The Archive of the Romanian Revolution of December 1989

A Catch-22 December 1989, Groundhog-Day Production. Presenting the Personal Research & Scholarship of Richard Andrew Hall, Ph.D.

Posts Tagged ‘decembrie ’89’

decembrie 1989: Mircea Boaba, “Comoara lui Ali Baba,” Strict Secret, 26 martie – 1 aprilie 1991, sau ce s-a gasit in Cabinetul doi pe 22

Posted by romanianrevolutionofdecember1989 on December 21, 2009

“gloante incendiare, trasoare, perforante [vidia], explozive [dum-dum], numai din cele normale–nu”

image-19image-23

Posted in Uncategorized | Tagged: , , , , , | Leave a Comment »

decembrie 1989: cine trage dintr-un ARO ?

Posted by romanianrevolutionofdecember1989 on December 15, 2009

Moartea vine dintr-un ARO al trupelor USLA Stefan Both Adevarul 3 decembrie 2009

REVOLUŢIE: Moartea care a venit dintr-un ARO al trupelor USLA

  • Ştefan Both
  • 4498 afişări
  • Joi 3 dec 2009

//

Georgeta Carpin regretă morţii din decembrie 89

Timişoara

Georgeta Carpin regretă morţii din decembrie 89

După 20 de ani de la Revoluţie, până în 20 decembrie când Timişoara a fost declarat oraş liber de comunism, redacţia Adevărul de Seară vă prezintă 20 de poveşti despre 20 de familii timişorene care au plătit cel mai scump preţ pentru cei 20 de ani de libertate: viaţa. Astăzi: povestea familiei Carpin.

Dănuţ Carpin era parchetar, iar duminică avea de făcut o lucrare de palux, la un apartament. Acolo s-a decis să meargă împreună cu prietenii la demonstranţie. Acesta a ajuns într-un grup care se deplasa spre Facultatea de Agronomie, aflat la intrarea în oraş. În faţa Uzinei de Textile, din Calea Aradului, s-a aflat un cordon al armatei, care nu lăsau pe nimeni să iasă sau să intre în oraş.

În momentul în care soldaţii i-au somat pe manifestanţi, dintr-un ARO s-a scos o mitralieră pe geam şi au început să tragă. Dănuţ a fost lovit de un glonţ în burtă, a făcut hemoragie şi a murit”, a declarat Georgeta Carpin.

Celebrul ARO al Ministerului de Interne şi-a făcut apariţia în mai multe zone ale oraşului, în zona Podului Decebal, în Piaţa Maria şi în Piaţa Traian. Din mărturiile martorilor, cei din ARO, îmbrăcaţi în salopete ale gărzilor patriotice, ridicau manifestanţi şi îi duceau în aerestul miliţiei judeţene.
Cei care au tras au rămas neidentificaţi. Se pare însă că era vorba de un echipaj al Unităţii Speciale de Luptă Antiterostistă, pentru că numai ei aveau în dotare acest tip de ARO, blindat.

În scurt timp de la deschiderea focului, la faţa locului a sosit o salvare, care l-a dus pe Dănuţ Carpin la Spitalul Judeţean. „Prietenii lui mi-au spus că a murit. Pe 20 decembrie m-am dus la judeţean. Vroiam să iau cadavrul să-l îngrop, dar nu am găsit nimic. A dispărut. La fel şi registrele”, a mai povestit Georgeta Carpin.

Psihoza gropilor comune

A urmat psihoza gropilor comune printre cei care şi-au pierdut persoanele dragi. Sute de oameni au luat la colindat cimitirele. S-a săpat în căutare de împuşcaţi în cimitirul Eroilor, în cimitirul săracilor şi pe o tarla din cartierul Freidorf. Au şi fost găsite câteva persoane împuşcate!
Corpul lui Dănuţ Carpin s-a aflat printre cele 43 de cadavre care au fost furate de securitatea şi duse cu un camion frigorific de la Comtim, la crematoriul Cenuşa, din Bucureşti.

De abia în ianuarie 1990 s-a aflat ce s-a întâmplat cu morţii. „Pentru că nu avea acte la el, în foaia întocmită de medic au fost trecute doar semnalmentele şi cum era îmbrăcat. Scria că e o persoană neidentificată! Era descris pantoful, pantalonii, geaca”, a mai declarat Georgeta Carpin.

„Păcat de cei care au murit”

După 20 de ani de la acele evenimente, Georgeta Carpin este extrem de dezamăgită. Pentru ea, Revoluţia nu a adus mult aşteptata schimbare. „Păcat de acei tineri care au murit. Nu este o mare schimbare. Tot acolo locuiesc unde am stat şi înainte de 89. Nu am altă locuinţă, nu am maşină, nu am nimic. Poate aş fi avut mai multe dacă ar fi trăit el”, a mai declarat Georgeta Carpin.

Aceasta susţine că nu a primit nici până astăzi nu a primit pământul promis de Primărie, pentru copilul lor. „Spun că suntem în evidenţa lor, dar nu au terenuri libere acum”, a mai declarat Georgeta Carpin. Femeia merge în fiecare an în pelerinaj la Bucureşti, la crematoriu şi în Popeşti Leordeni, locul unde a fost aruncat cenuşa celor arşi.

Doi morţi şi nouă răniţi în “Aradului”

În sinteza Parchetului Militar, despre evenimentele din 17 decembrie, din Calea Aradului, se spune că un detaşament de 50 de militari de la UM 01008 comandat de maiorul Surdu Dănuţ şi maiorul Negovan Petrică, au primit ordin să asigure paza Intreprinderii Textile.

În jurul orelor 22 o coloană de manifestanti s-a deplasat pe Calea Aradului, spre ieşirea din oraş. Când coloana s-a apropiat la circa 100 metri de poarta intreprinderii, militarii, care nu au cunoscut intenţiile demonstranţilor, au somat prin voce şi foc de avertisment. Demonstranţii s-au refugiat spre imobilul la parterul căruia se afla librăria Tudor Arghezi”.

Pe fondul deschiderii focului de către militari, din spatele coloanei de demonstranţi, persoane neidentificate aflate într-un ARO au tras împotriva manifestanţilor. În zonă au fost împuşcate mortal două persoane şi rănite nouă.

————————————————————————————————————–

(Si altii aveau masinile ARO in decembrie 1989, dar in prim plan cine au tras dintre ele atunci?…)

BRASOV 15 noiembrie 1987

Se zvonea ca muncitorii care iesisera in strada urmau sa fie condamnati la moarte. Era duminica, ora 13.00, cand l-am vazut pe Catalin cu pancarta.

M-am asezat langa el. Dupa vreo cinci minute, ni s-a alaturat si Horia. Apoi a venit politia si ne-a arestat”, povesteste Lucian Silaghi. Alti studenti, aproape o suta de colegi de la Facultatea de Silvicultura si Exploatari Forestiere Brasov, au cerut eliberarea celor arestati. „In nici cinci minute, au aparut 7 Aro cu trupe USLA care i-au imprastiat”, spune Silaghi.

Ovidiu Eftimie, “Brasov 1987:  Revolta si Teroare” Evenimentul Zilei, 15 noiembrie 1987

http://www.ziare.ro/articol.php?id=1195075569

TIMISOARA 17 decembrie 1989

Declaratie Kali Adrian Matei: nascut in 30 iulie 1968 la Timisoara, muncitor la IJPIPS (1989), impuscat in spate

In 17 decembrie am mers la lucru, unde lumea spunea ca huliganii au distrus orasul, ca s-a strigat “Jos Ceausescu!”, “Jos pantofarul!”. Eu am tacut, am asteptat sfirsitul programului, apoi am plecat acasa. Tramvaiele nu circulau. Ajungind la “Sinaia” am vazut o duba a militiei care circula si facea apel la intelegerea noastra. De la biserica ortodoxa la podul de la “Maria” circulatia era posibila pe o singura parte, geamurile de la magazine erau sparte si inlocuite. Un cordon de militari de securitate oprea accesul pe partea unde e biserica reformata. Ocolind, am vazut ca si in spatele strazii lui Tokes se aflau camioane cu prelata si doua masini ARO blindate, cu mitraliere jumelate. Linga ele, 6 persoane cu salopete verzi si casti.

http://www.timisoara.com/mioc/REVT01~1.HTM

(Suharu Anton, 17 decembrie 1989)
Cind am ajuns pe pod am vazut la lumina becului de pe stilp ca sint impuscat in piciorul drept. A inceput sa ma doara groaznic. M-am indreptat mai mult in fuga cu piciorul drept tiris cu gindul sa ajung la depoul de tramvaie, dar cind am traversat b-dul Leontin Salajan am fost interpelat de o masina ARO in care erau doi indivizi. Unul mi-a spus sa urc in masina, in spate. Am intrebat pentru ce si mi-a dat de inteles ca ma impusca daca nu fac ceea ce-mi cere. Acel individ era imbracat cu un costum inchis (gri) si pe cap palarie neagra. Sub haina mi-a dat de inteles ca are o arma, deoarece a dus mina dreapta spre haina. Mi-a deschis usa spunindu-mi ca nu se intimpla nimic, voi da o declaratie si imi da drumul. Dupa ce am urcat am vazut ca in ARO erau trei persoane intinse cu fata in jos. Mi-a ordonat sa ma culc peste ei. Eu m-am facut ca ma supun ordinului dar dupa ce a inchis usa m-am asezat pe bancheta din dreapta unde am inceput sa ma gindesc ca s-a apropiat sfirsitul zilelor mele. ARO-ul a intrat in curtea militiei judetene. Aici au deschis usa din spate si au spus jos. Eu am coborit primul, iar dupa mine ceilalti trei. Am fost predati la un militian solid si inalt care era impreuna cu doi militari de militie insotiti de bite proaspat facute. Militianul i-a intrebat pe cei ce ne-au adus “acestia ce au facut?”, la care cel ce ne-a deschis usa ARO-ului i-a spus rizind ca au vrut sa ia scaunul lui Ceausescu.
Carpin Danut ( 86 )
Profesie: Parchetar
Data nasteri: 1960
Locul nasterii: Timis
Calitate: Erou Martir

Data mortii: 17 decembrie 1989
Locul mortii: Timisoara, Calea Aradului
Cauza: Impuscat in abdomen
Vinovati: Persoane neidentificate care au tras asupra manifestantilor dintr-un ARO
Observatii: Ars la Crematoriul “Cenusa”

http://www.euroatlantica.ro/page.php?idp=41.

Nicolae Lacatus, din Timis, muncitor, a murit in 17 decembrie, impuscat in torace, in Piata Traian. A fost ars la Crematoriul “Cenusa”. Vinovati de moartea lui : indivizi neidentificati care au tras asupra multimii dintr-un ARO (al M.I.).

Sinteza Parchetului Militar despre revolutie: “Dosarul nr. 252/P/1992 – privind evenimentele ce au avut loc in 17 decembrie 1989 pe Calea Aradului din Timisoara.

In seara zilei de 17.12.1989, un detasament de 50 militari de la UM 01008 Timisoara comandat de maiorul Surdu Danut si maiorul Negovan Petrica, au primit ordin sa asigure paza Intreprinderii Textile Timisoara. Misiunea a fost ordonata de comanda UM 01024 Timisoara, la solicitarea conducerii intreprinderii.

In jurul orelor 22 o coloana de manifestanti s-a deplasat pe Calea Aradului, spre iesirea din oras. Cind coloana s-a apropiat la circa 100 metri de poarta intreprinderii, militarii, care nu au cunoscut intentiile demonstrantilor, au somat prin voce si foc de avertisment. Demonstrantii s-au refugiat spre imobilul la parterul caruia se afla libraria “Tudor Arghezi”.

Pe fondul deschiderii focului de catre militari, din spatele coloanei de demonstranti, persoane neidentificate aflate intr-un autoturism ARO au tras impotriva manifestantilor. Acest aspect este confirmat de martorii oculari si de 3 dintre raniti.

In zona au fost impuscate mortal 2 persoane si ranite 9.

Martorul ocular Mosiesei Petru declara ca cei doi decedati au fost impuscati de persoane necunoscute ce se aflau in acel ARO. Martorul Vidican Mihai, fost ofiter de securitate, declara ca in prezenta sa, un lucrator M.I. a afirmat ca a tras dintr-o masina pe Calea Aradului in 17.12.1989″.

http://www.timisoara.com/newmioc/30.htm.

