The Archive of the Romanian Revolution of December 1989

A Catch-22 December 1989, Groundhog-Day Production. Presenting the Personal Research & Scholarship of Richard Andrew Hall, Ph.D.

Posts Tagged ‘teroristi din decembrie’

Arabesque II: Arab Terrorists in the December 1989 Romanian Revolution

Posted by romanianrevolutionofdecember1989 on July 28, 2009

Alte dezvaluiri nu numai despre existenta teroristilor din decembrie 1989, dar despre existenta unor teroristi arabi:

1)  Viorel Neagoe, seful Carului 3 color al TV.R., amplasat chiar in Piata Palatului:  “(…) In jurul orei 17,30, dupa ce o rafala a spart un geam la etajul al C.C.-ului, ca la un semnal, s-a deschis focul asupra Pietei de la toate geamurile cladirilor care marginesc piata, mai putin C.C.-ul.  Timp de circa 5 minute s-a tras probabil in sus pentru ca, desi ma asteptam ca Piata sa se transforme intr-o baie de sange, oamenii au fost lasati sa se imprastie sau sa se ascunda pe sub camioane.  Dupa un timp insa gloantele au inceput sa coboare, lovind ici, colo cate un civil, dar tirul era concentrat asupra T.A.B.-urilor (5 la numar), care erau amplasate in dreptul Directiei a V-a.  In momentul cand am vazut ca focul nu se mai opreste, am rugat, prin statie, sa ni sa trimita ajutor militar de urgenta.  Focul a fost continuu timp de 80 minute pana cand, in sfirsit, in piata au aparut 6 tancuri (din U.M. 01060 Bucuresti- n.n.), care s-au raspindit in evantai in fata carului si au tras cu mitralierele asupra cladirilor din jur.  Din acel moment focul din partea opusa a incetat, ca dupa 20 de minute sa se reia cu aceeasi intensitate.  Dupa mai multe astfel de reprize, in “Sala diplomatilor” din Consilul de Stat a avut loc o explozie, in urma careia flacarile au izbucnit violent.  Am chemat pompierii, tot prin intermediul turnului si acestia au venit in circa 10 minute.

(…) in urmatorul interval de timp, cei care trageau din Consiliu au inceput sa se urce spre etajele superioare, in final iesind pe acoperis circa 10-12 insi imbracati in pantaloni negri si camasi cu maneca scurta.  Desi au fost somati de mai multe ori–circa 15 minute–sa se predea, ca li se garanteaza viata, acestia continuau sa fluture drapele rosii.  La un moment dat unul din ei a luat o mitraliera de pe acoperis si a inceput sa traga asupra celor din Piata, care iesisera din ascunzatori, in momentul urmator insa o rafala de pe mitraliera unui tanc din fata noastra i-a secerat pe toti (se pare deci ca cei in cauza nu aveau voie sa se predea vii).  Pe doi dintre acesti tipi, prinsi de catre revolutionari in jurul orei 19.00, i-am vazut la 2 metri distanta si aratau a mercenari arabi, dupa culoare si echipament (au fost dusi in C.C., dar nu stiu ce s-a intamplat cu ei).”

(Revolutia Romana in direct, Bucuresti, 1990, pp. 247-248; p. 236 Armata in Revolutia Romana din decembrie 1989.)

2) Liviu Viorel Craciun, fost uslas si “primul ministru de interne pe 22 decembrie 1989,” si dupa data de 27 decembrie 1989 oponent al Frontului National al Salvarii:

…cu o noapte inainte, luptele erau in toi.  Dimineata cind au fost adunate cadavrele si s-a facut un bilant destul de incert, din cinci cadavre de teroristi intinse pe strada, doua apartineau unor mercenari arabi, declara un factor de raspundere.  In aceasta zi de 28 se curata cimpul de bataie.

(“Destainurile unui ministru de interne III” Zig-Zag, nr. 72 august 1991, p. 6)

3) Prigoana vantului Romania Libera 23 decembrie 2008, Romulus Cristea.

Mircea: Am arestat in 24 decembrie 1989 din apartamentul situat pe str.Garii de Nord,vis-a-vis de centrul de calcul un irakian care nu a incetat sa traga pana la venirea mea si a prietenului meu.L-am luat pentru ca era deja drogat.Am avut noroc chior.L-am dus la subsolul Min.Transporturilor unde se aflau demult doua unitati militare.La nivelul 2 subsol am predat pe irakian unui ofiter colonel.Irakianul nu avea viza din anul 1981.Tot ce povestesc aici e extrem de adevarat.Mai multe indicii nu pot sa dau,dar se pare ca in Bucuresti au actionat in jur de 73 de luptatori de gherila urbana specializati in lichidari de persoane de nationalitate araba.Asta e tot ce pot sa scriu.In zona Garii de Nord.
Luni, 06 Aprilie 2009 22:19

4)

The original video posted by destituirea in “The Romanian Revolution for Dum-Dums” can be accessed via the following link:

USLA bullets called \”vidia\” or \”dum-dum\”

destituirea (1 year ago) Show Hide

Marked as spam

Am fost de asemenea intrebat daca stiu sau am dovezi mai clare despre Mercenarii lui Ceausescu.

—partea intai—-

Ce pot sa zic e ca personal nu am dovezi. Dar am vazut cu ochii mei impreuna cu tatal si fratele meu un mercenar ARAB ascunzanduse la bloc fara haine groase pe el.

destituirea (1 year ago) Show Hide

Marked as spam

—-partea a doua—

Tata i-a dat o haina militara pt ca pe vremea aia era frig si ningea. Nu vorbea Romaneste dar avea accent si silabisea intr-o limba araba care nu am putut la vremea respectiva sa o descifrez a fiin Iraniana, Libaneza, Siriana sau Irakiana. L-am lasat in bloc pe scari singur. A doa zi nu l-am mai vazut. FSN nu era inca infiintat. Blocul era langa cimitirul de pe strada Antiaeriana (Calea Rahovei) ci nu langa MAPN

destituirea (1 month ago) Show Hide

Marked as spam

– Gloantele Vidia erau marca secreta a Romaniei impotriva unui atac sovietic de care Ceausescu se tot ferea inca de la invadarea Cehoslovaciei in 1968.

————————————————————————————–

ARABESQUE I:

Arabesque: Arab Terrorist in the December 1989 Romanian Revolution

ARABESQUE: Arab Terrorists in the December 1989 Romanian Revolution

Posted by romanianrevolutionofdecember1989 on July 27, 2009

(For the English of this discussion, see below the excerpts from “Orwellian…Positively Orwellian”  Orwellian Positively Orwellian: Prosecutor Voinea\’s Campaign 2006)

Chiar daca stim din Inginer Hristea Teodor, fost lucrator in fosta unitate speciala “P” din DSS “USLA s-a transformat in teroristi” ca “In 23 dimineata am tinut o sedinta cu efectivul. Noi suntem ca orice unitate de cercetare si productie (microproductie). Am dat ordin ca documentatiile tehnice cu continut de secret si strict secret sa fie adunate intr-o zona considerata mai sigura. Gen. Militaru s-a referit la transferul unor unitati de la MI si securitate la MApN. A spus ca USLA s-a transformat in teroristi. S-au reluat ascultarile de la unele obiective- in special ambasadele arabe”  S-au reluat ascultarile de la unele obiective- in special ambasadele arab

si stim ca intr-un document cu data de 1 martie 1990, seful de cabinet al directorului Generalul Iulian Vlad, Ion Aurel Rogojan, a fost solicitat sa scria care a fost rolul lui USLA in decembrie 1989 si care a fost relatia intre DSS si unitatea speciala “al-Fatah” a OEP.  In legatura cu solicitarea aceasta, Rogojan a scris despre antrenare cadrelor USLA sub colonelului (r) Firan cu grupa aceasta, pe baza de un protocol semnat in 1979-1980.  (vezi reprooducerea documentului in articolul lui E. O. Ohanesian, “Pe stil vechi-colonel de securitate, pe stil nou-general NATO,” Romania Libera, 8 April 2004),

si chiar daca fost ofiter de Directia 1 a Securitatii la Timisoara Roland Vasilevici a scris…

“Prioritate aveau camerele studentilor straini, in special arabi, care erau ocupate, in mare masura, de indivizi pregatiti prin diverse tabere internationale de antrenament si de instruire terorista sau prin Muntii Fagaras.  Acestia aveau misiunea sa coopereze si cu ofiterii de Securitate, din cadrul U.S.L.A., sectorul de “informatii”, care isi avea “sediul legal” in Timisoara la ultimul nivel al cladirii din Bulevardul Leontin Salajan…Intrucit acestia vorbeau mai mult araba, s-a instituit o sectie de lingvistica cu acest profil de studiu la Scoala de ofiteri de Securitate de la Baneasa, unde fiica lui Ion Dinca (temutul “pumn de fier” al ex-presedintelui, supranumit “te-leaga”) era sefa de catedra.

De foarte multe ori s-a emis si ipoteza ca, in total secret, multi dintre acesti studenti straini, care ii venereaza pe Allah, pe Mahomed sau pe urmasii sai:  Abu-Bekr, Omar, Otman si Ali, fie ca sint palestinieni, irakieni sau libieni–toti beneficiarii unor burse romanesti–ar constitui un “COMANDO” condus de Bucuresti, bine pregatit, menit sa apere, in caz extrem, perechea prezidentiala romana, in schimbul sprijinului acordat de Ceausescu patriei lor, prin donatii de armament, munitii, alimente, si tehnologie de virf importata din Vest.  Revolutia a confirmat aceste suspiciuni, desi adevarul se va cunoaste peste cincizeci de ani, tainuirea avind o motivatie economica, inerenta conjuncturii actuale, cind multi muncitori romani lucreaza pe unele santiere arabo-africane, in zona Golfului…”

Cei din U.S.L.A. si unii studenti straini, alaturati lor, trageau cu niste cartuse speciale, care, la lovirea tintei, provocau noi explozii.

