“Crima?!” [Sediul M.Ap.N. 23 – 24 decembrie 1989]
Posted by romanianrevolutionofdecember1989 on July 26, 2009
In legatura cu episodul acesta, vedeti video-ul postat de catre destituirea pe site-ul de jos:
USLA bullets called \”vidia\” or \”dum-dum\”
———————————————————————————————————————————–
Faptul ca, de la Revolutie incoace, armata este tinta unor atacuri bine dirijate si din ce in ce mai insistente, il poate constata oricine. Prea putini dintre ziaristii care isi pun semnatura sub articolele defaimatoare care apar in unele publicatii, mai sint interesati de aportul armatei la apararea Revolutiei, la victorie. Jertfa celor 267 de ofiteri, maistri militari, subofiteri, elevi si soldati, nu mai are, acum, nico o importanta! Tot ce-i preocupa pe respectivii “oameni de bine” este sa arate ca armata a contribuit la genocid, eventual sa demonstreze ca aceasta contributie a fost cit mai mare.
Iata, insa, ca, in ultima vreme, concertul dirijat impotriva ostirii si-a largit repertoriul. Au aparut voci distincte–unele caracterizate prin tonalitatii foarte inalte. Acum armata este acuzata, incriminata si pentru ce a facut dupa 22 decembrie. In cadrul acestei orientari noi, in mod deosebit se remarca articolul “O crima ce trebuie neaparat dezvaluita” semnat de doamna Angela Bacescu in revista de actualitati si reportaje “ZIG-ZAG MAGAZIN” numarul 9, din 23-29 aprilie 1990. Nu stim in ce redactie si-a facut doamna Bacescu ucenicia in ale scrisului. Un gazetar oricit ar fi el de tinar, isi alege cu grija cuvintele, nu se joaca cu ele. Or cuvintul “crima” — folosit cu atita nonsalanta, chiar in titlu, presupune si un subiect. Pe cine acuza doamna ziarista, in ce directie trage? Spre armata, bineinteles. Insa autoarea merge mult mai departe cu insinuarile. Acuza “populatia isterizata de pericolul terorist”, sustine ca pe teroristi “nu-i vazuse nimeni…”. “Daca acestia au fost”. De unde este asa de bine (dez)informata? Sau vrea sa strecoare subtil, ideea ca cei din sediul M.Ap.N. s-au luptat cu propriile inchipuiri, iar locatarii blocurilor din zona Orizont au fost bintuiti de halucinatii? Numai ca toate argumentele pe care le aduce provin doar de la una din partile participante la ceea ce s-a intimplat in cumplita noapte de 23/24 decembrie. Concret, aduce o singura marturie — a sergentului-major Stefan Soldea, unul dintre uslasii supravietuitori — restul informatiilor avind o provenienta dubioasa. Ca doar n-a fost prezenta, in acea noapte, la sediul M.Ap.N. (Eu, insa, am fost !) Se pare ca dictonul latin “audeatur et altera pars” (asculta si partea cealalta) ii este strain. Tocmai de aceea, in cele ce urmeaza, vom exprima punctul de vedere al militarilor care au urmarit sau au luat parte mijlocita la acel “macel stupid” — ca o sa citam pe doamna Bacescu. Am mai scris despre acest subiect. De aceea m-am hotarit sa reiau firul evenimentelor. N-am dreptul sa tac.