Barzeanu Atanasie, 65 anit, medic primar, doctor in stiinte, chirurg, Spitalul Judetean Timisoara

“…sintem deci in 18 decembrie…Pe la orele doua si patruzeci, cind inchideam o operatie–Sava Florica, 33 de ani, vinzatoare la Loto-pronosport in cartierul Fabric, impuscata din mers, in Piata Traian, dintr-un ARO, pacienta prezentindu-se o echimoza cu distrugerea tesuturilor (plaga in diametru de 15 centimetri), a tesuturilor din regiunea epigastrica, inclusiv a muschilor drepti abdominali, cu ruptura a colonului ascendent transvers si a jejuno-ileonului, fiind in stare de soc grav traumatic, hemoragic–, fara sa-mi poti explica nici macar acum cu ce fel de gloante a putut fi lovita, pentru ca nu am identificat nici orificiul de iesire si nici pe cel de intrare, a venit o asistenta de la Chirurgie I, care mi-a spus sa merg la domnul Ignat.”

Titus Suciu, Reportaj cu Sufletul la Gura, (Editura Facla 1990), pp. 133-134.

BUCURESTI 21 decembrie 1989

Mai multe persoane au relatat ca, exact inaintea inceperii panicii, pe laturile exterioare ale multimii – dinspre Hotelul Negoiu si zona Hotelului Bucuresti – au aparut masini ARO din care au coborat persoane inarmate cu bate, care, penetrand cordonul de asigurare exterior, au inceput sa-i loveasca pe participanti.

http://www.jurnalul.ro/articole/69816/misterele-nedezlegate-ale-noptii-de-21-decembrie

SIBIU, 21 decembrie 1989

Doua autoturisme ARO si un autoturism Dacia au inconjurat grupul Piata Mare, facand arestari. Militienii din ARO albastru au facut 3 arestari, placand in viteza. Autoturismul 1-SB-3634 a demarat in viteza printre oameni, solicitand respectarea linistii si ordinei publice. ARO cu numarul 1-SB-1425 a fost intors cu rotile in sus si a fost incendiat de o tanara.

http://apcemrdec1989sb.portalulrevolutiei.ro/index.php?cat=1989.

Sfântu Gheorghe, 24 decembrie 1989

ZIUA III – 24 DECEMBRIE

Pe la orele 3 dimineaţa, trupele se aflau deja în cazarmă , într-un dispozitiv de luptă circular, conform unui plan prestabilit. Întrucât se trăsese în jurul unităţii, comandantul emisese deja ordinul de evacuare a locuinţelor pt. toţi locatarii din imediata vecinătate, conform procedurilor pt. astfel de situaţii. Cum misiunea cercetaşilor era să culegem informaţii, eu şi subalternii mei n-am rămas decât câteva minute în cazarmă pt. a ne acorda cu şefii dispozitivului de apărare, ca nu cumva să ne împuşcăm între noi. Apoi am plecat în 2 ARO, în afara oraşului, spre zona de nord de unde proveniseră împuşcăturile cu pricina. Era o zonă virană vastă, plină de smârcuri şi loturi parcelate, între malul stâng al Oltului şi calea ferata ce ducea spre Miercurea-Ciuc. Am coborât, ne-am dispersat în 3 echipe şi ne-am aşezat la pândă, în speranţa că vom depista ceva. Din locul în care ne aflam vedeam clar luminile oraşului, care de obicei la acea oră erau stinse, dar nu şi în Decembrie 1989. La un moment dat, telegrafistul mă întrerupe din reverie:
˝ – Tovarăşu´ locotenent, se transmit semnale luminoase în codul Morse dinspre şoseaua ce duce la Bacău˝.
Şoseaua curgea undeva la vreo 3 km în stânga noastră şi era inundată de farurile maşinilor care intrau sau ieşeau din oraş. Într-adevăr, dintr-un punct situat de-a lungul şoselei se transmiteau regulat semnale luminoase către oraş, cu faza lungă a unui autovehicul staţionat. Telegrafistul s-a apucat să noteze semnele pe jurnal la lumina lunii: linei-punct-linie-linie, în timp ce eu încercam să depistez cu cine corespondau cei care emiteau. Am rămas surprins să constat că se transmitea în acelaşi cod Morse, din vreo 5-6 puncte situate la nivelele superioare ale unor blocuri din oraş. Erau semnale clare de proiectoare si lanterne http://www.youtube.com/watch?v=GIJDF…?v=iCNZ8IIbSPo.
˝ – Ce zic, Aldea, ăia din afară?˝, m-am adresat transmisionistului, în timp ce încercam să descifrez un semnal transmis dintr-un apartament situat la ultimul etaj al unui bloc din centrul oraşului. Olteanul s-a apucat să-mi silabisească semnalele emise din autovehicul:
˝ – Zdesi, Başia! Komanda Volif, esli u tebia esti contact s comandai Vîvesca(˝ – Aici Turnul, echipa Lupul aveţi cumva contact cu echipa…?˝Nu era în regulă, am luat legătura prin staţie cu comandantul şi i-am explicat cum stă treaba.
˝ – Mergi de-i prinde pe nemernicii de pe şosea! Vezi, ai grijă de oameni!˝.
Ne-am urcat în maşini şi am ieşit pe şoseaua spre Bacău. O maşină de-a noastră a rămas cu sergentul Pop în urmă să blocheze eventuala fugă a celor care emiteau, iar eu cu cealaltă maşină am mers înainte pe şosea. Am văzut de unde proveneau semnalele, era un ARO alb, cu număr de Bacău, staţionat pe un drum lăturalnic, perpendicular pe şoseaua noastră. Am mers cam 100 metri înainte şi apoi am virat pe celălat sens de mers, ajungând la vreo 50 metri înapoia ARO-ului alb, căruia i se auzea motorul pornit. Am stins luminile şi am coborât, apoi ne-am făcut una cu pământul jilav, ţinând sub observaţie maşina împieliţată. I-am dat ordin lui Gal, tragătorul la RPG (http://www.youtube.com/watch?v=cj9ms…eature=related) să-şi ocupe o poziţie de tragere şi să aibă permanent în vizor ARO-ul alb. Telegrafistul mă atinge uşor şi-mi arată un semnal clar în Morse luminos, transmis cu o lanternă, în limba română, exact din comandamentul unităţii noastre.
˝ – Aici, R 22, schimbaţi urgent poziţia, sunteţi căutaţi!˝. Atunci ARO-ul alb a demarat brusc, încadrându-se pe şosea spre oraş. Printr-un cartuş de semnalizare roşu, am transmis ordinul celei de-a doua maşini să blocheze ARO-ul ce fugea. A reuşit s-o blocheze, însă ARO-ul alb a întors aproape pe loc, a urmat o răpăială scurtă de armă automată, apoi autotuturismul a luat-o pe şosea spre Bacău.
˝ – Foc, Gal!˝, i-am ordonat AG-istului, care în următoarea fracţiune de secundă asta a şi făcut. S-a auzit bubuitul grenadei, urmată de o vâlvătaie, maşina a mai mers haotic câţiva metri şi s-a răsturnat pe o parte, în şanţul ce despărţea câmpul de şosea. Din întuneric s-a auzi o voce ce ne ruga cu un puternic accent basarabean să nu mai tragem, că se predau.
I-am scos afară pe ocupanţi, unul câte unul, cu mâinile la ceafă: erau 4, îmbrăcaţi în salopete vătuite, kaki şi negre. Am verificat maşina şi am găsit câteva grenade şi 2 pistoale ce le vedeam pt. prima dată: Stechkin automat http://www.youtube.com/watch?v=Gx-COROJGrg, despre care ştiam cum arată doar din poze şi că e atât în dotarea atât a KGB, cât şi a unor forţe speciale din cadrul Securităţii noastre. Sergentul Pop era rănit de glonţ în umăr, însă nu se arătat afectat.
N-am uitat de transmisia din comandament şi l-am înştiinţat pe comandant urgent, că cineva din rândul nostru trăda. Ne-am urcat în maşini şi ne-am îndreptat spre unitate. I-am băgat la arest pe terorişti, pt. că terorişti erau dacă aveau arme şi trăseseră. Doar unul avea acte, şoferul, era băcăuan, iar maşina era a lui. În unitate, surprize, surprize: CI-istul (ofiţerul de contraspionaj) era la arest. El transmitea semnalele luminoase şi în timp ce noi aveam treabă cu ARO-ul alb, comandantul îl arestase.

http://forum.realitatea.net/showthread.php?p=499555

TIMISOARA, 24 decembrie 1989

“Un ARO care aduce moartea”

Revenind la duminica aceea de 24 decembrie, lucrurile au inceput sa se mai linisteasca.  Am iesit in oras la barajele facute de soldati impreuna cu civilii.  Deja fraternizasem…Pe la ora prinzului, dinspre gara Timisoara Est catre unitatea noastra, pe strada Borzesti, venea un ARO al MI.  Numai ei aveau in dotare tipul acela de masini blindate [e vorba de un ABI ?], cu turela si mitraliera.  Eu eram cu niste civili, cu un ofiter slabut si inalt de la batalion si un maistru militar mai in varsta.  Am oprit masina.  Inauntru erau 3 sau 4 barbati imbracati cu haine de Garzi Patriotice, fiecare cu cate un pistol mitraliera tip MI, cu pat ratabil si teava scurta, munitie si saculete de strans tuburile (!!).  Astia ne-a pus pe ganduri pentru ca cine trage cinstit nu era interesat ca un glont isi pierde tubul pe unde s-a tras, fara sa fie recuperat…Pe cand saculetele acelea se amplasau pe arma pentru a putea fi sigur ca recuperezi toate tuburile de la cartusele trase si nu lasi urme…De asemenea, mitraliera de la turela avea banda cu cartuse montata…Masina a fost retinuta si ei dusi la unitatea noastra.  Interesant este ca, in urma cu vreo doua ore, niste civili ne-au relatat ca, la o coada la lapte–undeva in zona–s-a tras asupra oamenilor dintr-un ARO blindat, cu mitraliera…Asta se intamplase pe la Calea Aradului, cam la 1 km si ceva de noi.  Masina pe care o oprisem era exact la fel cu cea din care ni se relatase ca s-a tras.  Dar, puteau fi si mai multe masini de acest fel.

Liviu Stefanut, fost soldat, UM 01864/l Timisoara, cu Dan Preisz, “Teroristii Timisoarei,” Romania Libera, 21 aprilie 1994


Posted in Uncategorized | Tagged: , , , , , | 1 Comment »

Spitalele, Doctorii, Gloante Explozive, si Colonelul Nicolae Ghircoias in Decembrie 1989 – Ianuarie 1990

Posted by romanianrevolutionofdecember1989 on July 28, 2009

(un articol uitat…)

AMFITEATRUL FACULTATII DE MEDICINA

“Decembrie 1989, in spitalele din Bucuresti”

Mihail Lechkun, Romania Libera, 10 februarie 1994, p. 2

“In decembrie 1989 a fost o disponsibilitate pentru bestialitate, pe care nu am crezut-o capabila la poporul care fac parte, ” a declarat dl. conf. dr. Nicolae Constantinescu (Spitalul Coltea), in cadrul conferintei care s-a desfasurat marti seara in Amfiteatrul Mare al Facultatii de Medicina din Bucurest, avand ca subiect “Decembrie 1989, in spitalele din Bucuresti”.  Printre invitatii Ligii Studentilor in Medicina, organizatorul acestei conferinte, s-au numarat:  dl. prof. dr. Petre Andronescu, prorector, dl. dr. Constantin Antofie, dl. prof. dr. Marian Ciurel, dl. prof. conf. dr. Dan Niculescu, dl. conf. dr. Nicolae Constantinescu, dl. prof. conf. dr. Ilie Pavelescu, dl. dr. Eduard Geambasu, toti medici chirurgi din Capitala care au fost confruntate cu fluxul de raniti din decembrie 1989.  “Documentia pe care am avut-o, nu o mai avem,” a spus dl. prof. dr. Marian Ciurel (Spitalul de Urgenta) amintind totusi faptul ca au fost inregistrate date intr-o lucrare de doctorat.  “Putini dintre cei raniti au fost socati psihic,” isi aminteste prof. dr. Petre Andronescu (Spitalul Colentina).  Revolutionari si raniti au primit acelasi tratament, “stim doar ca la o parte din bolnavi s-au schimbat catusi” isi aminteste dl. prof. dr. Marian Ciurel.  Peste 60 la suta din ranitii adusi la Spitalul Coltea erau impuscati lateral sau din spate.  S-a tras si asupra oamenilor care au stat ghemuiti, acestia suferind astfel leziuni complexe.  Pe langa datele statistice prezentate, medicii prezenti au atras atentia asupra naturii leziunilor care, in numar mare, au fost cazate de munitie al carie efect a fost mai mult distrugerea, mutilarea decat scoaterea din lupta.  In acest sens, deosebit de interesante au fost datele prezentate din lucrarea de diploma, a medicului M. Briciu:  “S-a tras cu gloante explozive”. Concluziile ce se pot trage din faptul ca cei adusi in spitale, in intervale de timp distincte, prezentau leziuni corespunzatoare anumitor portiuni din corp, demonstreaza existenta unor ordine asupra locului unde trebuia ochit.  “Cred ca Romania va fi capabila sa constituie acel ecran care sa protejeze de acum inainte natia de asemenea manifestari,” a spus dl. conf. dr. Nicolae Constantinescu, remarcand aspectul benefic al unor astfel de conferinte.