Roland Vasilevici, Piramida Umbrelor (editura de vest, 1991), pp. 72, 73, si 61:

totusi, mai exista oameni care nici nu cred in teroristi arabi in decembrie 1989.

in schimb, ei au incredere in procurorul Dan Voinea, cel care a descoperit nici teroristi, nici gloante dum-dum, nici simulatoare, nici razboi-electronic, cu alte cuvinte aproape nimic in legatura cu decembrie 1989…

sau in procurorul Teodor Ungureanu, care se pare crede in teroristi, dar numai daca au fost furnizate de catre aramata (mai ales DIA)…in nici un caz, n-au fost securisti sau mercenari arabi…

Ungureanu ne spune ca el a asistat la audierea “teribilul terorist OWT”…si ca OWT n-a fost nici terorist, nici arab…(sigur domnule, totusi e interesant ca omul nu scrie numele OWT, fiindca stim ca numele cu litera “W” este cum sa zicem foarte rar si in romana si in maghiara…dar nu e asa de rar in numele arab de exemplu, Walid sau asa ceva…deci cum se cheama OWT in realitate?  oricum aici este frumoasa poveste a lui Teodor Ungureanu)

“TEORISTUL OWT”. La un moment dat seful colectivului (M. Popa-Cherecheanu) ne-a chemat in biroul unde se gasea si am asistat la audierea “teribilului terorist OWT”, despre care, in tabelele puse la dispozitie de un ofiter MApN, se consemnase faptul ca fusese retinut in apropierea ministerului, avand un comportament suspect si necunoscand limba romana. Dupa cateva minute de tatonari, s-a constatat cu stupoare ca “teroristul” nu era decat un biet om cu grave deficiente de vorbire, pe fondul unei evidente afectiuni insotita de retard intelectual (neputand sa mormaie decat niste sunete care s-ar fi putut transcrie, fonetic, prin majusculele mai-sus amintite)… Asupra barbatului pipernicit si jerpelit din fata noastra nu se gasise nici arma si nici vreun alt lucru compromitator. De altfel, acesta nu a fost singurul sau cel mai “gogonat” caz dintre cele pe care aveam sa le intalnesc atunci. Am vazut cu ochii mei consemnat, in tabelele intocmite la minister, faptul ca un barbat cu figura mai negricioasa (banuit a fi fost arab) isi pierduse libertatea pentru ca alergase dupa… tramvai! In acele zile si nopti au fost retinuti mai multi cetateni straini, studenti arabi la diferite facultati bucurestene. Pe unii i-am vazut si eu, la MapN. Fusesera retinuti in strada sau in locuintele lor ori ale prietenelor din cartierul Drumul Taberei. Asa se face ca unul dintre acestia, student medicinist, daca nu gresesc, era total “neinspirat” imbracat pentru un anotimp rece… De departe, cel mai “interesant” caz a fost cel al unui alt student de origine araba, parca iranian, care fusese molestat destul de puternic si acuza o fractura costala. Era de-a dreptul comic modul in care se chinuia, pe un dialect colorat, sa ne explice ca “la taru meu trecut doi revoluti si ei nu coasta rupt!”…

teodor ungureanu si teroristul OWT

Hai sa trecem la martuiri mai credibili si putini influentati de politica partizana si securista… despre teroristi arabi vazuti sau arestati:

1) Dl. Savin Chiritescu

Vreau sa arat ca subsemnatul si mai multi colegi din aceeasi unitate de tancuri [UM 01060 Bucuresti-Pantelimon] am capturat teroristi arabi (dintre care unul ne-a spus ca este din Beirut) inarmati, pe care i-am predate la Marele Stat Major. Unul era student, am gasit asupra lui un pistol mitraliera de calibrul 5.62 seria UF 060866, cu cadenta de ambreiaj, lung de vreo 40 cm, portabil pe sub haine: arma parea facuta dintr-un plastic foarte dur, cu exceptia tevii si a mecanismului de dare a focului. “

Al. Mihalcea, “O gafa monumentala,” Romania Libera, 31 October 1990, p. 5a.

2)  Danka la http://www.jurnalul.ro/comentarii.read.php?id=79510 aprilie 2006

22 decembrie 1989, la unitatea militara 010__ de la marginea padurii Branesti.

Padurea Branesti adaposteste unul din cele mai mari depozite de munitie din jurul capitalei.  Se spune ca o explozie la acest depozit ar rade cartierul Pantelimon de la capatul tramvaiului 14.

Spre seara a inceput sa se traga asupra unitatii dinspre calea ferata.  Se tragea in orice folosindu-se armament de calibru mic si pusti automate.  Dupa focul de la gura tevii pareau 3 persoane ascunse dupa rambeul cai ferate care au deschis foc cu scopul de a creea panica.

Soldatii au iesit din dormitoare si s-au adapostit in parcul auto pe sub camioane.

Nu se putea sta in cladiri, “teroristii” trageau in geamuri.

Desi se daduse alarma in acea zi mai devreme nimeni nu era pregatit sa riposteze decit cei aflati in garda.  Un grup de soldati cu subofiteri si ofiteri echipati cu AK 47, si pistoale TT au pornit la un atac prin invaluire.

Toti au ajuns in amplasamentele stabilite fara incidente, la adapostul intunericului dar si pentru faptul ca intrusi erau mai mult ocupati sa mentina foc consistent asupra unitatii.

La un moment dat soldatii au deschis focul, lupta a durat mai putin de 10 minute.  Micutele lor UZ fara precizie la distanta nu au facut fata la renumitul AK 47

Unul dintre teroristi a fost impuscat in cap iar ceilalti doi au fost raniti cind incercau sa fuga peste cimp in directia opusa unitatii militare.

Cei trei au fost transportati la corpul de garda unde s-a aprins lumina (pina atunci unitate fusese in bezna) si s-a constatat ca unul dintre cei doi suprevietuitori era de fapt femeie.

Toti erasu maslinii la fata, imbracati in combinezoane negre si ce doi suprevietuitori raniti se vaitau spunind ceva in limba araba.

Dupa o jumatate de ora un a sosit un ARO al armatei care s-a spus ca a venit de la statul major al diviziei si i-a luat pe toti trei.  Dupa citeva zile toti soldatii care au participat la actiunea de noaptea aceea au fosti pusi sa semneze o declaratie prin care se angajau sa nu divulge nimic din ce s-a intimplat.

Toate acestea sint adevarate si usor de verificat.”

3) Citeva cazuri in engleza

“Terorist cu un portfel cu pasaport libian si o adevarinta de tipul celor care inlocuiesc buletinul…impuscat mortal in fostul sediu al CC al PCR in seara zilei de 22 decembrie 1989…asupra lui au fost gasite un pumnal militar si un pistol ‘Makarov’ seria DL 7028 ” Weapons similar to those of Directorate V-a and the USLA could have shown up anywhere during the Revolution, in anybody’s hands, but what is interesting is among whose hands they did show up. Official Army documents and recollections by Army participants in the early 1990s show that a citizen with a Libyan passport in his billfold shot in the CC building on the night of 22 December was found in possession of a 9 mm“Makarov” pistol…a pistol whose serial number was traced back to a V-a member who claimed that he had “thrown it away” earlier that afternoon.<!–[if !supportFootnotes]–>[109]<!–[endif]–>

Paul Vincius, “Moartea unui terorist,” Zig-Zag, no. 106 (April 1992), p. 7. One of the documents attesting to the ownership of the weapon is reproduced in the article.

in 2005, Catalin Radulescu told a journalist that “two Arabs were caught in Pitesti, dressed in combinezoane negre [emphasis added], and armed with Carpati pistols.”<!–[if !supportFootnotes]–>[81]<!–[endif]–>Mirel Paun, “Ion Capatana: ‘Argeseni, va cer scuze ca am participat la Revolutie!” Cotidianul Argesul, 5/8/05 online at http://www.cotidianul-argesul.ro.

4) Cazul Brasov

Adrian Socaciu, “Dupa nopti de groaza si tortura, toti teroristi sint liberi,” Cuvintul, nr. 1-2 ianuarie 1991, pp. 3-5.

Pe pagina 3, ziaristul scrie despre gloante de calibru special, cap vidia sau exploziv.
Pe pagina 4, despre un individual la cantina partidului imbracat in negru, cu o pusca cu teava scurta, gloante 7,62 mm dar explozive, despre gloante de “grosimea unui creion, de culoarea aluminumului.”
Pe pagina 5, ca au fost arestati 5 indivizi suspectati ca teroristi, 3 arabi si 2 romani…

5) Cateva martuiri din forumisti..

Am fost martor ocular la capturarea unui terorist (dupa culoarea tenului as jura ca era arab) care folosea un PSL si tragea in populatie… a fost prins viu si batut sub ochii mei de catre armata, apoi luat pe sus intr-un camion, tot de armata… zilele urmatoare s-a continuat sa se sustina sus si tare la radio/TV ca NU au existat teroristi, sau ca nu s-au dat prinsi! Sigur, si-a cumparat PSL-ul de la magazinul universal… dar politica a dictat ca este mai bine pentru interesul meu propriu si personal sa nu se spuna adevarul, nu?
Mai bine imi vad de ale mele.

psl universal

– pe la data de 24 parca, am fost martora vizuala cand soldatii au capturat un lunetist arab (brunet si vorbea stricat romaneste) – folosea vestita Pusca Semiautomata cu Luneta (PSL – parca romaneasca) modificata din ak47. Sunt sigura ca fusese folosita, si nu pentru a-l ajuta la deplasare. L-au suit intr-un camion si l-au dus cica la comandamentul unui oras mare (Brasov). Ulterior s-a spus peste tot ca NU au fost implicate forte straine, sau daca au fost, ca nu exista nici un fel de urme care sa dovedeasca asta. Pentru mine a fost momentul in care am inceput sa cred ca inghit o gogoasa cu ulei impotriva vointei mele;

http://forum.softpedia.com/lofiversion/index.php/t96198.html.

6) Fosti securisti siliti sa dea declaratii dupa evenimentele

http://www.portalulrevolutiei.ro/arhiva/2005_285.html.

