June 2009
M	T	W	T	F	S	S
1	2	3	4	5	6	7
8	9	10	11	12	13	14
15	16	17	18	19	20	21
22	23	24	25	26	27	28
29	30

Archive for June, 2009

decembrie 1989: razboiul radioelectronic, “poate ca in realitate era un simplu joc pe calculator”…poate ca NU

Posted by romanianrevolutionofdecember1989 on June 11, 2009

(for English, see Orwellian…Positively Orwellian introduction and endnote 107)

Cit de penibile, strigatoare la cer, si usor de tagaduit sunt minciunile lui Dan Voinea (si cum a fost posibil ca nici un ziarist roman n-a incercat sa-l contrazica)? Iata chestia cu simulatoarele…

Romulus Cristea: Au fost descoperite undeva dispozitive automate de tragere sau simulatoare?

Dan Voinea- Nu! Nici o confirmare despre astfel de dispozitive de simulare a focului de arma! Pana in prezent nu suntem in posesia a nici unui astfel de dispozitiv. Nimeni nu a vazut un astfel de simulator de tragere. A fost prezentat la TV un dispozitiv ca simulator, dar care nici pe departe nu era asa ceva. A fost o minciuna! Inainte de ’89, orice dispozitiv trebuia sa fie in inventarul unei institutii. Nici o institutie de la noi, de la armata, interne sau servicii de informatii nu a avut in dotare o astfel de instalatie. Nu numai ca nu au existat in dotare, nu au fost gasite, dar nici nu avem dovezi ca asemenea aparate au fost aduse in tara. In alta ordine de idei, trebuie sa precizez ca noi ii cautam pe cei vinovati de uciderea si ranirea unor oameni. Nu ucizi oameni cu simulatorul. Interesul nostru se indreapta spre tragatorii reali, nu simulatoare.

\”Nici simulatoare de tragere\” Romania Libera 22 decembrie 2005

deci e clar, Voinea spune: “Nici o institutie de la noi, de la armata, interne sau servicii de informatii nu a avut in dotare o astfel de instalatie” Zau? Iata ceea ce Seful Securitatii Generalul Iulian Vlad a spus in fata comisiei lui Gabrielescu in 1994:

“In declaratiile pe care le-a dat sub prestare de juramant in fata Comisiei parlamentare de ancheta, generalul Vlad nu aminteste despre acest episod, iar la intrebarile puse de membrii Comisiei este fie evaziv, fie le deturneaza sensul. Fara sa vrea, lamureste insa partial una dintre problemele obscure privind evenimentele din decembrie 1989. Reproducem stenograma:

�Domnul Gabrielescu: Ati auzit despre acele simulatoare care s-au folosit?

Domnul Vlad: Sigur, tot Securitatea le avea… Mi se pare ca tot un asemenea aparat electronic s-a folosit si in ziua de 21 decembrie cand s-a spart mitingul. Dupa ce a facut Nica Leon (a strigat �Timisoara, Timisoara!� – n.n.) s-a auzit o arma automata si s-a creat panica mare…�”

Recurs la adevar

(Sa nu uitam aici cum Dan Voinea era slavit de catre Sorin Iliesiu: Justiţia română a dovedit diversiunea “teroriştii” şi nu a găsit nici un terorist printre morţi, răniţi sau arestaţi. D-l gen. Dan Voinea spune clar: “Teroriştii nu au existat. S-a minţit pentru a-i ascunde pe adevăraţii criminali”….Rechizitoriul Justiţiei române, spiritul acestora regăsindu-se în Raportul [Raport Final CPADCR]…)

in interviul citat de mai sus (“Toti alergau dupa un inamic invizibil,” 22 decembrie 2005, Romania Libera), inainte de a vorbi despre simulatoarele care n-au existat, Voinea a fost intrebat despre asa-numitul razboi electronic?…sigur, ca pentru Voinea era vorba numai despre un “joc de calculator”:

Razboiul electronic, un joc pe calculator

– A fost practicat razboiul electronic pe durata evenimentelor din decembrie 1989? Ce dovezi exista?

– Acest razboi electronic a fost deseori invocat ca un factor care a creat perturbari, confuzii. Prin acest razboi electronic s-ar fi simulat anumite tinte considerate initial elicoptere teroriste. Poate ca in realitate erau simple jocuri pe calculator sau mai stiu eu ce… Este insa clar ca nu avem victime ale razboiului electronic. Oameni macelariti au fost pe strada, la televiziunea publica, la CC-PCR, in jurul unitatilor militare, langa marile intreprinderi si unde nu au fost semnalate actiuni ale elicopterelor sau alte fenomene ale razboiului electronic.

deci hai sa incercam sa explicam ce s-a intimplat pe 9 ianuarie 1990?!

“…In data de 09.01.1990, intre orele 21.55 si 23.14, pe ecranele complexului de dirijare a rachetelor de la una dintre subunitatiile subordonate au fost sesizate semnale provenind de la un numar de 12 aeronave neidentificate, care se deplasau la inaltimi cuprinse intre 300 si 1800 de metri, pe directia unei localitatii invecinate.

In ziua urmatoare, intre orele 03.00 si 04.15, au fost sesizate, din nou, semnale de la sase aeronave, dupa care–la fel–intre orele 17.00-18.00 si 21.30–acelasi tip de semnale, despre niste tinte aeriene evoluind la altitudini cuprinse intre 800-3000 de metri, pe aceeasi directie de deplasare ca si in ziua precedenta.

Apoi, parca pentru a intari rachetistilor convingerea ca nu poate fi vorba de nici o confuzie, a treia zi, pe 11 ianuarie, intre orele 04.00-05.00, au mai aparut, iarasi, semnale despre 7 aeronave neidentificate, avind in esenta aceleasi caracteristici de zbor. Ceea ce este curios e ca nici una dintre tinte nu a fost observata vizual si nici nu a facut sa se auda in zona respectiva zgomotului caracteristic de motor.

Dar si mai curios este ca, tot atunci, de la centrul de control radio din municipiul apropriat, a parvenit la unitate informatia ca, pe o anumita banda de frecventa, au fost interceptate semnale strainii, modulate in impuls, iar pe o alta frecventa se semnala un intens trafic radio intr-o limba araba sau turca.

In urma acestei informatii, comandantul unitatii a organizat cercetarea radio din mai multe zone, cu ajutorul unor mijloace de transmisiuni din inzestrare. Astfel, in data de 11.01.1990 intre orele 11.20 si 11.30 au fost receptionate, pe frecventa respectiva, convorbiri radio, in fonic [?] in limba engleza, in cadrul carora indicatul “122” chema indicativele “49”, “38”, “89”, “11”, “82”, “44”, “38”, “84”, si le intreba “daca va simtiti bine”.

Din fragmentele de discutii s-a mai inteles ca se faceau referiri la explozivi, spital, medicamente, si raniti “pentru orele 16.00”. La orele 13,30, pe aceeasi frecventa, au fost din nou interceptate convorbiri in care era vorba de raniti si se cereau ajutoare. Emisiunile au fost receptionate pe fondul altor convorbiri, din care s-au detasat mai clar o voce feminina si un latrat de ciine. S-au facut iarasi referiri la ulterioarele convorbiri ca urmau sa aiba loc la orele 16.00, 19.00, 22.00 si, apoi, in ziua de 12.01.1990, la 09.10.

Stind de vorba cu unii cetateni din zona localitatii unde au fost sesizate acele tinte aeriene si unde fusese localizat straniul trafic radio interceptat, comandantul unitatii de aparare antiaeriana la care ne-am referit a aflat ca, in vecinatate, exista un drum forestier (nota noastra; localitatea respectiva se afla intr-o zona muntoasa), marginit de doua rinduri de sirma ghimpata, drum pe care nu se efectueaza [?], de fapt, transporturi forestiere. Nu de alta, dar si pentru ca, pina la Revolutie, drumul in cauza era interzis si se afla sub paza stricta a securitatii.

Tot acei cetateni au mai tinut sa-l informeze pe comandantul unitatii ca, nici dupa Revolutie, drumul respectiv nu a ramas chiar al nimanului, intrucit in zona respectiva au fost vazute persoane imbracate in uniforme de padurari despre care insa, nimeni de la ocolul silvic in raza cariua se afla acele locuri nu stia absolut nimic.

Cine sa fi fost oare acei “padurari” necunoscuti? Si cu ce “treburi” pe acolo? Poate tot…”

(Locotenent-colonel Alexandru Bodea, din serialul “Varianta la Invazia Extraterestrilor. Pe cine interpelam pentru uriasa si ultraperfectionata diversiune psihologica si radioelectronica prin care s-a urmarit paralizarea conducerii armatei in timpul Revolutiei?” Armata Poporului, nr. 22 (“urmare din numarul 21”), mai 1990.)

COINCIDENTE. Chiar din acea seara de 22 decembrie 1989, cam pe la aceeasi ora, pe ecranele radarelor Armatei au inceput sa apara, deodata, o sumedenie de tinte. Concomitent, la sediul Comitetului Central rapaielile de arme automate au bagat groaza in cei din piata. Actorul Ion Caramitru striga: “Nu mai trageti!”. Conform logicii militare, apararea antiaeriana trebuia sa doboare tintele sau aviatia militara sa le intercepteze. “Apareau 20 de tinte simultan si aceasta se intampla, cu precadere, de-a lungul Dunarii, de-a lungul Prutului, al Tisei. Se crea impresia de invazie aeriana”, si-aminteste comandorul [Radu Borcea, in decembrie 1989, seful compartimentului de lupta electronica din Comandamentul Aviatiei Militare.]. In primele momente a aparut in comandament si ideea ca toate aceste actiuni erau lansate din fostele locuri de vanatoare ale lui Nicolae Ceausescu, unde, evident, aveau acces cei de la Securitate. [DA! Asa a fost…cititi mai sus, povestea lui Bodea!]

http://www.jurnalul.ro/stire-special/invazie-pe-ecranele-radarelor-60655.html

Posted in raport final, Uncategorized | Tagged: armata in decembrie 1989, comisia tismaneanu, cpadcr decembrie 1989, dan voinea, decembrie 1989, raport final 1989, razboiul electronic, revolutia romana din 1989, securitatea in decembrie 1989, simulatoare 1989, sorin iliesiu, teroristii din 1989, tismaneanu raport final | 6 Comments »

Decembrie 1989, Teroristii, Rolling Stones, Public Enemy, si The Hollies…

Posted by romanianrevolutionofdecember1989 on June 10, 2009

[Well, turns out it was “red door” and not “riddle,” but I always thought I heard the word “riddle”…see what I mean in the excerpt from Orwellian…Positively Orwellian below: MEN IN BLACK: The Recurring Theme of “Black Jumpsuits” Part of the great riddle of the “terrorists” concerns their clothing…]

“Nici una din victimele sau luptatorii din perioada Revolutiei nu a fost identificata de procurorii militari [deci Dan Voinea] care au efectuat cercetari in dosarul revolutiei ca terorist sau facand parte din organizatii ale altor state.” Romulus Cristea,”Dosarul Revolutia 1989,” Romania Libera, 19 decembrie 2008, http://www.romanialibera.ro/a142100/dosarul-revolutia-1989.html

si totusi…in articolul lui Romulus Cristea, “Au recunoscut ca au tras la Revolutie,” Romania Libera, 24 decembrie 2008, http://www.romanialibera.ro/a142447/au-recunoscut-ca-au-tras-la-revolutie.html ne povesteste despre…

“Alte intalniri cu teroristii
Mai multe dosare care au fost instrumentate de Parchetul Militar consemneaza declaratiile unor martori ce sustin ca au avut intalniri, fata in fata cu teroristii. Unele cazuri au fost semnalate in zona Ministerului Apararii Nationale. Soldatul Ion Ene si sergentul major Viorel Bularda au fost raniti in acele zile ale lunii decembrie 1989. Ambii prezentau plagi impuscate si, potrivit declaratiilor acestora, ranile ar fi provenit din incidente petrecute pe durata executarii serviciului de paza la Directia de Telecomunicatii Speciale (DTS) – punctul de control nr. 2.
Cei doi au sustinut, mentinandu-si explicatiile neschimbate si in declaratiile date in fata procurorilor militari, ca “un individ voinic, imbracat intr-un combinezon negru cu multe buzunare, ar fi escaladat gardul din vecinatatea punctului de control si paza”. In acele momente, i-ar fi ranit cu focuri de pistolet pe soldatul Ion Ene, aflat in serviciu de garda, si pe sergentul Viorel Bularda, care facea parte din grupa de control si paza a Comandamentului Serviciilor Armatei. Intamplarea nu a putut fi probata in totalitate din simplul motiv ca individul imbracat in combinezon negru nu a fost retinut, ranit sau ucis, astfel ca procurorii au retinut incidentul doar ca “o posibila secventa caracteristica din timpul acelor evenimente in care au actionat tragatori individuali avand scopuri diversioniste”.

Alta situatie similara a fost semnalata de proprietarul unei case din strada Batistei. Ion Simion a sustinut in fata anchetatorilor ca, sesizand ca se trage din podul casei sale,
s-a deplasat cu un grup de civili la locul respectiv, unde au gasit “un individ in combinezon negru si care avea o pusca cu luneta indreptata spre cladirea de vizavi”.
Simion a mai precizat ca, dupa ce l-au imobilizat cu greu pe acest individ, au anuntat o echipa de militari aflata in trecere prin zona. Individul suspect si arma cu luneta au fost predate celor de la Armata. Ion Simion a mai mentionat in declaratiile pe care le-a dat procurorilor ca nu mai stie nimic despre ce s-a intamplat ulterior si nici nu a fost contactat timp de un an de nimeni interesat de acest caz.”

Am scris deja despre “combinezoane negre” sau “salopete negre” in “Orwellian…Positively Orwellian”

http://homepage.mac.com/khallbobo/RichardHall/pubs/Voineaswar091706.pdf.

MEN IN BLACK: The Recurring Theme of “Black Jumpsuits”

Part of the great riddle of the “terrorists” concerns their clothing. In Brasov, it was noted the individual arrested on 23 December firing a 5.65 mm Thomson automatic was wearing a “black jumpsuit.” The descriptions go by different names—“combinezoane negre,” “salopete negre,” or “de culor inchis,” for example—but they all note the black or dark outfits of many of those suspected of being “terrorists.”

It is critical to note that we have evidence that the focus on the black clothing of those identified as “terrorists” occurred among participants at the time, and is not merely some ex post facto artifact. Major A.D. of Directorate V-a (probably Major Aurel David) recounted in early 1991 that while under arrest on 27 December 1989, the Army soldiers guarding him asked “If” as Major A.D. had sought to convince them, “it isn’t Ceausescu’s guard [i.e. V-a]” who was firing, “then who are the black-shirted ones [emphasis added]?”[52] The report of the SRI [the Securitate’s institutional successor] on Timisoara indirectly confirms Army suspicion when alleging that Army Colonel Constantin Zeca gave the order after 22 December 1989, to shoot at anybody “in a blue, navy blue, or black jumpsuit.”[53] Why this clothing in particular, and why the suspicion then?

Some of those shot as “terrorists” turn out to have been wearing “black jumpsuits.” Bucking the hegemony of official, elite interpretations denying the very existence of the “terrorists,” a poster calling himself “Danka” posted the following on the Jurnalul National web forum in April 2006:

“22 decembrie 1989, military unit 010_ _ at the edge of the Branesti forest.

The Branesti forest houses one of the largest munitions depots around the capital. It is said that an explosion at this depot would destroy the Pantelimon neighborhood from the beginning of the no. 14 tram [route]. Towards evening gunfire opened on the unit from the railroad. Everything was a target, [and] small caliber arms and semi-automatic weapons were being used [emphasis added; note: possible reference to 5 mm weapons]. Based on the flashes from the gun-barrels it appeared that there were 3 persons hiding among the tracks who opened fire with the goal of creating panic. The soldiers came out of their barracks and set up in the car-park under trucks. They couldn’t stay inside the buildings, “the terrorists” were shooting the windows [out]. Even though an alert had been given earlier in the day, nobody was prepared to respond except those on duty. A group of soldiers with officers and n.c.o.s equipped with AK-47s, and TT pistols launched an attack from the surrounding area. All reached their destined locations without problem by nightfall, in part because the intruders were preoccupied with maintaining a continuous gunfire on the unit. At a given moment, the soldiers opened fire, the gunfight lasted less than 10 minutes. Their little UZIs weren’t equipped for long-distance and thus could not stand up to the renowned AK 47. One of the terrorists was shot in the head, while the other two were wounded when they tried to flee through a field leading away from the military unit. The three were transported to the guard post where the lights were turned on (until then the unit had been in complete darkness) and we realized that one of the two survivors was in fact a woman. All three were olive-skinned, clothed in black jumpsuits [emphasis added] and the two wounded survivors struggled to say something in Arabic. After a half hour an ARO [vehicle] of the Army arrived saying they had come from the Chief of Staff’s Division and they took all three. After a few days all the soldiers who participated in the activities of that night were made to sign a declaration pledging not to divulge anything about what had happened. All of this is true and can easily be verified.”[54]

Another small group of people wearing “black jumpsuits” held a military convoy under fire near the city of Buzau. On the evening of 23 December 1989, a military convoy from Piatra Neamt en route to Bucharest reached the community of Maracineni near Buzau. Members of the local military unit told the soldiers from Piatra Neamt that

…the unit had been attacked by two people, a civilian and Militia NCO, who disappeared with an Oltcit [car] and an ABI vehicle [an armored transport used exclusively by the Securitate’s USLA]. Shortly after [being told] this, gunfire opened on the convoy. And gunfire reopened on the local military unit….those from the unit fired back with ordinance that lit the sky, in this way enabling them to observe a group of 3-4 armed people, wearing black jumpsuits (“salopete negre”) who were shooting while constantly changing position. At the same time, on the radio frequencies of the convoy, they received messages about coming devastating attacks, and even Soviet intervention. All of these proved to be simple disinformation. The next day, in a moment of calm, villagers brought the soldiers food, and related how the terrorists had occupied attics of their houses. They said they [the occupiers] were Romanians and that in a few words they had ordered [the villagers] to let them into the attics of their houses….In general, they shot at night, but on 25 December the cannonade continued during the day…. Curiously, the ‘fighting’ in Maracineni continued until 30 December. Who and for whom were they trying to impress? [emphasis added][55]

Indeed, there are three key aspects here: 1) this was not a heavily populated area, thereby undermining arguments about “operetta-like” fake warfare to impress the population, 2) it is difficult to explain this episode as the result of “misunderstandings” between units, and 3) the gunfire lasted well over a week, a fact that is difficult to ascribe to confusion.

