediului Militiei, decedand in urma ranilor provocate. Din pacate lista neagra nu se incheie doar cu aceste nume, ci si cu alte persoane care au sfarsit luptand pentru libertate, pentru dreptul a vorbi liber, de a munci unde si ce doreste. Pentru o viata mai buna.

De aceea, in memoria lor, le oferim o pagina, un loc de respect in amintirea lor, pe acest portal.

Nume si prenume Calitatea pentru care s-a acordat titlul Modul de acordare al titlului
1 Birbora Constantin Fost luptator garzi la S.C. U.C.M. Resita S.A. H.C.L. nr. 83 / 28.10.1993 Decernat post mortem
2 Ivan Marius Fost luptator garzi la Directia Judeteana de posta si telecomunicatii H.C.L. nr. 83 / 28.10.1993 Decernat post mortem
3 Lupea Ion Daniel Sublocotenent post mortem U.M.01929 H.C.L. nr. 83 / 28.10.1993 Decernat post mortem
4 Mihai Danut Sublocotenent post mortem U.M.01929 H.C.L. nr. 83 / 28.10.1993 Decernat post mortem
5 Motorgeanu Florinel Sublocotenent post mortem U.M.01929 H.C.L. nr. 83 / 28.10.1993 Decernat post mortem
6 Mircea Ioan Fost luptator garzi la S.C. U.C.M. Resita S.A. H.C.L. nr. 83 / 28.10.1993 Decernat post mortem
7 Poptelecan Ioan Capitan U.M.01929 H.C.L. nr. 83 / 28.10.1993 Decernat post mortem
8 Pongracz Norbert Sublocotenent U.M.01929 H.C.L. nr. 83 / 28.10.1993 Decernat post mortem
9 Ruvineantu Remus Lazar Sublocotenent U.M.01929 H.C.L. nr. 83 / 28.10.1993 Decernat post mortem
10 Raut Mihai Ovidiu Fost luptator garzi la S.C. U.C.M. Resita S.A. H.C.L. nr. 83 / 28.10.1993 Decernat post mortem
11 Smaranda Ion Capitan U.M.01929 H.C.L. nr. 83 / 28.10.1993 Decernat post mortem
12 Tamas Radu Simion Capitan U.M.01929 H.C.L. nr. 83 / 28.10.1993 Decernat post mortem
13 Talpeanu Mircea Fost angajat la Directia Judeteana de posta si telecomunicatii H.C.L. nr. 83 / 28.10.1993 Decernat post mortem
14 Adam Livia Victima a Revolutiei Române H.C.L. nr. 104/ 28.10.1993 Decernat post mortem
15 Branza Constantin Victima a Revolutiei Române H.C.L. nr. 104/ 28.10.1993 Decernat post mortem
16 Popa Valerian Victima a Revolutiei Române H.C.L. nr. 104/ 28.10.1993 Decernat post mortem
17 Presznovka Adam Ion Victima a Revolutiei Române H.C.L. nr. 104/ 28.10.1993 Decernat post mortem

 Lupea Ioan Daniel ( 255 )
Profesie: Soldat in termen la UM 01929 Resita
Data nasteri: 02.06.1970
Locul nasterii: Hunedoara
Calitate: Erou Martir
Data mortii: 24 decembrie 1989
Locul mortii: Resita, in dispozitivul de aparare al unitatii mil
Cauza: Impuscat pe 23 decembrie 1989 cu un glont dum-dum, care a intrat pe deasupra piciorului stang si a iesit pe sub mana stanga
Vinovati:

http://www.voxbanat.ro/divertisment/2090-militarii-de-la-unitatea-17-rachete-antiaeriene-semenic-impucai-cu-gloane-dum-dum

Militarii de la Unitatea 17 Rachete Antiaeriene Semenic, împuşcaţi cu gloanţe dum-dum

comemorare unitate1      Un moment solemn, dedicat Revoluţiei din Decembrie 1989, a avut loc, vineri, în curtea fostei garnizoane a Unităţii 17 Rachete Antiaeriene „Semenic” din Reşiţa.