Cpt. Soare Ovidiu din fosta Directie a V-a, serviciul 4+5, domiciliul in Bucuresti, strada Mendeleev, declara urmatoarele:
Sediul Ministerului Apararii Nationale,
22/23.12.1989
In noaptea de 22/23 decembrie 1989, aflandu-se in sediul MApN, in jurul orelor 22,00, a inceput un armat, in forta, asupra MApN, din Complexul “Orizont” si dinspre blocurile din stanga si dreapta acestuia. Dupa modul cum au actionat si dupa cum aratau victimele dintre militarii care au aparat peste noapte obiectivul (impuscati in cap sau in zona capului), au concluzionat cu totii ca s-a tras cu arme cu luneta cu dispozitiv de infrarosii. Se afla impreuna cu lt. maj. Grigoras de la S.M.B., cpt. Arusoaie de la Unitatea speciala “T” si alte cadre.
Atacul asupra sediului MApN s-a desfasurat cu fanatism, unul dintre atacatori a sarit gardul inarmat doar cu un cutit, a fost impuscat, iar dimineata l-a vazut de la circa 5-6 metri si afirma ca avea infatisare de arab (ten masliniu, parul si mustata negre si crete). Se spunea ca nu avea asupra sa documente de identitate.
In noaptea de 23/24 decembrie 1989, aflandu-se la locuinta mamei sale, a vazut pe geam cum actionau trei teroristi, atacand sediul MApN Erau in uniforme de armata, cu caschete si actionau astfel:
– fugea cate unul spre chioscul LOTOPRONOSPORT din fata MApN, trageau doua-trei focuri, apoi fugeau inapoi; intre blocuri;
– apoi, in grup, unul tragea spre MApN, iar ceilalti doi trageau in sus cu trasoare.
Despre acest lucru a telefonat si informat la MApN pe maiorul Colt.
NOTA: Relatarile ofiterului se coroboreaza cu declaratiile surorii sale Mihaila Sanda Cristina cu domiciliul in Bucuresti, Aleea Poiana Mare nr. 8, bloc B9, apart. 47, sector 6.

Un articol de Catalin Antohe

Lt. mr. APOSTOL M. ANTON, fost ofiter in serviciul 1 declara:

In ziua de 29 decembrie 1989 a aflat de la vecinul PIPOI REMUS, care locuieste la etajul 2, sub apartamentul lui, ca a vazut mai multe persoane tragand spre Ministerul Apararii Nationale, despre care era convins ca nu erau romani. I s-a parut ca ar fi arabi. Trageau cu niste pistoale automate mici.

in sfirsit, ceea ce ne-a spus fostul ofiter USLA Marian Romanescu in 1991

(Capitanul Romanescu Marian (fost cadru USLA) si Dan Badea, “USLA, Bula Moise, teroristii, si ‘Fratii Musulmani’,” Expres nr. 26 (75), 2-8 iulie 1991, pp. 8-9)

COMANDOURILE USLAC

Cei care au avut si au cunostinta despre existenta si activitatea fortelor de soc subordonate direct lui Ceausescu, au tacut si tac in continuare de frica, sau din calcul.  S-au spus multe despre indivizii imbracati in combinezoane negre, tatuati pe mina stinga si pe piept, fanaticii mercenari care actionau noaptea ucigind cu precizie si retragindu-se cind erau incoltiti in canalele subterane ale Bucurestiului.  S-au spus multe, iar apoi au tacut ca si cind nimic nu s-ar fi intimplat.

Suprapuse Directiei a V-a si USLA comandourile USLA erau constituite din indivizi care “lucrau” acoperiti in diferite posturi. Erau studenti straini, doctoranzi si bastinasi devotati trup si suflet dictatorului.  Foarte multi erau arabi si cunosteau cu precizie cotloanele Bucurestiului, Brasovului si ale altor orase din Romania.  Pentru antrenament aveau la dispozitie citeva centre de instruire subterane:  unul era in zona Brasovului, iar altul–se pare–chiar sub sediul fostului CC-PCR, poligon care au dat–din intimplare citiva revolutionari in timpul evenimentelor din Decembrie.

ENGLISH

excerpts from Orwellian Positively Orwellian: Prosecutor Voinea\’s Campaign 2006

Some of those shot as “terrorists” turn out to have been wearing “black jumpsuits.” Bucking the hegemony of official, elite interpretations denying the very existence of the “terrorists,” a poster calling himself “Danka” posted the following on the Jurnalul National web forum in April 2006:

“22 decembrie 1989, military unit 010_ _ at the edge of the Branesti forest.

The Branesti forest houses one of the largest munitions depots around the capital. It is said that an explosion at this depot would destroy the Pantelimon neighborhood from the beginning of the no. 14 tram [route]. Towards evening gunfire opened on the unit from the railroad. Everything was a target, [and] small caliber arms and semi-automatic weapons were being used [emphasis added; note: possible reference to 5 mm weapons]. Based on the flashes from the gun-barrels it appeared that there were 3 persons hiding among the tracks who opened fire with the goal of creating panic. The soldiers came out of their barracks and set up in the car-park under trucks. They couldn’t stay inside the buildings, “the terrorists” were shooting the windows [out]. Even though an alert had been given earlier in the day, nobody was prepared to respond except those on duty. A group of soldiers with officers and n.c.o.s equipped with AK-47s, and TT pistols launched an attack from the surrounding area. All reached their destined locations without problem by nightfall, in part because the intruders were preoccupied with maintaining a continuous gunfire on the unit. At a given moment, the soldiers opened fire, the gunfight lasted less than 10 minutes. Their little UZIs weren’t equipped for long-distance and thus could not stand up to the renowned AK 47. One of the terrorists was shot in the head, while the other two were wounded when they tried to flee through a field leading away from the military unit. The three were transported to the guard post where the lights were turned on (until then the unit had been in complete darkness) and we realized that one of the two survivors was in fact a woman. All three were olive-skinned, clothed in black jumpsuits [emphasis added] and the two wounded survivors struggled to say something in Arabic. After a half hour an ARO [vehicle] of the Army arrived saying they had come from the Chief of Staff’s Division and they took all three. After a few days all the soldiers who participated in the activities of that night were made to sign a declaration pledging not to divulge anything about what had happened. All of this is true and can easily be verified.”[54]

liviu viorel craciun  admission

Finally, there are the recollections of eyewitnesses, a decade and a half later, who—despite the onslaught of cynicism toward such ideas—continue to maintain they saw what they thought they saw…

“I was an eyewitness to the capture of a terrorist (based on the color of his tan I’d swear he was Arab) who was using a PSL [i.e. sharpshooting rifle, a lunetist] and firing into the population…he was taken alive and beaten in front of my own eyes by the Army, then taken up into a truck, also by the Army…in the following days they continued to sustain over and over on radio and TV that there did NOT exist any terrorists, or at least that none had been captured…Yeah, I’m sure this guy bought his PSL at the ‘Universal’ department store.”

“On the 24th I think, I was an eyewitness when soldiers captured an Arab sharpshooter (brown[-skinned] and he spoke broken Romanian)—who was using the famous “Pusca Semiautomata cu Luneta” (PSL—apparently Romanian) modified from an AK47. I’m sure that he had used it, and not just to help on his travels. They whisked him away in a truck and they brought him to the command [post] of a large town (Brasov). Later it was said that foreign forces were NOT implicated, or if they were, that there were no traces to prove it. For me, that was the moment in which I began to believe that I was having a lie forced down my throat.”<!–[if !supportFootnotes]–>[26]<!–[endif]–>

Foreign Involvement

So far in this piece, we have seen references to the arrest or killing as “terrorists” of the following as apparent foreigners, notably Arabs: 1) the arrest of one with a PSL in Bucharest, 2) the arrest of another with a PSL, apparently somewhere near Brasov, 3) the revelations of soldiers who killed and arrested several in the Pantelimon area of Bucharest (I will consider these two revelations one and the same for our purposes here). Years after the Revolution, there are still claims that Arabs were captured elsewhere: in 2005, Catalin Radulescu told a journalist that “two Arabs were caught in Pitesti, dressed in combinezoane negre [emphasis added], and armed with Carpati pistols.”<!–[if !supportFootnotes]–>[81]<!–[endif]–> Later we will see reports written by two Securitate officers immediately after the events—apparently required of them by Army officials—attesting to the killing of Arab “terrorists” in the area around the Defense Ministry building in Bucharest. We shall also see how a weapon registered to a member of the Securitate’s Fifth Directorate just happened to show up in the hands of a man with a Libyan passport in his billfold who was shot in the Central Committee building in Bucharest on the night of 22 December.

Indeed, the presence and activity of these foreign, apparently mostly Arab terrorists, was almost prosaic. Liviu Viorel Craciun (appropriately enough craciun means “Christmas”), the so-called “First Interior Minister of the Revolution” in one of the protogovernments that tried to form in the CC after the Ceausescus fled and—a source of much confusion in research on the events (more on this below)—a former USLA officer until 1986, reported that on 28 December 1989: “…in the morning five cadavers were collected and a rough count was made, out of the five terrorist cadavers found in the street, two belonged to Arab mercenaries…The shot terrorists could not be identified and they did not seem to interest anyone.”<!–[if !supportFootnotes]–>[82]<!–[endif]–>

So what was the role of foreigners, specifically Arabs, in the Revolution? Interesting in this regard is a report dated 1 March 1990 by Lt-Colonel Ion Aurel Rogojan, who in 1989 was Securitate Director General Vlad’s chief of cabinet staff. As B. Mihalache speculates somebody must have been interested in this question, “since Rogojan was ordered to write a report on it.”<!–[if !supportFootnotes]–>[83]<!–[endif]–> Rogojan wrote in his 1 March 1990 report that he “has knowledge of the fact that between the Department of State Security and the ‘Al Fatah’ Security [service] of the Palestinian Liberation Organization there existed relations of cooperation based on a protocol.” Rogojan continues in this report:

“At the same time, some activities for the training of USLA cadres abroad were carried out (the group was led by reserve colonel Firan, former chief of general staff of the mentioned unit). The protocol was established in the period 1979-1980 and a copy can be found in the protocol relations division of the former Independent Judicial Secretariat Service of the DSS [i.e. Securitate]. In connection with the existence of this protocol, I was asked in recent weeks, by Colonel Ardeleanu Gheorghe, USLA Commander. The Special Unit for Antiterrorist Warfare was coordinated on behalf of the DSS’ Executive Bureau by General-Colonel Iulian Vlad in the period 1977-1987, and after that by Secretary of State General-Major Alexie Stefan and Deputy Minister Major General Bucurescu Gianu. In the USLA there existed a special detachment for antiterrorist intervention, organized in three shifts and subordinated to the chief of the general staff. I don’t have any data concerning the activity of the USLA in the period of the December ’89 events.”<!–[if !supportFootnotes]–>[84]<!–[endif]–>

It should also be abundantly clear here that Rogojan was being asked to write not just about the role of outside forces, but specifically about the role of the USLA in December 1989. Once again, why such interest in the USLA?