—————————————————————

Bucuresti, Spitalul Coltea

Prof. univ. dr. Nicolae (Nae) Constantinescu, membru al Academiei de Medicina si al Academiei Oamenilor de Stiinta. Medic chirug la Spitalul Coltea.

Ce s-a intamplat cu cartusele extrase chirurgical din ranile pacientilor? Erau niste probe care ar fi putut lamuri anumite aspecte…
– Pe data de 1 sau 2 ianuarie 1990 a aparut la spital un colonel Chircoias, de la Interne cred. Acest Chircoias a fost judecat si condamnat mai tarziu intr-un proces la Timisoara in legatura cu revolutia.
Chircoias, care sustinea sus si tare ca ar conduce nu stiu ce sectie criminalistica din Directia Securitatii Statului, a cerut gloantele extrase. Acestea, vreo 40 la numar, i-au fost date de un medic care era secretar de partid la IMF. Tin minte ca erau gloante de diverse forme, de diferite dimensiuni.

Procurori timorati

– Ati sesizat Parchetul Militar? Ati cerut sa se faca o ancheta in legatura cu cei impuscati la revolutie?
– Bineinteles, am anuntat Parchetul, am cerut o ancheta. De exemplu, cand le-am aratat apartamentul de unde s-a tras la revolutie, de la etajul 4, de la cinematograful “Luceafarul”, procurorii mi-au zis ca au facut verificarile si au depistat ca acolo era o locuinta conspirativa a Securitatii si atat. In anul 1992 am semnat alaturi de alti medici, profesori universitari, chirurgi de renume, un memoriu pe care l-am adresat Parchetului General si prin care am solicitat sa se faca o ancheta cu privire la ranitii si mortii prin impuscare. Neprimind nici un raspuns, dupa sase luni m-am dus la Parchet sa intreb ce se intampla. Mi s-a raspuns ca se lucreaza, mi-au aratat doua-trei avize puse pe colturile cererii si atat. Unul dintre procurori m-a luat cu el pe un coridor si mi-a spus ca “are copil, are nevasta, e foarte complicat…”. Ma intreba pe mine ce sa mai faca… Am izbucnit, le-am spus ca nu sunt un om care sa fie, asa, aburit cu una, cu doua. Le-am aratat radiografiile celor impuscati, le-am aratat gloante in ficat. Radiografiile existau, nu erau inventiile mele, nu mi se nazarise asa, dintr-o data sa cer ancheta! Le-am spus ca niste oameni doresc sa afle adevarul si ca cei care au semnat memoriul catre Parchet nu sunt niste persoane oarecare, ci medici cu experienta, somitati in materie. Degeaba am solicitat expertize balistice sau alte cercetari, degeaba am prezentat acte, documente, radiografii, lucrari. Nu se dorea sa se faca o ancheta serioasa.

Interviu cu prof. dr. Nicolae Constantinescu

Romulus Cristea

Miercuri, 20 Decembrie 2006

——————————————————————————

Bucuresti, Spitalul de Urgenta Floreasca

Profesorul Andrei Firica, directorul Spitalului de Urgenta Floreasca in 1989, povesteste cum la camera de garda a spitalului au fost aduse, in zilele Revolutiei, mai multe persoane suspectate ca ar fi teroristi. Acestea au disparut apoi fara urma, luate de un colonel de la militie.

Dar, legat de teroristi, lucrurile s-au desfasurat astfel: a venit din nou colonelul acela de militie care ma indemnase sa nu mai duc ziaristii la patul teroristilor si i-a incarcat pe teroristi intr-un autobuz, plecand cu ei. Este exact ce eu doream, facand tot felul de demersuri pentru a fi preluati de Spitalul Jilava, fiindca ei nu aveau rani grave. Peste doua-trei zile am primit un telefon de la genelarul Chitac, deja ministru, care m-a intrebat ce e cu teroristii. I-am relatat cum ei au fost luati de acel colonel de militie si generalul Chitac n-a parut surprins. Chiar parea multumit ca au fost luati de acel colonel de militie. Marea mea surpirza a fost cand pe acel colonel de militie l-am revazut in zeghe, la televizor, in boxa acuzatilor, la procesul de la Timisoara. De altfel, l-am rugat pe fiul meu, care a facut Facultatea de Teatru si Film, sa-i filmeze pe acei teroristi prinsi cu catuse de paturile spitalului si am dat copii dupa aceasta caseta la Procuratura. Fiul meu filmase si desfasurarea Revolutiei pe strazi.

Teroristii din Spitalul de Urgenta

09/03/2004

FLORIN CONDURATEANU

——————————————————————

“In perioada 21-26 decembrie 1989 la spitalul Coltea au fost internati o serie de indivizi prinsi ca teroristi, printre care un anume plutonier de militie Tripon Cornel.

Confirm afirmatiilor medicului chirurg Nicolae Constantinescu, sus numitul Tripon Cornel a fost ranit prin impuscare in zona hotel ‘Negoiu’ din Bucuresti. Medicii de la spitalul Coltea au solicitat Procuraturii instrumentarea acestor cazuri. Colonelul Ghircoias, fost sef al directiei cercetari penale a Securitatii i-a adunat pe toti individzii care erau acuzati ca sint teroristi facandu-i disparuti. Astfel Procuratura n-a mai avut obiect de cercetara pe linga disparitia banuitilor invocind ii decretul de amnistie dat de presedintele (pe atunci al C.P.U.N.) Ion Iliescu, in luna ianuarie 1990.”

Florin Mircea Corcoz si Mircea Aries, “Terorist ascuns in Apuseni?” Romania Libera, 21 August 1992, p. 1

in legatura cu ceea ce Ghircoias a facut la Timisoara, vezi de exemplu http://www.romanialibera.ro/a51078/cine-a-organizat-furtul-cadavrelor-din-morga-spitalului-judetean.html

Marius Mioc ne atrage atentia ca Ghircoias a fost gratiat de catre Ion Iliescu:

Nicolae Ghircoiaş, colonel de miliţie care a furat şi distrus evidenţele Spitalului judeţean Timiş cu privire la morţii şi răniţii din perioada revoluţiei[5], condamnat la 4 ani închisoare dar cu constatarea că pedeapsa este în întregime graţiată prin Decretul-Lege nr. 23/1990[6] (Ghircoiaş este şi beneficiar al amnistiei din Decretul 3/1990, pentru o altă infracţiune săvîrşită în perioada revoluţiei – favorizarea infractorului)

http://procesulcomunismului.com/marturii/fonduri/mmioc/curteasup/docs/0216docu.htm

http://procesulcomunismului.com/marturii/fonduri/mmioc/curteasup/docs/0225disp.htm

http://ro.wikipedia.org/wiki/Gra%C5%A3ieri_%C5%9Fi_amnistii_legate_de_revolu%C5%A3ia_rom%C3%A2n%C4%83_din_1989

—————-

Bucuresti, Spitalul Municipal Rezerva nr. 3

“…O sa ne omoara pe toti, uite, asta de la mine din buzunar e primul glonte scos in spitalul nostru, dintr-o fetita de 12 ani. In salon e un baiat, foarte grav ranit, un glonte dum-dum, d-ala, i-a facut praf diafragma, creasta iliaca, la iesire perforatia era cit o moneda de 5 lei….”

Andreea Hasnas, “Reportajul unui film cu TERORISTI,” Expres, nr. 10 (6-12 aprilie 1990), p. 5.

——————————————————————————–

“In noaptea de 23 se reintorc in framintate zona a fostului cc. In corpul A. Rebeca este impuscata in ambele picioare. Este transportata la Spitalul Municipal. I se extrase unul dintre gloante si revine in acele locuri tulburi. In fata Directii a 5-a. Eugen Cercel este impuscat cu doua gloante explozive care i-au zdrobit bazinul si picioarele. Este invalid pe viata, si in carutul sa, se afla la mama sa in Moldova...”

Emil Munteanu, “Doi revolutionari [Rebeca Doina Cercel si Cazimir Benedict Ionescu], doua destine…” Romania Libera, 20 februarie 1992, p. 1.

——————————————————–

Cugir, 21-22 decembrie 1989

“CUGIR: Revolutionari achetati, criminali in libertate,” Expres, nr. 6, 9 martie 1990, p. 6.

“…Se tragea din birourile securistilor si s-a mai tras si cu o pusca de vinatoare si s-a mai tras cu gloante dum-dum si militia ardea ca o torta si oamenii au intrat in incendiu si atunci locotenentul major Mezei Dorin a sarit de la etaj cu pistolul mitraliera…Sint peste 40 de raniti si unii au primit gloante in cap dar cu totii sint in viata. Doi raniti sint in spitalele din RFG si unul este in Anglia. Cel din Anglia a fost impuscat cu dum-dum….UNDE SINT CEI CARE AU TRAS IN OAMENI?” –Vasile Neagoe

—————————————————-

Curtici, dupa 22 decembrie 1989

La gara primim un grup de belgieni care insotesc un tren de 42 de vagoane cu marfuri trimise de Comunitatea Europeana, in cadrul actiunii Operation Villages Roumains . Seful lor, care rupe cateva cuvinte romanesti, ne spune ca totul a fost organizat de Crucea Rosie belgiana si service-cluburile care au adoptat in lunile anterioare sate din judetele Iasi, Botosani, Caras-Severin sau Mehedinti. In noaptea urmatoare, prima echipa de 5 medici de la spitalul austriac Lorenz Bohler, care au sosit la Curtici cu un vagon-spital preiau un numar de 18 bolnavi in stare grava pentru a li se acorda un tratament special de 2-3 luni in Austria. E vorba de unele transferuri de organe sau proteze speciale, datorate efectelor monstruoase ale gloantelor dum-dum . Victimele sosesc de la Timisoara cu cateva ambulante; la lumina becurilor si a farurilor zarim fete tinere transfigurate de durere – printre acestea femei, adolescenti, un soldat si o fetita cu cate un picior amputat.

http://www.tourismguide.ro/html/orase/Arad/Curtici/istoric_curtici.php

——————————————————————————-

“Cine a tras gloante explozive?”

Revolutia din decembrie 1989 a lasat in urma ei foarte multe intrebari fara raspuns dintre care una destul de dureroasa este aceasta: cine a tras si mai ales cine a dat ordin sa se traga cu gloante explozive? Daca in rindurile care urmeaza nu putem raspunde acestor intrebari, cei putin vom reduce in actualitate o problema care este ignorata si trecuta sub tacere de cei care ar trebui s-o rezolve.

Inainte de toate, ce este un glont exploziv? Ca aspect si dimensiuni, nu se deosebeste de un glont obisnuit de calibrul 7,62 mm, deci poate fi folosit ca munitie pentru pistolul automat AKM. Ce il deosebeste de un glont obisnuit este faptul ca odata patruns in tinta, glontul “dum-dum” explodeaza, raspindind o puzderie de schije si producind distrugeri infioratoare in regiunea in care a intrat. Deci, daca cu un glont obisnuit se scoate adversarul din lupta, prin folosirea unui exploziv este sigur ca i se provoaca acestuia o rana care il va chinui toata viata, in cazul in care va supravietui leziunilor provocate de schije si puternicei hemoragii care insoteste de obicei o astfel de rana. Iata de ce acest tip de munitie a fost interzis de multi ani, prin tratate internationale.

Domnul profesor Nicolae Angelescu, seful Sectiei Chirurgie a Spitalului Coltea a avut amabilitatea sa ne explice citeva din aspectele tratamentului chirurgical al ranilor produse de gloante explozive:

–Sint mai multi factori, care contribuie la a face ca o plaga provocata de un astfel de glont sa fie greu de tratat si greu de vindecat. In primul rind prin explozia glontului se produc distrugeri masive de tesuturi in zona in care aceasta a patruns si uneori aceste tesuturi nu se mai pot reface. In al doilea rind, fragmentele metalice rezultate (?) in urma exploziei se raspindesc pe o intindere mare si de aceea nu pot fi extrase in totalitate, pentru ca extragerea lor ar provoca pacientului o rana mult mai mare decit cea produsa de glontul in sine. Deci, dupa operatie mai ramin in corpul pacientului destule fragmente metalice si acestea constituie surse de infectie care il agraveaza starea.