Did the black-suited ones have any affiliation to any institution? After all, is it not odd that so many of them would appear to be dressed in the same garb? In 1990, an engineer, Mircea Georgescu, expressed his frustration about the post-December disappearance of the “terrorists” in Sibiu, Nicu Ceausescu’s fiefdom, as follows:

“Who fired from the attics of Sibiu on 21-22 December 1989? Who are the so-called terrorists? Where are their guns with scopes and unmistakable cadence? Silence on all fronts:…

c) A fighter from the guards, along with his brother, captured in these days (23-25 dec.) some 8 securisti among whom: one about 45-50 years old, at the State Theater Sibiu, we surrendered him to the Commander at the Army House. He was taken under guard by 4 civilian fighters (one in front had a club in his hand) and by a soldier with a gun at his side. He was dressed in a vest (like a smith’s) and a pant-suit (combinezon) that was black or a very dark grey…brown with short hair, well-built and 1,70-1,75 m tall….What, nobody knows anything about this guy either?…[emphases added]”[56]

Lt. Col. Aurel Dragomir, former commander of the “Nicolae Balcescu” Military Officers School in Sibiu, described in 1994 those killed as “terrorists” in Sibiu in December 1989:

…On the morning of 22 December…I was informed that on the rooftops there were some suspicious persons. I saw 2-3 people in black jumpsuits. The Militia told me that they weren’t their people. At noon there appeared 10 to 15 people in black jumpsuits who opened massive gunfire on the crowds and soldiers. I ordered them to respond with fire. I headed to the infirmary—the reserve command site, and col. Pircalabescu [head of the Patriotic Guards] called and asked me “why was there gunfire?” I told him we were being attacked. He told me to cease fire. Ilie Ceausescu [Ceausescu’s brother, and an Army General] told me to surrender. I slammed the telephone down. Then [Army General] Stanculescu called. I told him that we are under attack. Stanculescu said to me: ‘Defend yourselves!’….The attackers had on black jumpsuits under which they had on civilian clothes….Weapons and ammunition that weren’t in the arsenal of the Army were found, guns with silencers were found, that aren’t in the Army’s arsenal….After the events declarations given to the investigating commissions disappeared, notebooks filled with the recordings of officers on duty (ofiterii de serviciu), and a map that noted from which houses gunfire came. The dead who were in jumpsuits and had several layers of clothing were identified: they were cadre from the Sibiu Interior Ministry (Militia and Securitate)…. (“black jumpsuits” emphases and “weapons and ammunition…” emphasis added; rest in original)[57]

Finally, in this context, the comments of a Codrut H. in July 1990 about what he and other civilians found when they occupied Securitate headquarters in Brasov on the night of 22 December: “What appeared suspicious to me was that the Securitate there appeared to have been prepared [for something]…. Out front of the building there was a white ARO [automobile] in which there were complete antiterrorist kits [emphasis added].” What else did the civilians find there?…combinezoane negre. [58]

[52] Maior A.D., “Scenariile si Realitatea: Marturie la dosarul ,Teroristi’ (VI),” Timpul (ed. Raoul Sorban), 1 March 1991, p. 11.

[53] See Raportul SRI EPISODUL I (2/2) Timisoara ’89 at www.ceausescu.org/ceausesscu texts/revolution/raportul sri12.htm. As if to confirm the suspicions, Securitate officer Filip Teodorescu told the Gabrielescu Commission that “Whoever had the idea to dress [them] in combinezoane negre had a clever idea!” (using the English translation at en.wikisource.org.wiki/Stenograma sedintei de audiere din 14 decembrie 1994).

[54] Posted on the web forum at Jurnalul National, April 2006, online edition.

[55] Stoian, Arta Diversiunii, 1993, pp. 55-57.

[56] Ing. Mircea Georgescu, “Sibiu (III),” Expres, no. 28 August 1990.

[57] Quoted in Dan Badea, “Secretle Revolutiei,” Expres no. 22 (6-13 June 1994), pp. 8-9.

[58] Quoted in Alin Alexandru, “Brasov (II): Linistea dinaintea macelului,” Expres, no. 26 (July 1990).

Posted in raport final, Uncategorized | Tagged: combinezoane negre 1989, decembrie 1989 teroristii, public enemy black steel in the hour of chaos, rolling stones paint it black, salopete negre 1989, teroristii din 1989, the hollies long cool woman in a black dress | Leave a Comment »

“Turistii Sovietici” din decembrie 1989: o productie autohtona. The “Soviet tourists” of December 1989: A Romanian Production.

Posted by romanianrevolutionofdecember1989 on June 9, 2009

Vorbele lui Stanculescu continua sa fie interpretate strict literal: Stănculescu reconfirmă teoria agenţilor străini. Teroriştii – un scenariu testat pe România. Hai sa ne intoarcem inapoi in 1990 sa vedem cum au fost discutat “misterul” acesta atunci…foarte lamuritor:

Monica N. Marginean: Sa revenim la datele concrete ale regiei de care vorbeam anterior. Cum arata, de pilda, povestea atit de dezbatuta la procesul lui Nicu Ceausescu a cursei ROMBAC, daca o privim din perspectiva Comisiei de ancheta?

fostul procuror Marian Valer: In mod normal, cursa de avion Bucuresti-Sibiu trebuia sa decoleze de pe aeroportul Baneasa, la orele 17,10 folosindu-se pe acest traseu avioane marca Antonov. In dupa-amiaza zilei de 20 decembrie, insa, in jurul orelor 17, deci in apropierea orei prevazute pentru decolarea cursei obisnuite, pasagerii pentru Sibiu au fost invitati si dusi la Aeroportul Otopeni unde au fost imbarcati intr-un avion marca ROMBAC care a decolat in jurul orelor 18,30 si a aterizat pe aeroportul Sibiu in jur de ora 19. Fac precizarea ca in dupa-amiaza aceleiasi zile, cu aproape 2 ore inaintea decolarii acestei curse, a aterizat pe aeroportul Otopeni avionul prezidential cu care Ceausescu s-a reintors din Iran. Conform datelor furnizate de agentia TAROM Bucuresti, in avionul respectiv spre Sibiu au fost imbarcati 81 pasageri. In radiograma cursei sint consemnate domiciile doar la o parte din pasageri, cu mentiunea ca unele sint incomplete, lipsind fie localitatea, fie strada, fie numarul, iar la restul pasagerilor figureaza doar mentiunile ,rezervat’ sau Pasaport RSR. In urma investigatiilor efectuate, au putut fi identificati doar 44 de pasageri, majoritatea avind domiciliul in municipul si judetul Sibiu, stabilindu-se ca au fost persoane trimise in delegatie la foruri tutelare din capitala, sau studenti plecati in vacanta, iar citiva domiciliati in judetul Alba. Mentionez ca asupra acestor persoane nu planeaza nici un dubiu. Dubiile sint create insa in primul rind de faptul ca mai multi pasageri figureaza cu domiciliul in municipiul Bucuresti, dar in realitate nu domiciliaza la adresele consemnate, iar la unele adrese sint intreprinderi. Un alt element creator de dubii il constituie prezenta in avionul respectiv a unui inspector de la Departmentul Aviatiei Civile, cu numele de Nevrozeanu, care nu figureaza pe lista pasagerilor si cu privire la care s-a stabilit ca, in trecut, se deplasa cu avionul in cazuri speciale doar pe relatia Moscova, fiind un bun cunoscator al limbii ruse. Mai multi pasageri sustin ca in partea dreapta din fata a avionului au sesizat un grup de barbati, mai inalti, atletici, imbracati sportiv, multi dintre ei fiind blonzi, grup care li s-a parut suspect. Aceste afirmatii se coroboreaza cu faptul ca in zona respectiva a avionului nu a stat nici unul din pasagerii identificati. Mai mult, verificindu-se la hotelurile din municipiul Sibiu persoane care aveau numele celor 37 de persoane neidentificate, s-a constatat ca doar un pasager neidentificat care figureaza pe listele TAROM-ului cu domiciliul in municipiul Bucuresti, care nu exista la adresa respectiva din localitate, a fost cazat la hotelul Bulevard, dar in registrul de evidenta figureaza cu un alt domiciliu din Bucuresti. Ambele domicilii, si cei din diagrama TAROM si cel de la hotel sint false. Cu ocazia acelorasi verificari s-a constatat ca in perioada respectiva in hotelurile din Sibiu au fost cazati multi turisti sovietici, in special la Imparatul Romanilor, Continental, si Bulevard, situate in zona centrala a municipiului. Fac mentiunea ca din hotelurile respective s-a tras asupra manifestantilor si a armatei. Am omis sa precizez ca pe aeroportul Otopeni, in avionul ROMBAC au fost incarcate sute de colete identice ca format, dimensiuni si culoare, de marime apropriata unei genti diplomat, precum si ca, cu citeva minute inaintea decolarii cursei spre Sibiu, de pe acelasi aeroport au decolat curse ROMBAC spre Timisoara si Arad. Consider ca, in legatura cu pasagerii neidentificati, sint posibile doua versiuni, respectiv sa fie au fost luptatorii U.S.L.A. trimisi in sprijinul lui Nicu Ceausescu, fie au fost agenti sovietici trimisi sa actioneze in scopul rasturnarii regimului Ceausescu.

Monica N. Marginean: Ce alte demersuri a facut Comisia de ancheta pentru elucidarea misterului celor 37 de pasageri neidentificati?

Marian Valer: Am luat contact cu unul din loctiitorii comandamentului trupelor U.S.L.A. din capitala, caruia i-am solicitat sa-mi puna la dispozitie pe cei trei insotitori U.S.L.A. ai avionului ROMBAC. Loctiitorul mi-a spus ca acestia au fost audiati de un procuror militar si nu mai este de acord sa fie audiati inca o data.

Monica M. Maginean: “MARIAN VALER: Asistam la ingroparea Revolutiei,” Expres nr. 33, septembrie 1990, p. 2.

[Observatiile mele: S-a stabilit ca pe 19 decembrie Nicu Ceausescu a cerut din partea lui Tudor Postelnicu “ceva trupe” (Nicu Silvestru, fostul sef al Militiei din Sibiu, spune ca Nicu i-a povestit ca ar cerea “specialistii [lui] din Bucuresti”) si Postelnicu i-a instiintat lui Iulian Vlad, seful Securitatii despre cererea aceasta. Si insotitorii USLA n-au vrut sa povesteasca despre acesti 37 pasageri neidentificati. Ce putem credea? Ca acesti 37 pasageri neidenticati au fost inventati? Au fost oamenii DIA (care de altfel au calatorit de la Buzau, nu de la Bucuresti, si nu cu un avion ROMBAC)? Sau au fost intr-adevar turisti sovietici, spetznaz acoperiti? HAI SA FIM SERIOSI! Acesti pasageri neidentificati au venit cu insotitorii USLA, dupa o cerere a lui Nicu Ceausescu pentru “ceva trupe” de la Postelnicu si Vlad (atentie! nu de la Milea). Nu e destul de clar ca au fost securisti?!!!

————————————————————————————————————————————————-

Richard Andrew Hall. The 1989 Romanian Revolution as Geopolitical Parlor Game (2005)

CWIHP. New Evidence on the 1989 Crisis in Romania (December 2001)

e-Dossier No. 5

New Evidence on the 1989 Crisis in Romania

Documents Translated and Introduced

by Mircea Munteanu

Recently released Romanian documents translated by the Cold War International History

Project (CWIHP) shed new light on how, in December 1989, the dramatic albeit mostly peaceful

collapse of Eastern Europe’s communist regimes came to its violent crescendo with the toppling

and execution of Romanian dictator Nicolae Ceausescu. Following Solidarity’s electoral victory

in Poland, the demise of Communist authority in Hungary, the fall of Erich Honecker, a close

friend and ally of Ceausescu, and, finally, the deposing of Bulgaria’s Todor Zhivkov, Romania

had remained the last Stalinist bulwark in Eastern Europe. Much to everybody’s surprise,

however, an explosion of popular unrest in mid December 1989 over Securitate actions in

Timisoara quickly engulfed the Ceausescu regime, leading to the dictator’s ouster and execution.

CWIHP previously documented from Russian sources how, confronted with the violent

turmoil in Romania, the US administration sought intervention by the Soviet Union on behalf of

the oppositionforces. On Christmas Eve, 24 December 1989, with Moscow some eight hours

ahead of Washington, US Ambassador Jack Matlock went to the Soviet Foreign Ministry and met

with Deputy Foreign Minister I. P. Aboimov. According to the Soviet documents, the message

Matlock delivered— while veiled in diplomatic indirection— amounted to an invitation for the

Soviets to intervene in Romania. The Russian documents recorded that Matlock, apparently on

instructions from Washington, “suggested the following option: what would the Soviet Union do

if an appropriate appeal came from the [opposition] Front? He let us know that under the present

circumstances the military involvement of the Soviet Union in Romanian affairs might not be

regarded in the context of ‘the Brezhnev doctrine.’” Repudiating “any interference in the

domestic affairs of other states,” Aboimov— probably referring to the then ongoing US invasion

of Panama— proposed instead “that the American side may consider that ‘the Brezhnev doctrine’

is now theirs as our gift.”

The newly accessible Romanian documents, obtained by Romanian historians Vasile

Preda and Mihai Retegan, bring to light the Soviet reaction to the Romanian events in Timisoara

and Bucharest through the perspective of the Romanian ambassador in Moscow, Ion Bucur. His

cables, now declassified, illustrate the isolated and paranoid stance of the Ceausescu regime at the

height of its final crisis.

The events of December 1989 in Romania started, inconspicuously enough, with the

attempted relocation of the ethnic Hungarian Calvinist pastor László Tökés from his parish in

Timisoara. The failed attempts of the police (Militia) forces, joined by the secret police

(Securitate), to remove the pastor from his residence enraged the local population. Dispelling the

so-called “historical discord” between Hungarians and Romanians in the border region, the

population of Timisoara united together to resist the abuses of the regime.

Ceausescu’s reaction was a violent outburst. Blaming “foreign espionage agencies” for

inciting “hooligans” the ordered the Militia, the Securitate, the patriotic guards and the army to

use all force necessary to repress the growing challenge to the “socialist order.” The repression

caused over 70 deaths in the first few days alone; hundreds suffered injuries. By 20 December

however, it became clear that the popular uprising could not be put down without causing

massive casualties, an operation which the army did not want to undertake while Ceausescu was

For more information, please contact the CWIHP at Coldwar1@wwic.si.edu or 202.691.4110 or Mircea

Munteanu at MunteanuM@wwic.si.edu or 202.691.4267

See Thomas Blanton, “When did the Cold War End” in CWIHP Bulletin #10, (March 1998) pp. 184-191.

Page 3

out of the country. After the army withdrew in the barracks on 20 December, the city was

declared “liberated” by the demonstrators.

Ceausescu returned from a trip in Iran on 20 December and immediately convened a

session of the Politburo. He demanded that a demonstration be organized in Bucharest

showcasing the support of the Bucharest workers for his policies. The demonstration proved to be

a gross miscalculation. The popular resentment had, by that time, reached a new peak: The

demonstration quickly degenerated into chaos and erupted in an anti-Ceausescu sentiment. The

violent suppression of the Bucharest unrest rivaled that of Timisoara.

Securitate, police and army

forces fired live ammunition into the population in Piata Universitatii (University Plaza) and

close to Piata Romana (Roman Square).

The following documents show the attempts of the Romanian regime to maintain secrecy

on the events taking place in Romania— even with regard to its increasingly estranged Soviet ally.

From restricting the access of Russian tourists in Romania beginning with 18 December

(Document No. 1) to the demands made by the Romanian embassy in Moscow to the Soviet

leadership to prevent the Soviet media from publishing news reports about “alleged events”

taking place in Timisoara, Cluj and, later, Bucharest (Documents Nos. 4 and 5),Bucharest sought

to limit the damage to the regime’s image of stability. Afraid that information about the events

taking place in Romania would tarnish Ceausescu’s image of “a world leader,” the Foreign

Ministry instructed the Romanian embassies not to respond to any questions concerning the

“alleged” events and demanded that all actions taken by the Romanian government were

legitimate by virtue of its sovereignty. (Document No. 2).