      După trecerea în revistă a gărzii de onoare de către prefectul de Caraş-Severin, Silviu Hurduzeu, şi intonarea imnului de stat, a urmat o comemorare unitate2slujba religioasă, oficiată de către un sobor de preoţi, şi depunerea de coroane, la monumentul dedicat soldaţilor căzuţi în Revoluţia din Decembrie 1989, la Unitatea Militară 17 Rachete Antiaeriene Semenic.

      În fiecare an, în cazarma unităţii, eroii Revoluţiei sunt comemoraţi. Este un prilej pentru a reaminti, măcar comemorare unitate3câteva din momentele derulate începând cu data de 21 decembrie 1989, la Reşiţa.

      În acea seară, când manifestanţii erau deja adunaţi în faţa Comitetului Judeţean de partid din municipiu, s-a petrecut un lucru care a influenţat derularea evenimentelor.

comemorare unitate4      „Atunci, Regimentul 17 Rachete Antiaeriene Semenic a primit primit ordin să apere Comitetul Judeţean de partid. A fost, pentru prima oară, în calitatea mea de ofiţer al Armatei Române, cu o vechime de 25 de ani, în domeniu, când nu am spus: Am înţeles! Am adunat oamenii, le-am spus despre ce e vorba, care e misiunea regimentului. Atunci am luat decizia pe care mi-am asumat-o, de a nu scoate oamenii în stradă. Mi-am asumat decizia de a nu confrunta armata cu poporul, iar consecinţele nu s-au lăsat aşteptate. Dovadă, că în noaptea de 21 spre 22 decembrie, am fost atacaţi de profesionişti, care aveau în dotare arme care nu existau în Armata Română”, a declarat gen. (r.) Vasile Cocoşilă, comandant la acea vreme a Unităţii 17 Rachete Antiaeriene Semenic.

comemorare unitate      Unul dintre militarii care se aflau în punctul de control, sublocotenent post-mortem Daniel Lupea, a murit în noaptea de 23 spre 24 decembrie, după ce a fost împuşcat în stomac. Dacă glonţul era unul normal, Daniel Lupea ar fi trăit şi în ziua de astăzi, susţine gen. (r.) Vasile Cocoşilă.

comemorare unitate6      „Din păcate, a fost vorba de un glonţ dum-dum, care, în timpul impactului produce o explozie, iar lui Daniel Lupea i-au fost distruse toate organele interne. Asemenea gloanţe nu existau nici în dotarea Armatei Române, nici a gărzilor naţionale, nici a altor structuri naţionale de apărare. Au fost multe alte diversiuni, comemorare unitate5dar Armata, la Reşiţa, nu a reacţionat împotriva poporului. Şi susţin aceasta, în ciuda tuturor afirmaţiilor prin care se susţine contrariul”, a mai precizat fostul comandant al unităţii.

      După evenimentele din decembrie 1989, Reşiţa a fost declarat oraş martir. Aici şi-au pierdut viaţa, în timpul Revoluţiei, 25 de persoane.

http://www.7-zile.com/2008/12/25/1989-decembrie-caransebes-ii/

Zaharia Drăghiţă a supravieţuit mai multor tentive de asasinat. Prima dintre acestea a avut loc în 21 decembrie, la intrarea în Pipirig. A doua a fost atunci când – susţine acesta – le-a cerut celor din noua conducere a Primăriei să nu ridice receptoarele telefoanelor, şi tocmai el a încălcat consemnul. În momentul în care a fost întrebat ,,Zoli?”, şi a răspuns ,,Da!”, s-a şi tras asupra lui. Următoarea tentativă a avut loc în 24 decembrie, când a plecat la Reşiţa să aducă muniţie. La Kilometrul 8 s-a tras asupra lui, şi, odată ajuns în faţa Miliţiei Judeţene, s-a deschis iar focul, Zaharia Drăghiţă scăpând cu viaţă doar fiindcă s-a aruncat pe burtă. Glonţul era dum-dum, l-a găsit şoferul maşinii înfipt în banchetă, când au ajuns înapoi, la Caransebeş. ,,Tot acolo, la sediul Miliţiei Judeţene, un securist a împuşcat doi miliţieni, după care a fugit”, a mai spus Drăghiţă. După alte două săptămâni s-a tras asupra sa dintr-o Dacie roşie, despre care ulterior a aflat că era maşina comandantului Securităţii, Pârvu. Altă dată a scăpat ca prin urechile acului de o maşină care voia să-l calce în timp ce era pe trotuar, cu fetiţa nou-născută în cărucior…

https://romanianrevolutionofdecember1989.com/2008/12/27/un-caz-nou-24-decembrie-1989-resita-si-un-glont-dum-dum/

image0-002

Norbert Pongracz

Valentin Rosada

Nascut la 15 ianuarie 1971, unicul fiu al lui Norbert si al Ilenei Pongracz.