In this regard, further claims related by former USLA Captain Marian Romanescu to Dan Badea, are to say the least intriguing:

Several days before the outbreak of the December events, the commander of the USLA forces—col. ARDELEANU GHEORGHE (his real name being BULA MOISE)—left for Iran, bringing with him a great many gifts; and a car’s load of maps, bags, pens, sacks, etc. What did Col. Ardeleanu need these for in Iran? What was the use of having the head of the USLA go? What did he negotiate with the Iranians before the arrival of Ceausescu [18-19 December]? Could he have contracted the bringing into the country of some shock troops, as they are called, to enforce the guard at the House of the Republic, the civic Center and the principal residences of the dictator? If not for that reason, why? Because it is known what followed…

On 22 December, col. Ardeleanu gave the order that 50 blank cover IDs, with the stamp of the Department of Civil Aviation, be released. The order is executed by Gradisteanu Aurel from the coordinating service of that department—a Securitate captain in reserve—and by lt. Col. SOMLEA ALEXANDRU, the latter receiving the IDs and putting them where they needed to be. It is known that the majority of USLA cadre work under the cover of being in the Militia. But who did these IDs cover in this situation? [emphases and capitalization in original]<!–[if !supportFootnotes]–>[85]<!–[endif]–>

We know from the revelations of a former worker (engineer Hristea Todor) at the Securitate’s special unit “P,” that the new Front leadership was sufficiently suspicious of Arab presence that “General Militaru referred to the transfer of some units from the MI and Securitate to the Defense Ministry. He said the USLA had transformed into terrorists. The electronic (telephone) surveillance of certain objectives was started up again—in particular Arab embassies.”<!–[if !supportFootnotes]–>[86]<!–[endif]–> (Note: this appears yet another reference to the aforementioned meeting at USLA headquarters on the evening of 25 December.) Gheorghe Ratiu, head of the Securitate’s First Directorate, maintains that, on Director Vlad’s orders, between 25 and 27 December 1989 he was tasked with finding out the “truth” concerning the “foreign terrorists” reported to be in the hospitals and morgues; he had to resort to subterfuge to verify the situation, since Army personnel were denying him entrance.<!–[if !supportFootnotes]–>[87]<!–[endif]–>

Notably, of course, with these exceptions, the former Securitate and their apologists—whom as Army General Urdareanu suggests uniformly don’t believe in the existence of real terrorists in December 1989, yet who love to blame foreign interference for Ceausescu’s overthrow (in particular, Russians, Hungarians, and Jews)—do not like to make reference to or talk about “Arab terrorists.”

Further evidence of the involvement of “Arab terrorists” comes from the behavior in late December 1989, as much as the later statements, of the usually garrulous Silviu Brucan. In August 1990, Brucan would allege the involvement of “some 30 foreigners,” according to him, mostly Palestinian, who had been trained by the Securitate—what Michael Shafir termed “the first admission of foreign intervention by a member of the December 1989 leadership.”<!–[if !supportFootnotes]–>[88]<!–[endif]–> Reminiscent of Tanasescu’s curt response to the reporter’s question about the involvement of foreign terrorists (discussed above)—“I ask that you be so kind as to…” not ask me about this—back on 29 December 1989, Brucan, at the time a key decision-maker in the new Front leadership (he would leave in February), told Le Monde that the issue was “very delicate” and “involving diplomatic implications that must still be worked out”; “better to be cautious,” he opined.<!–[if !supportFootnotes]–>[89]<!–[endif]–> That was, of course, no denial; indeed, it sounds like the new leadership was trying to find a solution to the dilemma they found themselves in.

Suspicion, in particular, surrounded the role of Libyans, which, as we have seen, at the very least, somehow found themselves in areas of gunfire in December. Sergiu Nicolaescu claims—I have been unable to verify this—that of all the countries to recognize the new National Salvation Front government, running to the top of the line to be first was…Qadafi’s Libya!<!–[if !supportFootnotes]–>[90]<!–[endif]–> The “anonymous plotters” who leaked information to Liviu Valenas of Baricada in August 1990 maintained that “It isn’t accidental that on 25 December 1989, the first plane bringing aid came from Libya. However, when it went on its return route it was loaded with people. In the almost complete chaos that dominated at the time, the New Power [i.e. the Front] did not know what the plane to Libya was carrying (it left from Otopeni, when the airport was still closed to traffic).”<!–[if !supportFootnotes]–>[91]<!–[endif]–> In 1994, two journalists specified that the plane in question on the 25th was a DC9 and that “40 Arabs” had been loaded aboard, and noted that they had learned that on 28-29 December 1989, “the [Otopeni’s] airport archive had disappeared.”<!–[if !supportFootnotes]–>[92]<!–[endif]–>

Michael Shafir at Radio Free Europe Research at the time noted in October 1990 that “unconfirmed but very reliable military and governmental Romanian sources interviewed by RFE said that shortly after the capture of Palestinians, Libyans, and other Arabs who had fought on the side of pro-Ceausescu forces, Quadhafi had threatened to kill all Romanian specialists in Libya if the Arabs were not allowed to leave Romania.”<!–[if !supportFootnotes]–>[93]<!–[endif]–> Certainly, this is what Constantin Vranceanu hinted at in September 1990 in Romania Libera when he wrote of “Plan Z-Z”—according to him, “practically an alliance, on many levels, including military between Romania and several other countries with totalitarian regimes (Iran, Libya, Syria), to which was added the PLO…which called for the other parties to intervene with armed forces to reestablish state order when one of the leaderships was in trouble”:

“Several weeks after 22 December, the president of one of the countries directly involved threatened the Romanian government that it would make recourse to reprisals against those several thousand Romania citizens who were working in that country if [the Romanian government] did not return the foreign terrorists, [whether] alive or dead. This blackmail worked and a Romanian plane went on an unusual route to a Polish airport, from where the ‘contents,’ unusually including the able-bodied, wounded, and coffins, were transferred to another plane, that took off in an unknown direction.”<!–[if !supportFootnotes]–>[94]<!–[endif]–>

Nestor Ratesh quotes one of Ceausescu’s senior party henchman, Ion Dinca, as having stated at his trial in early February 1990:

“During the night of 27-28 [of January 1990] at 12:30 A.M., I was called by several people from the Prosecutor’s Office to tell what I knew about the agreement entitled Z.Z. between Romania and five other states providing for the dispatching of terrorist forces to Romania in order to intervene in case of a military Putsch. This agreement Z.Z. is entitled ‘the End of the End.’ I stated then, and I am stating now to you, that I have never been involved in this agreement, neither I nor other people. And I was told: Only you and two other people know this. I stated that and a detailed check was made in order to prove that I was not involved in such acts.”<!–[if !supportFootnotes]–>[95]<!–[endif]–>

Relatedly, in July 1990, Liviu Valenas noted that,

“On 24 January 1990, the new Foreign Minister of Romania announced on Television and Radio that a series of secret treaties between the R.S.R. [Romanian Socialist Republic] and third countries had been abrogated, and are no longer valid and operational for the new Romania. The New Power pledged to deal with these countries concerning Romania’s obligations through the abrogation of these accords. An ambiguous text, apparently launched by Sergiu Celac’s group,led public opinion in Romania to believe that these treaties concerned ‘terrorist assistance.’”<!–[if !supportFootnotes]–>[96]<!–[endif]–>

It is noteworthy that in the context of a series entitled “The Truth about the U.S.L.A.,” (more on this infamous series below), Horia Alexandrescu paused on 14 March 1990 to quote from a 1 February article by another journalist about TAROM flight 259 (to Warsaw and back):

“24 January, 4 PM: After the aircraft was inspected [“controlul antiterorist”] (after the Revolution of 22 December, ,soimi’ as those who performed antiterrorist protection [i.e. USLA] were called by the pilots, were removed from both internal and external TAROM flights, even though all airlines have such teams), the plane left for Bucharest. Meanwhile, however, the 45 Libyan passengers, who had gotten off for 5-6 hours in a layover at Otopeni, wanted to cross ‘the Polish border.’”<!–[if !supportFootnotes]–>[97]<!–[endif]–>

According to Alexandrescu, the Polish authorities would not allow the TAROM plane to leave Poland, so it sat on the runway in Warsaw…until a second TAROM plane came—this time, according to Alexandru, including “uslasi”—the moral of the story of course being that the USLA needed to be put back on flights as soon as possible.<!–[if !supportFootnotes]–>[98]<!–[endif]–> It is possible this is the plane Vranceanu was referring to in the quotation above. One thing’s for sure, this seemingly insignificant incident got unusual media coverage, in particular with regard to the USLA.

Not surprisingly, in June 2006, Prosecutor General Dan Voinea reiterated his contention that there was no foreign involvement/intervention in the December 1989 Romanian Revolution!

In early January 1990, “Cpt. Soare Ovidiu, [of Securitate] Directorate V-a, Services 4+5, resident of Bucharest, Mendeleev Street,” presumably under questioning, spoke about those he had seen killed as “terrorists”:

“Defense Ministry Headquarters [M.Ap.N.], 22/23.12.1989

On the night of 22/23 December 1989, being located in the Defense Ministry Headquarters, around 22:00, a forceful attack began upon the building from the ‘Orizont’ Complex and from the blocs to the left and right of it. Based on the manner in which they acted and how the victims from among the soldiers who were defending the building appeared (shot in the head or in the area of the head), everybody concluded that they were shot by guns with infrared night scopes [emphasis added]….The attack upon MapN Headquarters was unleashed with fanaticism, one of the attackers jumped a wall armed with a knife, he was shot, and in the morning I saw him from a distance of about 5-6 meters and I could conclude that he appeared Arab (olive-skinned, black hair and mustache). It was said he had no documents upon his person….”<!–[if !supportFootnotes]–>[117]<!–[endif]–>

Lt. Mr. Apostol M. Anton, Service 1: “On 29 December 1989 he learned form his neighbor Pipoi Remus, who lives on the second floor, beneath his apartment, that he saw many people shooting toward the Defense Ministry, whom he was convinced were not Romanian. They appeared to him to be Arab. They were shooting with small automatic guns.”<!–[if !supportFootnotes]–>[118]<!–[endif]–>

Posted in Uncategorized | Tagged: , , , , , , , , , , , , | 4 Comments »