The documents also present a picture of a regime grasping at straws, accusing even

former allies of conspiracy, and believing that isolation would insure its survival. Ceausescu’s

longstanding hysteria about the machinations of “foreign espionage agencies” — and his growing

mistrust towards Soviet leader Mikhail Gorbachev— reached new heights in his accusation that

turmoil in Romania was used by the Warsaw Pact to oust him (Ceausescu) from office, a

suggestion that struck Aboimov as utter “insanity.” (Documents Nos. 5 and 7). Quite the

contrary, the US-Soviet conversations suggest, was actually the case.

Official statistics place the death figure at 162 dead (73 in Timisoara, 48 in Bucharest, and 41 in the rest

of the country) and 1107 wounded (of which 604 in Bucharest alone).

There were persistent rumors, during and after the 1989 events in Romania that the Soviet KGB sent

numerous agents in Romania in December 1989. Some accounts accused the KGB of attempting to

destabilize the regime while others accused them of attempting to shore it up. Likely both accounts are

somewhat exaggerated. While it is clear that the KGB was interested in obtaining information about the

events, it is unlikely that it attempted to interfere, either way in the unfolding of the events. It is more likely

that the closing of the borders both with the USSR but also with Hungary and Yugoslavia, is likely that

stranded numerous transistors on Romanian territory.

Page 4

Document 1

Telegram from the Romanian Embassy in Moscow

to the Ministry of Foreign Affairs (Bucharest)

18 December 1989, 12:35 pm

Comrade Ion Stoian, Candidate Member of the Executive Political Committee

of the Central

Committee of the Romanian Communist Party (CC PCR), Foreign Minister,

1. We took note of your instructions (in your telegram nr. 20/016 750 of 17 December

1989)

and we will conform to the orders given.

We have taken actions to implement your instructions, both at the consular section of the

Embassy and at the General Consulate in Kiev.

[Furthermore] we would [like to] inform that the Director of the TAROM

office [in

Moscow] received, through his own channels, instructions regarding foreign citizens traveling to

our country.

2. Considering the importance of the problem and the nature of the activity of issuing

visas to Soviet citizens, we would like to mention the following problems [which have arisen],

[problems] to which we would like you to send us your instructions as soon as possible.

A. Beginning with the morning of 18 December of this year, Soviet citizens have begun

to make telephonic inquiries to the Embassy from border crossings into Romania, implying that

there are hundreds of vehicles which are not allowed to cross [the border] into our country. [W]e

anticipate that the Soviet government will ask for an explanation with regard to this decision

taken [by the Romanian government]. We ask that instructions be sent explaining the way we

must deal with the situation if it arises.

B. Continuously, at the Consular Section, we have given transit visas to Soviet Jews

who have the approval [of the Soviet government] to emigrate to Israel, as well as to foreign

students studying in the Soviet Union. Since the director of the TAROM office has received

instructions that he is to continue boarding transit passengers without any changes, we would like

to request instructions with regard to the actions we must take in such situations.

C. Considering the great number of Romanian citizens that are living in the Soviet

Union who during the holidays travel to our country, we would like to know if we should issue

them visas.

D. For business travel to Romania, the instructions given to TAROM are that the

applicants must show proof [of an invitation] from the ir Romanian partners.

Please inform whether we must inform the Soviet government of this requirement since

the official Soviet delegations use, for their travels to Bucharest, exclusively AEROFLOT

and

that we have no means of [us] controlling the planning of such travels.

Politburo

The 17 December telegram is not available at this time.

The state-owned Romanian National Airline— Transportul Aerian Român

Soviet Airlines.

Page 5

We are experiencing similar problems in dealing with the possible situation of Soviet

citizens with tourist passports, which have received a visa prior to the [17 December 1989]

instructions and who will be using AEROFLOT for their travel to Romania.

E. We request that the Civil Aviation Department send instruction to the TAROM office

regarding the concrete actions that should be taken in connection with the 20 December flight

[from Moscow to Bucharest] so that they are able to make the final decision, during boarding,

regarding the passengers [that are to be allowed on to the plane].

We would [like to] mention that the list of passengers is given to the Director of

TAROM, from AEROFLOT or other [travel] companies, without any mention of the purpose of

the trip.

(ss) [Ambassador] Ion Bucur

[Source: Archives of the Ministry of Foreign Affairs— Arhivele Ministerului Afacerilor Externe

(AMAE), Moscow/1989, vol. 10, pp. 271-272. Translated for CWIHP by Mircea Munteanu]

Document 2

Telegram from the Minister of Foreign Affairs (Bucharest) to all Embassies

19 December 1989

Cde. Chief of Mission,

In case you are asked during the exercise of your diplomatic attributes (we repeat: only in

case you are asked) about the so-called events taking place in Timisoara, reiterate, with all clarity,

that you have no knowledge of such events. After this short answer, and without allowing you to

be drawn into a prolonged discussion, resolutely present the following:

We strongly reject any attempts to intervene in the internal affairs of S.R. Romania, a free

and independent state. [We reject] any attempt to ignore the fundamental attributes of our

national independence and sovereignty, any attempt at [harming] the security interests of our

country, of violating its laws. The Romanian [government] will take strong actions against any

such attempts, against any actions meant to provoke or cause confusion, [actions] initiated by

reactionary circles, anti-Romanian circles, foreign special services and espionage organizations.

The [Romanian] socialist state, our society, will not tolerate under any circumstances a violation

of its vital interests, of the Constitution, and will take [any] necessary action to maintain the strict

following of the letter of the law, the rule of law, without which the normal operation of all

spheres of society would be impossible. No one, no matter who he is, is allowed to break the laws

of the country without suffering the consequences of his actions.

Instruct all members of the mission to act in conformity with the above instructions.

Inform [the Minister of Foreign Affairs] immediately of any discussions on this topic.

Aurel Duma [Secretary of State

, MFA]

[Source: Archives of the Ministry of Foreign Affairs— Arhivele Ministerului Afacerilor Externe

(AMAE), Ministry Telegrams, vol. 4/1989, pp. 387-388. Translated for CWIHP by Mircea

Munteanu.]

Assistant Deputy Minister— Secretar de State.

Page 6

Document 3

Telegram from the Romanian Embassy in Moscow

to the Ministry of Foreign Affairs

21 December 1989, 7:35 am

Cde. Ion Stoica, Minister [of Foreign Affairs],

Cde. Constantin Oancea, Deputy Minister [of Foreign Affairs],

DRI

On 20 December 1989, during a discussion with G. N. Gorinovici, Director of the

General Section for Socialist Countries in Europe, I expressed [the Romanian government’s] deep

indignation in regards with the inaccurate and tendentious way in which the Soviet mass media is

presenting the allegedevents taking place in Timisoara. I stressed that the stories made public by

radio and television are based on private, unofficial sources, and not on truthful information.

Many stories refer to the Hungarian press agency MTI, which is known for its antagonistic

attitude towards our country. I mentioned that V. M. Kulistikov, Deputy Chief Editor of the

publication Novoe Vremia, during an interview given to Radio Svoboda, expressed some opinions

vis-ŕ-vis Romania with are unacceptable. I brought to his [Gorinovici’s] attention the fact that on

19 December, Soviet television found it necessary to air news regarding the events in Timisoara

in particular, and in Romania in general, four separate occasions.

I argued that such stories do not contribute to the development of friendly relations

between our two countries and that they cannot be interpreted in any other way but as an

intervention in the internal affairs concerning [only] the Romanian government. I asked that the

Soviet government take action to insure the cessation of this denigration campaign against our

country and also to prevent possible public protests in front of our embassy. Gorinovici said that

he will inform the leadership of the Soviet MFA. In regards with the problems raised during our

discussion, he said that, in his opinion, no campaign of denigrating Romania is taking place in the

Soviet Union. “The mass media had to inform the public of the situation,” Gorinovici indicated,

in order to “counter-balance the wealth of information reaching the Soviet Union through

Western airwaves. Keeping silent on the subject would have only [served to] irritate the Soviet

public.” Following this statement, he recapitulated the well-known Soviet position with regards to

the necessity of allowing a diversity of opinions and ideas be expressed in the context of

informing the Soviet public about world events.

(ss) [Ambassador] Ion Bucur

[Source: Archives of the Ministry of Foreign Affairs— Arhivele Ministerului Afacerilor Externe,

Moscow/1989, vol. 10, pp. 297-298. Translated for CWIHP by Mircea Munteanu.]

Directia Relatii I— Directorate 1, Socialist Countries, Europe

Page 7

Document 4

Informational Note from the Romanian Embassy in Moscow

to the Ministry of Foreign Affairs (Bucharest)

21 December 1989, 8:00 am

Cde. Ion Stoian, Minister of Foreign Affairs,

Cde. Costantin Oancea, Deputy Foreign Minister,

DR1

During the evening of 20 December 1989, I was invited in audience at I. P. Aboimov,

Deputy Foreign Minister of USSR. He related to me the following:

1. Lately, the Soviet press published news in connection to events unfolding in Romania,

specifically with the events in Timisoara. It is true that some of the published materials are based,

generally, on foreign [i.e. not Romanian] sources. It is evident that the [Soviet] mass media need

information on the basis of which to inform the public. Aside from this, during meetings with

foreign journalists, there were many requests addressed to the Soviet [government] to state its

position in regards with the events taking place in Romania as they were presented by various

press agencies. Furthermore, during his recent visits in Brussels and London, [Foreign Minister

Edward] Shevardnadze

was asked to state his opinion vis-ŕ-vis those events. In London, after

the official talks ended,

the Soviet Foreign Minister had a difficult time convincing [Prime

Minister Margaret] Thatcher that there should be no comments to the press on the events

allegedly taking place in Romania. The [Romanian] Foreign Ministry is also informed that

interest in this matter was expressed during working meetings of the Second Congress of the

People’s Deputies taking place in Moscow at this time.

The [Soviet] ambassador in Bucharest

was instructed to contact the Romanian government and obtain, from authorized officials,

information to confirm or refute the version of the events distributed by foreign press agencies.

To this date, the Soviet Embassy was unable to obtain and transmit any such information.

Due to such problems, the Soviet government asks that the Romanian government send

an informational note, even one that is restricted [cu caracter închis] regarding the events that are

really taking place in Romania. [The Soviet government] is interested in receiving information

that is as comprehensive as possible. If information is not received, it would be extremely

difficult to create an effective set of directions for the Soviet mass media, with which there are,

even so, many difficulties. [The Soviet government] is worried that, based on the news reported

in the press, some of the deputies participating at the sessions, would ask that the 2

Congress of

the People’s Deputies take a position vis-ŕ-vis the alleged events taking place in Romania. The

MFA prepared for the deputies an information note in which it stresses that it does not have any

official information, but it is possible that this argument will not accepted long. Based on the

information available to the MFA, the Congress will adopt a resolution with regards to the US

military actions in Panama.

Of course, there is no connection between the two events. In Panama, a foreign military

intervention is taking place, while in Romania the events are domestic in nature. I. P. Aboimov

stressed his previous request that the Romanian government send, in the spirit of cooperation

Edward Sevardnadze traveled to Brussels and London at the end of 1989. On 19 December he met at

NATO HQ with NATO Secretary General Manfred Woerner and Permanent Representatives of NATO

countries.

Prime Minister Thatcher met Shevardnadze in London on 19 December 1989.

The Second Congress of the People’s Deputies began its session on 12 December 1989.

Page 8

between the two countries, an informational note truthfully describing the current situation in the

country.

2. The Soviet MFA received a series of complaints that the border between the Soviet

Union and Romania has been closed for Soviet citizens, especially tourists. The Soviet

government was not previously informed with regards to this development. [T]his omission

causes consternation. The Soviet government is not overly concerned with the situation, but

[notes that] it creates difficulties with tourists that have already paid for and planned their

vacations accordingly.

3. With regards to the above statements, I said that I would, of course, inform Bucharest

of this. At the same time, I expressed the displeasure [of the Romanian government] with the fact

that the Soviet radio, television and newspapers have distributed news regarding events in

Romania taken from foreign news agencies, agencies that are distributing distorted and overtly

antagonistic stories regarding the situation in Romania. I gave concrete examples of such stories

published in newspapers such as Izvestia, Pravda, Komsomolskaia Pravda, Krasnaia Zvezda,

stories distributed by western press agencies as well as the Hungarian Press Agency MTI, which

is known for its antagonistic attitude towards our country. In that context, I mentioned that the

Romanian government has not requested that the Soviet Union inform it concerning events

unfolding in Grozny or Nagornîi-Karabah, nor has it published any news stories obtained from

Western press agencies, believing that those [events] are strictly an internal matter concerning

[only] the Soviet government.

I expressed my displeasure with the fact that some Soviet correspondents in Bucharest—

including the TASS correspondent— have transmitted materials from unofficial sources, which

contain untruthful descriptions of the events and which create in [the mind of] the Soviet public

an erroneous impression of the situation existing in our country. I stressed the point that such

behavior is not conducive to strengthening the relationship between our peoples and

governments, on the contrary, causing [only] serious damage [to said relationship]. I brought to

the attention of the Deputy Foreign Minister in no uncertain terms that a resolution of the

Congress of the People’s Deputies [concerning] the alleged events taking place in Romania

would be an action without precedent in the history of relations between the two countries and

would cause serious damage to the relationship.

At I. P. Aboimov’s question, I described the events regarding the situation of pastor

László Tökes, as described in your memorandum, stressing that this information does not have an

official character. I presented, in no uncertain terms, the decision of [the government of] Romania

to reject any attempts at interference in the internal matters of Romania. I expressed the decision

[of the Romanian leadership] to take any necessary measures against disruptive and diversionary

actions perpetrated by reactionary, anti-Romanian circles, by foreign special services and

espionage agencies (servicii speciale si oficinele de spionaj staine). With regard to the issue of

tourists crossing the border in Romania, I said that I did not posses an official communication in

this regard. I suggested that some temporary measures were adopted due to the need to limit

access of certain groups of tourists [in the country]. [Those limitats were imposed] due to

difficulties in assuring their access to hotel rooms and other related essential conditions. Those

limitations do not apply to business travel or tourists transiting Romania. I reminded [I. P.

Aboimov] that the Soviet government had introduced at different times such limitations on travel

for Romanian tourists to certain regions [of the Soviet Union] (Grozny and Armenia), which

[had] provoked dissatisfaction.

4. The conversation took place in a calm, constructive atmosphere.

(ss) [Ambassador] Ion Bucur

Page 9

[Source: Archives of the Ministry of Foreign Affairs— Arhivele Ministerului Afacerilor Externe

(AMAE), Telegrams, Folder: Moscow/1989, vol. 10, pp. 299-302. Translated for CWIHP by

Mircea Munteanu.]

Document 5

Information Note from the Romanian Embassy in Moscow

to the Ministry of Foreign Affairs

21 December 1989, 2:00 pm

Comrade Ion Stoica, Minister of Foreign Affairs,

1. On 21 December 1989, at 12:00 pm, I paid a visit to Deputy Foreign Minister I. P.

Aboimov to whom I presented a copy of the speech given by Comrade Nicolae Ceausescu,

General Secretary of the Romanian Communist Party [PCR] and President of the Socialist

Republic of Romania [SRR], on the 20 December 1989 over radio and television. I. P. Aboimov

made no comments with regard to the speech. He requested that the Soviet side receive

information as to whether,during the events taking place in Timisoara, any deaths had occurred

and what the current situation in the city was.

2. Aboimov said that during the 19 December discussions between the Soviet ambassador

in Bucharest and Cde. Nicolae Ceausescu, the latter expressed his disapproval with the official

declarations made by Soviet officials concerning the events in Timisoara. He [Ceausescu] said

that those [actions taking place in Timisoara] are the result of strategies developed beforehand by

[member nations of] the Warsaw Treaty Organization (WTO). [Ceausescu] suggested that certain

officials in Bucharest told ambassadors from socialist countries that they have information with

respect to the intention of the Soviet Union to intervene militarily in Romania.

As for the so-called official declarations [Aboimov added], they probably refer to a reply

made by Cde. E[dward] Shevardnadze, [Soviet] Minister of Foreign Affairs to a question from a

Western journalist during his trip to Brussels. [The question] referred to the events in Timisoara

and [the question of] whether force was used there. Cde. Shevardnadze answered that “I do not

have any knowledge [of this], but if there are casualties, I am distressed.” Aboimov said that, if

indeed there are casualties, he considered [Shevardnadze’s] answer justified. He stressed that E.

Shevardnadze made no other specific announcement in Brussels [with regards to the events in

Timisoara]. Concerning the accusations that the actions [in Timisoara] were planned by the

Warsaw Pact, and specifically the declarations with regard to the intentions of the USSR,

Aboimov said that, personally, and in a preliminary fashion, he qualifies the declarations as

“without any base, not resembling reality and apt to give rise to suspicion. It is impossible that

anybody will believe such accusations. Such accusations”— Aboimov went on to say— “have

such grave repercussions that they necessitate close investigation.”

He stressed that the basis of interaction between the USSR and other governments rested

on the principles of complete equality among states, mutual respect, and non-intervention in

internal affairs.

(ss) [Ambassador] Ion Bucur

[Source: Archives of the Ministry of Foreign Affairs— Arhivele Ministerului Afacerilor Externe

(AMAE), Moscow/1989, vol. 10, pp. 303-304. Translated for CWIHP by Mircea Munteanu.]