Au venit pe furis…
Capitan Victor Stoica: Noi — cei care ne aflam in Centrul de Calcul al M.Ap.N. — au putut urmari in intregime, ca dintr-un amfiteatru, acel spectacol zguduitor. Pina acum, nu am luat atitudine, desi eram la curent cu stradaniile unor ziaristi de a-i face eroi pe cei de la U.S.L.A. Am tacut deoarece ne-am gindit ca in urma celor cazuti au ramas sotii, copii –care nu au nici o vina. Dar acum–pentru ca am fost acuzati de crima, sin in nici unul din ziarele civile nu s-a prezentat punctul nostru de vedere–avem obligatia sa spunem ce am vazut. Observatorii nostri au fost contrariati de faptul ca cele doua A.B.I.-uri, venind de pe strada Ho Si Min, au stins farurile cu 20-30 metri inainte de a vira la dreapta, pe Drumul Taberei. Nici o masina blindata–tanc sau T.A.B.–nu procedase, pina atunci astfel. Eram la etajul intii. Am vazut clar cum cele doua autovehicule blindate, s-au furisat intre tancuri, unde au stationat, pret de 20-30 minute. Nici vorba de steagul alb, pomenit de doamna ziarista! Daca au venit cu ginduri curate, de ce s-au oprit intre tancuri si nu s-au indreptat spre poarta ministerului? Probabil din cauza ca — asa cum s-a constatat dimineata — nici un uslas nu avea asupra sa documente de identitate –iata un raspuns care contine alta intrebare! De ce nu au incercat sa ia legatura cu noi? (In A.B.I.-uri, dimineata s-au gasit doua portavoce). Dar sa continuam cu faptele. Am fugit repede la postul meu de lupta, schimbul de focuri incepuse si am vazut, cu ochii mei, cum mitraliera de pe un A.B.I. tragea spre unul din blindatele noastre. Pe unul din tancuri am vazut o umbra — mi s-a parut ca cineva incearca sa foloseasca mitraliera a.a. !! Pentru mine nu este clar nici cum au ajuns cei trei supravietuitori in blocul A.1. Probabil ca ei debarcasera inainte — focul nostru era prea dens ca sa mai scape cineva. Oricum, din felul cum au actionat cele doua echipaje, este clar ca nu au avut intentii prietenesti…Si inca ceva. La aproximativ o ora dupa incetarea focului am vazut vreo zece indivizi care au iesit — cu mare dexteritate — pe unul din geamurile de la parterul blocului B.3…
Colonel Romulus Antonescu: Si eu vazut, pe unul din tancuri — inainte de a trage A.B.I.-ul din fata lui — o umbra: mi-era chiar teama sa nu fie lovita de tragatorii nostri. Afirmatia din Zig-Zag — ca cei de las U.S.L.A. “n-au tras nici un foc” — nu este adevarata. Pe toti ne-a mirat lumina alba de la teava mitralierei de pe A.B.I. (ei trageau fara trasoare): dovada ca se tragea, din turela tancului sareau scintei asemeni artificiilor de la pomul de iarna.
Capitan Mihai Munteanu: Este oare, intimplator ca din echipajele respective faceau parte doi fost ceisti? De unul dintre acestia destul de dur le era frica multora dintre ofiteri armatei din Bucuresti…iar faptul ca in noaptea respectiva, aceeasi persoana purta uniforma de -a noastra –avind la manta epoletii de locotenent-colonel de geniu si la vestonul de fresco (!) epoleti de maior inginer — cum poate fi interpretat?
Locotonent-major Cristian Costache: Ca ofiter de control si comanduire, asiguram traficul in sediul ministerului. Era acalmie, liniste deplina. Nu fusesem preveniti de sosirea A.B.I.-urilor. Primul care le-a zarit — “doua mogildete” intre tancuri — a fost colegul meu Radu Dragos, capitan post-mortem. A fost impuscat in seara de 24 decembrie…
Ce zic tanchistii?
–Domnule capitan Gheorge Tanase, sinteti comandantul companiei de tancuri care, in acea noapte ocupa dispozitiv de lupta in fata Centrului de Calcul. Ce s-a intimplat, de fapt?
–In primul rind, am fost total surprinsi de venirea — la orele 0,10 — si stationarea celor doua A.B.I.-uri intre tancurile noastre. Incepind cu noi — cei din linia intii — si terminind cu grupa centrala, care conducea actiunile in sediul M.Ap.N. Nu am fost in nici un fel avertizati, nu ni s-a comunicat semnele de recunoastere si cooperare. N-am deschis focu de indata ce i-am remarcat — cumne acuza doamna ziarista. Intre venirea lor si deschiderea focului a trecut aproape o jumatate de ceas! Initial ni s-a ordonat sa asteptam pina se vor face cercetari. Prin statie am auzit ca cei din A.B.I.-uri au raportat ca sint trimisi de un oarecare maior Roman de la F.G.M.S. (Din cite am inteles acest ofiter nu exista). Ni s-a cerut sa vedem ce-i cu ele si, la nevoie sa procedam conform situatiei in care ne aflam, adica de lupta. Nu a fost nici eroare, nici crima. Noi am tras fiind convinsi ca nu avem de-a face cu prieteni…
–In afara de modul –interpretat ca suspect–, in care au patruns in dispozitivul dumneavoastra, ce dovezi mai aveti?