Romania’s December 1989 Subterranean Blues

Posted by romanianrevolutionofdecember1989 on June 6, 2009

A murit generalul Ioan Geoana, “fostul custode, ca şef al Apărării Civile, în decembrie ’89, al tunelurilor secrete din Bucureşti. Tunelurile prin care s-ar fi ascuns şi ar fi apărut, ca din senin, aşa-zişii “terorişti”.” Adevarul 2006
 
pacat si in zadar fiindca multi romani nu cred nici in tunelurile, nici in teroristii acestea.
 
de exemplu Dan Voinea…
 
(Dan Voinea este slavit de catre Sorin Iliesiu asa: Justiţia română a dovedit diversiunea “teroriştii” şi nu a găsit nici un terorist printre morţi, răniţi sau arestaţi. D-l gen. Dan Voinea spune clar: “Teroriştii nu au existat. S-a minţit pentru a-i ascunde pe adevăraţii criminali”….Rechizitoriul Justiţiei române, spiritul acestora regăsindu-se în Raportul [Raport Final CPADCR]…)
 
Dan Voinea cu Romulus Cristea, “Toti alergau dupa un inamic invizibil,” Romania Libera, 22 decembrie 2005
 
Tunelurile secrete ale mincinosilor
– Ani de zile s-a tot vorbit despre tunelurile secrete pline de teroristi care ieseau si ucideau oamenii de pe strada sau din diverse institutii… Exista vreo marturie credibila, vreun document?
– Nu putem califica aceste informatii nici macar ca tinand de domeniul legendei. E o minciuna! O alta minciuna! Bucurestiul, ca de altfel toate marile orase, e brazdat subteran de tot felul de tuneluri, unele pentru canalizare, gospodarirea apei, electricitate si alte scopuri. De altfel, Capitala are in subteran tuneluri realizate in urma cu sute de ani. Aceste tuneluri nu au constituit adaposturi pentru teroristi. Recent, am participat la o reconstituire pe teren, la asemenea asa-zise tuneluri secrete folosite de teroristi. Era un simplu canal pentru distribuirea apei potabile. Deci am constatat ca a fost vorba de o minciuna.

 

——————————————————————–

Un alt procuror care argumenteaza ca Voinea, dar si mai rau este Teodor Ungureanu…

In mod artificial, in chiar interiorul cladirii supraaglomerata cu militari, s-a creat suspiciunea infiltrarii unor “elemente teroriste”, care misunau prin catacombe, tuneluri, canalizari…

Procurorul Teodor Ungureanu in Jurnalul National

fiindca Voinea s-a compromis jalnic, sprijinatorii lui acum fac recurs la Teodor Ungureanu…

Pe toate canalele de comunicare către “publicul telespectator” se făceau cunoscute luptele din interiorul CC-ului, pentru respingerea “teroriştilor”, musai securişti, care foloseau o reţea de tuneluri secrete. Fără îndoială, orice clădire cu destinaţie împortantă în structurile statale dispune de spaţii de adăpostire în caz de atac aerian, precum şi de căi de comunicaţie subterane apte să asigure o retragere de urgenţă.

Voinea al doilea: Teodor Ungureanu

—————————————————

numai ca Gheorghe Balasa si altii care au patruns in Sediul Directiei V-a a Securitatii au descoperit printre altele–precum gloante dum-dum–“dosarul cu toate tunelurile de sub Bucuresti, cu iesiri si evacuari din cladiri importante, cum sint: C.C., Cotroceni, Casa Poporului, Primaverii (cu vilele din imprejurimi si insula din lac). Pe aceste scheme se arata exact sistemul de comunicare intre ele;”

BALASA GHEORGHE: Sint foarte intrigat de interviul acordat de dl. general Stanculescu ziarului “Tineretul Liber”, interviu in care acesta ocoleste adevarul.

Din Directia a V-a, din depozitul de munitie, au fost scoase pe 23-24 decembrie 1989 cartuse DUM-DUM, cartuse speciale care nu se potriveau la nici o arma din dotarea M.Ap.N. S-au gasit trei-patru cutii cu astfel de cartuse. Gloantele speciale, erau lungi de 5-6 cm si putin mai groasa decit un creion. Un astfel de cartus avea in virf o piatra alba, transparenta. Toate aceste cartuse i le-am prezentat personal, spre a fi filmate, d-lui Spiru Zeres. Toate cartusele speciale, in afara de DUM-DUM era de provenienta RFG-ista. Din Directia a V-a au fost predate U.M. 01305. Capitan doctor Panait, care a spus ca pina atunci nu vazuse astel de munitie, maior Puiu si captian Visinescu stiu de ele.

In fostul sediu C.C. P.C.R., toti cei impuscati in noaptea de 23 spre 24 decembrie ‘89 au fost impuscati cu gloante speciale. Un glont care trece prin zid e absurd sa-l cauti in trupul celui impuscat. Dar s-au mai gaist si altele in Directia a V-a, si anume:

armele de vinatoare ale lui Ceausescu. Erau vreo 5 arme unicat cu infrarosii:

–pistoale de salon cu teava lunga pentru antrenament;

–generator de inalta frecventa pentru tortura;

–statii de emisie-receptie;

–aparatura de foto de ultimul tip;

–dosarul de pregatire al celor de la USLA. Era un dosar de aproximativ 25 cm grosime si cit am stat acolo, sa pazesc, am rasfoit aproape jumatate din el;

–dosarul cu toate tunelurile de sub Bucuresti, cu iesiri si evacuari din cladiri importante, cum sint: C.C., Cotroceni, Casa Poporului, Primaverii (cu vilele din imprejurimi si insula din lac). Pe aceste scheme se arata exact sistemul de comunicare intre ele;

–buletine de identitate cu biletul inauntru pe care scria: “disparut in timpul anchetei”;

–casetele cu toate filmele facute cu vizitele lui Ceausescu;

–trei fisete cam de 1 m fiecare, pline cu pasapoarte. De exemplu erau trei pasapoarte cu aceeasi fotografie dar cu nume diferite;

–un dosar in care erau trecute diverse persoane aflate sub supravegherea anumitor ofiteri USLA.

–Impreuna cu mine, in cladirea CC PCR–corp. B. au mai fost si cunosc acestea urmatorii: ing. Minea Radu, Catalin Constantin, Varban Viorel, Catalin Crosu, Costel Ciuhad, Neagu George, Stoica Florin, maior Puiu si capitan Visinescu–de la regimentul de garda, capitan doctor Panait de la U.M. 01305 Bucuresti. Toate cele gasite au fost filmate de catre Spiru Zeres, iar apoi predate si transportate la U.M. 01305 Bucuresti pe 23 si 24 decembrie 1989.

(Expres, aprilie 1991)

—————————————————————

BACK DOOR MAN, THE DOORS

si hai sa citim dezvaluirile lui renumitul actor Ernest Maftei in 1991 (tot din Expres):

Dan Badea:  Cine erau cei pe care i-a impuscat Dan Iosif?

Ernest Maftei:  USLA!  Venisera sa ne ajute si a venit sa ne’mpuste, dom’le!  Ce dracu’, nu stiu?  Au venit sa ne ajute.  La demisol erau niste oameni de ai nostri, ca acolo erau niste usi blindate ca nu stiu ce-i.  Si unui o deschis o usa dina asta si umbla la becuri.  Si nu-am speriat ca ce-o fi fost acolo.  Atunci vine USLA sa ne ajute.  Vin 15 insi si 4 colonel, dom’le.  Da!  Si cind se duc jos, i-au impuscat pe toti ai nostri.  Doi dintre ai nostri acolo au fost omoriti, erau revolutionari, oameni necajiti care s-au dus acolo sa moara.  Si atunci ne-am dat seama ca astia ne omoara.  Dar apoi vin sus.  Au avut si ei 3 morti.  Si-atunci i-am inconjurat:  “Dezbracarea!”  Pai da’ ce dracu’ dom’le?

Dan Badea:  Atunci i-au dezbracat?

Ernest Maftei:  Pai dar cum dom’le?  I-au impuscat pe loc!  Pai dar ne impuscau ei pe noi…

Dan Badea:  Dan Iosif a spus ca nu i-a impuscat pe cei 15 USLASI…

Ernest Maftei:  Da’ nu te lua cu el!  A fost necesar de i-a’mpuscat acolo!  Dar nu-i voie sa zica, fiindca nu vrea sa se afle.  nu-i voie din cauza ca acu’ne conduce Securitatea.  Chiar aia care au tras in noi sint pe posturi de conducere.  Asculta ce spun!  Ca USLA, coloana a 5-a, a fost cu Ceausescu.  Nu ne-ar fi omorit?  Vai de mine!…

Dan Badea:  Despre teroristi ce ne puteti spune?

Ernest Maftei:  Atunci cind s-au deschis usile, d-a intrat toata lumea, atunci au existat si asa-zisii teroristi.  Cu salopete, cu arme ascunse. … Au intrat printre nio.  Se de-aia, incepind cu 11 noaptea [23 decembrie 1989], acolo a fost razboi civil….Fug astia repede sa-l prinda si atunci am descoperit ca in fostul CC, intre ziduri, se circula.  Era un culoar.  In zid.  Pai cum? …

Dan Badea:  Pe unde credeti ca veneau teroristii?

Ernest Maftei:  Eu ma miram asa, la un moment dat:  cum dom’le, se trage, trag o jumatate de ora in plin si pe urma stau?  Si zic:  ba, baieti, de unde dracu vin?  Era pe 23, de-acuma.  Zic:  de unde vin si unde se duc?  de unde iau astia arme si inca nu-i videm?  Ce crezi?  Mi-am adus aminte, eu fiind batrin, ca la vila asta, care e a artistilor acuma, linga Biserica Alba, c-a fost vila lu’ Lupeasca.  Si de-acolo, Carol al II-lea a facut tunel pa sub pamint pina la palat, ca sa duca la el.  Venea cu masina, ca sa nu se vada lumea.  Si la palatul regal trageau tare.  Pai acolo, la vila aia, a fost armament mult.  Stai sa vezi ce se intimpla.  Era 1 noaptea, pe 23.  Zic:  ma copii, mergeti voi cu mine?  Si ajung pina in dreptul blocului aia, cu astia….

(Ernest Maftei cu Dan Badea, “‘Iliescu putea sa fie eroul neamului, dar a pierdut ocazia!’,” Expres, nr. 36 (85), 10-16 septembrie 1991, pp. 10-11.)  