Pentru a va ajuta sa va dati seama cum arata si ce inseamna o rana produsa de un glont exploziv, va prezentam in continuarea diagnosticele de internare ale celor adusi in Spitalul Coltea, impuscati cu astfel de gloante:

1. Nicolae Lucian, adus pe data de 21 (?) decembrie 1989. Diagnostic: fractura cominutiva femur sting in treimea inferioara, cu leziune de artera si vena femurala si pierdere de substanta prin plaga impuscata.

2. Necunoscut, adus pe 22 decembrie, ora 1, decedat la ora 1.30. Diagnostic: hemoragie peritoneala cataclismica cu plage de vena porta, case splinice, zdrobire de pancreas prin plaga impuscata hipocondru sting. Plaga zdrobita de colon travers.

3. Radu Traian, adus pe data de 23 decembrie 1989. Diagnostic: plaga transfixianta glezna stinga cu fractura cominutiva tuberozitatea calcaneana. Sectinue artera si vena tibiala. Fractura deschisa cominutiva maleola interna dreapta.

4. Gherman Dumitru, adus pe 25 decembrie 1989. Diagnostic: plaga impuscata antrebat sting bipolara, cu explozie de ulna, in treimea distala si lipsa de substanta osoasa, sectiune de tendoane muschi flexori ai carpului si degetelor si sectiune de pachet vasculo-nervos ulnar.

5. Astafei Petre, adus pe 22 decembrie 1989, decedat. Diagnostic: plaga impuscata toraco-abdominala cu ruptura de ficat si rinichi drept. Hemopneu-motorax drept, hematom intraperitoneal, stare de soc hemoragic, fractura cominutiva coastele 7,8, si 9 drepte.

6. Soldat Constantinoiu Vasile, adus la data de 24 decembrie 1989, decedat. Diagnostic: hemotorax sting masiv cu soc hemoragic prin plaga impuscata cervico-toracala cu ruptura vertebrelor toracale T2, T6, ruptura vaselor vertebrale si a vaselor de la baza gitului….

Cristian Calugar, Flacara, 13-19 februarie 1991 (nr. 6) , pp. 8-9.

————————————————————————————-

cei care nu cred in gloante explozive

dl profesor Vladimir Belis, care in decembrie 1989 era directorul Institutului de Medicina Legala Mina Minovici din Bucuresti

Povestile despre teroristi care trageau cu gloante “”dum-dum””, “”gloante cu cap vidia”” sau gloante de calibru mare, atipice pentru unitatile militare romanesti, vor ramane din cauza asta doar niste povesti care nu pot fi confirmate sau infirmate.

http://www.jurnalul.ro/articole/34668/belis-nu-a-vazut-cadavrele-ceausestilor

Generalul Dan VOINEA despre decembrie 1989:

“Nu exista victime (persoane impuscate) nici de la gloantele cu cap vidia,

nici de la dum-dum.”

(cu Romulus Cristea, Romania Libera, 22 decembrie 2005)

http://www.romanialibera.ro/a58783/toti-alergau-dupa-un-inamic-invizibil.html

Posted in Uncategorized | Tagged: , , , , , , , , , , , , | Leave a Comment »

Arabesque II: Arab Terrorists in the December 1989 Romanian Revolution

Posted by romanianrevolutionofdecember1989 on July 28, 2009

Alte dezvaluiri nu numai despre existenta teroristilor din decembrie 1989, dar despre existenta unor teroristi arabi:

1)  Viorel Neagoe, seful Carului 3 color al TV.R., amplasat chiar in Piata Palatului:  “(…) In jurul orei 17,30, dupa ce o rafala a spart un geam la etajul al C.C.-ului, ca la un semnal, s-a deschis focul asupra Pietei de la toate geamurile cladirilor care marginesc piata, mai putin C.C.-ul.  Timp de circa 5 minute s-a tras probabil in sus pentru ca, desi ma asteptam ca Piata sa se transforme intr-o baie de sange, oamenii au fost lasati sa se imprastie sau sa se ascunda pe sub camioane.  Dupa un timp insa gloantele au inceput sa coboare, lovind ici, colo cate un civil, dar tirul era concentrat asupra T.A.B.-urilor (5 la numar), care erau amplasate in dreptul Directiei a V-a.  In momentul cand am vazut ca focul nu se mai opreste, am rugat, prin statie, sa ni sa trimita ajutor militar de urgenta.  Focul a fost continuu timp de 80 minute pana cand, in sfirsit, in piata au aparut 6 tancuri (din U.M. 01060 Bucuresti- n.n.), care s-au raspindit in evantai in fata carului si au tras cu mitralierele asupra cladirilor din jur.  Din acel moment focul din partea opusa a incetat, ca dupa 20 de minute sa se reia cu aceeasi intensitate.  Dupa mai multe astfel de reprize, in “Sala diplomatilor” din Consilul de Stat a avut loc o explozie, in urma careia flacarile au izbucnit violent.  Am chemat pompierii, tot prin intermediul turnului si acestia au venit in circa 10 minute.

(…) in urmatorul interval de timp, cei care trageau din Consiliu au inceput sa se urce spre etajele superioare, in final iesind pe acoperis circa 10-12 insi imbracati in pantaloni negri si camasi cu maneca scurta.  Desi au fost somati de mai multe ori–circa 15 minute–sa se predea, ca li se garanteaza viata, acestia continuau sa fluture drapele rosii.  La un moment dat unul din ei a luat o mitraliera de pe acoperis si a inceput sa traga asupra celor din Piata, care iesisera din ascunzatori, in momentul urmator insa o rafala de pe mitraliera unui tanc din fata noastra i-a secerat pe toti (se pare deci ca cei in cauza nu aveau voie sa se predea vii).  Pe doi dintre acesti tipi, prinsi de catre revolutionari in jurul orei 19.00, i-am vazut la 2 metri distanta si aratau a mercenari arabi, dupa culoare si echipament (au fost dusi in C.C., dar nu stiu ce s-a intamplat cu ei).”

(Revolutia Romana in direct, Bucuresti, 1990, pp. 247-248; p. 236 Armata in Revolutia Romana din decembrie 1989.)

2) Liviu Viorel Craciun, fost uslas si “primul ministru de interne pe 22 decembrie 1989,” si dupa data de 27 decembrie 1989 oponent al Frontului National al Salvarii:

…cu o noapte inainte, luptele erau in toi.  Dimineata cind au fost adunate cadavrele si s-a facut un bilant destul de incert, din cinci cadavre de teroristi intinse pe strada, doua apartineau unor mercenari arabi, declara un factor de raspundere.  In aceasta zi de 28 se curata cimpul de bataie.

(“Destainurile unui ministru de interne III” Zig-Zag, nr. 72 august 1991, p. 6)

3) Prigoana vantului Romania Libera 23 decembrie 2008, Romulus Cristea.

Mircea: Am arestat in 24 decembrie 1989 din apartamentul situat pe str.Garii de Nord,vis-a-vis de centrul de calcul un irakian care nu a incetat sa traga pana la venirea mea si a prietenului meu.L-am luat pentru ca era deja drogat.Am avut noroc chior.L-am dus la subsolul Min.Transporturilor unde se aflau demult doua unitati militare.La nivelul 2 subsol am predat pe irakian unui ofiter colonel.Irakianul nu avea viza din anul 1981.Tot ce povestesc aici e extrem de adevarat.Mai multe indicii nu pot sa dau,dar se pare ca in Bucuresti au actionat in jur de 73 de luptatori de gherila urbana specializati in lichidari de persoane de nationalitate araba.Asta e tot ce pot sa scriu.In zona Garii de Nord.
Luni, 06 Aprilie 2009 22:19

4)

The original video posted by destituirea in “The Romanian Revolution for Dum-Dums” can be accessed via the following link:

USLA bullets called \”vidia\” or \”dum-dum\”

destituirea (1 year ago) Show Hide

Marked as spam

Am fost de asemenea intrebat daca stiu sau am dovezi mai clare despre Mercenarii lui Ceausescu.

—partea intai—-

Ce pot sa zic e ca personal nu am dovezi. Dar am vazut cu ochii mei impreuna cu tatal si fratele meu un mercenar ARAB ascunzanduse la bloc fara haine groase pe el.

destituirea (1 year ago) Show Hide

Marked as spam

—-partea a doua—

Tata i-a dat o haina militara pt ca pe vremea aia era frig si ningea. Nu vorbea Romaneste dar avea accent si silabisea intr-o limba araba care nu am putut la vremea respectiva sa o descifrez a fiin Iraniana, Libaneza, Siriana sau Irakiana. L-am lasat in bloc pe scari singur. A doa zi nu l-am mai vazut. FSN nu era inca infiintat. Blocul era langa cimitirul de pe strada Antiaeriana (Calea Rahovei) ci nu langa MAPN

destituirea (1 month ago) Show Hide

Marked as spam

– Gloantele Vidia erau marca secreta a Romaniei impotriva unui atac sovietic de care Ceausescu se tot ferea inca de la invadarea Cehoslovaciei in 1968.

————————————————————————————–

ARABESQUE I:

Arabesque: Arab Terrorist in the December 1989 Romanian Revolution

ARABESQUE: Arab Terrorists in the December 1989 Romanian Revolution

Posted by romanianrevolutionofdecember1989 on July 27, 2009

(For the English of this discussion, see below the excerpts from “Orwellian…Positively Orwellian”  Orwellian Positively Orwellian: Prosecutor Voinea\’s Campaign 2006)

Chiar daca stim din Inginer Hristea Teodor, fost lucrator in fosta unitate speciala “P” din DSS “USLA s-a transformat in teroristi” ca “In 23 dimineata am tinut o sedinta cu efectivul. Noi suntem ca orice unitate de cercetare si productie (microproductie). Am dat ordin ca documentatiile tehnice cu continut de secret si strict secret sa fie adunate intr-o zona considerata mai sigura. Gen. Militaru s-a referit la transferul unor unitati de la MI si securitate la MApN. A spus ca USLA s-a transformat in teroristi. S-au reluat ascultarile de la unele obiective- in special ambasadele arabe”  S-au reluat ascultarile de la unele obiective- in special ambasadele arab

si stim ca intr-un document cu data de 1 martie 1990, seful de cabinet al directorului Generalul Iulian Vlad, Ion Aurel Rogojan, a fost solicitat sa scria care a fost rolul lui USLA in decembrie 1989 si care a fost relatia intre DSS si unitatea speciala “al-Fatah” a OEP.  In legatura cu solicitarea aceasta, Rogojan a scris despre antrenare cadrelor USLA sub colonelului (r) Firan cu grupa aceasta, pe baza de un protocol semnat in 1979-1980.  (vezi reprooducerea documentului in articolul lui E. O. Ohanesian, “Pe stil vechi-colonel de securitate, pe stil nou-general NATO,” Romania Libera, 8 April 2004),

si chiar daca fost ofiter de Directia 1 a Securitatii la Timisoara Roland Vasilevici a scris…

“Prioritate aveau camerele studentilor straini, in special arabi, care erau ocupate, in mare masura, de indivizi pregatiti prin diverse tabere internationale de antrenament si de instruire terorista sau prin Muntii Fagaras.  Acestia aveau misiunea sa coopereze si cu ofiterii de Securitate, din cadrul U.S.L.A., sectorul de “informatii”, care isi avea “sediul legal” in Timisoara la ultimul nivel al cladirii din Bulevardul Leontin Salajan…Intrucit acestia vorbeau mai mult araba, s-a instituit o sectie de lingvistica cu acest profil de studiu la Scoala de ofiteri de Securitate de la Baneasa, unde fiica lui Ion Dinca (temutul “pumn de fier” al ex-presedintelui, supranumit “te-leaga”) era sefa de catedra.

De foarte multe ori s-a emis si ipoteza ca, in total secret, multi dintre acesti studenti straini, care ii venereaza pe Allah, pe Mahomed sau pe urmasii sai:  Abu-Bekr, Omar, Otman si Ali, fie ca sint palestinieni, irakieni sau libieni–toti beneficiarii unor burse romanesti–ar constitui un “COMANDO” condus de Bucuresti, bine pregatit, menit sa apere, in caz extrem, perechea prezidentiala romana, in schimbul sprijinului acordat de Ceausescu patriei lor, prin donatii de armament, munitii, alimente, si tehnologie de virf importata din Vest.  Revolutia a confirmat aceste suspiciuni, desi adevarul se va cunoaste peste cincizeci de ani, tainuirea avind o motivatie economica, inerenta conjuncturii actuale, cind multi muncitori romani lucreaza pe unele santiere arabo-africane, in zona Golfului…”

Cei din U.S.L.A. si unii studenti straini, alaturati lor, trageau cu niste cartuse speciale, care, la lovirea tintei, provocau noi explozii.