Ceausescu repeatedly accused the Soviet Union in December 1989 of planning an invasion of Romania.

Page 10

Document 6

Telegram from the Romanian Embassy in Moscow

to the Ministry of Foreign Affairs (Bucharest)

22 December 1989, 07:30 am

Cde. Constantin Oancea, Deputy [Foreign Affairs] Minister

Directorate 1— Socialist Countries, Europe

During a conversation between N. Stânea and V. L. Musatov, Deputy Director of the

International Department of the Central Committee (CC) of Communist Party of the Soviet Union

(CPSU) [Musatov], referring to the situation in Eastern European countries, declared:

The processes taking place [in Eastern Europe] are the result of objective needs.

Unfortunately, these processes taking place are [sometimes] incongruous. In some countries, such

as Hungary and Poland, the changes that took place went outside the initial limits planned by the

[local] communists, who have [now] lost control. The situation is also becoming dangerous in

Czechoslovakia and the German Democratic Republic [GDR]. At this time, in Bulgaria the

[Communist] Party is trying to maintain control, however, it is unknown which way the situation

will evolve. As far as it is concerned, the CPSU is trying to give aid to the communists.

Representatives of the CC of the CPSU have been or are at this time in the GDR [and]

Czechoslovakia to observe the situation personally. The attitude towards the old leadership is

regrettable. For example, [East German Communist Party leader] E[rich] Honecker will be

arrested. In the majority of these countries there are excesses against the communists. The Soviet

government is preoccupied with the future of “Our Alliance.” [The Soviet government] is

especially interested in the evolution of events in the GDR, in the background of the discussions

taking place regarding reunification. The Soviet Union is following all these events, but is not

getting involved in the internal affairs of the respective countries.

(ss) [Ambassador] Ion Bucur

[Source: Archives of the Ministry of Foreign Affairs— Arhivele Ministerului Afacerilor Externe

(AMAE), Moscow/1989, vol. 10, p. 313. Translated for CWIHP by Mircea Munteanu.]

Document 7

Telegram from the Romanian Embassy in Moscow

to the Ministry of Foreign Affairs (Bucharest)

22 December 1989, 04:20 pm

Cde. Ion Stoian, Minister of Foreign Affairs,

Page 11

On 22 December 1989, at 02:00 pm I. P. Aboimov, Deputy Foreign Affairs Minister,

called me at the Soviet Ministry of Foreign Affairs. Accompanying me was I. Rîpan, [Embassy]

secretary. V. A. Lapsin, [Soviet MFA] secretary was also present.

Aboimov said that he was instructed to present, on behalf of the Soviet leadership, the

following reply to the message sent [by the Romanian government] through the Soviet

ambassador in Bucharest [during his discussion with Nicolae Ceausescu on 19 December].

“The message sent [by] the Romanian nation on 20 December of this year, has been

carefully examined in Moscow. We consider the problems raised in the message as very serious,

since they are dealing with the basic issues of our collaboration.

In the spirit of sincerity, characteristic for our bilateral relations, we would like to

mention that we are surprised by its tone and the accusations regarding the position and role of

the Soviet Union with respect to the events taking place in Timisoara. We reject wholeheartedly

the statements with regard to the anti-Romanian campaign supposedly taking place in the Soviet

Union, not to mention the accusation that the actions against Romania have allegedly planned by

the Warsaw Treaty Organization [WTO]. Such accusations are unfounded and absolutely

unacceptable. Just as absurd are the declarations of certain Romanian officials who are suggesting

that the Soviet Union is preparing to intervene in Romania. We are starting, invariably, from the

idea that, in our relations with allied nations, as well as with all other nations, the principles of

sovereignty, independence, equality of rights, non-intervention in the internal affairs. These

principles have been once again confirmed during the [WTO] Political Consultative Committee

summit in Bucharest.

It is clear that the dramatic events taking place in Romania are your own internal

problem. The fact that during these events deaths have occured has aroused deep grief among the

Soviet public. The declaration adopted by the Congress of the People’s Deputies is also a

reflection of these sentiments.

Furthermore, I would like to inform you that our representative at the UN Security

Council has received instructions to vote against convening the Security Council for [the purpose

of] discussing the situation in Romania, as some countries have proposed. We consider that this

would be an infringement of the sovereignty of an independent state by an international

organization.

We want to hope that, in the resolution of the events in Romania, wisdom and realism

will prevail and that political avenues to solve the problems to the benefit of [our] friend, the

Romanian nation, will be found.

Our position comes out of our sincere desire not to introduce into our relationship

elements of suspicion or mistrust, out of our desire to continue our relations normally, in the

interest of both our nations, [and in the interest of] the cause of peace and socialism.

I. P. Aboimov asked that this message be sent immediately to Bucharest.

(ss) [Ambassador] Ion Bucur

[Source: Archives of the Ministry of Foreign Affairs— Arhivele Ministerului Afacerilor Externe

(AMAE), Telegrame, Folder Moscow/1989, vol. 10, pp. 324-325. Translated for CWIHP by

Mircea Munteanu]

Ceausescu had accused the Soviet leadership, in cooperation with “other Warsaw Pact members” of

masterminding the events taking place in Timisoara, and of preparing an attack on Romania.

Posted in Uncategorized | Tagged: cpadcr decembrie 1989, decembrie 1989, diplomatic documents on december 1989 romania, General Stanculescu, iulian vlad, marian valer, nicu ceausescu, Richard Andrew Hall, securisti decembrie 1989, sibiu rombac, soviet tourists december 1989, turisti sovietici decembrie 1989, usla decembrie 1989, victor stanculescu | 3 Comments »

Oare cine nu crede in folosirea gloantelor dum-dum sau vidia in decembrie 1989?

Posted by romanianrevolutionofdecember1989 on June 7, 2009

PAVEL CORUT, STEFAN DEMETER, TEODOR UNGUREANU, VLADIMIR BELIS, DAN VOINEA

1) Pavel Corut (ocupatie inainte de 1990: securist)

“…nu a existat o garda speciala care sa fi depus un juramint de credinta de legionar fata de dictator, nu au existat lunetisti dotati cu sisteme de ochire cu infrarosii, nu s-a tras cu gloante vidia…”

Paul Cernescu (aka Pavel Corut), “Cine a tras in noi?” Expres Magazin, nr. 65 (42) 1991, p. 12.

“…Treburile pareau sa se fi indreptat catre directia buna, dar in dimineata zilei de 23 decembrie [sic. 24 decembrie], capitanul P.I. m-a informat ca in fata ministerului sint doua masini blindate cu teroristi de la U.S.L.A., lichidati de tanchistii nostri. Discutase cu locotenentul (comandant de pluton) care facuse isprava si acesta mindru de fapta sa, se laudase ca intentionase chiar sa se urce cu tancul pe ei, dar nu a reusit. Soldatul curier de corospondenta din organigrama compartimentului m-a informat ca peste noapte santinela din postul 2 il impuscase mortal pe ofiterul comandant de garda, un tinar locotenent. Mai tirziu am citit relatari fanteziste si patetice referitoare la moartea acestui ofiter, “lovit de gloante vidia si explozive.” Nu este singurul militar mort in accident de lupta….”

2) col. Stefan Demeter (sef al birou de servicii si inzestrare al (atunci) Inspectoratului judetean al M.I.):

“Dupa munitia folosita si zgomotele auzite in oras, rezulta clar ca pina in seara de 22 decembrie s-a tras cu pistoale mitraliera model 1963, de 7,62. Nu s-a folosit munitia “Dum-Dum” cu virf exploziv, interzisa de Tribunalul de Haga. Din 1989 si armamentul “Stecikin” car folosea munitie de 9 mm scurt a fost retras din toate inspectoratele judetene ale M.I. S-a vorbit mult despre gloante vidia. Motivul e simplu: materialul vidia e foarte casant si ar distruge teava armei. Este, deci, pe cit de inutil, pe atit de scump. “Exemplele” prezentate ca “gloante vidia” erau, de fapt, miezuri de otel ale gloantelor de 7,62.”

Radu Ciobotea, “M.I.–Martor Incomod,” Flacara, nr. 33, 14 august 1991, pp. 4-5.

3) procuror ceausist Teodor Ungureanu (Facultatea de Drept, promotia 1978) care n-a vazut si n-a gasit nici un terorist in decembrie 1989, sau dupa…gazdat de catre Jurnalul National in perioada 2004-2005 (cam 10 articole)

http://mariusmioc.wordpress.com/2009/04/14/procuror-teodor-ungureanu-diversiunea-3-gloantele-vidia-erau-miezurile-de-otel-care-intrau-in-alcatuirea-proiectilului-762-mm/

La cele de mai sus va trebui să adăugăm fabulaţiile cu privire la celebrele “gloanţe-widia”. Prin lansarea acestei aberaţii, cei mai de seamă reprezentanţi ai Armatei s-au compromis lamentabil. Ceea ce prezentau în emisiuni tv ori în paginile unor ziare ca fiind teribilele instrumente ale morţii, nu erau nimic altceva decât miezurile din oţel care intrau în alcătuirea internă a proiectilului cal. 7,62 mm-scurt destinat armelor tip AKM. Tot aşa aveau să fie făcute speculaţii asupra folosirii muniţiei explozive (de tip dum-dum), de către persoane care erau fie străine de efectele povocate asupra corpului uman de proiectile cu diverse energii cinetice (la momentul străpungerii), ori de fragmente din proiectile dezmembrate la un anterior impact cu un corp dur, fie de cei angajaţi într-o reală acţiune de dezinformare.

4) Vladimir Belis

dl profesor Vladimir Belis, care in decembrie 1989 era directorul Institutului de Medicina Legala Mina Minovici din Bucuresti

Povestile despre teroristi care trageau cu gloante “”dum-dum””, “”gloante cu cap vidia”” sau gloante de calibru mare, atipice pentru unitatile militare romanesti, vor ramane din cauza asta doar niste povesti care nu pot fi confirmate sau infirmate.

Belis nu a vazut cadavrele ceausestilor, Jurnalul National

5) si cu voia dvs.

Generalul Dan Voinea (procuror militar din 1982)

Dan Voinea, citat pe forumul asociatiei 21 decembrie 1989, nu exista victime de la dum-dum

“Toti alergau dupa un inamic invizibil”

Romulus Cristea
Joi, 22 Decembrie 2005

Interviu cu general-magistrat Dan Voinea

Romulus Cristea: Munitia speciala, gloantele cu cap vidia sau dum-dum, a provocat victime? Presa de la acea vreme a fost plina cu astfel de relatari…
– Nu exista victime (persoane impuscate) nici de la gloantele cu cap vidia, nici de la dum-dum. Pe durata evenimentelor s-a folosit munitie de razboi, munitie normala care se gasea la vremea respectiva in dotarea Ministerului de Interne si a Ministerului Apararii Nationale. Confuzia si informatiile false au aparut de la faptul ca se foloseau calibre diferite si, deci, zgomotul produs era altfel perceput.

Deci care este firul care reuneste aceste cinci cazuri?

Toti oameni patati de regimul Ceausescu,

si mai ales patati de relatii sau vulnerabilitatea lor fata cu fosta securitate…

deci putem intelege destul de usor de ce EI nu cred

in folosirea gloantelor dum-dum sau vidia in decembrie 1989…

Posted in Uncategorized | Tagged: dan voinea, decembrie 1989, decembrie 1989 diversiunea, gloante dum-dum decembrie 1989, gloante vidia decembrie 1989, pavel corut, Richard Andrew Hall, stefan demeter, teodor ungureanu, teodoru ungureanu, teroristii din 1989, vladimir belis | 1 Comment »

Romania’s December 1989 Subterranean Blues

Posted by romanianrevolutionofdecember1989 on June 6, 2009

A murit generalul Ioan Geoana, “fostul custode, ca şef al Apărării Civile, în decembrie ’89, al tunelurilor secrete din Bucureşti. Tunelurile prin care s-ar fi ascuns şi ar fi apărut, ca din senin, aşa-zişii “terorişti”.” Adevarul 2006

pacat si in zadar fiindca multi romani nu cred nici in tunelurile, nici in teroristii acestea.

de exemplu Dan Voinea…

(Dan Voinea este slavit de catre Sorin Iliesiu asa: Justiţia română a dovedit diversiunea “teroriştii” şi nu a găsit nici un terorist printre morţi, răniţi sau arestaţi. D-l gen. Dan Voinea spune clar: “Teroriştii nu au existat. S-a minţit pentru a-i ascunde pe adevăraţii criminali”….Rechizitoriul Justiţiei române, spiritul acestora regăsindu-se în Raportul [Raport Final CPADCR]…)

Dan Voinea cu Romulus Cristea, “Toti alergau dupa un inamic invizibil,” Romania Libera, 22 decembrie 2005

Tunelurile secrete ale mincinosilor

– Ani de zile s-a tot vorbit despre tunelurile secrete pline de teroristi care ieseau si ucideau

oamenii de pe strada sau din diverse institutii… Exista vreo marturie credibila, vreun document?

– Nu putem califica aceste informatii nici macar ca tinand de domeniul legendei. E o minciuna! O alta minciuna! Bucurestiul, ca de altfel toate marile orase, e brazdat subteran de tot felul de tuneluri, unele pentru canalizare, gospodarirea apei, electricitate si alte scopuri. De altfel, Capitala are in subteran tuneluri realizate in urma cu sute de ani. Aceste tuneluri nu au constituit adaposturi pentru teroristi. Recent, am participat la o reconstituire pe teren, la asemenea asa-zise tuneluri secrete folosite de teroristi. Era un simplu canal pentru distribuirea apei potabile. Deci am constatat ca a fost vorba de o minciuna.

——————————————————————–

Un alt procuror care argumenteaza ca Voinea, dar si mai rau este Teodor Ungureanu…

In mod artificial, in chiar interiorul cladirii supraaglomerata cu militari, s-a creat suspiciunea infiltrarii unor “elemente teroriste”, care misunau prin catacombe, tuneluri, canalizariâ€¦

Procurorul Teodor Ungureanu in Jurnalul National

fiindca Voinea s-a compromis jalnic, sprijinatorii lui acum fac recurs la Teodor Ungureanu…

Pe toate canalele de comunicare către “publicul telespectator” se făceau cunoscute luptele din interiorul CC-ului, pentru respingerea “teroriştilor”, musai securişti, care foloseau o reţea de tuneluri secrete. Fără îndoială, orice clădire cu destinaţie împortantă în structurile statale dispune de spaţii de adăpostire în caz de atac aerian, precum şi de căi de comunicaţie subterane apte să asigure o retragere de urgenţă.

Voinea al doilea: Teodor Ungureanu

—————————————————

numai ca Gheorghe Balasa si altii care au patruns in Sediul Directiei V-a a Securitatii au descoperit printre altele–precum gloante dum-dum–“dosarul cu toate tunelurile de sub Bucuresti, cu iesiri si evacuari din cladiri importante, cum sint: C.C., Cotroceni, Casa Poporului, Primaverii (cu vilele din imprejurimi si insula din lac). Pe aceste scheme se arata exact sistemul de comunicare intre ele;”

BALASA GHEORGHE: Sint foarte intrigat de interviul acordat de dl. general Stanculescu ziarului “Tineretul Liber”, interviu in care acesta ocoleste adevarul.

Din Directia a V-a, din depozitul de munitie, au fost scoase pe 23-24 decembrie 1989 cartuse DUM-DUM, cartuse speciale care nu se potriveau la nici o arma din dotarea M.Ap.N. S-au gasit trei-patru cutii cu astfel de cartuse. Gloantele speciale, erau lungi de 5-6 cm si putin mai groasa decit un creion. Un astfel de cartus avea in virf o piatra alba, transparenta. Toate aceste cartuse i le-am prezentat personal, spre a fi filmate, d-lui Spiru Zeres. Toate cartusele speciale, in afara de DUM-DUM era de provenienta RFG-ista. Din Directia a V-a au fost predate U.M. 01305. Capitan doctor Panait, care a spus ca pina atunci nu vazuse astel de munitie, maior Puiu si captian Visinescu stiu de ele.

In fostul sediu C.C. P.C.R., toti cei impuscati in noaptea de 23 spre 24 decembrie ‘89 au fost impuscati cu gloante speciale. Un glont care trece prin zid e absurd sa-l cauti in trupul celui impuscat. Dar s-au mai gaist si altele in Directia a V-a, si anume:

–armele de vinatoare ale lui Ceausescu. Erau vreo 5 arme unicat cu infrarosii:

–pistoale de salon cu teava lunga pentru antrenament;

–generator de inalta frecventa pentru tortura;

–statii de emisie-receptie;

–aparatura de foto de ultimul tip;

–dosarul de pregatire al celor de la USLA. Era un dosar de aproximativ 25 cm grosime si cit am stat acolo, sa pazesc, am rasfoit aproape jumatate din el;

–dosarul cu toate tunelurile de sub Bucuresti, cu iesiri si evacuari din cladiri importante, cum sint: C.C., Cotroceni, Casa Poporului, Primaverii (cu vilele din imprejurimi si insula din lac). Pe aceste scheme se arata exact sistemul de comunicare intre ele;

–buletine de identitate cu biletul inauntru pe care scria: “disparut in timpul anchetei”;

–casetele cu toate filmele facute cu vizitele lui Ceausescu;

–trei fisete cam de 1 m fiecare, pline cu pasapoarte. De exemplu erau trei pasapoarte cu aceeasi fotografie dar cu nume diferite;

–un dosar in care erau trecute diverse persoane aflate sub supravegherea anumitor ofiteri USLA.