————————————————–

alte martuiri despre tuneluri care se pare nu exista in imaginatia unora…

 

Cai de navigatie secrete sub Bucuresti

La 12 metri sub platoul Pietei Revolutiei exista o retea de catacombe prin care se circula cu barca

La 12 metri sub platoul Pietei Revolutiei exista o retea de catacombe prin care se circula cu barca. E vorba de culoare betonate, cu latimea de aproximativ doi metri, prin care curge un rau subteran adanc de un metru. Cu apa curata. Debitul raului secret e aproximat la 1,5 metri cubi pe secunda. La intrare, aceste cai navigabile care stabat Capitala sunt utilate cu barci pneumatice. Informatiile ne-au fost furnizate de Dan Falcan, seful sectiei de istorie a Muzeului Municipiului Bucuresti. Istoricul a cules toate datele existente despre catacombele Bucurestilor, mai vechi si mai noi, si le-a pus cap la cap pentru a-si face o imagine asupra istoriei orasului.

(IMG:http://news.softpedia.com/images//news/1913_6.jpg)

Capitala Romaniei are o traditie de secole in materie de tainite si coridoare secrete. Din datele pe care le detin istoricii, primele coridoare subterane demne de luat in seama au fost beciurile producatorilor de vinuri. Acestea aveau zeci de metri si erau atat de largi incat se circula cu carele. In secolul al XIX-lea au aparut edificiile care aveau tuneluri de refugiu, cum e tunelul care leaga Palatul Ghica Tei de Manastirea Plumbuita, lung de mai bine de un kilometru. In nordul Parcului Cismigiu, Biserica Schitu Magureanu e legata prin subterane de Palatul Cretzulescu .

Sub Palatul Golescu, situat langa stadionul Giulesti, a fost depistat un coridor subteran care da inspre lunca Dambovitei . Coridorul a fost folosit si de Tudor Vladimirescu. “De pe la 1826 ne-au ramas
cateva relatari care ne dau o imagine asupra catacombelor de sub capitala Tarii Romanesti. La acea vreme haiduceau in zona vestitii Tunsu si Grozea. Timp de multi ani, ei au bagat spaima in boierii din Bucuresti, in special in cei care aveau casele in zona actualei sosele Panduri. Ii calcau mereu, iar poterele nu puteau face nimic. Desi reuseau sa ii localizeze si sa-i incercuiasca, cand sa puna mana pe ei haiducii dispareau “intrand in pamant”, adica coborau in subteran. Astazi putem afirma ca sub aceasta sosea erau o multime de coridoare subterane, late de trei metri si inalte de doi metri. Dar toate datele acestea au palit atunci cand am intrat in contact cu alte informatii recente. Labirintul subteran vechi al orasului pare neinsemnat pe langa cel construit din ordinul lui Ceausescu. Datele mi-au parvenit de la militarii care au intrat in subteranele fostului Comitet Central, actualul Senat la Romaniei, respectiv de la maiorul Gheorghe Grigoras si capitanul Nicolae Grigoras, de la unitatea speciala de lupta antiterorista. Ei au intrat in aceste catacombe chiar pe 25 decembrie 1989, impreuna cu un grup de genisti si pirotehnisti”, explica muzeograful Dan Falcan.

Conform relatarii militarilor, la subsolul cladirii au gasit un tunel, nu prea lung, care coboara intr-un fel de cazarma. Opt camere cu paturi pliante. Din aceste camere pornesc mai multe culoare, unul ducand chiar pana la etajul II al cladirii. Pe un alt culoar se poate ajunge la un buncar mai larg, la 7 metri adancime. Se trece apoi de o usa blindata si se ajunge la un apartament spatios, la adancimea de 9 metri. Militarii au cautat apoi camera in care se afla sistemul de ventilatie si s-au trezit pe un nou culoar. Dupa ce au strabatut aproximativ 30 de metri au gasit o nisa cu o lada mare, in care erau 16 barci din cauciuc, cu pompe de umflare. Dupa alti 20 de metri militarii au observat ca peretii tunelului au alta culoare, sunt mai noi si sunt acoperiti cu un fel de rasina sintetica. Dupa inca 10 metri culoarul se infunda. Chiar la capat se afla un piedestal din lemn pe care era asezat un capac de WC. Au ridicat capacul iar sub el au gasit un chepeng de fier. L-au ridicat si au gasit… un rau cu apa curata, care curge intr-o matca artificiala din beton. Are latimea de circa 1,5 metri si adancimea de aproximativ un metru. Raul se afla la aproximativ 12 metri sub platforma Pietei Revolutiei . Cele 16 barci erau folosite de fapt pentru acesta cale de navigatie. Albia amenajata are pe lateral bare metalice facute pentru oprirea sau impulsionarea barcilor. “In opinia militarilor, raul secret duce catre un lacurile din afara orasului, in nord, si Dambovita, in sud-est” , subliniaza Falcan. Ofiterii au vorbit insa de existenta unui alt canal similar, la capatul unui alt tunel, precum si de un sistem de inundare a labirintului, pe sectiuni. In cazul in care un eventual fugar e urmarit, el poate inunda portiuni de tunel in spatele lui pentru a opri urmaritorii. A mai fost gasita o gura de iesire din labirint in curtea interioara a fostului CC, de unde, printr-o retea de canale, se poate intra in canalizarea orasului, de unde se poate iesi catre Dambovita. Reteaua are guri de iesire in Palatul Regal, Biserica Cretzulescu si magazinul Muzica. “In urma unor cercetari ulterioare a reiesit ca ramificatiile subterane au corespondenta cu circa 80 de obiective din Bucuresti, cum ar fi cladirea ASE, Casa Enescu, Opera Romana etc. Subliniez, relatari sunt ale unor ofiteri din cadrul armatei. Lucru foarte interesant, nimeni nu neaga existenta acestor cai de navigatie secrete, dar cand am incercat sa le exploram, nu ni s-a permis pe motiv ca… nu se poate”. Despre aceste galerii ale lui Ceausescu ne-a vorbit si Radulescu Dobrogea, presedintele asociatiei Ecocivica, fost inspector de mediu in Primaria Capitalei, omul care s-a ocupat multi ani de panza freatica a orasului. El sustine ca stie de aceste galerii ale lui Ceausescu si ca apa limpede care curge prin ele este panza freatica de sub oras.

Administratorii Senatului au vazut numai intrarea in catacombe

“Pot sa va spun ca am auzit despre aceste lucruri, dar nu le-am vazut. Exista o cale de comunicatie subterana care pleaca din Senat catre Piata Revolutiei, o cale care pleaca de la Palatul Regal catre Piata si inca una, tot din Palatul Regal, catre Biserica Cretzulescu. Intrarile in aceste cai de acces le-am vazut, dar unde se opresc, nu stiu, nu este treaba noastra sa cotrobaim pe acolo”, ne-a declarat inginer Constantin Bratu, directorul tehnic al administratiai cladirii Senatului Romaniei.

Sorin Golea

———————————

si in fine, se pare ca nici Romulus Cristea nu prea lua in serious declaratii lui Dan Voinea…are un site cu titlu

“Doar despre tuneluri, buncare, si forturi”… sigur e vorba numai despre cei care n-au existat si cei din care n-au aparut teroristii imaginari…ca intotdeauna…

http://rcristea.blogspot.com/2007/04/subteranele-oraului.html

14 aprilie 2007

SUBTERANELE ORAŞULUI

Paienjenis de drumuri interzise construite sub oras

Retea strategica de buncare si tuneluri

Aproape ca nu exista localitate urbana care sa nu fie brazdata subteran de retele de tuneluri. Despre vechile catacombe, si chiar despre mai recentele buncare si tuneluri existente sub orase precum Bucuresti, Timisoara, Arad, Braila, Galati, Suceava, Constanta, Cluj sau Focsani exista putine relatari documentare, din pacate si o parte din acestea atinse de aripa imaginatiei. Singurul oras unde s-a facut o cartografiere completa a paienjenisului de tuneluri de sub pamant este Iasul. Desimea acestor cai de acces subteran difera de la un oras la altul, traditiile negustoresti si nu importanta localitatii putand fi criteriul de apreciere. Paradoxal, nu Bucurestiul detine primul loc la densitatea de tuneluri, ci Braila. Maruntaiele Bucurestiului ascund insa unul dintre cele mai celebre, mai lungi si mai vechi galerii subterane. La fel, este de neintrecut in reteaua de buncare si tuneluri de utilitate strategica militara contruite in secolul trecut.

Cu caleasca prin catacombe

Istoria catacombelor de sub Bucuresti începe undeva prin jurul anilor 1750. Astfel de cai de acces subterane serveau pentru circulatie între palate, între casele oamenilor bogati, erau locuri unde oamenii îsi puteau ascunde bunurile sau se puteau adaposti în vremuri de restriste. Arhitectul bucurestean Camil Roguski, fost angajat al Ministerului Afacerilor Externe, dar si la Unitatea de întretinere si decorare a palatelor prezidentiale din perioada ceausista a fost unul dintre putinii civili care au avut privilegiul sa vada si sa participe la cartografierea, la construirea si decorarea unor tuneluri secrete din mai multe localitati: „In acea perioada, populatia Bucurestiului era cât pe ce sa fie evacuata, din cauza deselor invazii ale unor bande, în special turcesti care navaleau dinspre Raiaua Giurgiuva si Rusciuc. În trei ore de calarie acestiau ajungeau lânga Bucuresti, devastau si plecau. Bucurestiul era înconjurat de codrii si avea un diametru de maximum un kilometru. Oamenii au început sa-si sape ascunzatori si tuneluri pentru ei, dar si pentru depozitarea averilor. Cu toate acestea, Bucurestiul nu a avut o retea bogata de tuneluri subterane precum alte orase cum ar fi Braila (unde densitatea acestora e maxima si astazi, multe case se prabusesc în urma surparii peretilor tunelurilor). Iasul este un alt oras cu o retea densa de tuneluri, aici, cu ani în urma efectuându-se o cartografiere completa la care am si asistat. Îmi aduc aminte când un coleg a spart un perete zidit al unui tunel central gândindu-se la o mare comoara, însa a fost dezamagit: a intrat direct în beciurile unui restaurant”. În Bucuresti, cel mai mare tunel cunoscut este cel denumit „Tudor Vladimirescu”. Nu a fost construit în vremea lui Vladimirescu, ci mai târziu. Poarta aceasta denumire deoarece începea de lânga palat, din preajma bisericii manastirii Cotroceni, care a fost ocupata, scurta vreme, de arnautii si soldatii lui Tudor Vladimirescu. Tunelul se termina la fosta Gara Filaret. Pe parcursul timpului s-a mai prabusit si în el s-au construit crame celebre (de exemplu Crama Razoare, de lânga Cotroceni, pe o lungime de 50 de metri). „Când l-am vizitat, in anii 1970, nu exista strop de infiltratie de apa, era înalt de 5-6 metri, boltit, din caramida arsa, destul de lat, permitând trecerea a doua vehicule, unul pe lânga altul). Când s-au facut sapaturi pentru Casa Poporului s-au mai descoperit anumite portiuni. Am mai fost solicitat sa particip, dupa astuparea uneia din gurile care dadea în curtea Palatului Cotroceni, la decorarea acestei portiuni cu o minicascada obtinuta prin captarea unui izvor. Din câte am aflat din arhive, constructia acestui tunel a durat 50 – 60 de ani si a fost finantat si întretinut de negustorii bucuresteni”, a precizat arhitectul.