A cazut in noaptea de 23 decembrie 1989, ora 2,40 in unitatea (de radiolocatie) in care isi satisfacea stagiul militar. Un glont ucigas pornit din paduricea din apropiere (care ulterior s-a defrisat) in timp ce statea de vorba cu locotenentul sau i-a secerat pe amandoi. In total au fost ucise 9 persoane (ofiteri si militari in termen). S-a presupus ca ucigasii ar fi fost de la unitatea de rachete, dar arma cu care s-a tras a fost speciala, calibrul 5,62 fata de armamentul obisnuit de 7,62 mm.

Pe langa golul definitiv in sufletul lor, durerea cea mai mare a familiei Pongracz este ca nici acum nu s-a elucidat problema aceasta a ucigasilor fiului lor. Resita are declarati 16 morti in Revolutie, iar domnul Pongracz, cand a mers sa ridice trupul baiatului sau de la morga, a vazut circa 50 de cadavre.

Strada Gorunului a fost botezata dupa numele eroului Norbert Pongracz.

Sonetul sau de absolvent, dedicat lui Adrian Zamfirescu, contine urmatorul text: Sa traim din plin, soarele nu rasare de doua ori pe zi si viata nu ne este harazita decat o singura data? Cu stima si respect Norbi. Sub semnatura lui Norbi sta tiparit: La revedere, in prima sambata a lunii iulie 1999. El nu va putea veni la aceasta intalnire, dar va ramane pentru totdeauna in inimile noastre, intre eroii nostri.

Adolescent fiind, a trecut in randul nemuritorilor luptand cu arma in mana, pentru libertate, pentru prietenie, pentru ca in fapta aceasta este democratia – libertate si prietenie. Si pentru aceasta a fost si jertfa lui Norbert.

Suflet curat, fiu al unor parinti cinstiti si harnici, Norbert nu si-a dezmintit afirmatia: Viata nu ne este harazita decat o singura data. Avand constiinta acestui fapt, sacrificiul sau devine mai inalt, mai plin de intelesuri si durere decat insasi viata pe care o traim.

El nu a murit, traieste si va trai de-a pururi in sufletele parintilor sai, colegilor, camarazilor de lupta, in sufletele noastre.

Dumnezeu sa-l odihneasca in pace!