–Impreuna cu mine, in cladirea CC PCR–corp. B. au mai fost si cunosc acestea urmatorii: ing. Minea Radu, Catalin Constantin, Varban Viorel, Catalin Crosu, Costel Ciuhad, Neagu George, Stoica Florin, maior Puiu si capitan Visinescu–de la regimentul de garda, capitan doctor Panait de la U.M. 01305 Bucuresti. Toate cele gasite au fost filmate de catre Spiru Zeres, iar apoi predate si transportate la U.M. 01305 Bucuresti pe 23 si 24 decembrie 1989.

(Expres, aprilie 1991)

—————————————————————

BACK DOOR MAN, THE DOORS

si hai sa citim dezvaluirile lui renumitul actor Ernest Maftei in 1991 (tot din Expres):

Dan Badea: Cine erau cei pe care i-a impuscat Dan Iosif?

Ernest Maftei: USLA! Venisera sa ne ajute si a venit sa ne’mpuste, dom’le! Ce dracu’, nu stiu? Au venit sa ne ajute. La demisol erau niste oameni de ai nostri, ca acolo erau niste usi blindate ca nu stiu ce-i. Si unui o deschis o usa dina asta si umbla la becuri. Si nu-am speriat ca ce-o fi fost acolo. Atunci vine USLA sa ne ajute. Vin 15 insi si 4 colonel, dom’le. Da! Si cind se duc jos, i-au impuscat pe toti ai nostri. Doi dintre ai nostri acolo au fost omoriti, erau revolutionari, oameni necajiti care s-au dus acolo sa moara. Si atunci ne-am dat seama ca astia ne omoara. Dar apoi vin sus. Au avut si ei 3 morti. Si-atunci i-am inconjurat: “Dezbracarea!” Pai da’ ce dracu’ dom’le?

Dan Badea: Atunci i-au dezbracat?

Ernest Maftei: Pai dar cum dom’le? I-au impuscat pe loc! Pai dar ne impuscau ei pe noi…

Dan Badea: Dan Iosif a spus ca nu i-a impuscat pe cei 15 USLASI…

Ernest Maftei: Da’ nu te lua cu el! A fost necesar de i-a’mpuscat acolo! Dar nu-i voie sa zica, fiindca nu vrea sa se afle. nu-i voie din cauza ca acu’ne conduce Securitatea. Chiar aia care au tras in noi sint pe posturi de conducere. Asculta ce spun! Ca USLA, coloana a 5-a, a fost cu Ceausescu. Nu ne-ar fi omorit? Vai de mine!…

Dan Badea: Despre teroristi ce ne puteti spune?

Ernest Maftei: Atunci cind s-au deschis usile, d-a intrat toata lumea, atunci au existat si asa-zisii teroristi. Cu salopete, cu arme ascunse. … Au intrat printre nio. Se de-aia, incepind cu 11 noaptea [23 decembrie 1989], acolo a fost razboi civil….Fug astia repede sa-l prinda si atunci am descoperit ca in fostul CC, intre ziduri, se circula. Era un culoar. In zid. Pai cum? …

Dan Badea: Pe unde credeti ca veneau teroristii?

Ernest Maftei: Eu ma miram asa, la un moment dat: cum dom’le, se trage, trag o jumatate de ora in plin si pe urma stau? Si zic: ba, baieti, de unde dracu vin? Era pe 23, de-acuma. Zic: de unde vin si unde se duc? de unde iau astia arme si inca nu-i videm? Ce crezi? Mi-am adus aminte, eu fiind batrin, ca la vila asta, care e a artistilor acuma, linga Biserica Alba, c-a fost vila lu’ Lupeasca. Si de-acolo, Carol al II-lea a facut tunel pa sub pamint pina la palat, ca sa duca la el. Venea cu masina, ca sa nu se vada lumea. Si la palatul regal trageau tare. Pai acolo, la vila aia, a fost armament mult. Stai sa vezi ce se intimpla. Era 1 noaptea, pe 23. Zic: ma copii, mergeti voi cu mine? Si ajung pina in dreptul blocului aia, cu astia….

(Ernest Maftei cu Dan Badea, “‘Iliescu putea sa fie eroul neamului, dar a pierdut ocazia!’,” Expres, nr. 36 (85), 10-16 septembrie 1991, pp. 10-11.)

————————————————–

alte martuiri despre tuneluri care se pare nu exista in imaginatia unora…

Cai de navigatie secrete sub Bucuresti

La 12 metri sub platoul Pietei Revolutiei exista o retea de catacombe prin care se circula cu barca

La 12 metri sub platoul Pietei Revolutiei exista o retea de catacombe prin care se circula cu barca. E vorba de culoare betonate, cu latimea de aproximativ doi metri, prin care curge un rau subteran adanc de un metru. Cu apa curata. Debitul raului secret e aproximat la 1,5 metri cubi pe secunda. La intrare, aceste cai navigabile care stabat Capitala sunt utilate cu barci pneumatice. Informatiile ne-au fost furnizate de Dan Falcan, seful sectiei de istorie a Muzeului Municipiului Bucuresti. Istoricul a cules toate datele existente despre catacombele Bucurestilor, mai vechi si mai noi, si le-a pus cap la cap pentru a-si face o imagine asupra istoriei orasului.

(IMG:http://news.softpedia.com/images//news/1913_6.jpg)

Capitala Romaniei are o traditie de secole in materie de tainite si coridoare secrete. Din datele pe care le detin istoricii, primele coridoare subterane demne de luat in seama au fost beciurile producatorilor de vinuri. Acestea aveau zeci de metri si erau atat de largi incat se circula cu carele. In secolul al XIX-lea au aparut edificiile care aveau tuneluri de refugiu, cum e tunelul care leaga Palatul Ghica Tei de Manastirea Plumbuita, lung de mai bine de un kilometru. In nordul Parcului Cismigiu, Biserica Schitu Magureanu e legata prin subterane de Palatul Cretzulescu .

Sub Palatul Golescu, situat langa stadionul Giulesti, a fost depistat un coridor subteran care da inspre lunca Dambovitei . Coridorul a fost folosit si de Tudor Vladimirescu. “De pe la 1826 ne-au ramas
cateva relatari care ne dau o imagine asupra catacombelor de sub capitala Tarii Romanesti. La acea vreme haiduceau in zona vestitii Tunsu si Grozea. Timp de multi ani, ei au bagat spaima in boierii din Bucuresti, in special in cei care aveau casele in zona actualei sosele Panduri. Ii calcau mereu, iar poterele nu puteau face nimic. Desi reuseau sa ii localizeze si sa-i incercuiasca, cand sa puna mana pe ei haiducii dispareau “intrand in pamant”, adica coborau in subteran. Astazi putem afirma ca sub aceasta sosea erau o multime de coridoare subterane, late de trei metri si inalte de doi metri. Dar toate datele acestea au palit atunci cand am intrat in contact cu alte informatii recente. Labirintul subteran vechi al orasului pare neinsemnat pe langa cel construit din ordinul lui Ceausescu. Datele mi-au parvenit de la militarii care au intrat in subteranele fostului Comitet Central, actualul Senat la Romaniei, respectiv de la maiorul Gheorghe Grigoras si capitanul Nicolae Grigoras, de la unitatea speciala de lupta antiterorista. Ei au intrat in aceste catacombe chiar pe 25 decembrie 1989, impreuna cu un grup de genisti si pirotehnisti”, explica muzeograful Dan Falcan.

Conform relatarii militarilor, la subsolul cladirii au gasit un tunel, nu prea lung, care coboara intr-un fel de cazarma. Opt camere cu paturi pliante. Din aceste camere pornesc mai multe culoare, unul ducand chiar pana la etajul II al cladirii. Pe un alt culoar se poate ajunge la un buncar mai larg, la 7 metri adancime. Se trece apoi de o usa blindata si se ajunge la un apartament spatios, la adancimea de 9 metri. Militarii au cautat apoi camera in care se afla sistemul de ventilatie si s-au trezit pe un nou culoar. Dupa ce au strabatut aproximativ 30 de metri au gasit o nisa cu o lada mare, in care erau 16 barci din cauciuc, cu pompe de umflare. Dupa alti 20 de metri militarii au observat ca peretii tunelului au alta culoare, sunt mai noi si sunt acoperiti cu un fel de rasina sintetica. Dupa inca 10 metri culoarul se infunda. Chiar la capat se afla un piedestal din lemn pe care era asezat un capac de WC. Au ridicat capacul iar sub el au gasit un chepeng de fier. L-au ridicat si au gasit… un rau cu apa curata, care curge intr-o matca artificiala din beton. Are latimea de circa 1,5 metri si adancimea de aproximativ un metru. Raul se afla la aproximativ 12 metri sub platforma Pietei Revolutiei . Cele 16 barci erau folosite de fapt pentru acesta cale de navigatie. Albia amenajata are pe lateral bare metalice facute pentru oprirea sau impulsionarea barcilor. “In opinia militarilor, raul secret duce catre un lacurile din afara orasului, in nord, si Dambovita, in sud-est” , subliniaza Falcan. Ofiterii au vorbit insa de existenta unui alt canal similar, la capatul unui alt tunel, precum si de un sistem de inundare a labirintului, pe sectiuni. In cazul in care un eventual fugar e urmarit, el poate inunda portiuni de tunel in spatele lui pentru a opri urmaritorii. A mai fost gasita o gura de iesire din labirint in curtea interioara a fostului CC, de unde, printr-o retea de canale, se poate intra in canalizarea orasului, de unde se poate iesi catre Dambovita. Reteaua are guri de iesire in Palatul Regal, Biserica Cretzulescu si magazinul Muzica. “In urma unor cercetari ulterioare a reiesit ca ramificatiile subterane au corespondenta cu circa 80 de obiective din Bucuresti, cum ar fi cladirea ASE, Casa Enescu, Opera Romana etc. Subliniez, relatari sunt ale unor ofiteri din cadrul armatei. Lucru foarte interesant, nimeni nu neaga existenta acestor cai de navigatie secrete, dar cand am incercat sa le exploram, nu ni s-a permis pe motiv ca… nu se poate”. Despre aceste galerii ale lui Ceausescu ne-a vorbit si Radulescu Dobrogea, presedintele asociatiei Ecocivica, fost inspector de mediu in Primaria Capitalei, omul care s-a ocupat multi ani de panza freatica a orasului. El sustine ca stie de aceste galerii ale lui Ceausescu si ca apa limpede care curge prin ele este panza freatica de sub oras.

Administratorii Senatului au vazut numai intrarea in catacombe

“Pot sa va spun ca am auzit despre aceste lucruri, dar nu le-am vazut. Exista o cale de comunicatie subterana care pleaca din Senat catre Piata Revolutiei, o cale care pleaca de la Palatul Regal catre Piata si inca una, tot din Palatul Regal, catre Biserica Cretzulescu. Intrarile in aceste cai de acces le-am vazut, dar unde se opresc, nu stiu, nu este treaba noastra sa cotrobaim pe acolo”, ne-a declarat inginer Constantin Bratu, directorul tehnic al administratiai cladirii Senatului Romaniei.

Sorin Golea

———————————

si in fine, se pare ca nici Romulus Cristea nu prea lua in serious declaratii lui Dan Voinea…are un site cu titlu

“Doar despre tuneluri, buncare, si forturi”… sigur e vorba numai despre cei care n-au existat si cei din care n-au aparut teroristii imaginari…ca intotdeauna…

http://rcristea.blogspot.com/2007/04/subteranele-oraului.html

14 aprilie 2007

SUBTERANELE ORAŞULUI

Paienjenis de drumuri interzise construite sub oras

Retea strategica de buncare si tuneluri

Aproape ca nu exista localitate urbana care sa nu fie brazdata subteran de retele de tuneluri. Despre vechile catacombe, si chiar despre mai recentele buncare si tuneluri existente sub orase precum Bucuresti, Timisoara, Arad, Braila, Galati, Suceava, Constanta, Cluj sau Focsani exista putine relatari documentare, din pacate si o parte din acestea atinse de aripa imaginatiei. Singurul oras unde s-a facut o cartografiere completa a paienjenisului de tuneluri de sub pamant este Iasul. Desimea acestor cai de acces subteran difera de la un oras la altul, traditiile negustoresti si nu importanta localitatii putand fi criteriul de apreciere. Paradoxal, nu Bucurestiul detine primul loc la densitatea de tuneluri, ci Braila. Maruntaiele Bucurestiului ascund insa unul dintre cele mai celebre, mai lungi si mai vechi galerii subterane. La fel, este de neintrecut in reteaua de buncare si tuneluri de utilitate strategica militara contruite in secolul trecut.

Cu caleasca prin catacombe

Istoria catacombelor de sub Bucuresti începe undeva prin jurul anilor 1750. Astfel de cai de acces subterane serveau pentru circulatie între palate, între casele oamenilor bogati, erau locuri unde oamenii îsi puteau ascunde bunurile sau se puteau adaposti în vremuri de restriste. Arhitectul bucurestean Camil Roguski, fost angajat al Ministerului Afacerilor Externe, dar si la Unitatea de întretinere si decorare a palatelor prezidentiale din perioada ceausista a fost unul dintre putinii civili care au avut privilegiul sa vada si sa participe la cartografierea, la construirea si decorarea unor tuneluri secrete din mai multe localitati: „In acea perioada, populatia Bucurestiului era cât pe ce sa fie evacuata, din cauza deselor invazii ale unor bande, în special turcesti care navaleau dinspre Raiaua Giurgiuva si Rusciuc. În trei ore de calarie acestiau ajungeau lânga Bucuresti, devastau si plecau. Bucurestiul era înconjurat de codrii si avea un diametru de maximum un kilometru. Oamenii au început sa-si sape ascunzatori si tuneluri pentru ei, dar si pentru depozitarea averilor. Cu toate acestea, Bucurestiul nu a avut o retea bogata de tuneluri subterane precum alte orase cum ar fi Braila (unde densitatea acestora e maxima si astazi, multe case se prabusesc în urma surparii peretilor tunelurilor). Iasul este un alt oras cu o retea densa de tuneluri, aici, cu ani în urma efectuându-se o cartografiere completa la care am si asistat. Îmi aduc aminte când un coleg a spart un perete zidit al unui tunel central gândindu-se la o mare comoara, însa a fost dezamagit: a intrat direct în beciurile unui restaurant”. În Bucuresti, cel mai mare tunel cunoscut este cel denumit „Tudor Vladimirescu”. Nu a fost construit în vremea lui Vladimirescu, ci mai târziu. Poarta aceasta denumire deoarece începea de lânga palat, din preajma bisericii manastirii Cotroceni, care a fost ocupata, scurta vreme, de arnautii si soldatii lui Tudor Vladimirescu. Tunelul se termina la fosta Gara Filaret. Pe parcursul timpului s-a mai prabusit si în el s-au construit crame celebre (de exemplu Crama Razoare, de lânga Cotroceni, pe o lungime de 50 de metri). „Când l-am vizitat, in anii 1970, nu exista strop de infiltratie de apa, era înalt de 5-6 metri, boltit, din caramida arsa, destul de lat, permitând trecerea a doua vehicule, unul pe lânga altul). Când s-au facut sapaturi pentru Casa Poporului s-au mai descoperit anumite portiuni. Am mai fost solicitat sa particip, dupa astuparea uneia din gurile care dadea în curtea Palatului Cotroceni, la decorarea acestei portiuni cu o minicascada obtinuta prin captarea unui izvor. Din câte am aflat din arhive, constructia acestui tunel a durat 50 – 60 de ani si a fost finantat si întretinut de negustorii bucuresteni”, a precizat arhitectul.

Subterane secrete cu multe ramificatii

Lucrarile de sistematizare ale Bucurestiului, amenajarea raului Dambovita, constructia metroului au scos la iveala, rand pe rand, galerii subterane de mult uitate. Tot datorita acestor lucrari, multe dintre tuneluri au fost distruse total sau partial. In zona Unirii, pe strada Negru Voda a fost descoprit un tunel captusit in totalitate cu caramida, cu o latime de 1,5 metri, datand se pare din secolul XVI. Ramificatii de tunel pornind din Unirii conduc fie pâna la Calea Serban Voda, fie pana la Dealul Mitropoliei (un coridor de circa 400 metri), inspre Dealul Vacarestilor, sau pe langa Vechea Curte Domneasca. Retele similare exista si in zona vechiului centru istoric (Lipscan, Selari, Smardan, Sfantul Gheorghe). Sapat la o adancime de peste zece metri, un tunel de circa 350 metri leaga pe sub pamant Curtea Veche, Hanul lui Manuc si Biserica Domneasc`. Si in alte cartiere ale Capitalei (Colentina, Panduri, Dudesti, Baneasa) paienjenisul subteran este inca de nedescalcit. Pe sub raul Colentina, un tunel leaga Paltul Ghica- Tei de Manastirea Plumbuita. Pe sub Biserica Sfantul Ioan Nou si Dambovita subtraverseaza o cale de acces cu nenumarate ramificatii pe mai multe niveluri care leaga fostul Turn al Coltei de Cimitirul Bellu ortodox. Fostul Han Gabroveni (langa Magazinul Victoria) era legat prin tuneluri care conduceau spre Biserica Mihai Voda, Pasajul Victoria si Biserica Sf. Gheorghe. O alta zona brazdata subteran este Parcul Cismigiu- Biserica Schitu Magureanu. Tunelurile erau orientate catre raul Dambovita si Uranus. In acest perimetru se pare ca au existat si cele mai vechi catacombe, depozite si ascunzatori datand din din vremea lui Vlad Tepes si care au fost distruse cu ocazia amenajarii parcului.