Roland Vasilevici, Piramida Umbrelor (editura de vest, 1991), pp. 72, 73, si 61:

totusi, mai exista oameni care nici nu cred in teroristi arabi in decembrie 1989.

in schimb, ei au incredere in procurorul Dan Voinea, cel care a descoperit nici teroristi, nici gloante dum-dum, nici simulatoare, nici razboi-electronic, cu alte cuvinte aproape nimic in legatura cu decembrie 1989…

sau in procurorul Teodor Ungureanu, care se pare crede in teroristi, dar numai daca au fost furnizate de catre aramata (mai ales DIA)…in nici un caz, n-au fost securisti sau mercenari arabi…

Ungureanu ne spune ca el a asistat la audierea “teribilul terorist OWT”…si ca OWT n-a fost nici terorist, nici arab…(sigur domnule, totusi e interesant ca omul nu scrie numele OWT, fiindca stim ca numele cu litera “W” este cum sa zicem foarte rar si in romana si in maghiara…dar nu e asa de rar in numele arab de exemplu, Walid sau asa ceva…deci cum se cheama OWT in realitate?  oricum aici este frumoasa poveste a lui Teodor Ungureanu)

“TEORISTUL OWT”. La un moment dat seful colectivului (M. Popa-Cherecheanu) ne-a chemat in biroul unde se gasea si am asistat la audierea “teribilului terorist OWT”, despre care, in tabelele puse la dispozitie de un ofiter MApN, se consemnase faptul ca fusese retinut in apropierea ministerului, avand un comportament suspect si necunoscand limba romana. Dupa cateva minute de tatonari, s-a constatat cu stupoare ca “teroristul” nu era decat un biet om cu grave deficiente de vorbire, pe fondul unei evidente afectiuni insotita de retard intelectual (neputand sa mormaie decat niste sunete care s-ar fi putut transcrie, fonetic, prin majusculele mai-sus amintite)… Asupra barbatului pipernicit si jerpelit din fata noastra nu se gasise nici arma si nici vreun alt lucru compromitator. De altfel, acesta nu a fost singurul sau cel mai “gogonat” caz dintre cele pe care aveam sa le intalnesc atunci. Am vazut cu ochii mei consemnat, in tabelele intocmite la minister, faptul ca un barbat cu figura mai negricioasa (banuit a fi fost arab) isi pierduse libertatea pentru ca alergase dupa… tramvai! In acele zile si nopti au fost retinuti mai multi cetateni straini, studenti arabi la diferite facultati bucurestene. Pe unii i-am vazut si eu, la MapN. Fusesera retinuti in strada sau in locuintele lor ori ale prietenelor din cartierul Drumul Taberei. Asa se face ca unul dintre acestia, student medicinist, daca nu gresesc, era total “neinspirat” imbracat pentru un anotimp rece… De departe, cel mai “interesant” caz a fost cel al unui alt student de origine araba, parca iranian, care fusese molestat destul de puternic si acuza o fractura costala. Era de-a dreptul comic modul in care se chinuia, pe un dialect colorat, sa ne explice ca “la taru meu trecut doi revoluti si ei nu coasta rupt!”…

teodor ungureanu si teroristul OWT

Hai sa trecem la martuiri mai credibili si putini influentati de politica partizana si securista… despre teroristi arabi vazuti sau arestati:

1) Dl. Savin Chiritescu

Vreau sa arat ca subsemnatul si mai multi colegi din aceeasi unitate de tancuri [UM 01060 Bucuresti-Pantelimon] am capturat teroristi arabi (dintre care unul ne-a spus ca este din Beirut) inarmati, pe care i-am predate la Marele Stat Major. Unul era student, am gasit asupra lui un pistol mitraliera de calibrul 5.62 seria UF 060866, cu cadenta de ambreiaj, lung de vreo 40 cm, portabil pe sub haine: arma parea facuta dintr-un plastic foarte dur, cu exceptia tevii si a mecanismului de dare a focului. “

Al. Mihalcea, “O gafa monumentala,” Romania Libera, 31 October 1990, p. 5a.

2)  Danka la http://www.jurnalul.ro/comentarii.read.php?id=79510 aprilie 2006

22 decembrie 1989, la unitatea militara 010__ de la marginea padurii Branesti.

Padurea Branesti adaposteste unul din cele mai mari depozite de munitie din jurul capitalei.  Se spune ca o explozie la acest depozit ar rade cartierul Pantelimon de la capatul tramvaiului 14.

Spre seara a inceput sa se traga asupra unitatii dinspre calea ferata.  Se tragea in orice folosindu-se armament de calibru mic si pusti automate.  Dupa focul de la gura tevii pareau 3 persoane ascunse dupa rambeul cai ferate care au deschis foc cu scopul de a creea panica.

Soldatii au iesit din dormitoare si s-au adapostit in parcul auto pe sub camioane.

Nu se putea sta in cladiri, “teroristii” trageau in geamuri.

Desi se daduse alarma in acea zi mai devreme nimeni nu era pregatit sa riposteze decit cei aflati in garda.  Un grup de soldati cu subofiteri si ofiteri echipati cu AK 47, si pistoale TT au pornit la un atac prin invaluire.

Toti au ajuns in amplasamentele stabilite fara incidente, la adapostul intunericului dar si pentru faptul ca intrusi erau mai mult ocupati sa mentina foc consistent asupra unitatii.

La un moment dat soldatii au deschis focul, lupta a durat mai putin de 10 minute.  Micutele lor UZ fara precizie la distanta nu au facut fata la renumitul AK 47

Unul dintre teroristi a fost impuscat in cap iar ceilalti doi au fost raniti cind incercau sa fuga peste cimp in directia opusa unitatii militare.

Cei trei au fost transportati la corpul de garda unde s-a aprins lumina (pina atunci unitate fusese in bezna) si s-a constatat ca unul dintre cei doi suprevietuitori era de fapt femeie.

Toti erasu maslinii la fata, imbracati in combinezoane negre si ce doi suprevietuitori raniti se vaitau spunind ceva in limba araba.

Dupa o jumatate de ora un a sosit un ARO al armatei care s-a spus ca a venit de la statul major al diviziei si i-a luat pe toti trei.  Dupa citeva zile toti soldatii care au participat la actiunea de noaptea aceea au fosti pusi sa semneze o declaratie prin care se angajau sa nu divulge nimic din ce s-a intimplat.

Toate acestea sint adevarate si usor de verificat.”

3) Citeva cazuri in engleza

“Terorist cu un portfel cu pasaport libian si o adevarinta de tipul celor care inlocuiesc buletinul…impuscat mortal in fostul sediu al CC al PCR in seara zilei de 22 decembrie 1989…asupra lui au fost gasite un pumnal militar si un pistol ‘Makarov’ seria DL 7028 ” Weapons similar to those of Directorate V-a and the USLA could have shown up anywhere during the Revolution, in anybody’s hands, but what is interesting is among whose hands they did show up. Official Army documents and recollections by Army participants in the early 1990s show that a citizen with a Libyan passport in his billfold shot in the CC building on the night of 22 December was found in possession of a 9 mm“Makarov” pistol…a pistol whose serial number was traced back to a V-a member who claimed that he had “thrown it away” earlier that afternoon.<!–[if !supportFootnotes]–>[109]<!–[endif]–>

Paul Vincius, “Moartea unui terorist,” Zig-Zag, no. 106 (April 1992), p. 7. One of the documents attesting to the ownership of the weapon is reproduced in the article.

in 2005, Catalin Radulescu told a journalist that “two Arabs were caught in Pitesti, dressed in combinezoane negre [emphasis added], and armed with Carpati pistols.”<!–[if !supportFootnotes]–>[81]<!–[endif]–>Mirel Paun, “Ion Capatana: ‘Argeseni, va cer scuze ca am participat la Revolutie!” Cotidianul Argesul, 5/8/05 online at http://www.cotidianul-argesul.ro.

4) Cazul Brasov

Adrian Socaciu, “Dupa nopti de groaza si tortura, toti teroristi sint liberi,” Cuvintul, nr. 1-2 ianuarie 1991, pp. 3-5.

Pe pagina 3, ziaristul scrie despre gloante de calibru special, cap vidia sau exploziv.
Pe pagina 4, despre un individual la cantina partidului imbracat in negru, cu o pusca cu teava scurta, gloante 7,62 mm dar explozive, despre gloante de “grosimea unui creion, de culoarea aluminumului.”
Pe pagina 5, ca au fost arestati 5 indivizi suspectati ca teroristi, 3 arabi si 2 romani…

5) Cateva martuiri din forumisti..

Am fost martor ocular la capturarea unui terorist (dupa culoarea tenului as jura ca era arab) care folosea un PSL si tragea in populatie… a fost prins viu si batut sub ochii mei de catre armata, apoi luat pe sus intr-un camion, tot de armata… zilele urmatoare s-a continuat sa se sustina sus si tare la radio/TV ca NU au existat teroristi, sau ca nu s-au dat prinsi! Sigur, si-a cumparat PSL-ul de la magazinul universal… dar politica a dictat ca este mai bine pentru interesul meu propriu si personal sa nu se spuna adevarul, nu?
Mai bine imi vad de ale mele.

psl universal

– pe la data de 24 parca, am fost martora vizuala cand soldatii au capturat un lunetist arab (brunet si vorbea stricat romaneste) – folosea vestita Pusca Semiautomata cu Luneta (PSL – parca romaneasca) modificata din ak47. Sunt sigura ca fusese folosita, si nu pentru a-l ajuta la deplasare. L-au suit intr-un camion si l-au dus cica la comandamentul unui oras mare (Brasov). Ulterior s-a spus peste tot ca NU au fost implicate forte straine, sau daca au fost, ca nu exista nici un fel de urme care sa dovedeasca asta. Pentru mine a fost momentul in care am inceput sa cred ca inghit o gogoasa cu ulei impotriva vointei mele;

http://forum.softpedia.com/lofiversion/index.php/t96198.html.

6) Fosti securisti siliti sa dea declaratii dupa evenimentele

http://www.portalulrevolutiei.ro/arhiva/2005_285.html.

Cpt. Soare Ovidiu din fosta Directie a V-a, serviciul 4+5, domiciliul in Bucuresti, strada Mendeleev, declara urmatoarele:
Sediul Ministerului Apararii Nationale,
22/23.12.1989
In noaptea de 22/23 decembrie 1989, aflandu-se in sediul MApN, in jurul orelor 22,00, a inceput un armat, in forta, asupra MApN, din Complexul “Orizont” si dinspre blocurile din stanga si dreapta acestuia. Dupa modul cum au actionat si dupa cum aratau victimele dintre militarii care au aparat peste noapte obiectivul (impuscati in cap sau in zona capului), au concluzionat cu totii ca s-a tras cu arme cu luneta cu dispozitiv de infrarosii. Se afla impreuna cu lt. maj. Grigoras de la S.M.B., cpt. Arusoaie de la Unitatea speciala “T” si alte cadre.
Atacul asupra sediului MApN s-a desfasurat cu fanatism, unul dintre atacatori a sarit gardul inarmat doar cu un cutit, a fost impuscat, iar dimineata l-a vazut de la circa 5-6 metri si afirma ca avea infatisare de arab (ten masliniu, parul si mustata negre si crete). Se spunea ca nu avea asupra sa documente de identitate.
In noaptea de 23/24 decembrie 1989, aflandu-se la locuinta mamei sale, a vazut pe geam cum actionau trei teroristi, atacand sediul MApN Erau in uniforme de armata, cu caschete si actionau astfel:
– fugea cate unul spre chioscul LOTOPRONOSPORT din fata MApN, trageau doua-trei focuri, apoi fugeau inapoi; intre blocuri;
– apoi, in grup, unul tragea spre MApN, iar ceilalti doi trageau in sus cu trasoare.
Despre acest lucru a telefonat si informat la MApN pe maiorul Colt.
NOTA: Relatarile ofiterului se coroboreaza cu declaratiile surorii sale Mihaila Sanda Cristina cu domiciliul in Bucuresti, Aleea Poiana Mare nr. 8, bloc B9, apart. 47, sector 6.