http://www.revolutialugojana.org/eroi

– Vă rog să vă prezentaţi, domnule plutonier.
– Sânt plutonierul Coancă Gheorghe.
– Pentru prima dată v-am întâlnit în data de 20 decembrie 1989, în faţa Consiliului, împreună cu subunitatea dumneavoastră. Ce s-a întâmplat apoi ?
– Din 20 până în 25 decembrie 1989 am apărat oraşul Lugoj.
– Iar după aceea ?
– Consiliul Frontului Salvării Naţionale din Reşiţa a cerut întăriri din partea Lugojului şi o parte din subunităţile noastre s-au deplasat de urgenţă în ajutorul fraţilor din Reşiţa.
– Bănuiesc că a fost vorba de “terorişti” ?
– Nu, de securitatea civilă a statului.
– Unde se găseau ei ? În vreo unitate militară ?
– Erau dispersaţi în tot oraşul, în locuinţe, cazemate subterane şi la Liceul nr. 2, unde îşi transportau răniţii.
– În ce mod îşi desfăşurau atacul ?
– Atacul se deschidea la lăsarea serii şi înceta în jurul orei opt-nouă dimineaţa.
– Aţi reuşit să prindeţi câţiva ?
– La una din locuinţele de unde s-a tras, am reuşit să arestăm un maior de securitate, împreună cu cei doi fii ai săi (unul de 14 ani, iar celălalt de 20 ani, elev la şcoala militară de securitate), toţi trei foarte buni trăgători.
– Nu erau conştienţi de faptul că totul e pierdut ?
– Ba fa, dar … la întrebarea adresată de comandantul unităţii militare din Reşiţa : “Ce rost are vărsarea de sânge, situaţia oricum nu o puteţi întoarce ?”, răspunsul comandantului Securităţii civile, atunci arestat, a fost : “Puţin ne pasă !”.
– Care a fost atitudinea civililor ?
– Populaţia a manifestat o adevărată dragoste faţă de armată, gărzile patriotice participând activ la acţiunile de luptă.
– Aţi avut victime ?
– Din rândul gărzilor patriotice s-au înregistrat multe victime, din rândul subunităţii noastre nu s-a înregistrat nici o victimă.
Când s-au predat securiştii şi ce armament au folosit ?
– S-au predat în data de 29 decembrie 1989, dar am continuat să apărăm obiectivele până astăzi, 10 ianuarie, când ne-am întors la Lugoj. Armamentul lor era de provenienţă străină, super-uşor, de calibru 5,6 şi în cadenţă de tragere dublă. Gloanţele erau cu vârf retezat şi pastilă explosivă în cap.
– Care este acum cea mai mare dorinţă a dumneavoastră ?
– Să-mi revăd copilul, de doi ani şi jumătate. Să fac o baie fierbinte şi să-mi schimb cizmele că, din 17 decembrie până în 5 ianuarie 1990, am dormit îmbrăcat şi fără să-mi scot cizmele din picioare.
– Spuneţi-mi, s-a ridicat convocarea ?
– Nu, dar ni se permite să mergem zilnic, pentru câteva ore acasă.
– Aveţi un gând personal ?
– Sânt mândru, satisfăcut, că atât la Lugoj cât şi la Reşiţa, ca de altfel în întreaga ţară, Armata şi-a dovedit calmul, puterea de discernământ şi disciplina.

Reporter : Simion FLORIEAN

(Drapelul, nr. 7 – sâmbătă, 13 ianuarie 1990)

Adam Livia ( 21 )
Profesie: Pensionara
Data nasteri: 19.01.1924
Locul nasterii: Caras-Severin
Calitate: Erou Martir
Data mortii: 25 decembrie 1989
Locul mortii: Resita, Piata 1 Decembrie 1918, (in locuinta sa)
Cauza: Plaga impuscata a capului
Vinovati:
Observatii: Glontul penetrant a intrat prin fereastra apartamentulu

 image0-001

image0-004

image0-005

image0

image0


Posted in decembrie 1989 | Tagged: , , , , , , , , , , , , , , , , , , , | 2 Comments »

La Resita s-a jucat o mare carte a Revolutiei

Posted by romanianrevolutionofdecember1989 on May 5, 2013

 image0-001

Reşiţa a plătit şi ea cu sânge dorinţa de schimbare a regimului socialist. Capitala Banatului de munte a dat ca jertfă un număr de aproximativ 65 de morţi, toţi aceştia fiind victimele diversiunii securisto-teroriste aservite vechiului regim, în încercarea sa de a menţine teroarea asupra populaţiei din judeţul Caraş-Severin şi după evacuarea cuplului de dictatori în data de 22 Decembrie 1989.

http://www.memorialulrevolutiei.ro/index.php?page=evenimente/2012/vernisaj-reia

In Memoriam 1989

Un monument dedicat evenimentelor din Decembrie 1989 va fi ridicat în centrul municipiului Reşiţa, la cererea revoluţionarilor, dar şi a urmaşilor acestora.  În acest sens, primăria Reşiţa a lansat o competiţie la care se pot înscrie până în 15 mai, toţi artiştii plastici interesaţi. Cele mai bune trei proiecte vor fi premiate cu  cinci mii de lei, trei mii de lei şi respectiv două mii de lei. Câştigătorii vor fi anunţaţi în data de 30 mai. Monumentul se va numi “In Memoriam 1989” şi va fi amplasat pe locul actualei troiţe închinate eroilor Revoluţiei.

http://www.radio-resita.ro/in-memoriam-1989

http://www.resita.ro/eroi-ai-revolutiei

Eroi ai revolutiei

In decembrie 1989 am scapat de “domnia” Partidului Comunist si a “mult iubitului conducator”, Nicolae Ceausescu. In acea perioada, romanii satui sa indure o dictatura ajunsa la un prag maxim de acceptabilitate, au iesit in strada unul cate unul, pana s-au inmultit, formand o masa mult prea mare pentru a fi stapanita de Nicolae Ceausescu  si oamenii sai.