–Faptul ca, la teava unuia dintre tancuri, tabla de protectie a fost rupta in doua locuri, trei din pistoalele mitraliera pe care le-am “capturat” (cu teava scurta si incarcator de 20 cartuse) aveau tevile afumate, turela tancului de comandat de locotenentul maior Vasile Barbu a fost blocata, iar dimineata plutonierul Butoi a gasit pe tancul sau un pistol mitraliera si o lanterna de semnalizare…Cit despre dotare, sa nu-mi zica mie cum am citit intr-un ziar de mare tiraj– ca era jalnica, in nivelul armatei. A doua zi, am recuperat, din cele doua autoblindate, radiotelefoane Telefunken, veste antiglont, pistoale de 9 mm, pumnale, binoclu cu infrarosu — care pentru noi constituiau noutatii absolute. Si, pentru ca tot am fost provocati, sa va mai spun ceva. Dimineata, cind l-am intrebat “de ce ai tras, ma?” unul dintre cei trei supravietuitori, pe care i-am gasit in blocul de vizavi mi-a raspuns: “Ce p. mati, si eu execut acelasi ordin ca si tine!!!” E clar ca nu au venit ca prieteni!
–In Zig-Zag, sub o poza, sta urmatoarea explicatie: “A.B.I.-il dupa ce s-a tras in ei cu tunul”…
Locotenent Liviu Lita: Nu ma mai mira nimic, din moment ce o ziarista se amesteca in probleme de armament si munitie. Noi o informam — daca vrea, intr-adevar, sa stie adevarul — ca greutatea unui proiectil nu este cu mult sub 20 kilograme, iar viteza cu care paraseste teava depaseste 800 pe secunda. in asemenea conditii — avind in vedere si distanta mica de tragere — A.B.I.-ul ar fi fost facut praf. Dar noi nu am folosit tunul pentru ca, la citiva pasi, erau blocul de locuinte…La fel de gogonata este si minciuna ca am fi tras cu mitraliera de 12,7 mm. Folosirea acesteia presupune ridicarea deasupra turelei, ori nimeni nu era nebun sa puna in pericol viata servantiilor, atita vreme cit teroristii misunau prin blocurile de peste drum!
Partea civila
Trei din membrii celor doua echipaje, ramasi in viata s-au refugiat in blocul A.1., la scara B. Redam mai jos ce ne-au declarat doua dintre locaterele imobilului:
Maria Sincai (apart. 34): In jurul orei 02,00 am auzit ca in usa a batut cineva, nu tare, tare. Apoi a sunat. nu am raspuns. Jos se tragea. Numai cind a inceput sa piriieyala am deschis. Pe prag — lac de singe: erau trei oameni in niste uniforme mai deosebite, un fel de combinezoane kaki, unul singera la stomac si picior. Am aflat ca a mai ramas unul ranit in mijlocul strazii, si carea ajutor, dar fiind mai corpolent, nu l-au putut trage. Ne-au rugat sa stergem singele de pe scare spunind: “astia de jos stiu ca sintem aici si ne iau ca din oala.” Am intrebat daca exista posibilitati — pe la subsol sau prin pod — ca sa poata parasi blocul pe partea cealalta. Nu stiu cind au ascuns pistolul sub covor. Baiatului meu i-au cerut haine civile. Unul din ei, Romica a telefonat de vreo doua ori, la seful lor, probabil. Au si primit un telefon. La un moment dat, spre dimineata, spune cam asa: “Ce faceti, domnule, cum ne scoateti de aici, ca ne fac praf? Ei ne-au luat drept altii”… “Sa stit ca sint foarte bine pregatiti. De la Favorit la poarta de intrare sint tancuri pe amindoua partile. Ne-au facut zob”…
Stela Baila (apart. 25): Dimineata, eu am cules doua pistoale de pe scari si le-am predat tanchistilor. Cind baiatul doamnei Sincai a coborit (in pijama), eu am anuntat armata ca avem “oaspeti”. Apoi, au venit militarii, i-au ridicat. unul din cei trei ne-a zis rizind: “O sa vedeti, sintem armata, sintem romani, nu teroristi.”