Un articol de Catalin Antohe

Lt. mr. APOSTOL M. ANTON, fost ofiter in serviciul 1 declara:

In ziua de 29 decembrie 1989 a aflat de la vecinul PIPOI REMUS, care locuieste la etajul 2, sub apartamentul lui, ca a vazut mai multe persoane tragand spre Ministerul Apararii Nationale, despre care era convins ca nu erau romani. I s-a parut ca ar fi arabi. Trageau cu niste pistoale automate mici.

in sfirsit, ceea ce ne-a spus fostul ofiter USLA Marian Romanescu in 1991

(Capitanul Romanescu Marian (fost cadru USLA) si Dan Badea, “USLA, Bula Moise, teroristii, si ‘Fratii Musulmani’,” Expres nr. 26 (75), 2-8 iulie 1991, pp. 8-9)

COMANDOURILE USLAC

Cei care au avut si au cunostinta despre existenta si activitatea fortelor de soc subordonate direct lui Ceausescu, au tacut si tac in continuare de frica, sau din calcul.  S-au spus multe despre indivizii imbracati in combinezoane negre, tatuati pe mina stinga si pe piept, fanaticii mercenari care actionau noaptea ucigind cu precizie si retragindu-se cind erau incoltiti in canalele subterane ale Bucurestiului.  S-au spus multe, iar apoi au tacut ca si cind nimic nu s-ar fi intimplat.

Suprapuse Directiei a V-a si USLA comandourile USLA erau constituite din indivizi care “lucrau” acoperiti in diferite posturi. Erau studenti straini, doctoranzi si bastinasi devotati trup si suflet dictatorului.  Foarte multi erau arabi si cunosteau cu precizie cotloanele Bucurestiului, Brasovului si ale altor orase din Romania.  Pentru antrenament aveau la dispozitie citeva centre de instruire subterane:  unul era in zona Brasovului, iar altul–se pare–chiar sub sediul fostului CC-PCR, poligon care au dat–din intimplare citiva revolutionari in timpul evenimentelor din Decembrie.

ENGLISH

excerpts from Orwellian Positively Orwellian: Prosecutor Voinea\’s Campaign 2006

Some of those shot as “terrorists” turn out to have been wearing “black jumpsuits.” Bucking the hegemony of official, elite interpretations denying the very existence of the “terrorists,” a poster calling himself “Danka” posted the following on the Jurnalul National web forum in April 2006:

“22 decembrie 1989, military unit 010_ _ at the edge of the Branesti forest.

The Branesti forest houses one of the largest munitions depots around the capital. It is said that an explosion at this depot would destroy the Pantelimon neighborhood from the beginning of the no. 14 tram [route]. Towards evening gunfire opened on the unit from the railroad. Everything was a target, [and] small caliber arms and semi-automatic weapons were being used [emphasis added; note: possible reference to 5 mm weapons]. Based on the flashes from the gun-barrels it appeared that there were 3 persons hiding among the tracks who opened fire with the goal of creating panic. The soldiers came out of their barracks and set up in the car-park under trucks. They couldn’t stay inside the buildings, “the terrorists” were shooting the windows [out]. Even though an alert had been given earlier in the day, nobody was prepared to respond except those on duty. A group of soldiers with officers and n.c.o.s equipped with AK-47s, and TT pistols launched an attack from the surrounding area. All reached their destined locations without problem by nightfall, in part because the intruders were preoccupied with maintaining a continuous gunfire on the unit. At a given moment, the soldiers opened fire, the gunfight lasted less than 10 minutes. Their little UZIs weren’t equipped for long-distance and thus could not stand up to the renowned AK 47. One of the terrorists was shot in the head, while the other two were wounded when they tried to flee through a field leading away from the military unit. The three were transported to the guard post where the lights were turned on (until then the unit had been in complete darkness) and we realized that one of the two survivors was in fact a woman. All three were olive-skinned, clothed in black jumpsuits [emphasis added] and the two wounded survivors struggled to say something in Arabic. After a half hour an ARO [vehicle] of the Army arrived saying they had come from the Chief of Staff’s Division and they took all three. After a few days all the soldiers who participated in the activities of that night were made to sign a declaration pledging not to divulge anything about what had happened. All of this is true and can easily be verified.”[54]

liviu viorel craciun  admission

Finally, there are the recollections of eyewitnesses, a decade and a half later, who—despite the onslaught of cynicism toward such ideas—continue to maintain they saw what they thought they saw…

“I was an eyewitness to the capture of a terrorist (based on the color of his tan I’d swear he was Arab) who was using a PSL [i.e. sharpshooting rifle, a lunetist] and firing into the population…he was taken alive and beaten in front of my own eyes by the Army, then taken up into a truck, also by the Army…in the following days they continued to sustain over and over on radio and TV that there did NOT exist any terrorists, or at least that none had been captured…Yeah, I’m sure this guy bought his PSL at the ‘Universal’ department store.”

“On the 24th I think, I was an eyewitness when soldiers captured an Arab sharpshooter (brown[-skinned] and he spoke broken Romanian)—who was using the famous “Pusca Semiautomata cu Luneta” (PSL—apparently Romanian) modified from an AK47. I’m sure that he had used it, and not just to help on his travels. They whisked him away in a truck and they brought him to the command [post] of a large town (Brasov). Later it was said that foreign forces were NOT implicated, or if they were, that there were no traces to prove it. For me, that was the moment in which I began to believe that I was having a lie forced down my throat.”<!–[if !supportFootnotes]–>[26]<!–[endif]–>

Foreign Involvement

So far in this piece, we have seen references to the arrest or killing as “terrorists” of the following as apparent foreigners, notably Arabs: 1) the arrest of one with a PSL in Bucharest, 2) the arrest of another with a PSL, apparently somewhere near Brasov, 3) the revelations of soldiers who killed and arrested several in the Pantelimon area of Bucharest (I will consider these two revelations one and the same for our purposes here). Years after the Revolution, there are still claims that Arabs were captured elsewhere: in 2005, Catalin Radulescu told a journalist that “two Arabs were caught in Pitesti, dressed in combinezoane negre [emphasis added], and armed with Carpati pistols.”<!–[if !supportFootnotes]–>[81]<!–[endif]–> Later we will see reports written by two Securitate officers immediately after the events—apparently required of them by Army officials—attesting to the killing of Arab “terrorists” in the area around the Defense Ministry building in Bucharest. We shall also see how a weapon registered to a member of the Securitate’s Fifth Directorate just happened to show up in the hands of a man with a Libyan passport in his billfold who was shot in the Central Committee building in Bucharest on the night of 22 December.

Indeed, the presence and activity of these foreign, apparently mostly Arab terrorists, was almost prosaic. Liviu Viorel Craciun (appropriately enough craciun means “Christmas”), the so-called “First Interior Minister of the Revolution” in one of the protogovernments that tried to form in the CC after the Ceausescus fled and—a source of much confusion in research on the events (more on this below)—a former USLA officer until 1986, reported that on 28 December 1989: “…in the morning five cadavers were collected and a rough count was made, out of the five terrorist cadavers found in the street, two belonged to Arab mercenaries…The shot terrorists could not be identified and they did not seem to interest anyone.”<!–[if !supportFootnotes]–>[82]<!–[endif]–>

So what was the role of foreigners, specifically Arabs, in the Revolution? Interesting in this regard is a report dated 1 March 1990 by Lt-Colonel Ion Aurel Rogojan, who in 1989 was Securitate Director General Vlad’s chief of cabinet staff. As B. Mihalache speculates somebody must have been interested in this question, “since Rogojan was ordered to write a report on it.”<!–[if !supportFootnotes]–>[83]<!–[endif]–> Rogojan wrote in his 1 March 1990 report that he “has knowledge of the fact that between the Department of State Security and the ‘Al Fatah’ Security [service] of the Palestinian Liberation Organization there existed relations of cooperation based on a protocol.” Rogojan continues in this report:

“At the same time, some activities for the training of USLA cadres abroad were carried out (the group was led by reserve colonel Firan, former chief of general staff of the mentioned unit). The protocol was established in the period 1979-1980 and a copy can be found in the protocol relations division of the former Independent Judicial Secretariat Service of the DSS [i.e. Securitate]. In connection with the existence of this protocol, I was asked in recent weeks, by Colonel Ardeleanu Gheorghe, USLA Commander. The Special Unit for Antiterrorist Warfare was coordinated on behalf of the DSS’ Executive Bureau by General-Colonel Iulian Vlad in the period 1977-1987, and after that by Secretary of State General-Major Alexie Stefan and Deputy Minister Major General Bucurescu Gianu. In the USLA there existed a special detachment for antiterrorist intervention, organized in three shifts and subordinated to the chief of the general staff. I don’t have any data concerning the activity of the USLA in the period of the December ’89 events.”<!–[if !supportFootnotes]–>[84]<!–[endif]–>

It should also be abundantly clear here that Rogojan was being asked to write not just about the role of outside forces, but specifically about the role of the USLA in December 1989. Once again, why such interest in the USLA?

In this regard, further claims related by former USLA Captain Marian Romanescu to Dan Badea, are to say the least intriguing:

Several days before the outbreak of the December events, the commander of the USLA forces—col. ARDELEANU GHEORGHE (his real name being BULA MOISE)—left for Iran, bringing with him a great many gifts; and a car’s load of maps, bags, pens, sacks, etc. What did Col. Ardeleanu need these for in Iran? What was the use of having the head of the USLA go? What did he negotiate with the Iranians before the arrival of Ceausescu [18-19 December]? Could he have contracted the bringing into the country of some shock troops, as they are called, to enforce the guard at the House of the Republic, the civic Center and the principal residences of the dictator? If not for that reason, why? Because it is known what followed…

On 22 December, col. Ardeleanu gave the order that 50 blank cover IDs, with the stamp of the Department of Civil Aviation, be released. The order is executed by Gradisteanu Aurel from the coordinating service of that department—a Securitate captain in reserve—and by lt. Col. SOMLEA ALEXANDRU, the latter receiving the IDs and putting them where they needed to be. It is known that the majority of USLA cadre work under the cover of being in the Militia. But who did these IDs cover in this situation? [emphases and capitalization in original]<!–[if !supportFootnotes]–>[85]<!–[endif]–>

We know from the revelations of a former worker (engineer Hristea Todor) at the Securitate’s special unit “P,” that the new Front leadership was sufficiently suspicious of Arab presence that “General Militaru referred to the transfer of some units from the MI and Securitate to the Defense Ministry. He said the USLA had transformed into terrorists. The electronic (telephone) surveillance of certain objectives was started up again—in particular Arab embassies.”<!–[if !supportFootnotes]–>[86]<!–[endif]–> (Note: this appears yet another reference to the aforementioned meeting at USLA headquarters on the evening of 25 December.) Gheorghe Ratiu, head of the Securitate’s First Directorate, maintains that, on Director Vlad’s orders, between 25 and 27 December 1989 he was tasked with finding out the “truth” concerning the “foreign terrorists” reported to be in the hospitals and morgues; he had to resort to subterfuge to verify the situation, since Army personnel were denying him entrance.<!–[if !supportFootnotes]–>[87]<!–[endif]–>

Notably, of course, with these exceptions, the former Securitate and their apologists—whom as Army General Urdareanu suggests uniformly don’t believe in the existence of real terrorists in December 1989, yet who love to blame foreign interference for Ceausescu’s overthrow (in particular, Russians, Hungarians, and Jews)—do not like to make reference to or talk about “Arab terrorists.”

Further evidence of the involvement of “Arab terrorists” comes from the behavior in late December 1989, as much as the later statements, of the usually garrulous Silviu Brucan. In August 1990, Brucan would allege the involvement of “some 30 foreigners,” according to him, mostly Palestinian, who had been trained by the Securitate—what Michael Shafir termed “the first admission of foreign intervention by a member of the December 1989 leadership.”<!–[if !supportFootnotes]–>[88]<!–[endif]–> Reminiscent of Tanasescu’s curt response to the reporter’s question about the involvement of foreign terrorists (discussed above)—“I ask that you be so kind as to…” not ask me about this—back on 29 December 1989, Brucan, at the time a key decision-maker in the new Front leadership (he would leave in February), told Le Monde that the issue was “very delicate” and “involving diplomatic implications that must still be worked out”; “better to be cautious,” he opined.<!–[if !supportFootnotes]–>[89]<!–[endif]–> That was, of course, no denial; indeed, it sounds like the new leadership was trying to find a solution to the dilemma they found themselves in.