Tricolorul in timpul revolutieiPretul libertatii a fost scump. Pretul e imens, dramele prin care au trecut mii de familii in acea vreme nu au un pret anume, nu exista o alaturare de cuvinte agreabila. Pentru libertate s-au pierdut vieti. Vieti tinere, dornice de a descoperi viata in libertate, dar care nu au mai ajuns sa se bucure de ea. De libertate. Tineri si oameni in toata firea, din toate colturile tarii, au fost rapusi de gloantele si tancurile armatei. Sau de “teroristi” necunoscuti. Timisoara, Cluj, Iasi, Bucuresti, dar si in Resita, urmarile luptei pentru libertate se fac cunoscute si acum datorita memoriei celor care au disparut la revolutie.

Adam Livia, a fost o batrana din Resita care a plecat dintre cei vii in ziua de 25 decembrie 1989. Motivul este unul cat se poate de tragic. Un glont a penetrat fereastra apartamentului in care locuia si, din pacate, s-a oprit in corpul batranei.

Birbora Constantin pazea bazinele cu apa, era in timpul serviciului. Prins in valtoarea luptei, pe 14 decembrie 1989, acesta a fost impuscat mortal in zona capului. Final tragic a avut si Puraci Samfiu, unul din cei care au fost impuscati in fata sediului Militiei, decedand in urma ranilor provocate. Din pacate lista neagra nu se incheie doar cu aceste nume, ci si cu alte persoane care au sfarsit luptand pentru libertate, pentru dreptul a vorbi liber, de a munci unde si ce doreste. Pentru o viata mai buna.

De aceea, in memoria lor, le oferim o pagina, un loc de respect in amintirea lor, pe acest portal.

Nume si prenume Calitatea pentru care s-a acordat titlul Modul de acordare al titlului
1 Birbora Constantin Fost luptator garzi la S.C. U.C.M. Resita S.A. H.C.L. nr. 83 / 28.10.1993 Decernat post mortem
2 Ivan Marius Fost luptator garzi la Directia Judeteana de posta si telecomunicatii H.C.L. nr. 83 / 28.10.1993 Decernat post mortem
3 Lupea Ion Daniel Sublocotenent post mortem U.M.01929 H.C.L. nr. 83 / 28.10.1993 Decernat post mortem
4 Mihai Danut Sublocotenent post mortem U.M.01929 H.C.L. nr. 83 / 28.10.1993 Decernat post mortem
5 Motorgeanu Florinel Sublocotenent post mortem U.M.01929 H.C.L. nr. 83 / 28.10.1993 Decernat post mortem
6 Mircea Ioan Fost luptator garzi la S.C. U.C.M. Resita S.A. H.C.L. nr. 83 / 28.10.1993 Decernat post mortem
7 Poptelecan Ioan Capitan U.M.01929 H.C.L. nr. 83 / 28.10.1993 Decernat post mortem
8 Pongracz Norbert Sublocotenent U.M.01929 H.C.L. nr. 83 / 28.10.1993 Decernat post mortem
9 Ruvineantu Remus Lazar Sublocotenent U.M.01929 H.C.L. nr. 83 / 28.10.1993 Decernat post mortem
10 Raut Mihai Ovidiu Fost luptator garzi la S.C. U.C.M. Resita S.A. H.C.L. nr. 83 / 28.10.1993 Decernat post mortem
11 Smaranda Ion Capitan U.M.01929 H.C.L. nr. 83 / 28.10.1993 Decernat post mortem
12 Tamas Radu Simion Capitan U.M.01929 H.C.L. nr. 83 / 28.10.1993 Decernat post mortem
13 Talpeanu Mircea Fost angajat la Directia Judeteana de posta si telecomunicatii H.C.L. nr. 83 / 28.10.1993 Decernat post mortem
14 Adam Livia Victima a Revolutiei Române H.C.L. nr. 104/ 28.10.1993 Decernat post mortem
15 Branza Constantin Victima a Revolutiei Române H.C.L. nr. 104/ 28.10.1993 Decernat post mortem
16 Popa Valerian Victima a Revolutiei Române H.C.L. nr. 104/ 28.10.1993 Decernat post mortem
17 Presznovka Adam Ion Victima a Revolutiei Române H.C.L. nr. 104/ 28.10.1993 Decernat post mortem