Subterane secrete cu multe ramificatii

Lucrarile de sistematizare ale Bucurestiului, amenajarea raului Dambovita, constructia metroului au scos la iveala, rand pe rand, galerii subterane de mult uitate. Tot datorita acestor lucrari, multe dintre tuneluri au fost distruse total sau partial. In zona Unirii, pe strada Negru Voda a fost descoprit un tunel captusit in totalitate cu caramida, cu o latime de 1,5 metri, datand se pare din secolul XVI. Ramificatii de tunel pornind din Unirii conduc fie pâna la Calea Serban Voda, fie pana la Dealul Mitropoliei (un coridor de circa 400 metri), inspre Dealul Vacarestilor, sau pe langa Vechea Curte Domneasca. Retele similare exista si in zona vechiului centru istoric (Lipscan, Selari, Smardan, Sfantul Gheorghe). Sapat la o adancime de peste zece metri, un tunel de circa 350 metri leaga pe sub pamant Curtea Veche, Hanul lui Manuc si Biserica Domneasc`. Si in alte cartiere ale Capitalei (Colentina, Panduri, Dudesti, Baneasa) paienjenisul subteran este inca de nedescalcit. Pe sub raul Colentina, un tunel leaga Paltul Ghica- Tei de Manastirea Plumbuita. Pe sub Biserica Sfantul Ioan Nou si Dambovita subtraverseaza o cale de acces cu nenumarate ramificatii pe mai multe niveluri care leaga fostul Turn al Coltei de Cimitirul Bellu ortodox. Fostul Han Gabroveni (langa Magazinul Victoria) era legat prin tuneluri care conduceau spre Biserica Mihai Voda, Pasajul Victoria si Biserica Sf. Gheorghe. O alta zona brazdata subteran este Parcul Cismigiu- Biserica Schitu Magureanu. Tunelurile erau orientate catre raul Dambovita si Uranus. In acest perimetru se pare ca au existat si cele mai vechi catacombe, depozite si ascunzatori datand din din vremea lui Vlad Tepes si care au fost distruse cu ocazia amenajarii parcului.

Astupate cu nisip sau transformate in crame

Alte numeroase cai subterane de acces care fac legatura între diverse imobile. Pe strada Batistei (între Casa Luca – un fost cazinou si Banca „Marmorosch Blank”), pe strada Aristide Briand (din subsolul unui imobil se poate ajunge pâna la malul Dâmbovitei), Calea Victoriei (un tunel porneste de lânga blocul Turn, trece pe sub Dâmbovita si ajunge undeva lânga sediul actualului IGP) etc. Alt tunel celebru este cel existent sub Piata Victoriei, spre Kiseleff care pleca de la palatul unui fost boier, actualul sediu al Clubului Petrolistilor, din Piata Amzei, o cladire frumoasa, în stil gotic, cu crama. „Zona de sub Pia]a Romana a tunelului a fost transformata, prin anii 1970 în depozit de bauturi alcoolice. Cred ca se mentine si astazi aceeasi functiune. În perioada regelui Ferdinand, familia regala folosea un tunel care pleca de sub Palatul Regal (actualul Muzeu National de Arta), din sala cazanelor si iesea direct în Cismigiu, lânga Palatul Stirbei (astazi, sediul UNESCO). Prin anul 1981, am fost trimis sa-l reamenajez: a fost zugravit, electrificat, s-au facut dotari si a fost chiar mochetat. În anul 1989, ni s-a solicitat astuparea acestuia cu nisip, argumentându-se ca nu era practic, Ceusescu neutilizandu-l niciodata”, a precizat arh. Camil Roguski. Intrarea in tunel a fost zidita, si chiar in fata acestuia a fost ridicat un monument inchinat jandarmeriei. Urmele niselor de intrare sunt inca vizibile si astazi.

Cum se „teleporta” Ceausescu

În perioada 1970-1975, Calea Victoriei a fost blocata. Se efectuau lucrari la un tunel care facea legatura între Comitetul Central, Muzeul de Arta si Sala Palatului. Arhitectul Roguski isi aminteste ca : „Era un tunel elegant, foarte bine realizat, cu toate dotarile necesare. Era astfel construit, cu sursa de apa proprie, încât în cazuri de urgenta, se putea ramâne la interior cel putin trei zile fara interventii exterioare. Ceusescu venea de la CC, direct în loja de la Sala Palatului, prin tunel, fara paza, lucru care îi contraria pe multi care nu îl vedeau traversând Calea Victoriei. La Revolutie, soldatii consemnati aici au început sa iasa la suprafata si au fost luati drept teroristi. Trebuie cunoscut faptul ca toate clsdirile catalogate strategice din Bucuresti aveau buncare antiatomice sau antiaeriene construite foarte bine (chiar placate cu placi de plumb)”. Buncare de acest gen exista la Ministerul Afacerilor Externe (folosit pâna prin anii 1950 ca depozit de valori, pentru decoratii nemtesti si românesti), Ministerul Apararii Na]ionale, Palatul Victoria, Palatul Cotroceni, fostul Comitet Central etc. La Casa Poporului au fost construite doar doua masive buncare antiatomice si exista o retea de legaturi prin tuneluri spre anumite zone. Arhitectul a refuzat sa ofere alte amanunte, argumentând ca „anumite persoane ar fi deranjate”, multe constituie secrete de stat dar, subliniind ca exista foarte multe legende, fara fundament, legate de aceasta constructie.

„Sub fostul CC exista mai multe cai de acces, la nivelul subsolului doi. In decembrie 1989, tunelul care era liber, accesat cu un lift personal ,si care ar fi trebuit sa-i asigure iesirea lui Ceusescu trecea pe sub CC, CC-UTC, Bdul Magheru, Intercontinental si facea legatura cu tunelurile tehnice de langa statia de metrou <<Universitate>>. Nu este un secret ca majoritatea statiilor de metrou au fost astfel construite încât sa poata fi folosite ca adaposturi antiatomice. Sub tunelul propriu – zis exista o retea de buncare si tuneluri mai mici, tehnice, care sunt ca un paienjenis sub Bucuresti. Prin aceste tuneluri se poate circula comod cu un anumit mijloc de transport electric. Se putea ajunge, urmând paralel traseul metroului, pâna la Palatul Primaverii unde exista un buncar central, de coordonare strategica . Din acest buncar, legatura era un tunel secret la care a lucrat, timp de trei ani, prin anii 80, o echipa de mineri de la Petrila. Legatura subterana ajungea la o amenajare de la Lacul Herastrau unde exista permanent o salupa rapida pregatita sa-l transporte pe un alt mal si unde astepta o masina cu destinatia Clinceni – aerodrom. Daca Ceausescu ajungea în subteranele de sub CC, avea posibilitea sa ajunga, foarte usor si rapid, în orice punct de la periferia Capitalei”, a precizat Roguski. Conform documentelor de arhiva si a marturiilor militarilor, de asigurarea securitatii la tunelurile din zona CC (adapost pentru conducerea PCR) se pare ca se ocupa direct, in acea perioada, generalul Ioan Geoana, seful Apararii Civile, tatal lui Mircea Geoana, actualul presedinte PSD.

Modernizate si finisate conform standardelor sovietice

Nu mai putin de opt tuneluri de fuga si cel putin doua buncare antiatomice, construite si finisate conform standardelor sovietice, sunt amplasate sub Casa Poporului. Totul este proiectat sa reziste la un cutremur devastator de chiar 9 grade Richter, la atacuri repetate cu rachete performante si la doua bombe atomice lansate succesiv. Aici, diafragma zidurilor este de 1,4 metri. Ca la vechile forturi militare, tunelurile de fuga sunt legate in jurul Casei Parlamentului de un alt tunel circular. Sursele de apa sunt obtinute prin saparea unor puturi de mare adancime, de peste 270 metri, deasupra acestui nivel solul fiind stancos. Tot acest sistem de buncare si tuneluri sunt in administrarea armatei si serviciilor de informatii si se gasesc sub cota minus 19 (se ajunge pana la cota minus 27 metri). Cel pu]in unul din buncare are toate dotarile puse la punct, functionale si este captusit cu plumb. Un tunel de fuga cu o lungime de 60 de metri duce inspre fantanile de langa Piata Constitutiei, altul, cu o lungime de 500 metri si o latime de 3,8 metri, ajunge la statia de metrou Izvor. Cantitatile enorme de precipitatii cazute in acest an au inundat reteaua de subterane, pompele de evacuare s-au defectat si apa s-a revarsat chiar in sta]ia de metrou, dand batai de cap autoritatilor locale timp de mai multe zile. Tot din cauza acestor amenajari subterane secrete, locul de fundare al viitoarei Catedrale a Mantuirii Neamului (situat in apropierea Casei Poporului) a fost mutat cu 100 metri, pentru a nu afecta tunelul administrat de Ministerul Apararii Nationale si care leaga Parlamentul de Palatul Cotroceni.