Astupate cu nisip sau transformate in crame

Alte numeroase cai subterane de acces care fac legatura între diverse imobile. Pe strada Batistei (între Casa Luca – un fost cazinou si Banca „Marmorosch Blank”), pe strada Aristide Briand (din subsolul unui imobil se poate ajunge pâna la malul Dâmbovitei), Calea Victoriei (un tunel porneste de lânga blocul Turn, trece pe sub Dâmbovita si ajunge undeva lânga sediul actualului IGP) etc. Alt tunel celebru este cel existent sub Piata Victoriei, spre Kiseleff care pleca de la palatul unui fost boier, actualul sediu al Clubului Petrolistilor, din Piata Amzei, o cladire frumoasa, în stil gotic, cu crama. „Zona de sub Pia]a Romana a tunelului a fost transformata, prin anii 1970 în depozit de bauturi alcoolice. Cred ca se mentine si astazi aceeasi functiune. În perioada regelui Ferdinand, familia regala folosea un tunel care pleca de sub Palatul Regal (actualul Muzeu National de Arta), din sala cazanelor si iesea direct în Cismigiu, lânga Palatul Stirbei (astazi, sediul UNESCO). Prin anul 1981, am fost trimis sa-l reamenajez: a fost zugravit, electrificat, s-au facut dotari si a fost chiar mochetat. În anul 1989, ni s-a solicitat astuparea acestuia cu nisip, argumentându-se ca nu era practic, Ceusescu neutilizandu-l niciodata”, a precizat arh. Camil Roguski. Intrarea in tunel a fost zidita, si chiar in fata acestuia a fost ridicat un monument inchinat jandarmeriei. Urmele niselor de intrare sunt inca vizibile si astazi.

Cum se „teleporta” Ceausescu

În perioada 1970-1975, Calea Victoriei a fost blocata. Se efectuau lucrari la un tunel care facea legatura între Comitetul Central, Muzeul de Arta si Sala Palatului. Arhitectul Roguski isi aminteste ca : „Era un tunel elegant, foarte bine realizat, cu toate dotarile necesare. Era astfel construit, cu sursa de apa proprie, încât în cazuri de urgenta, se putea ramâne la interior cel putin trei zile fara interventii exterioare. Ceusescu venea de la CC, direct în loja de la Sala Palatului, prin tunel, fara paza, lucru care îi contraria pe multi care nu îl vedeau traversând Calea Victoriei. La Revolutie, soldatii consemnati aici au început sa iasa la suprafata si au fost luati drept teroristi. Trebuie cunoscut faptul ca toate clsdirile catalogate strategice din Bucuresti aveau buncare antiatomice sau antiaeriene construite foarte bine (chiar placate cu placi de plumb)”. Buncare de acest gen exista la Ministerul Afacerilor Externe (folosit pâna prin anii 1950 ca depozit de valori, pentru decoratii nemtesti si românesti), Ministerul Apararii Na]ionale, Palatul Victoria, Palatul Cotroceni, fostul Comitet Central etc. La Casa Poporului au fost construite doar doua masive buncare antiatomice si exista o retea de legaturi prin tuneluri spre anumite zone. Arhitectul a refuzat sa ofere alte amanunte, argumentând ca „anumite persoane ar fi deranjate”, multe constituie secrete de stat dar, subliniind ca exista foarte multe legende, fara fundament, legate de aceasta constructie.

„Sub fostul CC exista mai multe cai de acces, la nivelul subsolului doi. In decembrie 1989, tunelul care era liber, accesat cu un lift personal ,si care ar fi trebuit sa-i asigure iesirea lui Ceusescu trecea pe sub CC, CC-UTC, Bdul Magheru, Intercontinental si facea legatura cu tunelurile tehnice de langa statia de metrou <<Universitate>>. Nu este un secret ca majoritatea statiilor de metrou au fost astfel construite încât sa poata fi folosite ca adaposturi antiatomice. Sub tunelul propriu – zis exista o retea de buncare si tuneluri mai mici, tehnice, care sunt ca un paienjenis sub Bucuresti. Prin aceste tuneluri se poate circula comod cu un anumit mijloc de transport electric. Se putea ajunge, urmând paralel traseul metroului, pâna la Palatul Primaverii unde exista un buncar central, de coordonare strategica . Din acest buncar, legatura era un tunel secret la care a lucrat, timp de trei ani, prin anii 80, o echipa de mineri de la Petrila. Legatura subterana ajungea la o amenajare de la Lacul Herastrau unde exista permanent o salupa rapida pregatita sa-l transporte pe un alt mal si unde astepta o masina cu destinatia Clinceni – aerodrom. Daca Ceausescu ajungea în subteranele de sub CC, avea posibilitea sa ajunga, foarte usor si rapid, în orice punct de la periferia Capitalei”, a precizat Roguski. Conform documentelor de arhiva si a marturiilor militarilor, de asigurarea securitatii la tunelurile din zona CC (adapost pentru conducerea PCR) se pare ca se ocupa direct, in acea perioada, generalul Ioan Geoana, seful Apararii Civile, tatal lui Mircea Geoana, actualul presedinte PSD.

Modernizate si finisate conform standardelor sovietice

Nu mai putin de opt tuneluri de fuga si cel putin doua buncare antiatomice, construite si finisate conform standardelor sovietice, sunt amplasate sub Casa Poporului. Totul este proiectat sa reziste la un cutremur devastator de chiar 9 grade Richter, la atacuri repetate cu rachete performante si la doua bombe atomice lansate succesiv. Aici, diafragma zidurilor este de 1,4 metri. Ca la vechile forturi militare, tunelurile de fuga sunt legate in jurul Casei Parlamentului de un alt tunel circular. Sursele de apa sunt obtinute prin saparea unor puturi de mare adancime, de peste 270 metri, deasupra acestui nivel solul fiind stancos. Tot acest sistem de buncare si tuneluri sunt in administrarea armatei si serviciilor de informatii si se gasesc sub cota minus 19 (se ajunge pana la cota minus 27 metri). Cel pu]in unul din buncare are toate dotarile puse la punct, functionale si este captusit cu plumb. Un tunel de fuga cu o lungime de 60 de metri duce inspre fantanile de langa Piata Constitutiei, altul, cu o lungime de 500 metri si o latime de 3,8 metri, ajunge la statia de metrou Izvor. Cantitatile enorme de precipitatii cazute in acest an au inundat reteaua de subterane, pompele de evacuare s-au defectat si apa s-a revarsat chiar in sta]ia de metrou, dand batai de cap autoritatilor locale timp de mai multe zile. Tot din cauza acestor amenajari subterane secrete, locul de fundare al viitoarei Catedrale a Mantuirii Neamului (situat in apropierea Casei Poporului) a fost mutat cu 100 metri, pentru a nu afecta tunelul administrat de Ministerul Apararii Nationale si care leaga Parlamentul de Palatul Cotroceni.

ROMULUS CRISTEA

Explicatii foto:
1)Iesire de siguranta de la tunelul de fuga, la Palatul Cotroceni;
2)Gura de tunel, zidita, in zona strazii Batistei;
3)Arhitectul Camil Roguski sustine ca a amenajat mai multe galerii subterane, la cererea lui Ceausescu;
4)Subteranele legau zona Bisericii Schitul Magureanu de adaposturi aflate dincolo de Dambovita;
5)Tunelul amenajat intre Sala Palatului si Cismigiu a fost inundat cu nisip in anul 1989. Urmele intrarii zidite sunt vizibile si astazi;

27 decembrie 2005
Articol apărut în ziarul România liberă
www.romanialibera.ro

**********************************
Posts that contain Romulus Cristea per day for the last 30 days.

Get your own chart!

Oraşul interzis de sub Bucureşti

„Tovarăşe comandant, plecaţi în zbor , tunelul e

periculos!”

# La plimbare cu caleaşca, sub Bucureşti # Ceauşescu făcea pe omul invizibil # Din centru, prin văgăune, la marginea oraşului # Solul de sub Brăila, ca o felie de şvaiţer # La Iaşi, catacombele nu mai au mister # Comoara nu a fost încă descoperită # Mii de legături sub oraş # Buncăre transformate în depozite de valori # Militarii ieşiţi de sub pământ, confundaţi cu teroriştii # Tunelul electrificat şi mochetat a fost „inundat” cu nisip # Cotloanele de sub Dâmboviţa # Sub construcţii , câte un hău adânc # Şalupa de la gura tunelului pleca pe salba de lacuri # Secretele de stat de sub Capitală # Schemele de la index

Tunelul „Tudor Vladimirescu” cu dublu sens de circulaţie

Istoria tunelurilor subterane de sub Capitală începe undeva prin jurul anilor 1750. Aceste căi de acces serveau pentru circulaţie între palate, între casele oamenilor bogaţi, erau locuri unde oamenii îşi puteau ascunde bunurile sau se puteau adăposti în vremuri de restrişte. Arhitectul bucureştean Camil Roguski, fost angajat al Ministerului Afacerilor Externe, dar şi la Unitatea de întreţinere şi decorare a palatelor prezidenţiale din perioada ceauşistă a fost unul dintre puţinii românii care au avut privilegiul să vadă şi să participe la cartografierea, la construirea şi decorarea unor tuneluri subterane secrete din mai multe localităţi: „Pe la anul 1750 populaţia Bucureştiului era cât pe ce să fie evacuată, din cauza deselor invazii ale unor bande, în special turceşti care năvăleau dinspre Raiaua Giurgiuvă şi Rusciuc. În trei ore de călărie aceştiau ajungeau lângă Bucureşti, devastau şi plecau. Să nu uităm că Bucureştiul era înconjurat de codrii şi avea un diametru de maximum un kilometru. Oamenii au început să-şi sape ascunzători şi tuneluri pentru ei, dar şi pentru averi. Cu toate acestea, Bucureştiul nu a avut o reţea bogată de tuneluri subterane precum alte oraşe cum ar fi Brăila (unde densitatea acestora e maximă şi astăzi, multe case se prăbuşesc în urma surpării pereţilor tunelurilor). Iaşul este un alt oraş cu o reţea densă de tuneluri aici, cu ani în urmă efectuându-se o cartografiere completă la care am şi asistat. Îmi aduc aminte când un coleg a spart un perete zidit al unui tunel central gândindu-se la o mare comoară, însă a fost dezamăgit: a intrat direct în beciurile unui restaurant. În Bucureşti, cel mai mare tunel cunoscut este cel denumit „Tudor Vladimirescu”. Nu a fost construit în vremea lui Vladimirescu, ci mai târziu. Poartă această denumire deoarece începea de lângă palat, din preajma bisericii mănăstirii Cotroceni, care a fost ocupată, puţină vreme, de arnăuţii şi soldaţii lui Tudor Vladimirescu. Tunelul se termina la fosta Gară Filaret. Pe parcursul timpului s-a mai prăbuşit şi în el s-au construit crame celebre (de exemplu Crama Răzoare, de lângă Cotroceni, pe o lungime de 50 de metri). Când l-am vizitat, anii 1970, nu exista strop de infiltraţie de apă, era înalt de 5-6 metri, boltit , din cărămidă, destul de lat, permiţând trecerea a două vehicule, unul pe lângă altul). Când s-au făcut săpături pentru Casa Poporului s-au mai descoperit anumite porţiuni. Am mai fost solicitat să particip, după astuparea uneia din gurile care dădea în curtea palatului Cotroceni, la decorarea acestei porţiuni cu o minicascadă obţinută prin captarea unui izvor. Din câte am aflat din arhive, construcţia acestui tunel a durat 50 – 60 de ani şi a fost finanţat şi întreţinut de negustorii bucureşteni”.
Subteranele din Romană, Victoriei şi Palatul Regal

În Capitală, mai există alte numeroase căi subterane de acces care fac legătura între diverse imobile. De exemplu, pe strada Batiştei (între Casa Luca – un fost cazinou şi Banca „Marmorosch Blank”), pe strada Aristide Briand (din subsolul unui imobil se poate ajunge până la malul Dâmboviţei), Calea Victoriei (un tunel pleacă de lângă blocul Turn, trece pe sub Dâmboviţa şi ajunge undeva lângă sediul actualului IGP) etc. Alt tunel celebru este cel existent sub Piaţa Victoriei, spre Kiseleff care pleca de la palatul unui fost boier, actualul sediu al Clubului Petrolistilor, din Piaţa Amzei, o clădire frumoasă, în stil gotic, cu cramă. „Zona de sub Piaţa Romană a tunelului a fost transformată, prin anii 1970 în depozit al <>-ului. Cred că se menţine şi astăzi aceeaşi funcţiune. În perioada regelui Ferdinand, familia regală folosea un tunel care pleca de sub Palatul Regal (actualul Muzeu Naţional de Artă), din sala cazanelor şi ieşea direct în Cişmigiu, lângă Palatul Ştirbei (astăzi, sediul UNESCO). Prin anul 1981, am fost trimis să-l reamenajez: a fost zugrăvit, electrificat, s-au făcut dotări şi a fost chiar mochetat. În anul 1989, ni s-a solicitat astuparea acestuia cu nisip, argumentându-se că nu era util, Ceuşescu nefolosindu-l niciodată”, a precizat arh. Camil Roguski.
Un drum subteran „elegant” de la CC la Sala Palatului

În perioada 1970-1975, la un moment dat, Calea Victoriei a fost blocată. Se efectuau lucrări la un tunel care făcea legătura între Comitetul Central, Muzeul de Artă şi Sala Palatului. Arhitectul Roguski îşi aminteşte că : „Era un tunel elegant, foarte bine realizat, cu toate dotările necesare. Era astfel construit, cu sursă de apă proprie, încât în cazuri de urgenţă, se putea rămâne la interior cel puţin trei zile fără intervenţii exterioare. Ceuşescu venea de la CC, direct în loja de la Sala Palatului, prin tunel, fără pază, lucru care îi contraria pe mulţi care nu îl vedeau traversând Calea Victoriei. La Revoluţie, soldaţii consemnaţi aici au început să iasă la suprafaţă şi au fost luaţi drept terorişti. Trebuie cunoscut faptul că toate clădirile catalogate strategice din Bucureşti aveau buncăre antiatomice sau antiaeriene construite foarte bine (chiar placate cu plăci de plumb)”. Buncăre de acest gen există la Ministerul Afacerilor Externe (folosit până prin anii 1950 ca depozit de valori, pentru decoraţii nemţeşti şi româneşti), Ministerul Apărării Naţionale, Palatul Victoria, Palatul Cotroceni fostul Comitet Central etc. La Casa Poporului au fost construite doar două masive buncăre antiatomice şi există o reţea de legături prin tuneluri cu anumite zone. Arhitectul a refuzat să dea alte amănunte, argumentând că „anumite persoane ar fi deranjate”, multe constituie secrete de stat dar, subliniind că există foarte multe legende, fără fundament, legate de această construcţie.
Restricţie de acces la subsol, pentru dictator

În decembrie 1989, când clădirea Comitetului Central a fost luată cu asalt, Ceauşescu a întrebat pe unul din aghiotanţi dacă poate fugi prin subsol, prin tunel. Acesta i-ar fi răspuns: „Tovarăşe comandant, plecaţi în zbor, cu elicopterul, tunelul e periculos”. Arhitectul Roguski afirmă că ar cunoaşte unele amănunte: „Generalul Stănculescu este cel care i-a confirmat lui Ceauşescu că nu poate fugi prin tunelul de sub CC, fapt care nu era adevărat. Ulterior, am fost chemat să particip la reconstituire. Sub CC există mai multe căi de acces, la nivelul subsolului doi. Tunelul care era liber, accesat cu un lift personal , şi care ar fi trebuit să-i asigure ieşirea lui Ceuşescu trecea pe sub CC, CC-UTC, Bdul Magheru, Intercontinental şi făcea legătura cu tunelurile tehnice de langă staţia de metrou <<Universitate>>. Nu este un secret că majoritatea staţiilor de metrou au fost astfel construite încât să poată fi folosite ca adăposturi antiatomice. Sub tunelul propriu – zis există o reţea de buncăre şi tuneluri mai mici, tehnice, care sunt ca un păienjeniş sub Bucureşti. Prin aceste tuneluri se poate circula comod cu un anumit mijloc de transport electric. Se putea ajunge, urmând paralel traseul metroului, până la Palatul Primăverii unde exista un buncăr central, de coordonare strategică . Din acest buncăr legătura era un tunel secret la care a lucrat, timp de trei ani, prin anii 80, o echipă de mineri. Legătura subterană ajungea la o amenajare de la Lacul Herăstrău unde exista permanent o şalupă rapidă pregătită să-l transporte pe un alt mal şi unde aştepta o maşină cu destinaţia Clinceni – aerodrom. Practic, dacă Ceauşescu ajungea în subteranele de sub CC avea posibilitea să ajungă, foarte uşor şi rapid, în orice punct de la periferia Capitalei”.
ROMULUS CRISTEA

Explicaţii foto:

1)Arhitectul Camil Roguski a participat la amenajarea şi realizarea mai multor tuneluri subterane secrete;
2)De la clădirea fostului Comitet Central (astăzi clădirea Senatului) se poate ajuge în orice zonă din Bucureşti

11 mai 2004

Articol apărut în ziarul România libera

www.romanialibera.ro

Posted in Uncategorized | Tagged: Bob Dylan Subterranean Homesick Blues, CC-ul decembrie 1989, dan badea, dan voinea, Ernest Maftei, Ioan Geoana, raport final decembrie 1989, Richard Andrew Hall, Romania 20 years after, Romania twenty years after, romulus cristea, securisti teroristi, sorin iliesiu, subterane Bucuresti, tatal lui Mircea Geoana, teodor ungureanu, teroristi din decembrie, teroristii din 1989, tuneluri decembrie 1989, usla decembrie 1989 | 10 Comments »

(Reloaded) Pentru cei care nu cred in folosirea gloantelor DUM-DUM si vidia dupa 22 decembrie 1989, o mare problema fara raspuns (al lor): cum sa explicati folosirea gloantelor DUM-DUM si vidia INAINTE de 22 decembrie 1989?