 Lupea Ioan Daniel ( 255 )
Profesie: Soldat in termen la UM 01929 Resita
Data nasteri: 02.06.1970
Locul nasterii: Hunedoara
Calitate: Erou Martir
Data mortii: 24 decembrie 1989
Locul mortii: Resita, in dispozitivul de aparare al unitatii mil
Cauza: Impuscat pe 23 decembrie 1989 cu un glont dum-dum, care a intrat pe deasupra piciorului stang si a iesit pe sub mana stanga
Vinovati:

http://www.voxbanat.ro/divertisment/2090-militarii-de-la-unitatea-17-rachete-antiaeriene-semenic-impucai-cu-gloane-dum-dum

Militarii de la Unitatea 17 Rachete Antiaeriene Semenic, împuşcaţi cu gloanţe dum-dum

comemorare unitate1      Un moment solemn, dedicat Revoluţiei din Decembrie 1989, a avut loc, vineri, în curtea fostei garnizoane a Unităţii 17 Rachete Antiaeriene „Semenic” din Reşiţa.

      După trecerea în revistă a gărzii de onoare de către prefectul de Caraş-Severin, Silviu Hurduzeu, şi intonarea imnului de stat, a urmat o comemorare unitate2slujba religioasă, oficiată de către un sobor de preoţi, şi depunerea de coroane, la monumentul dedicat soldaţilor căzuţi în Revoluţia din Decembrie 1989, la Unitatea Militară 17 Rachete Antiaeriene Semenic.

      În fiecare an, în cazarma unităţii, eroii Revoluţiei sunt comemoraţi. Este un prilej pentru a reaminti, măcar comemorare unitate3câteva din momentele derulate începând cu data de 21 decembrie 1989, la Reşiţa.

      În acea seară, când manifestanţii erau deja adunaţi în faţa Comitetului Judeţean de partid din municipiu, s-a petrecut un lucru care a influenţat derularea evenimentelor.

comemorare unitate4      „Atunci, Regimentul 17 Rachete Antiaeriene Semenic a primit primit ordin să apere Comitetul Judeţean de partid. A fost, pentru prima oară, în calitatea mea de ofiţer al Armatei Române, cu o vechime de 25 de ani, în domeniu, când nu am spus: Am înţeles! Am adunat oamenii, le-am spus despre ce e vorba, care e misiunea regimentului. Atunci am luat decizia pe care mi-am asumat-o, de a nu scoate oamenii în stradă. Mi-am asumat decizia de a nu confrunta armata cu poporul, iar consecinţele nu s-au lăsat aşteptate. Dovadă, că în noaptea de 21 spre 22 decembrie, am fost atacaţi de profesionişti, care aveau în dotare arme care nu existau în Armata Română”, a declarat gen. (r.) Vasile Cocoşilă, comandant la acea vreme a Unităţii 17 Rachete Antiaeriene Semenic.

comemorare unitate      Unul dintre militarii care se aflau în punctul de control, sublocotenent post-mortem Daniel Lupea, a murit în noaptea de 23 spre 24 decembrie, după ce a fost împuşcat în stomac. Dacă glonţul era unul normal, Daniel Lupea ar fi trăit şi în ziua de astăzi, susţine gen. (r.) Vasile Cocoşilă.

comemorare unitate6      „Din păcate, a fost vorba de un glonţ dum-dum, care, în timpul impactului produce o explozie, iar lui Daniel Lupea i-au fost distruse toate organele interne. Asemenea gloanţe nu existau nici în dotarea Armatei Române, nici a gărzilor naţionale, nici a altor structuri naţionale de apărare. Au fost multe alte diversiuni, comemorare unitate5dar Armata, la Reşiţa, nu a reacţionat împotriva poporului. Şi susţin aceasta, în ciuda tuturor afirmaţiilor prin care se susţine contrariul”, a mai precizat fostul comandant al unităţii.