ROMULUS CRISTEA

Explicatii foto:
1)Iesire de siguranta de la tunelul de fuga, la Palatul Cotroceni;
2)Gura de tunel, zidita, in zona strazii Batistei;
3)Arhitectul Camil Roguski sustine ca a amenajat mai multe galerii subterane, la cererea lui Ceausescu;
4)Subteranele legau zona Bisericii Schitul Magureanu de adaposturi aflate dincolo de Dambovita;
5)Tunelul amenajat intre Sala Palatului si Cismigiu a fost inundat cu nisip in anul 1989. Urmele intrarii zidite sunt vizibile si astazi;

27 decembrie 2005
Articol apărut în ziarul
România liberă
www.romanialibera.ro

 

 

 

**********************************
Posts that contain Romulus Cristea per day for the last 30 days.

Get your own chart!

Oraşul interzis de sub Bucureşti

„Tovarăşe comandant, plecaţi în zbor , tunelul e

periculos!”

# La plimbare cu caleaşca, sub Bucureşti # Ceauşescu făcea pe omul invizibil # Din centru, prin văgăune, la marginea oraşului # Solul de sub Brăila, ca o felie de şvaiţer # La Iaşi, catacombele nu mai au mister # Comoara nu a fost încă descoperită # Mii de legături sub oraş # Buncăre transformate în depozite de valori # Militarii ieşiţi de sub pământ, confundaţi cu teroriştii # Tunelul electrificat şi mochetat a fost „inundat” cu nisip # Cotloanele de sub Dâmboviţa # Sub construcţii , câte un hău adânc # Şalupa de la gura tunelului pleca pe salba de lacuri # Secretele de stat de sub Capitală # Schemele de la index

Tunelul „Tudor Vladimirescu” cu dublu sens de circulaţie

Istoria tunelurilor subterane de sub Capitală începe undeva prin jurul anilor 1750. Aceste căi de acces serveau pentru circulaţie între palate, între casele oamenilor bogaţi, erau locuri unde oamenii îşi puteau ascunde bunurile sau se puteau adăposti în vremuri de restrişte. Arhitectul bucureştean Camil Roguski, fost angajat al Ministerului Afacerilor Externe, dar şi la Unitatea de întreţinere şi decorare a palatelor prezidenţiale din perioada ceauşistă a fost unul dintre puţinii românii care au avut privilegiul să vadă şi să participe la cartografierea, la construirea şi decorarea unor tuneluri subterane secrete din mai multe localităţi: „Pe la anul 1750 populaţia Bucureştiului era cât pe ce să fie evacuată, din cauza deselor invazii ale unor bande, în special turceşti care năvăleau dinspre Raiaua Giurgiuvă şi Rusciuc. În trei ore de călărie aceştiau ajungeau lângă Bucureşti, devastau şi plecau. Să nu uităm că Bucureştiul era înconjurat de codrii şi avea un diametru de maximum un kilometru. Oamenii au început să-şi sape ascunzători şi tuneluri pentru ei, dar şi pentru averi. Cu toate acestea, Bucureştiul nu a avut o reţea bogată de tuneluri subterane precum alte oraşe cum ar fi Brăila (unde densitatea acestora e maximă şi astăzi, multe case se prăbuşesc în urma surpării pereţilor tunelurilor). Iaşul este un alt oraş cu o reţea densă de tuneluri aici, cu ani în urmă efectuându-se o cartografiere completă la care am şi asistat. Îmi aduc aminte când un coleg a spart un perete zidit al unui tunel central gândindu-se la o mare comoară, însă a fost dezamăgit: a intrat direct în beciurile unui restaurant. În Bucureşti, cel mai mare tunel cunoscut este cel denumit „Tudor Vladimirescu”. Nu a fost construit în vremea lui Vladimirescu, ci mai târziu. Poartă această denumire deoarece începea de lângă palat, din preajma bisericii mănăstirii Cotroceni, care a fost ocupată, puţină vreme, de arnăuţii şi soldaţii lui Tudor Vladimirescu. Tunelul se termina la fosta Gară Filaret. Pe parcursul timpului s-a mai prăbuşit şi în el s-au construit crame celebre (de exemplu Crama Răzoare, de lângă Cotroceni, pe o lungime de 50 de metri). Când l-am vizitat, anii 1970, nu exista strop de infiltraţie de apă, era înalt de 5-6 metri, boltit , din cărămidă, destul de lat, permiţând trecerea a două vehicule, unul pe lângă altul). Când s-au făcut săpături pentru Casa Poporului s-au mai descoperit anumite porţiuni. Am mai fost solicitat să particip, după astuparea uneia din gurile care dădea în curtea palatului Cotroceni, la decorarea acestei porţiuni cu o minicascadă obţinută prin captarea unui izvor. Din câte am aflat din arhive, construcţia acestui tunel a durat 50 – 60 de ani şi a fost finanţat şi întreţinut de negustorii bucureşteni”.
Subteranele din Romană, Victoriei şi Palatul Regal

În Capitală, mai există alte numeroase căi subterane de acces care fac legătura între diverse imobile. De exemplu, pe strada Batiştei (între Casa Luca – un fost cazinou şi Banca „Marmorosch Blank”), pe strada Aristide Briand (din subsolul unui imobil se poate ajunge până la malul Dâmboviţei), Calea Victoriei (un tunel pleacă de lângă blocul Turn, trece pe sub Dâmboviţa şi ajunge undeva lângă sediul actualului IGP) etc. Alt tunel celebru este cel existent sub Piaţa Victoriei, spre Kiseleff care pleca de la palatul unui fost boier, actualul sediu al Clubului Petrolistilor, din Piaţa Amzei, o clădire frumoasă, în stil gotic, cu cramă. „Zona de sub Piaţa Romană a tunelului a fost transformată, prin anii 1970 în depozit al <>-ului. Cred că se menţine şi astăzi aceeaşi funcţiune. În perioada regelui Ferdinand, familia regală folosea un tunel care pleca de sub Palatul Regal (actualul Muzeu Naţional de Artă), din sala cazanelor şi ieşea direct în Cişmigiu, lângă Palatul Ştirbei (astăzi, sediul UNESCO). Prin anul 1981, am fost trimis să-l reamenajez: a fost zugrăvit, electrificat, s-au făcut dotări şi a fost chiar mochetat. În anul 1989, ni s-a solicitat astuparea acestuia cu nisip, argumentându-se că nu era util, Ceuşescu nefolosindu-l niciodată”, a precizat arh. Camil Roguski.
Un drum subteran „elegant” de la CC la Sala Palatului

În perioada 1970-1975, la un moment dat, Calea Victoriei a fost blocată. Se efectuau lucrări la un tunel care făcea legătura între Comitetul Central, Muzeul de Artă şi Sala Palatului. Arhitectul Roguski îşi aminteşte că : „Era un tunel elegant, foarte bine realizat, cu toate dotările necesare. Era astfel construit, cu sursă de apă proprie, încât în cazuri de urgenţă, se putea rămâne la interior cel puţin trei zile fără intervenţii exterioare. Ceuşescu venea de la CC, direct în loja de la Sala Palatului, prin tunel, fără pază, lucru care îi contraria pe mulţi care nu îl vedeau traversând Calea Victoriei. La Revoluţie, soldaţii consemnaţi aici au început să iasă la suprafaţă şi au fost luaţi drept terorişti. Trebuie cunoscut faptul că toate clădirile catalogate strategice din Bucureşti aveau buncăre antiatomice sau antiaeriene construite foarte bine (chiar placate cu plăci de plumb)”. Buncăre de acest gen există la Ministerul Afacerilor Externe (folosit până prin anii 1950 ca depozit de valori, pentru decoraţii nemţeşti şi româneşti), Ministerul Apărării Naţionale, Palatul Victoria, Palatul Cotroceni fostul Comitet Central etc. La Casa Poporului au fost construite doar două masive buncăre antiatomice şi există o reţea de legături prin tuneluri cu anumite zone. Arhitectul a refuzat să dea alte amănunte, argumentând că „anumite persoane ar fi deranjate”, multe constituie secrete de stat dar, subliniind că există foarte multe legende, fără fundament, legate de această construcţie.
Restricţie de acces la subsol, pentru dictator

În decembrie 1989, când clădirea Comitetului Central a fost luată cu asalt, Ceauşescu a întrebat pe unul din aghiotanţi dacă poate fugi prin subsol, prin tunel. Acesta i-ar fi răspuns: „Tovarăşe comandant, plecaţi în zbor, cu elicopterul, tunelul e periculos”. Arhitectul Roguski afirmă că ar cunoaşte unele amănunte: „Generalul Stănculescu este cel care i-a confirmat lui Ceauşescu că nu poate fugi prin tunelul de sub CC, fapt care nu era adevărat. Ulterior, am fost chemat să particip la reconstituire. Sub CC există mai multe căi de acces, la nivelul subsolului doi. Tunelul care era liber, accesat cu un lift personal , şi care ar fi trebuit să-i asigure ieşirea lui Ceuşescu trecea pe sub CC, CC-UTC, Bdul Magheru, Intercontinental şi făcea legătura cu tunelurile tehnice de langă staţia de metrou <<Universitate>>. Nu este un secret că majoritatea staţiilor de metrou au fost astfel construite încât să poată fi folosite ca adăposturi antiatomice. Sub tunelul propriu – zis există o reţea de buncăre şi tuneluri mai mici, tehnice, care sunt ca un păienjeniş sub Bucureşti. Prin aceste tuneluri se poate circula comod cu un anumit mijloc de transport electric. Se putea ajunge, urmând paralel traseul metroului, până la Palatul Primăverii unde exista un buncăr central, de coordonare strategică . Din acest buncăr legătura era un tunel secret la care a lucrat, timp de trei ani, prin anii 80, o echipă de mineri. Legătura subterană ajungea la o amenajare de la Lacul Herăstrău unde exista permanent o şalupă rapidă pregătită să-l transporte pe un alt mal şi unde aştepta o maşină cu destinaţia Clinceni – aerodrom. Practic, dacă Ceauşescu ajungea în subteranele de sub CC avea posibilitea să ajungă, foarte uşor şi rapid, în orice punct de la periferia Capitalei”.
ROMULUS CRISTEA

Explicaţii foto:

1)Arhitectul Camil Roguski a participat la amenajarea şi realizarea mai multor tuneluri subterane secrete;
2)De la clădirea fostului Comitet Central (astăzi clădirea Senatului) se poate ajuge în orice zonă din Bucureşti

11 mai 2004

Articol apărut în ziarul România libera

www.romanialibera.ro

Posted in Uncategorized | Tagged: , , , , , , , , , , , , , , , , , , , | 10 Comments »