Suspicion, in particular, surrounded the role of Libyans, which, as we have seen, at the very least, somehow found themselves in areas of gunfire in December. Sergiu Nicolaescu claims—I have been unable to verify this—that of all the countries to recognize the new National Salvation Front government, running to the top of the line to be first was…Qadafi’s Libya!<!–[if !supportFootnotes]–>[90]<!–[endif]–> The “anonymous plotters” who leaked information to Liviu Valenas of Baricada in August 1990 maintained that “It isn’t accidental that on 25 December 1989, the first plane bringing aid came from Libya. However, when it went on its return route it was loaded with people. In the almost complete chaos that dominated at the time, the New Power [i.e. the Front] did not know what the plane to Libya was carrying (it left from Otopeni, when the airport was still closed to traffic).”<!–[if !supportFootnotes]–>[91]<!–[endif]–> In 1994, two journalists specified that the plane in question on the 25th was a DC9 and that “40 Arabs” had been loaded aboard, and noted that they had learned that on 28-29 December 1989, “the [Otopeni’s] airport archive had disappeared.”<!–[if !supportFootnotes]–>[92]<!–[endif]–>

Michael Shafir at Radio Free Europe Research at the time noted in October 1990 that “unconfirmed but very reliable military and governmental Romanian sources interviewed by RFE said that shortly after the capture of Palestinians, Libyans, and other Arabs who had fought on the side of pro-Ceausescu forces, Quadhafi had threatened to kill all Romanian specialists in Libya if the Arabs were not allowed to leave Romania.”<!–[if !supportFootnotes]–>[93]<!–[endif]–> Certainly, this is what Constantin Vranceanu hinted at in September 1990 in Romania Libera when he wrote of “Plan Z-Z”—according to him, “practically an alliance, on many levels, including military between Romania and several other countries with totalitarian regimes (Iran, Libya, Syria), to which was added the PLO…which called for the other parties to intervene with armed forces to reestablish state order when one of the leaderships was in trouble”:

“Several weeks after 22 December, the president of one of the countries directly involved threatened the Romanian government that it would make recourse to reprisals against those several thousand Romania citizens who were working in that country if [the Romanian government] did not return the foreign terrorists, [whether] alive or dead. This blackmail worked and a Romanian plane went on an unusual route to a Polish airport, from where the ‘contents,’ unusually including the able-bodied, wounded, and coffins, were transferred to another plane, that took off in an unknown direction.”<!–[if !supportFootnotes]–>[94]<!–[endif]–>

Nestor Ratesh quotes one of Ceausescu’s senior party henchman, Ion Dinca, as having stated at his trial in early February 1990:

“During the night of 27-28 [of January 1990] at 12:30 A.M., I was called by several people from the Prosecutor’s Office to tell what I knew about the agreement entitled Z.Z. between Romania and five other states providing for the dispatching of terrorist forces to Romania in order to intervene in case of a military Putsch. This agreement Z.Z. is entitled ‘the End of the End.’ I stated then, and I am stating now to you, that I have never been involved in this agreement, neither I nor other people. And I was told: Only you and two other people know this. I stated that and a detailed check was made in order to prove that I was not involved in such acts.”<!–[if !supportFootnotes]–>[95]<!–[endif]–>

Relatedly, in July 1990, Liviu Valenas noted that,

“On 24 January 1990, the new Foreign Minister of Romania announced on Television and Radio that a series of secret treaties between the R.S.R. [Romanian Socialist Republic] and third countries had been abrogated, and are no longer valid and operational for the new Romania. The New Power pledged to deal with these countries concerning Romania’s obligations through the abrogation of these accords. An ambiguous text, apparently launched by Sergiu Celac’s group,led public opinion in Romania to believe that these treaties concerned ‘terrorist assistance.’”<!–[if !supportFootnotes]–>[96]<!–[endif]–>

It is noteworthy that in the context of a series entitled “The Truth about the U.S.L.A.,” (more on this infamous series below), Horia Alexandrescu paused on 14 March 1990 to quote from a 1 February article by another journalist about TAROM flight 259 (to Warsaw and back):

“24 January, 4 PM: After the aircraft was inspected [“controlul antiterorist”] (after the Revolution of 22 December, ,soimi’ as those who performed antiterrorist protection [i.e. USLA] were called by the pilots, were removed from both internal and external TAROM flights, even though all airlines have such teams), the plane left for Bucharest. Meanwhile, however, the 45 Libyan passengers, who had gotten off for 5-6 hours in a layover at Otopeni, wanted to cross ‘the Polish border.’”<!–[if !supportFootnotes]–>[97]<!–[endif]–>

According to Alexandrescu, the Polish authorities would not allow the TAROM plane to leave Poland, so it sat on the runway in Warsaw…until a second TAROM plane came—this time, according to Alexandru, including “uslasi”—the moral of the story of course being that the USLA needed to be put back on flights as soon as possible.<!–[if !supportFootnotes]–>[98]<!–[endif]–> It is possible this is the plane Vranceanu was referring to in the quotation above. One thing’s for sure, this seemingly insignificant incident got unusual media coverage, in particular with regard to the USLA.

Not surprisingly, in June 2006, Prosecutor General Dan Voinea reiterated his contention that there was no foreign involvement/intervention in the December 1989 Romanian Revolution!

In early January 1990, “Cpt. Soare Ovidiu, [of Securitate] Directorate V-a, Services 4+5, resident of Bucharest, Mendeleev Street,” presumably under questioning, spoke about those he had seen killed as “terrorists”:

“Defense Ministry Headquarters [M.Ap.N.], 22/23.12.1989

On the night of 22/23 December 1989, being located in the Defense Ministry Headquarters, around 22:00, a forceful attack began upon the building from the ‘Orizont’ Complex and from the blocs to the left and right of it. Based on the manner in which they acted and how the victims from among the soldiers who were defending the building appeared (shot in the head or in the area of the head), everybody concluded that they were shot by guns with infrared night scopes [emphasis added]….The attack upon MapN Headquarters was unleashed with fanaticism, one of the attackers jumped a wall armed with a knife, he was shot, and in the morning I saw him from a distance of about 5-6 meters and I could conclude that he appeared Arab (olive-skinned, black hair and mustache). It was said he had no documents upon his person….”<!–[if !supportFootnotes]–>[117]<!–[endif]–>

Lt. Mr. Apostol M. Anton, Service 1: “On 29 December 1989 he learned form his neighbor Pipoi Remus, who lives on the second floor, beneath his apartment, that he saw many people shooting toward the Defense Ministry, whom he was convinced were not Romanian. They appeared to him to be Arab. They were shooting with small automatic guns.”<!–[if !supportFootnotes]–>[118]<!–[endif]–>

Posted in Uncategorized | Tagged: , , , , , , , , , , , , | 4 Comments »

GLOANTE SPECIALE SAU CE S-A MAI GASIT IN CLADIREA DIRECTIEI A V-A

Posted by romanianrevolutionofdecember1989 on May 12, 2009

Un cititor al site-ului acesta alk, l-a postat pe site-ul lui un video foarte interesant de data 24.12.1989:

video datat 24.12.89 postat de catre alk

Cerem aici: exista vreo legatura intre filmul postat de catre alk si marturii din articolului lui Dan Badea, “Gloante Speciale Sau Ce S-a Mai Gasit in Cladirea Directiei a V-a,” Expres, 16-22 aprilie 1991? Gloantele aratate in filmul postat de alk nu mi se pare gloantele DUM-DUM mentionate in articolul lui Badea, dar se poate totusi ca sint alte gloante speciale sau de vinatoare detaliate in articolul acela. Deci, cautam cineva specializat in domeniu expertizei balistice sau care a fost in zona aceasta (zona CCului, cladirii Directii V-a) in zilele fierbinte din decembrie ’89 care poate comenta despre videoul si articolul acesta. Va asteptam si va multumim.  (CA INTOTDEAUNA E VORBA AICI DE PUNCT MEU DE VEDERE STRICT PERSONAL)

S-a vorbi mult in perioada crimelor din Decembrie ’89 despre gloante speciale cu care erau ucisi tineri si virstnici, gloante care–zice-se nu se aflau in dotarea unitatilor noastre militare. S-a vorbit mult pina s-a tacut si dupa ce s-a facut suficient s-a redeschis discutia de la “nu exista asa ceva!” Gloante speciale n-au existat!–s-au grabit sa spuna mai marii nostri. Dovezi!–cerea Elena Ceausescu intr-o anume situatie. Dovezi!–cere procurorul general M.U.P. Cherecheanu. Dovezi!–se alatura domnul general A. Stanculescu.

Pentru a cauta dovezi este nevoie de putina munca pe care organele in drept nu sint dispuse a o efectua. Se platesc lefuri grase ca sa se taca mai mult decit sa se faca. Bunaoara, la citeva saptamini dupa ce am predat Procuraturii dosarul cu furturile din C.C., procurorul care preluase ancheta de la subsemnatul, intrebat fiind daca a avansat cu ceva, mi-a spus ca nu si ca sa-l sprijin eu ca…Altfel spus, noi scriem–noi rezolvam. Va trebui pina la urma sa cerem adoptarea unei legi prin care sa ni se subordeneze Politia (sau S.R.I.-ul) ca sa-i spunem noi ce si cum sa faca. Pina atunci insa, ne vom limita la dovezi-marturii pe care oamenii le dau, le semneaza si raspund pentru ele.

Consemnam mai jos doua astfel de marturii despre gloante speciale dar si despre altele, marturii ale unor revolutionari din Decembrie ’89…

“UN ASTFEL DE CARTUS AVEA IN VIRF O PITRA ALBA, TRASPARENTA”

BALASA GHEORGHE: Sint foarte intrigat de interviul acordat de dl. general Stanculescu ziarului “Tineretul Liber”, interviu in care acesta ocoleste adevarul.

Din Directia a V-a, din depozitul de munitie, au fost scoase pe 23-24 decembrie 1989 cartuse DUM-DUM, cartuse speciale care nu se potriveau la nici o arma din dotarea M.Ap.N. S-au gasit trei-patru cutii cu astfel de cartuse. Gloantele speciale, erau lungi de 5-6 cm si putin mai groasa decit un creion. Un astfel de cartus avea in virf o piatra alba, transparenta. Toate aceste cartuse i le-am prezentat personal, spre a fi filmate, d-lui Spiru Zeres. Toate cartusele speciale, in afara de DUM-DUM era de provenienta RFG-ista. Din Directia a V-a au fost predate U.M. 01305. Capitan doctor Panait, care a spus ca pina atunci nu vazuse astel de munitie, maior Puiu si captian Visinescu stiu de ele.

In fostul sediu C.C. P.C.R., toti cei impuscati in noaptea de 23 spre 24 decembrie ’89 au fost impuscati cu gloante speciale. Un glont care trece prin zid e absurd sa-l cauti in trupul celui impuscat. Dar s-au mai gaist si altele in Directia a V-a, si anume:

armele de vinatoare ale lui Ceausescu. Erau vreo 5 arme unicat cu infrarosii:

–pistoale de salon cu teava lunga pentru antrenament;

–generator de inalta frecventa pentru tortura;

–statii de emisie-receptie;

–aparatura de foto de ultimul tip;

–dosarul de pregatire al celor de la USLA. Era un dosar de aproximativ 25 cm grosime si cit am stat acolo, sa pazesc, am rasfoit aproape jumatate din el;

–dosarul cu toate tunelurile de sub Bucuresti, cu iesiri si evacuari din cladiri importante, cum sint: C.C., Cotroceni, Casa Poporului, Primaverii (cu vilele din imprejurimi si insula din lac). Pe aceste scheme se arata exact sistemul de comunicare intre ele;

–buletine de identitate cu biletul inauntru pe care scria: “disparut in timpul anchetei”;

–casetele cu toate filmele facute cu vizitele lui Ceausescu;

–trei fisete cam de 1 m fiecare, pline cu pasapoarte. De exemplu erau trei pasapoarte cu aceeasi fotografie dar cu nume diferite;

–un dosar in care erau trecute diverse persoane aflate sub supravegherea anumitor ofiteri USLA.

–Impreuna cu mine, in cladirea CC PCR–corp. B. au mai fost si cunosc acestea urmatorii: ing. Minea Radu, Catalin Constantin, Varban Viorel, Catalin Crosu, Costel Ciuhad, Neagu George, Stoica Florin, maior Puiu si capitan Visinescu–de la regimentul de garda, capitan doctor Panait de la U.M. 01305 Bucuresti. Toate cele gasite au fost filmate de catre Spiru Zeres, iar apoi predate si transportate la U.M. 01305 Bucuresti pe 23 si 24 decembrie 1989.