      După evenimentele din decembrie 1989, Reşiţa a fost declarat oraş martir. Aici şi-au pierdut viaţa, în timpul Revoluţiei, 25 de persoane.

http://www.7-zile.com/2008/12/25/1989-decembrie-caransebes-ii/

Zaharia Drăghiţă a supravieţuit mai multor tentive de asasinat. Prima dintre acestea a avut loc în 21 decembrie, la intrarea în Pipirig. A doua a fost atunci când – susţine acesta – le-a cerut celor din noua conducere a Primăriei să nu ridice receptoarele telefoanelor, şi tocmai el a încălcat consemnul. În momentul în care a fost întrebat ,,Zoli?”, şi a răspuns ,,Da!”, s-a şi tras asupra lui. Următoarea tentativă a avut loc în 24 decembrie, când a plecat la Reşiţa să aducă muniţie. La Kilometrul 8 s-a tras asupra lui, şi, odată ajuns în faţa Miliţiei Judeţene, s-a deschis iar focul, Zaharia Drăghiţă scăpând cu viaţă doar fiindcă s-a aruncat pe burtă. Glonţul era dum-dum, l-a găsit şoferul maşinii înfipt în banchetă, când au ajuns înapoi, la Caransebeş. ,,Tot acolo, la sediul Miliţiei Judeţene, un securist a împuşcat doi miliţieni, după care a fugit”, a mai spus Drăghiţă. După alte două săptămâni s-a tras asupra sa dintr-o Dacie roşie, despre care ulterior a aflat că era maşina comandantului Securităţii, Pârvu. Altă dată a scăpat ca prin urechile acului de o maşină care voia să-l calce în timp ce era pe trotuar, cu fetiţa nou-născută în cărucior…

https://romanianrevolutionofdecember1989.com/2008/12/27/un-caz-nou-24-decembrie-1989-resita-si-un-glont-dum-dum/

image0-002

Norbert Pongracz

Valentin Rosada

Nascut la 15 ianuarie 1971, unicul fiu al lui Norbert si al Ilenei Pongracz.

A cazut in noaptea de 23 decembrie 1989, ora 2,40 in unitatea (de radiolocatie) in care isi satisfacea stagiul militar. Un glont ucigas pornit din paduricea din apropiere (care ulterior s-a defrisat) in timp ce statea de vorba cu locotenentul sau i-a secerat pe amandoi. In total au fost ucise 9 persoane (ofiteri si militari in termen). S-a presupus ca ucigasii ar fi fost de la unitatea de rachete, dar arma cu care s-a tras a fost speciala, calibrul 5,62 fata de armamentul obisnuit de 7,62 mm.

Pe langa golul definitiv in sufletul lor, durerea cea mai mare a familiei Pongracz este ca nici acum nu s-a elucidat problema aceasta a ucigasilor fiului lor. Resita are declarati 16 morti in Revolutie, iar domnul Pongracz, cand a mers sa ridice trupul baiatului sau de la morga, a vazut circa 50 de cadavre.

Strada Gorunului a fost botezata dupa numele eroului Norbert Pongracz.

Sonetul sau de absolvent, dedicat lui Adrian Zamfirescu, contine urmatorul text: Sa traim din plin, soarele nu rasare de doua ori pe zi si viata nu ne este harazita decat o singura data? Cu stima si respect Norbi. Sub semnatura lui Norbi sta tiparit: La revedere, in prima sambata a lunii iulie 1999. El nu va putea veni la aceasta intalnire, dar va ramane pentru totdeauna in inimile noastre, intre eroii nostri.

Adolescent fiind, a trecut in randul nemuritorilor luptand cu arma in mana, pentru libertate, pentru prietenie, pentru ca in fapta aceasta este democratia – libertate si prietenie. Si pentru aceasta a fost si jertfa lui Norbert.

Suflet curat, fiu al unor parinti cinstiti si harnici, Norbert nu si-a dezmintit afirmatia: Viata nu ne este harazita decat o singura data. Avand constiinta acestui fapt, sacrificiul sau devine mai inalt, mai plin de intelesuri si durere decat insasi viata pe care o traim.