Posted by romanianrevolutionofdecember1989 on June 5, 2009

In decembrie 1989, teroristii au existat.

Dovada: munitia pe care au folosit-o DUPA fuga ceausistilor apare si INAINTE de 22 decembrie…si in mai multe locuri.

12 MARTUIRII (Timisoara, Cugir, si Bucuresti)

Timisoara: 16-18 decembrie 1989

1) ADRIAN KALI

Rănit în Revoluţie, cu gloanţe adevărate

Deşi este proprietarul celei mai numeroase armate paşnice din România, Adrian Kali a fost împuşcat de două ori. Întâi cu un glonte exploziv, aşa-numitele dum-dum, apoi cu un glonte de 7,62. Asta s-a întâmplat în timpul Revoluţiei din 1989, în 17 decembrie, pe Podul Decebal. În 15 decembrie, a plecat de la lucru şi s-a oprit în faţa locuinţei lui Tökes. „Veneau câte doi în civil şi-l ridicau pe câte unul. Aşa, scurt”. La o „ridicare” din asta, a intervenit Ştefan Iordănescu, care s-a recomandat „regizor şomer”, când securistul care arestase un tânăr i-a cerut să se legitimeze. I-a tras un cap în gură securistului, Kali l-a lovit şi el, apoi coloana a trecut efectiv peste băieţii cu ochi albaştri. În 17 decembrie, Adrian Kali a fost împuşcat. La Urgenţele Spitalului Judeţean a ajuns cu o Dacie încărcată cu… carne de porc. Transferat la Spitalul de Cardiologie de la Pădurea Verde, a fost de două ori operat pe viu.
Glontele îl mai are şi acum. Cele 40 de milioane de lei pe care le-a primit ca rănit în Revoluţie le-a pus la bancă, oricând gata să le dea înapoi. Aşa că eroul Adrian Kali trăieşte, ca un om obişnuit, din salariul de profesor de istorie. Un profesor neobişnuit. „Important e ca soldaţii şi războaiele să stea la locul lor: în cutiile mele de carton, nu în lumea reală”.

http://www.agenda.ro/old/2001/31-01-c.htm.

2) DANUT GAVRA

“Mi-au dat o proteza si pe urma mi-au taiat pensia de invalid”
“Pentru cei care gandesc cu stomacul, nu a meritat sa lupti in ‘89″, iti spune Danut Gavra, care a ramas, dupa acel sangeros decembrie, aproape fara tot piciorul stang. Avea atunci 24 de ani si, dupa cum isi aduce aminte, “speram ca daca pica Ceausescu, a doua zi va fi ca in America”. A fost in strada inca din 15 decembrie ‘89, cand dupa serviciu s-a dus la casa lui Tokes. Istoria vrea sa scoata data de 15 decembrie. Vrea sa uitam de dimensiunea spirituala. Daca nu era acel 15, nu era nici 16, nici 22 decembrie. Desi infirm, barbatul, trecut de prima tinerete, traieste si acum clipele care i-au schimbat viata. Strange din pumni si scandeaza lozincile din ‘89: “Vrem libertate”; “Vrem alegeri libere”; “Vrem faina si malai si pe regele Mihai”. A fost impuscat printre primii, la Podul Decebal din Timisoara, in seara zilei de 16. “Cand a aruncat unul din dreapta tigara jos, soldatii din cordon au inceput sa traga fara somatie. Cand am vrut sa ma intorc, un glont m-a nimerit in piciorul stang. De la genunchi si pana la talpa toata carnea era macinata pe dinauntru. Au tras cu dum-dum“.

http://www.adevarul.ro/articole/2002/medalia-uitarii.html http://www.bbc.co.uk/romanian/forum/story/2006/12/061218_raport_comisie_comunism .shtml.

3) FARCAU MARIANA RODICA

Farcau Mariana Rodica

nascuta in 9 ianuarie 1962 la Supur (jud. Satu Mare), lucratoare comerciala la ICSMA (1989), acum pensionata cu grad 2 de invaliditate, impuscata in umarul drept si spate

Cind coloana a ajuns la intersectia cu str. Pestalozzi 5-6 barbati bine imbracati, solizi, cred ca securisti, au incercat sa disperseze coloana spunindu-ne sa ne intoarcem in centru, unde se trage in oameni, si sa nu mergem la politie ca se va trage in noi. Vreo 10 minute am stat acolo, nu stiam ce sa facem. O parte s-au intors spre Centru. Eu atunci am luat drapelul si am mers spre podul Decebal ca sa-i conving pe oameni sa mearga la politie. La inceput nu m-au urmat decit 10-15 persoane, dar dupa ce am inceput sa scandam a venit toata coloana. Am dat altcuiva drapelul. Intentionam ca, daca se trage, sa trec Bega pe la pasarela cu alti citiva si sa mergem totusi la politie. Era seara, dar inca nu se intunecase complet.

La podul Decebal, intre pod si parc, erau militari in uniforma verde. Printre ei si unii mai in virsta, imbracati civil. In spate se vedea si un camion. Cind ne-am aproiat de ei, strigind “Armata e cu noi!” si alte lozinci, ne-am pomenit cu o ploaie de gloante (fara somatie). In momentul acela am simtit o durere puternica si am cazut. Fusesem atinsa de doua gloante (unul exploziv). Am facut pipi pe mine si am vazut parca niste stele si oameni luind-o la fuga. Dupa ce rafalele au incetat cei care se aruncasera la pamint s-au ridicat si unii plecau. Am strigat: “Luati-ma si pe mine!”. Cineva a zis: “Uite, asta nu-i moarta! Hai s-o luam!”. Altul zice: “Bine, dar e grea!”. M-au legat cu fularul si vorbeau intre ei sa aduca o masina. Eu am scos cheile de la masina si le-am dat, spunind ca am masina in parcarea de la Terma l (unde o dusesem intre timp). Apoi mi-am pierdut cunostiinta si m-am trezit la spital.

Doctorii de la spital spuneau ca trebuie sa-mi amputeze mina. Eu am refuzat. Dupa revolutie am fost trimisa la tratament in Franta, unde mi s-a adaptat o proteza metalica la umar, scapind astfel de amputare.

6 octombrie 1995

http://www.timisoara.com/mioc/REVT02~1.HTM

4) TRAIAN POP TRAIAN

Batalia din Piata Libertatii (orele 16:00-17:30)

Multimea ajunsa in Piata Libertatii, se lupta in continuare cu blindatele. Se rastoarna si se aprinde o masina Dacia albastra langa Restaurantul Banloc. Se sparg geamurile cladirilor, se da foc cabinei de dispecerat a intreprinderii de transporturi locale din centrul pietei. Este spart magazinul de Consignatie. Dupa o informatie publicata (Traian Pop Traian, in ziarul Timisoara, I, 2 din 24.01.1990), doi civili bine imbracati arunca cu sticle incendiare in cladirea garnizoanei si deschid focul cu arme incarcate cu gloante explozive impotriva civililor si a soldatilor din armata regulata. Cad sub gloante doi civili si patru militari. Se inregistreaza raniti si alti morti. Alti participanti afirma ca, initial, s-au folosit gloante oarbe si de cauciuc iar, ulterior gloante adevarate. Consideram ca este de competenta organelor de ancheta legal constituite in noua republica Romania, sa stabileasca numarul victimelor in toata infruntarea ce a avut loc la Timisoara vreme de mai bine de o saptamana. Multimea din Piata Libertatii se retrage spre Opera, Piata Unirii si Piata “700”.

5) Barzeanu Atanasie, 65 anit, medic primar, doctor in stiinte, chirurg, Spitalul Judetean Timisoara

“…sintem deci in 18 decembrie…Pe la orele doua si patruzeci, cind inchideam o operatie–Sava Florica, 33 de ani, vinzatoare la Loto-pronosport in cartierul Fabric, impuscata din mers, in Piata Traian, dintr-un ARO [!], pacienta prezentindu-se o echimoza cu distrugerea tesuturilor (plaga in diametru de 15 centimetri), a tesuturilor din regiunea epigastrica, inclusiv a muschilor drepti abdominali, cu ruptura a colonului ascendent transvers si a jejuno-ileonului, fiind in stare de soc grav traumatic, hemoragic–, fara sa-mi poti explica nici macar acum cu ce fel de gloante a putut fi lovita, pentru ca nu am identificat nici orificiul de iesire si nici pe cel de intrare, a venit o asistenta de la Chirurgie I, care mi-a spus sa merg la domnul Ignat.”

Titus Suciu, Reportaj cu Sufletul la Gura, (Editura Facla 1990), pp. 133-134.

iata despre ce fel de gloante e vorba (intervalul 1:57-3:20 , Brasov dupa 22 decembrie 1989)

Cugir: 21 decembrie 1989

6) Dl. Alexandru Iosa, împuşcat în picior cu gloanţe “dum-dum” în 21 decembrie 1989

http://unirea.3x.ro/arhiva/2002/12/18/pag1.html

12/18/2002 Condamnaţii Revoluţiei Generalii represivi – în libertate, plevuşca vânturată după gratii

Evenimentele din decembrie 1989 au fost rând pe rând fie subiect de tocat în campaniile electorale, fie motiv de dispută publică. La un moment dat, subiectul a devenit extrem de incomod pentru unii şi atunci vinovaţii au fost spălaţi de păcate, uneori în văzul lumii, fără nici o ruşine pentru memoria celor care au murit, fără nici o reţinere din partea celor care şi-au construit gloria politică pe jertfa lor. În prezent, în penitenciare mai sunt doar câţiva dintre cei care au linşat cadre ale Miliţiei. Toţi generalii care în decembrie 1989 au dat ordin sau au tras în manifestanţi sunt în prezent liberi: fie le-au fost amnistiate pedepsele, fie aşteaptă acasă pronunţarea instanţelor, cândva… Potrivit informaţiilor noastre, lucrătorii fostei securităţi şi reprezentanţi ai trupelor USLA, care au executat pedepse pentru că au tras în 1989 în populaţia ieşită în stradă, au cerut ulterior daune morale statului român. Unii dintre ei le-au şi primit…

Dl. Alexandru Iosa, împuşcat în picior cu gloanţe “dum-dum” în 21 decembrie 1989 şi care a fost timp de aproape 10 ani şeful asociaţiei revoluţionarilor din Cugir ne-a declarat că cei care l-au linşat pe cpt. Valentin Pop şi i-au profanat cadavrul nu au intrat, sub nici o formă, în categoria revoluţionarilor. Dânsul ne-a explicat că, cel mai probabil, gestul comandantului de miliţie de a se bate cu mâna peste tocul pistolului i-a încitat pe oamenii din faţa miliţiei. Mai mult, Alexandru Iosa a precizat că mânia maselor s-a îndreptat asupra cpt. Pop mai mult pentru că simboliza un aparat al opresiunii comuniste decât din răzbunare personală, deoarece acesta era comandant în Cugir de doar 6 luni de zile.
În încercarea de a reabilita imaginea tatălui său, Valentina Pop a trimis în acest an un memoriu pe adresa preşedintelui Ion Iliescu. Memoriul a fost făcut public, în plenul Camerei Deputaţilor, de deputatul PRM de Alba, Emil Crişan.

“CUGIR: Revolutionari achetati, criminali in libertate,” Expres, nr. 6, 9 martie 1990, p. 6.

7) “…Se tragea din birourile securistilor si s-a mai tras si cu o pusca de vinatoare si s-a mai tras cu gloante dum-dum si militia ardea ca o torta si oamenii au intrat in incendiu si atunci locotenentul major Mezei Dorin a sarit de la etaj cu pistolul mitraliera…Sint peste 40 de raniti si unii au primit gloante in cap dar cu totii sint in viata. Doi raniti sint in spitalele din RFG si unul este in Anglia. Cel din Anglia a fost impuscat cu dum-dum….UNDE SINT CEI CARE AU TRAS IN OAMENI?” –Vasile Neagoe

Bucuresti: noaptea 21/22 decembrie 1989

8) POPTEAN Petre, născut în 27.12.1965, la Margău lângă Huedin, domiciliat în Bucureşti str. Carpaţi 54, a lucrat ca şofer la ITB. In 21 Decembrie s-a dus în oraş să-şi protejeze sora care ieşea de la serviciu. Amândoi au plecat pe Calea Victoriei şi au ajuns la Dalles, unde cu groază au asistat la strivirea Mioarei Mirea de către tancheta ce intrase în mulţime făcând să sară în sus capete, mâini şi picioare într-un vacarm asurzitor. Prin sângele ce băltea pe jos, Petre i-a strigat sorei că se duce să ridice răniţii. Pe când era aplecat, a fost lovit în abdomen şi şoldul stâng de cartuşe dum–dum care i-au provocat răni mari. Sora lui, Monica, a reuşit să oprească o salvare cu număr de Târgovişte, dar până la Spitalul 9 nu a mai rezistat. Aproape de ora 18 s-a stins Petre.

http://www.procesulcomunismului.com/marturii/fonduri/ioanitoiu/aeroi/docs/album_7.htm

9) Cristian Florea a fost impuscat in cap pe 21 decembrie, in jurul orei 24:00, in zona restaurantului Dunarea. A fost lovit din spate, probabil de la o distanta de 10-30 de metri, cu un glont perforant, cu varful rotunjit.

Cazul Cristian Florea

10&11) Spitalul Coltea (Cristian Calugar, “Cine a tras gloante explozive?” Flacara, 13 februarie 1991, p.9)

1. Nicolae Lucian, adus pe data de 21 decembrie 1989. Diagnostic: fractura cominutiva femur sting in treimea inferioara, cu leziune de artera si vena femurala si pierdere de substanta prin plaga impuscata.

2. Necunoscut, adus pe 22 decembrie, ora 1, decedat la ora 1.30. Diagnostic: hemoragie peritoneala cataclismica cu plage de vena porta, case splinice, zdrobire de pancreas prin plaga impuscata hipocondru sting. Plaga zdrobita de colon travers.

12) Spitalul Municipal Rezerva nr. 3

“…O sa ne omoara pe toti, uite, asta de la mine din buzunar e primul glonte scos in spitalul nostru, dintr-o fetita de 12 ani. In salon e un baiat, foarte grav ranit, un glonte dum-dum, d-ala, i-a facut praf diafragma, creasta iliaca, la iesire perforatia era cit o moneda de 5 lei….”

Andreea Hasnas, “Reportajul unui film cu TERORISTI,” Expres, nr. 10 (6-12 aprilie 1990), p. 5.

————————————————————-

CINCI CARE NU CRED IN FOLOSIREA GLOANTELOR DUM-DUM SI VIDIA DUPA DE 22 DECEMBRIE 1989…(si deci, sigur, nici vorba de asa ceva INAINTE de 22 decembrie 1989)

PAVEL CORUT, STEFAN DEMETER, TEODOR UNGUREANU, VLADIMIR BELIS, DAN VOINEA

1) Pavel Corut (ocupatie inainte de 1990: securist)

Paul Cernescu (aka Pavel Corut), “Cine a tras in noi?” Expres Magazin, nr. 65 (42) 1991, p. 12.

2) col. Stefan Demeter (sef al birou de servicii si inzestrare al (atunci) Inspectoratului judetean al M.I.):

Radu Ciobotea, “M.I.–Martor Incomod,” Flacara, nr. 33, 14 august 1991, pp. 4-5.

http://mariusmioc.wordpress.com/2009/04/14/procuror-teodor-ungureanu-diversiunea-3-gloantele-vidia-erau-miezurile-de-otel-care-intrau-in-alcatuirea-proiectilului-762-mm/

4) Vladimir Belis

dl profesor Vladimir Belis, care in decembrie 1989 era directorul Institutului de Medicina Legala Mina Minovici din Bucuresti

Belis nu a vazut cadavrele ceausestilor, Jurnalul National

5) si cu voia dvs.

Generalul Dan Voinea (procuror militar din 1982)

Dan Voinea, citat pe forumul asociatiei 21 decembrie 1989, nu exista victime de la dum-dum

“Toti alergau dupa un inamic invizibil”

Romulus Cristea
Joi, 22 Decembrie 2005

Interviu cu general-magistrat Dan Voinea

—————————————————————–

SI TOTUSI EXISTA FOSTI SECURISTI CARE VORBESC DESPRE EXISTENTA SI FOLOSIREA LOR DUPA SI INAINTE DE 22 DECEMBRIE 1989

Roland Vasilevici (fost securist, Dir I, judetul Timis, secte religioase):

“Cartusele celor din U.S.L.A. erau speciale si la lovirea tintelor provocau noi explozii.”