“S-AU GASIT LAZI INTREGI, CONTININD DE LA GLOANTE SPECIALE, PINA LA GLOANTE DE VINATOARE”

Ing. MINEA RADU (cel care s-a ocupat de primirea pazirea si predarea celor gasite in Directia a V-a):

“S-au adus din Directia a V-a in incaperea aleasa de noi la parterul C.C.-ului, urmatoarele:

–extrem de multa munitie, lazi intregi de la gloante speciale pina la gloante de vinatoare sovietice, occidentale;

–foarte multe pasapoarte, pasapoarte diplomatice, pasapoarte in alb, legitimatii de serviciu. Printre legitimatii am gasit-o pe cea a lui ADALBERT COMANESCU–seful de Stat Major al generalului Neagoe. Legitimatia asta era formata din trei parti. Functie de situatie se arata pe partea corespunzatoare, datele din interior fiind codificate: era intr-un plastic albastru, special, cred ca era magnetic, iar fotografia era color;

–o multime de lazi pe care nu le-am desfacut;

–documente secrete carate cu paturile. Printre ele erau programate de actiune pentru situatii deosebite, cu nume de cod de calculator, pentru pregatirea ofiterilor de securitate. Erau de exemplu, moduri de actiune pentru dispersarea si anihilarea grupurilor mici. Mai erau moduri de actiune in intreprinderi fara ca ofiterii respectivi sa se deconspire. La sfirsitulul unor astfel de documente era o lista cu cursanti si cu semnaturile lor. In foarte multe din listele astea preponderenta era feminina: circa trei sferturi erau femei. Din ce-am citit despre dispersarea grupurilor mari, se recomanda ca niciodata sa nu se incerce direct aceasta, ci, mai intii, sa se desfasoare actiuni pentru spargerea lor in grupuri mai mici si acestea sa se anihileze separat;

–dozimetre, contoare Geiger, osciloscoape multispot, truse electronice de depanare, calculatoare, aparatura foto;

–truse chimice de teren;

–o ladita cu obiecte de valoare (farfurii de argint masiv, grele, foarte vechi, datind de prin 1700);

–gheme intregi de sirma de platina pentru filigran;

–un stilou dozimetru, de care multi s-au speriat; era de provenienta sovietica, nichelat si gradat in multiroentgen;

codor pentru transmisiii U.K.V. Despre acesta s-a spus la TV ca ar fi o bomba pentru a arunca in aer subsolul. S-a aflat, de fapt, de ce nu interceptam noi ceea ce transmiteau ei prin statii. Aceasta fiindca se lucra pe o frecventa putin deasupra frecventei acordate si cu aceste codoare-decodoare se lucra pentru a transmite-receptiona. Daca nu le aveati si intrai intimplator pe frecventa, nu intelegeai nimic;

–masina de codat, cu calculatoare afisate pe ea. Masina asta am predat-o cu multa grija armatei, a fost pusa numai ea intr-un TAB si transportata l adapost pe 24 decembrie 1989;

–pustile de vinatoare ale lui Ceausescu. Cineva mi-a spus ca o pusca de acel tip valora cit trei Mercedes-uri. Si acestea, impachetate separat in paturi, au fost predate armatei;

–niste truse pistoale foarte ciudate;

–seturi intregi de fiole cu substante neoparalizante, de productie occidentala;

–in sala de mese de la subsolul C.C.-ului s-au gasit doua caiete, gen condici cu numele ofiterilor de securitate care luau masa acolo;

–o lista tiparita cu intreprinderile din Bucuresti, care continea in plus numerele de telefon si camerele unde puteau fi gasiti ofiterii de securitate din intreprinderile respective. Toate acestea au fost predate actualuli maior Puiu si unui locotenent-colonel:

–agende ale fostilor demitari in care erau trecute numele si numerele de telefon ale femeilor cu care aveau legaturi amoroase. In dreptul unor astfel de nume era trecut si ce le dadusera acestora in schimb: pantofi, fustele de piele, haine, caciuli de blana etc. Intr-o dimineata l-am surprins pe Varban Viorel sunind la o astfel de femeie si incercind sa o santajeze….

Cu toate cite s-au gasit exista caseta video facuta de dl. Spiru Zeres inainte de a le fi predat armatei.

Sint in cele doua declaratii de mai sus, suficiente elemente pentru o ancheta a Politiei sau Procuraturii. Adresele celor doi nu trebuie neaparat publicate. Acestea deoarece, din cite stim, toti cei care au pus piciorul in fostul sediu C.C. au…dosare gata facute.

[Dan Badea, “GLOANTE SPECIALE SAU CE S-A MAI GASIT IN CLADIREA DIRECTIEI A V-A,” Expres, 16-22 aprilie 1991]

…in legatura cu gloantele DUM-DUM mentionate de catre Gheorghe Balasa in marturia lui de mai sus ca de productie autohtona…

Referitor la existenta cartuselor explozive si perforante, dupa unele informatii rezulta ca in perioada august-septembrie 1989 la uzinele Sadu-Gorj s-a primit o comanda de executare a unor asemenea cartuse explozive.  Comanda a fost ordonata de Conducerea Superioara de partid si executata sub supravegherea stricta a unor ofiteri din fosta Securitate.

Asa cum s-a mai spus, asupra populatiei, dar si asupra militarilor MApN teroristii au folosit cartuse cu glont exploziv. Cartusele respective de fabricarea carora fostul director al uzinei Constantin Hoart–actualmente deputat PSM Gorj–si ing. Constantin Filip nu sunt straini, au fost realizate sub legenda, potrivit careia, acestea urmai a fi folosite de Nicolae Ceausescu in cadrul partidelor de vanatoare.

Consider ca lt. col. Gridan fost ofiter de Contrainformatii pentru Uzina Sadu–actualmente pensionar ar putea confirma fabricarea unor asemenea cartuse si probabil si unele indicii cu privire la beneficiar.  Daca intr-adevar aceste cartuse au fost fabricate in Romania atunci este limpede ca o mare parte din teroristii din decembrie 1989 au fost autohtoni, iar organele de securitate nu sunt straine de acest lucru.

(Sergiu Nicolaescu, Cartea revolutiei romane.  Decembrie ’89, 1999, p. 217.)

Posted in Uncategorized | Tagged: , , , , , , , , , , , , , , | 2 Comments »

Ceausescu, decembrie 1989, teroristii, si gloante dum-dum (continuarea)

Posted by romanianrevolutionofdecember1989 on September 13, 2008

Maria Petrascu 2007-09-06


DOMNULE iLIE jEAN., sunt ziarista, de 17 ani ma ocup doar de problema evenimentelor din decembrie 89, de la Brasov si din tara si daca am intrebat unde , in ce oras a fost ucis acel soldat am intrebat pentru ca si la Brasov au fot ucisi (impuscati toti in cap sau cu gloante dum-dum) iar soldatii nu sunt contabilizati acolo unde au murit ci in satucul, comuna sau micul oras de unde proveneau. de aceea domnule Ilie numarul viczimelor anuntaet oficial nu este real, pt.ca nu sunt contabilizati soldatii in termen.

http://www.portalulrevolutiei.ro/index.php?menu=6&pg=forum_thread.php&lnk=1&pagina=69.

http://stiri.rol.ro/arhiva/content/view/204490/5/.

Declaratiile generalului Mihai Chitac au starnit mania revolutionarilor

E-mail

_WED, 14 December 2005

Dan Bacan

Generalul (r) Mihai Chitac a sustinut ieri in fata instantei supreme ca nu el a dat ordin sa se traga in manifestantii adunati in fata Catedralei din Timisoara, in decembrie 1989. El a mai precizat ca se afla in zona Catedralei din ordinul primit de la generalul Ion Coman si avea ca misiune sa imprastie demonstrantii cu ajutorul gazelor lacrimogene. Afirmatiile lui Chitac i-au scos din sarite pe revolutionarii aflati in sala, care au amenintat ca-si vor cauta dreptatea la Haga.
“Nu am dat ordin sa se traga la catedrala. Cand am ajuns eu acolo, in jurul orei 18.30, multimea era imprastiata si era intuneric”, a declarat Chitac in fata instantei. Fostul general a spus judecatorilor ca el se afla la Catedrala pentru ca primise ordin de la generalul Ion Coman, seful Sectiei Militare, sa imprastie demonstrantii cu ajutorul gazelor lacrimogene, el detinand pe atunci functia de comandant al trupelor chimice. “Ion Coman era mana dreapta a lui Ceausescu si avea in subordine armata, Ministerul de Interne si justitia. Totodata, Vasile Milea, generalul Guse si Ilie Ceausescu erau singurii care aveau dreptul sa dea ordin sa se traga”, a spus Chitac. Contrar afirmatiilor partilor civile implicate in dosar, care spun ca s-a tras in ei cu cartuse de tip “dum -dum“, generalul a negat ca in dotarea Ministerului Apararii Nationale (MApN) s-ar fi aflat munitie de acest tip, dar a sustinut ca nu are cunostinta care era dotarea Ministerului de Interne. Intrebat in legatura cu modul in care a colaborat cu generalul (r) Victor Athanasie Stanculescu, Chitac a aratat ca s-a intalnit cu acesta doar de doua-trei ori. “Nu am colaborat cu generalul Stanculescu in timpul revolutiei de la Timisoara. De altfel, am aflat mai tarziu ca acesta era internat in spital”, a precizat Chitac.

“Bani cheltuiti si ti mp pierdut”

Declaratiile lui Chitac au provocat nemultumirea revolutionarilor sau a reprezentantilor acestora care se aflau in sala de judecata. Dupa terminarea sedintei de judecata, ei au sustinut in fata presei ca acest proces inseamna “bani cheltuiti si timp pierdut”, singura lor speranta de a mai obtine dreptate fiind in “instanta suprema de la Haga”.
Revolutionarii, unii dintre ei in carje, au spus ca au dovezi filmate si documente prin care pot demonstra ca au fost retinuti si batuti la garnizoana militara din Timisoara. Mai mult decat atat, unul dintre revolutionari a declarat ca soldatii care erau in piata din Timisoara se aflau sub comanda lui Gheorghe Badea, care, ulterior, din ordinul lui Ion Iliescu, ar fi fost avansat la gradul de locotenent-colonel. Revolutionarii au sustinut ca urmeaza tratamente care ii costa multi bani si ca majoritatea urmeaza tratamente psihiatrice ca urmare a loviturilor primite si a dramelor pe care le-au trait.

Cu politia la I NML

Tot la termenul de ieri, instanta a dispus ca Victor Stanculescu sa fie supus unei expertize medico-legale cu internare si i-a pus in vedere generalului, prin avocatul sau, sa se prezinte de buna voie la INML, altfel se va apela la politie. Comisia Institutului National de Medicina Legala “Mina Minovici” a fost sesizata in acest caz inca din septembrie, pe numele lui Stanculescu existand o ordonanta prin care medicii trebuie sa se pronunte daca acesta suporta sau nu regimul de detentie. Stanculescu nu s-a prezentat la INML nici pentru investigatiile medicale necesare in acest caz.
In 22 martie 2004, Sectiile Unite ale Inaltei Curti de Casatie si Justitie au decis, la 14 ani de la revolutie, rejudecarea generalilor Victor Athanasie Stanculescu si Mihai Chitac, acuzati de reprimarea timisorenilor. Instanta suprema a motivat ca nu a fost respectat dreptul la aparare in 1999, atunci cand cei doi au fost condamnati la cate 15 ani de detentie.

BOZGAN GHEORGHE (…@inext.ro, IP: 92.84.53…)

2008-09-08 22:33

DOMNILOR REVOLUTIONARI,ARMATA ISI BATE JOC DE DVS.

Infractiunile pedepsibile cu detentie pe viata sau inchisoare mai mare de 15 ani (cele de omor, in special) SE PRESCRIU in 15 de ani,deci pentru crimele din decembrie 1989 s-a implinit termenul de prescriptie prin 2005. Aproximativ 99 % din criminalii care au tras se afla in situatia asta.
In ziarul Tineretul Liber (fost Scinteia tineretului) din martie 1990,generalul Stanculescu este pozat tinind in mina citeva gloante cu cap vidia.Generalul spune ” am strins munitie si armament strain,am facut si un film in acest sens,uitati-va am aici in palma cite gloante cu cap vidia ce nu sunt in dotarea armatei romane” Stiti ce la ce concluzie au ajuns 3 Comisii parlamentare de cercetare a evenimentelor din decembrie 1989,dar si …Parchetul Militar ? NU S-AU DESCOPERIT DOVEZI PRIVIND EXISTENTA ARMAMENTULUI SI MUNITIEI DE PROVENIENTA STRAINA…..

Posted in Uncategorized | Tagged: , , , , , , , , | Leave a Comment »