In loc de concluziile, sa redam si opinia unui alt martor ocular, locontenent-colonelul Vasile Tintas: Stim acum, ca U.S.L.A. era o unitate formata in principal din cadre din foarte buni profesionisti. Ei trebuiau sa-si dea seama ca aici vor intilni tot profesionisti. Or, prin modul in care s-au comportat, chiar in varianta ca au fost chemati — si au facut dovada celui mai pur amatorism, daca nu este vorba de altceva. Pentru ca toata conduita lor — incepind cu parasirea cazarmii de catre seful de stat major intr-un moment in care comandantul unitatii lipsea, apoi stingerea farurilor etc. — a contrazis modul firesc de actiune. Asa ca in nici un caz accidental nu a fost generat de trupele aflate in dispozitiv.
Deci lucrurile nu stau asa de simplu, pe cit incearca sa le prezinte doamna Bacescu. Declaratiile redate mai sus isca o multime de intrebari. Cei patru uslasi care au supravietuit — locotenent-major Romulus Girz, plutonierul Petre Gainescu, sergentii-majorit Stefan Soldea si Ionel Paduraru — speram sa ne fie in curind interlocutori.
Maior MIHAI FLOCA
“Crima?!” Armata Poporului, nr. 23 (6 iunie 1990), p. 3.
The Archive of the Romanian Revolution of December 1989 
alk said
“Locotonent-major Cristian Costache: Ca ofiter de control si comanduire, asiguram traficul in sediul ministerului. Era acalmie, liniste deplina. Nu fusesem preveniti de sosirea A.B.I.-urilor. ”
Intrebarea de ce nu ati fost preveniti ca astia vor veni de ce nu v-o puneti? Ati vazut voi anti-tero profesionisti intrind cu tinichele agatate in zona de razboi?
Problema e cine a inceput sa traga primii. Daca a tras armata, ideea ca USLA a atacat tancurile din fata ministerului cade. Ca doar nu erau prosti sa stea aiurea-m drum.
Oricum, foarte buna prezentarea si varianta armatei.
romanianrevolutionofdecember1989 said
Bine Alk, dar ati ignorat acele trei marturii inainte de Lt-maj. Costache: Ce aveti de spus despre ei?
Capitan Victor Stoica: Noi — cei care ne aflam in Centrul de Calcul al M.Ap.N. — au putut urmari in intregime, ca dintr-un amfiteatru, acel spectacol zguduitor. Pina acum, nu am luat atitudine, desi eram la curent cu stradaniile unor ziaristi de a-i face eroi pe cei de la U.S.L.A. Am tacut deoarece ne-am gindit ca in urma celor cazuti au ramas sotii, copii –care nu au nici o vina. Dar acum–pentru ca am fost acuzati de crima, sin in nici unul din ziarele civile nu s-a prezentat punctul nostru de vedere–avem obligatia sa spunem ce am vazut. Observatorii nostri au fost contrariati de faptul ca cele doua A.B.I.-uri, venind de pe strada Ho Si Min, au stins farurile cu 20-30 metri inainte de a vira la dreapta, pe Drumul Taberei. Nici o masina blindata–tanc sau T.A.B.–nu procedase, pina atunci astfel. Eram la etajul intii. Am vazut clar cum cele doua autovehicule blindate, s-au furisat intre tancuri, unde au stationat, pret de 20-30 minute. Nici vorba de steagul alb, pomenit de doamna ziarista! Daca au venit cu ginduri curate, de ce s-au oprit intre tancuri si nu s-au indreptat spre poarta ministerului? Probabil din cauza ca — asa cum s-a constatat dimineata — nici un uslas nu avea asupra sa documente de identitate –iata un raspuns care contine alta intrebare! De ce nu au incercat sa ia legatura cu noi? (In A.B.I.-uri, dimineata s-au gasit doua portavoce). Dar sa continuam cu faptele. Am fugit repede la postul meu de lupta, schimbul de focuri incepuse si am vazut, cu ochii mei, cum mitraliera de pe un A.B.I. tragea spre unul din blindatele noastre. Pe unul din tancuri am vazut o umbra — mi s-a parut ca cineva incearca sa foloseasca mitraliera a.a. !! Pentru mine nu este clar nici cum au ajuns cei trei supravietuitori in blocul A.1. Probabil ca ei debarcasera inainte — focul nostru era prea dens ca sa mai scape cineva. Oricum, din felul cum au actionat cele doua echipaje, este clar ca nu au avut intentii prietenesti…Si inca ceva. La aproximativ o ora dupa incetarea focului am vazut vreo zece indivizi care au iesit — cu mare dexteritate — pe unul din geamurile de la parterul blocului B.3…
Colonel Romulus Antonescu: Si eu vazut, pe unul din tancuri — inainte de a trage A.B.I.-ul din fata lui — o umbra: mi-era chiar teama sa nu fie lovita de tragatorii nostri. Afirmatia din Zig-Zag — ca cei de las U.S.L.A. “n-au tras nici un foc” — nu este adevarata. Pe toti ne-a mirat lumina alba de la teava mitralierei de pe A.B.I. (ei trageau fara trasoare): dovada ca se tragea, din turela tancului sareau scintei asemeni artificiilor de la pomul de iarna.