El nu a murit, traieste si va trai de-a pururi in sufletele parintilor sai, colegilor, camarazilor de lupta, in sufletele noastre.

Dumnezeu sa-l odihneasca in pace!

http://www.revolutialugojana.org/eroi

– Vă rog să vă prezentaţi, domnule plutonier.
– Sânt plutonierul Coancă Gheorghe.
– Pentru prima dată v-am întâlnit în data de 20 decembrie 1989, în faţa Consiliului, împreună cu subunitatea dumneavoastră. Ce s-a întâmplat apoi ?
– Din 20 până în 25 decembrie 1989 am apărat oraşul Lugoj.
– Iar după aceea ?
– Consiliul Frontului Salvării Naţionale din Reşiţa a cerut întăriri din partea Lugojului şi o parte din subunităţile noastre s-au deplasat de urgenţă în ajutorul fraţilor din Reşiţa.
– Bănuiesc că a fost vorba de “terorişti” ?
– Nu, de securitatea civilă a statului.
– Unde se găseau ei ? În vreo unitate militară ?
– Erau dispersaţi în tot oraşul, în locuinţe, cazemate subterane şi la Liceul nr. 2, unde îşi transportau răniţii.
– În ce mod îşi desfăşurau atacul ?
– Atacul se deschidea la lăsarea serii şi înceta în jurul orei opt-nouă dimineaţa.
– Aţi reuşit să prindeţi câţiva ?
– La una din locuinţele de unde s-a tras, am reuşit să arestăm un maior de securitate, împreună cu cei doi fii ai săi (unul de 14 ani, iar celălalt de 20 ani, elev la şcoala militară de securitate), toţi trei foarte buni trăgători.
– Nu erau conştienţi de faptul că totul e pierdut ?
– Ba fa, dar … la întrebarea adresată de comandantul unităţii militare din Reşiţa : “Ce rost are vărsarea de sânge, situaţia oricum nu o puteţi întoarce ?”, răspunsul comandantului Securităţii civile, atunci arestat, a fost : “Puţin ne pasă !”.
– Care a fost atitudinea civililor ?
– Populaţia a manifestat o adevărată dragoste faţă de armată, gărzile patriotice participând activ la acţiunile de luptă.
– Aţi avut victime ?
– Din rândul gărzilor patriotice s-au înregistrat multe victime, din rândul subunităţii noastre nu s-a înregistrat nici o victimă.
Când s-au predat securiştii şi ce armament au folosit ?
– S-au predat în data de 29 decembrie 1989, dar am continuat să apărăm obiectivele până astăzi, 10 ianuarie, când ne-am întors la Lugoj. Armamentul lor era de provenienţă străină, super-uşor, de calibru 5,6 şi în cadenţă de tragere dublă. Gloanţele erau cu vârf retezat şi pastilă explosivă în cap.
– Care este acum cea mai mare dorinţă a dumneavoastră ?
– Să-mi revăd copilul, de doi ani şi jumătate. Să fac o baie fierbinte şi să-mi schimb cizmele că, din 17 decembrie până în 5 ianuarie 1990, am dormit îmbrăcat şi fără să-mi scot cizmele din picioare.
– Spuneţi-mi, s-a ridicat convocarea ?
– Nu, dar ni se permite să mergem zilnic, pentru câteva ore acasă.
– Aveţi un gând personal ?
– Sânt mândru, satisfăcut, că atât la Lugoj cât şi la Reşiţa, ca de altfel în întreaga ţară, Armata şi-a dovedit calmul, puterea de discernământ şi disciplina.

Reporter : Simion FLORIEAN

(Drapelul, nr. 7 – sâmbătă, 13 ianuarie 1990)

Adam Livia ( 21 )
Profesie: Pensionara
Data nasteri: 19.01.1924
Locul nasterii: Caras-Severin
Calitate: Erou Martir
Data mortii: 25 decembrie 1989
Locul mortii: Resita, Piata 1 Decembrie 1918, (in locuinta sa)
Cauza: Plaga impuscata a capului
Vinovati:
Observatii: Glontul penetrant a intrat prin fereastra apartamentulu

 image0-001

image0-004

image0-005

image0

image0


Posted in decembrie 1989 | Tagged: , , , , , , , , , , , , , , | 1 Comment »