Puspoki F., “Piramida Umbrelor (III),” Orizont, nr. 11 (16 martie 1990), p. 4.

si in Roland Vasilevici, Piramida Umbrelor (editura de vest, 1991), p. 61:

“Cei din U.S.L.A. si unii studenti straini, alaturati lor, trageau cu niste cartuse speciale, care, la lovirea tintei, provocau noi explozii.“

Dezvaluiri despre implicarea USLA in evenimentele din Decembrie ‘89

Un tanar care si-a facut stagiul militar in trupele USLA a declarat
corespondentului A.M. PRESS din Dolj: “Am fost la Timisoara si la Bucuresti in
Decembrie ‘89. Odata cu noi, militarii in termen, au fost dislocati si
profesionistii reangajati, care purau costume negre de camuflaj. Dispozitivele
antitero de militari in termen si profesionisti au primit munitie de razboi. La
Timisoara s-a tras in manifestanti de la distanta mica. Am vazut cum sareau creierii celor ciuruiti de gloante. Cred ca mascatii, folosind armamentul lor special, au tras cu
gloante explozive. In ianuarie 1990, toti militarii in termen din trupele USLA
au fost internati pentru dezintoxicare. Fusesaram drogati. Am fost lasati la
vatra cu cinci luni inainte de termen pentru a ne pierde urma. Nu-mi publicati
numele. Ma tem pentru mine si parintii mei. La antranamente si aplicatii eram
impartiti in “amici” si “inamici.” Mascatii erau “inamicii” pe care trebuia sa-i
descoperim si sa-i neutralizam. Cred ca mascatii au
fost acei teroristi.”

(Romania Libera, 28 Decembrie 1994, p. 3)

Posted in raport final | Tagged: 22 decembrie 1989, comisia tismaneanu, cpadcr decembrie 1989, dan voinea sorin iliesiu decembrie 1989, decembrie 1989, gloante dum-dum decembrie 1989, gloante explozive decembrie 1989, gloante vidia decembrie 1989, nicolae ceausescu 1989, raport final, raport final cpadcr, raport final tismaneanu, revolutia romana din 1989, Richard Andrew Hall, teroristii din 1989 | Leave a Comment »

Povestea lui Florentin: “Eu am facut stagiul militar in 1989, la Targoviste, chiar in cazarma unde au fost executati sotii Ceausescu.”

Posted by romanianrevolutionofdecember1989 on June 3, 2009

de Florentin:

CINE AU FOST TERORISTII? Problema este nu daca au existat teroristi locali, ci daca au existat trupe de mercenari straini ca sa-l salveze pe Ceausescu. Teroristi au fost denumiti de fapt fie securisti, fie ofiteri-subofiteri diversionisti, care actionau aparent individual si deschideau focul aproape fara motiv; au mai fost denumiti fanatici ai regimului muribund. Deci ei au fost teroristii. Eu am curajul sa afirm ca in evenimente au fost implicati, insa, chiar si mercenari [vedeti Arabesque: Arab Terrorist in the December 1989 Romanian Revolution ]. Pe radarele din unitatea noastra de antiaeriana de la Targoviste apareau tinte fictive, iar tehnlogia respectiva nu era la vremea aceea de origine romaneasca. Este ceea ce se cheama “razboi electronic” [vedeti Razboiul electronic decembrie 1989 ] si putem doar concluziona cu o anumita doza de risc ca au existat trupe speciale cu origine necunoscuta pe teritoriul Romaniei. Termenul de teroristi a inceput sa fie vehiculat in acele zile cand unitatile antitero romane (trupe speciale ale Ministerului de Interne inca proceausist) se deplasau spre TVR pentru a-i inlatura de acolo pe revolutionari. Aceste trupe antitero au devenit pe moment inamicul nr. 1 al poporului si au inceput sa fie denumite nu antitero, ci teroriste si chiar ne-au tinut sub teroare o vreme, organizand tot felul de diversiuni ucigase cu ajutorul unor ofiteri de armata din unitatile militare asediate prin toata tara. Un asemenea terorist am capturat chiar eu si cativa colegi pe strazile din Targoviste: se daduse ordinul ca toate garzile civile sa predea armele, iar un domn conducea o Dacia cu automatul de gat. L-am oprit,nu a deschis focul, dar nici nu a vrut sa se predea si i-am zdrobit nasul cu catarea mea de la arma, cand a incercat sa riposteze. La perchezitie, am gasit in masina filme, munitie de pistol si documente cifrate. A stat o vreme in arest in corpul de garda unde a fost impuscat Ceausescu si nu mai stiu ce s-a intamplat cu el. Deci nu sunt teroristii problema, fiindca e clar ca au existat. Problema e daca au actionat si mercenari. Asta chiar nu se poate afla, cu toate indiciile…

Florentin, \”eu am facut stagiu militar la Tirgoviste\”

de Florentin:

Eu am facut stagiul militar in 1989, la Targoviste, chiar in cazarma unde au fost executati sotii Ceausescu. Daca va intereseaza cate ceva, astept intrebarile voastre. De pilda, de ce s-a tras in multime in mai multe orase din tara, de ce au fost executati Nicolae si Elena Ceausescu acolo si nu altundeva sau altcandva, dece procesul lor a fost un simulacru ? Sau cum aveau de gand sa scape de dictator, fiindca va garantez ca nu printr-un proces si o executie. Aceste raspunsuri le-au dat si altii, dar lumea nu vrea sa le asculte. Prefera misterul acelor evenimente.

de Florentin:

Ati observat ca am dreptate ? Toti cer aflarea adevarului despre Revolutie/lovitura de stat, dar in realitate nu mai prea intereseaza pe multa lume asa ceva. Si daca ati sti cat e de simplu. Acel adevar a fost intotdeauna la vedere, nicidecum bine ascuns. Ati observat ca Petre Roman aproape zambeste de fiecare data cand e intrebat si incepe sa raspunda, dar moderatorul il intrerupe prosteste chiar in momentul cheie ? A raspuns simplu si Ion Iliescu, insa vorbele lui nu au fost pe placul maselor si totul a fost ignorat. Asa ca sa nu va mai aud comentand evenimentele de la 1989. Avea Camil Petrescu o vorba: discutati mai bine despre ce va pricepeti. Sau, altfel spus, tineti minte cuvintele unui general la care se refera si Vlad Mixich: “Cazul Sacalul va depaseste”.

de Florentin:

Se pare ca fost organizata o lovitura de stat si chiar dusa la bun sfarsit, dovada felul in care a murit presedintele R.S.R., dar in paralel a existat si o revolutie. De aici toate confuziile. Este un caz unic in istorie, din cate cunosc eu, poate ma insel. Au iesit spontan oameni in strada, care au cerut nu doar caderea presedintelui de atunci, ci schimbarea unui regim politic, iar asta se cheama revolutie. Aceasta revolutie a triumfat, deoarece acum nu mai e comunism, nici macar cu fata umana sau neocomunism. Uniunea Europeana nu ar fi acceptat un stat communist in cadrul ei. Organizatorii loviturii de stat vizau doar inlocuirea dictatorului si ramanerea la comunism/neocomunism , ceea ce nu le-a reusit., desi inca mai spera si acum ca vor reusi. Unii vorbesc despre furarea acelei revolutii, dar realitatea este ca traim in capitalism, desi ceea ce a fost in acesti ani a fost mai mult o tentativa de capitalism, intretinuta de oligarhia cu diverse inerese, pauperizarea poporului, de pilda, pentru a dovedi mortis ca Romania nu este pe calea cea buna. Atentie, sunt opiniile mele, nu trebuie sa mi le impartasiti.

de Florentin:

Procesul respectiv a fost un simulacru fiindca a fost improvizat, organizat in graba. El nu trebuia sa aiba loc. Nu asa fusese pus la cale. Precizez ca emit un simplu punct de vedere, o marturie ca fapt divers, nu am dovezi pt. ceea ce afirm. Au incercat sa scape de Ceausescu in cu totul alt fel, dar pur si simplu nu au reusit. Au existat mai multe incercari de omorare “accidentala” a dictatorului, prin diversiuni organizate se pare de colonelul de atunci Kemenici sau cum s-o fi scriind, comandantul celebrei U.M.01417, dar el era poate cel care doar le punea in aplicare. Cu asta se cam ocupa generalii( a devenit general), stabilesc cine trebuie si cum sa moara. Nu le-a iesit, iar in final, fiindca Nicolae si Elena tot erau captivi la Targoviste, au improvizat respectivul proces, cu care s-au facut de ras pe mapamond. Pilotul de elicopter al lui Ceausescu stia exact unde trebuie sa-i duca pt. a fi “capturati” de armata, iar armata, cand i-a “capturat” le-a promis protectie, desi se stia clar ce urmeaza, inscenarea unui accident mortal, cu variante de rezerva. Am calculatorul asaltat cu “virusi”, abia mai face fata. Stati linistiti, dragii mei, ca spun un simplu punct de vedere, nu fac cine stie ce dezvaluiri socante presei. Unitatile 01378 si 01417 de langa gara erau asediate si totul trebuia sa se termine cat mai repede, altfel scapau. Cand au murit, toate impuscaturile s-au oprit, s-a facut liniste deplina. Asa se explica grraba si simulacrul. Soldatii din cazarma se retrageau incet incet in alte pozitii si nu mai faceau fata, iar procesul nu a putut sa se desfasoare asa cum ar fi trebuit, a fost improvizat si au existat greseli grave.

De ce a tras armata in multime: vreau sa va spun ca as fi tras si eu fara sa cracnesc; pai nici nu era nevoie de vreun ordin al vreunui ofiter. Inainte de luna decembrie -iar acest fapt se prea poate sa se fi intamplat in toate unitatile militare din tara- au avut loc tot felul de sedinte cu participarea militarilor in termen. Li s-a spus ca grupuri de cetateni straini ( sa nu zic maghiari)vor ataca unitati militare pentru a pune mana pe armamentul din dotare si a lua Ardealul. Iar cand iti spune asta un mare ofiter de stat major, nu ai cum sa nu crezi. Soldatilor care au tras in multime li se inoculase ideea ca isi apara tara si nu se lasau pacaliti de sloganurile multimii. Sa fiti convinsi ca niciun soldat nu ar fi executat ordinul de foc, daca ar fi stiut adevarul, cu toata teroarea specifica regimului comunist. De asta a tras armata, nu ca a dat neaparat cineva ordin.

de Florentin:

De ce au fost impuscati la Targoviste ? Stie toata lumea cum ar fi trebuit sa se desfasoare totul si ma refer la cazul lui Saddam Hussein. Din cate am observat eu, nu aveau da gand sa-i execute asa repede, voiau sa-i transporte cu elicopterele in Bucuresti, in stare de arest, unde poate avea sa fie organizata dupa mai multa vreme o executie, probabil precedata de un alt proces. Nu a fost sa fie asa din cauza fanaticilor lui Ceausescu, care cucerisera comandamentul, acesta fiind mutat intr-o alta pozitie. Ca sa iesi din corpul de garda la elicopter, trebuia sa iesi in camp deschis. Asta nu s-a putut, fiindca lunetistii nu ar fi iertat nimic si cuplul Ceausescu ar fi scapat. Ion Iliescu a declarat ca executia a fost pusa in aplicare din motive de siguranta nationala. Un mod frumos de a spune ca ar fi scapat si ca jumatate de popor ajungea in crematorii. Asa ca s-a auzit ordinul de foc. Nu a fost un pluton de executie propriu-zis, au descarcat pur si simplu mitralierele in ei. Din craniul Elenei nu a mai ramas decat jumatate, iar creierii au fost mancati de un caine negru, care a lins si sangele. De la Nicolae Ceausescu a curs mai putin sange, dar probabil a fost absorbit de palton. Am participat la fillmarile ulterioare ale lui Sergiu Nicolaescu, dar nu a fost ca in realitate. Eu nu am fost de fata la executie, dar am vorbit cu alti camarazi si am ajuns acolo la caeva minute, ca sa iau bucati de piatra sparte de gloante din zid. Zidul e inalt acolo, de asta nu s-a spart geamul si au crezut multi ca nu au fost impuscati in acel loc. Daca trecea de zidul corpului de garda, Ceausescu scapa. Nu aveai cum sa iesi viu de acolo. Securistii si-au facut-o cu mana lor, din exces de zel.

de Florentin:

CINE AU FOST TERORISTII? Problema este nu daca au existat teroristi locali, ci daca au existat trupe de mercenari straini ca sa-l salveze pe Ceausescu. Teroristi au fost denumiti de fapt fie securisti, fie ofiteri-subofiteri diversionisti, care actionau aparent individual si deschideau focul aproape fara motiv; au mai fost denumiti fanatici ai regimului muribund. Deci ei au fost teroristii. Eu am curajul sa afirm ca in evenimente au fost implicati, insa, chiar si mercenari. Pe radarele din unitatea noastra de antiaeriana de la Targoviste apareau tinte fictive, iar tehnlogia respectiva nu era la vremea aceea de origine romaneasca. Este ceea ce se cheama “razboi electronic” si putem doar concluziona cu o anumita doza de risc ca au existat trupe speciale cu origine necunoscuta pe teritoriul Romaniei. Termenul de teroristi a inceput sa fie vehiculat in acele zile cand unitatile antitero romane (trupe speciale ale Ministerului de Interne inca proceausist) se deplasau spre TVR pentru a-i inlatura de acolo pe revolutionari. Aceste trupe antitero au devenit pe moment inamicul nr. 1 al poporului si au inceput sa fie denumite nu antitero, ci teroriste si chiar ne-au tinut sub teroare o vreme, organizand tot felul de diversiuni ucigase cu ajutorul unor ofiteri de armata din unitatile militare asediate prin toata tara. Un asemenea terorist am capturat chiar eu si cativa colegi pe strazile din Targoviste: se daduse ordinul ca toate garzile civile sa predea armele, iar un domn conducea o Dacia cu automatul de gat. L-am oprit,nu a deschis focul, dar nici nu a vrut sa se predea si i-am zdrobit nasul cu catarea mea de la arma, cand a incercat sa riposteze. La perchezitie, am gasit in masina filme, munitie de pistol si documente cifrate. A stat o vreme in arest in corpul de garda unde a fost impuscat Ceausescu si nu mai stiu ce s-a intamplat cu el. Deci nu sunt teroristii problema, fiindca e clar ca au existat. Problema e daca au actionat si mercenari. Asta chiar nu se poate afla, cu toate indiciile…

Posted in raport final | Tagged: Elena Ceausescu decembrie 1989, Nicolae Ceausescu decembrie 1989, razboi electronic 1989, securisti decembrie 1989, securitatea decembrie 1989, Targoviste decembrie 1989, teroristi arabi decembrie 1989, teroristii decembrie 1989, teroristii din 1989, tirgoviste decembrie 1989 | 6 Comments »

Represiunea – Revolutia Romana din Decembrie 1989

Posted by romanianrevolutionofdecember1989 on June 1, 2009

(posted by 20decembrie1989 on 20 decembrie 2008)

As good and fitting a use of the Mozart’s Lacrimosa from his Requiem as you will ever find…

(note: this should in no way or any circumstances be interpreted as support for the producers of this film or their views)

Posted in Uncategorized | Tagged: decembrie 1989 timisoara, revolutia romana | Leave a Comment »

The Archive of the Romanian Revolution of December 1989

A Catch-22 December 1989, Groundhog-Day Production. Presenting the Personal Research & Scholarship of Richard Andrew Hall, Ph.D.

Pages

Archives

Recent Posts

Blogroll

Meta

Subscribe

Archive for June, 2009

decembrie 1989: razboiul radioelectronic, “poate ca in realitate era un simplu joc pe calculator”…poate ca NU

Decembrie 1989, Teroristii, Rolling Stones, Public Enemy, si The Hollies…

MEN IN BLACK: The Recurring Theme of “Black Jumpsuits”

“Turistii Sovietici” din decembrie 1989: o productie autohtona. The “Soviet tourists” of December 1989: A Romanian Production.

Oare cine nu crede in folosirea gloantelor dum-dum sau vidia in decembrie 1989?

Romania’s December 1989 Subterranean Blues

SUBTERANELE ORAŞULUI

(Reloaded) Pentru cei care nu cred in folosirea gloantelor DUM-DUM si vidia dupa 22 decembrie 1989, o mare problema fara raspuns (al lor): cum sa explicati folosirea gloantelor DUM-DUM si vidia INAINTE de 22 decembrie 1989?

12 MARTUIRII (Timisoara, Cugir, si Bucuresti)

Timisoara: 16-18 decembrie 1989

Cugir: 21 decembrie 1989

Bucuresti: noaptea 21/22 decembrie 1989

CINCI CARE NU CRED IN FOLOSIREA GLOANTELOR DUM-DUM SI VIDIA DUPA DE 22 DECEMBRIE 1989…(si deci, sigur, nici vorba de asa ceva INAINTE de 22 decembrie 1989)

SI TOTUSI EXISTA FOSTI SECURISTI CARE VORBESC DESPRE EXISTENTA SI FOLOSIREA LOR DUPA SI INAINTE DE 22 DECEMBRIE 1989

Povestea lui Florentin: “Eu am facut stagiul militar in 1989, la Targoviste, chiar in cazarma unde au fost executati sotii Ceausescu.”

Represiunea – Revolutia Romana din Decembrie 1989