Capitan Mihai Munteanu: Este oare, intimplator ca din echipajele respective faceau parte doi fost ceisti? De unul dintre acestia destul de dur le era frica multora dintre ofiteri armatei din Bucuresti…iar faptul ca in noaptea respectiva, aceeasi persoana purta uniforma de -a noastra –avind la manta epoletii de locotenent-colonel de geniu si la vestonul de fresco (!) epoleti de maior inginer — cum poate fi interpretat?
romanianrevolutionofdecember1989 said
Sint multe mituri in legatura cu episodul acesta, mai multe au fost spulberate involuntar de catre fostul sef al USLA Gheorghe Ardeleanu (aka Bula Moise) in dialogul lui cu Angela Bacescu. Primul, a fost sub arest (fapt important nu?) cind el l-a apelat pentru interventia acestei subunitate USLA. Al doilea, el si nu Militaru l-a nominalizat pe Trosca, seful de stat major si fost CI-ist sa conduca grupul. Al treilea, dupa incidentul a fost interogat sa gaseasca mai multe informatii despre usla, si i-a fost confruntat cu supravietuitori si Gnl. Neagoe Dir V-A. Al patrulea, supravietuitorii i-au fost supuse analize de urina! (prea mult nu, daca ar fi fost vorba despre un accident, sau o inscenare…mult mai probabil, credeau atunci ca uslasii au fost drogati–lucru care s-a dovedit dupa marturiilor fost Sec I Jud. Timis Roland Vasilevici, fostul uslas aparut in Rom Lib 28.12.94, samd). Oricum, sa cititi mai jos:
Foarte important este contextul in care s-a desfasurat revista de front in curtea unitatii pe 24 decembrie 1989. Iata ce spune Comandantul USLA Ardeleanu:
in legatura cu episodul cu Col. Trosca…”A vrut [e vorba de Militaru] sa stie daca ordinul meu se executa si pentru aceasta i-am dat asigurari. M-a atentionat ca ordinul ce-l voi transmite se inregistreaza si a procedat in consecinta. Am transmis ordinul colonelului B.I. [Bleort Ion] care asigura comanda in unitate. Colonelul B.I. mi-a raportat ca se afla langa el colonelul Trosca Gheorghe–seful statului major–care va lua masuri de executare a ordinului. Avand in vedere importanta misiunii, am ordonat ca atare.” [deci el admite ca el [Ardeleanu] l-a nominalizat pe Trosca, nu Militaru] p. 116
…”De fapt imi aratase pe unul din supravietuitori, respectiv pe subofiterul Soldea, care era plin de sange” [Soldea admite “Noaptea [24-25 decembrie] am fost supus din nou unei anchete…in final luandu-mi ceasul pentru verificare, daca are sau nu microfon, asa cum se spunea la televizor ca prin ceas Ceausescu tine legatura cu teroristii, nici pana astazi nu mi-au trimis nici ceasul si nici rezultatul analizei urinei pe care mi-au luat-o sa se vada daca era drogat” p.154-155]…Inginerul Montanu in prezenta generalului Militaru si a altora mi-a cerut un angajament scris prin care sa ma angajez ca voi conlucra mai departe cu fortele revolutionare. Am realizat ca eram arestat. Am fost supus unei anchete, initial in antecamera biroului generalului Militaru si apoi in biroul secretariatului, sub amenintarea a doi subofiteri si a unui subofiteri MApN inarmati, cu pistoalele indreptate spre mine…Vroiau sa cunoasca date despre organizarea si atributiile fostului Departament al Securitatii Statului. Acelasi inginer Montanu m-a confruntat apoi cu generalulu Neagoe–fostul comandant al Directiei a V-a–care cred ca era si el arestat. Dupa ancheta care a durat mai multe ore, pe la 2-3 noaptea am fost readus in biroul generalului Militaru care m-a ordonat sa organizez, dimineata la ora 9, o revista de front pe Ghencea, cu toata unitatea. Am inteles ca urma sa faca revista de front si la Directia a V-a si tot acolo mi-am dat seam ca lucrurile se complica…[de ce dl. Ardeleanu…fiindca a fost vorba de cadre USLAC suprase pe Directia a V-a si USLA???”
Angela Bacescu, “Romania 1989: Din nou in calea navalirilor barbare.”
alk said
Tare bine ar fi daca ai avea un material cu inregistrarile de pe sistemul de comunicatii al USLA. Inregistrarile exista, le-am ascultat si ele spun multe. Fa rost de ele si mai vorbim ;)
Din cite stiu, dupa parcarea ABI-ului a avut loc un dialog prin statie intre cei din ABI si cei din minister.
Nu ti se pare curios ca cei din dispozitivul de paza nu stiau de venirea ABI-urilor?
Subiect pe marginea caruia sint sigur ca se va mai discuta. Oricum aia nu au venit de nebuni acolo, in armata exista ordine clare iar armata controla USLA in acele momente.
alk said
Si a propos de ordine clare, nici toata mizeria de dupa nu a fost intimplatoare.
romanianrevolutionofdecember1989 said
alk, despre benzile de inregistrare, Ioan Itu a transcris convorbirea asa in Tinerama “Armata trage in propriul minister,” 8-14 ianuarie 1993, p. 7:
Trosca–Permiteti sa raportez
Bleort–Da.
Trosca–La M.Ap. N. a aparut o coloana de sapte-opt TAB-uri, doua camioane cu militari si doua ARO, au tras zece minute asupra Ministerului si-au oprit acum…
Bleort–Cum, ma?!
Trosca–…asupra Ministerului.
Bleort–Cum? Au tras?
Trosca–Au tras asupra M.Ap.N.-ului…
Bleort–Nu se poate!
Trosca–Asta e.
Bleort–Deci, cum?
Trosca–Sapte-opt transportoare TAB, notati tovarase colonel, doua camioane si doua ARO au tras focuri asupra…
Bleort–Asupra Ministerului, mai?
Trosca–Asupra Ministerului Apararii Nationale, timp de zece minute, si acum s-au oprit.
Bleort–S-au oprit?
Trosca–Da.
Bleort–…Dupa ce opriti in spatele ultimului tance, ne comunicati noua, ca sa luam legatura cu Ministerul. (…)
Citeva observatii:
1) De ce avem aceste benzi de inregistrare? Fiindca Ardeleanu a fost sub arest. A fost avertizat ca toate comunicatii cu sediul USLA ar fi ascultate. De ce? Fiindca, nucleul FSN au avut indoieli in privinta loialitatea lui USLA. Cum stim, chiar daca tot timpul in presa romana se spune ca Militaru l-a nominalizat pe Trosca, vorbele lui Ardeleanu contrazice speculatii aceste: el, Ardeleanu, Bula l-a nominalizat pe Trosca, fost CI-ist sa conduca grupa de interventie (si chiar daca nu le am informatii certe, si vorbesc strict personal, si eu banuiesc tare ca Militaru avea legaturi cu spionajul sovietesc, mai probabil gru decit kgb).
2) Deci Trosca a stiut bine…toate comunicatii au fi fost ascultate. Alk, mi-ati semnalat marturia lui ofiterul Costache, cam ca “totul atunci a fost acalmie.” Deci atunci cind Trosca vorbeste despre tab-uri armatei care atac ministerul lor timp de zece minute, si eu stat acolo timp de 20-30 de minute, cum se poate ca nimeni au observat aceste unitatii ale armatei sa atace ministerul lor…fiindca eu nu cred ca au existat un atac al armatei impotriva ministerului lor…ori a fost o inventie, ori Trosca a incercat sa comunice lui Bleort cam care au fost apararea ministerului intr-un mod indirect fiindca stia ca comunicatia a fost ascultata…nu stiu cu siguranta, dar foarte ciudat…NIMENI, absolut NIMENI pina acum n-a confirmat existenta a unei unitate a armatei sa atace ministerul lor in intervalul acesta…Cum se poate, vorbim despre tarani care faceau stagiu lor de militar…raspunsul nu se poate: fosti securisti stiu bine cum sa taca, dar soldati nu asa de bine….Deci benzile de ingregistrare nu sint asa de clare, contextul ca stiau bine ca au fost ascultate este mai important
3) Nu cred ca exista vreo dovada ca Trosca si ai lui au fi incercati sa iau legatura cu soldatii care aparau ministerul… Cum martorii militari au spus, de ce Trosca si ai lui n-au folosit aceste portavoce gasite in abi-uri lor?
4) Ardeleanu i-a spus Angelei Bacescu ca dupa incidentul a fost silit sa semneaza o hirtie ca fortele lui ar conlucra cu revolutia. De ce? Si de ce i-a fost supus o analiza de urina sergeantul Soldea daca militari si nucleul fsn nu credeau ca el ar fi drogat (lucru care s-a dovedit de multe ori la spitalele, cu acest ofiter din USLAC V-a arestat de catre Sergiu Tanasescu in CC-ul, si din marturiile ale celor mai putin trei fosti securisti, Roland Vasilevici, Marian Romanescu, si uslas-ul R.L. 28.12.94.).
Fostii Securisti inteleg destul de bine, cit de important a fost incidentul la sediul MApN pentru reputatia lor. Cine a dezvaluit prima “adevarul lor” despre incidentul la sediul M.Ap.N. din noapte 23-24 decembrie 1989, nimeni altul decit Angela Bacescu, portavocea fostei securitatii in revista anti-fsn Zig Zag in aprilie 1990 (mai tirziu a transferat la Europa). Cum a spus Ion Cristoiu in 1993, cam ca doamna a venit la mine, n-avea nevoie de bani, si le-a adus multe documente. Sigur din pofta de a dezvalui “adevarul” (sau mai bine zis “adevarul lor”)…Mai tirziu ipoteza s-a raspindit pretutindeni, dar s-a nascut in fosta securitate, deloc intimplatoare cum ati zis…va multumesc.
Cosmin said
Foarte trase de par explicatiile din acest articol. Sincer, nu sunt un expert, dar si la o prima lectura anumite chestii imi sar in ochi:
– militarii spun ca ABI-urile au venit pe ascuns si au deschis focul. In acelasi timp insa se intelege ca nu aveau cu ce gauri macar tancurile (cumva pistoalele lor mitraliera cu “teava scurta” strapungeau blindajul? :) ); in acest context nu cumva raspunsul tanchistilor a fost disproportionat?
– marturiile civililor confirma inscenarea: unul dintre militarii scapati spune la telefon: “Ce faceti, domnule, cum ne scoateti de aici, ca ne fac praf? Ei ne-au luat drept altii”. Acel “ne-au luat drept altii” nu spune nimic?! In rest, civilii nu spun nimic care interesant sau nestiut…
– un alt lucru foarte important(si omis in articol): cum de a fost posibila batjocorirea cadavrelor, povestea capului in cauciuc? Toate astea se intamplau sub nasul soldatilor, poate chiar ei au facut-o. De ce nu au strans cadavrele asa cum era normal? Au avut timp sa verifice ABI-urile (din moment ce au gasit veste antiglont, pistoale, etc), dar nu sa adune corpurile colegilor lor (ca asta erau). Ce fel de tinuta morala au acesti oameni si cum putem crede declaratiile lor?
Apaşu cel rău said
Este uluitor câtă prostie şi demenţă există în România!
Anonymous said
armele cu teava scurta despre care vorbeste cel de la armata sunt ak47 sau binecunoscutele bb-uri….ak47 cu teava scurta si incarcatoare de 20 pentru lupta urbana.am avut in dotare in armata in anul 2000.